(1)

Piața internă a energiei electrice, care a fost pusă în aplicare treptat în întreaga Comunitate începând cu 1999, are drept obiectiv de a oferi tuturor consumatorilor din Uniunea Europeană, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a garanta progrese în materie de eficacitate, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la siguranța aprovizionării și la dezvoltarea durabilă.

(2)

Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică ║ (4) a adus contribuții semnificative la crearea pieței interne a energiei electrice.

(3)

Cu toate acestea, în prezent, nu se poate garanta tuturor companiilor din toate statele membre dreptul de a vinde energie electrică în orice stat membru, în condiții de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj. Nu există, în special, un acces nediscriminatoriu la rețea și nici un nivel comparabil în ceea ce privește supravegherea normativă din fiecare stat membru, întrucât cadrul juridic actual nu este suficient de dezvoltat.

(4)

Siguranța aprovizionării cu electricitate este de o importanță vitală pentru dezvoltarea societății europene, pentru punerea în aplicare a unei politici durabile privind schimbările climatice, precum și pentru încurajarea concurenței în cadrul pieței interne. În acest scop, interconectările transfrontaliere ar trebui dezvoltate în continuare, pentru a asigura aprovizionarea cu toate sursele de energie la cele mai scăzute prețuri posibile atât pentru consumatori, cât și pentru sectorul industrial din cadrul Uniunii Europene.

(5)

O piață internă a electricității funcțională ar trebui să ofere, pentru producători, stimulentele adecvate pentru investiții în noi metode de producție de energie electrică, iar pentru consumatori, să le pună la dispoziție măsurile adecvate pentru promovarea unei utilizări mai eficiente a energiei, securitatea aprovizionării cu energie fiind o condiție preliminară.

(6)

Având în vedere că sursele de energie regenerabile sunt continue, este esențială dezvoltarea capacității de interconectare a energiei electrice la nivelul Comunității, acordând o atenție deosebită celor mai izolate țări și regiuni de pe piața de energie electrică a Comunității, pentru a pune la dispoziția statelor membre mijloacele pentru a atinge obiectivul de 20 % energie regenerabilă până în 2020.

(7)

Comerțul intern și fluxul de electricitate transfrontalier ar trebui să se intensifice în cadrul pieței interne pentru a garanta utilizarea optimă a energiei disponibile și cele mai mici prețuri posibile. Acest lucru nu ar trebui însă folosit drept scuză de către statele membre și producători pentru a nu investi în tehnologii de producție a electricității noi și moderne.

(8)

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „O politică energetică pentru Europa” ║ a subliniat importanța realizării pieței interne a energiei electrice și a creării unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul energiei electrice stabilite în Comunitate. Comunicarea Comisiei din aceeași dată referitoare la perspectivele privind piețele interne de gaz și de energie electrică și aflată în legătură cu raportul său final privind ancheta efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazului și energiei electrice au demonstrat că normele și măsurile existente nu asigură cadrul necesar în vederea atingerii obiectivului de a realiza o piață internă funcțională.

(9)

În scopul garantării concurenței și aprovizionării cu energie la cel mai redus preț posibil, evitând, în același timp, dominarea pieței de către marii operatori, statele membre și autoritățile naționale de reglementare ar trebui să faciliteze accesul transfrontalier pentru noii furnizori de diferite surse de energie, precum și de noi metode de producție a energiei electrice.

(10)

În lipsa separării efective a rețelelor de activitățile de producție și de furnizare, există riscul inerent al discriminării, nu doar în ceea ce privește exploatarea rețelei, ci și în privința stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a investi în mod corespunzător în propriile rețele.

(11)

Normele privind separarea juridică și funcțională aplicate în prezent nu au condus la separarea efectivă a operatorilor de sisteme de transport. În cadrul reuniunii sale de la Bruxelles, de la 8 și 9 martie 2007, Consiliul European a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative în vederea separării efective a activităților de furnizare și producție de activitățile legate de exploatarea rețelelor.

(12)

Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării intrinseci a întreprinderilor integrate pe verticală de a exercita o discriminare asupra concurenților în ceea ce privește accesul la rețea și investițiile. Separarea proprietății, care implică desemnarea proprietarului rețelei ca operator de rețea, și independența operatorului de rețea față de orice interese legate de furnizare și producție, reprezintă modalitatea cea mai eficientă și mai sigură de soluționare a conflictului inerent de interese și de a garanta siguranța aprovizionării. Din acest motiv, în rezoluția sa adoptată la 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind piețele interne de gaz și de energie electrică, ║ Parlamentul European a considerat separarea proprietății la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficace de promovare a investițiilor în infrastructuri realizate într-un mod nediscriminatoriu, precum și a unui acces echitabil la rețea pentru operatorii nou intrați și a transparenței pieței. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se solicite să garanteze că aceeași persoană sau aceleași persoane nu are (au) dreptul de a exercita controlul, inclusiv sub forma drepturilor de blocare în calitate de acționari minoritari a deciziilor de importanță strategică, cum ar fi investițiile, asupra unei întreprinderi active în domeniul producției sau în domeniul furnizării și în același timp de a avea vreun interes sau de a exercita vreun drept asupra vreunui operator de sisteme de transport sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui operator de sistem de transport nu este compatibil cu deținerea de interese sau cu exercitarea de drepturi asupra vreunei întreprinderi de furnizare.

(13)

Orice sistem de separare ar trebui să reușească să elimine orice conflict de interese între producători și operatorii de sisteme de transport și nu ar trebui să creeze un regim de reglementare oneros sau împovărător pentru autoritățile naționale de reglementare, a cărui punere în practică ar fi dificilă sau costisitoare.

(14)

Deoarecesepararea proprietății necesită, în anumite situații, restructurarea întreprinderilor, statelor membre ar trebui să li se pună la dispoziție un interval de timp suplimentar pentru punerea în aplicare a dispozițiilor pertinente. Datorită legăturilor verticale dintre sectoarele energiei electrice și al gazului, dispozițiile cu privire la separare ar trebui să se aplice în ceea ce privește ambele sectoare.

(15)

În vederea garantării independenței depline a activităților de exploatare a rețelelor de interesele legate de producție și de furnizare și în scopul împiedicării schimburilor de informații confidențiale, aceeași persoană nu poate fi simultan membru în consiliul de administrație al unui operator de rețea de transport și în cel al unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare. Din același motiv, aceeași persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administrație ale unui operator de sistem de transport și să dețină, în același timp, vreun interes în întreprinderi de furnizare. ▐

(16)

În cazul în care întreprinderea proprietară a unui sistem de transport face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta între separarea proprietății și, ca derogare, înființarea de operatori independenți de sistem ║de interesele legate de furnizare și de producție. Eficacitatea deplină a soluției operatorilor independenți de sistem ar trebui să fie garantată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. În vederea protejării pe deplin a intereselor acționarilor la întreprinderile integrate pe verticală, statele membre ar trebui să poată opta, de asemenea, pentru punerea în aplicare a separării proprietății fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acțiunilor întreprinderii integrate în acțiuni ale întreprinderii care exploatează rețeaua și acțiuni ale întreprinderii care desfășoară activitățile de furnizare și producție, cu condiția respectării obligațiilor care rezultă în urma separării proprietății.

(17)

Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public și cel privat. În acest scop, aceeași persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita nicio influență, exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de sisteme de transport, cât și ale organelor întreprinderilor de furnizare. Cu condiția ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea acestei cerințe, ar trebui să existe două organisme publice de control distincte care să controleze activitățile de producție și furnizare, pe de o parte, și activitățile legate de transport, pe altă parte.

(18)

Separarea deplină între activitățile de exploatare a rețelei și cele de furnizare ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul Comunității, astfel încât orice operator de rețea din Comunitate sau orice întreprindere afiliată acestuia să fie împiedicat(ă) să exercite activități de furnizare sau de producție în oricare dintre statele membre. Acest lucru ar trebui să se aplice, fără discriminare, atât întreprinderilor stabilite în UE, cât și celor din țările terțe. Pentru a garanta menținerea separată, pe întreg teritoriul Comunității, a activităților de exploatare a rețelelor și a celor de furnizare, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de sisteme de transport care nu respectă regulile privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente pe întreg teritoriul Comunității și a respectării obligațiilor Comunității asumate pe plan internațional, Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei („agenția”) înființată prin Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului  (5) ar trebui să aibă dreptul de a revizui deciziile cu privire la certificare luate de către autoritățile naționale de reglementare.

(19)

Protejarea resurselor energetice reprezintă un element esențial pentru siguranța publică și este, prin urmare, indisolubil legată de funcționarea eficientă a pieței europene a energiei electrice și de eliminarea izolării geografice a pieței . Energia electrică nu poate ajunge la consumatorii din Uniune decât prin intermediul rețelelor. Buna funcționare a piețelor energiei electrice și, în special, a rețelelor și a altor active asociate furnizării de electricitate sunt esențiale pentru siguranța publică, pentru competitivitatea economiei și pentru bunăstarea cetățenilor din Uniune. Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale ale Comunității, Comisia consideră că sectorul sistemelor de transport de energie electrică este un sector de maximă importanță pentru Comunitate și, prin urmare, sunt necesare măsuri de protecție suplimentare în ceea ce privește influența țărilor terțe în scopul evitării oricăror amenințări la adresa ordinii publice comunitare, a siguranței publice și a bunăstării cetățenilor din Uniune. Astfel de măsuri sunt de asemenea necesare în vederea garantării respectării regulilor cu privire la separarea efectivă.

(20)

Accesul nediscriminatoriu la rețelele de distribuție determină accesul la consumatori la nivelul pieței cu amănuntul. Aspectele care pot implica discriminare în ceea ce privește accesul terților și investițiile sunt, cu toate acestea, mai puțin semnificative la nivelul distribuției decât la nivelul transportului, întrucât congestionarea la nivelul distribuției și influența intereselor legate de producție sunt, în general, mai puțin semnificative decât la nivelul transportului. În plus, separarea funcțională a operatorilor de sisteme de distribuție a devenit, în conformitate cu Directiva 2003/54/CE, obligatorie doar cu începere de la 1 iulie 2007, iar efectele sale asupra pieței interne ar trebui încă să fie evaluate. Normele privind separarea juridică și funcțională aplicate în prezent pot duce la o separare efectivă, cu condiția ca acestea să fie definite mai clar, să fie puse în aplicare în mod corespunzător și să fie monitorizate îndeaproape. Pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile la nivelul pieței cu amănuntul, operatorii de sisteme de distribuție ar trebui, prin urmare, să fie monitorizați, în scopul de a-i împiedica să profite de integrarea lor pe verticală în ceea ce privește poziția concurențială pe piață, în special în raport cu micii consumatori casnici și noncasnici.

(21)

Pentru a dezvolta concurența pe piața internă a electricității, consumatorii noncasnici ar trebui să fie în măsură să-și aleagă furnizorii, precum și să încheie contracte cu mai mulți furnizori pentru a–și satisface nevoile de electricitate. Această categorie de consumatori ar trebui să fie protejată împotriva clauzelor de exclusivitate din contracte, care au ca efect excluderea ofertelor concurente și/sau complementare.

(22)

Directiva 2003/54/CE a introdus obligativitatea, pentru statele membre, de a institui autorități de reglementare cu competențe specifice. Cu toate acestea, experiența arată că eficacitatea reglementării este, adesea, restricționată printr-o lipsă de independență a autorităților de reglementare față de autoritățile publice centrale, precum și prin competențele insuficiente de care dispun și puterea limitată de decizie. Din acest motiv, Consiliul European, la reuniunea sa menționată anterior, a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative care să prevadă o mai bună armonizare a competențelor autorităților naționale de reglementare ║și consolidarea independenței autorităților de reglementare.

(23)

Orice armonizare a competențelor autorităților naționale de reglementare ar trebui să includă stimulentele care pot fi oferite și sancțiunile care pot fi aplicate întreprinderilor din domeniul energiei electrice. Agenția ar trebui să dispună de competențe corespunzătoare, astfel încât să fie prima care asigură existența parității între toate statele membre în ceea ce privește stimulentele și sancțiunile și să furnizeze orientări cu privire la măsurile respective.

(24)

Autoritățile naționale de reglementare ║ ar trebui să poată lua decizii privind ansamblul aspectelor relevante legate de reglementare, pentru a asigura funcționarea corectă a pieței interne și pentru a-și asigura independența deplină față de orice alte interese publice sau private.

(25)

Autoritățile naționale de reglementare ║ar trebui, în special, să fie abilitate să pronunțe hotărâri obligatorii pentru întreprinderile din domeniul energiei electrice, precum și să aplice sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare împotriva întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu își respectă obligațiile. Autorităților naționale de reglementare în domeniul energiei ar trebui să li se confere puterea de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurență, cu privire la orice măsuri corespunzătoare care să garanteze beneficii consumatorilor prin promovarea unei concurențe efective, necesare funcționării corecte a pieței, în scopul asigurării de standarde ridicate ale serviciilor universale și publice, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieței și de protecția consumatorilor vulnerabili, cât și în scopul garantării eficacității depline a măsurilor de protecție a consumatorilor. Aceste dispoziții nu ar trebui să aducă atingere competențelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurență, inclusiv examinarea fuziunilor care prezintă o dimensiune comunitară, și nici normelor cu privire la piața internă, cum ar fi cele referitoare la libera circulație a capitalurilor.

(26)

Piața internă a energiei electrice suferă din pricina lipsei de lichiditate și de transparență, ceea ce împiedică alocarea eficientă a resurselor, operațiunile de acoperire în vederea limitării riscurilor și pătrunderea de noi concurenți pe piață. Încrederea în piață, lichiditatea acesteia, cât și numărul de participanți pe piață ar trebui să crească ▐.

(27)

Autoritățile de reglementare din domeniul energiei și autoritățile de reglementare din domeniul piețelor financiare ar trebui să coopereze pentru a-și oferi reciproc posibilitatea de a avea o vedere de ansamblu asupra piețelor. Aceste autorități ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a obține informații relevante de la întreprinderile din domeniul energiei electrice, de a efectua investigații corespunzătoare și suficiente și de a soluționa litigii, precum și de a aplica sancțiuni eficace.

(28)

Înainte de adoptarea de către Comisie a orientărilor care definesc cerințele în materie de evidență a datelor, agenția și Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR) ar trebui să coopereze în scopul investigării și acordării de consultanță Comisiei cu privire la conținutul respectivelor orientări. Agenția și Comitetul ar trebui să coopereze, de asemenea, în scopul analizării și acordării de consultanță cu privire la necesitatea de a supune tranzacțiile cu contracte de furnizare de energie electrică și cu derivate energetice unor anumite obligații de transparență înainte și/sau după tranzacționare și cu privire la conținutul respectivelor obligații.

(29)

Pentru a preveni situația în care furnizorii tradiționali dominanți ar putea împiedica deschiderea pieței, este important să se faciliteze dezvoltarea de noi modele de afaceri, de exemplu, posibilitatea de a încheia simultan contracte cu mai mulți furnizori.

(30)

Obligațiile de serviciu public și universal și standardele comune minime care rezultă din acestea ar trebui să fie mai bine consolidate pentru a se garanta faptul că toți consumatorii , în special cei vulnerabili, pot beneficia de concurență și de prețuri mai echitabile. Obligațiile de serviciu public ar trebui definite la nivel național, ținând seama de circumstanțele naționale, însă statele membre ar trebui să respecte dreptul comunitar și standardele comune minime. Cetățenii din Uniune și întreprinderile mici și mijlocii ar trebui să beneficieze de garanții în ceea ce privește serviciul public, în special referitoare la siguranța aprovizionării și la tarife rezonabile. Un aspect esențial în ceea ce privește aprovizionarea consumatorilor îl reprezintă accesul la date obiective și transparente privind consumul; consumatorii ar trebui să aibă acces la aceste date privind consumul, prețurile asociate și costurile serviciului, astfel încât să poată invita concurenții să le prezinte oferte pe baza acestor date. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informați în mod corespunzător cu privire la consumul de energie , iar plățile anticipate ar trebui să fie corespunzătoare și să reflecte consumul real de energie electrică . Informațiile privind costurile energiei, furnizate cel puțin trimestrial consumatorilor și bazate pe criterii comune , îi stimulează să economisească energie, deoarece le oferă un feedback direct referitor la efectele pe care investițiile le-au avut asupra eficienței energetice și asupra schimbărilor obiceiurilor de consum.

(31)

Interesele consumatorilor ar trebui să fie în centrul prezentei directive. Drepturile actuale ale consumatorilor ar trebui să fie consolidate și garantate și ar trebui să includă o mai mare transparență și reprezentare. Protecția consumatorilor ar trebui să garanteze că toți consumatorii beneficiază de o piață competitivă. Drepturile consumatorilor ar trebui să fie consolidate de către autoritățile naționale de reglementare prin crearea unor stimulente și prin aplicarea unor sancțiuni întreprinderilor care nu respectă normele de protecție a consumatorilor și normele în materie de concurență.

(32)

Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziție informații clare și ușor de înțeles cu privire la drepturile lor în raport cu domeniul energiei. Ca urmare a comunicării Comisiei din 5 iulie 2007, intitulată „Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie”, Comisia ar trebui să prezinte, după consultarea părților implicate, inclusiv a autorităților naționale de reglementare, a organizațiilor de protecție a consumatorilor și a partenerilor sociali, o cartă accesibilă și ușor de utilizat, care să cuprindă drepturile consumatorilor de energie, existente deja în legislația comunitară, inclusiv în prezenta directivă. Furnizorii de energie ar trebui să se asigure că toți consumatorii primesc un exemplar din această cartă și că ea este disponibilă publicului.

(33)

Sărăcia energetică reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în cadrul Uniunii Europene. Statele membre ar trebui, prin urmare, să elaboreze planuri naționale de acțiune pentru a aborda această problemă și pentru a asigura consumatorilor vulnerabili aprovizionarea cu energia necesară. În acest sens este necesară o abordare integrată, iar măsurile ar trebui să includă politici sociale, politici tarifare și îmbunătățiri ale locuințelor în materie de eficiență energetică. Prezenta directivă ar trebui, cel puțin, să permită politici naționale în favoarea consumatorilor vulnerabili, în ceea ce privește modelele de calculare a prețurilor.

(34)

Existența unor căi de atac eficace și accesibile tuturor reprezintă garanția unei mai mari protecții a consumatorilor. Statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide și eficace de soluționare a litigiilor.

(35)

Prețurile de pe piață ar trebui să ofere stimulente adecvate pentru dezvoltarea rețelei și pentru investiții în noi metode de producție a energiei.

(36)

Promovarea concurenței loiale și a accesului facil al diferiților furnizori, precum și alocarea de capacități pentru noi metode de producție a energiei electrice ar trebui să aibă o importanță crucială pentru statele membre în scopul de a permite consumatorilor să profite pe deplin de oportunitățile unei piețe interne liberalizate în materie de energie electrică. În același timp, statele membre ar trebui să fie responsabile pentru dezvoltarea de planuri naționale de acțiune și de politici sociale.

(37)

În procesul de instituire a unei piețe interne a electricității, piețele regionale de energie pot reprezenta un prim pas. Statele membre ar trebui , prin urmare, să promoveze , la nivel european și, de asemenea, la nivel regional, acolo unde este posibil, integrarea piețelor lor naționale și cooperarea între operatorii de sisteme de la nivel Comunitar și național. Inițiativele de integrare regională reprezintă un pas intermediar esențial în atingerea obiectivului final de integrare a piețelor comunitare ale energiei. Nivelul regional contribuie la accelerarea procesului de integrare oferindu-le posibilitatea actorilor implicați, în special statelor membre, autorităților naționale de reglementare și operatorilor de sisteme de transport, să coopereze pentru probleme specifice.

(38)

Dezvoltarea unei rețele cu adevărat comunitare ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele principale ale prezentei directive, iar aspectele legate de reglementare cu privire la interconectarea transfrontalieră și piețele regionale ar trebui, așadar, să intre în sfera de competență a agenției.

(39)

Comisia, în consultare cu părțile implicate (mai ales cu operatorii de sisteme de transport și cu agenția), ar trebui să evalueze fezabilitatea creării unui singur operator european de sisteme de transport și să analizeze costurile și beneficiile în ceea ce privește integrarea pieței precum și funcționarea eficace și în siguranță a rețelei de transport.

(40)

Garantarea unor norme comune pentru o piață internă funcțională și aprovizionarea la scară largă cu energie, accesibilă tuturor ar trebui, de asemenea, să se regăsească printre obiectivele principale ale prezentei directive. În acest sens, prețurile de piață nedenaturate ar constitui cele mai bune stimulente pentru interconectările transfrontaliere și pentru investiții în noi metode de producție a energiei electrice, conducând, pe termen lung, la convergența prețurilor.

(41)

Consolidarea cooperării regionale ar trebui să reprezinte prima etapă în dezvoltarea unei rețele europene de electricitate pe deplin integrate, care să încorporeze în cele din urmă insulele de electricitate existente în prezent în Uniunea Europeană .

(42)

Autoritățile de reglementare ar trebui să furnizeze informații către piață, pentru a permite Comisiei să își exercite rolul de a urmări și monitoriza piața europeană a energiei electrice și evoluția acesteia pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv aspecte precum capacitatea de producție, diferitele surse de producție, infrastructurile de transport și distribuție, calitatea serviciilor și a aprovizionării, comerțul transfrontalier, managementul congestionării, investițiile, prețurile angro și en detail, lichiditatea pieței, îmbunătățirile în materie de eficiență și de protecție a mediului.

(43)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume crearea unei piețe interne a energiei electrice pe deplin operațională, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii ║, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articolul ║, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(44)

Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (6) oferă Comisiei posibilitatea de a adopta orientări în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste orientări, care devin ║măsuri obligatorii de punere în aplicare, reprezintă un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.

▐

(45)

Directiva 2003/54/CE ar trebui, prin urmare, să fie modificată în consecință,

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„ Prezenta directivă stabilește norme comune pentru producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei electrice, împreună cu dispoziții privind protecția consumatorilor, în vederea îmbunătățirii și integrării piețelor de energie competitive, conectate printr-o rețea comună, în Uniunea Europeană. Prezenta directivă definește normele de organizare și de funcționare a domeniului energiei electrice, accesul deschis la piață, criteriile și procedurile aplicabile cererilor de ofertă și acordarea autorizațiilor, precum și exploatarea rețelelor. Directiva prevede, în același timp, obligațiile de serviciu universal și drepturile consumatorilor de energie electrică și clarifică obligațiile privind concurența. ”

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 3 se modifică după cum urmează: :

4.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„ Statele membre asigură monitorizarea aspectelor privind securitatea aprovizionării. Atunci când consideră oportun, statele membre pot delega această sarcină autorităților naționale de reglementare menționate la articolul 22a. Această monitorizare cuprinde, în special, echilibrul între cerere și ofertă pe piața națională, inclusiv o prognoză detaliată a nivelului cererii viitoare și a resurselor existente, capacitatea suplimentară avută în vedere, planificată sau în construcție, calitatea și nivelul de întreținere a rețelelor, accesul la producția distribuită și la micro-producție, precum și măsuri de acoperire a vârfului de cerere și de contracarare a deficitelor de capacitate ale unuia sau mai multor furnizori. Autoritățile competente publică până la data de 31 iulie a fiecărui an, un raport care să evidențieze constatările făcute în monitorizarea acestor probleme, precum și orice măsuri luate sau preconizate în acest context și înaintează imediat acest raport Comisiei. ”

5.

La articolul 5 se introduce următorul paragraf înaintea paragrafului existent:

„ Autoritățile naționale de reglementare garantează că sunt definite criterii operaționale tehnice și că se definesc și sunt făcute publice norme tehnice stabilind niveluri adecvate de fiabilitate și de siguranță pentru funcționarea instalațiilor de producție, a sistemelor de distribuție, a echipamentelor consumatorilor direct conectați, a circuitelor de interconectare și a liniilor directe. Aceste norme tehnice garantează interoperabilitatea sistemelor și trebuie să fie obiective și nediscriminatorii. Acolo unde agenția consideră că este necesară armonizarea acestor norme, aceasta face recomandările adecvate autorităților naționale de reglementare respective. ”

6.

Se introduce următorul articol ║:

„Articolul 5a

Promovarea cooperării regionale

(1)     Autoritățile naționale de reglementare cooperează între ele în vederea armonizării organizării piețelor și integrării piețelor lor naționale cel puțin la unul sau mai multe niveluri regionale, ca un prim pas către liberalizarea totală a pieței interne a energiei electrice. Autoritățile naționale de reglementare promovează, în special, cooperarea operatorilor de rețea la nivel regional și facilitează integrarea acestora la nivel regional, în vederea creării unei piețe europene competitive, încurajând armonizarea cadrului lor juridic , tehnic și de reglementare și, mai presus de toate, integrând insulele de electricitate existente în prezent în Uniunea Europeană. Statele membre promovează, așadar, cooperarea la nivel transfrontalier și regional dintre autoritățile naționale de reglementare. .

(2)     Agenția cooperează cu autoritățile naționale de reglementare și cu operatorii de sisteme de transport în conformitate cu capitolul IV, pentru a asigura convergența cadrelor de reglementare între regiuni, în vederea creării unei piețe europene competitive. În cazul în care agenția apreciază că sunt necesare norme obligatorii privind o astfel de cooperare, aceasta face recomandările corespunzătoare. Agenția este considerată a fi autoritatea competentă privind domeniile menționate la articolul 22d pentru piețele regionale. ”

7.

Articolul 6 alineatul (2) se modifică după cum urmează :

8.

Articolul 6 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„ (3)     Statele membre garantează că micii producătorii descentralizați și/sau producătorii de energie distribuită beneficiază de simplificarea procedurilor de autorizare. Aceste proceduri simplificate ar trebui să se aplice tuturor instalațiilor care produc sub 50 MW și tuturor producătorilor integrați. ”

9.

Articolul 7 alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„ (5)     Statele membre desemnează o autoritate sau un organism public sau privat independent de activitățile de producere, transport și distribuție a energiei electrice, care poate fi autoritatea națională de reglementare menționată la articolul 22a alineatul (1), care răspunde de organizarea, monitorizarea și controlul procedurii de cerere de ofertă menționate la alineatele (1)-(4). Această autoritate sau acest organism ia toate măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea informațiilor conținute în oferte. ”

10.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Separarea sistemelor de transport și a operatorilor de sisteme de transport

(1)   Statele membre se asigură că de la [data transpunerii plus un an]:

(2)   Interesele și drepturile menționate la alineatul (1) litera (b) cuprind, în special:

(3)   În sensul alineatului (1) litera (b), noțiunea de „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare” se referă la „întreprindere care desfășoară activități de producție sau de furnizare” în sensul Directivei 2003/55/CE ║, iar termenii „operator de sistem de transport” și „sistem de transport” se referă la „operator de rețea de transport” și „rețea de transport” în sensul Directivei 2003/55/CE. ║

(4)     Statele membre monitorizează procesul de separare a întreprinderilor integrate pe verticală și înaintează Comisiei un raport cu privire la progresele realizate.

(5)   Statele membre pot permite derogări de la alineatul (1) literele (b) și (c) până la [data transpunerii plus doi ani], cu condiția ca operatorii de sisteme de transport să nu facă parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală.

(6)   Obligația prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care mai multe întreprinderi care dețin sisteme de transport au creat o asociere administrată în comun care exercită rolul de operator al sistemelor de transport în cauză în mai multe state membre. ▐

(7)     Atunci când persoana menționată la alineatul (1) literele (b)–(e) este statul membru sau un organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul fie asupra unui operator de sistem de transport fie asupra unui sistem de transport, pe de-o parte, și asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare, pe de altă parte, nu sunt considerați a fi aceeași persoană sau aceleași persoane.

(8)   Statele membre se asigură că informațiile sensibile din punct de vedere comercial menționate la articolul 12 deținute de un operator de sistem de transport care a făcut parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, precum și de personalul acestuia, nu sunt transferate către întreprinderi care desfășoară activități de producție sau de furnizare.”

11.

Se introduc următoarele articole după cum urmează:

„Articolul 8a

Controlul asupra proprietarilor de sisteme de transport și asupra operatorilor de sisteme de transport

(1)   Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale ale Comunității, sistemele de transport sau operatorii de sisteme de transport nu pot fi controlați de nicio persoană sau persoane din țări terțe.

(2)   Sunt permise derogări de la alineatul (1) printr-un acord încheiat între una sau mai multe țări terțe și Comunitate.

Articolul 8b

Desemnarea și certificarea operatorilor de sisteme de transport

(1)   Întreprinderile care dețin un sistem de transport și care au fost certificate, în temeiul procedurii de certificare prevăzute în prezentul articol, de către autoritatea națională de reglementare ca îndeplinind dispozițiile articolului 8 alineatul (1) și ale articolului 8a sunt aprobate și desemnate ca operatori de sisteme de transport de către statele membre. Desemnarea operatorilor de sisteme de transport se notifică Comisiei Europene și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale ale Comunității, în cazurile în care proprietarul unui sistem de transport sau operatorul unui sistem de transport controlat, de către o persoană sau de către persoane din țări terțe, în temeiul articolului 8a, solicită certificare, aceasta se refuză dacă proprietarul sistemului de transport sau operatorul sistemului de transport nu demonstrează că nu există nicio posibilitate de influențare a entității în cauză, cu încălcarea dispozițiilor articolului 8 alineatul (1), în mod direct sau indirect, de către un operator activ în producția sau furnizarea de gaze naturale sau de energie electrică sau de către o țară terță.

(3)   Operatorii de sisteme de transport notifică autorității naționale de reglementare orice tranzacție preconizată care poate necesita o reevaluare a respectării, de către aceștia, a dispozițiilor articolului 8 alineatul (1) sau ale articolului 8a.

(4)   Autoritățile naționale de reglementare monitorizează continuitatea respectării dispozițiilor articolului 8 alineatul (1) și ale articolului 8a de către operatorii de sisteme de transport. Acestea deschid o procedură de certificare în scopul garantării acestei respectări:

(5)   Autoritățile naționale de reglementare adoptă o decizie cu privire la certificarea unui operator de sistem de transport în termen de patru luni de la data notificării de către acesta sau de la data solicitării din partea Comisiei. După expirarea acestei perioade, certificarea se consideră acordată. Decizia explicită sau tacită a autorității naționale de reglementare poate deveni efectivă numai după încheierea procedurii prevăzute la alineatele (6)–(9) și numai în cazul în care Comisia nu ridică obiecții.

(6)   Decizia explicită sau tacită cu privire la certificarea unui operator de sistem de transport se notifică fără întârziere Comisiei de către autoritatea națională de reglementare, împreună cu toate informațiile pertinente aferente.

(7)   Comisia examinează notificarea imediat după primire. În termen de două luni de la primirea notificării, în cazul în care consideră că decizia autorității naționale de reglementare dă naștere la îndoieli majore cu privire la compatibilitatea cu articolul 8 alineatul (1), articolul 8a sau articolul 8b alineatul (2), Comisia decide inițierea procedurilor. Într-o astfel de situație, Comisia invită autoritatea națională de reglementare și operatorul sistemului de transport să își prezinte observațiile. Termenul de două luni poate fi prelungit cu încă două luni, în cazul în care Comisia are nevoie de informații suplimentare. Acest termen suplimentar începe să curgă de la primirea informațiilor complete.

(8)   În cazul în care decide inițierea procedurilor, în termen de maxim patru luni de la data deciziei respective, Comisia ia o decizie finală

(9)   În cazul în care Comisia nu a luat decizia de a iniția procedurile sau nu a luat nicio decizie finală în cadrul termenului prevăzut la alineatele (7) și, respectiv, (8), se consideră că nu au fost ridicate obiecții împotriva deciziei autorității naționale de reglementare.

(10)   Autoritatea națională de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei de certificare în termen de patru săptămâni și informează Comisia în consecință.

(11)   Autoritățile naționale de reglementare și Comisia pot solicita operatorilor de sisteme de transport și întreprinderilor care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare orice informații relevante în vederea îndeplinirii sarcinilor prevăzute la prezentul articol.

(12)   Autoritățile naționale de reglementare și Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.”

▐

12.

Articolul 9 ║ se modifică după cum urmează:

13.

Articolul 10 se elimină.

▐

14.

Articolul 11 se modifică după cum urmează: :

15.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Obligația de confidențialitate impusă proprietarilor de sisteme de transport și operatorilor de sisteme de transport

(1)   Fără a aduce atingere articolului 18 sau oricărei alte obligații legale în materie de divulgare de informații, toți operatorii și proprietarii de sisteme de transport păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obținut în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor și împiedică divulgarea discriminatorie de informații legate de propriile activități care ar putea induce un avantaj economic și, în special, nu divulgă nicio informație sensibilă din punct de vedere comercial către partea rămasă din întreprinderea integrată pe verticală, decât în situația în care acest lucru este necesar în vederea încheierii unei tranzacții comerciale. În scopul asigurării respectării depline a regulilor privind separarea informațiilor, este necesar să se garanteze că proprietarul sistemului de transport și partea rămasă din întreprinderea integrată pe verticală nu utilizează servicii comune, cu excepția serviciilor pur administrative sau a serviciilor informatice (de exemplu, că nu utilizează un serviciu juridic comun).

(2)   Operatorilor de sisteme de transport li se interzice să abuzeze, în contextul cumpărării sau vânzării de energie electrică de către întreprinderi conexe, de informațiile sensibile din punct de vedere comercial obținute de la terțe părți în contextul oferirii sau negocierii accesului la rețea.

(3)     Informațiile comerciale esențiale pentru concurența de pe piață, îndeosebi informațiile care permit identificarea punctului de livrare, informațiile referitoare la puterea instalată, precum și informațiile referitoare la puterea subscrisă, sunt accesibile tuturor furnizorilor de energie electrică pe piață. Dacă este nevoie, autoritatea națională de reglementare impune operatorilor tradiționali furnizarea acestor date către cei interesați. ”

16.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

17.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

▐

18.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta directivă nu aduce atingere funcționării unui operator de sistem combinat de distribuție și de transport, cu condiția ca acesta să respecte, în ceea ce privește fiecare dintre activitățile sale, dispozițiile aplicabile de la articolul 8, articolul 10b și de la articolul 15 alineatul (1).”

19.

Articolul 19 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„ (3)     În evidențele lor contabile, întreprinderile din domeniul energiei electrice au conturi separate pentru fiecare dintre activitățile de transport și de distribuție, astfel cum li s-ar cere să facă dacă activitățile respective ar fi desfășurate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminărilor, a subvențiilor încrucișate și a denaturării concurenței. De asemenea, acestea trebuie să țină evidențe contabile, care pot fi consolidate, pentru fiecare activitate din domeniul energiei electrice, care nu are legătură cu transportul sau distribuția. Până la 1 iulie 2007, acestea au conturi separate pentru activitățile de furnizare către consumatorii eligibili și pentru activitățile de furnizare către consumatorii captivi. Veniturile din proprietatea asupra rețelei de transport/distribuție se menționează în evidențele contabile. După caz, întreprinderile au conturi consolidate pentru alte activități din afara domeniului energiei electrice. Contabilitatea internă include un bilanț și un cont de profit și pierderi pentru fiecare activitate. ”

20.

Articolul 20 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„ (2)     Operatorul unei rețele de transport sau de distribuție poate refuza accesul în cazul în care se confruntă cu o lipsă de capacitate necesară și disponibilă din punct de vedere fizic. Un astfel de refuz la acces trebuie să fie motivat, pe baza unor criterii obiective, justificate din punct de vedere tehnic și economic. Autoritatea națională de reglementare garantează că aceste criterii sunt aplicate în mod sistematic și că utilizatorul sistemului căruia i-a fost refuzat accesul are dreptul la o cale de atac. Autoritatea națională de reglementare garantează, dacă este cazul și dacă accesul este refuzat, că operatorul de rețele de transport sau de distribuție oferă informații pertinente privind măsurile necesare pentru consolidarea rețelei. Părții care solicită aceste informații i se poate impune plata unei redevențe rezonabile, care să reflecte costul furnizării informațiilor respective. ”

21.

La articolul 21 se adaugă următoarele alineate :

„ (2a)     Consumatorii eligibili au dreptul de a încheia contracte în același timp cu mai mulți furnizori.

(2b)     Agenția realizează o urmărire în timp real a tuturor piețelor angro organizate de energie electrică existente în Uniunea Europeană, în Spațiul Economic European și în țările vecine, pentru a identifica utilizările abuzive ale puterii de piață sau insuficiențele de la nivelul structurii pieței și pentru a promova funcționarea eficace a pieței interne. ”

22.

După articolul 22 se introduce următorul capitol ║:

„CAPITOLUL VIIa

AUTORITĂȚILE NAȚIONALE DE REGLEMENTARE

Articolul 22a

Desemnarea și independența autorităților naționale de reglementare

(1)   Fiecare stat membru desemnează o autoritate națională de reglementare unică.

(2)   Statele membre garantează independența autorității naționale de reglementare și se asigură că aceasta își exercită atribuțiile în mod imparțial și transparent. În acest scop, statul membru se asigură că, în momentul îndeplinirii sarcinilor de reglementare care îi revin în temeiul prezentei directive și al altor acte normative relevante , autoritatea națională de reglementare:

(3)   Pentru a proteja independența autorității naționale de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

Articolul 22b

Obiectivele politice ale autorităților naționale de reglementare

În îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, autoritățile naționale de reglementare iau toate măsurile necesare în scopul atingerii următoarelor obiective:

Articolul 22c

Îndatoririle și competențele autorităților naționale de reglementare

(1)   Autoritățile naționale de reglementare au următoarele îndatoriri , pe care le îndeplinesc, după caz, în strânsă consultare cu alte organisme comunitare sau naționale competente, operatori de sisteme de transport și alți actori de pe piață, fără a aduce atingere competențelor specifice ale acestora :

(2)     Atribuțiile de monitorizare menționate la alineatul (1) pot fi îndeplinite de o altă autoritate decât autoritatea națională de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informațiile obținute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziția autorității naționale de reglementare în cel mai scurt timp posibil.

În conformitate cu principiile unei mai bune reglementări, autoritatea națională de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de sisteme de transport și colaborează îndeaproape cu alte autorități naționale competente în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alineatul (1), fără a aduce atingere caracterului independent și competențelor specifice ale acestora.

(3)   În plus față de sarcinile care îi revin în temeiul alineatului (1), în cazul desemnării, în temeiul articolului 10, a unui operator independent de sistem, autoritatea națională de reglementare:

(4)     În cadrul activităților de monitorizare a piețelor naționale de energie electrică în conformitate cu alineatul (1) litera (l), inclusiv monitorizarea prețurilor angro și cu amănuntul, autoritățile naționale de reglementare adoptă metodologii armonizate convenite și aprobate de agenție.

(5)   Statele membre garantează faptul că autorităților naționale de reglementare le sunt conferite competențele care să le permită să-și îndeplinească îndatoririle menționate la alineatele (1) și (2) în mod eficient și rapid. În acest scop, autoritatea națională de reglementare are, printre altele, următoarele competențe:

(6)   Autoritățile naționale de reglementare sunt responsabile de stabilirea sau de aprobarea, înainte de intrarea în vigoare, a termenilor și condițiilor pentru:

Autoritățile naționale de reglementare au competența de a solicita operatorilor de sisteme de transport să modifice termenii și condițiile în cauză.

(7)   La stabilirea sau aprobarea termenilor și condițiilor sau a metodologiilor tarifelor și a serviciilor de echilibrare, autoritățile naționale de reglementare garantează faptul că operatorilor de rețea li se conferă stimulentele corespunzătoare, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a spori eficiența, pentru a încuraja integrarea pieței , pentru a asigura siguranța aprovizionării și pentru a susține activitățile de cercetare conexe.

(8)     Autoritățile naționale de reglementare monitorizează gestiunea congestionării în cadrul sistemelor naționale de electricitate și a sistemelor interconectate.

Operatorii de sisteme de transport prezintă spre aprobare autorităților naționale de reglementare procedurile lor de gestionare a congestionării, inclusiv de atribuire a capacităților. Înainte de a le aproba, autoritățile naționale de reglementare pot cere modificări ale acestor proceduri.

(9)   Autoritățile naționale de reglementare au competența de a solicita operatorilor de sisteme de transport și de distribuție, dacă este cazul, să modifice termenii și condițiile ▐ menționate la prezentul articol, în scopul garantării proporționalității acestora și a aplicării lor într-un mod nediscriminatoriu. În cazul unor întârzieri în stabilirea tarifelor de transport și distribuție, autoritățile naționale de reglementare sunt împuternicite să stabilească tarife de transport și distribuție provizorii și să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele finale se abat de la tarifele provizorii respective.

(10)   Orice parte care dorește să înainteze o contestație cu privire la un operator al unui sistem de transport referitoare la obligațiile care revin acestuia în temeiul prezentei directive , o poate înainta autorității naționale de reglementare care, în calitate de autoritate de soluționare a disputelor, emite o decizie în termen de două luni de la primire. Această perioadă poate fi prelungită cu două luni, în cazul în care autoritatea națională de reglementare are nevoie de informații suplimentare. Această perioadă poate fi prelungită cu acordul reclamantului. Decizia autorității naționale de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie ca urmare a unui apel.

(11)   Orice parte care se consideră lezată și care are dreptul de a contesta o decizie luată cu privire la metodologiile urmate în temeiul prezentului articol sau pe care autoritatea națională de reglementare este obligată să o consulte cu privire la tarifele sau metodologiile propuse poate, în termen de două luni de la publicarea deciziei sau a propunerii de decizie ori într-o perioadă de timp mai scurtă prevăzută de statele membre, să depună o contestație în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie. Contestația nu are efect suspensiv.

(12)   Statele membre creează mecanisme eficiente și adecvate de reglementare, control și asigurarea transparenței în scopul evitării abuzurilor de poziție dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, cât și a oricăror comportamente agresive pe piață. Aceste mecanisme iau în considerare dispozițiile tratatului, în special cele ale articolului 82.

(13)     Autoritățile naționale de reglementare organizează un serviciu independent pentru reclamații sau un sistem alternative de recurs, de exemplu un mediator independent pentru energie sau un organism pentru consumatori. Serviciul sau sistemul respectiv sunt responsabile de rezolvarea eficientă a reclamațiilor și respectă criteriile celor mai bune practici. Autoritățile naționale de reglementare stabilesc standarde și orientări cu privire la modul de tratare al reclamațiilor de către producătorii de energie și de către operatorii de rețea.

(14)   Statele membre garantează luarea măsurilor adecvate, inclusiv a măsurilor administrative ori desfășurarea procedurilor penale în conformitate cu legislațiile naționale corespunzătoare, împotriva persoanelor fizice sau juridice care se fac vinovate de nerespectarea normelor cu privire la confidențialitate impuse de prezenta directivă.

(15)   Contestațiile menționate la alineatele (10) și (11) nu aduc atingere exercitării dreptului de apel în temeiul legislației comunitare și naționale.

(16)   Deciziile luate de autoritățile naționale de reglementare sunt justificate în mod corespunzător și sunt puse la dispoziția publicului pentru a permite verificarea legalității acestora .

(17)   Statele membre asigură existența la nivel național a mecanismelor adecvate care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorității naționale de reglementare are dreptul la apel în fața unui organism judiciar național sau a altei autorități naționale independente, atât în raport de părțile interesate cât și de orice guvern .

▐

Articolul 22d

Regimul de reglementare cu privire la aspectele transfrontaliere

(1)   Autoritățile naționale de reglementare cooperează strâns și se consultă reciproc, furnizând una alteia, cât și agenției, informațiile necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce privește schimbul de informații, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiași nivel de confidențialitate ca cel impus autorității emitente.

(2)    Pentru a garanta, în situația în care există piețe regionale în domeniul energiei electrice, că integrarea acestor piețe este reflectată în structuri de reglementare adecvate, autoritățile naționale de reglementare relevante, în cooperare strânsă cu agenția și sub îndrumarea acesteia, se asigură că cel puțin următoarele misiuni cu caracter de reglementare sunt realizate în ceea ce privește piețele lor regionale:

(3)     Autoritățile naționale de reglementare au dreptul de a încheia acorduri între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării, iar acțiunile menționate la alineatele (1) și (2) se realizează, după caz, în strânsă consultare cu celelalte autorități naționale relevante și fără a aduce atingere competențelor specifice ale acestora.

(4)   Agenția decide cu privire la regimul de reglementare pentru infrastructura care leagă cel puțin două state membre:

▐

Articolul 22e

Conformitatea cu orientările

(1)   Comisia și orice autoritate națională de reglementare ║pot solicita avizul agenției cu privire la conformitatea unei decizii luate de către o autoritate națională de reglementare cu orientările menționate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003.

(2)   În termen de patru luni de la data solicitării, agenția își prezintă avizul, după caz, Comisiei sau autorității naționale de reglementare care l-a solicitat ║, precum și autorității naționale de reglementare care a luat decizia în cauză.

(3)   În cazul în care autoritatea națională de reglementare care a luat decizia contestată nu se conformează avizului agenției în termen de patru luni de la data primirii acestuia, agenția informează Comisia în consecință.

(4)   Orice autoritate națională de reglementare poate informa Comisia în legătura cu situațiile în care consideră că o decizie luată de o autoritate națională de reglementare nu este conformă cu orientările menționate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, în termen de două luni de la data respectivei decizii.

(5)   În cazul în care ║Comisia consideră că o decizie luată de o autoritate națională de reglementare ridică îndoieli majore cu privire la compatibilitatea cu orientările menționate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, aceasta poate decide să inițieze proceduri în consecință, în termen de două luni după ce a fost informată de către agenție, în conformitate cu alineatul (3) sau de către o autoritate națională de reglementare, în conformitate cu alineatul (4) ori din proprie inițiativă, în termen de trei luni de la data deciziei. Într-o astfel de situație, Comisia invită autoritatea națională de reglementare și părțile în procedura desfășurată în fața respectivei autorități naționale de reglementare să își prezinte observațiile.

(6)   În cazul în care decide inițierea procedurilor, în termen de maxim patru luni de la data acestei decizii, Comisia ia o decizie finală:

(7)   În cazul în care Comisia nu a luat decizia de a iniția procedurile sau nu a luat nicio decizie finală în cadrul termenului prevăzut la alineatele (5) și, respectiv, (6), se consideră că nu au fost ridicate obiecții împotriva deciziei autorității naționale de reglementare.

(8)   Autoritatea națională de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei în termen de două luni și informează Comisia în consecință.

▐

Articolul 22f

Evidența datelor

(1)   Statele membre solicită întreprinderilor de furnizare să păstreze la dispoziția autorității naționale de reglementare, a autorității naționale din domeniul concurenței și a Comisiei, timp de cel puțin cinci ani, toate datele pertinente cu privire la tranzacțiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică și de derivate în domeniul energiei electrice cu clienți angro și cu operatori de sisteme de transport.

(2)   Datele cuprind detalii privind caracteristicile financiare, cum ar fi durata, regulile privind furnizarea și decontarea, precum și cantitatea, datele și perioadele de executare, prețurile tranzacției, mijloacele de identificare ale consumatorului angro în cauză, cât și detaliile specifice ale tuturor contractelor neîncheiate de furnizare a energiei electrice și a derivatelor energetice.

(3)   Autoritatea națională de reglementare îi informează pe participanții pe piață în legătură cu investigațiile sau cererile sale, garantând în același timp că informațiile sensibile din punct de vedere comercial privind actori individuali de pe piață sau privind tranzacții individuale nu sunt divulgate. ▐

▐

(4)   Prezentul articol nu creează obligații suplimentare față de autoritățile menționate la alineatul (1) pentru entitățile care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE.

(5)   În cazul în care autoritățile menționate la alineatul (1) au nevoie de acces la datele păstrate de entitățile care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE, autoritățile responsabile în temeiul prezentei directive furnizează autorităților menționate la alineatul (1) respectivele date.”

23.

Articolul 23 se elimină.

24.

Articolul 26 se modifică după cum urmează:

▐

25.

Anexa A se modifică după cum urmează: