52007PC0603

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 9.10.2007

COM(2007) 603 final

2005/0214 (COD)

Propunere modificată de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind îmbunătăţirea portabilităţii drepturilor la pensie suplimentară cerinţele minime pentru creşterea mobilităţii lucrătorilor prin dobândirii şi conservării drepturilor la pensie suplimentară

(prezentată de Comisie în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE)

EXPUNERE DE MOTIVE

Comisia prezintă o propunere modificată de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind îmbunătăţirea portabilităţii drepturilor la pensie suplimentară. Amendamentele propuse de Parlamentul European la prima lectură care pot fi acceptate de către Comisie, precum şi îmbunătăţirile tehnice, care constituie rezultatul discuţiilor purtate cu experţii din cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului au fost încorporate în propunerea modificată. În plus, Comisia ia pe deplin în considerare solicitarea Consiliului European ca propunerea modificată să fie întemeiată pe creşterea mobilităţii lucrătorilor prin îmbunătăţirea dobândirii şi conservării drepturilor la pensie suplimentară. |

CONTEXT |

La data de 20 octombrie 2005, Comisia a adoptat o propunere modificată de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind îmbunătăţirea portabilităţii drepturilor la pensia suplimentară. Această propunere a fost prezentată Parlamentului European şi Consiliului la data de 21 octombrie 2005. Comitetul Economic şi Social European şi-a dat avizul la data de 20 aprilie 2007 şi a propus modificări la propunerea Comisiei. Parlamentul European a adoptat o rezoluţie legislativă la prima lectură la data de 20 iunie 2007. |

OBIECTIVUL PROPUNERII COMISIEI |

Sistemele de protecţie socială din diferitele state membre trebuie să soluţioneze problema îmbătrânirii populaţiei. Reformele adoptate sau preconizate în majoritatea statelor membre se orientează spre constituirea în continuare de regimuri de pensie suplimentară, un aspect încurajat în mod activ de numeroase state membre. Prin urmare, trebuie să se garanteze urgent că normele care reglementează funcţionarea acestor regimuri nu împiedică libera circulaţie a lucrătorilor între statele membre sau mobilitatea în cadrul unui stat membru, reducând astfel posibilităţile lucrătorilor mobili de a acumula drepturi suficiente de pensie până la sfârşitul carierei lor. Neîndeplinirea acestui deziderat va reduce flexibilitatea şi eficacitatea pieţei forţei de muncă. Chiar dacă decizia unei persoane de a fi mai mobilă este determinată de numeroşi factori, posibilitatea de a-şi pierde drepturile la pensia suplimentară poate constitui o dilemă serioasă în calea deciziei persoanei respective de a-şi schimba locul de muncă. Prin urmare, prezenta propunere modificată abordează în mod direct problema reducerii acestor obstacole existente în cadrul unor regimuri de pensie suplimentară în scopul de a facilita mobilitatea lucrătorilor. Obstacolele potenţiale în calea mobilităţii lucrătorilor se referă în special la condiţiile în care o persoană dobândeşte drepturi la pensie; precum şi condiţiile în care aceste drepturi sunt tratate atunci când o persoană îşi schimbă locul de muncă. De asemenea, prezenta propunere abordează problema dreptului lucrătorilor la informaţii referitoare la felul în care mobilitatea profesională le va afecta dobândirea şi conservarea drepturilor la pensie suplimentară. |

AVIZUL COMISIEI PRIVIND AMENDAMENTELE ADOPTATE DE PARLAMENTUL EUROPEAN |

La data de 20 iunie 2007, Parlamentul European a adoptat 34 de amendamente la propunerea de directivă privind îmbunătăţirea portabilităţii drepturilor la pensie suplimentară. Comisia consideră că majoritatea amendamentelor Parlamentului European sunt acceptabile integral, în principiu, sau parţial, în măsura în care acestea menţin scopurile şi viabilitatea politică a propunerii iar în multe cazuri îmbunătăţesc formularea iniţială. O trăsătură principală a amendamentelor Parlamentului European este deplasarea aspectului esenţial al directivei de la dispoziţiile privind transferurile spre dobândirea şi conservarea de drepturi latente. Parlamentul European consideră că introducerea unei opţiuni obligatorii de transfer în prezent ar constitui o sarcină excesivă pentru unele regimuri de pensie suplimentară şi, în plus, ar provoca dificultăţi tehnice considerabile. Luând act cu mare atenţie de decizia Parlamentului European şi de părerile exprimate de experţii din cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului, Comisia recunoaşte această schimbare de priorităţi şi acceptă eliminarea articolului 6 (dispoziţii privind transferul drepturilor). În consecinţă, Comisia propune modificarea titlului directivei, acceptând parţial formularea utilizată de Consiliul European în trimiterea la proiectul de directivă din luna iunie 2007. Propunerea modificată este în prezent intitulată: „Propunere de directivă privind cerinţele minime pentru creşterea mobilităţii lucrătorilor prin îmbunătăţirea dobândirii şi conservării drepturilor la pensie suplimentară”. În consecinţă, Comisia acceptă integral sau parţial următoarele amendamente ale Parlamentului European: 3.1 Domeniul de aplicare şi alte dispoziţii generale (articolele 1-3) Obiectiv: Amendamentele 1 şi 18 se referă la obiectivul directivei, iar amendamentul 1 elimină trimiterea la cuvântul portabilitate din considerentul 5, reflectând eliminarea articolului 6 privind transferabilitatea. Acest amendament înlocuieşte, de asemenea, termenul „armonizare” cu „cerinţe minime”, în conformitate cu schimbările din articolele 4 şi 5. Comisia acceptă integral acest amendament. Amendamentul 18 înlocuieşte termenul „lucrători” cu „persoane” în articolul 1 şi extinde obiectivul directivei. Comisia nu poate accepta acest amendament pe motiv că directiva vizează înlăturarea obstacolelor care afectează libertatea de circulaţie sau mobilitatea lucrătorilor în cadrul regimurilor de pensie suplimentară. Comisia nu are competenţa necesară pentru a impune statelor membre obligaţia „constituirii rapide a unor regimuri de pensie suplimentară”. Comisia a luat în considerare modificările tehnice discutate în Consiliu şi, în consecinţă, a efectuat modificări minore de redactare la articolul 1. Amendamentul 2 propune un considerent nou care subliniază importanţa garantării faptului că viabilitatea regimurilor de pensie suplimentară nu va fi subminată de prezenta directivă şi că drepturile lucrătorilor rămaşi şi a pensionarilor din cadrul regimurilor de pensii vor fi pe deplin protejate. De asemenea, el subliniază rolul important pe care partenerii sociali îl au în procesul de elaborare şi punere în aplicare a regimurilor de pensie suplimentară. Comisia acceptă integral acest amendament (5a în propunerea modificată). Amendamentul 3 introduce un considerent nou (5b în propunerea modificată) accentuând faptul că directiva nu impune introducerea unei legislaţii pentru înfiinţarea unor regimuri de pensie suplimentară, în cazul în care aceasta nu a existat anterior. Comisia acceptă acest amendament în principiu şi clarifică textul – parţial pe baza rapoartelor tehnice ale experţilor din grupurile de lucru ale Consiliului – în care se precizează că statelor membre le revine responsabilitatea de organizare a propriilor sisteme de pensii, o dată cu transpunerea dispoziţiilor prezentei directive în legislaţia naţională. Domeniul de aplicare. Amendamentul 5 reprezintă un considerent nou (5c în propunerea modificată) care clarifică domeniul de aplicare al directivei, iar Comisia îl acceptă integral. Amendamentele 6, 7, 8 şi 19 trebuie considerate împreună din cauza modificărilor la articolul 2 şi considerentele aferente acestuia. Amendamentul 6 introduce un nou considerent (5d în propunerea modificată) care clarifică scutirea de la aplicarea directivei în cazul acelor regimuri închise, care nu acceptă membri noi. Comisia acceptă faptul că această restricţie reprezintă un compromis şi că poate fi considerată o măsură proporţională pentru a garanta viabilitatea neîntreruptă a unor regimuri de pensie suplimentară. Prin urmare, Comisia acceptă integral amendamentul, cu adăugarea unei clarificări tehnice referitoare la „subsecţiunile” regimurilor închise pentru a garanta, după caz, că vor fi scutite doar acele regimuri de pensie suplimentară închise, care nu acceptă noi membri. Amendamentul 7 reprezintă o clarificare tehnică şi introduce un considerent nou (5f în propunerea modificată) precizând că directiva nu are niciun impact asupra măsurilor de reorganizare şi lichidare, iar Comisia îl acceptă parţial, respingând trimiterea la articolul 16 alineatul (2) 2003/41/CE, care se dovedeşte irelevantă în sensul clarificării. Amendamentul 19 priveşte articolul 2 în ansamblu şi în principiu este acceptat, sub rezerva clarificărilor tehnice elaborate împreună cu experţii din grupurile de lucru ale Consiliului. Amendamentul 8 introduce un considerent nou (5f în propunerea modificată) care clarifică faptul că directiva nu se aplică regimurilor de garanţie în caz de insolvabilitate, celor de compensare sau fondurilor naţionale de rezervă, iar Comisia acceptă integral acest amendament. Definiţii. Amendamentul 20 constă în schimbări de natură tehnică ale definiţiei termenilor din cadrul articolului 3. Comisia acceptă integral schimbările la articolul 3 litera (a), precum şi încorporarea unei noi definiţii 3 (da), care tratează termenul „perioadă de calificare pentru dobândirea drepturilor la pensie”. Amendamentul adus articolului 3 litera (b) este acceptat, nu şi propunerea de eliminare a cuvântului „profesional”, prin care, în opinia Comisiei, s-ar reduce claritatea definiţiei. Amendamentul adus articolului 3 litera (c) este acceptat parţial cu schimbarea formulării pentru a descrie mai clar faptul că cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un „membru afiliat activ” sunt acele condiţii de dobândire prevăzute în articolul 4. Amendamentul adus articolului 3 litera (d) este acceptat cu modificări minore de redactare. Amendamentul adus articolului 3 litera (f) este în principiu acceptat, deşi se utilizează formularea elaborată de experţii din cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului. Modificarea din articolul 3 litera (h), şi anume înlocuirea termenului „beneficiar latent” cu termenul „membru afiliat inactiv”, nu este acceptată, deoarece Comisia consideră că termenul iniţial era mai clar din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, Comisia acceptă în principiu restul modificărilor tehnice din cadrul articolului 3 litera (h), utilizând în acelaşi timp formularea elaborată parţial de experţii Consiliului. Modificările din articolul 3 litera (i) sunt acceptate, cu excepţia termenului „membru afiliat inactiv”. Modificarea din articolul 3 litera (j) implică introducerea unui nou concept, „valoarea beneficiilor latente” şi eliminarea termenului ”transfer”. Comisia acceptă justificarea de bază pentru această nouă definiţie dar consideră termenul „valoarea drepturilor la pensie latente” ca fiind mult mai precis şi, în consecinţă, îl formulează astfel. Literele (e) şi (g) din articolul 3 sunt eliminate de Comisie pentru a reflecta restructurarea şi modificarea directivei în ansamblu; prin urmare, aceste definiţii nu mai sunt necesare. Amendamentul 4 introduce un considerent nou (5g în propunerea modificată) care clarifică şi mai mult definiţia „regimurilor de pensie suplimentară”. Comisia acceptă în principiu noul considerent, inspirându-se în acelaşi timp din activitatea experţilor din Consiliu pentru a îmbunătăţi formularea tehnică. De asemenea, Comisia simplifică descrierea condiţiilor în care regimurile de pensie individuală trebuie considerate drept regimuri de pensie suplimentară în sensul prezentei directive. Comisia recunoaşte că taxonomia sistemelor de pensii, în special cea cu privire la regimurile de pensie individuală nu este întotdeauna foarte exactă. În consecinţă, considerentul clarifică faptul că regimurile de pensie individuală încheiate pe baza unui raport de muncă trebuie luate în considerare sub incidenţa prezentei directive. În plus, Comisia a introdus un nou considerent (5h) în scopul de a clarifica faptul că plata unor mici bonusuri la final de carieră şi finanţate exclusiv de angajator nu sunt considerate pensii suplimentare în sensul prezentei Directive. 3.2 Condiţii de dobândire (Articolul 4) Amendamentul 22 dezvoltă propunerea iniţială a Comisiei pentru dobândirea drepturilor la pensie. Abordarea Parlamentului de a introduce anumite cerinţe minime de dobândire diferă de cea a Comisiei dar, în acelaşi timp, păstrează principiul reducerii obstacolelor în calea mobilităţii, obstacole existente în cadrul unor regimuri de pensie suplimentară. Aspectul central al amendamentului propune eliminarea oricăror trimiteri la vârsta minimă pentru dobândirea drepturilor la pensie, prevăzută în articolul 4 litera (b) şi înlocuirea acestora cu o nouă formulare care să stabilească în mod intrinsec o legătură între conceptul unei perioade de calificare maxime permise şi vârsta membrilor afiliaţi activi. Prin urmare, amendamentul propune o perioadă de calificare maximă de 5 ani (în cazul în care este prevăzută) pentru membrii afiliaţi activi care nu au împlinit vârsta de 25 de ani şi excluderea oricăror condiţii de dobândire a drepturilor la pensie pentru cei în vârstă de peste 25 de ani. Comisia recunoaşte că intenţia acestui amendament este de a recunoaşte faptul că, în general, lucrătorii mai tineri au o mai mare mobilitate decât cei de peste 25 de ani şi faptul că acumularea de drepturi la pensie pentru cei care nu au împlinit vârsta de 25 de ani poate fi mai puţin urgentă decât pentru cei care depăşesc această vârstă. În consecinţă, Comisia acceptă propunerea de a permite, după caz, o perioadă de calificare mai mică de cinci ani pentru cei care nu împlinit vârsta de 25 de ani, ca o măsură de compromis. Cu privire la interzicerea oricăror condiţii de dobândire a drepturilor la pensie pentru cei în vârstă de peste 25 de ani, Comisia, deşi susţine principiul dobândirii drepturilor la pensie cât mai curând posibil pentru lucrători, acceptă faptul că unele regimuri de pensie suplimentară se pot confrunta cu dificultăţi tehnice şi administrative majore dacă nu este permisă o scurtă perioadă de calificare pentru dobândirea acestor drepturi. Este cazul în special al regimurilor în care legislaţia naţională nu permite o perioadă obligatorie de angajare înainte de afilierea la un regim de pensii. Ca atare, Comisia nu poate accepta propunerea de eliminare a condiţiilor de dobândire a drepturilor la pensie ulterior împlinirii vârstei de 25 de ani şi în schimb, propune, dacă există perioade de calificare pentru dobândirea acestor drepturi, ca acestea să nu depăşească un an. Aceasta rămâne o abordare proporţională care reduce obstacolele din calea mobilităţii ţinând cont în acelaşi timp de evitarea unor sarcini nejustificate asupra regimurilor de pensie suplimentară. În consecinţă, Comisia a redactat din nou articolul 4 litera (c) pe baza acestui aspect şi a clarificat faptul că o perioadă de calificare de un an se aplică întotdeauna dacă membrul afiliat activ împlineşte vârsta de 25 de ani, indiferent de vârsta la care a început să acumuleze drepturi. În urma restructurării articolului 4 de către Parlamentul European pentru a concilia noţiunea de vârstă şi perioadele de calificare maxime, nu se poate şti cu certitudine dacă este în continuare necesară o vârstă minimă pentru dobândirea drepturilor la pensie în cazul celor care nu au împlinit vârsta de 25 de ani. Această incertitudine este amplificată prin noua revizuire a propunerii de către Comisie de a permite o perioadă de calificare maximă de 1 an (pentru cei în vârstă de peste 25 de ani). Prin urmare, din motive de pentru claritate, Comisia respinge eliminarea articolului 4 litera (b) care prevede: „în cazul în care se stipulează o vârstă minimă pentru dobândirea drepturilor la pensie, aceasta nu poate fi mai mare de 21 de ani” şi, în schimb, efectuează unele modificări minore de redactare. În plus, Comisia efectuează modificări tehnice ale articolului iniţial 4 litera (c) şi îl transferă la articolul 4 litera (a) pentru a îmbunătăţi structura generală şi consecvenţa articolului 4. Amendamentul 43 reformulează şi extinde articolul iniţial 4 litera (a) [articolul 4 litera (d) în propunerea modificată] şi clarifică felul în care sunt tratate contribuţiile efectuate înainte de dobândirea drepturilor la pensie. Comisia acceptă integral aceste schimbări, sub rezerva unor modificări minore de redactare. De asemenea, Comisia acceptă în principiu corespondentul nou corespunzător introdus de amendamentul 11. Acesta este reformulat drept considerentul 6(a) în urma observaţiilor experţilor din grupurile de lucru ale Consiliului, clarificând şi mai mult modul de tratare a drepturilor nedobândite şi a lucrătorilor care îşi încetează activitatea. Amendamentul 24 subliniază rolul pe care partenerii sociali – prin convenţiile colective - îl pot avea în cazul introducerii dispoziţiilor articolului 4 literele (a-d). Comisia acceptă în principiu aceste propuneri şi le introduce ca articol nou 4 litera (e) împreună cu modificări de formulare dezbătute în Consiliu, ceea ce le conferă o mai mare claritate juridică. Amendamentul 9 priveşte un considerent general pentru ansamblul articolului 4 care înlocuieşte parţial considerentul iniţial 6 eliminat de amendamentul 10. Acesta prevede că datorită importanţei crescânde a pensiei suplimentare în veniturile pensionarilor, dobândirea, conservarea şi transferul drepturilor de pensie trebuie îmbunătăţite. Comisia acceptă integral amendamentul drept considerentul 5i şi face o trimitere suplimentară la reducerea obstacolelor din calea libertăţii de circulaţie şi a mobilităţii profesionale pentru a garanta consecvenţa cu obiectivul directivei. Comisia introduce un considerent nou 5j drept clarificare tehnică suplimentară pentru a evita confuzia legată de sensul termenului „cerinţă de atribuire”, care în unele state membre poate fi interpretată drept o referire la obţinerea unei rente viagere. 3.3 Conservarea drepturilor latente şi transferurile (Articolele 5 şi 6) Conservarea drepturilor latente. Amendamentul 12 introduce un nou considerent (6b) care subliniază dreptul lucrătorilor care îşi încetează activitatea de a-şi păstra drepturile la pensie dobândite ca drepturi latente în cadrul regimului de pensie în care le-au dobândit. Comisia acceptă în principiu acest amendament, cu o formulare adiţională care reflectă dezbaterea din cadrul Consiliului, în special cu referire la anumite situaţii în care lucrătorii extrem de mobili, în special în contextul regimurilor de pensii cu contribuţii definite, pot obţine transferul drepturilor lor către alt regim de pensie suplimentară care îndeplineşte dispoziţiile prevăzute în articolul 5 alineatul 1. Amendamentul 13 reformulează considerentul 7 în conformitate cu principiul general de clarificare a felului în care ar trebui calculate şi conservate drepturile latente, accentuând în acelaşi timp necesitatea de a lua în considerare caracterul particular al regimului şi drepturile membrilor afiliaţi care nu şi-au încetat activitatea. Comisia acceptă în principiu amendamentul şi se inspiră în reformularea sa din rapoartele tehnice ale experţilor din grupurile de lucru ale Consiliului. Textul face referire aici la ”legislaţia şi practica naţională” pentru calcularea valorilor drepturilor la pensie, în locul ”standardelor actuariale” pentru a evita confuzia cu dispoziţiile transfrontaliere din Directiva 2003/41/CE[1]. Utilizând în continuare elaborarea întreprinsă de experţi în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului, textul conţine şi o referire la costurile administrative justificate care pot fi luate în calcul în cazul ajustării drepturilor latente. Comisia consideră această adăugare proporţionată şi necesară. Amendamentul 14 aduce clarificări la considerentul 8 cu privire la plata drepturilor la pensie dobândite de lucrătorii care îşi încetează activitatea, atunci când este vorba de sume mici. Comisia acceptă în principiu acest amendament şi aduce clarificări privitoare la conceptul de calculare a plăţii unui capital. Amendamentul 25 reformulează articolul 5 prin introducerea unui nou articol 5 alineatul (1), ce conferă lucrătorilor care îşi încetează activitatea - sub rezerva condiţiilor stabilite în articolul 5 alineatele (2) şi (3) - dreptul de a-şi păstra drepturile latente în cadrul regimului de pensie în care le-au dobândit. Comisia acceptă în principiu acest amendament cu schimbări de redactare care reflectă dezbaterile tehnice din cadrul Consiliului. Pentru a garanta claritatea intenţiei, Comisia include o precizare pentru a clarifica faptul că, după caz, valoarea drepturilor de pensie latente nou constituite trebuie calculată în momentul în care lucrătorul părăseşte un regim. Această valoare serveşte ca punct de referinţă pentru tratamentul viitor al drepturilor latente, aşa cum este prevăzut în articolul 5.1. Amendamentul 25 adaugă de asemenea detalii considerabile articolului 5 alineatul (1) şi conţine în special referiri explicite la felul în care „ajustarea echitabilă” (descrisă drept „tratament echitabil” în amendament) trebuie considerată echitabilă. Parţial, aceasta implică încorporarea unui text din considerentul iniţial 7. De asemenea, amendamentul propune obligativitatea ca drepturile latente să fie protejate în cazul insolvabilităţii angajatorului promotor. Comisia nu poate accepta introducerea protecţiei împotriva insolvabilităţii în cadrul acestei directive, deoarece ea este deja reglementată de legislaţia europeană prin dispoziţiile articolului 8 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului[2]. Comisia acceptă în principiu celelalte modificări concomitent cu utilizarea formulării tehnice elaborate în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului. Cu toate acestea, deşi acceptă principiul furnizării unor detalii suplimentare în articolul 5 alineatul (1) Comisia consideră că structura amendamentului propus nu-şi îndeplineşte pe deplin obiectivul de definire a „tratamentului echitabil” într-o manieră mai explicită. În consecinţă, propunerea modificată reformulează şi clarifică articolul 5 alineatul (1) prin introducerea a două metode comune şi specifice de tratare a drepturilor latente (elaborare în conformitate cu drepturile membrilor afiliaţi activi şi elaborare în conformitate cu pensiile plătite în prezent) alături de conceptul de tratament echitabil de la începutul articolului. Sunt enumerate apoi şi alte metode care pot fi considerate tratament echitabil conform propunerii date de amendamentul 25. Pentru o clarificare suplimentară care să completeze aceste modificări, Comisia introduce un considerent nou (7a), care prevede că directiva nu creează obligaţia de a institui condiţii mai avantajoase pentru drepturile latente decât pentru drepturile membrilor afiliaţi activi. De asemenea, Comisia introduce – urmând părerea experţilor din cadrul grupului de lucru al Consiliului - o clarificare suplimentară la articolul 5 alineatul (1) litera (c) care permite statelor membre să stabilească limite proporţionale atunci când drepturile latente sunt ajustate în funcţie de creşterea preţurilor sau a salariilor. Comisia consideră această clarificare drept un compromis rezonabil pentru protejarea viabilităţii pe termen lung a pensiei suplimentare. Drept consecinţă a acestor modificări, dispoziţia de punere în aplicare din cadrul articolului 9 alineatul (5) nu mai are obiect şi, în consecinţă, se elimină. Amendamentul 25 propune de asemenea modificări de formulare la articolul 5 alineatul (2) cu privire la modul în care regimurile de pensii pot să se achite de obligaţii un capital atunci când drepturile dobândite nu depăşesc un prag stabilit de legislaţia naţională. Comisia acceptă integral aceste schimbări, cu condiţia unor modificări minore de redactare. De asemenea, Comisia acceptă în principiu introducerea articolului 5 alineatul (3) care explică rolul pe care partenerii sociali îl pot avea la includerea dispoziţiilor articolului 5 prin intermediul unor convenţiile colective. Transferuri. Amendamentele 15, 16 şi 17 reflectă schimbările de la articolul 5 şi eliminarea articolului 6, accentuând în acelaşi timp faptul că directiva nu vizează descurajarea transferului drepturilor la pensie. Considerentele recomandă ca, ori de câte ori este posibil, statele membre să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăţi condiţiile de transfer. Comisia acceptă amendamentele 15 şi 17 care elimină considerentele 9 şi 10 şi de asemenea, acceptă cu reformulări considerentul 16 (noul considerent 9a în propunerea modificată) care prevede că transferurile trebuie să fie în mod special încurajate în noile regimuri de pensie suplimentară. Amendamentul 26 propune eliminarea articolului 6 privind transferul drepturilor la pensie. Comisia acceptă integral acest amendament, regretând în acelaşi timp că dispoziţiile care specifică felul în care trebuie întreprins transferul drepturilor la pensie nu sunt evidenţiate în propunerea modificată. Comisia recunoaşte faptul că în acest moment, articolul 6 trebuie eliminat datorită dificultăţilor tehnice legate de aprobarea dispoziţiilor generale privind transferurile şi preocupărilor referitoare la impactul asupra viabilităţii financiare a unor regimuri de pensie suplimentară. 3.4 Informaţii şi menţinerea nivelului de protecţie (Articolul 6 şi 7) Informaţii. Amendamentul 27 se referă la dispoziţia privind informaţiile care trebuie furnizate lucrătorilor, membrilor afiliaţi activi şi lucrătorilor care îşi încetează activitatea, prevăzută în articolul 7 alineatul (1) [articolul 6 alineatul (1) în propunerea modificată]. Amendamentul propune ca membrii afiliaţi activi să poată avea dreptul de a solicita informaţii cu privire la felul în care încetarea contractului de muncă le-ar afecta drepturile la pensie suplimentară. Comisia acceptă integral această parte din amendament. Schimbările la articolul 7 alineatul (2) şi articolul 7 alineatul (3) [articolul 6 alineatul (2) şi articolul 6 alineatul (3) în propunerea modificată] sunt acceptate integral sau în principiu, utilizându-se în acelaşi timp textul tehnic elaborat de grupul de lucru din cadrul Consiliului. Propunerea de eliminare a articolului 7 alineatul 4 care descrie metoda furnizării de informaţii şi de plasare a acestuia în cadrul articolului 7 alineatul 2 nu este acceptată, deoarece Comisia consideră că structura iniţială a articolului este mai clară. Cu toate acestea, textul de la articolul 7 alineatul 4 [articolul 6 alineatul (4) în propunerea modificată] este elaborat în urma dezbaterilor tehnice cu experţii din Consiliu. Drept consecinţă a acestor schimbări, textul suplimentar, care permite o salvgardare administrativă, este introdus de Comisie în considerentul 11 pentru a preciza că nu există obligaţia de a furniza informaţii mai des de o dată pe an. Menţinerea nivelului de protecţie. Amendamentul 28 clarifică articolul privind menţinerea nivelului de protecţie, prin înlocuirea termenului „portabilitate” cu ”stabilirea şi conservarea drepturilor la pensie”, care reflectă eliminarea dispoziţiilor referitoare la transfer din directivă. Amendamentul este acceptat aproape integral, doar menţiunea privind lucrătorii care îşi încetează activitatea fiind considerată inutilă. Comisia a clarificat în plus efectul articolului pentru a preciza că păstrarea drepturilor afectează lucrătorii care îşi încetează activitatea, în timp ce dobândirea drepturilor priveşte lucrătorii într-un sens mai general. 3.5 Punere în aplicare şi raport (Articolele 8 şi 9) Punere în aplicare. Amendamentele 29 şi 42 propun ca statele membre să dispună, în cadrul aplicării directivei, de un termen suplimentar de 60 de luni pentru a pune în aplicare articolele 4 şi 5. Comisia acceptă această propunere, precum şi modificările minore de redactare, estimând că acestea contribuie la un echilibru între obiectivul de reducere a obstacolelor din calea libertăţii de circulaţie şi a mobilităţii profesionale şi viabilitatea continuă a pensiei suplimentare. Comisia a modificat de asemenea data punerii în aplicare pentru a reflecta situaţia curentă. Amendamentul 30 elimină articolul 9 alineatul 3, iar Comisia îl acceptă, deoarece dispoziţia este în prezent caducă din cauza eliminării dispoziţiilor referitoare la transfer. Raport. Amendamentul 31 specifică faptul că raportul cincinal prevăzut în articolul 10 (articolul 9 în propunerea modificată) ar trebui să evalueze „disponibilitatea angajatorilor” de a oferi pensii suplimentare ca urmare a punerii în aplicare a prezentei directive. Comisia acceptă în principiu acest amendament, dar propune introducerea acestei caracteristici de raportare în cadrul unui considerent nou, (15a). Comisia efectuează, de asemenea, modificări tehnice de redactare şi introduce o trimitere la „constituirea de regimuri de pensie suplimentară” în loc de „disponibilitate”. Comisia consideră că disponibilitatea este un concept dificil de cuantificat. Amendamentul 32 propune o nouă dispoziţie la articolul 10 (articolul 9 în propunerea modificată) care solicită ca primul raport să evalueze felul în care este afectată responsabilitatea angajatorului legată de drepturile la pensia suplimentară în urma transferului drepturilor la pensie. Comisia acceptă în principiu acest element suplimentar, iar pentru claritatea redactării îl include într-un considerent (15a). Amendamentele 52 şi 33 propun eliminarea alineatului 2 din articolul 10 şi înlocuirea lui cu unul nou [articolul 10 alineatul 2 litera (a)]. Noul alineat solicită Comisiei să revizuiască în special condiţiile privind transferul de drepturi la pensie în termen de cinci ani de la adoptarea prezentei directive. Pe baza acestui raport, Comisia trebuie să prezinte toate propunerile care se dovedesc necesare pentru a reduce şi mai mult obstacolele în calea mobilităţii. Comisia acceptă ambele amendamente şi pentru claritatea redactării a modificat în consecinţă articolul 10 alineatul 2 [articolul 9 alineatul (2) în propunerea modificată]. Comisia a adăugat de asemenea un text suplimentar pentru a clarifica faptul că orice propunere de modificare a prezentei directive va fi efectuată doar ulterior, dacă situaţia din momentul respectiv va necesita elaborarea unei noi legislaţii. |

CONCLUZIE |

În temeiul articolului 250 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia îşi modifică propunerea după cum urmează. |

2005/0214 (COD)

Propunere modificată de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind îmbunătăţirea portabilităţii drepturilor la pensie suplimentară cerinţele minime pentru creşterea mobilităţii lucrătorilor prin dobândirii şi conservării drepturilor la pensie suplimentară

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi în special articolele 42 şi 94,

având în vedere propunerea Comisiei[3],

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[4],:

în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din Tratat[5],

întrucât:

(1) Libera circulaţie a persoanelor este una din libertăţile fundamentale ale Comunităţii Europene; articolul 42 din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251, a măsurilor din domeniul securităţii sociale necesare pentru instituirea liberei circulaţii a lucrătorilor.

(2) Protecţia socială a lucrătorilor în ceea ce priveşte pensiile este garantată de regimurile legale de securitate, împreună cu regimurile de pensie securitate socială suplimentară legate de contractul de muncă, care devin din ce în ce mai răspândite în statele membre.

(3) Consiliul are competenţe discreţionare ample în ceea ce priveşte alegerea măsurilor celor mai potrivite în vederea realizării obiectivului de la articolul 42 din Tratat; sistemul de coordonare prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii[6] şi Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71[7] şi, în special, normele aplicabile cumulării nu se referă la regimurile de pensie suplimentară, cu excepţia regimurilor acoperite de termenul „legislaţie”, astfel cum este definit la articolul 1 litera (j) primul paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sau care au făcut obiectul unei declaraţii în acest sens de către un stat membru în conformitate cu articolul menţionat. Regimurile de pensii suplimentare ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor măsuri specifice, pentru a ţine cont de natura şi de caracteristicile lor specifice, de diversitatea acestor regimuri în cadrul statelor membre şi de la un stat membru la altul şi, în special, de rolul jucat de partenerii sociali în punerea în aplicare a acestora.

(4) Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecţia dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariaţi şi al lucrătorilor care desfăşoară activităţi independente, care se deplasează în cadrul Comunităţii[8] reprezintă o măsură specifică iniţială menită să îmbunătăţească exercitarea dreptului lucrătorilor la libera circulaţie în domeniul regimurilor de pensii suplimentare.

(5) În acest context, se va recurge şi la articolul 94 din Tratat, având în vedere faptul că disparităţile dintre legislaţiile naţionale care reglementează regimurile de pensie suplimentară sunt de natură să afecteze atât exercitarea dreptului la liberă circulaţie al lucrătorilor, cât şi funcţionarea pieţei interne. Prin urmare, în vederea îmbunătăţirii transferabilităţii drepturilor rezultate din regimurile de pensii suplimentare ale lucrătorilor care se deplasează în cadrul Comunităţii sau în cadrul aceluiaşi stat membru, este necesară armonizarea anumitor condiţii pentru dobândirea de drepturi la pensie şi, respectiv, uniformizarea reglementărilor referitoare la menţinerea drepturilor latente şi transferabilitatea acestora instituirea anumitor cerinţe minime pentru dobândirea şi conservarea drepturilor la pensie obţinute de către lucrătorii care îşi încetează activitatea în cadrul unor regimuri de pensie suplimentară condiţionate de existenţa unui raport de muncă .

(5a) De asemenea, este necesar să se ţină cont de natura şi de caracteristicile particulare ale regimurilor de pensie suplimentară, precum şi de diferenţele dintre acestea, atât în cadrul statelor membre, cât şi de la un stat membru la celălalt. Introducerea unor noi regimuri, viabilitatea regimurilor existente, precum şi aşteptările şi drepturile actualilor membri afiliaţi la aceste regimuri de pensie trebuie să fie protejate în mod corespunzător. Prezenta directivă trebuie să acorde importanţa cuvenită, în special, rolului deţinut de partenerii sociali în procesul de elaborare şi punere în aplicare a regimurilor de pensie suplimentară.

(5b) Prezenta directivă nu pune în discuţie dreptul statelor membre de a-şi organiza propriile sisteme de pensii. Statelor membre le revine întreaga responsabilitate de organizare a acestor sisteme, neavând obligaţia, în cadrul transpunerii prezentei directive în legislaţia naţională, de a adopta legi referitoare la constituirea unor regimuri de pensie suplimentară.

(5c) Prezenta directivă ar trebui să se aplice tuturor regimurilor de pensie suplimentară constituite în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, care asigură beneficii suplimentare lucrătorilor, cum ar fi contractele de asigurare de grup sau schemele de repartiţie convenite de către una sau mai multe ramuri sau sectoare, regimuri finanţate prin capitalizare sau promisiuni de pensii sprijinite prin înscrierea unor provizioane, sau orice alt aranjament, colectiv sau similar.

(5d) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice regimurilor de pensie suplimentară care au fost închise sau, după caz, subsecţiuni ale acestor regimuri, acceptarea de noi membri afiliaţi devenind astfel imposibilă, deoarece introducerea unor noi condiţii ar putea reprezenta o povară nejustificată pentru regimurile respective.

(5e) Scopul prezentei directive nu este acela de a armoniza legislaţiile naţionale privind măsurile de reorganizare şi procedurile de lichidare, indiferent dacă aceste proceduri sunt demarate ca urmare a insolvabilităţii ori sunt voluntare sau obligatorii. De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere legislaţiei naţionale privind măsurile de reorganizare în conformitate cu Directiva 2001/17/CE[9].

(5f) Prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere regimurilor de garanţie în caz de insolvabilitate sau celor de compensare care nu fac parte din regimurile de pensie suplimentară condiţionate de existenta unui raport de muncă şi al căror obiectiv este de protejarea drepturilor la pensie ale lucrătorilor în caz de insolvabilitate a întreprinderii sau a regimului de pensie. De asemenea, ar trebui ca prezenta directivă să nu aducă atingere fondurilor naţionale de rezervă de pensii.

(5g) Prezenta directivă se aplică doar în cazul regimurilor de pensie suplimentară condiţionate de existenţa unui raport de muncă, bazate pe atingerea vârstei de pensionare sau pe îndeplinirea altor cerinţe, în conformitate cu dispoziţiile regimului respectiv sau cu legislaţia naţională. Prezenta directivă nu se aplică regimurilor de pensie individuală, altele decât cele încheiate în baza unui raport de muncă. Prezenta directivă nu se aplică nici pensiilor de invaliditate şi de urmaş.

(5h) Plăţile unice care nu sunt considerate venituri substanţiale, care nu au legătură cu contribuţiile vărsate pentru obţinerea unei rente viagere, care sunt făcute direct sau indirect la sfârşitul carierei şi care sunt finanţate exclusiv de angajator, nu ar trebui să fie considerate drept pensie suplimentară în sensul prezentei directive.

(5i) Întrucât regimurile de pensie suplimentară devin din ce în ce mai importante în toate statele membre în vederea îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru persoanele în vârstă, condiţiile de dobândire, conservare şi transfer al drepturilor dobândite ar trebui îmbunătăţite pentru a reduce obstacolele în calea libertăţii de circulaţie a lucrătorilor şi a mobilităţii profesionale în cadrul UE.

(5j) Cerinţele de atribuire nu ar trebui să fie asimilate altor condiţii prevăzute pentru dobândirea unui drept la o rentă viageră, stabilit în ceea ce priveşte faza de plată, în temeiul legislaţiei naţionale sau al normelor anumitor regimuri de pensie suplimentară (în special regimurile de contribuţii definite).

(6) Pentru a garanta faptul că cerinţele pentru dobândirea de drepturi la pensie suplimentară nu prejudiciază exercitarea dreptului la liberă circulaţie al lucrătorilor din Uniunea Europeană, reglementarea cerinţelor pentru dobândirea acestor drepturi trebuie să fie realizată astfel încât lucrătorul care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie sau se deplasează în interiorul unui stat membru să beneficieze, la sfârşitul activităţii sale profesionale, de o pensie corespunzătoare.

(6a) În cazul în care contractul de muncă încetează înainte ca lucrătorul care îşi încetează activitatea să fi dobândit drepturi la pensie, iar regimul de pensie sau angajatorul suportă riscul de investiţie (în special în cazul regimurilor de contribuţii definite), regimul ar trebui să îi ramburseze în orice condiţii lucrătorului care îşi încetează activitatea contribuţiile plătite. În cazul în care contractul de muncă încetează înainte ca lucrătorul care îşi încetează activitatea să fi dobândit drepturi la pensie, iar lucrătorul este cel care suportă riscul de investiţie (în special în cazul regimurilor de contribuţii definite), regimul ar trebui să îi ramburseze lucrătorului care îşi încetează activitatea valoarea investiţiilor rezultate din contribuţiile plătite. Această valoare poate fi inferioară sau superioară contribuţiilor plătite de lucrătorul care îşi încetează activitatea. Dacă valoarea este negativă, nu se efectuează nicio rambursare.

(6b) Lucrătorii care îşi încetează activitatea ar trebui să aibă dreptul de a-şi păstra drepturile la pensie dobândite ca drepturi latente în cadrul regimului de pensie suplimentară în care le-au dobândit. În privinţa conservării drepturilor latente, se poate considera drept o formă echivalentă de protecţie, în special în contextul unui regim de contribuţii definite, posibilitatea unui lucrător care îşi încetează activitatea de a obţine transferul drepturilor sale dobândite sau a valorii acestora către un regim de pensie suplimentară care îndeplineşte dispoziţiile prevăzute în articolul 5 alineatul 1.

(7) În conformitate cu legislaţia şi practica naţională, ar trebui să se aibă În plus, se va avea în vedere garantarea conservării unei ajustări echitabile a drepturilor latente la pensie sau a valorii acestor drepturi. astfel încât să se evite penalizarea lucrătorilor care îşi încetează activitatea Acest obiectiv ar putea fi realizat printr-o ajustare a drepturilor latente în funcţie de diferite măsuri de referinţă, printre care se numără inflaţia, nivelul de salarizare, valoarea actuală a pensiei a cărei plată este în curs şi randamentului activelor regimului de pensie suplimentară. Valoarea drepturilor la momentul în care lucrătorul părăseşte regimul respectiv trebuie stabilită în conformitate cu legislaţia şi practica naţională. În cazul ajustării valorii drepturilor latente, trebuie să se aibă în vedere particularităţile regimului, interesele beneficiarilor latenţi, interesele membrilor afiliaţi care continuă să fie activi şi cele ale beneficiarilor pensionaţi. La ajustarea drepturilor latente pot fi luate în considerare, de asemenea, costurile administrative justificate

(7a) Prezenta directivă nu creează obligaţia de a institui condiţii mai avantajoase pentru drepturile latente decât pentru drepturile membrilor afiliaţi activi.

( 8 ) În cazul în care drepturile la pensie dobândite sau valoarea acestor drepturi dobândite de un lucrător care îşi încetează activitatea nu depăşesc/depăşeşte vreun prag stabilit de statul membru în cauză şi p P entru a se evita o serie de costuri administrative disproporţionate rezultate din gestionarea unui număr mare de drepturi latente cu valoare scăzută, regimurilor de pensii trebuie să li se poate acord a e posibilitatea de a nu conserva aceste drepturi le dobândite, ci fie de a recurge, în schimb, la un transfer a valoarea drepturilor la pensie dobândite, fie de a folosi un sau la plata unui capital reprezentând valoarea acestor drepturi. , dacă aceasta nu depăşeşte un prag stabilit de statul membru în cauză După caz, valoarea transferului sau plata capitalului va fi stabilită în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale.

(9) În cazul schimbării locului de muncă, lucrătorii trebuie să poată alege între dobândirea drepturilor lor la pensie suplimentară în cadrul regimului de pensie suplimentară din care au făcut parte până la momentul respectiv şi un transfer al capitalului într-un alt regim de pensie suplimentară, fie chiar şi într-un sistem dintr-un alt stat membru.

(9a) Prezenta directivă nu prevede dispoziţii referitoare la transferul drepturilor la pensie dobândite, însă, cu toate acestea, pentru a încuraja mobilitatea profesională, statele membre ar trebui să se angajeze, în măsura posibilităţilor şi în special la introducerea unor noi regimuri de pensie suplimentară, să îmbunătăţească transferabilitatea drepturilor la pensie dobândite.

( 10 ) Din motive legate de viabilitatea financiară a regimurilor de pensie suplimentară, statele membre au în principiu posibilitatea de a scuti regimurile fără capitalizare de obligaţia de a permite lucrătorilor să-şi transfere drepturile dobândite. Totuşi, pentru a asigura tratamentul egal al lucrătorilor înscrişi în regimuri cu capitalizare şi al lucrătorilor înscrişi în regimuri fără capitalizare, statele membre ar trebui să încerce să îmbunătăţească progresiv transferabilitatea drepturilor care decurg din regimurile fără capitalizare.

(11) Fără a aduce atingere Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale[10], membrii afiliaţi activi şi lucrătorii care îşi exercită sau intenţionează să-şi exercite dreptul la libera circulaţie ar trebui să fie informaţi în mod corespunzător de persoanele responsabile cu gestionarea regimurilor de pensii suplimentare , în special în ceea ce priveşte modul în care încheierea activităţii le-ar putea afecta drepturile la pensia suplimentară Statele membre pot să decidă că nu este necesar ca aceste informaţii să fie furnizate de mai multe ori pe an.

( 12 ) Având în vedere diversitatea regimurilor de pensie suplimentară de securitate socială , Comunitatea trebuie să se limiteze la stabilirea obiectivelor care urmează să fie atinse în termeni generali, ceea ce înseamnă că directiva este instrumentul juridic potrivit

( 13 ) Având în vedere că obiectivele măsurilor preconizate, şi anume de reducere a obstacolelor în calea exercitării dreptului lucrătorilor la libera circulaţie, a mobilităţii profesionale şi a funcţionării pieţei interne, nu pot să fie realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar din cauza dimensiunilor acţiunii preconizate, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii menţionat la articolul 5 din Tratat. în conformitate cu principiul proporţionalităţii menţionat în respectivul articol, prezenta directivă, bazându-se pe analiza de impact realizată cu ajutorul comitetului în domeniul pensiilor suplimentare (Forumul pensiilor) , nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective

( 14 ) Prezenta directivă stabileşte cerinţele minime care permit statelor membre să adopte sau să menţină dispoziţii mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate fi folosită pentru a justifica un regres faţă de situaţia existentă în fiecare stat membru.

( 15 ) Având în vedere nevoia de a lua în considerare efectele prezentei directive, în special viabilitatea financiară a regimurilor de pensie suplimentară, statelor membre li se poate acorda mai mult timp în care să pună treptat în aplicare acele dispoziţii care pot avea astfel de efecte

(15a) Rapoartele cincinale analizează tendinţele recente în constituirea de regimuri de pensie suplimentară. Primul raport conţine, de asemenea, o evaluare a responsabilităţii angajatorului în cadrul legislaţiei naţionale cu privire la drepturile la pensie ale lucrătorilor care îşi încetează activitatea şi care îşi transferă drepturile către un alt regim de pensii. Evaluarea conţine, de asemenea, o analiză a posibilităţilor de asigurare a încetării responsabilităţii juridice după executarea transferurilor.

( 16 ) În conformitate cu dispoziţiile naţionale de reglementare a organizării regimurilor de pensii suplimentare, statele membre pot acorda partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, responsabilitatea de a pune în aplicare prezenta directivă în ceea ce priveşte prevederile legate de acordurile colective, cu condiţia ca statele membre aceştia să ia măsurile necesare pentru a se asigura că pot garanta, în orice moment, rezultatele prevăzute de prezenta directivă

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectiv

Scopul prezentei directive este de a uşura exercitarea dreptului lucrătorilor la libertatea de mişcare şi de a facilita dreptului la mobilitatea profesională a lucrătorilor în cadrul aceluiaşi stat membru prin reducerea obstacolelor create în statele membre de anumite norme care reglementează referitoare la regimurile de pensie suplimentară condiţionate de existenţa unui raport de muncă .

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1. Prezenta directivă se aplică regimurilor de pensie suplimentară, cu excepţia regimurilor reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71[11].

2. Prezenta directivă nu se aplică următoarelor:

(a) regimurilor de pensie suplimentară care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, nu mai acceptă noi membri activi şi rămân închise acestora;

(b) regimurilor de pensie suplimentară supuse unor măsuri de protecţie sau de redresare a situaţiei lor financiare, inclusiv procedurile de lichidare, care prevăd intervenţia unor organe administrative instituite prin legislaţia naţională sau de către autorităţi judiciare. Această excludere nu se aplică şi după încheierea intervenţiei sus-menţionate;

(c) regimurile de garanţie în caz de insolvabilitate, regimurile de compensare şi fondurile naţionale de rezervă.

Articolul 3

Definiţii

În sensul prezentei directive , se aplică următoarele definiţii :

(a) „pensie suplimentară” înseamnă o pensi e ile de vârstă prevăzută de şi, dacă regulile regimurilor de pensie suplimentară stabilite în conformitate cu legislaţia şi practica naţională prevăd acest lucru, indemnizaţiile de invaliditate şi de urmaş, care ar trebui să suplimenteze sau să le înlocuiască pe cele echivalente din regimurile legale de securitate socială ;

(b) „regim de pensie suplimentară” înseamnă orice regim de pensie de vârstă constituit după criteriul profesional în conformitate cu legislaţia şi practica naţională , cum ar fi contractele de asigurare de grup sau schemele de repartiţie convenite de către unul sau mai multe ramuri sau sectoare, regimuri finanţate prin capitalizare sau promisiuni de pensii sprijinite prin înscrierea unor provizioane, sau orice alt aranjament, colectiv sau similar şi condiţionat de existenţa unui raport de muncă , care poate să asigure o pensie suplimentară lucrătorilor salariaţi sau lucrătorilor care desfăşoară activităţi independente ;

(c) „membri afiliaţi activi ” înseamnă lucrători acele persoane a căror relaţie de muncă actuală ocupaţie îi îndreptăţeşte sau îi poate îndreptăţi , după îndeplinirea oricăror condiţii de dobândire, la o pensie suplimentară în conformitate cu dispoziţiile unui regim de pensie suplimentară;

(d) „drepturi la pensie dobândite ” înseamnă orice drepturi la o pensie suplimentară obţinute după îndeplinirea condiţiilor de dobândire , orice beneficii la care membrii afiliaţi acestor regimuri sau alte persoane îndreptăţite au dreptul, în conformitate cu normele unui regim de pensie suplimentară şi, dacă este cazul, în conformitate cu legislaţia naţională.

(da) „perioadă de calificare pentru dobândirea drepturilor la pensie” înseamnă perioada de afiliere activă la un regim, impusă fie de legislaţia naţională, fie de normele unui regim de pensie suplimentară, pentru a da naştere dreptului la o pensie suplimentară;

(e) „încetarea contractului de muncă” înseamnă o decizie de încetare a unui raport de muncă;

(f) „lucrător care îşi încetează activitatea” înseamnă un membru afiliat activ al cărui un lucrător care, înainte de a deveni eligibil pentru o pensie, încetează un raport de muncă actual prin care a dobândit dreptul la pensie sau prin care ar fi putut obţine asemenea drepturi dacă ar fi păstrat raportul de muncă respectiv încetează din alte motive decât faptul că lucrătorul respectiv a devenit eligibil pentru o pensie suplimentară;

(g) „transferabilitate” reprezintă posibilitatea lucrătorilor de a dobândi şi de a-şi păstra drepturile la pensie simultan cu exercitarea dreptului la liberă circulaţie şi a celui la mobilitate profesională;

(h) „beneficiar latent” înseamnă orice fost membru afiliat activ ale cărui drepturi la pensie rămân latente care a dobândit drepturi la pensie în cadrul unui regim de pensie suplimentară , dar nu mai este membru activ ale regimului respectiv şi nu primeşte încă până la îndeplinirea criteriilor de eligibilitate pentru primirea unei o pensie suplimentară în cadrul acelui regim;

(i ) „drepturi la pensie latente” înseamnă drepturi la pensie dobândite deţinute în cadrul regimului unde au fost dobândite acumulate de un beneficiar latent , care, la îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, va primi o pensie prin acest regim suplimentar ;

(j ) „ transfer valoarea drepturilor latente ” înseamnă valoarea de capital a drepturilor la pensie, calculată în conformitate cu legislaţia şi practica naţională plata printr-un regim de pensie suplimentară a unui capital reprezentând toate sau o parte din drepturile la pensie dobândite în cadrul regimului, cu posibilitatea de a transfera suma respectivă unui nou regim de pensie suplimentară sau unei alte instituţii financiare care asigură drepturi la pensie .

Articolul 4

Condiţiile de dobândire

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca:

(a) în cazul în care drepturile la pensie nu au fost încă dobândite în momentul încetării contractului de muncă, toate cotizaţiile plătite de lucrător sau de către angajator, în numele acestuia, sunt rambursate sau transferate afilierea activă este condiţionată de o perioadă minimă de angajare, această perioadă nu depăşeşte un an ;

(b) în cazul în care se stipulează o vârstă minimă pentru acumularea de către un membru afiliat activ de dobândirea drepturi lor la pensie dobândite , această vârstă nu depăşeşte nu poate fi mai mare de 21 de ani.

(c) un lucrător poate să se afilieze unui regim de pensie suplimentară după o perioadă maximă de angajare de un an sau, dacă este cazul, cel târziu la atingerea vârstei minime necesare în cazul în care se aplică o perioadă de calificare pentru dobândirea drepturilor la pensie, aceasta nu depăşeşte în nici un caz un an pentru membrii afiliaţi activi în vârstă de peste 25 de ani. Pentru membrii afiliaţi activi care nu au împlinit această vârstă, perioadele de calificare nu depăşesc cinci ani;

(d) un în cazul în care un lucrător dobândeşte drepturi la pensie după o perioadă de afiliere de maxim doi ani care îşi încetează activitatea nu a dobândit încă drepturi la pensie în momentul încetării contractului de muncă, regimul de pensie suplimentară rambursează contribuţiile vărsate de lucrătorul respectiv sau în numele acestuia, în temeiul legislaţiei legale sau al unor convenţii sau contracte colective, iar dacă lucrătorul respectiv suportă riscul de investiţie, valoarea investiţiilor rezultate din aceste contribuţii;

(e) Statele membre au opţiunea de a permite partenerilor sociali să prevadă, prin convenţii colective, dispoziţii diferite, în măsura în care aceste dispoziţii oferă o protecţie cel puţin echivalentă drepturilor lucrătorilor şi membrilor afiliaţi activi.

Articolul 5

Conservarea drepturilor la pensie latente

-1. Sub rezerva alineatelor 2 şi 3, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că drepturile la pensie dobândite de lucrătorii care îşi încetează activitatea pot rămâne în cadrul regimului de pensie suplimentară în care au fost dobândite. Valoarea iniţială a acestor drepturi în sensul alineatului (1) este calculată în momentul încetării contractului de muncă actual al unui lucrător care îşi încetează activitatea.

1. Statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare ţinând cont de natura regulilor sau a practicii regimului de pensie pentru a garanta faptul că drepturile la pensie latente sau valoarea acestora sunt/este tratate/tratată proporţional cu valoarea drepturilor membrilor afiliaţi activi sau cu evoluţia pensiilor plătite în prezent; orice alt mijloc considerat drept tratament pentru a garanta ajustarea echitabil poate fi utilizat, ceea ce înseamnă, între altele: a drepturilor latente la pensie astfel încât să se evite penalizarea lucrătorilor care-şi încetează activitatea

(a) drepturile la pensie în cadrul regimului de pensie suplimentară sunt stabilite sub forma unei sume nominale; sau

(b) beneficiarul latent continuă să beneficieze de o dobândă integrată în regimul de pensie sau de randamentul investiţiilor obţinut prin regimul de pensie suplimentară; sau

(c) valoarea drepturilor la pensie latente este ajustată în funcţie de inflaţie ori nivelul de salarizare care poate face obiectul unei limite proporţionale impuse de legislaţia naţională sau convenite de partenerii sociali.

2. Statele membre pot permite regimurilor de pensie suplimentară să nu reţină conserve drepturile dobândite ale unui lucrător care îşi încetează activitatea, ci să plătească recurgă la un transfer sau la plata un ui capital echivalent cu valoarea drepturilor la pensie dobândite de către lucrătorul respectiv, în măsura în care valoarea drepturilor la pensie dobândite reprezentând drepturile dobândite, dacă acestea nu depăşesc depăşeşte un prag stabilit de statul membru în cauză. Statele membre informează Comisia cu privire la pragul aplicat.

3. Statele membre au opţiunea de a permite partenerilor sociali să prevadă, prin convenţii colective, dispoziţii diferite, în măsura în care aceste dispoziţii oferă o protecţie cel puţin echivalentă drepturilor lucrătorilor care îşi încetează activitatea şi beneficiarilor latenţi.

Articolul 6

Transferabilitate

1. Cu excepţia cazului în care plata unui capital se efectuează în conformitate cu articolul 5 alienatul (2), statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, în cazul în care un lucrător care-şi încetează activitatea nu este încadrat în acelaşi regim de pensii suplimentare la noul său loc de muncă, acesta poate obţine, la cerere şi în termen de 18 luni de la încetarea contractului de muncă, transferul tuturor drepturilor la pensie dobândite, în cadrul aceluiaşi stat membru sau către un alt stat membru.

2. Statele membre, în conformitate cu practica judiciară naţională, garantează că, în cazul în care estimările actuariale şi estimările privind rata dobânzii determină valoarea drepturilor dobândite care urmează să fie transferate, lucrătorul care-şi încetează activitatea nu este penalizat.

3. În cadrul regimului de pensie suplimentară către care se transferă drepturile respective, acestea nu se supun condiţiilor de dobândire a drepturilor la pensie şi se conservă cel puţin în aceeaşi măsură ca şi drepturile latente în sensul articolului 5 alineatul (1).

4. În cazul în care pentru un transfer trebuie plătite cheltuieli administrative, statele membre iau măsurile necesare pentru a evita ca acestea să fie disproporţionate faţă de durata afilierii la regim a lucrătorului care-şi încetează activitatea.

Articolul 7 6

Informarea

1. Fără a aduce atingere obligaţiilor instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale care decurg din articolul 11 din Directiva 2003/41/CE, pentru a oferi privind informaţii le care trebuie furnizate membrilor afiliaţi şi beneficiarilor, statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca membrii afiliaţi activi să poată obţine la cerere informaţii privind lucrătorii să fie informaţi de persoana responsabilă pentru gestionarea regimului de pensie suplimentară asupra felul ui în care încetarea contractului de muncă le-ar afecta drepturile la pensie suplimentară în conformitate cu alineatul 2.

2. Informaţiile suficiente sunt transmise într-un termen rezonabil lucrătorilor membrilor afiliaţi activi care le solicită. Acestea includ, în special:

(a) condiţiile pentru dobândirea de drepturi la pensie suplimentară şi urmările aplicării acestor condiţii în cazul încetării contractului de muncă;

(b) pensia prevăzută în cazul încetării contractului de muncă valoarea drepturilor dobândite de aceştia sau o evaluare a drepturilor la pensie dobândite, efectuată cu cel mult de 12 luni înainte de data solicitării şi

(c) condiţiile pentru tratarea viitoare păstrare a drepturilor la pensie latente;

(d) condiţiile pentru transferarea drepturilor la pensie acordate.

3. Un beneficiar latent Beneficiarii latenţi care solicită acest lucru vor fi informaţi , va fi informat de către persoana responsabilă pentru gestionarea regimului de pensie suplimentară, cu privire la : drepturile sale latente la pensie şi, respectiv, cu privire la modificările prevederilor regimului de pensie suplimentară care îl interesează în mod direct

(a) valoarea drepturilor lor latente sau o evaluare a drepturilor la pensie latente, efectuată cu cel mult de 12 luni înainte de data solicitării; şi

(b) condiţiile pentru tratarea drepturilor la pensie latente

4. Informaţiile menţionate în acest articol se furnizează în mod clar şi într-un termen rezonabil în scris, într-o formă uşor de înţeles .

Articolul 8 7

Cerinţe minime - menţinerea nivelului de protecţie

1. Statele membre pot adopta sau menţine dispoziţii privind constituirea de drepturi la pensie pentru lucrători şi conservarea transferabilitatea drepturilor la pensie suplimentară ale lucrătorilor care îşi încetează activitatea, mai favorabile respectării principiului egalităţii decât cele prevăzute în prezenta directivă.

2. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate fi folosită, sub nici o formă, ca motiv pentru reducerea drepturilor existente de constituire şi conservare de pensii suplimentare transferabilităţii drepturilor la pensie suplimentară existente în statele membre.

Articolul 9 8

Punere în aplicare

1. Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2008 […(2 ani de la adoptarea prezentei directive)] , sau garantează că pot acorda parteneri i lor sociali introduc , la cererea comună a acestora, responsabilitatea aplicării prezentei directive în ceea ce priveşte până la acea dată dispoziţiile necesare prin intermediul unui acord. legate de acordurile colective. În acest caz, statele membre se asigură că, până la 1 iulie 2008, partenerii sociali au introdus dispoziţiile necesare prin acord; statele membre respective trebuie să ia măsurile necesare pentru a putea garanta în orice moment se asigura că sunt, în orice moment, în măsură să garanteze rezultatele prevăzute impuse de prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

2. Fără a aduce atingere primului alineat, statelor membre li se poate acorda, dacă este cazul, o prelungire a termenului cu 60 de luni, cu începere de la 1 iulie 2008 […(2 ani de la adoptarea prezentei directive] , pentru a realiza obiectivul prevăzut la articolul articolele 4 şi 5 litera (d). Orice stat membru care doreşte acordarea acestei prelungiri informează Comisia în consecinţă, menţionând dispoziţiile şi regimurile în cauză şi motivele specifice pentru care se solicită prelungirea.

3. Fără a aduce atingere primului alineat, pentru a ţine seama de condiţii specifice bine motivate şi legate de viabilitatea financiară a regimurilor de pensie suplimentară, statele membre pot scuti de la aplicarea articolului 6 alineatul (1) regimurile care funcţionează pe bază de repartiţie, fondurile de sprijin şi societăţile care constituie provizioane contabile pentru a plăti pensii lucrătorilor proprii. Orice stat membru care doreşte să se folosească de această posibilitate anunţă imediat Comisia în acest sens, menţionând regimurile în cauză şi motivele specifice ale scutirii, precum şi măsurile adoptate sau planificate pentru îmbunătăţirea transferabilităţii drepturilor care decurg din regimurile respective.

4 . Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

5. Statele membre informează Comisia în legătură cu măsurile luate în vederea aplicării dispoziţiilor articolului 5.

Articolul 10 9

Raport

1. Începând cu data de 1 iulie 2008 […(2 ani de la adoptarea prezentei directive] , la fiecare cinci ani, Comisia realizează un raport pe baza informaţiilor furnizate de statele membre pe care îl prezintă Consiliului, Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor .

2. La cel târziu 10 ani după 1 iulie 2008, Primul raport vizează aplicarea prezentei directive şi conţine Comisia întocmeşte un raport specific privind aplicarea articolului 9 alineatul (3). Pe baza acestuia, dacă este cazul, Comisia înaintează o propunere care include toate modificările prezentei directive care se dovedesc necesare pentru a asigura tratamentul egal, din punctul de vedere al transferabilităţii drepturilor dobândite, pentru lucrătorii afiliaţi unor regimuri cu capitalizare şi pentru lucrătorii afiliaţi unor regimuri în sensul articolului 9 alineatul (3). care analizează condiţiile de transfer al capitalului reprezentând drepturile la pensie suplimentară ale lucrătorilor. Pe baza acestui raport, Comisia va examina, dacă este cazul, posibilităţile de a prezenta o propunere cuprinzând orice modificări la prezenta directivă sau alte instrumente care se dovedesc necesare pentru a reduce şi mai mult obstacolele în calea mobilităţii lucrătorilor, create de anumite reguli privind regimurile de pensie suplimentară.

Articolul 11 10

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 12 11

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, […]

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

[1] Directiva 2003/41/CE privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale

[2] Directiva 80/987/CEE a Consiliului privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvabilităţii angajatorului, astfel cum a fost modificată de Directiva 2002/74/CE.

[3] JO C […], […], p. […].

[4] JO C […], […], p. […].

[5] JO C […], […], p. […].

[6] JO L 149, 5.7.1971, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 631/2004 (JO L 100 din 6.4.2004, p. 1).

[7] JO L 74, 27.3.1972, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 77/2005 (JO L 16, 20.1.2005, p. 3) care urmează să fie abrogat şi înlocuit de Regulamentul (CE) 883/04 care va intra în vigoare

[8] JO L 209, 25.7.1998, p. 46.

[9] Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor de asigurare (JO L 110, 20.4.2001, p. 28).

[10] JO L 235, 23.9.2003 p. 10.

[11] Urmează să fie abrogat şi înlocuit de Regulamentul (CE) 883/04 care va intra în vigoare.