28.3.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/35

---

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Federale Germania, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Italiene, Republicii Finlanda, Republicii Portugheze, României și Regatului Suediei în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și criminalității transfrontaliere

(2007/C 71/13)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul 30 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 31 alineatul (1) litera (a), articolul 32 și articolul 34 alineatul (2) litera (c),

la inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Federale Germania, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Italiene, Republicii Finlanda, Republicii Portugheze, României și Regatului Suediei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Consiliul Uniunii Europene acordă o importanță fundamentală creării unui spațiu de libertate, securitate și justiție, ceea ce reprezintă o preocupare fundamentală a cetățenilor statelor reunite în cadrul Uniunii Europene.

(2)	Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a oferi cetățenilor din acest spațiu de libertate, securitate și justiție un nivel înalt de securitate prin dezvoltarea unor proceduri comune între statele membre în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală.

(3)	Concluziile reuniunii Consiliului European de la Tampere din octombrie 1999 au confirmat nevoia de a îmbunătăți schimbul de informații dintre autoritățile competente ale statelor membre în scopul depistării și cercetării infracțiunilor.

(4)	În programul de la Haga pentru consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană din noiembrie 2004, Consiliul European și-a exprimat convingerea că, în acest scop, este necesară o abordare inovatoare a schimbului transfrontalier de informații represive.

(5)

Consiliul European a afirmat în consecință că schimbul unor astfel de informații ar trebui să respecte condițiile aplicabile principiului disponibilității. Acest lucru înseamnă că un agent al autorităților represive dintr-un stat membru al Uniunii Europene care are nevoie de informații pentru a-și îndeplini atribuțiile poate obține aceste informații de la un alt stat membru și că autoritățile represive din celălalt stat membru care dețin aceste informații le vor pune la dispoziție în scopul declarat, ținând seama de necesitățile procedurilor de cercetare aflate în curs în respectivul stat membru.

(6)	Consiliul European a stabilit data de 1 ianuarie 2008 ca dată-limită pentru realizarea acestui obiectiv din programul de la Haga.

(7)

Decizia-cadru 2006/960/JAI din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații publice și secrete între autoritățile represive din statele membre ale Uniunii Europene (2) stabilește regulile pe baza cărora autoritățile represive din statele membre pot schimba rapid și eficient informații publice și secrete existente în vederea derulării procedurilor de cercetare penală sau de colectare de către poliție a informațiilor secrete privind infracțiunile.

(8)

Programul de la Haga pentru consolidarea libertății, securității și justiției afirmă însă că ar trebui folosite pe deplin noile tehnologii și că ar trebui acordat accesul reciproc la bazele naționale de date. Programul de la Haga prevede și faptul că ar trebui să fie create noi baze de date europene, centralizate, doar pe baza unor studii care au demonstrat valoarea adăugată a acestora.

(9)

În vederea unei cooperări internaționale eficiente, este de importanță fundamentală ca schimbul de informații exacte să se poată efectua într-o manieră rapidă și eficientă. Obiectivul este acela de a introduce proceduri de promovare a unor mijloace rapide, eficiente și necostisitoare de schimb de informații. În vederea utilizării în comun a acestor date, aceste proceduri sunt supuse principiului răspunderii și încorporează garanții adecvate privind acuratețea și securitatea datelor în timpul transmiterii și stocării, precum și proceduri de înregistrare a schimbului de date și restricții privind utilizarea informațiilor schimbate.

(10)

Aceste condiții sunt îndeplinite de Tratatul de la Prüm din 27 mai 2005 încheiat între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în particular în domeniul combaterii terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale. Pentru ca toate statele membre să poată îndeplini condițiile de fond ale programului de la Haga și pentru ca termenele acestuia să poată fi respectate, părțile esențiale ale Tratatului de la Prüm trebuie să devină aplicabile tuturor statelor membre. În consecință, prezenta decizie a Consiliului ar trebui să se bazeze pe principalele dispoziții ale Tratatului de la Prüm.

(11)

Prezenta decizie ar trebui să conțină, așadar, dispoziții menite să îmbunătățească schimbul de informații, prin care statele membre își acordă reciproc drepturi de acces la bazele de date automatizate de analiză ADN, la sistemele automatizate de identificare dactiloscopică și la datele privind înmatricularea autovehiculelor. În cazul datelor provenite din bazele naționale de date de analiză ADN și al sistemelor automatizate de identificare dactiloscopică, un sistem de tip „hit/no hit “(răspuns pozitiv sau negativ) ar trebui să permită statului membru care efectuează căutarea să solicite date specifice cu caracter personal de la statul membru care administrează baza de date și, după caz, să solicite informații suplimentare prin intermediul unor proceduri de asistență reciprocă.

(12)	Aceasta ar accelera în mod considerabil procedurile existente, permițând statelor membre să afle dacă și care stat membru deține informațiile solicitate.

(13)

Compararea datelor transfrontaliere ar trebui să deschidă o nouă dimensiune în domeniul combaterii criminalității. Informațiile obținute prin compararea datelor ar trebui să deschidă calea unor noi metode de cercetare pentru statele membre și să joace, astfel, un rol crucial în sprijinirea autorităților represive din statele membre.

(14)	Regulile ar trebui să fie bazate pe interconectarea bazelor naționale de date ale statelor membre și, astfel, să reprezinte o manieră simplă și eficientă de abordare a criminalității transfrontaliere.

(15)	Sub rezerva anumitor condiții, statele membre ar trebui să poată furniza date cu caracter personal și date care nu privesc persoanele, pentru a îmbunătăți schimbul de informații referitoare la manifestări importante care au o dimensiune transfrontalieră.

(16)

Deoarece cooperarea internațională ar trebui îmbunătățită în continuare, în special în domeniul combaterii criminalității transfrontaliere, prezenta decizie, pe lângă îmbunătățirea schimburilor de informații ar trebui să permită, printre altele, o cooperare mai strânsă între autoritățile polițienești, de exemplu prin intermediul unor operațiuni comune de securitate (cum ar fi patrulele comune) și intervenția transfrontalieră în eventualitatea unui pericol imediat la adresa vieții și integrității corporale.

(17)

O mai strânsă cooperare polițienească și judiciară în materie penală trebuie însoțită de respectarea drepturilor fundamentale și, în special, a dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal. Acest lucru ar trebui garantat de modalitățile cuprinzătoare de protecție a datelor speciale prevăzute de prezenta decizie, care ar trebui adaptate la natura specială a schimburilor de date pe care le reglementează. Dispozițiile specifice privind protecția datelor prevăzute de prezenta decizie țin seama îndeosebi de natura specifică a accesului transfrontalier on-line la bazele de date. Deoarece, în condițiile accesului on-line, statul membru care administrează baza de date nu poate să facă niciun fel de verificări prealabile, decizia ar trebui să asigure efectuarea monitorizării ulterioare.

(18)

Statele membre ar trebui să asigure punerea eficientă în aplicare a tuturor normelor de protecție a datelor prevăzute de prezenta decizie, fiind conștiente de importanța pe care decizia o are pentru protecției drepturilor persoanei și de faptul că furnizarea de date cu caracter personal unui alt stat membru necesită asigurarea unor standarde suficiente de protecție a datelor de către statul membru destinatar.

(19)

Deoarece obiectivele prezentei decizii și, în special, îmbunătățirea schimbului de informații în cadrul Uniunii Europene nu pot fi realizate satisfăcător în mod izolat de către statele membre, dat fiind caracterul transfrontalier al combaterii criminalității și al problemelor de securitate, iar statele membre sunt obligate să se bazeze unele pe celelalte în aceste chestiuni, și pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene, Consiliul poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul CE, la care face trimitere articolul 2 din Tratatul UE. În conformitate cu principiul proporționalității, în temeiul articolului 5 al Tratatului CE, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivelor obiective.

(20)	Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor prevăzute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

DECIDE:

CAPITOLUL I

GENERALITĂȚI

Articolul 1

Obiectivul și domeniul de aplicare

Prin prezenta decizie, statele membre intenționează să accelereze cooperarea transfrontalieră în domeniile reglementate de titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, schimbul de informații între autoritățile cu atribuții de prevenire și crecetare a infracțiunilor. În acest scop, prezenta decizie cuprinde norme în următoarele domenii:

(a)	dispoziții privind condițiile și procedura de transfer automatizat al profilurilor ADN, al datelor dactiloscopice și al anumitor date privind înmatricularea vehiculelor la nivel național (capitolul 2);

(b)	dispoziții privind condițiile de furnizare de date privind manifestările importante care au o dimensiune transfrontalieră (capitolul 3);

(c)	dispoziții privind condițiile de furnizare a informațiilor pentru prevenirea infracțiunilor teroriste (capitolul 4);

(d)	dispoziții privind condițiile și procedura de intensificare a cooperării la nivelul poliției de frontieră prin diferite măsuri (capitolul 5).

CAPITOLUL 2

ACCESUL ON-LINE ȘI SOLICITĂRILE ULTERIOARE

SECȚIUNEA 1

Profilurile ADN

Articolul 2

Crearea fișierelor naționale de analiză ADN

(1)   Statele membre deschid și mențin fișiere naționale de analiză ADN în vederea cercetării infracțiunilor. În temeiul prezentei decizii, prelucrarea datelor înregistrate în aceste fișiere se efectuează în conformitate cu prezenta decizie, cu respectarea dreptului național aplicabil procedurii respective de prelucrare.

(2)   În scopul aplicării prezentei decizii, statele membre asigură disponibilitatea datelor de referință din fișierele lor naționale de analiză ADN, astfel cum sunt menționate în prima teză a alineatului (1). Datele de referință conțin numai profilurile ADN create din partea necodată a ADN-ului, precum și un număr de referință. Datele de referință nu conțin nicio dată care să permită identificarea directă a persoanei vizate de date. Datele de referință care nu sunt atribuite niciunei persoane („profiluri ADN neidentificate“) sunt recunoscute ca atare.

(3)   Fiecare stat membru informează Secretariatul General al Consiliului cu privire la fișierele naționale de analiză ADN cărora li se aplică articolele 2-6, precum și cu privire la condițiile de căutare automată prevăzute la articolul 3 alineatul (1), în conformitate cu articolul 33.

Articolul 3

Căutarea automată a profilurilor ADN

(1)   În vederea cercetării infracțiunilor, statele membre autorizează punctele naționale de contact ale celorlalte state membre, astfel cum sunt menționate la articolul 6, să aibă acces la datele de referință în fișierele lor de analiză ADN, autorizându-le să efectueze căutări automate prin compararea profilurilor ADN. Căutările pot fi efectuate numai în cazuri individuale și în conformitate cu dreptul național al statului membru solicitant.

(2)   În cazul în care o căutare automată indică faptul că un profil ADN furnizat și un profil ADN înregistrat în fișierul analizat al statului membru destinatar, punctul național de contact al statului membru destinatar primește o notificare automată a datelor de referință în raport cu care a fost identificată o concordanță. Dacă nu poate fi identificată nicio concordanță, acest fapt se notifică automat.

Articolul 4

Compararea automată a profilurilor ADN

(1)   În vederea cercetării infracțiunilor, prin intermediul punctelor lor naționale de contact și de comun acord, statele membre compară profilurile lor ADN neidentificate cu toate profilurile ADN provenind din datele de referință ale altor fișiere naționale de analiză ADN. Furnizarea și compararea profilurilor se realizează în mod automat. Furnizarea profilurilor ADN neidentificate spre comparare nu se realizează decât în cazul în care este prevăzută de dreptul național al statului membru solicitant.

(2)   În cazul în care, ca rezultat al comparării menționate la alineatul (1), un stat membru constată că profilurile ADN furnizate concordă cu orice profil din propriile sale fișiere de analiză ADN, acesta comunică fără întârziere punctului național de contact al celuilalt stat membru datele de referință pe baza cărora a fost constatată concordanța.

Articolul 5

Transmiterea suplimentară de date cu caracter personal și informații

În cazul în care procedurile menționate la articolele 3 și 4 indică o concordanță între profilurile ADN, furnizarea suplimentară a altor date cu caracter personal și a altor date în legătură cu datele de referință se realizează în temeiul dreptului național, inclusiv al dispozițiilor privind asistența judiciară, al statului membru solicitat.

Articolul 6

Punctul național de contact și măsurile de punere în aplicare

(1)   Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact în scopul furnizării datelor menționate la articolele 3 și 4. Competențele punctului de contact sunt reglementate de dreptul național aplicabil.

(2)   Măsurile de punere în aplicare, astfel cum sunt menționate la articolul 34, stabilesc detaliile tehnice ale procedurilor prevăzute la articolele 3 și 4.

Articolul 7

Prelevarea de material genetic și transmiterea profilurilor ADN

Atunci când, în cadrul unor cercetări sau al unor proceduri penale aflate în curs, profilul ADN al unei persoane determinate care se găsește pe teritoriul statului membru solicitat lipsește, statul membru solicitat acordă asistență judiciară prin prelevarea și analizarea materialului genetic al persoanei respective, precum și prin furnizarea profilului ADN obținut, dacă:

(a)	statul membru solicitant precizează scopul pentru care aceasta este necesară;

(b)

statul membru solicitant prezintă un mandat de cercetare sau o declarație emisă de autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut de dreptului național al statului membru respectiv, din care să rezulte că toate cerințele pentru prelevarea și analizarea materialului genetic ar fi îndeplinite în ipoteza în care persoana în cauză s-ar fi aflat pe teritoriul statului membru solicitant; și

(c)	în conformitate cu dreptul statului membru solicitat, cerințele pentru prelevarea și analizarea materialului genetic, precum și pentru furnizarea profilului ADN obținut.

SECȚIUNEA 2

Datele dactiloscopice

Articolul 8

Datele dactiloscopice

În scopul aplicării prezentei decizii, statele membre asigură disponibilitatea datelor de referință din fișier pentru sistemele naționale automate de identificare a amprentelor create în vederea prevenirii și cercetării infracțiunilor. Datele de referință conțin numai date dactiloscopice și un număr de referință. Datele de referință nu conțin nicio dată care să permită identificarea directă a persoanei vizate de date. Datele de referință care nu sunt atribuite niciunei persoane („date dactiloscopice neidentificate“) trebuie să poată fi recunoscute ca atare.

Articolul 9

Căutarea automată a datelor dactiloscopice

(1)   În vederea prevenirii și cercetării infracțiunilor, statele membre autorizează punctele naționale de contact ale altor state membre, astfel cum sunt menționate la articolul 11, să aibă acces la datele de referință în sistemele automate de identificare a amprentelor pe care le-au creat în acest scop, autorizându-le să efectueze căutări automate prin compararea datelor dactiloscopice. Căutările pot fi efectuate numai în cazuri individuale și în conformitate cu dreptul național al statului membru solicitant.

(2)   Stabilirea concordanței datelor dactiloscopice cu date de referință deținute de statul membru care gestionează fișierul se efectuează de punctul național de contact al statului membru solicitant prin intermediul furnizării automate a datelor de referință necesare pentru stabilirea unei concordanțe certe.

Articolul 10

Transmiterea suplimentară de date cu caracter personal și informații

În cazul în care procedura menționată la articolul 9 indică o concordanță între datele dactiloscopice, furnizarea suplimentară a altor date cu caracter personal și a altor date în legătură cu datele de referință se realizează în temeiul dreptului național, inclusiv al dispozițiilor privind asistența judiciară, al statului membru solicitat.

Articolul 11

Punctul național de contact și măsurile de punere în aplicare

(1)   Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact în scopul furnizării datelor menționate la articolul 9. Competențele punctului de contact sunt reglementate de dreptul național aplicabil.

(2)   Măsurile de punere în aplicare, astfel cum sunt menționate la articolul 34, stabilesc detaliile tehnice ale procedurii prevăzute la articolul 9.

SECȚIUNEA 3

DATELE PRIVIND ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR

Articolul 12

Căutarea automată a datelor privind înmatricularea vehiculelor

(1)   În vederea prevenirii și cercetării infracțiunilor și în cursul cercetării altor infracțiuni de competența instanțelor judecătorești sau a parchetelor din statul membru care efectuează căutarea, precum și în cursul menținerii ordinii și siguranței publice, statele membre autorizează punctele naționale de contact ale altor state membre, astfel cum sunt menționate la alineatul (2), să aibă acces la următoarele date naționale privind înmatricularea vehiculelor, autorizându-le să efectueze căutări automate în cazuri individuale:

(a)	datele privind proprietarii sau, după caz, utilizatorii; și

(b)	datele privind vehiculele.

Căutările pot fi efectuate numai prin utilizarea unui număr complet de identificare a vehiculului sau a unui număr complet de înmatriculare. Căutările pot fi efectuate numai în conformitate cu dreptul național al statului membru care efectuează căutarea.

(2)   Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact în scopul furnizării datelor menționate la alineatul (1). Competențele punctului de contact sunt reglementate de dreptul național aplicabil. Măsurile de punere în aplicare, astfel cum sunt menționate la articolul 34, stabilesc detaliile tehnice ale procedurii.

CAPITOLUL 3

MANIFESTĂRILE IMPORTANTE

Articolul 13

Transmiterea datelor care nu privesc persoanele

În vederea prevenirii infracțiunilor și a menținerii ordinii și siguranței publice în cursul manifestărilor importante care au o dimensiune transfrontalieră și, în special, în cazul manifestărilor sportive sau al reuniunilor Consiliului European, statele membre își furnizează reciproc, atât la cerere cât și din proprie inițiativă, date care nu privesc persoanele ce pot fi necesare în acest scop, în conformitate cu dreptului național al statului membru care furnizează datele.

Articolul 14

Transmiterea datelor cu caracter personal

(1)   În vederea prevenirii infracțiunilor și a menținerii ordinii și siguranței publice în cursul manifestărilor importante care au o dimensiune transfrontalieră și, în special, în cazul manifestărilor sportive sau al reuniunilor Consiliului European, statele membre își furnizează reciproc, atât la cerere cât și din proprie inițiativă, date cu caracter personal, atunci când orice condamnări definitive sau alte împrejurări îndreptățesc convingerea că persoanele vizate de date vor săvârși infracțiuni cu ocazia evenimentului sau că acestea prezintă un pericol pentru ordinea și siguranța publică, atât timp cât furnizarea acestor date este permisă în temeiul dreptului național al statului membru care furnizează datele.

(2)   Datele cu caracter personal pot fi prelucrate numai în scopurile prevăzute la alineatul (1) și pentru evenimentul concret pentru care acestea au fost furnizate. Datele furnizate trebuie să fie șterse de îndată ce scopurile menționate în alineatul (1) au fost realizate sau nu mai pot fi realizate. Datele furnizate trebuie în orice caz șterse după cel mult un an.

Articolul 15

Punctul național de contact

Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact în scopul furnizării datelor menționate la articolele 13 și 14. Competențele punctului de contact sunt reglementate de dreptul național aplicabil.

CAPITOLUL 4

MĂSURI DESTINATE SĂ PREVINĂ INFRACȚIUNILE TERORISTE

Articolul 16

Transmiterea informațiilor în vederea prevenirii infracțiunilor teroriste

(1)   În vederea prevenirii infracțiunilor teroriste, în conformitate cu dreptul național și în cazuri individuale, chiar fără a fi solicitate, statele membre pot furniza punctelor naționale de contact ale altor state membre, astfel cum se menționează la la alineatul (3), datele cu caracter personal și informațiile prevăzute la alineatul (2), în măsura în care aceasta se dovedește necesară pentru că împrejurări determinate îndreptățesc convingerea că persoanele vizate de date vor săvârși infracțiuni dintre cele menționate la articolele 1-3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (3).

(2)   Datele care urmează a fi furnizate conțin numele, prenumele, data și locul nașterii, precum și o descriere a împrejurărilor care conduc la convingerea menționată la alineatul (1).

(3)   Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact în vederea schimbului de informații cu punctele naționale de contact ale altor state membre. Competențele fiecărui punct național de contact sunt reglementate de dreptul național aplicabil.

(4)   Statul membru care furnizează datele, în conformitate cu dreptul național, stabilește condiții privind utilizarea unor asemenea date și informații de către statul membru destinatar. Statul membru destinatar este obligat să respecte asemenea condiții.

CAPITOLUL 5

ALTE FORME DE COOPERARE

Articolul 17

Operațiuni comune

(1)   În vederea intensificării cooperării polițienești, în cursul menținerii ordinii și securității publice și prevenirii infracțiunilor, autoritățile competente desemnate de statele membre pot forma patrule comune și desfășura alte operațiuni comune, în care agenți desemnați sau alți oficiali (denumiți în continuare „agenți“) din alte state membre participă la operațiuni pe teritoriul altui stat membru.

(2)   În calitate de stat gazdă și în conformitate cu dreptul național și cu consimțământul statului membru de trimitere, fiecare stat membru poate conferi competențe de executare agenților statului membru de trimitere implicați în operațiuni comune sau, în măsura în care legea statului gazdă permite acest lucru, poate permite agenților statelor membre de trimitere să își exercite propriile competențe de executare, în conformitate cu dreptul statelor membre de trimitere. Asemenea competențe de executare pot fi exercitate doar sub îndrumarea și, de regulă, în prezența agenților statului gazdă. Agenții statelor membre de trimitere se supun dreptului național al statului membru gazdă. Statul membru gazdă își asumă responsabilitatea pentru acțiunile acestora.

(3)   Agenții statelor membre de trimitere care sunt implicați în operațiuni comune se supun instrucțiunilor date de autoritatea competentă a statului membru gazdă.

(4)   Statele membre prezintă declarații, astfel cum se menționează în articolul 33, în care stabilesc aspectele practice ale cooperării.

Articolul 18

Asistența în cazul unor evenimente de masă și al unor accidente grave

Autoritățile competente din statele membre își oferă asistență reciprocă, în conformitate cu dreptul național, în cazul unor evenimente de masă și alte evenimente importante, precum și în cazul unor accidente grave, urmărind să prevină infracțiunile și să mențină ordinea și siguranța publică prin:

(a)	notificarea reciprocă și cât mai promptă a unor asemenea situații cu impact transfrontalier, precum și schimbul oricăror informații relevante;

(b)	adoptarea și coordonarea măsurilor de poliție necesare pe propriul teritoriu în situațiile cu impact transfrontalier;

(c)	pe cât posibil, detașarea de agenți, specialiști și consilieri și punerea la dispoziție de echipament, la cererea statului membru pe al cărei teritoriu a apărut situația respectivă.

Articolul 19

Folosirea armamentului, munițiilor și echipamentelor

(1)   Agenții dintr-un stat membru de trimitere care participă la o operațiune comună pe teritoriul unui alt stat membru pot purta uniformele naționale pe teritoriul acelui stat. Agenții pot avea asupra lor armamentul, muniția și echipamentele care le sunt permise în conformitate cu dreptul național al statului de trimitere. Statul membru gazdă poate interzice portul anumitor arme, muniții sau echipamente de către agenții unui stat membru de trimitere.

(2)   Statele membre prezintă declarațiile prevăzute la articolul 33 în care enumeră armamentul, muniția și echipamentele care pot fi folosite doar în legitimă apărare sau pentru apărarea altor persoane. Agentul statului membru gazdă care se află la comanda efectivă a operațiunii poate permite, în anumite cazuri și în conformitate cu dreptul național, folosirea armamentului, muniției și echipamentele și în alte scopuri decât cele prevăzute în prima teză. Folosirea armamentului, muniției și echipamentelor este reglementată de dreptul statului gazdă. Autoritățile competente se informează reciproc cu privire la armamentul, muniția și echipamentele permise și cu privire la condițiile în care pot fi folosite.

(3)   În cazul în care agenții dintr-un stat membru folosesc, într-o acțiune întreprinsă în conformitate cu prezenta decizie pe teritoriul unui alt stat membru, aceștia se supun acelorași reglementări privind traficul rutier care se aplică și agenților statului membru gazdă, inclusiv în ceea ce privește dreptul la liberă trecere și orice privilegii speciale.

(4)   Statele membre prezintă declarațiile menționate la articolul 33, în care stabilesc aspectele practice ale folosirii armamentului, muniției și echipamentelor.

Articolul 20

Protecția și asistența

Statele membre sunt obligate să ofere agenților altor state membre care traversează frontiera aceeași protecție și asistență în cursul îndeplinirii îndatoririlor lor ca și în cazul propriilor agenți.

Articolul 21

Reguli generale cu privire la răspunderea civilă

(1)   Atunci când agenți ai unui stat membru desfășoară operațiuni într-un alt stat membru, statul membru din care provin răspunde pentru orice prejudicii cauzate de aceștia în cursul operațiunilor lor, în conformitate cu dreptul statului membru pe teritoriul căruia își desfășoară operațiunile.

(2)   Statul membru pe al cărei teritoriu s-au produs prejudiciile menționate la alineatul (1) repară aceste prejudicii în condițiile aplicabile prejudiciilor cauzate de proprii săi agenți.

(3)   Statul membru ai cărui agenți au cauzat prejudicii oricărei persoane de pe teritoriul unui alt stat membru rambursează acestuia din urmă totalitatea sumelor pe care le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptățite în numele acestora.

(4)   Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terțe părți și cu excepția alineatului (3), fiecare stat membru se abține în cazul prevăzut la alineatul (1) de la a pretinde rambursarea contravalorii prejudiciilor pe care le-a suferit din cauza unui alt stat membru.

Articolul 22

Răspunderea penală

Agenților care acționează pe teritoriul altui stat membru în conformitate cu prezenta decizie li se aplică același tratament ca și celor care aparțin statului membru gazdă în ceea ce privește orice infracțiuni care ar putea fi săvârșite de aceștia sau care ar putea fi săvârșite împotriva lor, cu excepția cazului în care se prevede altfel într-un alt acord care leagă statele membre în cauză.

Articolul 23

Raporturile de muncă

Agenții care acționează pe teritoriul altui stat membru în conformitate cu prezenta decizie rămân supuși dispozițiilor de dreptul muncii aplicabile în propriul lor stat membru, în special în ceea ce privește normele de disciplină.

CAPITOLUL 6

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PROTECȚIA DATELOR

Articolul 24

Definiții și domeniu de aplicare

(1)   În înțelesul prezentului capitol:

(a)

„prelucrarea datelor cu caracter personal “înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate cu privire la datele cu caracter personal, indiferent dacă se realizează prin mijloace automate sau nu, precum colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, sortarea, recuperarea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin furnizare, diseminare sau punerea la dispoziție în alt mod, alinierea, combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea datelor. Prelucrarea, în sensul prezentei decizii, include comunicarea, indiferent dacă există sau nu „hit “(răspuns pozitiv);

(b)	„procedura de căutare automatizată “înseamnă accesul direct la fișierele automatizate ale altui organism, în cazul în care răspunsul în urma procedurii de căutare este complet automatizat;

(c)	„referință “înseamnă marcarea datelor cu caracter personal stocate, fără a avea ca scop limitarea prelucrării lor ulterioare;

(d)	„blocare “înseamnă marcarea datelor cu caracter personal stocate, cu scopul de a limita prelucrarea lor ulterioară.

(2)   Următoarele dispoziții se aplică datelor care sunt sau au fost furnizate în conformitate cu prezenta decizie, cu excepția cazului în care se prevede altfel în capitolele anterioare.

Articolul 25

Nivelul de protecției a datelor

(1)   În privința prelucrării datelor cu caracter personal care sunt sau au fost furnizate în conformitate cu prezenta decizie, fiecare stat membru garantează un nivel de protecție a datelor cu caracter personal în propriul drept național, cel puțin egală cu cea rezultată din Convenția Consiliului Europei pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981 și din protocolul său adițional din 8 noiembrie 2001 și, astfel, ține seama de Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre, care reglementează utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul polițienesc, chiar și în cazul în care datele nu sunt prelucrate automat.

(2)   Furnizarea datelor cu caracter personal reglementată de prezenta decizie nu poate avea loc decât după ce dispozițiile prezentului capitol au fost puse în aplicare în dreptul național aplicabil pe teritoriile statelor membre implicate în această furnizare. Consiliul decide în unanimitate dacă au fost îndeplinite condițiile.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică acelor state membre în care furnizarea de date cu caracter personal reglementată de prezenta decizie a început deja ca urmare a Tratatului de la Prüm din 27 mai 2005 încheiat între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale („Tratatul de la Prüm“).

Articolul 26

Scopul

(1)   Prelucrarea datelor cu caracter personal de către statul membru destinatar este permisă doar pentru scopul pentru care au fost furnizate în conformitate cu prezenta decizie. Prelucrarea în alt scop este permisă numai cu autorizarea prealabilă a statului membru care administrează fișierul și doar cu respectarea dreptului național al statului membru destinatar. O astfel de autorizație poate fi acordată cu condiția ca prelucrarea în alte scopuri să fie permisă de dreptul național al statului membru care administrează fișierul.

(2)   Prelucrarea datelor furnizate în conformitate cu articolele 3, 4 și 9 de către statul membru destinatar este permisă numai pentru:

(a)	a stabili dacă profilurile ADN sau datele dactiloscopice comparate concordă;

(b)	a pregăti și înainta o cerere formulată de organele de poliție sau judiciare în vederea acordării de asistență juridică în concordanță cu dreptul național, dacă aceste date concordă;

(c)	a efectua o înregistrare, în sensul articolului 30.

Statul membru care administrează fișierul poate prelucra datele furnizate în concordanță cu articolele 3, 4 și 9 numai atunci când este necesar în scopul comparării, furnizării răspunsurilor automatizate la căutări sau înregistrării în conformitate cu articolul 30. Datele furnizate sunt șterse îndată după compararea datelor sau după răspunsurile automatizate la căutări, în afara cazului în care este necesară continuarea prelucrării datelor în scopurile menționate la punctele (b) și (c) din primul paragraf.

(3)   Datele furnizate în conformitate cu articolul 12 pot fi utilizate de către statul membru care administrează fișierul numai atunci când acest lucru este necesar în scopul furnizării răspunsurilor automatizate la procedurile de căutare sau al înregistrării în conformitate cu articolul 30. Datele furnizate sunt șterse îndată după furnizarea răspunsurilor automatizate la căutări, în afara cazului în care este necesară continuarea prelucrării în vederea înregistrării în conformitate cu articolul 30. Statul membru destinatar poate folosi datele primite ca răspuns numai pentru procedura pentru care a fost efectuată căutarea.

Articolul 27

Autoritățile competente

Datele cu caracter personal furnizate pot fi prelucrate doar de către autoritățile, organismele și instanțele judecătorești cu atribuții care servesc realizării scopurilor prevăzute la articolul 26. În special, datele pot fi furnizate altor entități doar cu autorizarea prealabilă din partea statului membru furnizor și în conformitate cu legislația statului membru destinatar.

Articolul 28

Acuratețea, relevanța actuală și perioada de stocare a datelor

(1)   Statele membre asigură acuratețea și relevanța actuală a datelor cu caracter personal. Dacă dintr-o notificare a persoanei vizate de date sau în alt mod rezultă că au fost furnizate date incorecte sau date care nu ar fi trebuit să fie furnizate, acest fapt este notificat de îndată statului sau statelor membre destinatare. Statul sau statele membre în cauză sunt obligate să corecteze sau să șteargă datele. De asemenea, datele cu caracter personal furnizate sunt corectate dacă se descoperă că sunt incorecte. Dacă organismul destinatar are motive să creadă că datele furnizate sunt incorecte sau ar trebui șterse, autoritatea care le-a furnizat este informată de îndată despre aceasta.

(2)   Datele a căror acuratețe este contestată de persoana vizată de date și cele a căror acuratețe sau lipsă de acuratețe nu poate fi stabilită sunt marcate cu un steguleț la cererea persoanei vizate de date, în conformitate cu legislația națională a statelor membre. Dacă există un steguleț, acesta poate fi înlăturat sub rezerva legislației naționale a statelor membre și numai cu permisiunea persoanei vizate de date sau pe baza unei hotărâri a instanței judecătorești competente sau a autorității independente de protecție a datelor.

(3)   Datele cu caracter personal furnizate și care nu ar fi trebuit furnizate sau primite se șterg. Datele care sunt legal furnizate și primite se șterg:

(a)	dacă nu sunt sau nu mai sunt necesare pentru scopul pentru care au fost furnizate; dacă datele cu caracter personal au fost furnizate și nu a existat o solicitare prealabilă, organismul destinatar verifică de îndată dacă sunt necesare în scopul pentru care au fost furnizate;

(b)	după expirarea termenului maxim de păstrare a datelor prevăzut de dreptul național al statului membru care furnizează datele, atunci când organismul care a furnizat datele a informat organismul destinatar cu privire la acele termene maxime la momentul furnizării datelor.

Atunci când există motive să se creadă că ștergerea ar prejudicia interesele persoanei vizate de date, datele sunt blocate, în loc să fie șterse, în concordanță cu dreptul național. Datele blocate pot fi furnizate sau utilizate doar în scopul care a împiedicat ștergerea lor.

Articolul 29

Măsurile tehnice și organizatorice de asigurare a protecției și a securității datelor

(1)   Organismele care furnizează date și organismele destinatare iau măsurile necesare pentru a asigura protecția eficientă a datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau neautorizate, pierderii accidentale, accesului neautorizat, modificării neautorizate sau accidentale și divulgării neautorizate.

(2)   Elementele concrete ale specificațiilor tehnice ale procedurii de căutare automatizată sunt reglementate prin măsurile de punere în aplicare menționate la articolul 34, care garantează că:

(a)	sunt luate măsuri tehnice de ultimă generație în vederea asigurării protecției și securității datelor, în special a confidențialității și integrității acestora;

(b)	atunci când se recurge la rețele general accesibile sunt utilizate proceduri de criptare și autorizare recunoscute de autoritățile competente; și

(c)	poate fi verificată admisibilitatea căutărilor, în conformitate cu articolul 30 alineatele (2), (4) și (5).

Articolul 30

Introducerea în evidență și înregistrarea; norme speciale care reglementează furnizarea automatizată și neautomatizată

(1)   Fiecare stat membru garantează că fiecare furnizare neautomatizată și fiecare primire neautomatizată de date cu caracter personal de către organismul care administrează fișierul și de către organismul destinatar este introdusă într-o evidență pentru a verifica admisibilitatea furnizării. Luarea în evidență oferă următoarele informații:

(a)	motivul furnizării datelor;

(b)	datele furnizate;

(c)	data furnizării; și

(d)	numele sau numărul de referință al organismului destinatar și al organismului care administrează fișierul.

(2)   Următoarele dispoziții se aplică în cazul căutărilor automatizate de date în temeiul articolelor 3, 9 și 12 și al comparațiilor automatizate de date în conformitate cu articolul 4:

(a)

numai agenții punctelor naționale de contact, posesori ai unei autorizații speciale, pot efectua căutări sau comparații automatizate de date. Lista agenților autorizați să efectueze căutări sau comparații automatizate de date se pune la dispoziție pe bază de cerere autorităților de supraveghere menționate la alineatul (5), precum și celorlalte state membre;

(b)

fiecare stat membru ia măsuri pentru ca fiecare furnizare și primire de date cu caracter personal de către organismul care administrează fișierul și de către organismul destinatar să fie înregistrată, comunicând, de asemenea, existența sau lipsa unui „hit “(răspuns pozitiv). Înregistrarea conține următoarele informații: (i) datele furnizate; (ii) data și ora exactă a furnizării; și (iii) numele sau numărul de referință al organismului care efectuează căutarea și al organismului care administrează fișierul.

Organismul care efectuează căutarea înregistrează, de asemenea, motivul căutării sau al furnizării, precum și semnul de identificare al agentului care a efectuat căutarea și a celui care a comandat căutarea sau furnizarea.

(3)   La cererea autorităților competente în domeniul protecției datelor din statele membre în cauză, organismul de înregistrare comunică de îndată datele înregistrate, în cel mult patru săptămâni de la data primirii cererii. Datele înregistrate pot fi utilizate doar în următoarele scopuri:

(a)	monitorizarea protecției datelor;

(b)	asigurarea securității datelor.

(4)   Datele înregistrate sunt protejate prin adoptarea unor măsuri adecvate împotriva utilizării neautorizate și a altor forme de utilizare incorectă și sunt păstrate timp de doi ani. După expirarea perioadei de păstrare a datelor, datele înregistrate sunt șterse de îndată.

(5)   Responsabilitatea controalelor juridice în ceea ce privește furnizarea sau primirea de date cu caracter personal aparține autorităților independente de protecție a datelor din statele membre în cauză. Oricine poate solicita acestor organisme să verifice legalitatea prelucrării datelor în legătură cu propria persoană, în conformitate cu dreptul național. În afara unor astfel de solicitări, aceste organisme și organismele de înregistrare efectuează controale prin sondaj în ceea ce privește legalitatea furnizărilor, folosind fișierele respective.

Autoritățile independente de protecție a datelor păstrează pentru inspecție rezultatele unor astfel de controale timp de 18 luni. După expirarea acestei perioade, rezultatele în cauză sunt șterse de îndată. Fiecărui organism de protecție a datelor i se poate solicita de către autoritatea independentă de protecție a datelor dintr-un alt stat membru să își exercite atribuțiile în conformitate cu dreptul național. Autoritățile independente de protecție a datelor din statele membre îndeplinesc sarcinile de inspecție necesare cooperării, în special prin intermediul unui schimb de informații relevante.

Articolul 31

Drepturile la informații și despăgubiri ale persoanelor vizate de date

(1)   La cererea persoanei vizate de date, în conformitate cu dreptul național, acesteia îi sunt oferite informații în conformitate cu legislația națională, după dovedirea identității sale, fără cheltuieli excesive, folosind un limbaj inteligibil și fără întârzieri inacceptabile, privind datele prelucrate în ceea ce privește persoana sa și originea acestor date, destinatarul sau grupul de destinatari, scopul prelucrării și temeiul juridic al prelucrării. De asemenea, persoana vizată de date are dreptul de a solicita ca datele inexacte să fie corectate și ca datele prelucrate în mod ilegal să fie șterse. De asemenea, statele membre asigură că, în cazul încălcării drepturilor sale legate de protecția datelor, persoana vizată de date poate adresa în mod efectiv o plângere unei instanțe judecătorești independente în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenția Europeană a drepturilor omului sau unei autorități independente de supraveghere, în sensul articolului 28 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor față de prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (4), fiindu-i oferită posibilitatea de a solicita despăgubiri sau de a căuta o altă formă de reparație legală. Normele metodologice privind procedura de exercitare a acestor drepturi și motivele de limitare a dreptului de acces sunt reglementate prin dispozițiile relevante ale dreptului național al statului membru în care persoana vizată își exercită drepturile.

(2)   În cazul în care un organism dintr-un stat membru a furnizat date cu caracter personal în temeiul prezentei decizii, organismul destinatar dintr-un alt stat membru nu poate invoca inexactitatea datelor furnizate drept motiv pentru a se sustrage răspunderii care îi revine față de partea vătămată în conformitate cu dreptul național. În cazul în care se acordă despăgubiri împotriva organismului destinatar ca urmare a utilizării de către acesta a unor date incorecte furnizate, organismul care a furnizat datele rambursează în totalitate organismului destinatar suma plătită ca despăgubiri.

Articolul 32

Informații solicitate de statele membre

Statul membru destinatar informează statul membru care furnizează datele cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal furnizate și la rezultatele obținute.

CAPITOLUL 7

DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Declarații

(1)   În sensul punerii în aplicare a prezentei decizii, fiecare stat membru prezintă declarații Secretariatului General al Consiliului în momentul transmiterii textului dispozițiilor care transpun în dreptul național obligațiile care decurg din prezenta decizie, astfel cum se menționează la articolul 37 alineatul (2).

(2)   Declarațiile prezentate în conformitate cu alineatul (1) pot fi modificate oricând prin intermediul unei declarații prezentate Secretariatului General al Consiliului. Secretariatul General al Consiliului transmite orice declarații primite statelor membre și Comisiei.

Articolul 34

Măsuri de punere în aplicare

Consiliul adoptă măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei decizii la nivelul Uniunii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 34 alineatul (2) litera (c) teza a doua din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 35

Costurile

Fiecare stat membru suportă cheltuielile operaționale angajate de autorităților sale în legătură cu punerea în aplicare a prezentei decizii. În situații speciale, statele membre în cauză pot stabili de comun acord modalități diferite.

Articolul 36

Relațiile cu alte instrumente

(1)   Statele membre pot continua să aplice acordurile sau înțelegerile bilaterale sau multilaterale care se referă la domeniul de aplicare al prezentei decizii și care sunt în vigoare la data adoptării acesteia, în măsura în care astfel de acorduri sau înțelegeri prevăd extinderea sau aprofundarea obiectivelor prezentei decizii. Pentru statele membre în cauză, dispozițiile relevante ale prezentei decizii se aplică în locul dispozițiilor care se referă la domeniul de aplicare a prezentei decizii din Tratatul de la Prüm. Orice articol sau orice parte a unui articol din Tratatul de la Prüm în legătură cu care nu se aplică nicio dispoziție din prezenta decizie în locul Tratatului de la Prüm rămân aplicabile între părțile contractante ale Tratatului de la Prüm.

(2)   Statele membre pot încheia sau pune în aplicare acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale care se referă la domeniul de aplicare al prezentei decizii, după intrarea în vigoare a acesteia, în măsura în care astfel de acorduri sau înțelegeri prevăd extinderea sau aprofundarea obiectivelor prezentei decizii.

(3)   Acordurile și înțelegerile menționate la alineatele (1) și (2) nu pot afecta relațiile cu statele membre care nu sunt părți la acestea.

(4)   Statele membre informează Consiliul și Comisia, în termen de [… ani] de la intrarea în vigoare a prezentei decizii, în legătură cu acordurile sau înțelegerile existente în sensul alineatului (1) pe care doresc să le aplice în continuare.

(5)   De asemenea, statele membre informează Consiliul și Comisia în legătură cu toate noile acorduri sau înțelegeri, în sensul alineatului (2), în termen de trei luni de la semnarea acestora sau, în cazul instrumentelor semnate înainte de adoptarea prezentei decizii, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a acestora.

(6)   Prezenta decizie nu aduce atingere acordurilor sau înțelegerilor bilaterale sau multilaterale între statele membre și statele terțe.

Articolul 37

Punerea în aplicare

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei decizii în termen de [… ani] de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

(2)   Statele membre transmit Secretariatului General al Consiliului și Comisiei textul dispozițiilor care transpun în dreptul național obligațiile care decurg din prezenta decizie. Odată cu transmiterea acestui text, fiecare stat membru poate preciza că va aplica de îndată prezenta decizie în raporturile sale cu acele state membre care au transmis aceeași notificare.

(3)   Pe baza acestor informații și a altor informații puse la dispoziție de către statele membre la cerere, Comisia prezintă Consiliului un raport [cel târziu la trei ani după intrarea în vigoare] privind punerea în aplicare a prezentei decizii și propunerile referitoare la orice alte evoluții ulterioare.

Articolul 38

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în termen de [… zile] de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  Avizul din … (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 386, 29.12.2006, p. 89.

(3)  JO L 164, 22.6.2002, p. 3.

(4)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

---