52007DC0825

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 19.12.2007

COM(2007) 825 final

RAPORT AL COMISIEI

Al patrulea raport intermediarprivind utilizarea Fondului privind realizarea unei structuri de protecţie la CernobâlSeptembrie 2007 {SEC(2007) 1701}

1. INTRODUCERE

Centrala Nucleară de la Cernobâl (ChNPP) este situată la 110 km nord de Kiev. Construcţia ei a început în anii '70. Până în anul 1983, în cadrul acesteia au funcţionat patru unităţi care produceau aproximativ 10% din energia electrică a Ucrainei. La momentul accidentului, încă două unităţi erau în fază de construcţie. Oraşul Cernobâl, situat în apropiere, avea o populaţie de 12 500 de locuitori.

După accidentul de la 26 aprilie 1986, aproximativ 200 000 de persoane au fost evacuate din zonele aflate în vecinătatea oraşului Cernobâl şi s-a construit, în condiţii extrem de riscante, o structură de protecţie (denumită uneori „sarcofagul”), ce acoperă rămăşiţele Unităţii 4 a centralei. Unităţile 1, 2 şi 3 (adiacente Unităţii 4) au fost repuse în funcţiune, sporindu-se astfel teama de un nou accident.

Ţările din grupul G7 şi Comisia Europeană (CE) şi-au asumat rolul de conducători ai acţiunilor de asistenţă menite să atenueze efectele accidentului. Memorandumul de înţelegere încheiat între grupul G7, CE şi Ucraina cu privire la închiderea centralei de la Cernobâl[1] până în anul 2000 reflectă acest angajament. Comisia a avut un rol major în punerea în aplicare a memorandumului, prin programul Tacis. Grupul G7 (acum G8) şi Comisia şi-au reafirmat, cu ocazia câtorva întâlniri la nivel înalt, intenţia de a oferi în continuare sprijin.

Nu se intenţiona ca structura de protecţie să fie o soluţie permanentă. De fapt, aceasta s-a deteriorat şi a devenit din ce în ce mai instabilă datorită infiltrărilor de apă de ploaie. Exista riscul prăbuşirii acesteia datorită cutremurelor, condiţiilor climaterice extreme şi slăbirii din ce în ce mai accentuate a structurii de rezistenţă. Riscul de contaminare a zonei limitrofe nu va dispărea până când materialul puternic radioactiv acoperit de structura de protecţie nu va fi izolat, în mod adecvat, faţă de mediul înconjurător.

În mai 1997, un grup de experţi internaţionali din UE, SUA, Japonia şi Ucraina au pus la punct un program multidisciplinar de gestionare a construcţiei, denumit „Shelter Implementation Plan” (SIP – Planul de realizare a structurii de protecţie). SIP prevedea realizarea de lucrări de remediere a structurii de protecţie, cu scopul de a-i reda stabilitatea fizică şi de a o face sigură pentru mediul înconjurător. În acelaşi an, grupul G7, Comisia şi alţi donatori au cerut Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) să constituie Fondul privind realizarea unei structuri de protecţie la Cernobâl (CSF) în vederea finanţării SIP.

În 2007, la zece ani după înţelegerea privind SIP între G7, CE şi Ucraina şi începerea punerii ei în aplicare, multe dintre obiectivele stabilite au fost îndeplinite. Infrastructura şi facilităţile necesare au fost construite şi s-a finalizat stabilizarea structurii de protecţie. Această situaţie face posibilă începerea construirii noului structură de securitate (NSC), ultimul proiect major de construcţie la locul accidentului.

Costurile iniţiale indicative ale SIP (calculate în 1997) s-au ridicat la aproximativ 758 de milioane de dolari (768 de milioane de dolari dacă se ia în calcul şi sprijinul financiar necesar autorizărilor) şi s-a estimat că sunt necesari 7 ani pentru finalizarea construcţiei (1998-2005). O primă conferinţă a donatorilor a avut loc la New York, în noiembrie 1997, pentru a se colecta fondurile necesare. Douăzeci şi cinci de ţări s-au angajat să ofere aproximativ 400 de milioane de dolari, sumă care include şi contribuţia de 50 de milioane a Ucrainei, în bunuri şi servicii. Această sumă a fost suficientă pentru a se începe punerea în practică a primelor obiective ale SIP. Proiectul a început efectiv în aprilie 1998, cu înfiinţarea Unităţii de gestionare a proiectului (PMU).

Decizia 98/381/CE a Consiliului din 5 iunie 1998 privind contribuţia comunitară la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare destinată Fondului privind realizarea unei structuri de protecţie la Cernobâl”[2] (CSF) a constituit temeiul juridic pentru contribuţia comunitară la CSF în valoare de 100 de milioane de dolari, angajament luat cu ocazia summitului G7 de la Denver, din 1997. Suma a fost plătită în cursul anilor 1999/2000 din fondurile TACIS.

A doua conferinţă a donatorilor a avut loc în iulie 2000 la Berlin. 22 de ţări s-au angajat să doneze aproximativ 320 de milioane de dolari, ceea ce a ridicat suma angajată la cele două conferinţe aproape de costurile estimate la 768 de milioane de dolari. Comunitatea s-a angajat la o nouă contribuţie de 100 de milioane de euro, aprobată prin Decizia 2001/824/CE a Consiliului[3].

În 2003, PMU a prezentat un calendar revizuit al lucrărilor şi o primă estimare a costurilor, efectuată pe baza costurilor reale ale proiectelor deja realizate şi a valorii contractelor pentru proiectele aflate în derulare, suma ridicându-se la aproximativ 1 091 milioane de dolari. BERD, în calitate de administrator al Fondului, a avertizat că este necesară o completare a bugetului dacă se doreşte respectarea noului calendar al lucrărilor. Estimările cele mai recente au condus la noi angajamente din partea donatorilor la Londra, în mai 2005. Având în vedere acordul istoric privind împărţirea responsabilităţilor financiare, Comisia s-a mai angajat la încă 49,1 milioane de euro, contribuţia totală a acesteia la Fond ridicându-se la aproximativ 240 de milioane de euro. Cu toate acestea, datorită întârzierilor şi a creşterii costurilor materialelor şi manoperei, o creştere semnificativă faţă de costurile estimate iniţial a fost ulterior anunţată Adunării contribuabililor (vezi mai jos).

Conform articolului 3 din Decizia 98/381/CE a Consiliului şi articolului 4 din Decizia 2006/908/CE a Consiliului privind contribuţiile comunitare la BERD pentru Fondul privind realizarea unei structuri de protecţie la Cernobâl, Comisia are obligaţia de a transmite Parlamentului şi Consiliului European rapoarte intermediare privind gestionarea sa. Astfel de rapoarte au fost prezentate în octombrie 1999[4], septembrie 2001[5] şi decembrie 2003[6]. Raportul de faţă reprezintă o actualizare a rapoartelor anterioare, realizată pe baza datelor comunicate Adunării Contribuabililor şi a altor informaţii furnizate de BERD[7].

2. ASPECTE POLITICE şI INSTITUţIONALE

S-a afirmat de nenumărate ori că un mediu instituţional stabil şi o gestionare competentă sunt esenţiale pentru punerea îl aplicare riguroasă şi la termen a SIP. Cu toate acestea, datorită vizibilităţii politice a proiectelor, sumelor implicate şi agendelor diferite, dificultăţile au fost inevitabile. Mai mult, caracterul unic al SIP a impus adoptarea unei proceduri de autorizare şi a unei legislaţii speciale.

Necesitatea implicării şi responsabilizării nivelului superior al administraţiei ucrainene a fost recunoscută chiar de la început. Au fost luate măsuri practice în acest sens: Ucraina a devenit membru cu drepturi depline al Adunării, iar Comitetul Comun Ucraina-BERD a fost inclus în Regulamentul CSF. Acordul cadru încheiat între Ucraina şi BERD în 1997 şi ratificat de Parlamentul Ucrainei în 1998, a constituit temeiul juridic necesar gestionării CSF în Ucraina. Aceste reglementări au creat o bază solidă, dar schimbările frecvente de guvern şi la nivelul superior al administraţiei au făcut imposibilă menţinerea continuităţii conducerii, a memoriei instituţionale şi a stabilităţii necesare.

Un element important care a cauzat îngrijorare a fost transferul, în anul 2005, a responsabilităţii administrative pentru ChNPP de la Ministerul Combustibilului şi Energiei la Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă. Deşi aceasta a fost o chestiune de politică internă a Ucrainei, rezultatul a fost pierderea, odată cu transferul, de experienţă şi de memorie instituţională, ceea ce, inevitabil, a cauzat disfuncţionalităţi.

În 2006, licitaţia pentru realizarea NSC a creat controverse. Analizarea plângerilor şi discuţiile îndelungate înainte de atribuirea contractului, în special cu partea ucraineană, au cauzat întârzieri de cel puţin un an, ceea ce a dus la o creştere considerabilă a preţurilor, datorită creşterii costurilor de administrare. Donatorii au adoptat o poziţie fermă insistând asupra respectării cu stricteţe a regulamentului şi asupra faptului că nu trebuie să existe abateri de la deciziile adoptate în urma licitaţiei, odată ce s-a stabilit că nu există nereguli.

Modul de obţinere a autorizaţiilor pentru SIP a fost considerat, de asemenea, esenţial pentru punerea în aplicare riguroasă a proiectelor. În 2003, Cabinetul Miniştrilor a aprobat un decret privind revizuirea şi aprobarea cadrului de reglementare a SIP: „Ordinul privind punerea în aplicare a SIP”. Acesta a fost urmat de un alt decret la mijlocul anului 2004, prin care se simplifica procedura de certificare a echipamentelor achiziţionate prin CSF.

Contextul instituţional a constituit una dintre principalele cauze ale amânării proiectelor de la Cernobâl. Având în vedere experienţa acumulată pe parcursul anilor şi faptul că majoritatea deciziilor importante privind SIP au fost deja luate, se aşteaptă ca în viitor derularea proiectelor să se realizeze cu mai multă uşurinţă. Cu toate acestea, proiectul NSC, reprezentând aproximativ jumătate din costurile SIP, încă nu a fost demarat. Orice amânări, în special pe parcursul fazei de construcţie, ar fi foarte costisitoare, astfel încât toate părţile trebuie să fie atente ca orice probleme care ar putea să apară să fie imediat abordate, iar impactul lor redus.

3. STADIUL PUNERII ÎN APLICARE A SIP

3.1. Acorduri de finanţare

Angajamentele financiare ale CSF sunt stabilite în cadrul acordurilor de finanţare încheiate între bancă şi beneficiarii ucraineni. Beneficiarul poate atribui contractele conform schemelor de alocare stabilite, în conformitate cu regulile şi politicile de achiziţii ale BERD. Banca monitorizează respectarea acestora şi alocă fondurile direct contractanţilor; iar Departamentul pentru Siguranţă Nucleară al Băncii şi PMU a beneficiarului asigură un control suplimentar. Până în prezent, BERD a încheiat 8 acorduri de finanţare.

Până la 30 iunie 2007, au fost alocate 457 de milioane de euro pentru acordurile de finanţare. Adunarea de la 17 iulie 2007 a aprobat alocarea a 330 de milioane de euro pentru Acordul de finanţare nr. 8 şi a autorizat Banca să aloce noi contribuţii acestui acord de finanţare, până la atingerea sumei de 490 de milioane de euro.

Până în iulie 2007 fuseseră încheiate 138 de contracte, în valoare de 356 de milioane de euro, în cadrul primelor şapte acorduri de finanţare, 86 dintre acestea fiind finalizate.

3.2. Consolidare şi alte proiecte

Structura de protecţie, care a izolat sursele de radiaţii puternice şi a îngropat rămăşiţele reactorului distrus al unităţii 4, a fost finalizată până la sfârşitul lunii noiembrie 1986. Unele din elementele sale de structură au fost afectate şi prezentau crăpături ce indicau un potenţial risc de prăbuşire. Pentru a reduce acest risc, în iulie 2004 s-a încheiat un contract cu un consorţiu ucraineano-rus (condus de Atomstroyexport din Rusia) pentru adoptarea de măsuri în vederea consolidării. Acestea vor reduce riscul de prăbuşire pentru următorii 10–15 ani, până când structura de protecţie va fi înglobată în NSC, iar părţile cele mai instabile vor fi dărâmate.

Lucrările de consolidare au început în noiembrie 2004 şi au fost finalizate, la termenele prevăzute şi în limitele bugetului aprobat, până la începutul anului 2007. Acesta a fost un succes remarcabil, date fiind condiţiile dificile din interiorul structurii de protecţie (căile de acces, rămăşiţele în urma accidentului, nivelul ridicat al radiaţiilor şi imposibilitatea de a prevedea eventualele pericole). Reducerea expunerii la radiaţii a personalului a constituit o preocupare majoră; ea s-a realizat printr-o planificare atentă, instruire, echipament de protecţie adecvat şi asamblarea elementelor componente într-o zonă necontaminată a perimetrului construcţiei.

BERD a raportat, de asemenea, că s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte proiectele de infrastructură.

3.3. Noua structură de securitate (NSC)

Noua structură de securitate (NSC) reprezintă o structură în formă de arc care va fi asamblată într-o zonă necontaminată lângă Unitatea 4 şi ulterior culisată peste structura de protecţie existentă. Rolul său este acela de a izola materialul radioactiv de mediul înconjurător pentru o perioadă de până la 100 de ani. Va conţine, de asemenea, echipamente şi facilităţi care, atunci când va fi cazul, vor fi utilizate în vederea dezafectării actualului adăpost şi îndepărtării materialelor care conţin combustibil (FCM).

Licitaţia în vederea atribuirii contractului pentru realizarea NSC a necesitat mai mult timp decât se anticipase. Echipa de concepţie a finalizat dosarul de licitaţie în vederea realizării proiectului şi a executării construcţiei în luna iunie 2003, dar luarea unei decizii asupra contractului final a durat până în luna martie 2004, când au fost lansate cererile de oferte pentru propuneri tehnice. În luna noiembrie 2004 au fost primite trei oferte. În urma clarificării foarte riguroase a cerinţelor tehnice şi de ordin administrativ, avându-se în vedere impactul asupra preţului şi asupra calendarului stabilit, două consorţii (Novarka şi CH2M Hill) au fost invitate să-şi prezinte ofertele. Analizarea şi evaluarea acestora s-a finalizat în luna februarie 2006.

Procesul de evaluare ulterioară a NSC a fost destul de îndelungat, datorită unor reclamaţii formulate în legătură cu procedura de achiziţii şi datorită punerii sub semnul întrebării, de către oficiali ucraineni, a rezultatelor, ceea ce a condus la o examinare suplimentară, în conformitate cu regulile fondului privind realizarea unei structuri de protecţie la Cernobâl şi cu regulile şi politicile de achiziţii ale BERD.

Toate problemele rămase neabordate au fost rezolvate, spre satisfacţia părţilor implicate, iar observatorii independenţi au confirmat că negocierile preliminare atribuirii contractului au fost corecte. La întrunirea din 17 iulie 2007, donatorii au autorizat Banca să aprobe Acordul de finanţare nr. 8 pentru NSC şi s-a aprobat o primă alocare de fonduri. Banca şi autorităţile ucrainene au semnat acordul de finanţare la începutul lunii august. Scrisoarea de atribuire a contractului de către Novarka a fost transmisă de ChNPP la 9 august, iar contractul propriu-zis a fost semnat la 24 august 2007. Calendarul actual prevede finalizarea NSC până în luna decembrie 2011.

3.4. Sănătate, siguranţă şi mediu înconjurător

Planul de acţiune pentru mediu, stabilit în 1998 în conformitate cu politica BERD în domeniu, este adus la zi în mod constant şi este auditat periodic de departamentul de mediu al Băncii şi de consultanţii ei independenţi.

Este important de menţionat că, în 2004, s-au derulat programe biomedicale şi de screening şi că în cadrul acestora au fost examinate peste trei mii de persoane. În urma finalizării unui număr de aproximativ 86 de contracte, nu s-au înregistrat accidente radiologice sau industriale cu consecinţe majore.

3.5. Gestionarea deşeurilor radioactive

Este necesar ca autorităţile ucrainene să acorde în continuare atenţie problemelor legate de gestionarea deşeurilor, precum şi coordonării proiectelor internaţionale privind deşeurile radioactive, astfel încât realizarea SIP să nu fie amânată în mod exagerat. Au fost identificate facilităţi tampon pentru a rezolva problemele cele mai urgente (inclusiv spaţiu suplimentar pentru depozitarea deşeurilor puternic radioactive, pus la dispoziţie de Complexul Industrial pentru Administrarea Deşeurilor Radioactive Solide, finanţat prin Tacis) astfel încât, pe termen scurt, depozitarea deşeurilor să nu influenţeze realizarea SIP.

4. REVIZUIREA CALENDARULUI LUCRăRILOR şI ESTIMAREA COSTURILOR

4.1. Calendarul lucrărilor

Punerea în aplicarea a SIP a început la sfârşitul anului 1998 cu mobilizarea PMU, cu atribuirea contractelor de consultant specializat în proceduri de autorizare autorităţii ucrainene de reglementare în domeniul nuclear şi cu proiectele prioritare („Early Biddable Projects”). În ciuda amânărilor, nici lucrările de consolidare a structurii de protecţie, nici punerea în aplicare a obiectivelor SIP nu au afectat realizarea critică a SIP, determinat întotdeauna de activităţile legate de NSC.

La jumătatea anului 2003, PMU se aştepta ca darea în exploatare a NSC să aibă loc până la sfârşitul anului 2008, avându-se în vedere faptul că planul general şi planul detaliat fuseseră aprobate, precum şi termenul de 5 ani prevăzut pentru construcţia NSC. Însă amânările în procedura de atribuire au obligat PMU să revizuiască succesiv acest termen.

Etape cheie ale NSC

Finalizate:

Aprilie 2001 Strategia structurii de securitate (Decizia programatică P10)

Iulie 2001 Începe elaborarea caietului de sarcini pentru planul general al construcţiei

Mai-octombrie 2002 Anunţ de licitaţie/atribuire a contractului pentru elaborarea planului general

Iunie 2003 Finalizarea planului general

Decembrie 2003 Planul general este supus examinării din punct de vedere al respectării cadrului de reglementare

Martie 2004 Invitaţii pentru prezentarea de propuneri de plan detaliat şi de proiect de construcţie

Iulie 2004 Aprobarea planului general de către Cabinetul de Miniştri

Noiembrie 2004 Primirea propunerilor (tehnice) ale fazei 1

Septembrie 2005 Oferte din partea a două consorţii ofertante

Noiembrie 2005 Prezentarea ofertelor revizuite

Februarie 2006 Finalizarea evaluării

Septembrie 2006 Analiza Comitetului de Contractări şi Achiziţii (PCC) al BERD confirmă evaluarea

Decembrie 2006 - Discuţii precontractuale privind NSC

Iunie 2007

August 2007 Atribuirea contractului

Planificate:

Decembrie 2008 Finalizarea realizării planului detaliat al NSC (16 luni)

Decembrie 2011 Finalizarea NSC (construcţie 3 ani)

4.2. Estimarea costurilor

Costul aproximativ iniţial al SIP a fost estimat la 758 de milioane de dolari în 1997, la care s-a adăugat o sumă brută de 10 milioane de dolari pentru sprijinirea autorităţilor de reglementare, totalul ridicându-se astfel la 768 de milioane de dolari. Această cifră a fost prezentată ca o estimare a costurilor preliminare cu ocazia demersurilor la nivel internaţional de colectare de fonduri.

BERD şi PMU au precizat Adunării Donatorilor că SIP este doar un document general, la nivel de concepţie, care stabileşte numai elementele principale ale proiectelor. Pe parcursul implementării SIP, obiectivele s-au modificat pentru a fi luate în considerare noile nevoi şi a elimina lucrările care s-au dovedit inutile. În SIP s-a presupus că majoritatea lucrărilor preliminare şi de infrastructură fuseseră deja realizate, dar, de fapt, un număr considerabil de astfel de proiecte au trebuit să fie adăugate. SIP nu a prevăzut timp pentru procesul de reglementare, ceea ce a dus la creşterea costurilor, şi nici nu a avut în vedere costurile legate de administrarea Fondului. Cu toate acestea, sumele cele mai mari care s-au adăugat costurilor au fost sumele pentru situaţii neprevăzute şi cele menite să acopere creşterile de preţuri pentru NSC care nu fuseseră incluse în costurile estimate în 1997. Preţul câtorva din elementele de bază, în special cel al oţelului, energiei, betonului, precum şi costurile cu forţa de muncă ucraineană au crescut considerabil din 1997 (depăşind cu mult rata medie a inflaţiei).

În 2003, PMU a prezentat o primă estimare a costurilor, pe baza costurilor reale ale proiectelor deja finalizate şi a valorii contractelor pentru proiectele în derulare şi a estimărilor pentru proiectele nedemarate încă, suma totală ridicându-se la 1 091 062 000 USD. O revizuire a acestora a fost prezentată Adunării Donatorilor în februarie 2006. Estimările anterioare au fost modificate pe baza ritmului în care au avansat şi au fost finalizate unele subproiecte şi a ofertei de preţ a celor doi licitanţi pentru NSC. Aceste preţuri s-au dovedit a fi mult mai mari decât se anticipase, iar costul total estimat pentru SIP a fost mărit la valoarea de 1 204 103 000 USD.

Deoarece amânările în procesul de licitaţie au influenţat încheierea contractului pentru NSC, costurile vor creşte, conform condiţiilor formulate în cererea de oferte. La întrunirea donatorilor din 17 iulie 2007, PMU a prezentat ultimele „Previziuni legate de costurile SIP”, suma ridicându-se la 1 390 milioane de dolari, cu 186 milioane de dolari mai mult decât estimarea anterioară. Modificările cele mai semnificative care au stat la baza acestei creşteri au fost: creşterile datorate amânării adjudecării contractului NSC (87,5 milioane USD), creşterea valorii USD în urma modificării ratei de schimb EUR – USD (51,3 milioane USD) şi creşterile din timpul execuţiei NSC (47,3 milioane USD).

Următorul pas important în evaluarea costurilor va fi finalizarea planului detaliat al NSC, care va permite cunoaşterea cu exactitate a costurilor materialelor şi a cantităţii de materiale necesare. Se aşteaptă ca planul să fie finalizat până la sfârşitul anului 2008 (la aproximativ 16 luni de la atribuirea contractului).

5. ANALIZă FINANCIARă

5.1. Venituri şi cheltuieli

La sfârşitul lunii iunie 2007, Banca a înregistrat contribuţii totale de 739 de milioane de euro pentru CSF, care corespund angajamentelor făcute în cadrul acordurilor de finanţare, donaţii şi contribuţii în bunuri şi servicii. Dobânzile aferente fondului s-au ridicat la 71 de milioane de euro, ceea ce face ca suma totală să fie de 810 milioane de euro. În plus, există un număr de angajamente (cele mai multe, asumate la acţiunea de colectare de fonduri de la Londra, din mai 2005) care se ridică la suma de 100 de milioane de euro, şi care urmează să primească un caracter definitiv sub formă de acorduri de finanţare şi plăţi efective.

Până la 30 iunie 2007, fuseseră alocate 457 de milioane de euro, prin cele 7 acorduri de finanţare încheiate până la acea dată. Valoarea totală a contractelor încheiate conform acestor acorduri de finanţare se ridică la 356 de milioane de euro, din care au fost plătite 308 milioane de euro.

Fondurile nealocate până la 30 iunie 2007 însumau aproximativ 300 de milioane de euro. Această sumă va creşte până la 400 de milioane de euro cu condiţia ca angajamentele în curs, care urmează a căpăta un caracter oficial, să se materializeze.

5.2. Noi angajamente

Estimarea costurilor pentru SIP, al cărei rezultat a fost suma de 1 091 milioane de dolari, a fost analizată în detaliu la Adunarea Donatorilor din aprilie 2004. S-a arătat clar, la acel moment, că fondurile neangajate disponibile din CSF nu sunt suficiente pentru a se putea asigura eficacitatea viitoarele acorduri de finanţare pentru noua structură de securitate.

După ce donatorii au căzut de acord asupra contribuţiilor, a avut loc o acţiune de colectare de fonduri la BERD, în Londra, la 12 mai 2005. Donatorii s-au angajat să doneze 181,496 milioane de euro, care includ 49,1 milioane de euro de la Comisie, 22 milioane de euro din partea Ucrainei şi, pentru prima dată, 10 milioane de euro din partea Rusiei. Prima tranşă din angajamentul Comisiei (14,4 milioane de euro) a fost virată în CSF în conformitate cu Decizia Consiliului din 4 decembrie 2006[8], o a doua tranşă (10 milioane de euro) va fi finanţată prin Instrumentul de cooperare pentru securitate nucleară şi va fi plătită în 2007. Suma rămasă din angajamentul Comisiei va fi plătită în perioada 2008-2011.

În prezent, există fonduri suficiente disponibile în CSF care permit finalizarea primei faze din contractul pentru NSC, dar fondurile existente, plus angajamentele restante care urmează a fi convertite în acorduri de finanţare, nu vor fi suficiente pentru a acoperi costurile totale ale contractului.

Membrii G8 şi Comisia, principalii contribuabili la FAC, şi-au reconfirmat angajamentul pentru finalizarea SIP. Acest fapt este menţionat clar în raportul Grupului G8 pentru siguranţă şi securitate nucleară (GSSN) adresat şefilor de state, cu ocazia summitului G8 de la St. Petersburg, din iulie 2007. Mai recent, în declaraţia G8 de la summitul Heiligendamm din iunie 2007, se precizează:

“…Ca recunoaştere a accidentului de la Cernobâl din 1986, reafirmăm angajamentul nostru – asumat în declaraţiile şi memorandumurile de înţelegere de la summitul G7/G8 anterior şi în cadrul programelor Fondul privind realizarea unei structuri de protecţie la Cernobâl (CSF) şi al Contului pentru securitate nucleară (NSA) - de a face eforturi comune cu Ucraina pentru a asigura condiţii de securitate în zona reactorului deteriorat.”

6. ACţIUNI ULTERIOARE şI ACORDAREA DE SPRIJIN DE CăTRE COMISIA EUROPEANă

În calitatea sa de principal donator la CSF, Comisia urmăreşte îndeaproape evoluţia problemelor care afectează fondul, în special pe acelea care au implicaţii financiare şi pe cele care influenţează calendarul activităţilor. Serviciile Comisiei menţin un contact permanent cu principalii donatori, în special cu cei din UE, şi cu BERD. Comisia a oferit sprijin politic ori de câte ori a fost nevoie, de exemplu, în susţinerea regulilor fondului (care se inspiră din regulile în materie de achiziţii ale băncii) în procesul de licitaţie pentru NPS.

Sprijinul acordat de Comisie pentru proiectele derulate la Cernobâl nu se limitează la CSF. Tacis a avut un rol foarte important în implementarea Memorandumului de înţelegere între G7, CE şi Ucraina cu privire la închiderea centralei de la Cernobâl din 1995. CE a angajat până în prezent aproximativ 470 de milioane de euro pentru Cernobâl şi alte proiecte legate de acesta, cea mai mare parte din bugetul Tacis. Aceste proiecte au avut ca obiect studierea, evaluarea şi reducerea consecinţelor accidentului de la Cernobâl şi furnizarea de asistenţă în vederea închiderii unităţilor 1, 2 şi 3 ale centralei. CE a contribuit şi la acoperirea costurilor suplimentare legate de înlocuirea surselor de energie, după închiderea ultimei unităţi operaţionale în 2000. Alte proiecte au avut în vedere consecinţele sociale şi regionale ale închiderii centralei de la Cernobâl şi au acordat sprijin pentru reformarea sectorului energetic din Ucraina.

Comisia a sprijinit construirea Complexului Industrial pentru Gestionarea Deşeurilor Radioactive Solide (CIADRS), care se apropie de finalizare, şi proiectele finanţate din Contul pentru securitate nucleară al BERD. A acordat, de asemenea, sprijin Ucrainei pentru organizarea conferinţei din 2006, cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la accident. În sfera socială şi a sănătăţii, sprijină, în prezent, programul CORE. În plus, are în vedere sprijinirea unui proiect care are ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale copiilor din zona afectată de accident.

Creşterile recente ale costurilor, deşi inevitabile, constituie o sursă de îngrijorare. Comisia va sprijini în continuare cauza Cernobâl şi intenţionează să îşi sporească eforturile, în conformitate cu acordul istoric privind împărţirea responsabilităţilor financiare, dar nu trebuie să se aştepte ca aceasta să acopere toate creşterile de costuri din bugetul limitat al Instrumentului de cooperare pentru securitate nucleară; acest lucru ar fi în defavoarea altor proiecte legate de securitatea nucleară. Contribuţia Federaţiei Ruse, care a devenit recent donator la Fond, şi contribuţia suplimentară a Ucrainei au contribuit la reducerea deficitului. Cu toate acestea, se aşteaptă ca Ucraina să preia administrarea mai multor proiecte şi să contribuie într-o măsură mai mare la povara financiară.

7. CONCLUZII

S-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte realizarea proiectelor din cadrul SIP, cu precădere în cazul proiectelor de infrastructură şi de consolidare a structurii de protecţie actuale, care a fost realizată la termen şi fără a se depăşi bugetul alocat.

Auditul gestionării şi auditul ecologic ale SIP realizate în 2007 au confirmat calitatea sistemului de gestionare existent, precum şi pe cel al aspectelor legate de calitatea condiţiilor privind regimul de lucru, de sănătate şi de siguranţă. Cu toate acestea, auditul de sistem a arătat din nou că sunt necesare creşterea ponderii personalului calificat ucrainean în cadrul PMU, reducerea dependenţei de personalul PMU din vestul Europei şi asigurarea stabilităţii pe termen lung a gestionării, după darea în exploatare a NSC.

Termenul pentru finalizarea SIP este, în prezent, 2011. Drumul critic este determinat de diferitele etape ale contractului pentru NSC. Se aşteaptă ca analiza şi lucrările de pregătire riguroase să reducă riscul amânărilor costisitoare în faza de construcţie. O bună gestionare şi o bună cooperare a tuturor părţilor, în special a guvernului şi a autorităţilor de reglementare ucrainene, vor fi esenţiale pentru finalizarea cu succes a proiectului.

Costurile totale ale SIP, având în vedere costurile proiectelor deja finalizate sau aflate în desfăşurare şi costul actual al NSC, plus majorările de preţuri, au fost estimate la 1 390 de milioane de dolari.

Având în vedere angajamentele luate în 2005 la Londra, la ora actuală există fonduri suficiente în CSF pentru a se încheia contractul pentru NSC şi a se începe lucrările. Cu toate acestea, conform celor mai recente estimări, fondurile existente nu sunt suficiente pentru a se finaliza proiectul. Vor fi necesare fonduri suplimentare pentru a se putea finaliza proiectele Cernobâl finanţate din CSF şi din Contul pentru securitate nucleară al BERD.

SIP a fost sub-finanţat de la bun început şi va trebui să se bazeze şi în continuare pe solidaritatea comunităţii internaţionale, ceea ce devine din ce în ce mai dificil datorită divergenţei de priorităţi.

Se aşteaptă ca Ucraina să îşi asume un rol mai proeminent în gestionare şi finanţare pe parcursul principalei faze de construcţie la Cernobâl, aceasta conducând la o gestionare ucraineană durabilă a infrastructurii după darea în exploatare a NSC.

[1] Memorandum de înţelegere între guvernele ţărilor din grupul G7, Comisia Comunităţilor Europene şi Guvernul Ucrainei privind închiderea Centralei nucleare de la Cernobâl, încheiat la Ottawa, la 20 decembrie 1995.

[2] JO L 171, 17.6.1998, p. 31

[3] JO L 308, 27.11.2001, p. 25

[4] COM(1999)470 din 12.10.1999

[5] COM(2001)251 din 29.05.2001

[6] COM(2004)481 din 14.05.2004

[7] O versiune extinsă a acestui raport şi anexele sale sunt ataşate prezentului document.

[8] JO L 346, 9.12.2006, p. 28