52007DC0644

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 23.10.2007

COM(2007) 644 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ŞI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind rolul Eurojust şi al Reţelei Judiciare Europene în cadrul luptei împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului în Uniunea Europeană

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ŞI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind rolul Eurojust şi al Reţelei Judiciare Europene în cadrul luptei împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului în Uniunea Europeană

Precedat de experienţa pozitivă a Pro-Eurojust şi concretizat prin decizia din 28 februarie 2002[1] (denumită în continuare „decizia”), Eurojust şi-a demonstrat eficacitatea prin consolidarea reală a cooperării operaţionale judiciare între cele 27 de state membre (în continuare denumite „SM”) şi a acumulat succese operaţionale semnificative.

Consiliul european, în Programul de la Haga[2], a invitat Comisia la o perioadă de reflecţie privind dezvoltarea Eurojust. În acest context, specialiştii în cooperarea judiciară s-au reunit la Viena pentru a discuta acest aspect în septembrie 2006[3]. Reţeaua judiciară europeană (denumită în continuare „RJE”)[4] a contribuit la această analiză prospectivă[5]. Eurojust a avut o contribuţie la acest proiect privind viitorul. În concluziile sale adoptate anul trecut la 13 iunie[6], Consiliul a invitat din nou Comisia să prezinte o comunicare privind rolul Eurojust şi RJE.

1. Un bilanţ pozitiv, dar limitat al transpunerii deciziei

Pe lângă bilanţul juridic al transpunerii deciziei[7], Comisia doreşte să sublinieze bilanţul operaţional pozitiv al Eurojust. În 2006, au fost înregistrate 771 de dosare operaţionale. Aceasta reprezintă o creştere de 31% faţă de anul 2005[8]. Calitatea şi rapiditatea instrumentării cauzelor sunt recunoscute. Cu toate acestea, dezvoltarea Eurojust trebuie să fie acompaniată de o clarificare şi o consolidare a prerogativelor membrilor naţionali (denumiţi în continuare „MN”) şi de o sporirea competenţelor colegiului. Decizia ar putea fi modificată pentru a atinge acest obiectiv.

Îmbunătăţiri posibile

2. Acordarea de prerogative mai largi MN

Absenţa coerenţei prerogativelor MN îngreunează consolidarea cooperării. Importanţa Eurojust impune adoptarea de dispoziţii naţionale care să clarifice prerogativele MN şi ale Colegiului. O decizie administrativă care să ateste numirea în funcţie a MN, să-i descrie statutul şi să facă inventarul sumar al competenţei sale nu este suficientă pentru a-i conferi autoritate nici în cadrul instituţiilor judiciare naţionale, nici la nivel european.

MN nu au decât rareori atribuţii de autoritate faţă de autorităţile lor naţionale. Doar anumite ST permit membrilor lor naţionali să ceară deschiderea unei anchete[9]. Dacă majoritatea MN pot sugera constituirea unei echipe comune de anchetă, foarte puţini dintre aceştia pot negocia constituirea unei astfel de echipe, în timp ce şi mai puţini pot să o ordone[10]. Mai mult de jumătate din MN îşi conservă prerogativele judiciare în ţara lor de origine[11]. Prerogativele legate de această competenţă nu sunt utilizate[12] decât rareori din cauza naturii specifice a activităţilor de asistenţă reciprocă internaţională în materie penală şi a prezenţei insuficiente pe teritoriul naţional.

Cererile de informaţii prezentate de către autorităţile judiciare ale SM se exercită exclusiv în cadrul cererilor de asistenţă judiciară reciprocă, destinate să alimenteze anchetele şi procedurile judiciare în curs în ţările de origine. Eurojust nu este suficient de proactiv în activităţile de informare. Accesul la informaţii este fundamental. Proiectele E-POC I şi II, din cadrul programului AGIS, au permis crearea unei reţele securizate de comunicare internă. Proiectul E-POC III, în curs de experimentare[13], va permite schimbul securizat de informaţii. Accesul la informaţiile conţinute în SIS II va permite MN să-şi îndeplinească misiunea mai uşor. Fiecare SM va trebui să dezvolte instrumente juridice care să permită MN accesul la dosarele naţionale ale persoanelor deţinute, la cazierul judiciar naţional şi la fişierele cu amprente ADN[14].

Articolul 9 alineatul (4) şi articolul 13 din decizie, precum şi articolul 2 din decizia privind terorismul[15] impun obligaţia ca MN să primească informaţii de la SM de îndată ce aceste informaţii sunt cunoscute. Nu toate SM se achită pe deplin de aceste obligaţii. Consiliul a îndemnat recent[16] autorităţile judiciare naţionale să transmită mai rapid informaţiile către Eurojust în cazurile complexe şi grave[17]. Anumite SM au impus o obligaţie de informare a reprezentanţei lor naţionale în ceea ce priveşte cazurile transnaţionale, ceea ce îi oferă acesteia posibilitatea de a înainta propuneri şi de a corela dosare datorită bazei de date Eurojust. Această practică ar merita sa fie încurajată printr-o modificare a deciziei.

Propuneri

Durata mandatului MN variază de la un an până la o perioadă nedeterminată. Majoritatea sunt numiţi pentru un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit o singură data[18]. Ar trebui stabilită o armonizare a duratei mandatului unui MN în sânul Eurojust, pentru o perioadă de minim 3 ani, pentru a permite agenţiei o anumită stabilitate. Ar trebui înlăturată posibilitatea revocării. Articolul 9 alineatul (1) trebuie modificat în acest sens.

În aceeaşi măsură, ar fi important ca MN să fie afectat permanent la Eurojust şi să dispună de cel puţin un adjunct (sau mai mulţi adjuncţi) care să-l poată asista în vederea asigurării permanenţei şi a participării pe deplin la lucrările Colegiului. Consolidarea birourilor naţionale ar fi crucială deoarece aceasta condiţionează capacitatea operaţională a Eurojust. Articolul 2 alineatul (2) trebuie nuanţat în acest sens. Mai mult, Comisia încurajează Eurojust şi SM să recurgă la experţi naţionali. Articolul 30 alineatul (2) prevede deja acest lucru.

Definirea unei baze comune de prerogative minime pare necesară. Rolul MN nu este acela de a înlocui serviciile ministeriale sau jurisdicţionale naţionale care administrează zilnic cererile de asistenţă reciprocă internaţională în materie penală. MN au funcţia de a interveni pe plan operaţional, juridic şi tehnic, în acelaşi timp punându-şi experienţa practică în serviciul îmbunătăţirii eficienţei asistenţei şi a altor forme de cooperare. Prin urmare, Comisia încurajează SM să îşi dezvolte practicile în acest sens.

Etape care ar putea fi luate în considerare:

MN, împreună cu autoritatea judiciară naţională, ar trebui să fie în măsură:

- în caz de nevoie sau de urgenţă, să primească şi să transmită cererile din partea jurisdicţiilor naţionale, precum şi să supravegheze buna executare a acestora;

Aceste sarcini sunt prevăzute la articolul 6 litera (a) punctul (v) şi litera (g). Ar trebui adăugată doar „supravegherea executării cererilor”.

- în cazul unor dificultăţi de executare, să ceară autorităţii judiciare în cauză, prin intermediul MN respectiv, măsuri de executare suplimentare, să sugereze investigaţii sau cercetări complementare;

Ar fi potrivit să se lărgească sfera articolului 6 litera (a) punctul (i) care permite deja MN să ceară propriilor autorităţi să efectueze o anchetă.

- să sugereze procurorului sau judecătorului cauzei măsuri de investigaţie speciale în legătură cu fapte precise;

Ar fi de dorit ca această posibilitate să fie prevăzută la articolul 6.

- să fie informat în prealabil despre decizia de constituire a unei JIT;

Constituirea unei JIT este prevăzută la articolul 6 litera (a) punctul (iv). Faptul de a informa sistematic Eurojust înaintea constituirii unei JIT i-ar permite acestuia să solicite autorităţile naţionale să fie implicat în echipele care ar putea prezenta interes, ceea ce ar permite evitarea problemelor care ar putea apărea mai târziu.

- să fie informat, în măsura în care acest lucru este necesar, în cazul implicării a două alte SM, despre organizarea unei livrări supravegheate, a unei acţiuni de infiltrare sau a unei anchete sub acoperire şi să fie însărcinat cu supravegherea şi controlul acestora;

- să beneficieze de o informare spontană, timpurie, completă şi continuă în ceea ce priveşte toate cazurile de criminalitate implicând cel puţin trei state sau cel puţin două state în cazul infracţiunilor foarte grave (terorism şi trafic de persoane) în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor Eurojust;

Această cerere a fost formulată de către Comisie în comunicarea sa din 2000.

- să transmită aceste informaţii MN-ului unui stat care nu a fost informat, dar care este implicat de facto;

Această sarcină este stipulată la articolul 13 alineatul (2) care ar trebui să fie modificat pentru a include statul care nu a fost informat, dar care este implicat de facto.

- să primească din partea autorităţilor judiciare naţionale toate hotărârile privind cazurile transnaţionale de spălare de bani, de criminalitate organizată şi de trafic de persoane, precum şi dosarele de terorism, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor Eurojust;

Această furnizare de informaţii intră deja sub incidenţa articolului 6 litera (a) punctul (v), articol ce necesită o clarificare.

Pentru toate aceste sarcini, cererile de informaţii din partea MN nu ar trebui să rămână fără răspuns. Secretul anchetei judiciare nu ar trebui să poată fi invocat pentru a justifica refuzul de a transmite informaţii MN-ul în cauză. Nivelul de protecţie a datelor personale prevăzut prin decizie la articolele 14–25 este satisfăcător.

Mai mult, Comisia va examina pe termen mai lung, în cadrul unui temei juridic nou, posibilitatea de a consolida în mod considerabil prerogativele MN şi în special de a acorda un rol mai important MN în cazurile de:

- declanşare a cazurilor penale, în special a celor privind infracţiuni penale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;

- organizare şi participare la o echipă comună de anchetă;

- întreprindere a unor măsuri de anchetă specifice.

- Prerogativele colegiului

Colegiul dispune de aceleaşi prerogative ca cele rezervate MN şi îndeplineşte, de asemenea, sarcini specifice.

Înregistrarea dosarelor noi la cererea SM în Case Management System [19] este o etapă importantă în culegerea şi transmiterea informaţiilor. Colegiul subliniază, prin decizia de acceptare a dosarului, politica sa în materie penală şi orientările pe care intenţionează să le transmită.

Asemenea MN, Colegiul este competent să statueze în ceea ce priveşte conflictele de jurisdicţie [Articolul 7 litera (a) punctul (ii)] şi mandatele de arestare concurente[20]. Cu toate că cele câteva decizii pronunţate până în prezent au fost acceptate, deciziile Colegiului nu sunt obligatorii pentru SM din punct de vedere legal.

Această subutilizare a articolului 7 se poate explica fie prin faptul că SM au estimat că sesizarea Colegiului nu era necesară, fie pentru că SM au reuşit să rezolve conflictele eventuale fără a fi nevoie să recurgă la avizul Colegiului. În lipsa cooperării la nivel european, SM nu cunosc de multe ori dimensiunea reală a cazului, cu toate că înregistrarea datelor în baza Eurojust este de acum posibilă şi încurajată.

Rolul Colegiului în cadrul organizării de JIT este limitat în măsura în care SM nu implică decât rareori Eurojust în organizarea şi supravegherea acestor echipe. În prezent, din 18 JIT formate[21], Eurojust nu a fost implicat decât în 3 dosare.

Slaba implicare a Colegiului în dosarele operaţionale se explică prin absenţa dosarelor iniţiate direct de Colegiu, acesta nefiind sesizat decât în cazul conflictelor între SM în ceea ce priveşte procedura de urmat. Cu toate acestea, dacă Eurojust ar dispune de informaţii mai ample, Colegiul şi-ar putea asuma aceste misiuni astfel cum îi sunt încredinţate prin decizie, nu numai în cazul cererilor prevăzute la articolul 7, dar şi în toate celelalte cazuri de sesizare a Colegiului.

Propuneri

Colegiul ar trebui să beneficieze, de asemenea, de prerogative extinse. Dacă acţiunile de coordonare sau de administrare a asistenţei în materie penală trebuie să fie conduse în primul rând de MN, Colegiul ar putea să devină un spaţiu de soluţionare a conflictelor între SM. Colegiul ar trebui să poată să-şi consolideze rolul de mediator pentru prevenirea şi sprijinirea soluţionării conflictelor de competenţă între SM.

Mai mult, Comisia va examina pe termen mai lung, în cadrul unui temei juridic nou, condiţiile şi modalităţile prin care Colegiul ar putea:

- să soluţioneze conflictele de competenţa între SM, precum şi conflictele în materie de aplicare a instrumentelor de recunoaştere reciprocă;

- să iniţieze anchete într-un SM şi să propună investigaţii pe teritoriul acestuia, precum şi să fie implicat în măsuri de anchetă specifice;

- să iniţieze o anchetă penală la nivel european, în special asupra faptelor corespunzând infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

- Modificări în structura Eurojust

Articolul 29 alineatul (1) ar trebui modificat în aşa fel încât numirea directorului administrativ să nu mai necesite unanimitatea Colegiului ci doar o majoritate de 2/3. Articolul 29 alineatul (1) ar trebui să prevadă, de asemenea, prezenţa unui membru al Comisiei în comitetul de selecţie.

3. Eurojust şi ceilalţi participanţi la cooperarea judiciară în materie penală

Relaţiile Eurojust cu partenerii săi trebuie clarificate şi simplificate.

4. Relaţiile cu Reţeaua Judiciară Europeană şi magistraţii de legătură

5. Reţeaua Judiciară Europeană

RJE a înlesnit cooperarea judiciară între SM prin structura sa orizontală şi flexibilă. Această reţea este un instrument valoros în special datorită site-ului său internet privind sistemele judiciare europene.

Diferenţele de organizare a reţelei în diversele SM, dificultăţile lingvistice, dificultăţile juridice legate de cooperarea internaţională şi interferenţele frecvente de competenţă cu Eurojust justifică o reorganizare a RJE.

Pentru consolidarea şi ameliorarea cooperării între Eurojust şi RJE, Comisia are în vedere structura următoare.

Punctul de contact naţional prevăzut de acţiunea comună ar urma să fie şi corespondentul naţional al MN al Eurojust în ţara sa, astfel cum prevede articolul 12 din decizie. Acest corespondent naţional, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul naţional, va face parte din echipa MN al Eurojust. Acesta ar urma să administreze, împreună cu autorităţile judiciare naţionale, diferitele puncte de contact repartizate pe teritoriul naţional şi să fie centrul politicii de comunicare Eurojust pe teritoriul naţional. Acesta ar urma să fie, de asemenea, reprezentantul naţional al punctelor de contact în toate relaţiile cu secretariatul RJE. Punctul de contact naţional ar urma să fie competent pentru sprijinirea celorlalte puncte de contact pe teritoriul acestuia în caz de dificultate. Acest punct de contact naţional ar urma să fie contactul privilegiat al MN al Eurojust pe teritoriul său, fără a fi afectată regula comunicării directe a MN cu autorităţile judiciare competente procedural, regulă care este un factor fundamental de eficacitate. Această structură există deja în anumite ţări şi şi-a dovedit eficienţa. Prin urmare, Comisia doreşte generalizarea acesteia.

Această propunere necesită modificarea articolului 26 alineatul (2), precum şi a articolului 12. Rolul coordonatorului naţional va fi de a transmite sistematic membrului naţional al Eurojust cazurile multilaterale de care ar urma să ia cunoştinţă, precum şi cazurile bilaterale complexe care nu au putut fi rezolvate corect şi în termen scurt de către punctele de contact. În calitate de membru al echipei MN, acesta va trebui să asigure transmiterea la MN, în cel mai scurt termen, a tuturor cazurilor ţinând de competenţa Eurojust.

Comisia apreciază că Eurojust ar putea să găzduiască, în afară de secretariatul RJE, secretariatele reţelelor operaţionale de natură judiciară, precum reţeaua punctelor de contact privind terorismul, reţeaua CARIN şi reţeaua privind genocidul[22].

6. Magistraţii de legătură

Nominalizarea magistraţilor de legătură de către SM în vederea îmbunătăţirii cooperării bilaterale este abordată diversele state membre. Acest instrument de cooperare recunoscut printr-o acţiune comună din 1996[23] este utilizată diferit de SM[24]. Această practică, care este totuşi minoritară[25], completează în mod util cooperarea judiciară internaţională. În viitor, magistraţii de legătură în ţări terţe ar putea fi desemnaţi chiar de Eurojust, pentru a facilita cooperarea între SM şi ţările sau regiunile în care aceştia vor fi numiţi. Aceşti magistraţi ar urma să aibă funcţii echivalente cu cele ale magistraţilor de legătură din Norvegia şi Statele Unite care lucrează în prezent la Eurojust.

7. Consolidarea cooperării cu Europol

De la semnarea unui acord de cooperare[26], Eurojust nu a încetat să îmbunătăţească legăturile cu Europol. Trebuie subliniată calitatea activităţii realizate de către aceşti parteneri în ceea ce priveşte organizarea de reuniuni de experţi în materie de JIT[27]. La data de 7 iunie 2007, s-a semnat un memorandum de înţelegere care a instituit o reţea de comunicare securizată. Acesta va permite intensificarea schimbului de informaţii între Eurojust şi Europol.

Intrarea în vigoare a Protocolului din 27 noiembrie 2003 de modificare a Convenţiei Europol[28] din 18 aprilie 2007 va permite un acces simplificat la fişierele de analiză ale Europol (AWF) şi o participare mai largă la aceste analize.

Cooperarea este încă inegală între Eurojust şi diferitele birouri naţionale de legătură cu Europol. Legăturilor trebuie consolidate în mod sistematic şi schimburile de informaţii cu aceste birouri trebuie îmbunătăţite.

Această dezvoltare a cooperării Eurojust-Europol nu impune modificarea articolului 26 în măsura în care regulile protecţiei datelor permit Eurojust să realizeze schimburi de informaţii într-un mod satisfăcător.

8. Consolidarea cooperării cu Comisia (OLAF)

Cooperarea dintre Eurojust şi OLAF[29] a fost concretizată prin semnarea[30] unui memorandum de înţelegere care urmează să fie modificat prin adoptarea unui acord de cooperare. Domeniile de competenţă ale Eurojust şi OLAF sunt complementare[31]. Schimbul de informaţii, atât cel operaţional cât şi cel strategic, este necesar în special pentru a valorifica sinergiile potenţiale între OLAF - serviciu de investigaţie specializat în materie de fraudă comunitară - şi Eurojust - serviciu general de cooperare judiciară. De asemenea, Comisia consideră că este necesar să prevadă în decizie dispoziţii privind posibilitatea unui schimb de informaţii periodic într-un stadiu suficient de timpuriu. Reguli compatibile de protecţie a datelor ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui cooperări mai strânse.

Numirea punctelor de contact şi organizarea de întâlniri periodice în scopul schimbului de informaţii şi de formare trebuie continuate .

9. Consolidarea cooperării cu Frontex

Protecţia frontierelor externe ale UE, terestre sau maritime, este un subiect care vizează nu numai imigraţia clandestină, ci şi criminalitatea organizată, precum traficul de droguri sau traficul de persoane.

În absenţa obstacolelor juridice, trebuie încurajată semnarea unui acord de cooperare între Frontex şi Eurojust.

10. Cooperarea cu ţările terţe

Eurojust a dezvoltat contacte cu ţările terţe pentru facilitarea şi intensificarea cooperării între autorităţile judiciare.

În temeiul articolului 27, Eurojust a semnat acorduri de cooperare[32] care permit un schimb de informaţii şi de date personale din dosare operaţionale şi o participare la reuniunile de coordonare. Aceste acorduri s-au concretizat prin trimiterea de procurori de legătură din Norvegia şi Statele Unite în cadrul Eurojust. Negocierea acordurilor de cooperare cu alte ţări este în curs[33]. Atunci când nu este posibilă negocierea acordurilor de cooperare, Eurojust încearcă să dezvolte o reţea de puncte de contact, în special în regiunea mediteraneană[34] şi cu reţeaua IBER-RED.

Concluzii

Punerea în practică a acestor măsuri, prin modificarea deciziei, ar permite Eurojust să-şi dezvolte potenţialul de cooperare şi să se afirme ulterior ca un actor esenţial în lupta împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului în Europa.

Eurojust trebuie să devină o structură mai puternică, recunoscută de toate SM care trebuie să consolideze prerogativele membrilor naţionali şi ale colegiului printr-o transpunere integrală a deciziei şi printr-o extindere a prerogativelor ce le-au fost acordate. Acest lucru va permite înregistrarea de progrese în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere şi crearea unui veritabil spaţiu de justiţie, libertate şi securitate în Europa.

Transpunerea deciziei Eurojust şi statutul membrului naţional |

| BE | BG | CZ | DK | DE | EE | IE | EL | ES | RO | IT | CY | LV | LT | LU | HU | MT | NL | AT | PL | PT | RO | SI | SK | FI | SE | UK | |Prerogative jurisdicţionale operaţionale menţinute în statul naţional |nu |da |da |nu |nu |da |da |nu |nu |nu |nu |da |da |da |nu |nu |da |nu |nu |da |nu |da |da |da |da |da |da | |Competenţa de a introduce o cerere de asistenţă reciprocă |nu |da |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |da |nu |nu |da |nu |nu |nu |da |nu |nu |da |da |da |da | | Impunerea unei anchete sau unei cercetări |nu |da |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |da |nu |nu |da |nu |nu |nu |da |nu |da |da |da |da |nu | |Organizarea unei JIT |nu |nu |da |nu |da |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |da |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |nu |da |nu | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |

[1] Decizia din 6.3.2002, JO L 63/1.

[2] 3.3.2005, JO C 53/1.

[3] Documentul 14123/06 din 19.10.2006, Eurojust 48, LIMITE.

[4] Acţiunea comună din 29.6.1998, JO L 191/4 din 7.7.1998.

[5] Vision Paper din 19.9.2006, documentul 6053/07 EJN 6.

[6] Concluziile Consiliului, documentul 9920/07 COPEN 73.

[7] A se vedea tabelul anexat

[8] Rapoartele anuale Eurojust 2004, 2005 şi 2006.

[9] BG, LT, MT, PT, SI, SK, FI, SE

[10] CZ, DE, MT, SE.

[11] BG, CZ, EE, IE, CY, LV, LT, MT, PL, RO, SI, SK, FI, SE, UK (în ultimul exemplu doar în caz de urgenţă, legată de incapacitatea autorităţii competente).

[12] Informaţii oferite de Eurojust la 1 iunie 2007.

[13] Între IT, FR, PL, RO şi SI.

[14] Rezoluţia Consiliului din 9 iunie 1997 privind schimbul de rezultate ale analizelor ADN, JO C 193/2 din 24.6.1997.

[15] Decizia 2005/671/JAI a Consiliului din 20.9.2005 privind schimbul de informaţii şi cooperarea referitoare la infracţiunile de terorism JO L 253/22 du 29.9.2005.

[16] Concluziile Consiliului privind cel de-al cincilea raport anual de activitate al Eurojust.

[17] Punctul 4 din Concluzii.

[18] BG, CZ, DE, IE, EL, ES, FR, LT, HU, PT, RO.

[19] În 2004, Eurojust a creat, în cadrul programului AGIS (EPOC), un sistem automatizat de prelucrare a datelor (CMS) care continuă să se dezvolte cu ajutorul acestui program. În prezent sunt explorate soluţii tehnice pentru stabilirea de conexiuni securizate cu SM.

[20] Articolul 16 alineatul (2) din Decizia cadru privind mandatul de arestare european, JO L 190, 18.7.2002.

[21] Date disponibile la 15 mai 2007. Echipe organizate în comun de ES, FR, BE, NL, UK, DE, SK.

[22] Înfiinţată prin Decizia Consiliului din 13.6.2002, JO L 167 din 26.6.2002

[23] Acţiunea comună (96/277/JAI) din 22 aprilie 1996, JO L 105 din 27.4.1996

[24] De exemplu, Franţa are 11 magistraţi de legătură în timp ce alte state nu au niciunul.

[25] DE, EE, ES, FR, IT, NL, FI, UK.

[26] 9 iunie 2004.

[27] Raportul anual Eurojust 2006 p. 17.

[28] Actul Consiliului din 27 noiembrie 2003, JO C2/1 din 6.1.2004.

[29] Creat prin decizia 1999/352/CE, CECA, Euratom a COM din 28.4.1999, JO L 136 din 31.5.1999, p.20.

[30] Semnat la 14.4.2003, nepublicat.

[31] Obiectivele şi sarcinile OLAF definite prin Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Consiliului, JO L 136 din 31.5.1999, p. 1 şi Regulamentul (EURATOM) nr. 1074/1999 al Consiliului, JO L 136 din 31.5.1999, p. 8.

[32] NO, IS şi US la 15 iunie 2007.

[33] Elveţia, Croaţia şi Ucraina la 15 iunie 2007.

[34] DZ, MA, TN, JO, EG.