52007DC0545

RO

Bruxelles, 20.9.2007

COM(2007) 545 final

DOCUMENT DE LUCRU AL COMISIEI

Raportul UE privind coerenţa politicilor în serviciul dezvoltării

{SEC(2007)1202}

CUPRINS

1. Introducere (...)3

2. Constatări principale (...)3

2.1. Comerţ (...)4

2.2. Mediu (...)5

2.3. Schimbările climatice (...)5

2.4. Securitate (...)6

2.5. Agricultură (...)6

2.6. Pescuit (...)7

2.7. Dimensiunea socială a globalizării, ocuparea forţei de muncă şi locuri de muncă decente (...)7

2.8. Migrare (...)8

2.9. Cercetare (...)8

2.10. Societatea informaţională (...)9

2.11. Transporturi (...)9

2.12. Energie (...)9

3. Concluzie (...)10

1. Introducere

Celelalte politici în afara cooperării pentru dezvoltare au un impact puternic asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Conceptul Uniunii Europene (UE) de coerenţă a politicilor în serviciul dezvoltării (CPD) îşi propune realizarea unor sinergii între aceste politici şi obiectivele în domeniul dezvoltării. Acest lucru va duce, la rândul său, la creşterea eficienţei ajutorului pentru dezvoltare. În contextul angajamentului UE de a majora substanţial asistenţa oficială pentru dezvoltare, este cu atât mai important să se asigure faptul că aceste resurse rămân eficiente sau că nu sunt risipite din cauza lipsei de coerenţă a politicilor.

Scopul prezentului raport [1] este de a pune în evidenţă progresele făcute de UE în promovarea unui nivel mai mare de coerenţă între principalele politici care afectează ţările în curs de dezvoltare, precum şi de a identifica principalele probleme nerezolvate, care vor trebui avute în vedere în acţiunile ulterioare.

Cadrul politic care serveşte drept referinţă pentru acest raport a fost instituit în 2005, ca parte a pachetului de măsuri adoptate pentru a accelera progresul către realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului [2]. Aceste angajamente au fost confirmate la cel mai înalt nivel politic în cadrul Consensului european privind dezvoltarea [3].

Prezentul raport serveşte drept bază pentru evaluarea aplicării CPD. Acesta ar trebui să contribuie la o mai mare sensibilizare şi la furnizarea de informaţii pentru dezbaterile cu toate părţile interesate în cadrul UE, inclusiv Parlamentul European şi parlamentele naţionale, organizaţiile societăţii civile active în domeniul dezvoltării, precum şi în alte domenii de politică relevante, în vederea continuării promovării CPD. Raportul priveşte în aceeaşi măsură statele membre şi UE. Prin urmare, ar trebui să alimenteze şi dezbaterile interne din fiecare stat membru.

2. Constatări principale

În ceea ce priveşte mecanismele organizaţionale instituite de UE pentru a îmbunătăţi nivelul de coerenţă al politicilor sale cu obiectivele în domeniul dezvoltării, situaţia este nuanţată:

– În cadrul instituţiilor UE a crescut conştientizarea impactului extern al politicilor UE altele decât cele în domeniul dezvoltării, iar importanţa CPD pare recunoscută pe scară largă, astfel cum reiese din numeroase mecanisme CPD instituite la nivel de state membre, UE şi Comisie. Au fost instituite cadre, proceduri şi instrumente de politică adecvate pentru promovarea CPD, iar acum trebuie utilizate mai sistematic şi, dacă este necesar, trebuie îmbunătăţite şi adaptate pe baza experienţei acumulate.

– În cadrul Comisiei a fost instituită o serie de mecanisme relevante, în special consultări interservicii, sistemul de evaluare a impactului şi grupul interservicii mandatat special să promoveze CPD. În cadrul Consiliului s-au înregistrat progrese însemnate datorită acţiunilor preşedinţiei, dar, aşa cum s-a subliniat de către statele membre, CPD nu este îndeajuns de bine instituţionalizată în procesul de luare a deciziilor. În cadrul Parlamentului European, Comitetul pentru dezvoltare se implică tot mai mult în CPD, pe care o susţine prin publicarea de rapoarte, intervenţii în favoarea acesteia în cadrul sesiunilor plenare şi activităţi conexe.

– În ciuda acestor eforturi, UE continuă să se afle într-o etapă incipientă de dezvoltare a CPD. Capacitatea necesară lipseşte adesea, iar conştientizarea în cadrul departamentelor care nu se ocupă de dezvoltare rămâne scăzută. Este posibil ca însăşi pregătirea acestui raport să fi contribuit la inversarea acestei tendinţe.

– Per ansamblu, statele membre estimează că s-au înregistrat progrese mai însemnate în ceea ce priveşte CPD la nivel UE decât la nivel naţional.

– Conflictul de priorităţi politice între diferitele politici sau interese între statele membre, precum şi între ţările în curs de dezvoltare sunt principalele obstacole în calea CPD.

Progrese înregistrate în instituirea mecanismelor CPD

(...PICT...)

(...PICT...)

Sursa: ECDPM, ICEI, Particip.

2.1. Comerţ

– Comerţul este un motor puternic al creşterii economice, iar ţările se bazează în mare parte pe comerţ pentru a combate sărăcia. Deşi problemele în domeniul dezvoltării nu pot fi rezolvate exclusiv prin comerţ, deschiderea către comerţ şi sprijinirea capacităţii de aprovizionare sunt elemente importante în orice strategie de dezvoltare coerentă.

– Regimul de acces pe piaţa UE existent este deja destul de favorabil ţărilor în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu o serie de obstacole. Drept urmare, cota celor mai sărace ţări în comerţul internaţional rămâne marginală. Pentru a le facilita integrarea în economia mondială, UE a luat o serie de iniţiative. De exemplu, a fost unul dintre principalii promotori ai propunerii ca dezvoltarea să devină tema-cheie a negocierilor din cadrul OMC şi a avut de atunci un rol activ în căutarea unei soluţionări pozitive a Programului de dezvoltare de la Doha. Acordurile de parteneriat economic în curs de negociere cu ţările ACP sunt concepute ca parteneriate pe termen lung bazate pe o abordare cuprinzătoare a dezvoltării.

– De la aprobarea reformei în 2005, sistemul de preferinţe generalizate furnizează mai multă stabilitate, previzibilitate şi oportunităţi comerciale utilizatorilor săi. În plus, sunt prevăzute preferinţe suplimentare pentru ţările care au ratificat şi au pus efectiv în aplicare convenţiile internaţionale-cheie privind dezvoltarea durabilă, drepturile în domeniul muncii şi buna guvernanţă.

– În afară de aceasta, Comisia îşi revizuieşte în prezent regulile de origine preferenţiale, pentru a le simplifica, a le face mai transparente şi mai uşor de utilizat, promovând astfel dezvoltarea şi prevenind eludările.

– UE îşi completează agenda de negocieri cu acordarea de ajutor pentru comerţ, angajându-se să furnizeze ajutor în valoare de 2 miliarde de euro pe an până în 2010, pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să profite de oportunităţile comerciale noi şi existente, pentru a le asista la punerea în aplicare a noilor acorduri şi, dacă este necesar, pentru a le ajuta să se adapteze unui mediu comercial extern schimbător.

2.2. Mediu

– Deşi provocările în domeniul mediului afectează toată lumea, magnitudinea acestora variază considerabil de la o regiune la alta sau de la o ţară la alta. Multe ţări în curs de dezvoltare, dacă nu chiar majoritatea, sunt ameninţate direct de degradarea mediului, iar cea care suferă cel mai mult de pe urma problemelor de mediu este de obicei populaţia săracă.

– Strategia UE de dezvoltare durabilă revizuită [4] subliniază faptul că obiectivele economice, sociale şi de mediu se potenţează reciproc şi evidenţiază importanţa colaborării cu partenerii externi.

– Efectele pozitive ale politicii de mediu a UE asupra ţărilor în curs de dezvoltare sunt de regulă indirecte şi obţinute prin efecte colaterale, precum conservarea biodiversităţii sau introducerea de măsuri de protecţie a consumatorilor faţă de pericolele de mediu. UE este şi un susţinător fervent al furnizării de „bunuri publice de mediu” care fac obiectul unor acorduri multilaterale în domeniul mediului. În plus, Comisia şi statele membre sprijină participarea efectivă a ţărilor în curs de dezvoltare la acordurile multilaterale în domeniul mediului. De asemenea, UE este gata să ajute ţările în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările privind standardele de mediu ale UE.

2.3. Schimbările climatice

– Deşi schimbările climatice afectează toate ţările, impactul acestora este resimţit cel mai repede şi mai puternic de ţările în curs de dezvoltare şi de populaţiile cele mai sărace. Prin urmare, toate eforturile depuse în cadrul ambiţioasei politici de mediu a UE care au drept obiectiv pe termen lung limitarea schimbărilor climatice la o medie de 2°C în raport cu nivelurile preindustriale vor aduce beneficii directe sau indirecte acestor ţări.

– Țările partenere vor beneficia, la rândul lor, indirect de efectele colaterale pozitive ale programelor de cercetări ştiinţifice şi ale investiţiilor în tehnologii corespunzătoare.

– Dezvoltarea politicilor privind biocombustibilii la nivel internaţional ar putea avea atât efecte pozitive asupra ţărilor în curs de dezvoltare, în calitatea lor de producători, cât şi efecte negative, în cazul în care criteriile privind durabilitatea nu sunt respectate, de exemplu în ceea ce priveşte rata defrişărilor, scăderea fertilităţii solurilor, disponibilitatea apei şi securitatea alimentelor în ţările în curs de dezvoltare.

– Sunt necesare progrese suplimentare în ceea ce priveşte integrarea preocupărilor legate de schimbările climatice în dialogul politic cu ţările în curs de dezvoltare, precum şi în programele de cooperare în domeniul dezvoltării. Propunerea Comisiei de a institui o Alianţă mondială împotriva schimbărilor climatice între UE şi ţările în curs de dezvoltare partenere, în special ţările cel mai puţin dezvoltate şi alte ţări în curs de dezvoltare vulnerabile, va fi un pas important în această direcţie.

2.4. Securitate

– Deşi în lume a scăzut numărul conflictelor, războaiele civile interne sunt devastatoare şi lipsa securităţii reprezintă un obstacol în calea aspiraţiilor legitime ale oamenilor.

– UE utilizează o gamă largă de instrumente, atât pentru securitate, cât şi pentru dezvoltare. În ultimul timp a consolidat constant legăturile dintre aceste două domenii. Cu toate acestea, asigurarea coerenţei între securitate şi dezvoltare este pe cât de importantă, pe atât de dificilă. Dificultăţile structurale cauzate de natura problemelor şi a situaţiilor care trebuie rezolvate, diversitatea contextelor în care apar, precum şi complexitatea configuraţiei instituţionale a UE în calitate de actor în domeniul securităţii reprezintă provocări considerabile.

– Eforturile în curs privesc integrarea analizelor şi acţiunilor de prevenire a conflictelor în programele de cooperare în domeniul dezvoltării, soluţionarea situaţiilor de fragilitate, promovarea transparenţei şi a echităţii în gestionarea resurselor naturale, sprijinirea programelor de dezarmare, demobilizare şi reintegrare, precum şi reforma sectorului securităţii sau controlul exportului de armament, traficului ilicit de arme de calibru mic şi de arme uşoare, precum şi a traficului ilicit de fiinţe umane, narcotice şi explozibili.

– Cooperarea cu alţi actori, în special cu ONU şi OSCE, cu organizaţii regionale, precum UA, şi cu organizaţiile societăţii civile, este esenţială.

– Cu toate acestea, este necesară îmbunătăţirea suplimentară a coordonării între securitate şi dezvoltare. Acest lucru presupune consolidarea mecanismelor organizaţionale în cadrul Comisiei şi al Consiliului, pentru a ţine seama mai bine de preocupările în domeniul dezvoltării în deciziile privind securitatea, efectuarea în mod sistematic a unor analize privind securitatea în cadrul informării şi orientărilor furnizate în cadrul cooperării în domeniul dezvoltării, îmbunătăţirea tranziţiei între diferitele instrumente financiare şi continuarea instituirii şi sprijinirii parteneriatelor cu diverse organizaţii internaţionale şi regionale şi cu societatea civilă.

– În cadrul viitoarelor parteneriate strategice comune UE-Africa, vor fi avute în vedere iniţiative concrete, pentru a răspunde necesităţilor continentului african printr-un pachet de măsuri în domeniul dezvoltării şi al securităţii tot mai integrate şi mai transversale.

2.5. Agricultură

– Agricultura este deosebit de importantă pentru ţările în curs de dezvoltare şi joacă un rol-cheie în ceea ce priveşte creşterea lor economică, diminuarea sărăciei şi securitatea alimentelor.

– CE a realizat progrese semnificative în a da politicii agricole comune un caracter mai favorabil dezvoltării. Datorită reducerii tarifelor sau lipsei acestora, accesul ţărilor în curs de dezvoltare pe piaţa CE este în general facilitat. S-au făcut progrese decisive în ceea ce priveşte subvenţiile la export şi efectele de denaturare a preţurilor ale subvenţiilor agricole interne prin reforme succesive care îşi propun să reconcilieze necesităţile agricole interne cu obiectivele CPD.

– Din 2003 subvenţiile la export şi subvenţiile interne care denaturează comerţul au fost reduse drastic. Până în 2011, când reformele PAC lansate în 2003 şi 2005 vor fi puse în aplicare în totalitate, aproape 90% din plăţile directe efectuate de UE vor fi decuplate de producţie. În contextul negocierilor OMC, UE s-a oferit ca până în 2013 să elimine toate subvenţiile la export şi să reducă sprijinul intern care denaturează comerţul cu 70%.

– Cooperarea în domeniul dezvoltării a UE implică acordarea de sprijin dezvoltării agricole şi rurale, în special Africii. Iniţiativele aflate în curs privind consolidarea cooperării cu ţările în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte instituirea şi punerea în aplicare a unor norme sanitare şi fitosanitare reprezintă, la rândul lor, un pas important în această privinţă.

2.6. Pescuit

– Pescuitul reprezintă o activitate economică importantă în multe ţări în curs de dezvoltare de coastă şi poate aduce o contribuţie importantă la securitatea alimentelor.

– Acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului prevăd accesul flotelor UE la resursele maritime ale ţărilor în curs de dezvoltare care nu îşi exploatează în totalitate resursele de pescuit. De la reforma politicii în domeniul pescuitului a UE din 2002 şi 2004, coerenţa acestor acorduri cu obiectivele în domeniul dezvoltării a fost îmbunătăţită substanţial.

– Printre problemele-cheie se numără calitatea evaluării ştiinţifice a stocurilor de peşte şi a surplusurilor de peşte şi integrarea preocupărilor privind dezvoltarea durabilă şi biodiversitatea, modul în care ţările în curs de dezvoltare utilizează efectiv contribuţia financiară pe care o primesc în cadrul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului pentru a-şi dezvolta activităţile în domeniul pescuitului, precum şi măsurile luate pentru a combate pescuitul nedeclarat şi nereglementat ilegal.

2.7. Dimensiunea socială a globalizării, ocuparea forţei de muncă şi locuri de muncă decente

– Lucrătorii săraci reprezintă jumătate din populaţia săracă în lume, iar milioane de copii sunt obligaţi să muncească. Eforturile UE de a accentua dimensiunea socială a globalizării sunt în general favorabile Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

– Promovarea ocupării forţei de muncă, a coeziunii sociale şi a locurilor de muncă decente face parte din Agenda europeană privind politica socială şi din Consensul european privind dezvoltarea.

– Țările în curs de dezvoltare nu sunt afectate direct de politicile ocupaționale şi sociale interne, acţiunile UE în acest domeniu având un impact pozitiv prin două canale principale. În primul rând, UE promovează agenda internaţională pentru dimensiunea socială a globalizării şi locurile de muncă decente. În al doilea rând, la nivel regional şi naţional, UE integrează din ce în ce mai mult problemele de ocupare a locurilor de muncă şi sociale în dialogul, programele de cooperare şi relaţiile comerciale cu ţările şi regiunile în curs de dezvoltare.

– Sprijinul UE pentru comerţul echitabil, precum şi sistemul SPG+ sunt exemple ale acţiunilor UE care pot avea efecte semnificative, în special atunci când sunt însoţite de programe corespunzătoare de cooperare în domeniul dezvoltării.

2.8. Migrare

– Este recunoscut în prezent faptul că migrarea poate fi benefică dezvoltării şi viceversa. Este important, prin urmare, să se încerce valorificarea legăturilor şi sinergiilor pozitive care există între cele două domenii de politică.

– S-au înregistrat progrese satisfăcătoare în domeniul migrării şi dezvoltării în ceea ce priveşte instituirea cadrului de politică şi lansarea dialogului politic la nivel regional şi naţional, în special în Africa.

– Întrucât a fost instituit deja un cadru solid, este nevoie de progrese în ceea ce priveşte traducerea orientărilor, acordurilor şi planurilor de acţiune în domeniul politicilor în acţiuni concrete cu un impact real. Până în prezent au fost întreprinse doar câteva acţiuni pentru ca transferurile de fonduri private să fie mai ieftine, mai rapide şi mai sigure, pentru a sprijini cooperarea cu comunităţile din diaspora şi pentru ca „exportul de creiere” să se transforme într-o „mobilitate a creierelor”, domenii în care majoritatea statelor membre sunt doar în faza incipientă în ceea ce priveşte punerea la punct a unor măsuri adecvate. Dialogul politic şi viitoarea nouă strategie UE-Africa vor deschide calea către o mai mare cooperare în viitor.

2.9. Cercetare

– Capacitatea de a genera, absorbi şi aplica noile cunoştinţe este un factor tot mai important care determină competitivitatea internaţională a economiilor moderne şi contribuie la dezvoltarea durabilă. Țările în curs de dezvoltare însă, în special cele din Africa, nu au resursele umane şi instituţionale necesare pentru a soluţiona aceste probleme.

– Politica UE în domeniul dezvoltării contribuie la obiectivele în domeniul dezvoltării în două moduri principale. În primul rând, sprijină programele de cercetare în domenii de interes mondial, inclusiv pentru ţările în curs de dezvoltare. În al doilea rând, prin sprijinirea proiectelor de cooperare internaţională specifice care implică centre de cercetare, universităţi şi alte părţi interesate din ţările în curs de dezvoltare, contribuie la crearea de cunoştinţe specifice unui anumit context şi la consolidarea capacităţii în sud.

– Tot astfel, politica europeană a spaţiului contribuie la dezvoltare şi va reprezenta baza unei cooperări sporite între Europa şi Africa în ceea ce priveşte utilizarea echipamentelor spaţiale şi cercetarea în domeniul dezvoltării durabile. Navigaţia, observarea Pământului (în special iniţiativa europeană Monitorizarea Globală pentru Mediu şi Securitate), comunicaţiile prin satelit şi ştiinţele pot fi considerate instrumente transversale în cadrul angajamentului Europei de a realiza Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

– Al 7-lea program-cadru de cercetare (2007-2013) este deschis în totalitate tuturor ţărilor din lume. Cu toate acestea, participarea ţărilor în curs de dezvoltare, în special a celor mai puţin dezvoltate, este îngreunată de insuficienţa capacităţii umane şi instituţionale în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Prin urmare, eforturile ţărilor de a consolida capacităţile în domeniul ştiinţei şi tehnologiei ar trebui sprijinite prin cooperare în domeniul dezvoltării în sinergie cu alte instrumente şi programe.

– Un alt motiv de îngrijorare din punctul de vedere al dezvoltării îl reprezintă „exportul de creiere”, care este un efect al politicii în domeniul cercetării a UE, cercetători de înalt nivel profesional fiind atraşi în Europa. Pentru a soluţiona această problemă, Comisia continuă sistemul de burse internaţionale pentru reintegrare din cadrul acţiunii Marie Curie, pentru a le permite cercetătorilor să se întoarcă în ţara lor în vederea continuării activităţii de cercetare.

2.10. Societatea informaţională

– Tehnologia informaţiei şi comunicării poate fi un instrument eficace pentru dezvoltare, impulsionând competitivitatea, creşterea economică şi progresul social şi deschizând noi canale pentru libera circulaţie a ideilor şi opiniilor care pot promova democraţia, libertatea de expresie, drepturile omului şi înţelegerea reciprocă între oameni. Cu toate acestea, tehnologia informaţiei şi comunicării poate, de asemenea, contribui la crearea unui decalaj mai mare între nord şi sud şi la divizarea în popoare bogate şi sărace din punctul de vedere al informaţiilor.

– Promovarea societăţii informaţionale în ţările în curs de dezvoltare necesită o abordare echilibrată, care să combine, pe de o parte, investiţiile private în infrastructura pentru tehnologia informaţiei şi comunicării şi, pe de altă parte, acţiunile guvernamentale menite să creeze un mediu de reglementare favorabil şi o societate şi o forţă de muncă familiarizate cu tehnologia informaţiei şi comunicării.

– Ar trebui promovate în continuare dialogul politic şi sprijinul pentru consolidarea capacităţii. Acest demers ar trebui însoţit de extinderea accesului la reţelele de cercetare şi educaţie şi de o mai mare participare a ţărilor în curs de dezvoltare la al 7-lea program-cadru de cercetare. Ar trebui pus un accent special pe Africa subsahariană.

2.11. Transporturi

– Pentru a realiza Obiectivele de dezvoltare ale mileniului este necesară o infrastructură de transport eficientă, care este de asemenea un element-cheie al competitivităţii şi creşterii economice. Prin urmare, promovarea transporturilor durabile este o parte importantă a programelor de cooperare în domeniul dezvoltării, care priveşte toate modurile şi serviciile de transport menite să faciliteze circulaţia bunurilor şi a persoanelor.

– Politica UE de transport intern afectează ţările în curs de dezvoltare în două moduri principale. În primul rând, prin acţiunile UE în cadrul organismelor internaţionale menite să instituie standarde internaţionale, prin acorduri în domeniul aviaţiei sau prin cooperare în proiecte internaţionale precum Galileo. În al doilea rând, prin politica UE de dezvoltare a unor standarde ridicate de mediu, sociale, de siguranţă şi de securitate, standarde aplicabile aeronavelor, navelor şi vehiculelor terestre care intră pe teritoriul său, precum şi propriei flote.

2.12. Energie

– Pentru cele două miliarde de persoane din lume care se bazează pe combustibilii tradiţionali din biomasă pentru gătit şi/sau nu au acces la serviciile moderne de energie, electrificarea şi disponibilitatea combustibililor curaţi pentru gătit ar putea îmbunătăţi semnificativ condiţiile sanitare şi de sănătate şi creşte nivelul de trai [5].

– UE s-a angajat într-o serie de iniţiative majore menite să sprijine furnizarea de servicii de energie adecvate, la preţuri accesibile şi durabile în ţările în curs de dezvoltare. Cele mai notabile sunt Iniţiativa UE în domeniul energiei pentru eradicarea sărăciei şi dezvoltarea durabilă, parteneriatul UE-Africa în domeniul infrastructurii şi parteneriatul UE-Africa în domeniul energiei.

– Noua "Politică europeană în domeniul energiei" [6], al cărei obiectiv este furnizarea de energie durabilă, sigură şi competitivă tuturor statelor membre îşi propune, de asemenea, să integreze politicile Europei în domeniul energiei şi dezvoltării într-un joc în care toate părţile au de câştigat. Țările în curs de dezvoltare, în special cele din Africa, vor beneficia de pe urma eforturilor UE de a diversifica furnizarea energiei şi de a dezvolta tehnologii eficiente din punct de vedere energetic şi tehnologii pentru energia regenerabilă.

– Abordarea problemelor transversale, precum mediul, schimbările climatice şi accesul populaţiei sărace la serviciile energetice, inclusiv în zonele rurale, va fi de asemenea esenţială pentru succesul general al iniţiativelor în domeniul energetic al ţărilor în curs de dezvoltare.

3. Concluzie

Toate domeniile de politică analizate în prezentul raport au efecte asupra situaţiei şi perspectivelor economice, sociale, de mediu sau politice în ţările în curs de dezvoltare.

Chiar şi politicile percepute ca fiind în mare parte interne, precum politicile sociale sau în domeniul transporturilor, pot influenţa în mod pozitiv sau negativ procesele din cadrul dezvoltării. Efectele acestora depind de contextul mondial care este în continuă schimbare şi de situaţia specifică fiecărei ţări. De exemplu, schimbările climatice şi energia devin priorităţi majore nu numai din punct de vedere intern al UE, ci şi din perspectiva dezvoltării. De asemenea, având în vedere că echilibrul de forțe de pe scena internaţională este în schimbare, politica UE de promovare a valorilor sociale la nivel mondial, regional şi naţional va căpăta o importanţă tot mai mare în viitor.

Prezentul raport confirmă, prin urmare, importanţa ţinerii sub observaţie a ansamblului domeniilor de politică în ceea ce priveşte CPD. În plus, unele domenii care au un potenţial semnificativ pentru dezvoltare, precum tehnologia informaţiilor şi comunicării, ar putea fi valorificate mai bine.

Pentru fiecare din cele douăsprezece domenii de politică analizate au fost identificate probleme rămase de rezolvat, ale căror sinergii cu politica în domeniul dezvoltării ar putea fi explorate mai mult. Trebuie ajuns la un echilibru în special în privinţa domeniilor sensibile, precum migrarea sau securitatea, promovarea intereselor europene şi identificarea preocupărilor ţărilor partenere, pentru a găsi soluţii care să permită ca toate părţile implicate să aibă de câştigat.

În general, UE a întreprins acţiuni concrete în vederea îmbunătăţirii nivelului de coerenţă al politicilor în serviciul dezvoltării. Aceasta şi-a îmbunătăţit în acest scop mecanismele organizaţionale la nivel de state membre, Consiliu şi Comisie. Elaborarea acestui raport este, de altfel, un element esenţial al sensibilizării departamentelor de politică internă cu privire la efectele pe care le au politicile lor asupra dezvoltării.

Din punct de vedere al rezultatelor concrete însă, progresele înregistrate se situează sub nivelul obiectivelor ambiţioase prevăzute în Consensul european privind dezvoltarea. Sensibilizarea şi cunoştinţele în acest domeniu rămân insuficiente. Implicarea altor actori decât cei din comunitatea dezvoltării continuă să fie limitată, atât în cadrul instituţiilor, cât şi în rândul societăţii civile şi sectorului privat.

Este necesar un angajament politic continuu, la nivel înalt, pentru a asigura înregistrarea de noi progrese, astfel încât programul de coerenţă, eficienţă şi vizibilitate al „Europei în lume” [7] să devină realitate. Pentru a realiza acest lucru este nevoie însă de o mai mare conştientizare a faptului că, în cele din urmă, dezvoltarea şi diminuarea sărăciei sunt în interesul Europei.

Practic, principalele probleme rămase de rezolvat şi semnalate în răspunsurile primite sunt următoarele:

– revizuirea şi îmbunătăţirea procedurilor Consiliului, aşa cum s-a semnalat de către statele membre,

– intensificarea includerii CPD în strategiile de cooperare naţionale şi regionale,

– îmbunătăţirea schimbului de informaţii,

– o mai bună utilizare a procedurii de evaluare a impactului,

– îmbunătăţirea funcționalității programului de lucru flexibil privind CPD.

De asemenea, o serie de legături potenţiale ar trebui explorate în continuare. Dialogul cu ţările în curs de dezvoltare privind efectele politicilor UE altele decât asistenţa trebuie consolidat atât la nivel naţional şi regional, cât şi mondial. Elaborarea strategiilor de ţară oferă un cadru în care Comisia şi statele membre pot purta un astfel de dialog politic. Ar trebui luată în considerare şi importanţa CPD pentru politicile ţărilor în curs de dezvoltare, având în vedere faptul că în majoritatea domeniilor de politică impactul pozitiv al politicilor UE depinde de eforturile depuse simultan de ţările partenere. Includerea CPD în noua strategie comună UE-Africa la care se lucrează în prezent este un pas important în această direcţie.

[1] Raportul se bazează pe contribuţiile serviciilor Comisiei şi ale statelor membre, obţinute prin intermediul unui chestionar trimis în ianuarie 2007.

[2] Comunicarea Comisiei privind „Coerenţa politicilor în serviciul dezvoltării” – COM(2005)134 final din 12 aprilie 2005 şi concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (Doc. 9266/05).

[3] Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei, intitulată „Consensul european privind dezvoltarea”, decembrie 2005 (JO 2006/C 46/01).

[4] Documentul 10917/06 al Consiliului din 26 iunie 2006.

[5] Evaluarea energiei mondiale: cadru general – actualizarea din 2004, PNUD, UNDESA şi Consiliul mondial al energiei. Vezi: http://www.undp.org/energy/weaover2004.htm

[6] COM(2007) 1 final din 10 ianuarie 2007.

[7] COM(2006) 278 din 8 iunie 2006 „Europa în lume – câteva propuneri practice pentru o mai mare coerenţă, eficienţă şi vizibilitate” şi concluziile Consiliului European din iunie 2006.

--------------------------------------------------