52007DC0505

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 6.9.2007

COM(2007) 505 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

Nanoştiinţe şi nanotehnologii: un plan de acţiune pentru Europa 2005-2009. Primul raport privind punerea în aplicare 2005-2007

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

Nanoştiinţe şi nanotehnologii: un plan de acţiune pentru Europa 2005-2009. Primul raport privind punerea în aplicare 2005-2007

Nanotehnologia oferă un potenţial important de îmbunătăţire a calităţii vieţii şi a competitivităţii industriei europene. Dezvoltarea şi utilizarea sa nu ar trebui întârziate şi nici nu ar trebui să fie dezechilibrate sau lăsate la voia întâmplării. Comisia Europeană (CE) deţine două roluri importante în dezvoltarea nanoştiinţelor şi a nanotehnologiilor (N&N): ca factor de decizie politică şi organism de finanţare a cercetării şi inovaţiei. Părţile interesate au fost de acord cu „abordarea integrată, sigură şi responsabilă” propusă de CE în 2004[1] şi aceasta este astăzi nucleul politicii UE în domeniul nanotehnologiei. Au fost mobilizate resurse şi au fost abordate provocări, astfel cum propunea CE. Planul de acţiune[2] a dat un impuls dezvoltării şi s-au înregistrat progrese în aproape toate domeniile. Deşi este dificil de examinat toţi indicatorii cantitativi pentru perioada 2005-2007, se poate observa, totuşi, un impact pozitiv. În ultimii doi ani, cercetarea europeană în domeniul N&N a beneficiat de un sprijin financiar considerabil, la care s-au adăugat o mai bună coordonare şi coerenţă în politicile privind domeniile relevante. Instituţiile Uniunii Europene, statele membre, sectorul industrial, cercetătorii şi alte părţi interesate au colaborat, au schimbat informaţii şi s-au consultat în mod regulat, astfel că Europa a avut, în esenţă, „o singură voce”. S-au întreprins, de asemenea, eforturi pentru a colabora mai îndeaproape cu partenerii internaţionali, pe plan bilateral şi multilateral.

Concurenţa pe plan mondial a crescut substanţial în perioada 2005-2007, ceea ce a reprezentat o provocare pentru progresul în Europa. S-au observat anumite aspecte deficitare în Europa, cum ar fi un deficit de investiţii private în cercetare şi inovaţie industrială, o lipsă a infrastructurilor interdisciplinare importante şi un risc ridicat de redundanţă şi fragmentare a eforturilor de cercetare datorită investiţiilor crescânde ale statelor membre. Trebuie să se evite o astfel de redundanţă şi fragmentare, iar coeziunea, sinergia şi subsidiaritatea ar trebui să ocupe un loc important în toate acţiunile comunitare. De asemenea, prin caracterul său interdisciplinar şi inovativ, nanotehnologia poate modifica abordările tradiţionale în domeniile cercetării, educaţiei, brevetării şi reglementării. În următorii ani, activităţile trebuie consolidate pe baza dinamicii existente şi trebuie să se acorde o atenţie specială dezvoltării infrastructurilor interdisciplinare, creării unor condiţii adecvate pentru utilizarea sigură şi eficientă a nanotehnologiei, precum şi unei concepţii comune a responsabilităţii cercetătorilor într-un cadru etic.

Prezentul raport sintetizează acţiunile întreprinse şi progresele înregistrate în perioada 2005-2007 în domeniile-cheie din Planul de acţiune N&N pentru Europa 2005-2009.

1. CERCETARE, DEZVOLTARE ŞI INOVAŢIE: EUROPA ARE NEVOIE DE CUNOŞTINŢE

Sprijinul pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (C&D) a provenit deopotrivă din partea CE şi a statelor membre UE, cu accent deosebit pe coordonarea politicilor, programelor şi proiectelor. În cel de-al Şaselea Program-cadru pentru cercetare (PC6, 2002-2006), finanţarea din partea CE a fost de aproape 1,4 miliarde EUR pentru mai mult de 550 de proiecte în domeniul N&N. Pentru comparaţie, această contribuţie a fost de aproximativ 120 milioane EUR în PC4 (1994-1998) şi 220 milioane EUR în PC5 (1998-2002). Pe toată durata sa, PC6 a reprezentat aproape o treime din cheltuielile publice totale în Europa pentru N&N.

În perioada 2004-2006, cheltuielile publice şi private pe plan mondial în domeniul N&N au fost de aproximativ 24 miliarde EUR. Europa a finanţat mai mult de o pătrime din acest total global, finanţările directe ale CE fiind de 5-6%.

Europa a devenit cel mai mare investitor pe plan mondial în ceea ce priveşte finanţarea publică. Totuşi, în privinţa finanţării private, Europa se situează deocamdată cu mult în urma Statelor Unite şi a Japoniei. UE şi-a fixat ca obiectiv de investiţie 3% din PIB în domeniul R&D, iar două treimi din aceste investiţii să provină din sectorul privat. Totuşi, în prezent, cheltuielile private în domeniul C&D nu reprezintă decât 55% din total, iar această tendinţă poate fi observată şi în sectorul nanotehnologiei. Pe de altă parte, sectorul privat înregistrează progrese în acest sens, prin activităţile din cadrul diferitelor platforme tehnologice europene (PTE) şi diversele sale contribuţii menţionate în prezentul document.

Se aşteaptă ca în PC7, finanţarea din partea CE pentru N&N să crească în mod semnificativ. Finanţarea medie anuală va fi, foarte probabil, de peste două ori mai mare decât cea din PC6. Aceasta se datorează unei finanţări mai mari în cadrul programului specific „Cooperare” şi pentru acţiunile bottom-up din cadrul programelor specifice „Idei” şi „Oameni”. În ultimul caz, finanţarea este de aproape patru ori mai mare decât cea aferentă acţiunilor similare din PC6 (NEST şi Marie Curie). Pe lângă această creştere generală a finanţării, interesul tot mai accentuat pentru N&N ar putea creşte partea de finanţare din acţiuni bottom-up. Finanţarea suplimentară ar putea proveni din abordările inter-tematice dezvoltate în PC7, deoarece nanotehnologiile, biotehnologiile şi tehnologia informaţiei au un caracter interdisciplinar şi pot aduce contribuţii în diferite sectoare industriale şi la obiectivele diferitelor politici (de exemplu, în domeniul sănătăţii, alimentaţiei, energiei, mediului şi transporturilor).

Primele cereri de propuneri în PC7, publicate în decembrie 2006, au vizat aproape 60 de subiecte relevante pentru N&N, în domenii largi precum nanoştiinţe, dezvoltare tehnologică, analiză de impact, aspecte societale, nanomateriale, nanoelectronică, nanomedicină, formare şi finanţare din partea Consiliului European pentru Cercetare (CEC). De asemenea, acţiunile directe C&D legate de N&N, în domenii precum nanomaterialele, nanaobiotehnologie, evaluarea riscurilor şi metrologie, au fost incluse în programul de lucru multianual al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei (DG JRC).

Au fost încurajate cercetările privind impactul potenţial al nanotehnologiilor asupra sănătăţii şi mediului, cu accent pe întărirea capacităţilor. În PC5 şi PC6, s-au alocat aproximativ 28 milioane EUR unor proiecte axate pe aspectele de mediu şi impactul asupra sănătăţii al N&N. Volumul şi domeniile acoperite de acest tip de cercetare vor creşte în mod semnificativ în PC7, în funcţie de capacitatea de absorbţie. Temele relevante, selecţionate în urma unei consultări publice în 2006, au fost incluse în primele cereri de propuneri.

O serie de platforme tehnologice europene sunt dedicate aplicaţiilor nanotehnologice, cum sunt Nanoelectronica (ENIAC)[3], Nanomedicina[4] şi Chimia Durabilă, care au produs documente de orientare şi agende strategice de cercetare. Alte platforme relevante pentru N&N includ Materialele şi Tehnologiile de Inginerie Avansată, Tehnologiile pe Bază de Hidrogen şi Pile de Combustie, Siguranţa Industrială (grupul tematic Nanosecuritate) şi platforma Photonics21 care include nanofotonica şi nanobiofotonica. Priorităţile platformelor tehnologice europene sunt avute în vedere la lansarea cererilor de propuneri în PC7.

Sistemul ERA-NET din PC6 încurajează coordonarea programelor naţionale de cercetare, de exemplu NanoSci-ERA (Nanoştiinţe), MNT ERA-Net (Micro şi Nanotehnologie) şi MATERA (Ştiinţa şi Tehnologia Materialelor). Acest sistem va fi menţinut în PC7 şi va fi consolidat prin introducerea ERA-NET Plus[5]. Primele cereri de propuneri includ o reţea ERA-NET Plus pentru nanoştiinţe. COST, reţeaua interguvernamentală pentru cooperare în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, a jucat, la rândul său, un rol important în coordonarea cercetării în domeniul nanoştiinţelor, astfel cum s-a arătat în cadrul Forumului european pentru nanoştiinţe organizat în octombrie 2006 de CE, COST, ESF (Fundaţia Europeană pentru Ştiinţă) şi STOA (grupul de lucru al Parlamentului European responsabil cu evaluarea opţiunilor ştiinţifice şi tehnice) şi Nanoscience Europe.

2. INFRASTRUCTURA ŞI POLII EUROPENI DE EXCELENŢĂ

Disponibilitatea infrastructurilor de excelenţă, atingerea masei critice a acestora şi caracterul lor interdisciplinar reprezintă o provocare importantă pentru progresele viitoare ale C&D şi ale inovaţiei industriale în Europa.

CE a finanţat infrastructurile de cercetare în domeniul N&N în PC6 (valoarea finanţării a fost de 40 milioane EUR) şi va continua să ofere finanţare în acest sens şi în PC7, prin programul specific „Capacităţi”. Se finanţează accesul la infrastructurile existente şi dezvoltarea de noi infrastructuri, dar nu şi construcţia acestora. În acest ultim caz, responsabilitatea revine statelor membre. În septembrie 2006, Forumul strategic european privind infrastructurile de cercetare (ESFRI) a adoptat o foaie de parcurs care reprezintă un instrument de planificare esenţial pentru CE şi statele membre. Foaia de parcurs a inclus 35 de proiecte din toate domeniile, inclusiv o infrastructură paneuropeană pentru nanostructuri şi nanoelectronică (PRINS). În prezent, se examinează oportunitatea creării unei infrastructuri în domeniul nanobiotehnologiei.

Platformele tehnologice europene, precum şi proiectele de colaborare în domeniul C&D, în principal reţelele de excelenţă (de exemplu, reţelele Nanoquanta[6] şi Nano2Life[7]) au avut, de asemenea, o contribuţie importantă la integrarea resurselor şi cunoştinţelor existente, ceea ce ar putea duce la crearea de noi infrastructuri europene. Se aşteaptă ca acest efect indirect asupra consolidării capacităţii să se manifeste şi în PC7, prin programul specific „Cooperare”.

3. RESURSE UMANE INTERDISCIPLINARE: EUROPA ARE NEVOIE DE CREATIVITATE

N&N beneficiază, deseori şi în mare măsură, de pe urma abordărilor interdisciplinare care pot pune în discuţie sistemele educaţionale şi de formare tradiţionale. Noile produse, servicii şi metode de producţie vor determina o cerere de noi şi diverse locuri de muncă. În aprilie 2005, a avut loc la Bruxelles un atelier de lucru dedicat nevoilor în materie de educaţie şi formare pentru cercetarea în domeniul N&N.

Comisia a fost activă în acest domeniu, atât prin programele educaţionale gestionate de DG Educaţie şi Cultură, cât şi prin schemele de mobilitate şi formare a cercetătorilor gestionate de DG Cercetare. Se aşteaptă ca în următorii ani, aceste forme de sprijin să fie întărite.

În cadrul Erasmus Mundus, au fost instituite o serie de studii de masterat în anumite domenii ale N&N [8] . De asemenea, acţiunile Marie Curie din PC6 au contribuit semnificativ la formarea în domeniul N&N, finanţările în acest sens ridicându-se la 161 milioane EUR, aproximativ 8% din bugetul total Marie Curie.

De altfel, trei din cele 20 de premii Marie Curie din PC6 (în valoare de 50 000 EUR fiecare) au fost atribuite unor cercetători care activau în domeniul N&N. În unele state membre (de exemplu, Germania şi Italia), au fost create premii speciale. Prin urmare, nu pare necesar ca CE să instituie un premiu special pentru N&N.

Activităţile de formare în domeniul N&N ar trebui finanţate prin programul „Oameni” din PC7 (de exemplu, reţelele de formare iniţială), ca în cazul PC6. De altfel, educaţia şi formarea sunt, deseori, integrate în proiectele de colaborare în domeniul C&D şi în reţelele de excelenţă (de exemplu, reţeaua Nanobeams a creat o şcoală doctorală europeană axată pe tehnicile de caracterizare cu ioni şi electroni). Rolul femeilor în N&N face obiectul unui proiect specific în PC6.

N&N au suscitat, de asemenea, interesul tinerilor, astfel cum o arată participarea semnificativă înregistrată la activităţile finanţate de CE şi la alte proiecte europene, de exemplu NanoTruck în Germania. Comisia a publicat şi o serie de diapozitive în 20 de limbi, care s-a dovedit a fi un instrument apreciat în şcoli pentru a explica N&N.

4. INOVAŢIA INDUSTRIALĂ: DE LA CUNOŞTINŢE LA PIAŢĂ

Unul din obiectivele specifice ale Comisiei în domeniul N&N este îmbunătăţirea competitivităţii industriei europene. Aceasta se poate realiza, în principal, prin generarea de cunoştinţe pentru a trece de la o industrie bazată pe resurse la o industrie bazată pe cunoaştere. Este necesar, de asemenea, să se introducă gradul rezultatele cercetării şi să se ofere sprijin pentru dezvoltarea de noi aplicaţii care rezultă din interacţiunea diferitelor tehnologii şi discipline. Inovaţia industrială este caracterizată printr-o anumită inerţie, iar rolul autorităţilor publice este de a pune în aplicare măsuri pentru a o contracara.

Comisia încurajează participarea industriei şi a IMM-urilor, în special, la proiectele de colaborare în domeniul C&D din PC7, la fel ca în cazul PC6. În PC6, participarea industriei la proiectele NMP privind N&N a crescut semnificativ, de la 18% în 2003-2004 la 37% în 2006. În PC7, se pune un accent mai mare pe nevoile de C&D ale industriei, de exemplu prin preluarea de elemente din agendele strategice de cercetare ale platformelor tehnologice europene. În ceea ce priveşte producţia de nanochipuri, s-a propus o iniţiativă tehnologică comună bazată pe activitatea ENIAC în domeniul nanoelectronicii.

Se introduc noi măsuri importante pentru a stimula inovaţia industrială: Instrumentul de finanţare cu partajarea riscurilor, creat de Banca Europeană de Investiţii cu sprijinul PC7, va îmbunătăţi accesul la finanţare pentru participanţii la proiectele C&D. Fondul de Garantare din PC7 (în contextul noilor reglementări în materie de răspundere financiară) va facilita, în special, participarea IMM-urilor. Programul pentru competitivitate şi inovaţie 2007-2013, cu un buget de aproximativ 3,6 miliarde EUR, va sprijini, de asemenea, inovaţia prin trei programe specifice care pot fi relevante, în ansamblu, pentru inovaţia bazată pe N&N („Programul pentru inovaţie şi antreprenoriat”, „Programul de sprijin în domeniul TIC” şi programul „Energie inteligentă pentru Europa”).

Sunt oferite şi alte servicii consorţiilor, cum ar fi seminariile dedicate strategiei de valorificare pentru proiectele finanţate în temeiul priorităţii NMP, cu scopul de a le oferi spriijn pentru obţinerea unor rezultate adecvate ale cercetării. În Europa, au fost organizate mai multe evenimente pentru a stimula interesul industriei, de exemplu EuroNanoForum 2007 la Düsseldorf sau atelierele de lucru Nano2Business de la Varşovia şi Helsinki, ambele organizate prin proiectul Nanoforum.

Elaborarea unor foi de parcurs care să conducă la aplicaţii industriale (de exemplu, nanomateriale) a fost încurajată în PC6 printr-o largă difuzare a rezultatelor cercetărilor către industria europeană (de exemplu, NanoRoadSME şi NanoRoadMap). Această activitate a completat activităţile desfăşurate în cadrul platformelor tehnologice europene, de exemplu ARTEMIS (sisteme informatice integrate), ENIAC (nanoelectronică), EPoSS (integrarea sistemelor inteligente), FTC (îmbrăcăminte şi textile ale viitorului), ManuFuture (tehnologii de fabricaţie ale viitorului), NanoMedicine, Industrial Safety şi SusChem (chimie durabilă). Alte exemple includ grupul de lucru în domeniul micro şi nanofabricaţiei (MINAM) şi reţeaua MNT ERA-Net în acelaşi domeniu. Acţiunea de coordonare CONCORDE-NSOCRA în domeniul catalizatorilor oxizi nanostructuraţi a arătat, în mod clar, impactul pozitiv al N&N asupra eficienţei energetice a proceselor industriale şi protecţiei mediului.

Trebuie cunoscute posibilităţile şi riscurile dezvoltărilor viitoare ale N&N în Europa. În acest scop, trebuie analizate pieţele produselor nanotehnologice, structura sectoarelor vizate, competitivitatea industriei europene, implicaţiile aspectelor societale şi de securitate, precum şi barierele care stau în calea dezvoltării. În prezent, JRC coordonează un studiu socio-economic pe aceste teme. Acesta se va baza pe rezultatele proiectelor finanţate în PC6 şi a altor activităţi menţionate mai sus.

Având în vedere importanţa stabilirii unor standarde pe plan european şi mondial, Comisia (în principal, prin intermediul JRC) deţine un rol director major în activităţile organismelor de standardizare, cum sunt CEN şi ISO.

Comisia a dat mai multe mandate de acţiune organismelor de standardizare europene CEN, CENELEC şi ETSI. Pentru a garanta transparenţa şi coordonarea poziţiei comune a autorităţilor naţionale din cadrul UE, CE a adoptat un mandat în aprilie 2007 prin care invita aceste organisme să prezinte un program de standardizare. Rezultatele acestui demers sunt aşteptate până la sfârşitul anului 2007 şi ar trebui să indice dacă este necesar să se revizuiască standardele existente sau să se elaboreze altele noi în domeniile sănătăţii, siguranţei şi protecţiei mediului. O serie de aspecte (de exemplu, elaborarea unei nomenclaturi, metodele standard de testare) necesită o colaborare internaţională pentru a asigura compatibilitatea datelor ştiinţifice şi armonizarea metodelor ştiinţifice utilizate în vederea reglementării. Astfel, mandatul exprimă în mod clar ideea că standardele europene trebuie elaborate în colaborare cu ISO, organismul internaţional de standardizare.

C&D prenormativă (adică, aceea care susţine elaborarea de standarde şi metrologie) a fost sprijinită în PC6 (de exemplu Nanostrand şi Nanotransport) şi va fi sprijinită şi în PC7 (de exemplu, pentru coordonarea nanometrologiei). Această coordonare la nivel european va fi extinsă şi armonizată prin forumuri internaţionale, cum sunt VAMAS (prenormativă) şi CIPM (metrologie).

Oficiul European pentru Brevete (EPO) se confruntă cu provocările reprezentate de înregistrarea aplicaţiilor nanotehnologice şi a introdus o „nano-etichetare” specifică a brevetelor în acest domeniu. Colaborarea dintre Comisie şi EPO s-a întărit, ceea ce a dus la organizarea comună a atelierului internaţional de lucru „IPR in Nanotechnology” (Drepturile de proprietate intelectuală în domeniul nanotehnologiei) din aprilie 2007.

În ceea ce priveşte brevetele, o comparaţie preliminară a PC5 şi PC6 indică faptul că cererile de brevete generate de proiectele N&N (în cadrul programelor Growth şi NMP) aproape s-au dublat în primii doi ani ai PC6. În PC7, dezvoltarea de soluţii tehnologice promiţătoare va fi sprijinită prin fonduri specifice, de exemplu, în ceea ce priveşte liniile-pilot în domeniul nanotehnologiei.

5. INTEGRAREA DIMENSIUNII SOCIETALE: ABORDAREA AŞTEPTĂRILOR ŞI A PREOCUPĂRILOR

Acceptarea societală reprezintă un aspect esenţial al dezvoltării nanotehnologiilor. Rolul Comisiei, ca organism de decizie politică, este de a ţine seama de aşteptările şi preocupările publicului. Nanotehnologiile nu trebuie doar să fie sigure şi să producă rezultate sub forma unor produse şi servicii utile, ci trebuie să existe şi un consens general asupra impactului lor. Beneficiile preconizate, precum şi eventualele riscuri şi măsuri necesare trebuie prezentate în mod exhaustiv şi adecvat, iar dezbaterile publice trebuie încurajate pentru a permite ca fiecare să îşi formeze o opinie proprie. Comisia a deţinut un rol major în acest sens.

Aceasta a finanţat sau a publicat direct o gamă largă de materiale multilingve de informare destinate diferitelor grupe de vârstă, inclusiv filme. Intenţia este de a pune la dispoziţie cel puţin informaţiile esenţiale în limbile UE. Cercetătorii au, fără îndoială, un rol de jucat în acest sens, deoarece pot explica publicului larg şi presei principiile şi aplicaţiile nanotehnologice. Pentru a le oferi sprijin în comunicarea cu publicul, Comisia a publicat un ghid destinat cercetătorilor: „Communicating Science, a Survival Kit for Scientists”. Două site-uri web sunt de asemenea instrumente utile în acest sens: http://ec.europa.eu/nanotechnology/ şi http://www.nanoforum.org. Studiile privind acceptarea socială au fost derulate în cadrul proiectelor specifice din PC6. Proiectul Nanologue a determinat redactarea unui raport „The future of nanotechnology: We need to talk”, în care sunt descrise trei scenarii posibile pentru dezvoltarea viitoare a nanotehnologiilor şi a fost elaborat un „nanometru” care oferă orientări privind eventualele aspecte etice şi sociale. Proiectul NanoDialogue a organizat expoziţii de nanotehnologie în opt ţări, promovând astfel informarea socială şi dialogul prin grupuri de discuţii şi dezbateri publice. Rezultatele şi recomandările au fost prezentate cu ocazia unei conferinţe publice finale care a avut loc în februarie 2007. Alte proiecte, cum este NanoBio-RAISE, continuă acest dialog public şi se aşteaptă ca astfel de acţiuni să fie sprijinite şi în PC7.

Metodologia dialogului public în nanotehnologie a fost examinată cu ocazia unui atelier internaţional în februarie 2007, la care au participat specialişti în comunicare în domeniul ştiinţei. Va fi publicat un raport final care va ţine seama de informaţiile colectate.

Eventualele aspecte etice au fost luate în considerare în cazul tuturor proiectelor C&D din PC6 şi s-au întreprins examinări etice, după caz. Aceasta practică va fi menţinută şi în PC7. Grupul european pentru etica ştiinţei şi a noilor tehnologii (EGE), un organism consultativ aflat în subordinea preşedintelui CE, a prezentat în ianuarie 2007 un aviz privind nanomedicina[9]. În cadrul acesteia, EGE recunoaşte potenţialul nanomedicinei de a dezvolta noi metode de prevenire, tratament şi diagnosticare. De asemenea, se subliniază importanţa cercetării aspectelor de siguranţă, dar şi a celor etice, juridice şi societale ale nanomedicinei. EGE a propus crearea unei reţele europene a eticii în nanomedicină şi monitorizarea în continuare a actualelor aspecte juridice, dar nu recomandă încă adoptarea unei legislaţii specifice în acest sens. Aceste puncte vor fi reluate în PC7.

Anchetele Comisiei[10] şi alte surse au arătat faptul că o parte importantă a publicului european nu este încă la curent cu existenţa N&N. Totuşi, aceste anchete arată, de asemenea, faptul că publicul european are o foarte mare încredere în capacitatea autorităţilor publice europene de a garanta o gestionare adecvată a nanotehnologiei.

Statele membre şi organizaţiile internaţionale au fost şi ele active în acest domeniu şi s-au luat diverse iniţiative în acest sens, de exemplu, de către Greenpeace şi Demos în Regatul Unit şi Vivagora în Franţa.

Pentru a întări cultura responsabilităţii, CE a lansat o consultare publică vizând să contribuie la definirea unor principii de bază ale unei gestionării adecvate a cercetării în domeniul nanotehnologiei. „Augsburg Materials Declaration” (Declaraţia de la Augsburg privind materialele) şi luarea de poziţie a Degussa GmbH reflectă deja această intenţie.

6. PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII PUBLICE, PROTECŢIA MEDIULUI ŞI PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Deşi N&N oferă o serie largă de aplicaţii utile, impactul potenţial al anumitor nanomateriale şi nanoproduse asupra mediului şi a sănătăţii umane nu este încă pe deplin cunoscut. Obiectivul general al activităţii Comisiei în domeniul sănătăţii, siguranţei şi mediului este de a permite dezvoltarea şi utilizarea în deplină siguranţă a N&N şi de a garanta faptul că publicul poate beneficia de pe urma inovaţiilor în domeniu, fiind în acelaşi timp protejat de orice efecte negative.

Pentru a realiza acest lucru, se au în vedere diverse abordări, atât în materie de reglementare, cât şi de altă natură:

- examinarea cadrului legislativ actual pentru a stabili dacă acesta oferă o protecţie adecvată sau dacă sunt necesare modificări sau noi reglementări.

- îmbunătăţirea bazei de cunoştinţe prin cercetare, crearea unor comitete ştiinţifice, schimb de informaţii şi cooperare, inclusiv la nivel internaţional.

- implicarea publicului prin dialoguri cu părţile interesate, iniţiative voluntare etc.

6.1. Revizuirea cadrului de reglementare

Comisia finalizează, în prezent, o revizuire a cadrului de reglementare în vigoare pentru a stabili dacă există riscuri legate de nanomateriale care să necesite noi măsuri de reglementare. Constatările iniţiale se referă la faptul că reglementările în vigoare răspund, în principiu, preocupărilor legate de impactul asupra sănătăţii şi a mediului. Totuşi, pot fi propuse modificări legislative având în vedere evoluţiile ştiinţifice sau nevoile de reglementare în anumite domenii. În cadrul revizuirii, CE va ţine seama de rapoartele privind lacunele legislative, elaborate de diverse state membre.

Principalul mijloc de protecţie a sănătăţii, siguranţei şi mediului este, astfel, îmbunătăţirea punerii în aplicare a reglementărilor actuale. Prin urmare, autorităţile naţionale şi Comisia trebuie să determine, în primul rând, dacă este necesară actualizarea textelor de lege existente, cum sunt normele de aplicare, standardele şi orientările tehnice, în special în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor. În acelaşi timp şi ţinând seama de noile date generate în mod continuu, metodele existente vor continua să fie utilizate în funcţie de cerinţele situaţiei. După caz, trebuie utilizate mecanismele de reglementare existente, de exemplu în ceea ce priveşte plafoanele, autorizarea substanţelor şi a ingredientelor, clasificarea deşeurilor periculoase, întărirea procedurilor de evaluare a conformităţii, introducerea de restricţii în materie de comercializare şi utilizare a substanţelor chimice şi a preparatelor chimice etc.

Trebuie acordată o atenţie deosebită diverselor mecanisme care permit autorităţilor şi agenţiilor responsabile cu punerea în aplicare a legislaţiei să intervină prin măsuri cum sunt, de exemplu, clauzele de salvgardare şi sistemele de alertă în cazul în care se identifică riscuri legate de anumite produse aflate deja pe piaţă.

De asemenea, autorităţile trebuie să se asigure că priorităţile de reglementare sunt acoperite de cererile de propuneri din PC7 şi că rezultatele cercetării sunt examinate din punct de vedere al utilităţii pentru reglementare.

6.2. Remedierea lacunelor de cunoştinţe

Începând cu 2005, a existat un consens general asupra necesităţii de a dezvolta într-un ritm susţinut cunoştinţele ştiinţifice în domeniul siguranţei nanomaterialelor produse. Au fost identificate priorităţi la nivel naţional, comunitar şi internaţional care au generat o serie de iniţiative:

- date privind riscurile potenţiale pentru oameni şi mediu, precum şi metode de testare pentru generarea acestor date.

- date privind expunerea pe toată durata ciclului de viaţă a nanomaterialelor sau a produselor care le conţin şi metode de evaluare a acestei expuneri.

- măsurători, metode de caracterizare a nanomaterialelor, materiale de referinţă, metode analitice şi de eşantionare pentru a permite evaluarea expunerii.

La 10 martie 2006, la invitaţia Comisiei, Comitetul ştiinţific pentru riscuri emergente şi riscuri nou identificate (SCENIHR) a adoptat, în urma unei consultări publice, un aviz privind evaluarea riscurilor în materie de nanotehnologie[11]. Conform SCENIHR, deşi metodele toxicologice şi ecotoxicologice existente sunt adecvate pentru a evalua o mare parte din riscurile legate de nanoparticule, acestea nu sunt suficiente pentru a ţine cont de absolut toate riscurile. Din cauza incertitudinilor, actualele proceduri de evaluare a riscurilor trebuie modificate şi adaptate la cazul nanoparticulelor. S-au constatat lacune de cunoştinţe în domenii precum caracterizarea nanoparticulelor, detecţia şi măsurarea acestora, persistenţa acestora în corpul uman şi în mediu, precum şi toate aspectele toxicologice şi ecotoxicologice aferente. Aceste lacune trebuie depăşite pentru a permite o evaluare adecvată a riscurilor pentru oameni şi ecosisteme.

De aceea, CE a solicitat SCENIHR să efectueze o analiză mai detaliată a actualei metodologii de evaluare a riscurilor, astfel cum se prevede în documentele de orientare tehnică pentru produse chimice. Avizul SCENIHR a fost adoptat în urma unei consultări publice din 21-22 iunie 2007[12]. SCENIHR a concluzionat că, deşi actualele metodologii sunt, în general, capabile să identifice pericolele legate de utilizarea nanoparticulelor, trebuie, totuşi, aduse modificări orientărilor existente. Au fost identificate domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri ale orientărilor tehnice şi ale metodologiilor şi s-a propus o strategie etapizată de evaluare a riscurilor nanomaterialelor.

În ceea ce priveşte produsele cosmetice, CE a invitat Comitetul ştiinţific pentru produsele de consum (SCCP) să revizuiască şi, după caz, să modifice notele orientative pentru testarea ingredientelor şi să evalueze siguranţa nanoparticulelor utilizate în produsele cosmetice[13]. La 19 iunie 2007, SCCP a supus consultării publice un aviz[14] în care se concluziona că este necesară revizuirea siguranţei nanomaterialelor utilizate în prezent în cremele solare, având în vedere datele recente, şi se subliniază faptul că un caracter anormal, din punct de vedere fiziologic, al pielii, precum şi acţiunile mecanice pot avea un efect asupra penetrării acesteia de către nanoparticule.

6.3. Cercetarea privind aspectele referitoare la siguranţă

Cercetarea privind aspectele referitoare la siguranţă este prevăzută, în mod expres, de finanţările comunitare în domeniul N&N (secţiunea 1). Obiectivul general este de a sprijini evaluarea ştiinţifică cât mai rapidă a eventualelor riscuri asupra sănătăţii, siguranţei şi mediului a materialelor şi produselor nanotehnologice, de a depăşi lacunele de cunoştinţe şi de a oferi o bază pentru respectarea cerinţelor de reglementare. După caz, această cercetare ar putea contribui la formularea unor noi cerinţe pentru o dezvoltare sigură, responsabilă şi durabilă a N&N. Temele primei cereri de propuneri din PC7 includ dispozitive portabile uşor de utilizat, impactul nanoparticulelor industriale asupra sănătăţii şi a mediului (cu o analiză critică a datelor), o bază de date comentată privind incidenţa nanoparticulelor, coordonarea studiilor de impact al materialelor şi produselor nanotehnologice, strategii alternative pentru evaluarea toxicologică a nanoparticulelor utilizate în diagnosticarea medicală.

În acelaşi timp, JRC se axează pe elaborarea şi armonizarea metodelor de caracterizare şi testare a toxicităţii nanomaterialelor produse (de exemplu, măsurători ale dimensiunilor particulelor sau testări in vitro ale unui set de nanomateriale reprezentative pentru liniile celulare critice), studii adiacente privind materialele de referinţă şi dozimetria, studii privind aplicabilitatea metodelor computaţionale pentru evaluarea proprietăţilor nanoparticulelor, inclusiv toxicitatea, precum şi crearea de baze de date.

Au fost elaborate mai multe documente în cadrul platformei tehnologice europene în domeniul chimiei durabile (SusChem)[15], ca de exemplu un cod de conduită în domeniul nanotehnologiei, un ghid privind siguranţa în materie de producţie şi activităţi la locul de muncă care implică utilizarea nanoparticulelor, informaţii detaliate privind caracterizarea nanomaterialelor etc. Reuniunea de la Bruxelles, din martie 2007, a grupului tematic Nanosecuritate din cadrul platformei tehnologice europene privind siguranţa industrială (ETPIS)[16] a examinat evoluţia tehnologiilor de monitorizare a toxicităţii nanoparticulelor, precum şi aspectele referitoare la siguranţa mediului şi a locului de muncă în contextul utilizării nanomaterialelor. De asemenea, este important de subliniat demersurile voluntare ale întreprinderilor[17], care au publicat ghiduri privind producţia şi manipularea în siguranţă a nanomaterialelor la locul de muncă.

6.4. Cooperarea internaţională în domeniul sănătăţii şi al protecţiei mediului

O serie de aspecte ale siguranţei necesită o colaborare internaţională, în special în ceea ce priveşte elaborarea unei nomenclaturi şi a unor standarde şi metode de testare comune, pentru a asigura comparabilitatea datelor la nivel internaţional şi armonizarea metodelor utilizate în scopul reglementării.

Grupul de lucru asupra nanomaterialelor industriale al OCDE a devenit principalul forum de coordonare a activităţilor pe plan mondial[18]. Programul de lucru al grupului cuprinde şase proiecte specifice care abordează, inter alia , lacunele de cunoştinţe în ceea ce priveşte impactul asupra sănătăţii şi a mediului, baze de date, sisteme de testare, orientări, metodologii de evaluare a riscurilor şi schimbul de informaţii în cadru voluntar şi în cadru de reglementare. Comisia, cu sprijinul comitetelor sale ştiinţifice şi a altor organisme europene, ar trebui să continue să contribuie la aceste eforturi internaţionale.

Trebuie menţionate ca fiind importante şi activităţile ISO/TC 229 în ceea ce priveşte elaborarea unor metode şi a unei nomenclaturi standard, la care participă deja în mod activ CE şi statele membre.

Finanţarea în PC7 este deschisă echipelor de cercetare din aproape toate ţările lumii. Posibilitatea unei cereri de propuneri coordonate, care să unească eforturile de cercetare de-o parte şi de cealaltă a Atlanticului, a fost discutată intens cu diverse agenţii federale din Statele Unite. Este binevenit faptul că agenţiile americane EPA, NSF Şi DoE, au lansat şi ele, în mod independent, un apel la cercetătorii din Statele Unite de a colabora cu echipele europene[19]. Recomandarea adresată cercetătorilor europeni de a conlucra cu echipele din Statele Unite a fost inclusă în prima cerere de propuneri din PC7.

Comisia, Agenţia de protecţie a mediului din Statele Unite (EPA) şi Woodrow Wilson International Centre for Scholars au organizat în octombrie 2006 un atelier comun privind evaluarea ciclului de viaţă a produselor nanotehnologice[20].

7. COOPERARE INTERNAŢIONALĂ

În temeiul mandatului primit de la Consiliul UE în septembrie 2004, Comisia a intensificat dialogul privind nanotehnologia la nivel internaţional, atât în plan bilateral, cât şi multilateral, cu respectarea principiului subsidiarităţii. Aceasta presupune o cooperare internaţională atât cu ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi industrial (pentru a face schimb de cunoştinţe şi pentru a atinge masa critică), cât şi cu cele mai puţin dezvoltate (pentru a le permite accesul la cunoştinţe şi pentru a evita apariţia unei „nano-fracturi”).

În domeniul C&D, cooperarea pare promiţătoare în special în ceea ce priveşte nanoştiinţele şi nanomaterialele, precum şi în anumite sectoare specifice cum sunt siguranţa nanoparticulelor şi acţiunile care urmăresc crearea unor condiţii de acces egale pe piaţa mondială pentru produsele nanotehnologice (de exemplu, cercetare prenormativă). CE a ţinut seama de informaţiile furnizate de părţile interesate din afara UE şi din plan internaţional, de exemplu cele provenind din iniţiativa „Nanotechnology and the Poor: Opportunities and Risks” a Meridian Institute.

PC7 – mai mult decât PC6 – este deschis cercetătorilor din afara UE, cu finanţări comunitare pentru majoritatea ţărilor. Au fost lansate acţiuni-pilot specifice, cum sunt NanoForum EU-Latin America şi EuroIndiaNet. De asemenea, sunt luate în considerare mobilitatea cercetătorilor şi accesul reciproc la infrastructuri de ultimă generaţie.

Elaborarea unui „cod de bună conduită” pentru dezvoltarea şi utilizarea responsabilă a N&N a fost studiată la nivel internaţional, dar încă nu există un consens unanim pe plan mondial referitor la propunerile Comisiei. Astfel cum s-a menţionat anterior, Comisia a lansat o consultare publică privind principiile de bază ale unei gestionări responsabile a cercetării în domeniul nanotehnologiei, la care ar putea fi interesate să participe şi ţări terţe.

S-a iniţiat un dialog internaţional asupra acestui subiect cu ocazia reuniunilor din Alexandria (SUA) în 2004 şi Tokyo în 2006, cu două reuniuni de pregătire în Bruxelles şi Cape Town. Al treilea dialog internaţional este prevăzut pentru 2008 în Europa.

Acţiunile Comisiei au inclus:

- participarea în cadrul CEN şi ISO, unde au fost create noi grupuri pentru elaborarea standardelor în domeniul N&N (CEN/TC 352 and ISO/TC 229) şi grupurile existente au preluat activităţi specifice (de exemplu, ISO/TC 24, ISO/TC 146);

- participarea în cadrul OCDE, unde au fost create două noi grupuri de lucru: grupul de lucru privind nanomaterialele industriale, în cadrul Comitetului pentru produse chimice (secţiunea 6) şi grupul de lucru privind nanotehnologia al Comitetului pentru politică ştiinţifică şi tehnologică[21];

- includerea în PC7 a cercetării privind impactul nanoparticulelor asupra sănătăţii şi a mediului, în urma consultărilor şi/sau coordonării cu agenţiile federale americane; CE şi EPA au încheiat un acord de punere în aplicare referitor la nanotehnologie;

- CE a prevăzut în PC7 sprijin pentru crearea de reţele de cercetători din ţările terţe în domeniul nanotehnologiei şi crearea unei arhive electronice gratuite a publicaţiilor în domeniul N&N, pentru a evita apariţia „nano-fracturilor”;

- crearea unui grup de lucru ad-hoc cu reprezentanţii statelor membre pentru a examina progresele şi provocările existente pentru activităţile internaţionale specifice în domeniul nanotehnologiei.

8. IMPLEMENTAREA UNIE STRATEGII COERENTE ŞI VIZIBILE LA NIVEL EUROPEAN

Scopul planului de acţiune este de a garanta cea mai bună gestionare posibilă a dezvoltării şi utilizării nanotehnologiei. Pentru a putea realiza punerea în aplicare efectivă a acestuia, este nevoie de o structură şi o coordonare eficientă în cadrul unei consultări detaliate şi regulate cu statele membre şi cu toate părţile interesate.

Comisia a colaborat cu preşedinţiile UE pentru organizarea de conferinţe care să permită monitorizarea progreselor realizate. În 2005, Regatul Unit a fost gazda conferinţei EuroNanoForum. Preşedinţia britanică a organizat, de asemenea, un atelier de lucru al statelor membre pentru a discuta şi examina primele progresele ale punerii în aplicare a planului de acţiune. Acest tip de evenimente a fost continuat şi de preşedinţia austriacă în iunie 2006 şi de cea finlandeză în septembrie 2006, când a fost organizată conferinţa „Nanotechnologies: Safety for Success”[22]. Preşedinţia germană a organizat o conferinţă EuroNanoForum în iunie 2007, iar preşedinţia portugheză a prevăzut organizarea unui eveniment oficial similar în noiembrie 2007.

CE a creat un grup interservicii dedicat tuturor aspectelor activităţilor descrise în prezentul raport. De asemenea, Comisia a publicat o invitaţie de creare a unui observator pentru evaluarea dinamică a dezvoltării şi utilizării nanotehnologiei; acesta ar trebui să permită părţilor interesate să se informeze asupra posibilelor probleme şi a chestiunilor cruciale, constituind un „sistem de alertă rapidă” pentru instituţiile comunitare şi statele membre.

Un nou site web Europa prezintă activitatea de punere în aplicare desfăşurată de serviciile relevante ale Comisiei: http://ec.europa.eu/nanotechnology/

Într-un sens mai larg, planul de acţiune reprezintă şi un mijloc de a garanta că N&N contribuie la realizarea Spaţiului european al cercetării (ERA)[23]. În acest context, au fost obţinute următoarele rezultate:

- Strategia europeană ambiţioasă pentru N&N şi faptul că finanţarea din partea Comisiei Europene reprezintă o treime din finanţarea publică europeană în domeniul N&N a determinat o coordonare eficace şi reducerea la minimum a suprapolărilor. Un alt factor pozitiv a fost lansarea rapidă a acestor iniţiative, deseori înaintea iniţiativelor structurate ale statelor membre (a se vedea secţiunea 1 de mai sus).

- Proiectele finanţate în domeniul formării şi mobilităţii cercetătorilor, precum şi alte proiecte C&D în domeniul N&N, au contribuit la crearea unui potenţial uman de înaltă calitate în domeniul N&N ( ase vedea secţiunea 3 de mai sus).

- În PC6, a crescut participarea întreprinderilor la proiectele C&D în domeniul N&N, iar crearea mai multor platforme tehnologice europene a întărit cooperarea public-privat în domeniu. Se aşteaptă ca în PC7 să se înregistreze progrese similare (a se vedea secţiunea 4 de mai sus).

- Au fost derulate mai multe activităţi strategice pentru a sensibiliza publicul (a se vedea secţiunea 5 de mai sus).

- Se întreprind acţiuni strategice axate pe colaborarea internaţională (a se vedea secţiunea 7 de mai sus). Se constată, de asemenea, o participare de mică amploare, dar în creştere, a partenerilor internaţionali în proiectele C&D în domeniul N&N.

- Aceste activităţi au fost completate de eforturi de mare anvergură pentru a permite dezvoltarea şi utilizarea sigură a nanotehnologiilor (a se vedea secţiunea 6 de mai sus).

În următorii ani, ar trebui să se acorde o atenţie specială dezvoltării infrastructurilor interdisciplinare, creării unor condiţii adecvate pentru utilizarea sigură şi eficientă a nanotehnologiei, precum şi unei concepţii comune a responsabilităţii cercetătorilor într-un cadru etic.

Pentru a promova cercetarea sigură şi responsabilă în domeniul nanotehnologiilor şi pentru a permite utilizarea şi aplicarea responsabilă a acestora, Comisia are în vedere adoptarea unui cod de conduită voluntară pentru cercetarea responsabilă în domeniul N&N.

În urma revizuirii legislaţiei în vigoare, Comisia poate propune anumite modificări legislative pe baza evoluţiilor ştiinţifice sau a nevoilor de reglementare în sectoare specifice în care au fost identificate astfel de nevoi.

Comisia intenţionează să prezinte următorul raport privind punerea în aplicare a planului de acţiune în domeniul N&N până la sfârşitul anului 2009.

[1] Towards a European Strategy for Nanotechnology , COM(2004)338

[2] Nanoştiinţe şi nanotehnologii: un plan de acţiune pentru Europa 2005-2009, COM(2005)243

[3] http://www.eniac.eu/

[4] http://cordis.europa.eu/nanotechnology/nanomedicine.htm

[5] Prin acest sistem, CE contribuie la coordonarea şi finanţarea cererii comune transnaţionale de propuneri, cu până la o treime din total.

[6] http://www.nanoquanta.eu/ http://www.etsf.eu/

[7] http://www.nanotolife.com/

[8] http://www.emm-nano.org/http://www.u-picardie.fr/mundus_MESC/http://www.ens-cachan.fr/monabiphot/

[9] http://ec.europa.eu/european_group_ethics/avis/index_en.htm

[10] http://www.ec.europa.eu/research/press/2006/pdf/pr1906_eb_64_3_final_report-may2006_en.pdf

[11] http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_003b.pdf

[12] http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_010.pdf

[13] http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_sccp/docs/sccp_nano_en.pdf

[14] http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_sccp/docs/sccp_o_099.pdf

[15] www.suschem.org

[16] www.industrialsafety-tp.org

[17] De exemplu, BASF şi Bayer.

[18] http://www.oecd.org/about/0,3347,en_2649_37015404_1_1_1_1_37465,00.html

[19] http://es.epa.gov/ncer/rfa/2007/2007_star_nanotech.html

[20] ftp://ftp.cordis.europa.eu/pub/nanotechnology/docs/lca_nanotechnology_workshopoct2006_proceedings_en.pdf

[21] www.oecd.org/sti/nano

[22] http://www.fmnt.fi/ntss/

[23] Spre un Spaţiu european al cercetării, , COM(2000) 6.