52007DC0474

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 16.8.2007

COM(2007) 474 final

COMUNICARE A COMISIEI

REGIUNI EUROPENE COMPETITIVE DATORITĂ CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

O contribuţie în favoarea consolidării creşterii şi a îmbunătăţirii cantitative şi calitative a locurilor de muncă {SEC(2007)1045}

COMUNICAREA COMISIEI

REGIUNI EUROPENE COMPETITIVE DATORITĂ CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

O contribuţie în favoarea consolidării creşterii şi a îmbunătăţirii cantitative şi calitative a locurilor de muncă

1. INTRODUCERE

Eforturile de promovare a economiei bazate pe cunoaştere, în special prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare sunt cruciale pentru realizarea Parteneriatului reînnoit pentru Creştere Economică şi Crearea de Locuri de Muncă. Uniunea Europeană dispune de trei instrumente cheie de sprijin la nivel comunitar: politica de coeziune finanţată de fondurile structurale şi Fondul de coeziune, Programul-cadru de cercetare şi programul-cadru pentru competitivitate şi inovare. Prezenta comunicare îşi propune să ilustreze sinergiile care există în elaborarea instrumentelor de finanţare a politicilor europene de cercetare, inovare şi coeziune. În scopul de a spori eficacitatea celor trei instrumente, aceste sinergii trebuie transpuse, în prezent, în sinergii de acţiune de către autorităţile naţionale şi regionale, precum şi de părţile interesate la nivel regional. Comunicarea face bilanţul situaţiei actuale şi solicită statelor membre şi regiunilor să utilizeze într-un mod mai eficient politicile şi instrumentele de cercetare, inovare şi coeziune ale UE.

Cercetarea şi inovarea sunt esenţiale pentru soluţionarea unora dintre cele mai stringente probleme ale Uniunii Europene şi pentru confirmarea modelului european de creştere economică, responsabilitate socială şi dezvoltare durabilă. Este necesar să stimulăm productivitatea, să mărim ratele de ocupare a forţei de muncă şi să ne orientăm spre activităţi economice cu o mai mare valoare adăugată. Lucrătorii au nevoie de un nivel mai ridicat de competenţe şi de capacitatea de adaptare la schimbări. Pentru a spori eforturile de cercetare şi inovare, este extrem de important să se investească în capitalul uman.

Cercetarea şi inovarea oferă, de asemenea, soluţii pentru a depăşi utilizarea nedurabilă a resurselor (inclusiv consumul de energie), pentru a aborda schimbările climatice, precum şi pentru a rezolva provocările legate de schimbările demografice. În contextul unei economii globale deschise, competitivitatea constă în capacitatea întreprinderilor de a crea bunuri şi servicii cu o valoare adăugată ridicată. Astfel, evoluţia către o creştere economică bazată pe inovare se află în centrul atenţiei agendei revizuite de la Lisabona, fiind o reacţie a UE la globalizare.

Inovarea este abordată în modul cel mai eficient la nivel regional, întrucât proximitatea fizică consolidează parteneriatele între actorii din sectorul public şi privat. Constituirea centrelor regionale se dovedeşte, de mai multe ori, a fi cheia unei promovări reuşite a cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a inovării. Această capacitate a responsabililor şi întreprinzătorilor regionali de a transforma capacităţile şi competenţele într-un avantaj competitiv durabil este crucială pentru performanţele economice ale regiunilor. Cu toate acestea, regiunile europene diferă considerabil în ceea ce priveşte capacitatea lor de absorbţie şi de dezvoltare a cunoştinţelor şi a tehnologiei. Aceasta constituie un obstacol în calea creşterii, fiind susceptibilă de a agrava discrepanţele semnificative la nivel de prosperitate care s-au accentuat ca urmare a recentelor extinderi.

Noile provocări cărora trebuie să le facă faţă UE sunt din ce în ce mai complexe, acestea necesitând o combinare mai structurată şi strategică a politicilor comunitare, naţionale şi regionale.

Priorităţile politice comune sau complementare ale politicilor comunitare de cercetare, inovare şi coeziune, în contextul agendei de la Lisabona, sunt:

- Constituirea unui spaţiu de cercetare european (SCE) prin îmbunătăţirea capacităţii de cercetare şi dezvoltare, promovarea excelenţei europene şi reducerea disparităţilor structurale;

- Îmbunătăţirea performanţelor de cercetare şi dezvoltare şi inovare, contribuind, astfel, la creşterea economică şi la crearea locurilor de muncă, prin încurajarea unui mediu economic sănătos, facilitarea accesului la capitalul risc, susţinerea dezvoltării centrelor de inovare, consolidarea capitalului uman, sprijinirea activităţilor de transfer de tehnologii de la universităţi şi centre de cercetare către IMM-uri şi între IMM-uri, precum şi prin sprijinirea organismelor publice de cercetare şi dezvoltare şi a instituţiilor bazate pe cunoaştere în efortul lor de colaborare cu mediul de afaceri local, de exemplu prin crearea de activităţi de relaţionare;

- Consolidarea competitivităţii întreprinderilor şi a regiunilor europene, în special prin favorizarea spiritului antreprenorial şi susţinerea IMM-urilor, inclusiv prin intermediul unei reţele de asistenţă pentru întreprinderi;

- Consolidarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene lărgite pentru a promova dezvoltarea armonioasă, echilibrată şi durabilă a Comunităţii;

- Promovarea strategiilor naţionale, regionale şi interregionale de inovare;

- Favorizarea inovării şi a centrelor de inovare.

2. REALIZAREA SINERGIILOR ÎN PARALEL CU RESPECTAREA DIFERENţELE

Analizând posibilităţile de realizare a unor sinergii majore între politici, trebuie să înţelegem principiile de bază şi particularităţile fiecărei politici. Politicile de cercetare, inovare şi coeziune a UE contribuie la realizarea obiectivului comun de creare a locurilor de muncă şi de stimulare a creşterii în moduri diferite. În timp ce politica de cercetare europeană pune accentul pe promovarea excelenţei la nivel internaţional, politica de inovare vizează transpunerea cunoştinţelor în oportunităţi de afaceri şi în soluţii noi pentru a răspunde nevoilor societăţii, precum şi în inovări sociale, inclusiv prin procese şi inovări organizaţionale care afectează structurile, procesele şi interacţiunile dintre organizaţii. Politica de coeziune vizează promovarea excelenţei la nivel regional. În perioada actuală de programare, aceasta constituie o sursă de investiţie majoră pentru a transpune în practică strategia de la Lisabona în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice şi a inovării, atât în regiunile mai puţin dezvoltate în care este necesară crearea capacităţii respective, cât şi în regiunile mai avansate unde aceste capacităţi trebuie consolidate. În cadrul programelor privind politica de coeziune 2007-2013, statelor membre li se solicită să „aloce” între 60% şi 75% din resursele disponibile care urmează să fie consacrate investiţiilor prevăzute de strategia de la Lisabona, în special în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea tehnologică (CDT) şi inovarea[1]. Astfel, obiectivul sinergiilor în domeniul cercetării şi inovării este mai important ca niciodată.

În cadrul eforturilor de îmbunătăţire a coordonării între cele trei politici, este necesar să se ia în considerare următorii factorii:

1. Fiecare politică dispune de un temei juridic diferit în tratatul UE. În timp ce finalitatea - locuri de muncă şi creştere - este aceeaşi, obiectivele trebuie definite în conformitate cu tratatul.

2. Instrumentele de cercetare şi inovare vizează teme specifice, în funcţie de temeiul lor juridic diferit din tratat, în timp ce instrumentele politic de coeziune vizează zone geografice specifice. Primul set de instrumente se caracterizează printr-o specializare tematică, iar cel de-al doilea vizează promovarea unei abordări integrate.

3. Metodele de punere în aplicare sunt, de asemenea, diferite. Al şaptelea Program-cadru utilizează, în principal, metoda cererilor de propuneri competitive la nivel european. În cadrul evaluării propunerilor, Comisia este asistată de experţi independenţi, iar propunerile sunt selectate pe baza criteriilor de excelenţă. Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare foloseşte metoda cererii de propuneri la nivel european şi pentru componentele sale „TIC” şi „energie inteligentă”, în timp ce celelalte instrumente financiare folosesc, în mod curent, metoda invitaţiei deschise pentru exprimarea interesului care ţine de competenţa Fondului European de Investiţii (FEI) şi a Comisiei. Programele privind politica de coeziune sunt puse în aplicare pe baza unei metode comune de gestionare între UE şi statele membre potrivit unui sistem de guvernanţă pe mai multe niveluri. Deşi fac adesea apel la cererile de oferte concurenţiale, posibilităţile de intervenţie sunt în general limitate la o regiune (totuşi, unele programe privind politica de coeziune cuprind, de asemenea, un stat membru sau un grup de regiuni). Prin urmare, procesul de selecţie se bazează, în principal, pe parteneriate regionale. Din cauza acestei diferenţe, beneficiarii direcţi pot varia şi ei.

În acest context şi în perspectiva elaborării politicilor pentru perioada 2007-2013, Comisia a examinat modalităţile în care cele trei politici comunitare s-ar putea completa reciproc şi felul în care pot fi constituite legături între cele cinci instrumente aferente acestor politici, şi anume al 7-lea program-cadru de CDT (PC7), Programul-cadru privind competitivitatea şi inovarea (PCI) şi instrumentele privind politica de coeziune [de exemplu fondurile structurale, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul Social European (FSE)[2], precum şi Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR)]. Instrumentele actuale oferă mai multe posibilităţi de utilizare coordonată decât înainte, după cum se menţionează în anexa I. Faptul că cele cinci instrumente acoperă aceeaşi perioadă (2007-2013) va facilita, de asemenea, utilizarea lor coordonată.

O serie de iniţiative specifice au fost introduse în al şaptelea Program-cadru pentru a spori capacitatea operatorilor din regiunile mai puţin dezvoltate de a participa la proiectele de cooperare, deşi nu s-a considerat oportun să se propună criterii de selecţie în raport cu dimensiunea regională a unui proiect sau rate de finanţare diferenţiate în funcţie de nivelul de dezvoltare al unei regiuni. În mod similar, politica de coeziune nu stabileşte un set minim de alocare pentru CDTI (RTDI) şi nici pentru oricare alt sector, în timp ce regulamentele şi orientările strategice comunitare privind politica de coeziune încurajează în mod clar favorizarea capacităţii de cercetare şi de inovare în regiuni prin finanţarea investiţiilor productive, cărora li se adaugă sprijinirea iniţiativelor de cercetare şi dezvoltare şi de inovare bazate pe atuurile locale. Potrivit cifrelor indicative, statele membre au „alocat” aproape 45 miliarde EUR din fondurile privind politica de coeziune pentru investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi inovare, inclusiv investiţiile în capitalul uman. Aceasta reprezintă o sumă de trei ori mai mare decât suma investită în domeniile respective în perioada 2000-2006.

După cum se menţionează în orientările strategice comunitare, statele membre şi regiunile deţin cheia unei strategii de sprijin coerente în favoarea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a inovării. Acestea evaluează nevoile de investiţie şi dezvoltă rezerva de proiecte. Deşi din motive de gestionare financiară durabilă a fondurilor publice nu este posibilă combinarea fondurilor din două surse comunitare diferite pentru acelaşi set de cheltuieli eligibile [articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006], se admite utilizarea fondurilor structurale, a FEADR şi a altor fonduri ale UE pentru diferite aspecte sau etape, de exemplu, ale unui proiect sau program de cercetare şi inovare, cu condiţia ca aspectul sau etapa în cauză să întrunească criteriile de finanţare stabilite de sursa de finanţare respectivă.

În acelaşi timp, sinergia nu trebuie să fie redusă doar la finanţarea complementară de proiecte. Aceasta prezintă, de asemenea, interes pentru constituirea şi dezvoltarea capacităţii de cercetare şi inovare. Schimbul de cunoştinţe încurajat de instrumentele comunitare este, de asemenea, o formă importantă de sinergie. În plus, toate instrumentele comunitare relevante pot sprijini inovările în domeniul social. Toate cele trei instrumente comunitare oferă posibilităţi multiple (inclusiv activităţi de prospectivă) de schimb de know-how între regiunile UE în ceea ce priveşte cercetarea şi inovarea. Transferul de bune practici prin intermediul parteneriatelor interregionale este esenţial pentru îmbunătăţirea performanţelor de cercetare şi inovare în toată Europa. În cazul politicii de coeziune, iniţiativa „Regiuni pentru schimbare economică” şi integrarea acţiunilor de inovare şi a programelor transnaţionale în programele operaţionale ale FSE vor juca un rol important în acest domeniu, în timp ce al 7-lea Program-cadru va fi dedicat activităţilor speciale, precum „Regiuni ale cunoaşterii”, „Eliberarea potenţialului de cercetare” şi „ERA-NET”. În cele din urmă, programul-cadru pentru competitivitate oferă posibilităţi suplimentare de schimb de cunoştinţe şi bune practici, în special în domeniul inovării.

3. CăTRE O CONSOLIDARE A SINERGIILOR ÎNTRE POLITICILE DE CERCETARE, INOVARE şI COEZIUNE

Necesitatea unor sinergii consolidate între politicile de cercetare, competitivitate şi regionale a fost reiterată în cadrul recentelor şedinţe ale Consiliului pentru competitivitate[3]. O serie de grupuri consultative şi alţi părţi interesate au examinat, de asemenea, aceste aspecte şi s-au exprimat în favoarea unei îmbunătăţiri a cooperării şi a coordonării la nivel naţional între diferiţii actorii[4]. Aceste grupuri au formulat recomandări care cuprind o serie de aspecte :

4. Importanţa pe care o prezintă pentru autorităţile naţionale şi regionale în dezvoltarea unei strategii specifice de utilizare coordonată a programului-cadru şi a programelor privind politica de coeziune ca parte integrantă a strategiei CDTI.

5. Importanţa utilizării posibilităţilor oferite de politica de coeziune şi a programului-cadru pentru consolidarea guvernanţei strategiilor CDTI prin intermediul schimbului şi a activităţilor de reţea.

6. Propuneri de sinergii eficiente în domeniile cheie: consolidarea şi dezvoltarea capacităţii CDTI, dezvoltarea excelenţei, acordarea atenţiei necesare dimensiunii IMM-urilor, instituirea cooperării la nivel european şi internaţional şi consolidarea valorizării economice a rezultatelor activităţilor de cercetare şi dezvoltare.

7. Necesitatea unei mai bune comunicări şi colaborări între actorii naţionali şi regionali implicaţi în realizarea programelor-cadru de cercetare, a programelor-cadru pentru competitivitate şi inovare şi a politicii de coeziune, precum şi necesitatea îmbunătăţirii informării beneficiarilor.

8. Recursul la acţiunile sprijinite de programul specific „Capacităţi“ din cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru pentru informarea privind evoluţia sau concretizarea acţiunilor prin intermediul programului de coeziune relevant pentru regiunile implicate şi utilizarea, în schimb, a programelor privind politica de coeziune pentru a pune bazele unei viitoare participări la programele-cadru.

9. Necesitatea consolidării sinergiilor între politicile privind coeziunea şi al şaptelea Program-cadru privind infrastructurile de cercetare şi importanţa unei „implicării” efective a celor mai noi state membre în implementarea foii de parcurs europene privind infrastructurile de cercetare.

4. CONCLUZII

UE a pus în aplicare politici complementare de sprijinire a cercetării, a inovării şi a spiritului antreprenorial în regiunile Europei şi în statele membre. Crearea unui centru de excelenţă în materie de cercetare şi inovare în Europa este condiţia prealabilă pentru menţinerea modelului de dezvoltare durabilă în UE. Politica de coeziune poate contribui la crearea unei capacităţi de cercetare şi inovare în toate regiunile, la stimularea şi sprijinirea inovărilor în domeniul social şi la favorizarea schimbului de bune practici prin intermediul cooperării transnaţionale şi interregionale. După ce actorii regionali au atins un nivel de capacitate suficient pentru a fi competitivi în cadrul programelor-cadru europene, programul-cadru CDT şi programul privind competitivitatea şi inovarea consolidează această capacitate, continuând schimbul de bune practici, stimulând o abordare plurinaţională şi adunând părţile implicate în jurul unor iniţiative concrete de soluţionare a problemelor. Pe de altă parte, fondurile structurale pot satisface unele necesităţi identificate anterior în cadrul instrumentelor CDTI (programul-cadrul pentru cercetare şi programul-cadru pentru competitivitate şi inovare).

Comunitatea s-a asigurat că există sinergii intre instrumentele elaborate pentru favorizarea creşterii şi a locurilor de muncă. Sarcina autorităţilor naţionale, regionale şi a părţilor implicate este la ora actuală de a transpune sinergiile de concepţie în sinergii de acţiune. Responsabilitatea realizării obiectivelor ambiţioase de îmbunătăţire a performanţelor de cercetare şi inovare le revine statelor membre. În cadrul politicii de coeziune, Comunitatea dispune de o sursă importantă de investiţii în acest scop şi progresele înregistrate de statele membre prin utilizarea acestui instrument politic pentru încurajarea cercetării şi a inovării în Uniunea Europeană în perioada 2007-2013 sunt încurajatoare. Cu toate acestea, Comisia consideră că la nivel naţional şi regional se poate face mai mult pentru îmbunătăţirea informării privind aceste instrumente şi utilizarea acestora.

10. Comisia invită statele membre să îmbunătăţească modalităţile de coordonare a elaborării şi a utilizării instrumentelor comunitare în favoarea CDT, a inovării şi a coeziunii la nivel naţional şi regional şi să includă în rapoartele privind punerea în aplicare a Programelor Naţionale de Reformă informaţiile privind modul în care aceste modalităţi contribuie la realizarea obiectivelor majore ale ţării. Trebuie să se ţină cont de posibilităţile unei utilizări coordonate în elaborarea strategiilor şi a mecanismelor operaţionale, precum şi de diferitele aspecte şi etape ale proiectelor de cercetare şi inovare. Este necesar, de asemenea, să se instituie mecanisme de conştientizare a actorilor implicaţi în punerea în aplicare a programului-cadru, a programului privind competitivitatea şi inovarea şi a programelor privind politica de coeziune la nivel naţional şi regional, în special a ministerelor naţionale şi regionale de cercetare şi inovare, privind posibilităţile oferite de aceste trei instrumente comunitare. Mecanismul va stimula utilizarea acestor instrumente, schimbul de informaţii şi de bune practici privind utilizarea sinergiilor dintre instrumente, precum şi punerea la dispoziţia beneficiarilor potenţiali a informaţiilor referitoare la cele trei instrumente.

11. Comisia va elabora, până la sfârşitul anului 2007, un ghid practic privind posibilităţile de finanţare din punctul de vedere al unui institut de cercetare sau a unei întreprinderi care doreşte să beneficieze de finanţare europeană pentru a întreprinde activităţi de cercetare şi inovare. Ghidul va examina, de asemenea, modalităţile de elaborare a unor mecanisme, la nivel naţional şi regional, de favorizare a unui acces coordonat la diferitele instrumente şi va furniza explicaţii referitoare la articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului privind utilizarea finanţărilor din două surse comunitare diferite pentru acelaşi set de cheltuieli eligibile;

12. În primăvara anului 2009, Comisia va elabora un raport privind progresele înregistrate la nivel naţional şi regional în utilizarea coordonată a instrumentelor comunitare, oferind exemple de bune practici la nivel naţional şi regional;

13. Pentru a facilita finanţările complementare din fonduri comunitare, naţionale şi regionale, Comisia va informa autorităţile naţionale/regionale, în mod regulat, cu privire la organizaţiile stabilite pe teritoriile lor respective şi care beneficiază de subvenţiile prevăzute pentru PC7 şi pentru Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare. Aceste informaţii vor fi furnizate prin intermediul structurilor de guvernare create pentru fiecare instrument în parte.

În scopul asigurării unei monitorizări a acţiunilor definite în prezenta comunicare, Comisia va reuni, în mod regulat, părţile interesate competente în domeniul cercetării, inovării şi al dezvoltării regionale, precum şi serviciile Comisiei care răspund de problematica competitivităţii regiunilor europene, pentru a furniza asistenţă şi recomandări privind măsurile necesare.

[1] Obiectivul de 65% vizează regiunile mai puţin dezvoltate (Convergenţa), iar obiectivul de 75% vizează alte regiuni (Competitivitatea). Obiectivele au caracter obligatoriu pentru UE-15 şi facultativ pentru UE-12. Comisia va efectua un raport complet privind programele statelor membre într-o comunicare privind „Realizarea obiectivelor agendei de la Lisabona la nivel de regiuni – politica de inovare şi coeziune 2007-2013” în toamna anului 2007.

[2] Un alt instrument al politicii de coeziune, Fondul de coeziune, nu se menţionează aici, întrucât nu are o legătură directă cu activitatea de cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare (CDTI).

[3] La 25 iunie 2007, Consiliul pentru competitivitate a adoptat concluziile privind „un sprijin mai eficient pentru cercetare şi inovare: coordonarea utilizării programului-cadru pentru cercetare şi a fondurilor structurale”. Printre altele, concluziile accentuează importanţa dezvoltării strategiilor de CDTI, a consolidării guvernanţei şi a dezvoltării excelenţei în domeniul CDTI.

[4] Comitetul de cercetare tehnică şi ştiinţifică al UE ( CREST ) a adoptat orientări privind „ Consolidarea utilizării coordonate a programului-cadru şi a fondurilor structurale în scopul sprijinirii activităţilor de cercetare şi dezvoltare” . Comitetul consultativ european pentru cercetare ( EURAB ) a furnizat informaţii privind „ Revigorarea triadei cunoştinţelor din UE în materie de cercetare, educaţie şi inovare prin intermediul fondurilor structurale ”. Forumul strategic european pentru infrastructuri de cercetare ( ESFRI ) preconizează sinergii consolidate în domeniul infrastructurilor de cercetare. La începutul anului 2008, FSEIC va efectua o analiză a aspectelor regionale ale infrastructurilor de cercetare paneuropene. Comisia pentru industrie, cercetare şi energie (ITRE) a Parlamentului European a solicitat recent realizarea unui studiu „ Sinergiile dintre cel de-al 7-lea Program-cadru, Programul-cadru privind competitivitatea şi inovarea şi Programul-cadru privind fondurile structurale ” care presupune consolidarea sinergiilor dintre PC7, PCI şi FS, încercând să se evite lacunele şi suprapunerile.