9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/20

—

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să instituie cât mai curând o autentică politică europeană în domeniul imigrației, respectând competențele diferitelor niveluri de guvernare, dar asumându-și totodată competențele care îi sunt proprii;

—

salută inițiativele Comisiei de a crea mecanisme pentru facilitarea migrației legale a forței de muncă, în măsura în care există un dezechilibru între dezvoltarea măsurilor restrictive de combatere a imigrației nereglementate și a celor destinate promovării imigrației legale; de asemenea, solicită Comisiei să elaboreze o politică europeană globală în domeniul migrației, care să garanteze că măsurile la nivel european prezintă valoare adăugată, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor cu înaltă calificare;

—

admite că munca la negru este unul dintre principalii factori de atracție pentru imigrația nereglementată, motiv pentru care statele membre trebuie să-și intensifice și să-și îmbunătățească eforturile pentru a adopta toate măsurile necesare pentru combaterea muncii nereglementate;

—

regretă faptul că rolul Comitetului Regiunilor nu este menționat în niciunul dintre documentele de referință și își exprimă îngrijorarea față de lipsa de atenție acordată dimensiunii teritoriale, deși până în prezent se recunoscuse rolul autorităților locale și regionale în gestionarea fenomenului migrației, precum și rolul consultativ al Comitetului Regiunilor în acest domeniu;

—

afirmă că, pe măsură ce se dezvoltă dimensiunea externă a politicii și instrumentele europene pentru gestionarea imigrației, trebuie să se consolideze, de asemenea, și dimensiunea teritorială, implicând autoritățile locale și regionale în crearea unei abordări globale a migrației. În acest sens, trebuie asigurată favorizarea de către Comisia Europeană a unui rol mai activ al Comitetului Regiunilor în etapa inițială a acțiunilor comunitare;

—

salută inițiativa de promovare a migrației circulare și consideră că aceasta poate reprezenta o contribuție pozitivă pentru piețele forței de muncă din statele membre și dezvoltarea țărilor de origine.

Raportor

:

Anna TERRÓN I CUSÍ (ES/PSE), Secretariatul pentru afaceri europene din cadrul Guvernului comunității autonome Catalonia

1.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să instituie cât mai curând o autentică politică europeană în domeniul imigrației, respectând competențele diferitelor niveluri de guvernare, dar asumându-și totodată competențele care îi sunt proprii;

2.

salută inițiativele Comisiei de a crea mecanisme pentru facilitarea migrației legale a forței de muncă, în măsura în care există un dezechilibru între dezvoltarea măsurilor restrictive de combatere a imigrației nereglementate și a celor destinate promovării imigrației legale; de asemenea, solicită Comisiei să elaboreze o politică europeană globală în domeniul migrației, care să garanteze că măsurile la nivel european prezintă valoare adăugată, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor cu înaltă calificare;

3.

admite că munca la negru este unul dintre principalii factori de atracție pentru imigrația nereglementată, motiv pentru care statele membre trebuie să-și intensifice și să-și îmbunătățească eforturile pentru a adopta toate măsurile necesare pentru combaterea muncii nereglementate;

4.

este de părere că măsurile pentru combaterea muncii nereglementate ar trebui să se adreseze în primul rând angajatorilor sau persoanelor fizice care angajează resortisanți din țările terțe care nu au drept legal de ședere într-un stat membru. Deseori, imigranții înșiși se află într-o situație foarte dificilă, care poate fi ușor exploatată într-un mod imoral sau ilegal;

5.

consideră că permisul unic este un bun instrument pentru evitarea imigrației nereglementate și amintește că articolul 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene instituie dreptul la o bună administrare;

6.

consideră cooperarea cu țările terțe ca fiind esențială pentru o abordare globală și coerentă a imigrației, așa cum recunoștea Consiliul European în concluziile sale din anul 2005, amintind că „aspectele referitoare la migrație constituie un element central în relațiile UE cu numeroase țări terțe, în special cu cele din regiunile limitrofe ale Uniunii” (1);

7.

este în favoarea ideii ca, la încheierea așa-numitelor „parteneriate pentru mobilitate”, să se acorde prioritate acelor țări terțe care sunt pregătite să facă eforturi substanțiale pentru combaterea imigrației ilegale și a traficului de ființe umane;

8.

salută propunerile pentru dezvoltarea unei cooperări mai strânse cu țările terțe prin intermediul „parteneriatelor pentru mobilitate” sau al asistenței tehnice și/sau financiare și încurajează Comisia să caute noi forme de colaborare, bazate pe egalitate, cu țările de origine și de tranzit, creând un climat de încredere care să le permită acestor state să coopereze la combaterea imigrației nereglementate și să instituie mecanisme pentru organizarea imigrației legale;

9.

remarcă rolul cheie pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în negocierile și relațiile cu țările de origine și de tranzit, în special în domenii precum dezvoltarea sau cooperarea. Amintește rolul important pe care l-au avut autoritățile locale și regionale în buna funcționare a programelor AENEAS, MEDA și TACIS, printre altele, și menționează contactele cu țările de origine și de tranzit precum și cunoștințele despre acestea dobândite datorită comunităților de imigranți;

10.

regretă faptul că rolul Comitetului Regiunilor nu este menționat în niciunul dintre documentele de referință și își exprimă îngrijorarea față de lipsa de atenție acordată dimensiunii teritoriale, deși până în prezent se recunoscuse rolul autorităților locale și regionale în gestionarea fenomenului migrației, precum și rolul consultativ al Comitetului Regiunilor în acest domeniu;

11.

afirmă că, pe măsură ce se dezvoltă dimensiunea externă a politicii și instrumentele europene pentru gestionarea imigrației, trebuie să se consolideze, de asemenea, și dimensiunea teritorială, implicând autoritățile locale și regionale în crearea unei abordări globale a migrației. În acest sens, trebuie asigurată favorizarea de către Comisia Europeană a unui rol mai activ al Comitetului Regiunilor în etapa inițială a acțiunilor comunitare (2);

12.

subliniază contribuția administrațiilor locale și regionale la politicile de integrare a populației imigrante, precum și rolul acestora în garantarea funcționării corecte a mecanismelor de acces la piața forței de muncă; de asemenea, atrage atenția asupra rolului pe care l-ar putea juca acestea în formarea lucrătorilor imigranți în vederea inserției atât pe piețele europene ale forței de muncă cât și, în cazul întoarcerii, pe piețele forței de muncă din țările de origine;

13.

amintește că autoritățile locale și regionale au un rol important în prestarea de servicii publice pentru imigranți (aflați în situație de ședere reglementată sau nereglementată), printre care se evidențiază politicile privind admisia, asistența medicală, educația și locuința. Așa cum menționează Declarația celei de-a cincea Conferințe a Parlamentelor regiunilor-capitală europene (aprilie 2006), pentru anumite regiuni și autorități locale fenomenul imigrației a determinat și continuă să determine cheltuieli importante la nivelul serviciilor publice, motiv pentru care ar trebui studiate noi formule care să acorde administrațiilor locale și regionale un rol mai important în dezvoltarea de inițiative și strategii naționale privind accesul la piața forței de muncă;

14.

își exprimă preferința pentru termenul „imigrație nereglementată”, dat fiind că, în multe dintre limbile oficiale, termenul „ilegal” face referire la comportamente infracționale și, în orice caz, îndeamnă să se renunțe la utilizarea termenului „imigrant ilegal”;

15.

ia notă de faptul că sunt menționate și alte politici UE care îi pot afecta pe migranți, precum politica de dezvoltare, strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă sau alte politici din domeniul social sau economic, și, prin urmare, solicită o mai strânsă coordonare cu toate acele politici care afectează populația imigrantă;

16.

invită Comisia să țină seama de estimările statelor membre cu privire la necesitățile de mână de lucru, pe baza informațiilor furnizate de statele membre către Eurostat și a listelor de ocupații greu de acoperit, în scopul de a obține o imagine cât mai clară asupra acțiunilor și estimărilor diferitelor state membre. Cu toate acestea, în acest context, trebuie respectate competențele naționale privind admisia resortisanților din țări terțe pe piețele forței de muncă;

17.

semnalează importanța unui sistem fiabil și actualizat de statistici care să permită statelor schimbul voluntar de informații și experiență cu privire la politicile în domeniul forței de muncă și la piața forței de muncă, așa cum prevede Regulamentul (CE) nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale (3);

18.

subliniază rolul important pe care îl pot avea autoritățile locale și regionale în obținerea de informații și de date statistice și insistă asupra posibilei contribuții a acestora la portalul european pentru imigrație sau la extinderea serviciilor rețelei EURES, între altele. Autoritățile regionale și locale dispun la rândul lor de numeroase portaluri web care pot completa aceste inițiative;

19.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu se menționează în mod explicit acordurile internaționale la care participă statele membre în cadrul Organizației Internaționale a Muncii și amintește faptul că acestea trebuie să acționeze în conformitate cu Declarația privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă (OIM, 1998), cu Planul de acțiune pentru lucrătorii migranți (OIM, 2004) și, în general, respectând drepturile fundamentale ale persoanei, așa cum prevăd convențiile internaționale în vigoare;

20.

consideră foarte importantă înființarea unei rețele de autorități locale și regionale pentru crearea unor instrumente și indicatori statistici comuni care să ofere o imagine mai clară asupra migrației;

21.

dorește să sublinieze importanța organizării de grupuri de lucru permanente și de forumuri (conferințe, seminarii etc.) pentru schimbul de experiențe și de bune practici de primire și inserție socială și profesională a migranților;

22.

susține ratificarea de către statele membre a Convenției internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale familiilor acestora;

23.

salută inițiativa de promovare a migrației circulare și consideră că aceasta poate reprezenta o contribuție pozitivă pentru piețele forței de muncă din statele membre și dezvoltarea țărilor de origine;

24.

recunoaște faptul că migrația circulară poate reprezenta o legătură benefică între țările de origine și cele de destinație și că poate deveni un instrument de promovare a dialogului, a cooperării și a înțelegerii reciproce;

25.

atrage atenția asupra faptului că migrația circulară trebuie să funcționeze corect, pentru a împiedica transformarea sa într-o filieră pentru imigrația nereglementată, stabilindu-se canale eficiente, care să garanteze întoarcerea migrantului și să favorizeze circularitatea. În același timp, înțelege că migrația circulară nu poate nici substitui migrația cu caracter permanent, nici limita inițiativele statelor membre cu privire la politicile de integrare a imigranților;

26.

susține o mai bună corelare între politica în domeniul imigrației și alte politici la nivel comunitar, în scopul de a îmbunătăți cadrul economic și social al țărilor de origine și de a „contribui la reducerea factorilor care favorizează migrația nereglementată” (4);

27.

salută parteneriatele pentru mobilitate cu țări terțe și recunoaște importanța promovării acordurilor de asociere cu țările de origine. În comunicarea sa, Comisia subliniază că, la încheierea parteneriatelor pentru mobilitate, trebuie luată în considerare repartizarea competențelor între UE și statele membre. Aceste parteneriate trebuie să aibă în vedere instrumente pentru gestionarea comună a fluxurilor de migrație, măsuri pentru combaterea imigrației nereglementate și pentru facilitarea readmisiei și întoarcerii imigranților aflați în situație de ședere nereglementată, precum și mecanisme pentru favorizarea dezvoltării economice a acestor țări;

28.

remarcă importanța încheierii de acorduri de readmisie cu țări terțe în cadrul angajamentelor asumate de acestea și semnalează necesitatea de a simplifica procedurile de repatriere, respectând drepturile imigranților și drepturile recunoscute pe plan internațional;

29.

solicită să se recunoască rolul autorităților locale și regionale în cooperarea transfrontalieră internațională și încurajează favorizarea participării acestora la politica europeană de vecinătate; invită autoritățile locale și regionale să coopereze cu autoritățile regionale ale țărilor de origine, utilizând în acest scop programele elaborate de Comisia Europeană și, în special, programul pilot comun pentru cooperare regională între regiunile ultraperiferice și țările terțe învecinate, amintind că aceste autorități cunosc cel mai bine impactul economic și social al imigrației și repercusiunile acesteia asupra regiunilor de origine;

30.

amintește necesitatea de a analiza efectele migrației circulare asupra țărilor de origine și de a studia impactul transferurilor de bani asupra acestora. În lumina acestor studii, solicită introducerea instrumentelor necesare pentru facilitarea transferurilor de bani;

31.

solicită să se studieze posibilitățile de implicare a orașelor și regiunilor de origine și de destinație ale fluxurilor de migrație în parteneriatele pentru mobilitate, având în vedere că acestea pot facilita mobilitatea imigranților și pot influența în mod pozitiv integrarea socială a acestora;

32.

subliniază necesitatea de a promova mecanisme de stimulare a mobilității pe teritoriul UE a lucrătorilor imigranți care domiciliază și lucrează cu forme legale într-un stat membru;

33.

subliniază faptul că țările terțe care participă la parteneriatele pentru mobilitate trebuie să facă eforturi în sensul stimulării eficiente a reîntoarcerii și reintegrării migranților prin măsuri active de promovare a locurilor de muncă productive și a condițiilor de muncă decente. Autoritățile din țările gazdă ar trebui să amintească acest lucru țărilor de origine cu care au încheiat parteneriate pentru mobilitate și să le ofere consultanță și alte forme de sprijin, fără ca acest sprijin să implice costuri financiare;

34.

salută ideea vizelor cu intrări multiple de lungă durată care să favorizeze migrația circulară și susține inițiativele menite să favorizeze participarea pe piețele forței de muncă ale statelor membre a acelor cetățeni din țări terțe admiși în prealabil ca studenți și a celor care, după participarea la mecanismele migrației circulare, și-au îndeplinit obligația de a se întoarce;

35.

solicită Comisiei să facă tot posibilul pentru ca, după întoarcerea în țara de origine, migranții circulari să își poată transfera drepturile la pensie acumulate;

36.

salută sporirea stimulentelor pentru cooperarea cu țări terțe, care vin în completarea altor măsuri și promovează participarea autorităților locale și regionale la proiecte de dezvoltare;

37.

susține ideea înființării de centre comune de solicitare a vizelor în țări terțe și solicită ca această inițiativă să nu determine multiplicarea procedurilor birocratice, ci simplificarea și flexibilizarea acestora;

38.

sprijină intenția Comisiei de a combate munca ilegală efectuată de resortisanții din țările terțe. Aplicarea sancțiunilor de natură economică, administrativă sau, dacă gravitatea faptei o impune, de natură penală pentru încălcarea reglementărilor UE intră în competența statelor membre, cu excepția sancțiunilor având ca scop asigurarea eficacității legislației UE;

39.

semnalează necesitatea de a evalua adecvarea termenilor „angajator” și „întreprinzător” în fiecare versiune lingvistică a directivei și consideră că, în cazul în care sistemul juridic al unui stat membru face distincția între cei doi termeni, ar fi preferabilă utilizarea termenului „angajator” în loc de „întreprinzător”, în scopul de a disocia spiritul antreprenorial de comportamentul infracțional și de a include acele situații în care o persoană poate oferi locuri de muncă legale fără a avea statutul juridic de întreprinzător;

40.

afirmă că munca nereglementată trebuie combătută atât prin sancțiuni împotriva celor care angajează lucrători fără forme legale, cât și prin intensificarea inspecțiilor la locul de muncă, îmbunătățirea căilor de angajare legală și examinarea unor sisteme alternative care să permită promovarea bunelor practici. Rezultatele inspecțiilor la locul de muncă ar trebui să fie publice, pentru a permite consumatorilor și potențialilor angajați să facă alegeri informate;

41.

afirmă că lupta împotriva muncii nereglementate trebuie să ocupe un loc prioritar printre acțiunile UE privind politica imigrației, dat fiind că acest tip de muncă reprezintă unul dintre principalii factori de atracție și de perpetuare a fluxurilor de imigrație nereglementată. Consideră că temeiul juridic al directivei trebuie să se centreze pe combaterea muncii nereglementate, combatere care va determina reducerea imigrației nereglementate și nu invers;

42.

amintește faptul că autoritățile locale și regionale, în conformitate cu legislația națională, pot juca un rol important în aplicarea măsurilor de control și de supraveghere a pieței forței de muncă, precum și faptul că poate apărea necesitatea de a spori resursele umane și materiale pentru a crește numărul inspecțiilor;

43.

consideră că, în cadrul combaterii muncii nereglementate, trebuie acordată o deosebită atenție luptei împotriva traficului ilegal de migranți și a traficului de ființe umane și denunță rolul jucat de mafii și de rețelele infracționale organizate în perpetuarea fenomenului imigrației nereglementate în general, și a exploatării lucrătorilor în particular, care a devenit o activitate infracțională rentabilă;

44.

sprijină inițiativele de combatere a muncii nereglementate și încurajează promovarea inițiativelor comune între diferitele niveluri de administrație (naționale, regionale și locale) și actorii sociali (în principal patronate și sindicate, dar și ONG-uri și asociații de protecție a drepturilor) în acest domeniu. Încurajează întreprinderea unor acțiuni de popularizare și informare în anumite sectoare profesionale în scopul descurajării celor care angajează muncitori fără forme legale și al informării lor cu privire la avantajele angajării cu forme legale;

45.

admite că nu ar avea sens ca persoanele particulare care angajează lucrători fără forme legale să fie excluse din domeniul de aplicare a directivei, dar atrage atenția asupra imposibilității de a preveni astfel de situații dacă nu se oferă formule flexibile și complementare de angajare cu forme legale pentru a compensa deficitul de mână de lucru de pe piața forței de muncă;

46.

remarcă importanța creșterii flexibilității și rapidității în angajarea cu caracter temporar și, de asemenea, a stabilirii unor filiere pentru imigrația sezonieră, conform programului de acțiune privind migrația legală din 2005, ca elemente care pot contribui la evitarea perpetuării angajării fără forme legale;

47.

semnalează situația de extremă vulnerabilitate profesională și personală în care se găsesc multe femei imigrante în Uniunea Europeană și solicită să se acorde o atenție sporită acestui aspect;

48.

sprijină decizia de a nu impune sancțiuni împotriva resortisanților din țări terțe afectați de propunerea de directivă, chiar dacă necesitatea unei decizii de întoarcere sau de expulzare (5) poate fi interpretată ca o penalizare, și salută sancțiunile economice împotriva infractorilor, în special cele referitoare la plata cheltuielilor de întoarcere, la care s-ar putea adăuga cheltuielile de cazare și de întreținere a imigrantului până la încheierea procedurii de întoarcere; subliniază faptul că Uniunea Europeană ar trebui să garanteze coerența instrumentelor legislative care prevăd măsuri privind întoarcerea, precum și conformitatea acestora cu drepturile fundamentale ale omului;

49.

încurajează luarea de măsuri necesare pentru a garanta că lucrătorii întorși în țările de origine își primesc toate salariile restante;

50.

solicită o mai bună protecție din partea autorităților competente ale statelor membre pentru lucrătorii victime ale abuzurilor și cere să se ia în considerare posibilitatea de a acorda permise de ședere de lungă durată, în special în cazurile de extremă gravitate, conform prevederilor Directivei 2004/81/CE privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente;

51.

salută inițiativele de promovare a căilor legale de acces pentru imigrația în UE, precum și încercările de a armoniza diversele și complexele mecanisme de acces pe piețele forței de muncă din statele membre;

52.

consideră necesară introducerea de măsuri precum „cartea albastră”, în scopul de a face din Uniunea Europeană o destinație mai atrăgătoare pentru fluxurile de migrație de lucrători calificați și înalt calificați, de a satisface necesitățile piețelor forței de muncă europene și de a garanta îndeplinirea Strategiei de la Lisabona; cu toate acestea, se solicită Comisiei să prezinte o definiție mai clară a migranților „calificați” și cu „înaltă calificare” și sugerează ca această definiție să ia în considerare nivelul de educație al migrantului, experiența profesională a acestuia, competențele lingvistice și alți factori relevanți;

53.

subliniază că nu trebuie minimalizată contribuția lucrătorilor necalificați sau slab calificați pe unele piețe europene ale forței de muncă și amintește Comisiei ca — după examinarea și evaluarea posibilităților de ocupare a forței de muncă pentru persoanele fără calificare sau cu calificare redusă — să țină seama de angajamentele Consiliului față de alinierea procedurilor de admisie din motive legate de piața forței de muncă, așa cum prevede Planul de politici privind migrația legală;

54.

consideră că această „carte albastră” nu trebuie acordată numai lucrătorilor calificați care solicită admisia pe teritoriul UE, ci și acelora care își au deja reședința pe teritoriul unui stat membru;

55.

consideră indispensabilă obținerea de informații esențiale sigure cu privire la necesitățile de mână de lucru calificată pe piețele forței de muncă din statele membre și solicită Comisiei să elaboreze o metodă uniformă și eficientă pentru obținerea și prezentarea datelor statistice în acest domeniu, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007;

56.

solicită statelor membre să promoveze participarea autorităților locale și regionale la determinarea volumului de admisii de resortisanți din țări terțe pentru oferte de muncă de înaltă calificare și regretă că această participare nu este menționată în mod explicit în propunerea de directivă;

57.

se întreabă dacă mobilitatea lucrătorilor înalt calificați poate fi afectată de obligația de a-și avea reședința, pentru cel puțin doi ani, pe teritoriul primului stat membru, și încurajează Comisia să caute formule alternative pentru a garanta mobilitatea forței de muncă și pentru a răspunde necesităților de pe piețele forței de muncă naționale;

58.

apreciază condițiile de intrare pentru membrii familiilor lucrătorilor cu înaltă calificare, element ce poate fi determinant în selecția personalului cu calificare superioară, după cum demonstrează experiența altor țări precum Australia, Canada și Statele Unite;

59.

amintește importanța evitării „exodului creierelor” din țările în curs de dezvoltare și semnalează cu îngrijorare faptul că, potrivit Organizației Internaționale a Muncii, programele de admisie a lucrătorilor calificați (printre care se numără recentele inițiative ale Comisiei cu privire la migrația circulară) „tind să agraveze problemele exodului creierelor” (6);

60.

solicită să se studieze în mod serios, cu date și statistici, „exodul creierelor” și efectul său asupra țărilor de origine, în scopul elaborării de soluții comune cu țările de origine pentru a evita, în măsura posibilului, riscurile și consecințele acestui fenomen;

61.

încurajează Comisia să ia toate măsurile oportune pentru a promova, ca alternativă la „exodul creierelor”, „circulația creierelor”, concept potrivit căruia migranții se întorc în țările de origine și împărtășesc beneficiile competențelor dobândite în țara de destinație (7), lucru care permite stabilirea și aprofundarea relațiilor între comunitățile de origine și cele de destinație;

62.

își exprimă satisfacția față de propunerea de solicitare unică a unui permis combinat de ședere și de muncă, și invită la îmbunătățirea canalelor administrative care să faciliteze formalitățile necesare pentru obținerea acestui permis;

63.

salută orice propunere menită să simplifice mecanismele de acces în UE pe motive profesionale și cere flexibilizarea formalităților de solicitare și aprobare a permiselor, pentru a garanta eficiența funcționării sistemului;

64.

apreciază permisul unic ca fiind un bun instrument pentru combaterea situațiilor nereglementate, o problemă considerabilă în țările Uniunii Europene și care subminează dreptul la bună administrare recunoscut în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

65.

își exprimă satisfacția cu privire la recunoașterea unui pachet comun de drepturi pentru toți titularii permisului unic și amintește că aceste drepturi trebuie să fie recunoscute în legătură cu cadrul internațional al protecției muncii garantat de OIM;

66.

amintește, așa cum se recunoaște în avizul CdR 233/2006 (8), importanța îmbunătățirii mecanismelor de recunoaștere și echivalare a titlurilor și diplomelor profesionale și, în general, a abilităților profesionale ale imigranților, pentru a facilita integrarea pe piața forței de muncă potrivit capacităților acestora;

67.

salută includerea de garanții în procedura de prezentare a cererii unice pentru permisul combinat, în special obligația de a justifica respingerea cererii și introducerea căilor de atac împotriva acestei respingeri;

68.

insistă asupra faptului că statele membre, în conformitate cu principiul subsidiarității, trebuie să ia în considerare autoritățile locale și regionale la elaborarea politicilor în domeniul imigrației, în special în aspectele referitoare la integrare și la piața forței de muncă, pentru ca acestea să poată participa la decizia cu privire la numărul de cetățeni străini ce vor fi admiși pe teritoriul lor, precum și la caracteristicile profesionale ale acestora.