30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/1

—

recomandă recunoașterea unei politici europene comune privind migrația care să permită o mai strânsă colaborare și o mai bună coordonare între statele membre și țările terțe;

—

solicită crearea urgentă a unui instrument financiar destinat în special zonelor cu un nivel ridicat de imigrare și zonelor puternic tranzitate de imigranți, precum Ceuta, Melilla, Insulele Canare, Malta, Lampedusa și, în general, sudul Italiei. În aceste regiuni, afluxul masiv de imigranți reprezintă o problemă extrem de gravă.

—

recomandă adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru eradicarea traficului de ființe umane și a mafiilor care îl practică. Această problematică ar trebui să devină o prioritate a UE și să se pună la dispoziție resursele financiare necesare. Este esențială prevenirea imigrației ilegale și combaterea economiei subterane pe care aceasta o încurajează;

—

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale, atât în ceea ce privește experiența acestora și relațiile pe care le întrețin cu țara de origine, cât și în privința măsurilor pe care le pun în aplicare în vederea integrării imigranților, în special în domeniul sănătății (cel mai important sector de cheltuieli publice), al locuințelor, educației și ocupării forței de muncă;

—

de aceea, propune crearea unui mecanism de urmărire a avizelor cu privire la imigrație pentru a asigura reprezentarea Comitetului prin președintele Comisiei pentru afaceri constituționale sau raportori în cadrul diferitelor inițiative ale Comisiei Europene în acest domeniu. Acest mecanism i-ar permite Comitetului să se implice activ în diferitele etape ale procesului legislativ: a) etapa pre-legislativă (consultarea ca parte interesată, analiza de impact); b) etapa de evaluare a politicii (rapoarte anuale privind migrația și integrarea, forumul anual de integrare).

1)

Europa traversează cea mai gravă criză în materie de migrație din istoria sa. Deoarece, în ultimă instanță, scopul migrației este pătrunderea pe teritoriul european, nu ne confruntăm doar cu o problemă locală, exclusiv în statele membre și regiunile afectate de migrație, ci și cu un fenomen ce trebuie examinat din perspectiva întregii UE, a statelor membre, a țărilor de origine și de tranzit ale imigranților. Uniunea Europeană, statele membre și țările de origine trebuie să abordeze împreună noile provocări care apar zilnic — inclusiv deplasările populației migratoare în interiorul UE — ca urmare a fluxurilor de migrație. Programul de la Haga, adoptat în noiembrie 2004 de Consiliul European, cuprinde un program de lucru pentru crearea unei politici comune de migrație, recunoscută ca o prioritate a Uniunii.

2)

Nu există date statistice fiabile care să permită evaluarea exactă a raportului între imigrația legală și cea ilegală și a fenomenului migrației în general, drept pentru care este necesară continuarea activității Rețelei europene de migrație pentru a obține informații obiective și comparabile, în vederea sprijinirii politicilor comune în materie de imigrare și azil.

3)

Integrarea imigranților trebuie privită atât din perspectiva înglobării acestora pe piața muncii (o atenție deosebită se va acorda populației imigrante feminine), dar și dintr-o perspectivă mai amplă care vizează, printre altele, aspectele educaționale, culturale, sociale și politice.

4)

Integrarea este un proces în două direcții în care trebuie să existe atât dorința imigranților de a se integra în societatea-gazdă și responsabilitatea acestora în punerea în practică a acestei dorințe, cât și disponibilitatea cetățenilor Uniunii de a-i primi pe imigranți. Pentru aceasta, sunt necesare măsuri de sensibilizare și educare pentru a influența în mod pozitiv comportamentul ambelor părți,

5)

având în vedere că autoritățile locale și regionale, ca entități direct afectate de migrație și factori cheie în aplicarea măsurilor de integrare (în domenii precum ocuparea forței de muncă, educație, cultură, social și politică), trebuie să joace un rol esențial în definirea politicii de imigrare la nivelul cel mai apropiat de cetățean, pentru a asigura integrarea efectivă a imigranților.

1.1

este de părere că, în conformitate cu avizele anterioare privind „Repatrierea imigranților ilegali” și „Aplicarea Programului de la Haga (1) în plan local și regional”, imigrarea trebuie privită dintr-o perspectivă mai amplă care să cuprindă o viziune clară asupra măsurilor esențiale necesare în domeniul politicii de migrație și nu ar trebui să se bazeze pe măsuri fragmentare. Este necesară luarea în considerare a tuturor inițiativelor legislative, operative și economice necesare la abordarea fenomenului de la începuturile sale, prin intermediul cooperării pentru dezvoltare cu țările de origine și lupta împotriva traficului ilegal de ființe umane și pentru adoptarea măsurilor necesare de integrare a tuturor imigranților stabiliți în statele membre ale Uniunii Europene și de combatere a economiei subterane, care reprezintă un puternic factor de atragere a imigranților și aduce după sine exploatarea acestora; observă că organizațiile infracționale contribuie la sporirea imigrației ilegale;

1.2

subliniază că, în ciuda creșterii migrației începând cu anii '80 și a faptului că UE primește un număr mare de imigranți din țările în curs de dezvoltare (în prezent, numărul este estimat la 40 de milioane), nu există încă o politică europeană comună pentru reglementarea fluxurilor de migrație. De aceea, statele membre adoptă decizii unilaterale, ceea ce face dificilă adoptarea unei poziții comune;

1.3

atrage atenția că nu trebuie să așteptăm apariția unor situații cu consecințe grave în administrarea valurilor de migrație. Nu situațiile de urgență ar trebui să fie cele care determină semnarea unor acorduri de asociere;

1.4

este de părere că acordurile de asociere semnate cu terțe țări trebuie să acopere aspectele politice, sociale, economice și culturale, astfel încât să se stabilească o relație corespunzătoare de interdependență între migrație și dezvoltare, așa cum recomandă raportul Parlamentului European privind dezvoltarea și migrația (2);

1.5

este de părere că principala modalitate de a preveni migrația necontrolată este cooperarea deplină pentru dezvoltare integrală, prin punerea în aplicare a proiectelor care generează locuri de muncă, crearea unui forum economic și comercial, a unor rețele universitare și fonduri de microcredite pentru imigranți, punerea în aplicare a măsurilor pentru facilitarea contribuției imigranților la dezvoltarea țărilor lor de origine și construirea de infrastructuri — mai ales pentru aprovizionarea cu apă potabilă (42 % din populația africană nu are acces la apă potabilă) și energie electrică (numai 20 % au acces periodic la o rețea de energie electrică), centre medicale și școli. În acest context, este prioritară colaborarea pentru consolidarea cadrului instituțional, stabilindu-se o serie de condiții preliminare în țările care beneficiază de ajutor pentru dezvoltare (cum ar fi, management transparent și democratizarea structurilor), care să garanteze că ajutorul a fost primit și utilizat corespunzător. Scopul principal este de a spori calitatea mai degrabă decât cantitatea cooperării pentru dezvoltare; este deosebit de importantă garantarea unui grad ridicat de transparență în utilizarea ajutoarelor, astfel încât acestea să fie resurse de dezvoltare;

1.6

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale, atât în ceea ce privește experiența acestora și relațiile pe care le întrețin cu țara de origine, cât și în privința măsurilor pe care le pun în aplicare în vederea integrării imigranților, în special în domeniul sănătății (cel mai important sector de cheltuieli publice), al locuințelor, educației și ocupării forței de muncă. Autoritățile locale și regionale au încheiat o serie de acorduri și au realizat proiecte în colaborare cu țările de origine; printre aceste proiecte se numără înființarea centrelor de primire pentru tinerii repatriați, deschise de Comunitatea Madrid în Maroc în cadrul programului AENEAS.

1.7

face referire la Declarația celei de-a cincea Conferințe a Parlamentelor regiunilor-capitală europene din 26-27 aprilie 2006 în care se afirmă că, datorită prosperității și dinamicii lor, regiunile-capitală europene exercită o puternică atracție pentru cetățenii din alte țări în căutare de noi perspective. În acest context, Comitetul este de părere că trebuie aplicate măsuri pentru prevenirea migrației în masă pe canale ilegale de traversare a frontierei prin aeroporturi, porturi sau pe uscat și trebuie, de asemenea, elaborate planuri adecvate pentru integrarea acestor persoane în țările respective;

1.8

face trimitere la poziția regiunilor-capitală care susțin elaborarea unei politici europene comune privind migrația care să acopere în totalitate toate aspectele referitoare la integrarea deplină a imigranților în societate. Numai prin integrare imigranții se vor putea bucura de valorile democrației și de respectarea drepturilor omului care stau la baza sistemelor politice ale Uniunii Europene. În acest context, Comitetul subliniază importanța inițiativelor menite sa-i învețe pe imigranți limba sau limbile oficiale și să-i familiarizeze cu cultura societății-gazdă și să le dea sentimentul că sunt importanți pentru societatea-gazdă și responsabili pentru viitorul lor;

1.9

este de părere că imigrația este o provocare pentru toți: fiecare are rolul său — de la administrația europeană, națională, regională sau locală, până la cetățenii și imigranții europeni. Numai astfel putem rezolva problemele imigranților și numai astfel putem beneficia toți — inclusiv țările de origine — de șansele oferite;

1.10

consideră că este necesară îmbunătățirea următoarelor forme de colaborare:

1.11

face următoarele recomandări:

1.12

solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare măsuri pentru canalizarea sumelor de bani transferate de imigranți în investiții productive în țările lor de origine (prin facilitarea accesului acestora la microcredite) și accentuează că aceste transferuri ar trebui canalizate astfel încât să fie legate de investițiile realizate prin fondurile de cooperare pentru dezvoltare. Comitetul mai recomandă, de asemenea, introducerea obligației de a utiliza datoriile anulate pentru realizarea unor investiții rentabile, care, la rândul lor să poată fi conectate transferurilor menționate, astfel încât imigranții să fie motivați să-și investească economiile în astfel de proiecte;

1.13

solicită în mod expres crearea unui fond de garantare menit să garanteze continuitatea microproiectelor și să maximizeze impactul acestora asupra dezvoltării și sprijină crearea unui forum economic și comercial și a unor rețele alcătuite din profesioniști din statele membre UE și din țările în curs de dezvoltare;

1.14

face apel la statele membre să colaboreze cu autoritățile locale și regionale pentru elaborarea politicilor de migrație și pentru stabilirea planurilor naționale de integrare și ocupare a forței de muncă, de vreme ce măsurile necesare pentru politica de migrație sunt puse în aplicare la nivel local și regional;

1.15

solicită crearea urgentă a unui instrument financiar destinat în special zonelor cu un nivel ridicat de imigrare și zonelor puternic tranzitate de imigranți, precum Insulele Canare, Ceuta, Lampedusa, Malta, Melilla și, în general, sudul Italiei. În aceste zone, afluxul masiv de imigranți este o problemă extrem de gravă, deoarece nu există suficiente resurse pentru a le asigura acestora asistența umanitară corespunzătoare. Trebuie menționat că diferența de venituri între țările de cele două părți ale frontierei de sud a Uniunii Europene este cea mai mare din lume;

1.16

îndeamnă Uniunea Europeană și statele membre să conștientizeze caracterul special al imigrației ilegale în masă prin zonele de coastă ale regiunilor insulare ale UE, drama umană cauzată de acest fenomen și consecințele acesteia pentru siguranța și coeziunea din Europa. UE trebuie să exploateze potențialul regiunilor care formează frontiera maritimă ca o platformă de dezvoltare a relațiilor reciproc avantajoase cu terțe state.

1.17

în conformitate cu avizele anterioare privind reîntregirea familiei, punerea în aplicare la nivel local și regional a Programului de la Haga și Cartea verde privind repatrierea rezidenților ilegali și în conformitate cu Raportul Parlamentului European privind dezvoltarea și migrația (3), este de părere că ar trebui introduse măsuri pentru a ridica gradul de siguranță juridică în materie de migrație și anume:

1.18

sprijină, în conformitate cu avizul sau referitor la Cartea verde privind repatrierea rezidenților ilegali (4), elaborarea unor măsuri pentru încurajarea repatrierii voluntare — și nu a celei forțate. Ar fi de asemenea oportună elaborarea unor măsuri menite să-i stimuleze pe potențialii imigranți să nu-și părăsească țările de origine. În cazul repatrierii forțate, se va acorda o atenție deosebită grupurilor de persoane vulnerabile. În orice caz, este absolut necesară colaborarea cu țările de origine;

1.19

atrage atenția că, în conformitate cu convențiile internaționale privind protecția copilului, este în interesul copilului ca acesta să crească într-un mediu familial, dacă este posibil. Sprijinul trebuie să vină din partea țărilor de origine, iar copiii trebuie educați și instruiți astfel încât să își găsească locuri de muncă lângă familiile lor. Convenția privind Drepturile Copilului prevede obligația statelor de a combate transferul ilegal de copii în străinătate;

1.20

își exprimă dorința ca la gestionarea Fondului european pentru integrare să se țină seama de cerințele specifice ale autorităților locale și regionale și susține implicarea acestora în negocierea programelor naționale și programelor operative corespunzătoare;

1.21

solicită Comisiei, în conformitate cu Raportul Parlamentului European privind dezvoltarea și migrația, să creeze instrumentele financiare necesare integrării imigranților în viața politică și socială a țării gazdă prin organizarea de cursuri de limbă, cultură și educație civică, fără a aduce însă atingere păstrării propriei identități. În plus, se va ține cont și de problemele specifice de integrare a imigranților aflați la a doua și a treia generație;

1.22

subliniază importanța deosebită a educației, domeniul care contribuie cel mai mult la integrare, mai ales având în vedere că rata de promovabilitate a imigranților este cu mult mai scăzută decât cea a celorlalți cetățeni ai UE. atrage atenția că, pentru garantarea integrării imigranților, este esențială stabilirea instrumentelor necesare pentru includerea acestora în sistemul de educație și pe piața forței de munca. În acest scop, Comitetul propune:

1.23

consideră importante următoarele aspecte, în conformitate cu Manualul de integrare al Comisiei:

2.1

subliniază, în legătură cu imigrarea ilegală, că persoanele care emigrează bazându-se pe cunoștințele pe care le dețin sunt chiar cele capabile să stimuleze dezvoltarea în țările lor de origine;

2.2

consideră că trebuie să se țină seama de acest exod al creierelor, așa cum a subliniat și în avizul său referitor la Propunerea de directivă a Consiliului privind condițiile de intrare și ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul continuării studiilor, formării profesionale sau desfășurării unei activități de voluntariat (5). Este adevărat că trebuie încurajat potențialul oferit de imigranți pentru economia statelor membre UE, dar nu este mai puțin adevărat că ar trebui să li se faciliteze întoarcerea în țările lor de origine, pentru a putea contribui acolo la dezvoltare. În plus, ar trebui să li se dea posibilitatea de a se reîntoarce în țările membre UE pentru a-și continua, respectiv completa, studiile. Astfel s-ar crea un schimb de experiență reciproc avantajos și permanent între țările de origine și țările gazdă;

2.3

este de părere că migrația circulară este o bază importantă pe care se poate consolida contribuția pozitivă a migrației la dezvoltare;

2.4

sprijină obiectivul principal al Comisiei de a garanta un cadru legislativ comun pentru toți resortisanții țărilor terțe care au un contract legal, permis de ședere sau desfășoară o activitate legală într-un stat membru. Comitetul subliniază că trebuie abordată în special problema recunoașterii și echivalării diplomelor și altor calificări, astfel încât imigranții să nu fie nevoiți să ocupe posturi pentru care sunt supracalificați;

2.5

subliniază importanța accesului la locuri de muncă pentru integrarea cu succes a imigranților și semnalează contrastul existent între abordarea simplistă îndreptată exclusiv spre nevoia de a întâmpina cât mai mulți imigranți și de a legaliza mâna de lucru și eforturile regionale și locale de a combate excluderea, marginalizarea și xenofobia și aplicarea măsurilor de integrare a femeilor a căror legătură cu copiii lor reprezintă cheia integrării întregii familiei;

2.6

consideră că imigrarea legală ar trebui să țină seama de reîntregirea familiei ca fiind unul dintre elementele principale de integrare sociala a imigranților, deoarece, în caz contrar, strategia ar fi incompletă. Cu toate acestea, reîntregirea familiei ca factor catalizator al integrării trebuie promovată, dar doar la nivelul celulei alcătuite din părinți, copii și bunici;

2.7

subliniază preocuparea autorităților locale și regionale privind chestiunile privitoare la egalitatea între bărbați și femei, deoarece trebuie să se țină seama de dubla discriminare la care sunt supuse femeile, atât din considerente de sex, cât și de origine etnică; de aceea, face apel la Comisie și la statele membre pentru intensificarea dialogului cu țările de origine în vederea promovării drepturilor femeilor și a egalității între sexe;

2.8

sprijină poziția Comisiei privind lucrătorii sezonieri și consideră că este necesară elaborarea mai multor norme în favoarea mobilității lucrătorilor sezonieri. Este însă necesar să se ia măsuri, astfel încât munca sezonieră să nu devină un canal pentru imigrarea ilegală. O soluție ar putea fi includerea muncii sezoniere în cadrul proiectelor de cooperare cu țările de origine, astfel încât lucrătorii să fie stimulați să se întoarcă acasă la terminarea sezonului pentru a-și continua activitatea în contextul unui proiect de cooperare; În cadrul acestor programe ar putea fi încurajați și lucrătorii sezonieri care nu provin neapărat din țări apropiate geografic, dar și din cele mai îndepărtate precum America Latină, dată fiind reducerea costurilor de călătorie;

2.9

ca și Comisia, consideră că este esențială optimizarea strângerii de date pentru elaborarea eficientă a unei politici europene de migrație care ar trebui să considere piața muncii ca factor determinant pentru primirea imigranților. Este inadmisibil ca 90 % dintre imigranți să fie ilegali înainte de a deveni legali;

2.10

apreciază dorința exprimată de Comisie în documentul său de a consolida rolul portalului european pentru mobilitatea locurilor de muncă care oferă informații prin Internet din rețeaua de cooperare EURES (Servicii europene de ocupare a forței de muncă). Aceasta oferă informații, sfaturi de angajare/plasare (căutarea de locuri de muncă) lucrătorilor și angajatorilor pentru a informa, îndruma și sfătui candidații în legătură cu mobilitatea, oportunitățile de angajare și condițiile de viață și muncă în Spațiul Economic European și pentru a veni în sprijinul angajatorilor care doresc să angajeze lucrători din alte țări. CoR ar putea contribui la acest demers informând Comisia despre portalurile web administrate de autoritățile locale și regionale care ar putea constitui importante surse de informare pentru toți cei interesați (6).

2.11

susține propunerea Comisiei Europene conform căreia Europa ar trebui să devină mai atractivă pentru forța de muncă calificată, studenți cu merite deosebite și cercetători. Contrar situației actuale din anumite state membre, studenții ar trebui să aibă drept de muncă pe perioada studiilor, pentru a face mai ușoară tranziția la piața forței de muncă. Ar fi utilă crearea unor programe specifice de mobilitate pentru studenții străini, așa cum s-a întâmplat în UE cu programe de succes precum Erasmus și Leonardo da Vinci, pentru a împiedica exodul de creiere și a facilita formarea, de vreme ce studenții reprezintă o sursă inestimabilă de forță de muncă pentru țările lor de origine;

2.12

consideră că ar trebui analizată posibilitatea de a elibera permise de muncă împreună cu cele de rezidență, reducându-se astfel birocrația și crescând controlul; propune, prin urmare, ca permisele de muncă și rezidență să fie standardizate în întreaga Uniune Europeană;

2.13

susține părerea Comisiei conform căreia imigrația nu este soluția la problema îmbătrânirii populației Europei, ci doar un mijloc de ameliorare, dar nu de rezolvare, a deficitului demografic din Europa;

2.14

apreciază importanța pe care Comunicatul Comisiei o acordă cooperării cu țările de origine și susține întărirea instrumentelor financiare existente referitoare la migrație și crearea altor instrumente specifice;

2.15

arată că, pe plan intern, competențele de administrare ale autorităților locale și regionale se referă la implicarea directă în chestiunile legate de imigrație; prin urmare, subliniază că acestea ar putea aduce un plus de valoare la activitățile și dezbaterile pentru schimburi de experiență programate de Comisia Europeană pentru 2007 în domeniul sensibilizării, informării și formării (7);

2.16

se oferă să ajute Comisia la desfășurarea unei analize de impact pe care intenționează să o deruleze înainte de a prezenta propuneri concrete privind imigrarea legală și să o asiste în consultarea sistematică a autorităților locale și regionale (8).

3.1

subliniază în special necesitatea cooperării cu țările terțe pentru a combate imigrarea ilegală și subscrie, în acest context, la decizia Consiliului European din 15 și 16 decembrie 2005 de a aloca 3 % din instrumentul european pentru vecinătate și parteneriat în vederea intensificării ajutoarelor financiare în domeniile care au o legătură directă cu imigrația;

3.2

consideră că este necesară promovarea acordurilor de asociere cu țările de origine care ar trebui încheiate înainte de apariția crizelor de migrație și umanitare. Obiectul acestor acorduri ar trebui să fie cooperarea în vederea combaterii imigrației ilegale și pentru reîntoarcerea în țară și repatrierea imigranților ilegali, cât și pentru oferirea de ajutor pentru dezvoltare și pentru crearea de oportunități de angajare pentru populația autohtonă a acestor țări;

3.3

consideră că este esențială dezvoltarea tuturor surselor de informare în domeniul migrației disponibile în țările de origine, dezvoltarea dimensiunii acestora, a legislației existente și posibilităților de canalizare a imigrației pe căi legale;

3.4

susține inițiativa Comisiei Europene de a înființa un mecanism de asistență rapidă pentru statele membre care se confruntă cu o situație de presiune foarte mare la frontierele externe; solicită Consiliului să pună la dispoziția Comisiei resursele necesare punerii în practică a acestei inițiative;

3.5

subliniază propunerea exprimată în documentul Comisiei referitoare la necesitatea eradicării traficului de ființe umane și mafiilor care îl practică și solicită ca această problematică să devină o prioritate a UE și să se pună la dispoziție resursele financiare necesare. Este importantă conștientizarea dimensiunii dramei umanitare reprezentată de această problemă. Datele statistice furnizate de diferite organizații internaționale arată că unul din trei imigranți decedează în timpul călătoriei spre țara de destinație;

3.6

atrage atenția, în acest context, că țările europene care primesc imigranți ar trebui să evite delegarea sarcinii de repatriere țărilor învecinate care nu respectă îndeajuns drepturile omului, pentru a asigura astfel controlul respectării acestor drepturi;

3.7

subliniază, în acest sens, că Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă și orientările generale trebuie să încurajeze angajarea în condiții legale prin măsuri precum reducerea costurilor nesalariale ale forței de muncă și reducerea impozitelor pentru lucrătorii necalificați și cu venituri reduse; aceste măsuri pot contribui la descurajarea muncii nedeclarate și, prin urmare, angajarea imigranților ilegali. Aceste inițiative de flexibilizare a pieței forței de muncă ar trebuie să stimuleze angajarea imigranților în condiții legale;

3.8

sprijină promovarea campaniilor de informare referitoare la avantajele imigrației legale și la pericolele imigrației ilegale și inițiativa Comisiei de a lansa în 2007 un studiu despre practicile actuale și consecințele măsurilor de regularizare din statele membre, care va constitui baza discuțiilor viitoare și va contribui la stabilirea unui cadru legal pentru regularizarea la nivel european.

3.9

consideră oportună colaborarea la nivel comunitar între reprezentanțele diplomatice ale statelor membre și serviciile de informații, astfel încât să poate identifica și combate împreună cu autoritățile locale competente organizațiile criminale care se ocupă cu traficul ilegal de imigranți.

4.1

sprijină mandatul viitoarei Rețelei europene de migrație, care constă în punerea la dispoziția Comisiei, statelor membre și opiniei publice de informații obiective, fiabile și comparabile privind azilul și migrația și susține propunerea ca aceste informații să fie făcute publice (cu excepția celor cu caracter confidențial) cu acordul agențiilor de protecție a datelor;

4.2

se declară de acord cu faptul că un singur organism ar trebui să se ocupe de activitățile concrete precum colectarea și analizarea datelor, cercetarea, publicarea avizelor și recomandărilor și creșterea sensibilizării, deoarece, astfel, pot fi generate economii de scară și se creează o mai bună coordonare;

4.3

mai adaugă o sarcină la cele de mai sus: Rețeaua europeană de migrație ar trebuie să coordoneze, de asemenea, punerea în aplicare a dreptului comunitar de către diferitele țări;

4.4

în conformitate cu Parlamentul European (9) și cu scopul de a asigura o colaborare strânsă între factorii implicați și organele responsabile cu colectarea de date, sugerează desemnarea unei persoane de legătură din partea fiecăruia și înființarea unui site web accesibil exclusiv factorilor implicați și specialiștilor. De asemenea este necesară o legătură între organismele naționale și internaționale însărcinate cu aceste probleme. Acestea vor căuta mijloace de cooperare în vederea rezolvării problemelor lor;

4.5

sugerează, cu privire la structura rețelei, alegerea primei opțiuni, de rețea atașată Comisiei, deoarece aceasta facilitează controlul, coordonarea și relația cu alte instituții europene. În ceea ce privește funcționarea punctelor naționale de contact, reprezentanții naționali vor fi responsabili cu colectarea de date și analizarea problemelor. Rolul punctelor de contact va fi acela de colectare, analiză (dacă este posibil) și transmitere de date rețelei și actorilor naționali în conformitate cu prevederile naționale cu privire la sarcinile și activitățile punctului de contact. Rețelei ar trebui să i se asigure un statut independent față de guvernele fiecărei țări, iar structura sa ar trebui să includă autoritățile locale și regionale. În orice caz, trebuie asigurată fluidizarea transmisiei de informații.

4.6

consideră că este important ca prin această rețea

5.1

prevede acordarea unei importanțe deosebite rapoartelor anuale privind migrația și dezvoltarea, astfel încât acestea să furnizeze date statistice care să contribuie la controlul imigrației și punerea în aplicare a unei politici corespunzătoare pentru migrație. Politicile publice nu pot fi planificate, mai ales în acest domeniu, fără a dispune de suficiente informații;

5.2

recomandă intensificarea schimbului de informații între statele membre și între acestea și autoritățile locale și regionale prin intermediul rețelelor existente și viitoarei Rețele europene de migrație. Toți factorii implicați trebuie să aibă acces la cât mai multe informații posibil;

5.3

subliniază că orice idee care urmează a fi pusă în aplicare trebuie să se traducă în programe și că orice program nou sau prevedere legislativă nouă care urmează a fi elaborate trebuie apoi analizate pentru a evalua utilitatea și buna sau slaba gestionare a acestora. De aceea, Comitetul salută inițiativa Comisiei de a elabora un proiect anual de evaluare privind imigrarea și integrarea;

5.4

susține propunerea Comisiei de a înființa un forum anual de integrare, în cadrul căruia experți, imigranți, factori de decizie ai administrației publice (inclusiv la nivel local și regional) și, în principiu, toți ceilalți factori implicați pot discuta despre cele mai bune practici și ajunge la concluzii aplicabile. Comisia este de părere că schimbul de opinii despre cele mai bune practici este esențial, deoarece autoritățile locale și regionale pot avea o contribuție concretă la obținerea de progrese și la recunoașterea rezultatelor măsurilor în acest domeniu. În acest sens, este nevoie de o serie de mijloace pentru a obține informații complete și exacte despre migrație care vor fi ulterior luate în considerare la punerea în aplicare a acestor politici. Raporturile anuale vor fi luate în considerare la forumul anual de integrare. Este necesară menținerea permanentă a unui contact cu toate părțile implicate.

6.1

recomandă recunoașterea unei politici europene comune privind migrația care să permită o mai strânsă colaborare și o mai bună coordonare între statele membre și țările terțe;

6.2

consideră esențială îmbunătățirea cantității și calității informațiilor disponibile și aprecierea corectă a nevoilor pieței muncii dacă se dorește punerea în aplicare eficientă a politicii europene de migrație și controlul fluxurilor de migrație;

6.3

recomandă promovarea dezvoltării comune ca mijloc de exploatare a potențialului comunităților de imigranți din statele UE pentru stimularea dezvoltării în propriile țări de origine; solicită analizarea alternativelor inovatoare de canalizare a imigrației legale prin eliminarea obstacolelor existente cu care imigranții se confruntă la ocuparea unui loc de muncă în țările de origine;

6.4

recomandă adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru eradicarea traficului de ființe umane și a mafiilor care îl practică. Această problematică ar trebui să devină o prioritate a UE și să se pună la dispoziție resursele financiare necesare. Este esențială prevenirea imigrației ilegale și combaterea economiei subterane pe care aceasta o încurajează;

6.5

subliniază încă o dată că, pe plan intern, competențele administrative ale autorităților regionale și locale implică confruntarea directă a acestora cu chestiunile legate de imigrație; de aceea, propune crearea unui mecanism de urmărire a avizelor privind imigrația pentru a asigura reprezentarea Comitetului prin președintele Comisiei pentru afaceri constituționale sau raportori în cadrul diferitelor inițiative ale Comisiei Europene în acest domeniu. Acest mecanism ar permite Comitetului să se implice activ în diferitele etape ale procesului legislativ:

6.6

solicită, prin urmare, să fie reprezentat în grupurile de lucru formale și informale ale Comisiei care se ocupă de politica de migrație. consideră că această monitorizare va permite Comisiei să beneficieze de experiența practică a autorităților locale și regionale în domeniul migrației;

6.7

solicită includerea autorităților locale și regionale în Rețeaua europeană de migrație.

6.8

solicită să contribuie la portalul web pentru migrație pe care Comisia intenționează să-l înființeze, informând Comisia despre portalurile web ale autorităților locale și regionale care ar putea constitui surse importante de informare pentru toți factorii interesați;

6.9

solicită consolidarea instrumentelor juridice și financiare existente și crearea unui nou instrument care să mijlocească integrarea — în special prin educație — a noilor imigranți și a descendenților acestora din a doua și a treia generație;

6.10

propune ca primul summit cu tema „Rolul regiunilor europene în gestionarea fluxurilor de migrație” să fie organizat în scopul promovării schimbului de opinii și experiențe în acest domeniu între regiunile europene.