ANEXA 1

Textul imaginii Textul imaginii

ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCII DE OMOLOGARE

Modelul A

(A se vedea punctul 5.4 din prezentul regulament)

Marcajul de omologare de mai sus, aplicat pe un vehicul, arată că tipul de vehicul în cauză a fost omologat, cu privire la emisiile sonore, în Țările de Jos (E4) conform Regulamentului nr. 9, purtând numărul de omologare 072439. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele din Regulamentul nr. 9 modificat prin seria 07 de amendamente.

Modelul B

(a se vedea punctul 5.5 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E 4), în temeiul Regulamentelor nr. 9 și 33 (1). Numerele de omologare indică faptul că, la data la care au fost acordate omologările respective, Regulamentul nr. 9 includea seria 07 de modificări, iar Regulamentul nr. 33 era încă în forma sa originală.

---

(1)  Cel de al doilea număr este indicat doar cu titlu de exemplu.

ANEXA 3

METODE ȘI INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA INTENSITĂȚII SUNETULUI EMIS DE VEHICULELE DIN CATEGORIILE L2, L4 ȘI L5

1.   INSTRUMENTE DE MĂSURARE

1.1.   Considerații generale

Aparatul utilizat pentru măsurarea nivelului presiunii acustice este un sonometru de precizie sau un sistem de măsurare echivalent, care îndeplinește cerințele pentru clasa 1 de instrumente (inclusiv ecranul recomandat împotriva vântului, dacă acesta se folosește). Aceste cerințe sunt descrise în IEC 61672-1:2013. Măsurătorile se efectuează utilizând ponderarea timpului „F” a instrumentului de măsurare acustică și curba „A” de ponderare a frecvenței, descrisă, de asemenea, în IEC 61672-1:2013. Atunci când se utilizează un sistem care presupune o monitorizare periodică a nivelului presiunii acustice ponderate A, citirile trebuie făcute la intervale de timp de maximum 30 ms. Instrumentele se întrețin și se etalonează în conformitate cu instrucțiunile producătorului instrumentului.

1.2.   Etalonarea

La începutul și la sfârșitul fiecărei sesiuni de măsurare se verifică întregul sistem de măsurare acustică prin intermediul unui dispozitiv de etalonare acustică care îndeplinește cerințele cu privire la dispozitivele de etalonare acustică din clasa 1, în conformitate cu IEC 60942:2003. Fără vreo altă ajustare, diferența dintre citiri trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,5 dB(A). Dacă este depășită această valoare, rezultatele măsurătorilor obținute după verificarea anterioară satisfăcătoare trebuie să fie eliminate.

1.3.   Verificarea conformității cu cerințele

Conformitatea dispozitivului de etalonare acustică cu cerințele standardului IEC 60942:2003 se verifică o dată pe an. Conformitatea sistemului de instrumente cu cerințele standardului IEC 61672-1:2013 este verificată cel puțin o dată la 2 ani. Toate încercările de conformitate se efectuează de un laborator autorizat să efectueze etalonări, cu respectarea etapelor indicate în standardele specifice.

1.4.   Instrumente pentru măsurarea vitezei

Viteza de rotație a motorului se măsoară cu un instrument care respectă toleranțele din specificații, de cel puțin ± 2 % sau mai bune, la turațiile motorului necesare pentru măsurătorile efectuate.

Viteza la drum a vehiculului se măsoară cu instrumente care respectă limitele de precizie din specificații, de cel puțin ± 0,5 km/h, atunci când se utilizează dispozitive de măsurare continuă. Dacă pentru încercare se utilizează măsurători independente ale vitezei vehiculului, aceste instrumente trebuie să respecte toleranțele din specificații, de cel puțin ± 0,2 km/h (1).

1.5.   Instrumente de măsură meteorologice

Instrumentele meteorologice utilizate pentru a monitoriza condițiile de mediu în timpul încercării trebuie să aibă următoarea precizie:

± 1 °C sau mai puțin pentru un dispozitiv de măsurare a temperaturii;

± 1,0 m/s pentru un dispozitiv de măsurare a vitezei vântului;

± 5 hPa pentru un dispozitiv de măsurare a presiunii barometrice;

± 5 % pentru un dispozitiv de măsurare a umidității relative.

2.   CONDIȚII DE MĂSURARE

2.1.   Poligonul de încercare, condițiile meteorologice și corecția nivelului de zgomot de fond

2.1.1.   Poligonul de încercare

Poligonul de încercare constă într-o pistă de accelerare centrală înconjurată de o zonă de încercare practic plană. Pista de încercare trebuie să fie plană; suprafața pistei trebuie să fie uscată și proiectată astfel încât emisiile sonore ale pneurilor să fie reduse.

Pe poligonul de încercare condițiile de câmp sonor liber trebuie să fie menținute în cadrul unei limite de ± 1 dB între sursa sonoră plasată în centrul secțiunii de accelerare și microfon. Această condiție va fi considerată ca și îndeplinită dacă nu există obiecte mari care să reflecte sunetul cum ar fi garduri, pietre, poduri sau clădiri pe o suprafață de 50 m de la centrul secțiunii de accelerare. Suprafața care acoperă poligonul de încercare respectă cerințele din anexa 5 la prezentul regulament.

Nu trebuie să existe niciun obstacol în vecinătatea microfonului care să poată afecta câmpul sonor și nicio persoană nu trebuie să se afle între microfon și sursa sonoră. Observatorul care efectuează măsurătorile trebuie să se poziționeze astfel încât să nu afecteze citirile instrumentului de măsură

Suprafața care acoperă poligonul de încercare respectă cerințele din anexa 5 la prezentul regulament sau din ISO10844:2014. După încheierea perioadei indicate la punctul 11.8 din prezentul regulament numai standardul ISO10844:2014 trebuie utilizat ca referință.

2.1.2.   Condițiile meteorologice și corecția nivelului de zgomot de fond

Măsurătorile nu se fac în condiții meteorologice nefavorabile. Nu se efectuează încercări dacă viteza vântului, inclusiv rafalele, depășește 5 m/s în intervalul în care se măsoară sunetul.

În scopul efectuării măsurătorilor, nivelul sonor ponderat (A) al surselor sonore altele decât cele de pe vehiculul de încercare și nivelul sonor produs de efectul vântului trebuie să fie cu cel puțin 10 dB(A) sub nivelul sonor produs de vehicul. Microfonul poate fi montat cu un ecran paravânt adecvat, cu condiția ca influența acestuia asupra sensibilității și caracteristicilor direcționale ale microfonului să fie luată în calcul.

Dacă diferența dintre zgomotul de fond și nivelurile sonore măsurate se situează între 10 și 15 dB(A), pentru a calcula rezultatul încercării, din rezultatele citite pe sonometru se scad corecțiile corespunzătoare, conform tabelului 1.

Tabelul 1

Corecție aplicată valorii măsurate individuale obținute la încercări

Diferența dintre nivelul de fond al presiunii acustice și nivelul măsurat al presiunii acustice (dB)	10	11	12	13	14	> 15
Corecție, în dB(A)	0,5	0,4	0,3	0,2	0,1	0,0

2.2.   Starea vehiculului

2.2.1.   Condiții generale

Vehiculul trebuie furnizat conform specificațiilor producătorului vehiculului.

Înainte de începerea măsurătorilor, vehiculul va fi adus în condițiile sale normale de funcționare în ce privește:

—	temperaturile;

—

reglajul;

—	combustibilul;

—	bujiile, carburatorul (carburatoarele) etc. (după caz).

Dacă vehiculul este echipat cu ventilatoare cu mecanism de acționare automată, nu trebuie interferat cu acest sistem în cursul măsurării nivelului sonor.

În cazul în care vehiculul este echipat cu dispozitive care nu sunt necesare pentru propulsie, dar sunt utilizate atunci când vehiculul se află în regim normal de funcționare rutieră, respectivele dispozitive trebuie să funcționeze în conformitate cu specificațiile producătorului.

Pentru vehiculele care au mai mult de o roată motoare, se poate utiliza doar transmisia proiectată pentru rulajul normal pe drum. Dacă vehiculul este echipat cu o remorcă sau o semiremorcă, aceasta trebuie înlăturată în scopul efectuării încercării.

2.2.2.   Masa de încercare a vehiculului

Vehiculul va fi încercat cu masa sa de încercare, astfel cum este definită la punctul 2.10 din prezentul regulament.

2.2.3.   Selecția și condiționarea pneurilor

Pneurile trebuie să fie adecvate pentru vehicul și trebuie umflate la presiunea recomandată de producătorul vehiculului pentru masa de încercare a acestuia.

Pneurile trebuie să fie selectate de producătorul vehiculului și să corespundă uneia dintre mărimile și tipurile de pneuri proiectate pentru vehicul de producătorul vehiculului. Adâncimea minimă a profilului trebuie să fie de cel puțin 80 % din adâncimea totală a profilului.

3.   METODE DE MĂSURARE

3.1.   Măsurarea emisiilor sonore ale vehiculului (vehiculelor) în mișcare

3.1.1.   Modalitate de efectuare a încercării și pozițiile microfonului

3.1.1.1.   Modalitatea de efectuare a încercării este indicată în figura 1.

Două linii AA′ și BB′, paralele cu linia PP′ a microfonului și situate la 10 m în fața, și respectiv 10 m în spatele acestei linii, trebuie marcate pe pista de încercare.

3.1.1.2.   Distanța dintre pozițiile microfoanelor pe linia microfoanelor, PP′, și linia de referință CC′, perpendiculară pe aceasta, de-a lungul pistei de încercare (a se vedea figura 1) trebuie să fie de 7,5 ± 0,05 m.

Microfoanele se amplasează la 1,2 ± 0,02 m deasupra nivelului solului. Direcția de referință pentru condiții de câmp deschis (a se vedea IEC 61672-1:2013) trebuie să fie orizontală și perpendiculară pe linia CC′ a traiectoriei vehiculului.

3.1.2.   Executarea încercării de accelerare, viteza de apropiere a vehiculului și utilizarea treptelor de viteză

3.1.2.1.   Executarea încercării de accelerare

Vehiculul trebuie să se apropie de linia AA′ la o viteză inițială constantă vAA′ a vehiculului, astfel cum se precizează mai jos. Când partea frontală a vehiculului atinge linia AA′, maneta de accelerație trebuie deschisă complet, cât mai rapid posibil din punct de vedere practic, și trebuie menținută în această poziție până când spatele vehiculului atinge linia BB′; după aceea, maneta de accelerație este readusă, cât mai rapid posibil, la poziția de ralanti. Viteza atinsă de vehicul atunci când spatele vehiculului atinge linia BB′ se notează cu vBB′.

Turațiile corespunzătoare ale motorului, vAA′ și vBB′, în condiții de încercare specifice se notează cu nAA′ și nBB′.

În cazul vehiculelor articulate, care constau în două unități inseparabile considerate ca un singur vehicul, semiremorca nu se ia în considerare la stabilirea momentului traversării liniei BB′.

În cazul tuturor măsurătorilor, vehiculul trebuie să fie condus în linie dreaptă pe pista de încercare astfel încât traseul planului longitudinal median al vehiculului să fie cât mai aproape de linia CC′.

Figura 1

Poziții de măsurare pentru vehicule în mișcare

3.1.2.2.   Stabilirea vitezei de apropiere a vehiculului și utilizarea treptelor de viteză

3.1.2.2.1.   Vehicule fără cutie de viteze

Vehiculul trebuie să se apropie de linia AA′ la o viteză constantă vAA′ a vehiculului, corespunzătoare, în ceea ce privește turația motorului (min– 1), fie unei turații egale cu cel mult 75 % din turația nominală a motorului astfel cum este definită la punctul 2.4 din prezentul regulament, fie unei turații egale cu 75 % din turația maximă a motorului permisă de regulator, fie unei viteze de 50 km/h, luând în considerare cea mai mică dintre aceste valori.

3.1.2.2.2.   Vehicule cu transmisii manuale, cu transmisii automate sau cu transmisii cu rapoarte de transmisie variabile (transmisii continuu variabile – TCV) supuse încercării cu raportul de transmisie (treapta de viteză) blocat(ă)

În cazul în care vehiculul este echipat cu un mod de transmisie dublu (de exemplu, redus și înalt), trebuie selectat modul de funcționare rutieră normală.

În cazul în care vehiculul este echipat cu o cutie de viteze cu două sau trei sau patru trepte de viteză înainte sau cu același număr de trepte de viteză care pot fi blocate în transmisie automată sau în TCV, se va utiliza cea de-a doua treaptă de viteză. În cazul în care cutia de viteze are mai mult de patru trepte de viteză înainte sau același număr de trepte de viteză care pot fi blocate în transmisie automată sau în TCV, se va utiliza cea de-a treia treaptă.

Vehiculul trebuie să se apropie de linia AA′ la o viteză constantă vAA′ a vehiculului, corespunzătoare, în ceea ce privește turația motorului, fie unei turații egale cu cel mult 75 % din turația nominală a motorului, astfel cum este definită la punctul 2.4 din prezentul regulament, fie unei turații egale cu 75 % din turația maximă a motorului permisă de regulator, fie unei viteze de 50 km/h, luând în considerare cea mai mică dintre aceste valori.

În cazul în care, respectând procedura de mai sus, turația motorului nBB′, atinsă atunci când spatele vehiculului trece de linia BB′, depășește turația nominală a motorului astfel cum este definită la punctul 2.4 din prezentul regulament, în locul celei de-a doua sau de-a treia trepte ar trebui utilizată prima treaptă superioară (sau treapta blocată) care asigură faptul că turația nominală a motorului nu mai este depășită până la linia BB′ din zona de încercare.

Nu se utilizează rapoarte de viteză auxiliare („multiplicatorul de viteză”).

3.1.2.2.3.   Vehicule cu transmisii automate, transmisii adaptive și transmisii cu rapoarte de transmisie variabile (TCV – transmisie continuu variabilă) supuse încercării cu raportul de transmisie deblocat.

Se utilizează poziția selectorului treptelor de viteză aferentă funcționării complet automate.

În cazul în care există mai multe moduri de funcționare complet automate (de exemplu, economic, sportiv), trebuie selecționat modul care generează cea mai mare accelerație medie a vehiculului între liniile AA′ și BB′.

Încercarea poate include apoi o modificare a treptei de viteză la o categorie inferioară și o accelerație mai mare. Nu este permisă modificarea treptei de viteză la o categorie superioară și o accelerație mai redusă. În orice caz, trebuie evitată o modificare a treptei de viteză la o treaptă de viteză care nu este utilizată în mod tipic în condiția specificată în trafic urban.

De aceea este permis să se instaleze și utilizeze dispozitive electronice sau mecanice, inclusiv poziții alternative ale selectorului treptei de viteză, pentru a preveni translația la un raport de transmisie care nu este utilizat în mod tipic în condiția încercării specificate în trafic urban. Funcționalitatea dispozitivelor este descrisă în fișa de comunicare.

Vehiculul trebuie să se apropie de linia AA′ la o viteză constantă vAA′ a vehiculului de 50 km/h sau la 75 % din viteza sa maximă astfel cum este definită la punctul 2.11 din prezentul regulament, alegând valoarea cea mai mică dintre aceste două viteze.

3.1.3.   Determinarea nivelului sonor

Nivelul sonor maxim înregistrat pe cele două laturi ale vehiculului trebuie să fie redus cu 1 dB(A) pentru a ține seama de imprecizia măsurătorii și trebuie rotunjit la cea mai apropiată zecimală (de exemplu, 78,45 trebuie înregistrat rotunjit la 78,5, în timp ce 78,44 trebuie înregistrat rotunjit la 78,4). Aceste valori constituie rezultatul măsurătorii.

Măsurarea este invalidată dacă se înregistrează o diferență anormală între valoarea de vârf și nivelul sonor general.

Cel puțin două măsurări trebuie efectuate pe fiecare parte a vehiculului.

Măsurările vor fi considerate valabile dacă diferența dintre rezultatele celor două măsurări consecutive pe aceeași latură a vehiculului nu depășește 2 dB(A).

Se pot efectua măsurători preliminare în scopul ajustării, dar acestea nu vor fi luate în considerație pentru stabilirea rezultatelor măsurătorilor.

3.1.4.   Calcularea rezultatului final al încercării

Rezultatul final al încercării este media celor patru rezultate rotunjită la decibelul întreg cel mai apropiat. Dacă cifra care urmează după punctul zecimal este între 0 și 4, totalul se rotunjește prin lipsă, iar dacă cifra este între 5 și 9, aceasta se rotunjește prin adaos.

În cazul vehiculelor electrice hibride, rezultatul final este cel mai mare dintre rezultatele încercării pentru condițiile A și B astfel cum sunt descrise la punctul 6.2.1.1 din prezentul regulament.

3.2.   Măsurarea intensității sunetului emis de vehicule în staționare (pentru încercarea vehiculelor în funcțiune)

3.2.1.   Nivelului presiunii acustice în apropierea orificiului (orificiilor) sistemului de evacuare

În plus, pentru a facilita încercarea ulterioară a vehiculelor în funcțiune, nivelul presiunii acustice trebuie să fie măsurat în apropierea orificiului sistemului de evacuare (sistemului de amortizare a zgomotului), în conformitate cu cerințele prezentate mai jos, iar rezultatul măsurării trebuie să fie inclus în raportul de încercare pregătit pentru emiterea documentului menționat în anexa 1 la prezentul regulament.

3.2.2.   Instrumente de măsurare

Măsurătorile trebuie să fie efectuate utilizând un sonometru de precizie în conformitate cu punctul 1 din prezenta anexă.

3.2.3.   Condiții de măsurare

3.2.3.1.   Starea vehiculului

Înainte de începerea măsurătorilor, vehiculul trebuie adus la temperatura sa normală de funcționare. Dacă vehiculul este echipat cu ventilatoare cu comandă automată, nu se intervine pentru reglarea acestora pe parcursul măsurării nivelului sonor.

Pe timpul efectuării măsurătorilor, schimbătorul de viteză trebuie să se afle la punctul mort. Dacă transmisia nu poate fi deconectată, volanul vehiculului ar trebui să se poată roti în condiții de sarcină nulă, de exemplu, prin plasarea vehiculului pe un suport sau pe rulouri.

3.2.3.2.   Poligonul de încercare

Orice zonă care nu este supusă unei perturbări acustice majore poate fi utilizată drept poligon de încercare. Zonele plane acoperite cu beton, asfalt sau cu un alt material dur și care sunt foarte reflectante sunt adecvate; nu se utilizează suprafețe din pământ compactat. Poligonul de încercare trebuie să aibă cel puțin dimensiunile unui dreptunghi ale cărui laturi se situează la 3 m de conturul exterior al vehiculului (cu excepția mânerelor). În interiorul acestui dreptunghi nu trebuie să se afle niciun obstacol semnificativ cum ar fi o persoană alta decât observatorul și conducătorul.

Vehiculul trebuie să fie plasat în interiorul dreptunghiului menționat mai sus astfel încât microfonul de măsurare să se afle la cel puțin un metru de orice margine de piatră.

3.2.3.3.   Diverse

Valorile înregistrate de instrumentele de măsurare ca urmare a zgomotelor ambientale sau a efectelor vântului trebuie să fie cu cel puțin 10 dB(A) mai reduse decât nivelul sonor de măsurat. Microfonul poate fi dotat cu un ecran paravânt adecvat, cu condiția ca efectul acestuia asupra sensibilității microfonului să fie luată în calcul.

3.2.4.   Metoda de măsurare

3.2.4.1.   Numărul de măsurători

În fiecare punct de măsurare se efectuează cel puțin trei măsurători. Măsurătorile vor fi considerate valabile dacă diferența dintre rezultatele celor trei măsurări consecutive nu depășește 2 dB(A).

3.2.4.2.   Poziționarea microfonului (a se vedea figura 2)

Microfonul trebuie amplasat la o distanță de 0,5 m ± 0,01 m față de punctul de referință al conductei de evacuare definit în figura 3 și la un unghi de 45° ± 5° față de planul vertical care conține axa de curgere al extremității conductei. Microfonul trebuie amplasat la înălțimea punctului de referință, dar nu la mai puțin de 0,2 m față de suprafața solului. Axa de referință a microfonului trebuie să se afle într-un plan paralel cu suprafața solului și trebuie îndreptată spre punctul de referință al orificiului de evacuare.

Figura 2

Pozițiile microfonului pentru măsurarea sunetului vehiculului în staționare

Textul imaginii

Figura 3

Punctul de referință

Legendă: T = vedere de sus S = vedere laterală 1 = punct de referință 2 = suprafața drumului A = conductă teșită B = conductă curbată în jos C = conductă dreaptă D = conductă verticală

Punctul de referință trebuie să fie punctul cel mai înalt care îndeplinește următoarele condiții:

(a)	punctul de referință trebuie să fie la capătul conductei de evacuare;

(b)	punctul de referință trebuie să fie situat în planul vertical care conține centrul orificiului de evacuare și axa de curgere a extremității conductei de evacuare.

Dacă sunt posibile două poziții ale microfonului, se utilizează amplasamentul cel mai îndepărtat lateral față de linia mediană longitudinală a vehiculului.

Dacă axa de curgere a conductei de evacuare este la 90° ± 5° față de linia mediană longitudinală a vehiculului, microfonul se amplasează în punctul cel mai îndepărtat de motor.

În cazul în care vehiculul are două sau mai multe ieșiri de evacuare dispuse la distanțe mai mici de 0,3 m una față de cealaltă și conectate la un singur amortizor de zgomot, se efectuează o singură măsurătoare. Microfonul se amplasează în apropierea capătului conductei de evacuare situat cel mai departe față de axa longitudinală mediană a vehiculului sau, dacă un asemenea capăt al conductei nu există, în apropierea capătului conductei de evacuare situat la cea mai mare înălțime față de sol.

Pentru vehiculele care au o evacuare prevăzută cu orificii de evacuare plasate la intervale mai mari de 0,3 m unul față de altul, se efectuează o măsurătoare pentru fiecare orificiu ca și cum ar exista un singur orificiu și se notează cel mai înalt nivel al presiunii acustice.

În scopul facilitării controalelor în trafic, punctul de referință poate fi deplasat la suprafața exterioară a caroseriei vehiculului.

Pentru vehiculele echipate cu mai multe ieșiri de conducte de evacuare, nivelul comunicat al presiunii acustice este cel corespunzător ieșirii unde s-a înregistrat cel mai mare nivel al presiunii acustice.

3.2.4.3.   Condiții de funcționare

Turația motorului trebuie menținută constantă, la una dintre următoarele valori:

50 % din f nrated dacă nrated depășește 5 000 min– 1

75 % din f nrated dacă nrated nu depășește 5 000 min– 1

unde nrated este turația nominală a motorului astfel cum este definită la punctul 2.4 din prezentul regulament.

În cazul unui vehicul care nu poate atinge, într-un regim staționar, turația țintă a motorului definită mai sus, în locul turației țintă a motorului se utilizează 95 % din turația maximă a motorului care poate fi atinsă la o încercare în staționare.

Se crește progresiv turația motorului de la ralanti la turația țintă a motorului și se menține constantă într-un interval de toleranță de ± 5 %. Apoi se eliberează rapid comanda accelerației și se readuce turația motorului la ralanti. Nivelul presiunii acustice se măsoară în timpul unei perioade în care turația motorului este constantă cel puțin o secundă și pe întreaga durată de decelerare. Nivelul maxim al intensității sunetului înregistrat de aparatul de măsură trebuie considerat drept valoare a încercării.

O măsurătoare se consideră valabilă numai dacă turația de încercare a motorului nu diferă de turația țintă a motorului cu mai mult decât toleranța specificată de ± 5 % timp de cel puțin 1 secundă.

3.2.4.4.   Măsurătorile se efectuează la punctul (punctele) de amplasare ale microfonului precizat(e) mai sus. Nivelul maxim al presiunii acustice ponderat A indicat în timpul încercării trebuie înregistrat, după rotunjirea la cea mai apropiată sutime (de exemplu, 92,45 trebuie înregistrat rotunjit la 92,5, în timp ce 92,44 trebuie înregistrat rotunjit la 92,4).

Încercarea se repetă până când la fiecare ieșire a conductei de evacuare se obțin trei măsurări consecutive care nu diferă cu mai mult de 2,0 dB(A) între ele.

Rezultatul înregistrat la un anumit orificiu de evacuare este media aritmetică a celor trei măsurători validate, rotunjite matematic la cel mai apropiat număr întreg (de exemplu, 92,5 trebuie înregistrat rotunjit la 93, în timp ce 92,4 trebuie înregistrat rotunjit la 92).

3.2.4.5.   Sistem de evacuare multimodal

3.2.4.5.1.   Vehiculele multimodale, cu sistem de evacuare reglabil manual, trebuie supuse încercării în fiecare dintre moduri.

3.2.4.5.2.   Pentru vehiculele echipate cu un sistem de evacuare multimodal și un control manual al modului de evacuare, nivelul comunicat al presiunii acustice corespunde modului cu cel mai înalt nivel mediu al presiunii acustice.

4.   SUNETUL PRODUS DE VEHICULUL ÎN MIȘCARE (DATE TRANSMISE PENTRU FACILITAREA ÎNCERCĂRII CU VEHICULUL AFLAT ÎN MIȘCARE)

4.1.   O procedură de încercare pentru verificarea conformității în funcționare poate fi definită de o parte contractantă, ținând seama în mod corespunzător de orice diferențe față de condițiile încercării utilizate pentru omologarea de tip.

4.2.   Pentru a facilita încercarea pentru conformitatea vehiculelor în funcționare, următoarele informații referitoare la măsurătorile nivelului presiunii acustice efectuate în conformitate cu punctul 1 din anexa 3 pentru motocicleta în mișcare sunt menționate drept date de referință pentru conformitatea în funcționare:

(a)	treapta (i) sau, pentru vehiculele supuse încercării cu rapoartele de transmisie neblocate, poziția selectorului treptelor de viteză aleasă pentru încercare;

(b)	viteza vAA′ a vehiculului în km/h la începutul perioadei de accelerare la admisie completă pentru încercările în treapta (i) de viteză, precum și

(c)	rezultatul final al încercării, în dB(A), astfel cum a fost determinat în conformitate cu punctul 3.1.4 din prezenta anexă.

4.3.   Datele de referință pentru conformitatea în funcționare trebuie introduse în fișa de comunicare în conformitate cu anexa 1.

5.   SISTEMUL INIȚIAL DE EVACUARE (AMORTIZARE A ZGOMOTULUI)

5.1.   Cerințe pentru amortizoarele de zgomot care conțin materiale fibroase absorbante

5.1.1.   Materialele fibroase absorbante nu trebuie să conțină azbest și pot fi utilizate în construirea sistemelor de amortizare a zgomotului numai dacă există dispozitive corespunzătoare care asigură menținerea fixă a materialului absorbant fibros pe toată durata utilizării sistemului de amortizare a zgomotului și dacă sistemul de evacuare sau de amortizare a zgomotului îndeplinește cerințele de la oricare dintre punctele 5.1.2, 5.1.3, 5.1.4 sau 5.1.5 de mai jos.

5.1.2.   După înlăturarea materialului fibros, nivelul sonor trebuie să respecte cerințele de la punctul 6.2.1.3 din prezentul regulament.

5.1.3.   Materialul absorbant fibros nu poate fi amplasat în acele părți ale amortizorului de zgomot prin care trec gazele de evacuare și trebuie să îndeplinească următoarelor cerințe:

5.1.3.1.

Materialul trebuie încălzit într-un cuptor, la temperatura de 650° ± 5 °C, timp de patru ore, fără reducerea lungimii, diametrului sau densității moleculare medii ale fibrei;

5.1.3.2.

După încălzirea la 650 ± 5 °C timp de o oră într-un cuptor, cel puțin 98 % din material trebuie să fie reținut printr-o sită cu dimensiunea nominală a ochiurilor de 250 μm, conform standardului ISO 3310/1:2000, atunci când este supus încercării în conformitate cu standardul ISO 2559:2011.

5.1.3.3.

Pierderea de masă a materialului nu trebuie să depășească 10,5 % după scufundarea, timp de 24 de ore la 90 °C ± 5 °C, într-un condensat sintetic având următoarea compoziție: 1 N acid hidrobromic (HBr): 10 ml 1N acid sulfuric (H2SO4) 10 ml Apă distilată pentru completare până la 1 000 ml Notă: Materialul trebuie spălat în apă distilată și uscat timp de o oră la 105 °C înainte de cântărire.

5.1.4.   Înainte ca sistemul să fie supus încercării în conformitate cu punctul 3 de mai sus, acesta trebuie adus într-o condiție normală pentru circulația rutieră printr-una dintre următoarele metode:

5.1.4.1.   Condiționare prin rulare continuă pe drum

5.1.4.1.1.   În funcție de capacitatea cilindrică a vehiculului, distanțele minime care trebuie să fie parcurse în timpul condiționării sunt:

Categoria vehiculului în funcție de capacitatea cilindrică în cm3	Distanța (km)
1. ≤ 250	4 000
2. > 250 ≤ 500	6 000
3. > 500	8 000

5.1.4.1.2.   50 % ± 10 % din acest ciclu de condiționare constă în conducerea în oraș, iar restul în parcurgerea distanțelor mari la viteză ridicată; ciclul de conducere continuu pe drum poate fi înlocuit cu un program corespunzător de conducere pe pista de încercare;

5.1.4.1.3.   cele două regimuri de viteză ale vehiculului trebuie alternate de cel puțin șase ori;

5.1.4.1.4.   programul complet de încercare trebuie să includă un număr minim de 10 pauze cu o durată de cel puțin trei ore, pentru a reproduce efectele de răcire și de condensare.

5.1.4.2.   Condiționare prin impuls de presiune

5.1.4.2.1.   Sistemul de evacuare sau componentele acestuia trebuie montate pe vehicul sau pe motor.

În primul caz, vehiculul trebuie instalat pe un stand de încercare cu rulouri. În alt doilea caz, motorul trebuie montat pe un banc de încercare.

Aparatul de încercare, a cărui schemă detaliată este indicată în figura 4, trebuie să fie montat la orificiul sistemului de evacuare. Este acceptată orice altă aparatură care furnizează rezultate echivalente.

Figura 4

Aparatura de încercare pentru condiționarea prin impulsuri de presiune

Textul imaginii

1.	Flanșă de intrare sau manșon pentru conectarea la ieșirea sistemului de evacuare supus încercării.
2.	Supapă de reglare acționată manual.
3.	Rezervor de compensare cu o capacitate maximă de 40 l și un timp de umplere de cel puțin o secundă.
4.	Comutator de presiune cu un interval de funcționare cuprins între 5 și 250 kPa.
5.	Releu de temporizare.
6.	Cronometru pulsații.
7.	Supapă cu acționare rapidă, ca de exemplu o supapă a frânei de evacuare cu diametrul de 60 mm, acționată de un cilindru pneumatic cu o forță la ieșire de 120 N la o presiune de 400 kPa. Timpul de răspuns la deschidere și la închidere nu trebuie să depășească 0,5 secunde.
8.	Evacuarea gazelor.
9.	Conductă flexibilă.
10.	Indicator de presiune.

5.1.4.2.2.   Echipamentul de încercare trebuie ajustat astfel încât fluxul gazelor de evacuare să fie întrerupt și restabilit alternativ de 2 500 de ori printr-o supapă cu acțiune rapidă.

5.1.4.2.3.   Supapa trebuie să se deschidă atunci când contrapresiunea gazelor de evacuare, măsurată la cel puțin 100 mm în aval de flanșa de intrare, ajunge la o valoare cuprinsă între 35 și 40 kPa. Dacă această cifră nu poate fi atinsă din cauza caracteristicilor motorului, supapa trebuie să se deschidă atunci când contrapresiunea gazului atinge un nivel echivalent cu 90 % din valoarea maximă măsurată înainte de oprirea motorului. Supapa se închide când această presiune nu diferă cu mai mult de 10 % din valoarea sa stabilizată cu supapa deschisă.

5.1.4.2.4.   Releul de temporizare trebuie reglat pentru durata emisiei gazelor de evacuare calculată pe baza cerințelor de la punctul 5.1.4.2.3 de mai sus.

5.1.4.2.5.   Turația motorului reprezintă 75 % din viteza nominală a motorului astfel cum este definită la punctul 2.4 din prezentul regulament.

5.1.4.2.6.   Puterea indicată de dinamometru reprezintă 50 % din puterea cu supapa de reglare a debitului de combustibil complet deschisă, măsurată la 75 % din turația nominală a motorului, astfel cum este definită la punctul 2.4 din prezentul regulament.

5.1.4.2.7.   În timpul încercării, toate orificiile de drenaj trebuie închise.

5.1.4.2.8.   Încercarea completă trebuie finalizată în 48 de ore. Dacă este necesar, este permisă o pauză pentru răcire din oră în oră.

5.1.4.3.   Condiționarea pe un stand de încercare

5.1.4.3.1.   Sistemul de evacuare este instalat pe un motor reprezentativ pentru tipul cu care este echipat vehiculul pentru care este proiectat sistemul și este montat pe un banc de încercare.

5.1.4.3.2.   Condiționarea constă în numărul de cicluri pe bancul de încercare specificat pentru fiecare clasă cilindrică de vehicule pentru care a fost proiectat sistemul de evacuare. Numărul de cicluri pentru fiecare clasă de vehicule trebuie să fie de:

Categoria vehiculului în funcție de capacitatea cilindrică în cm3	Număr de cicluri
1. ≤ 250	6
2. > 250 ≤ 500	9
3. > 500	12

5.1.4.3.3.   Fiecare ciclu trebuie urmat de o pauză de cel puțin șase ore, în scopul reproducerii efectelor de răcire și condensare.

5.1.4.3.4.   Fiecare ciclu pe bancul de încercare este format din șase etape. Condițiile în care se află motorul în fiecare etapă și durata fiecărei etape sunt următoarele:

Etapă	Condiții	Durata etapei
		Motoare cu o capacitate mai mică de 250 cm3	Motoare cu o capacitate de cel puțin 250 cm3
		(min)	(min)
1	Ralanti	6	6
2	Sarcină cuprinsă între 25 % și 75 % din nrated	40	50
3	Sarcină cuprinsă între 50 % și 75 % din nrated	40	50
4	Sarcină cuprinsă între 100 % și 75 % din nrated	30	10
5	Sarcină cuprinsă între 50 % și 100 % din nrated	12	12
6	Sarcină cuprinsă între 25 % și 100 % din nrated	22	22
	Timp total	2 h 30 min	2 h 30 min

5.1.4.3.5.   În timpul acestei proceduri de condiționare, la cererea producătorului, motorul și amortizorul de zgomot pot fi răcite, astfel încât temperatura înregistrată la un punct aflat la cel mult 100 mm de ieșirea gazelor de evacuare să nu o depășească pe cea măsurată atunci când vehiculul rulează cu 110 km/h sau la 75 % din turația nominală a motorului astfel cum este definită la punctul 2.4 din prezentul regulament, în ce mai mare treaptă de viteză. Turația motorului și/sau viteza vehiculului trebuie determinate cu o toleranță de ± 3 %.

5.1.5.   Gazele de evacuare nu trebuie să fie în contact cu materialele fibroase, iar materialele fibroase nu trebuie să se afle sub influența variațiilor de presiune.

5.2.   Diagrame și marcaje

5.2.1.   Diagrama și o secțiune transversală dimensională a amortizorului de zgomot trebuie să fie anexate documentului menționat în anexa 1 la prezentul regulament.

5.2.2.   Toate amortizoarele de zgomot originale posedă cel puțin următoarele inscripții:

(a)	marcajul „E” urmat de o referire la țara care a acordat omologarea de tip;

(b)	numele sau marca comercială a producătorului vehiculului, precum și

(c)	marca și numărul de identificare al piesei.

Aceste referințe trebuie să fie lizibile, indelebile și vizibile în poziția în care urmează să fie aplicate.

5.2.3.   Orice ambalaj al pieselor de schimb originale pentru sistemul de evacuare sau de amortizare a zgomotului trebuie marcat lizibil cu cuvintele „componentă originală”, iar referirile la marcă și tip trebuie integrate în marcajul „E” împreună cu referirea la țara de origine.

5.3.   Amortizoare de zgomot la admisie

Dacă admisia motorului trebuie să fie dotată cu un filtru de aer și/sau un amortizor de zgomot la admisie în scopul conformității cu nivelul sonor admisibil, filtrul și/sau amortizorul trebuie considerate drept parte a amortizorului de zgomot, iar cerințele de la punctele 5.1 și 5.2 de mai sus li se aplică și acestora.

---

(1)  Măsurătorile independente ale vitezei au loc atunci când două sau mai multe dispozitive separate vor determina valorile vAA′ și vBB′. Un dispozitiv de măsurare continuu, precum radarul, va stabili toate informațiile privind viteza utilizând un singur dispozitiv.

ANEXA 4

LIMITELE MAXIME ALE NIVELULUI SONOR (VEHICULE NOI)

Categoria de vehicule	Valorile nivelului sonor maxim în dB(A)
L2	76
L4	80
L5	80

ANEXA 5

SPECIFICAȚIILE PISTEI DE ÎNCERCARE (1)

1.   INTRODUCERE

Prezenta anexă descrie specificațiile privind caracteristicile fizice și configurația pistei de încercare. Aceste specificații, bazate pe un standard special (2) descriu caracteristicile fizice cerute, precum și metodele de încercare pentru aceste caracteristici.

2.   CARACTERISTICILE NECESARE ALE SUPRAFEȚEI

O suprafață se consideră a fi conformă cu acest standard atunci când textura și coeficientul de porozitate sau coeficientul de absorbție acustică au fost măsurate și s-a constatat că îndeplinesc toate cerințele de la punctele 2.1-2.4 de mai jos și cu condiția îndeplinirii cerințelor de proiectare (punctul 3.2 de mai jos).

2.1.   Coeficientul de porozitate reziduală

Coeficientul de porozitate reziduală, VC, al amestecului folosit pentru pavarea suprafeței de încercare nu trebuie să depășească 8 %. Pentru procedura de măsurare, a se vedea punctul 4.1 de mai jos.

2.2.   Coeficientul de absorbție acustică

În cazul în care suprafața nu îndeplinește cerința privind coeficientul de porozitate reziduală, suprafața este admisibilă numai în cazul în care coeficientul de absorbție acustică α ≤ 0,10. Pentru procedura de măsurare, a se vedea punctul 4.2 de mai jos. Cerințele de la punctele 2.1 și de la prezentul punct se consideră a fi îndeplinite și în cazul în care a fost măsurată numai absorbția acustică și s-a constatat că α ≤ 0,10.

Notă: Caracteristica cea mai relevantă este absorbția acustică, deși coeficientul de porozitate reziduală este mai frecvent utilizat de către constructorii de drumuri. Cu toate acestea, absorbția acustică trebuie măsurată doar dacă suprafața nu corespunde cerințelor privind coeficientul de porozitate reziduală. Acest lucru se justifică deoarece parametrul din urmă prezintă incertitudini destul de mari cu privire atât la măsurare, cât și la relevanță, iar unele suprafețe pot fi respinse în mod greșit dacă se pune accentul numai pe măsurarea porozității.

2.3.   Adâncimea texturii

Adâncimea texturii (texture depth – TD) măsurată conform metodei volumetrice (a se vedea punctul 4.3 de mai jos) trebuie să fie:

TD ≥ 0,4 mm.

2.4.   Omogenitatea suprafeței

Trebuie să se depună toate eforturile posibile pentru a asigura o suprafață cât mai omogenă în interiorul zonei de încercare. Aceasta include textura și coeficientul de porozitate, dar trebuie notat și faptul că, atunci când procesul de rulare este mai eficient în unele locuri, textura poate fi diferită și pot să apară, de asemenea, asperități care să conducă la denivelări.

2.5.   Perioada de încercare

Pentru a verifica dacă suprafața este în continuare conformă cu cerințele privind textura și coeficientul de porozitate sau absorbția acustică prevăzute în acest standard, se efectuează încercări periodice ale suprafeței la următoarele intervale:

(a)	pentru coeficientul de porozitate reziduală sau absorbția acustică: atunci când suprafața este nouă; în cazul în care suprafața îndeplinește cerințele atunci când este nouă, nu mai este necesară încercarea periodică;

(b)	pentru adâncimea texturii (TD): atunci când suprafața este nouă; atunci când începe încercarea privind emisiile sonore (Notă: nu mai devreme de patru săptămâni de la construcție) și, ulterior, o dată la 12 luni.

3.   PROIECTAREA SUPRAFEȚEI DE ÎNCERCARE

3.1.   Zona

La proiectarea configurației pistei de încercare, este important să se ia măsuri, ca cerință minimă, pentru ca zona traversată de vehiculele care rulează pe banda de încercare să fie acoperită cu materialul de încercare specificat și prevăzută cu margini adecvate pentru o circulație practică și în siguranță. Pentru îndeplinirea acestei cerințe, lățimea pistei trebuie să fie de cel puțin 3 m, iar lungimea acesteia trebuie să depășească liniile AA și BB cu cel puțin 10 m la fiecare extremitate. Figura 1 ilustrează planul unui poligon de încercare adecvat și indică suprafața minimă pe care trebuie depus și compactat cu utilaje mecanice stratul acoperitor pentru poligonul de încercare specificat. Conform punctului 3.1.1.1 din anexa 3, măsurătorile trebuie efectuate pe fiecare latură a autovehiculului. Aceasta se poate realiza fie prin măsurarea cu microfoanele amplasate în două puncte (câte unul pe fiecare latură a pistei) și conducând vehiculul într-un sens, fie prin măsurarea cu un singur microfon amplasat numai pe o latură a pistei, dar conducând vehiculul în ambele sensuri. În cazul în care se folosește ultima metodă, nu există cerințe privind suprafața pe latura de pistă unde nu se amplasează niciun microfon.

Figura 1

Cerințe minime pentru zona de încercare. Partea hașurată este denumită „zonă de încercare”

Textul imaginii

3.2.   Proiectarea și pregătirea suprafeței

3.2.1.   Cerințe de proiectare de bază; suprafața de încercare trebuie să îndeplinească patru cerințe de proiectare:

3.2.1.1.

trebuie să fie un beton asfaltic dens;

3.2.1.2.

dimensiunea maximă a criblurii trebuie să fie de 8 mm (toleranțele admise sunt de 6,3-10 mm);

3.2.1.3.

grosimea stratului de uzură trebuie să fie ≥ 30 mm;

3.2.1.4.

liantul să fie un bitum nemodificat cu penetrare directă.

3.2.2.   Indicații de proiectare

Ca indicații pentru constructorul suprafeței, se prezintă în figura 2 o curbă granulometrică a agregatului care va conduce la caracteristicile dorite. În plus, tabelul 1 oferă orientări pentru obținerea texturii și durabilității dorite. Curba granulometrică este reprezentarea grafică a formulei:

P (% trecere) = 100. (d/dmax)1/2

unde:

d	=	dimensiunea sitei cu ochiuri pătrate, în mm
dmax	=	8 mm pentru curba medie
dmax	=	10 mm pentru curba cu toleranță inferioară
dmax	=	6,3 mm pentru curba cu toleranță superioară

Figura 2

Curba granulometrică a agregatului din mixtura asfaltică și toleranțele

Dimensiunea sitei în mm

Trecere în procente (din masă)

Pe lângă cele menționate anterior, se fac următoarele recomandări:

(a)	fracția de nisip (0,063 mm < dimensiunea ochiului pătrat al sitei < 2 mm) trebuie să cuprindă cel mult 55 % nisip natural și cel puțin 45 % nisip cu granulație fină;

(b)	baza și fundația trebuie să asigure o bună stabilitate și planeitate, în conformitate cu cele mai bune practici de construcție a drumurilor;

(c)	criblura trebuie să fie spartă (100 % fețe sparte) și este constituită dintr-un material cu o mare rezistență la spargere;

(d)	criblura utilizată în amestec trebuie să fie spălată;

(e)	nu trebuie să fie adăugată criblură suplimentară pe suprafață;

(f)	duritatea liantului exprimată ca valoare PEN trebuie să fie de 40-60, de 60-80 sau chiar de 80-100, în funcție de condițiile climatice ale țării. Norma este de a se utiliza un liant cât mai dur posibil, cu condiția ca acesta să fie în conformitate cu practicile uzuale;

(g)

temperatura amestecului înainte de aplicare se alege astfel încât să se poată obține, prin aplicări ulterioare, coeficientul de porozitate dorit. Pentru a crește probabilitatea de a îndeplini specificațiile de la punctele 2.1-2.4 de mai sus, trebuie să se studieze caracterul compact nu numai prin alegerea unei temperaturi adecvate a amestecului, ci și printr-un număr adecvat de treceri și prin selectarea vehiculului de compactare.

Tabelul 1

Indicații de proiectare

	Valori-țintă		Toleranțe
	în raport cu masa totală a amestecului	în raport cu masa agregatului
Masa pietrișului, sită cu ochiuri pătrate (SM) > 2 mm	47,6 %	50,5 %	± 5
Masa nisipului 0,063 < SM < 2 mm	38,0 %	40,2 %	± 5
Masa umpluturii SM < 0,063 mm	8,8 %	9,3 %	± 2
Masa liantului (bitum)	5,8 %	Nu se aplică	± 0,5
Granulometria maximă a criblurii		8 mm	6,3-10
Duritatea liantului	[a se vedea punctul 3.2.2 litera (f)]		—
Valoarea pietrelor polizate (VPP)		> 50	—
Gradul de compactare, relativ la compactarea Marshall		98 %	—

4.   METODA DE ÎNCERCARE

4.1.   Măsurarea coeficientului de porozitate reziduală

În scopul acestei măsurători, trebuie să se preleve carote din pistă din cel puțin patru puncte diferite, repartizate uniform pe zona de încercare dintre liniile AA și BB (a se vedea figura 1). Pentru a evita neomogenitatea și denivelările pe calea de rulare a roților, carotele nu ar trebui să fie prelevate de pe pista de rulare propriu-zisă, ci din apropierea acesteia. Trebuie să se preleve (cel puțin) două carote din apropierea pistei de rulare și (cel puțin) o carotă aproximativ la jumătatea distanței dintre pista de rulare și fiecare punct în care este amplasat un microfon.

În cazul în care se suspectează că nu se îndeplinește condiția de omogenitate (a se vedea punctul 2.4 de mai sus), se vor preleva carote din mai multe puncte din interiorul zonei de încercare. Coeficientul de porozitate reziduală trebuie determinat pentru fiecare eșantion, apoi se calculează valoarea medie pentru toate eșantioanele și se compară cu cerința de la punctul 2.1 de mai sus. De asemenea, niciuna dintre carote nu trebuie să aibă o porozitate mai mare de 10 %. Constructorul suprafeței de încercare trebuie să aibă în vedere problema care poate apărea atunci când zona de încercare este încălzită de conducte sau de cabluri electrice și trebuie prelevate eșantioane din zona respectivă. Astfel de instalații trebuie planificate cu atenție, ținând cont de viitoarele locuri din care se prelevă carote prin forare. Se recomandă să fie lăsate câteva zone cu dimensiunea de aproximativ 200 × 300 mm unde să nu fie inserat(ă) niciun fir/nicio conductă sau unde acestea din urmă să fie amplasate la adâncime suficientă pentru a nu fi afectate de carotele extrase din stratul de suprafață.

4.2.   Coeficientul de absorbție acustică

Coeficientul de absorbție acustică (incidență normală) trebuie să fie măsurat prin metoda tubului pentru impedanță, utilizată în cadrul procedurii specificate în ISO/DIS 10 534: „Acoustics – Determination of sound absorption coefficient and impedance by a tube method”(„Acustică – Determinarea coeficientului de absorbție acustică și a impedanței prin metoda tubului.”)

În ceea ce privește eșantioanele, trebuie respectate aceleași cerințe ca în cazul determinării coeficientului de porozitate reziduală (a se vedea punctul 4.1 de mai sus).

Absorbția acustică trebuie măsurată în intervalul cuprins între 400 Hz și 800 Hz și în intervalul cuprins între 800 Hz și 1 600 Hz (cel puțin la frecvențele centrale ale benzilor de trei octave), iar valorile maxime trebuie identificate pentru ambele serii de frecvențe.

Apoi se calculează media acestor valori, pentru toate carotele de încercare, pentru a obține rezultatul final.

4.3.   Măsurarea macrotexturii volumetrice

În sensul prezentului standard, măsurătorile adâncimii texturii se efectuează în cel puțin 10 poziții aflate la distanțe egale de-a lungul urmelor de roți de pe traseul de încercare, valoarea medie obținută fiind comparată cu adâncimea minimă specificată a texturii. Pentru descrierea procedurii, a se vedea standardul ISO 10844:1994.

5.   STABILITATEA ÎN TIMP ȘI ÎNTREȚINEREA

5.1.   Influența îmbătrânirii

Ca și în cazul oricăror altor suprafețe, se preconizează că nivelul sonor de rulare (pneu/drum) măsurat pe suprafața de încercare poate crește ușor în primele 6-12 luni după construcție.

Suprafața va atinge caracteristicile necesare cel mai devreme la patru săptămâni după construcție.

Stabilitatea în timp este determinată în special de șlefuirea și compactarea exercitate de către vehiculele care circulă pe suprafața respectivă. Ea trebuie verificată periodic, în conformitate cu punctul 2.5 de mai sus.

5.2.   Întreținerea suprafeței

Resturile libere sau praful care ar putea reduce semnificativ adâncimea efectivă a texturii trebuie îndepărtate de pe suprafață. În țările cu climat rece, se folosește uneori sare pentru dezghețare. Sarea poate altera suprafața temporar sau chiar permanent, intensificând nivelul emisiilor sonore și, în consecință, nu este recomandată.

5.3.   Reasfaltarea zonei de încercare

În cazul în care este necesară reasfaltarea pistei de încercare, nu este nevoie, de obicei, să se reasfalteze mai mult decât banda de încercare (cu lățimea de 3 m, din figura 1) pe care se deplasează vehiculele, cu condiția ca zona de încercare care depășește banda să îndeplinească cerințele privind coeficientul de porozitate reziduală sau absorbția acustică, la măsurarea acestora.

6.   DOCUMENTAȚIA PENTRU SUPRAFAȚA DE ÎNCERCARE ȘI PENTRU ÎNCERCĂRILE EFECTUATE PE ACEASTA

6.1.   Documentația pentru suprafața de încercare

În documentul care descrie suprafața de încercare, se consemnează următoarele date:

6.1.1.

amplasarea pistei de încercare;

6.1.2.

tipul de liant, duritatea liantului, tipul de agregat, densitatea teoretică maximă a betonului (DR), grosimea stratului de uzură și curba granulometrică rezultată din carotele prelevate de pe poligonul de încercare;

6.1.3.

metoda de compactare (de exemplu, tipul de cilindru compresor, masa acestuia, numărul de treceri);

6.1.4.

temperatura amestecului, temperatura aerului ambiant și viteza vântului în timpul turnării suprafeței;

6.1.5.

data la care s-a turnat suprafața și numele contractantului;

6.1.6.

toate rezultatele încercărilor sau cel puțin cel mai recent rezultat, inclusiv: 6.1.6.1. coeficientul de porozitate reziduală al fiecărei carote; 6.1.6.2. locurile din zona de încercare de unde s-au prelevat carotele pentru măsurarea porozității; 6.1.6.3. coeficientul de absorbție acustică al fiecărei carote (în cazul în care a fost măsurat). A se specifica rezultatele atât pentru fiecare carotă, cât și pentru fiecare domeniu de frecvență, precum și media totală; 6.1.6.4. locurile din zona de încercare de unde s-au prelevat carotele pentru măsurarea absorbției; 6.1.6.5. adâncimea texturii, inclusiv numărul de încercări și abaterea standard; 6.1.6.6. instituția responsabilă pentru încercări în conformitate cu punctele 6.1.6.1 și 6.1.6.2 de mai sus și tipul de echipament folosit; 6.1.6.7. data încercării (încercărilor) și data prelevării carotelor din pista de încercare.

6.2.   Documentația pentru încercările privind emisiile sonore ale vehiculelor efectuate pe suprafață

În documentul care descrie încercarea (încercările) privind emisiile sonore ale vehiculelor, trebuie să se precizeze dacă au fost îndeplinite toate cerințele din acest standard sau nu. Se face trimitere la un document întocmit în conformitate cu punctul 6.1 de mai sus, în care sunt descrise rezultatele care confirmă acest lucru.

---

(1)  Specificațiile privind poligonul de încercare din prezenta anexă sunt valabile până la sfârșitul perioadei indicate la punctul 11.8 din prezentul regulament.

(2)  ISO 10844:1994.