(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1795 al Comisiei (3), Comisia Europeană („Comisia”) a instituit taxe antidumping la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Federativă a Braziliei („Brazilia”), Republica Islamică Iran („Iran”), Federația Rusă („Rusia”) și Ucraina („măsurile inițiale”). Investigația care a condus la instituirea măsurilor inițiale va fi denumită în continuare „investigația inițială”.

(2)

La 18 ianuarie 2021, în urma unei cereri depuse de Asociația Europeană a Oțelului („EUROFER” sau „solicitantul”), Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială, al cărei domeniu de aplicare se limitează la o examinare a dumpingului în ceea ce privește un producător rus, și anume PAO Severstal. Cu toate acestea, la 18 martie 2022, EUROFER și-a retras cererea, iar investigația de reexaminare a fost ulterior încheiată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/624 a Comisiei (4).

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (5), Comisia a primit o cerere de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor inițiale în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(4)

Cererea de reexaminare a fost depusă la 4 iulie 2022 de EUROFER în numele industriei Uniunii producătoare de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cererea de reexaminare s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil reapariția și continuarea dumpingului și reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(5)

Întrucât a stabilit, în urma consultării comitetului înființat prin articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a deschis, la 5 octombrie 2022, o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în privința importurilor în Uniune de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Ea a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (6) („avizul de deschidere”).

(6)

La 23 noiembrie 2022, solicitantul și-a retras cererea de efectuare a unei investigații de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor inițiale în ceea ce privește Ucraina. Ulterior, la 16 februarie 2023, Comisia a decis să încheie investigația de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în ceea ce privește importurile din Ucraina, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, și să continue investigația de reexaminare în ceea ce privește importurile din Brazilia, Iran și Rusia (7).

(7)

Având în vedere că investigația de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în privința Ucrainei a fost încheiată, măsurile inițiale împotriva importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Ucraina, au expirat automat după 5 ani de la instituirea măsurilor inițiale.

(8)

Măsurile antidumping în vigoare în prezent și care fac obiectul prezentei investigații de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor sunt, prin urmare, cele aplicabile importurilor din Brazilia, Iran și Rusia („țările în cauză”). Măsurile sunt instituite sub forma unei taxe fixe pe tonă, iar nivelurile taxei sunt între 54,50 și 63,00 EUR/tonă pentru Brazilia, 57,50 EUR/tonă pentru Iran și între 17,60 și 96,50 EUR/tonă pentru Rusia.

(9)

Investigația privind continuarea sau reapariția dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2021 și 30 iunie 2022 („perioada investigației de reexaminare”). Analiza evoluțiilor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2019 și sfârșitul perioadei investigației de reexaminare („perioada examinată”).

(10)

În avizul de deschidere, părțile interesate au fost invitate să contacteze Comisia în vederea participării la investigație. În plus, Comisia a informat în mod expres solicitantul, producătorii cunoscuți din Uniune, producătorii cunoscuți și autoritățile din țările în cauză, importatorii, utilizatorii și comercianții cunoscuți, precum și asociațiile cunoscute ca fiind părți vizate, cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și i-a invitat să participe la aceasta.

(11)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și de a solicita să fie audiate de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(12)

Comisia a primit observații cu privire la deschiderea reexaminării din partea Ministerului Dezvoltării Economice din Federația Rusă și a Ministerului Industriei și Comerțului din Federația Rusă („GR”), din partea Guvernului Federal al Braziliei („GBR”), reprezentat de Misiunea Braziliei pe lângă Uniunea Europeană, și din partea producătorilor Usinas Siderúrgicas de Minas Gerais S.A („USIMINAS”) și Companhia Siderúrgica Nacional („CSN”) din Brazilia.

(13)

GR a reamintit că sancțiunile impuse de Uniune ca urmare a agresiunii militare neprovocate a Rusiei împotriva Ucrainei au afectat importurile produsului în cauză. GR a adăugat că, la 26 martie 2022, Uniunea a impus o interdicție la importul de produse siderurgice provenite din Rusia și a susținut că, începând cu al doilea trimestru al anului 2022, importurile de aproape toate tipurile de HRF provenite din Rusia au încetat. Potrivit GR, aceste sancțiuni au un caracter de lungă durată și, la momentul investigației, nu existau semne că acestea ar fi atenuate. Prin urmare, GR a susținut că Comisia ar trebui să țină seama de faptul că sancțiunile au un impact asupra evaluării probabilității continuării dumpingului, în special asupra evaluării atractivității pieței Uniunii și a declarației solicitantului din cerere potrivit căreia piețele din țările terțe nu ar putea absorbi capacitatea de producție a oțelului din Rusia (8). În ceea ce privește atractivitatea pieței Uniunii, GR a susținut că perturbarea fluxurilor comerciale și a lanțurilor de aprovizionare din cauza sancțiunilor a redus atractivitatea pieței Uniunii pentru furnizorii ruși din cauza percepției riscului prezentat de restricțiile comerciale. În plus, potrivit GR, restabilirea legăturilor comerciale dintre Uniune și Rusia va necesita mult timp și multe eforturi. În cele din urmă, GR a susținut, de asemenea, că probabilitatea reapariției prejudiciului nu poate fi stabilită din cauza impunerii sancțiunilor de către Uniune.

(14)

În primul rând, în ceea ce privește afirmația GR potrivit căreia importurile de aproape toate tipurile de produse plate laminate la cald provenite din Rusia au încetat începând cu al doilea trimestru al anului 2022, Comisia a observat că cel de al patrulea pachet de sancțiuni, la care se referă GR, a impus o interdicție la import numai pentru 21 dintre cele 24 de coduri NC menționate în considerentul 42 (9). Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 3g alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 833/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/428 al Consiliului, această interdicție la import nu s-a aplicat în cazul executării, până la data de 17 iunie 2022, a contractelor încheiate înainte de 16 martie 2022 sau a contractelor accesorii necesare pentru executarea unor astfel de contracte. Prin urmare, cu excepția ultimelor 13 zile din perioada investigației de reexaminare, sancțiunile nu au avut niciun impact asupra importurilor produsului în cauză din Rusia. În plus, o interdicție la import pentru celelalte 3 coduri NC a fost impusă numai după perioada investigației de reexaminare, în temeiul celui de al optulea pachet de sancțiuni (10). Această din urmă interdicție la import nu s-a aplicat în cazul executării, până la data de 8 ianuarie 2023, a contractelor încheiate înainte de 7 octombrie 2022. Prin urmare, importurile produsului în cauză din Rusia au putut continua și în al doilea trimestru al anului 2022. În al doilea rând, în ceea ce privește impactul potențial al sancțiunilor asupra produsului în cauză din Rusia, Comisia a reamintit că sancțiunile respective sunt legate de agresiunea militară neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei și de situația geopolitică subiacentă. Domeniul de aplicare, modularea și/sau durata acestora sunt, prin urmare, imprevizibile. În plus, măsurile antidumping au o durată de aplicabilitate de cinci ani. Având în vedere aceste incertitudini și faptul că Consiliul poate modifica în continuare, în orice moment, domeniul de aplicare și durata exactă a sancțiunilor, Comisia a constatat că ele nu reprezintă un impediment pentru deschiderea unei investigații de reexaminare și că nu pot avea un impact asupra concluziilor sale referitoare la probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului, nici în ceea ce privește atractivitatea pieței Uniunii, nici în ceea ce privește reorientarea fluxurilor de export către Uniune din cauza situației de pe piețele țărilor terțe, și referitoare la probabilitatea reapariției prejudiciului. În special, GR nu a prezentat niciun element de probă care să susțină opinia potrivit căreia, în mod specific, reluarea importurilor de produs în cauză care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia va necesita mult timp și multe eforturi. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(15)

În plus, GR a susținut că informațiile menționate în cerere cu privire la extinderea planificată a capacității, care se bazează pe raportul OCDE privind cele mai recente evoluții ale capacității de producție a oțelului pentru 2021 (11), nu sunt exacte. În special, GR a susținut că niciunul dintre proiectele de producție a oțelului din Rusia enumerate în cerere nu a fost pus în aplicare și că societatea Don-Metal este un comerciant de deșeuri metalice, și nu un producător. În plus, potrivit GR, societatea Novolipetsk Steel (NLMK) nu și-a extins capacitatea, astfel cum s-a afirmat în cerere pe baza unui raport de presă al Steel Business Briefing („SBB”), ci a efectuat modernizarea din punctul de vedere al mediului a producției de oțel existente.

(16)

Comisia a observat că, chiar și fără a lua în considerare elementele de probă contestate de GR, elementele de probă privind supracapacitatea prezentate de EUROFER (12) în cerere au rămas necontestate. Deși este adevărat că o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor este un exercițiu prospectiv și că extinderea planificată a capacității poate juca într-adevăr un rol în evaluarea probabilității continuării sau reapariției dumpingului, supracapacitatea existentă, spre deosebire de supracapacitatea viitoare, este un indicator mult mai puternic al probabilității. Prin urmare, cererea a inclus suficiente elemente de probă pentru a justifica deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor, iar această afirmație a fost respinsă.

(17)

În plus, GR a susținut că anexa 5 la versiunea neconfidențială a cererii nu includea calculul dumpingului pentru Rusia și că pachetul de anexe denumit „HRFS_ER_Anexes_Part1” nu includea date privind prețul de export.

(18)

Comisia a observat că, deși dosarul din anexa 5 denumit „Calculul marjei de dumping pentru patru țări” includea în mod accidental doar prima pagină a documentului, cererea de reexaminare a furnizat toate elementele necesare pentru calcularea dumpingului (13) și a indicat marja de dumping medie rezultată pentru țările în cauză (14). Într-adevăr, astfel cum se arată în considerentul 19, GR a efectuat calculul dumpingului pentru Rusia pe baza datelor cuprinse în cererea de reexaminare și a prezentat observații cu privire la acesta. În special, în ceea ce privește datele privind prețul de export, astfel cum reieșea în mod clar din cererea de reexaminare (15), pentru calcularea prețurilor de export EUROFER s-a bazat pe prețurile CIF extrase din datele furnizate de Eurostat, care sunt accesibile publicului, și, ca alternativă, pe prețurile FOB extrase din datele privind exporturile ale Trade Data Monitor („TDM”), ambele seturi de prețuri fiind ajustate în mod corespunzător cu prețurile EXW. Astfel cum s-a explicat în cererea de reexaminare (16), datele privind exporturile ale TDM au fost furnizate în anexa 6. Anexa 6 a fost inclusă în pachetul de anexe menționat de GR, la fel ca și anexa 5. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă. În orice caz, la 18 noiembrie 2022, EUROFER a prezentat versiunea completă a anexei 5, astfel încât toate părțile interesate să poată prezenta observații în timp util.

(19)

În final, GR a susținut că singurul preț de export pe care l-a putut găsi în cererea de reexaminare a fost prețul exporturilor din Rusia către Uniune furnizat de Eurostat, care, pentru perioada identificată în cerere, era de 823 EUR pe tonă (17). După ce a comparat acest preț cu valoarea normală pentru aceeași perioadă și după ce l-a ajustat cu estimarea costului transportului intern de marfă, obținând astfel un preț de 650-750 EUR pe tonă, GR a susținut că importurile din Rusia nu au făcut obiectul unui dumping pe piața Uniunii.

(20)

Comisia a observat că, în anexa 5 la cererea de reexaminare, EUROFER a prezentat două seturi de prețuri practicate pe piața internă din Rusia: prețurile EXW extrase din Developing Markets Steel Review, publicate de MEPS International Ltd. („MEPS”), și prețurile CPT furnizate de SBB (18). Astfel cum se arată în anexa 5, EUROFER a calculat marja de dumping din cerere pe baza datelor interne furnizate de MEPS. Într-adevăr, datele furnizate de MEPS vizau și Brazilia și Ucraina (spre deosebire de datele furnizate de SBB, care vizau exclusiv Rusia), iar EUROFER a calculat marja de dumping în mod consecvent pentru trei dintre țările în cauză pe baza unor date provenite din aceeași sursă. Ulterior, EUROFER a efectuat două calcule paralele privind dumpingul, comparând prețurile de pe piața internă furnizate de MEPS atât cu prețurile de export furnizate de Eurostat, cât și cu prețurile furnizate de TDM la nivelul EXW. În ambele cazuri, EUROFER a constatat existența unui dumping. În schimb, GR a ales în mod arbitrar să utilizeze numai prețurile CPT de pe piața internă furnizate de SBB. Ulterior, GR a ajustat prețurile CPT de pe piața internă furnizate de SBB la nivelul EXW cu estimarea costului transportului intern de marfă. În schimb, GR nu a efectuat nicio ajustare cu prețul de export CIF furnizat de Eurostat. Prin urmare, GR a comparat în mod eronat prețurile EXW de pe piața internă cu prețurile de export CIF. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(21)

USIMINAS a afirmat că metodologia utilizată de EUROFER pentru a demonstra existența prima facie a reapariției dumpingului importurilor provenite din Brazilia și, în special, pentru determinarea exporturilor din Brazilia pe baza datelor din Turcia, Chile și Portugalia nu este aplicabilă în acest caz și că a fost aplicată în mod eronat. Potrivit USIMINAS, în conformitate cu articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază, prețul de export poate fi construit numai atunci când nu există exporturi către Uniune. Având în vedere că, în acest caz, au existat exporturi din Brazilia către Uniune în cursul perioadei de raportare, USIMINAS a susținut că în cererea de reexaminare ar fi trebuit să fie utilizate prețurile efective ale exporturilor din Brazilia către Uniune și, prin urmare, Comisia a acceptat în mod eronat informațiile prezentate în cererea de reexaminare.

(22)

Comisia a reamintit că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, se inițiază o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor atunci când cererea conține suficiente elemente de probă potrivit cărora expirarea măsurilor ar avea drept rezultat probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. În cererea de reexaminare, solicitantul a susținut că expirarea măsurilor ar avea drept rezultat reapariția dumpingului din partea Braziliei și că piața Uniunii ar fi inundată de importuri la prețuri de dumping, în concordanță cu prețurile curente de pe piețele țărilor terțe. Pentru a-și susține argumentul și având în vedere volumele mici ale importurilor din Brazilia în Uniune din cursul perioadei de raportare, solicitantul a utilizat prețurile exporturilor din Brazilia către toate țările terțe și, separat, către Turcia, Chile și Portugalia. Comisia a considerat că aceste prețuri reprezintă un element relevant pentru evaluarea fundamentării dosarului și că, împreună cu alte informații furnizate de solicitant, constituie suficiente elemente de probă, îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (2) pentru deschiderea investigației. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(23)

USIMINAS a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să accepte analiza cumulativă a EUROFER ca element de probă prima facie suficient pentru deschiderea cazului. În plus, USIMINAS, CSN și GBR au susținut că o evaluare cumulativă a efectelor importurilor din țările în cauză nu este justificată, având în vedere condițiile diferite de concurență dintre importurile din Brazilia și importurile din celelalte țări care fac obiectul investigației, volumele neglijabile ale importurilor și evoluția prețurilor importurilor din Brazilia.

(24)

Comisia nu este de acord cu această afirmație. Într-adevăr, în cererea de reexaminare s-a susținut existența unei situații fragile pentru industria Uniunii, cu probabilitatea reapariției prejudiciului. Prin urmare, solicitantul a trebuit să furnizeze elemente de probă cu privire la evoluția probabilă a importurilor din Brazilia în absența măsurilor. În acest sens, în cerere au fost analizați factori precum supracapacitatea din Brazilia, nivelul prețurilor exporturilor din Brazilia către țări terțe și atractivitatea pieței Uniunii (inclusiv un calcul al subcotării pentru Brazilia). Toți acești factori au fost analizați în cazul Braziliei în mod individual, nu în mod cumulativ. Volumul real al importurilor a fost furnizat, într-adevăr, în mod cumulativ, însă acesta nu a fost, ca atare, baza pentru a ajunge la o concluzie privind reapariția prejudiciului. Prin urmare, s-a considerat că cererea de reexaminare conține suficiente elemente de probă pentru deschiderea cazului.

(25)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion de părți interesate în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(26)

În avizul de deschidere, Comisia a declarat că a selectat cu titlu provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza reprezentativității în ceea ce privește volumul producției și cel al vânzărilor produsului care face obiectul reexaminării, luând în considerare și localizarea geografică. Eșantionul a fost constituit din trei producători din Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat 25 % din volumul total estimat al producției și 26 % din vânzările produsului similar în Uniune. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Nu s-au primit observații de fond, iar eșantionul provizoriu a fost confirmat.

(27)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(28)

Cu toate acestea, niciun importator neafiliat nu s-a manifestat și nu a furnizat informațiile solicitate.

(29)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor din țările în cauză să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat misiunilor Braziliei, Iranului și Rusiei să identifice și/sau să contacteze alți producători, dacă este cazul, care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(30)

Patru producători din Brazilia au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion.

(31)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de două grupuri de producători format din trei producători, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil, care acopereau 98 % din volumul total al exporturilor din Brazilia către Uniune din perioada investigației de reexaminare. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din Brazilia. Nu s-au primit observații privind eșantionul selectat.

(32)

În cazul Iranului, un singur producător a prezentat un răspuns privind eșantionarea. Prin urmare, având în vedere numărul mic de producători care s-au manifestat, eșantionarea nu a fost necesară.

(33)

În cazul Rusiei, Comisia nu a primit niciun răspuns privind eșantionarea din partea producătorilor ruși.

(34)

Comisia a trimis linkuri către chestionare singurului producător iranian care s-a manifestat, producătorilor din Brazilia incluși în eșantion și producătorilor din Uniune. Aceleași chestionare au fost puse la dispoziție și online (19) în ziua deschiderii investigației.

(35)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, din partea celor două grupuri de producători din Brazilia incluse în eșantion și din partea producătorului iranian.

(36)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului, precum și interesul Uniunii. Comisia a efectuat verificări încrucișate la distanță („VID”) prin videoconferință ale informațiilor furnizate de următoarele societăți:

(37)

Au fost efectuate vizite de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți:

(38)

La 25 octombrie 2023, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să mențină taxele antidumping în vigoare. Toate părțile au beneficiat de o perioadă în care au putut formula observații cu privire la respectiva comunicare.

(39)

Observațiile formulate de părțile interesate au fost analizate de Comisie și au fost luate în considerare, după caz. USIMINAS a solicitat și i s-a acordat o audiere cu serviciile Comisiei la 10 noiembrie 2023.

(40)

Produsul care face obiectul reexaminării este același cu cel care a făcut obiectul investigației inițiale, mai precis anumite produse plate laminate din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite (denumite în continuare „HRF” sau „produsul care face obiectul reexaminării”).

(41)

Următoarele produse nu fac obiectul prezentei reexaminări:

(42)

Produsul care face obiectul reexaminării se încadrează în prezent la codurile NC 7208 10 00, 7208 25 00, 7208 26 00, 7208 27 00, 7208 36 00, 7208 37 00, 7208 38 00, 7208 39 00, 7208 40 00, 7208 52 10, 7208 52 99, 7208 53 10, 7208 53 90, 7208 54 00, 7211 13 00, 7211 14 00, 7211 19 00, ex 7225 19 10 (codul TARIC 7225191090), 7225 30 90, ex 7225 40 60 (codul TARIC 7225406090), 7225 40 90, ex 7226 19 10 (codurile TARIC 7226191091, 7226191095), 7226 91 91 și 7226 91 99.

(43)

Produsele plate din oțel laminate la cald sunt fabricate prin laminare la cald. Acesta este un proces de prelucrare a metalului în cadrul căruia metalul fierbinte este trecut prin una sau mai multe perechi de cilindri fierbinți pentru a-i reduce grosimea și a-l uniformiza, temperatura metalului fiind mai mare decât temperatura de recristalizare. Ele pot fi furnizate sub diferite forme: în rulouri (chiar uleiate sau decapate), în bucăți de anumite lungimi (folii) sau în benzi înguste.

(44)

Există două utilizări principale ale produselor plate din oțel laminate la cald. În primul rând, ele reprezintă materia primă pentru fabricarea a diferite produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produse din oțel plate laminate la rece și produse acoperite. În al doilea rând, ele sunt utilizate ca produse industriale achiziționate de utilizatorii finali pentru diverse aplicații, inclusiv pentru construcții (producția de țevi din oțel), construcții navale, recipiente de gaz, automobile, recipiente sub presiune și conducte energetice.

(45)

Produsul în cauză vizat de prezenta investigație este produsul care face obiectul reexaminării, originar din Brazilia, Iran și Rusia.

(46)

Astfel cum s-a stabilit în investigația inițială, prezenta investigație de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(47)

Prin urmare, aceste produse sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(48)

În cursul perioadei investigației de reexaminare, importurile din Brazilia ale produsului care face obiectul reexaminării au continuat, deși la niveluri mai scăzute decât în perioada investigației inițiale (și anume între 1 iulie 2015 și 30 iunie 2016). Importurile de HRF din Brazilia au reprezentat aproximativ 1,38 % din piața Uniunii în perioada investigației de reexaminare, în comparație cu o cotă de piață de 1,79 % în cursul investigației inițiale. În termeni absoluți, volumul importurilor din Brazilia a scăzut de la 608 541 de tone în perioada investigației inițiale la 478 692 de tone în perioada investigației de reexaminare.

(49)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale produsului care face obiectul reexaminării din perioada investigației de reexaminare. Pe această bază, vânzările totale pe piața internă ale fiecărui producător-exportator de produs similar inclus în eșantion au fost reprezentative.

(50)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produse vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produse vândute la export în Uniune pentru producătorii-exportatori cu vânzări reprezentative pe piața internă.

(51)

Ulterior, Comisia a examinat dacă vânzările pe propria piață internă ale fiecărui producător-exportator inclus în eșantion pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru respectivul tip de produs către clienți independenți, efectuate în cursul perioadei investigației de reexaminare, reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că vânzările pe piața internă au fost reprezentative pentru toate tipurile de produse exportate pe piața Uniunii de către unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(52)

Ulterior, Comisia a definit, pentru fiecare tip de produs, proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți de pe piața internă realizate în perioada investigației de reexaminare, pentru a decide dacă trebuie utilizate vânzările efective pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(53)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(54)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs din cursul perioadei investigației de reexaminare.

(55)

Valoarea normală este prețul real de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, înregistrat numai în cazul vânzărilor profitabile de pe piața internă ale tipurilor de produs din cursul perioadei investigației de reexaminare, în cazul în care:

(56)

Analiza vânzărilor pe piața internă a arătat că peste 80 % din totalul vânzărilor pe piața internă au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. Prin urmare, valoarea normală a fost calculată ca fiind media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă din cursul perioadei investigației de reexaminare.

(57)

Pentru tipul de produs care nu a fost vândut deloc pe piața internă, costurile VAG medii ponderate și profitul pentru toate tranzacțiile efectuate pe piața internă au fost adăugate la costul de producție al tipului de produs, deoarece nu au existat vânzări ale acestui tip de produs de la alți producători din Brazilia.

(58)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au exportat în Uniune către societăți afiliate. Societățile afiliate situate în Uniune au utilizat HRF în principal pentru fabricarea altor produse. Investigația nu a indicat că societățile afiliate care au răspuns la chestionar au achiziționat HRF de la societăți neafiliate. Prin urmare, Comisia nu a reușit să confirme dacă prețul aferent este un preț stabilit în condiții de concurență deplină, în comparație cu investigația inițială, în cadrul căreia Comisia a confirmat că prețurile aferente erau prețuri stabilite în condiții de concurență deplină.

(59)

Cu toate acestea, întrucât în cadrul unei investigației de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor nu este necesar să se determine o marjă de dumping, ci doar probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului, Comisia a considerat oportun să utilizeze acest preț de export, astfel cum a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(60)

Comisia a comparat, pentru fiecare tip de produs, valoarea normală și prețul de export practicat de producătorii-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică, astfel cum s-a menționat mai sus.

(61)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări în ceea ce privește transportul, asigurarea, manipularea, încărcarea și cheltuielile auxiliare și ambalarea.

(62)

Pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs care face obiectul reexaminării, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(63)

Din acest motiv, marjele de dumping medii ponderate orientative, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, au fost de 16,2 % și, respectiv, de 18,7 % pentru producătorii incluși în eșantion. Prin urmare, s-a concluzionat că practicile de dumping au continuat în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(64)

În observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor finale, CSN a susținut că marja sa de dumping, astfel cum a fost calculată de către Comisie, ar putea fi supraestimată. În special, având în vedere faptul că Comisia nu a fost în măsură să stabilească faptul că vânzările la export ale CSN către societatea sa afiliată din UE au fost efectuate în condiții de concurență deplină, exista probabilitatea ca aceste vânzări să fi fost efectuate la prețuri mai mici decât prețurile de pe piața liberă. În opinia CSN, această diferență s-a produs ca urmare a faptului că prețurile de transfer sunt, în general, mai mici decât prețurile de pe piața liberă. În plus, având în vedere inflația ridicată din Brazilia și fluctuația cursului de schimb, ar fi mai adecvat ca marja de dumping să fie calculată pe baza mediilor lunare pentru valoarea normală și prețul de export, mai degrabă decât pe baza mediilor pentru întreaga perioadă a investigației de reexaminare. CSN a afirmat că, pe baza acestei metodologii, ar exista în continuare un dumping, însă ușor mai scăzut.

(65)

Comisia a observat că CSN nu și-a argumentat afirmația referitoare la prețul de transfer. În plus, chiar dacă metodologia de calcul al dumpingului sugerată de CSN ar fi acceptată, diferența în ceea ce privește marja de dumping ar fi mică și, prin urmare, nu ar modifica concluziile cu privire la continuarea dumpingului. Având în vedere cele menționate mai sus, observațiile formulate de CSN au fost respinse.

(66)

În cursul perioadei investigației de reexaminare, importurile de HRF din Iran practic au dispărut. Comisia a analizat probabilitatea reapariției dumpingului în secțiunea următoare.

(67)

În perioada investigației de reexaminare, importurile din Rusia ale produsului care face obiectul investigației au continuat, deși la niveluri mai scăzute decât în perioada investigației inițiale. Potrivit Eurostat, importurile de HRF din Rusia au reprezentat aproximativ 3,55 % din piața Uniunii în perioada investigației de reexaminare, în comparație cu o cotă de piață de 4,29 % în cursul investigației inițiale. În termeni absoluți, volumul importurilor din Rusia a scăzut de la 1 455 436 de tone în perioada investigației inițiale la 1 224 699 de tone în perioada investigației de reexaminare.

(68)

Astfel cum se menționează în considerentul 33, niciun producător-exportator din Rusia nu a cooperat la investigație. Prin urmare, la 27 octombrie 2022, prin intermediul notei la dosar privind eșantionul de producători-exportatori, Comisia a informat toate părțile interesate că, din cauza lipsei de cooperare, Comisia ar putea aplica articolul 18 din regulamentul de bază în ceea ce privește constatările referitoare la Rusia. Comisia nu a primit nicio observație în acest sens.

(69)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, constatările cu privire la probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului s-au bazat pe datele disponibile, în special pe informațiile accesibile publicului, cum ar fi cele de pe site-urile oficiale ale societăților, pe informațiile cuprinse în cererea de reexaminare și pe informațiile obținute de la părțile care au cooperat în cursul investigației de reexaminare (adică solicitantul).

(70)

Având în vedere lipsa de cooperare din partea producătorilor ruși, Comisia a utilizat datele disponibile pentru stabilirea valorii normale aferente Rusiei. În acest scop, au fost utilizate informațiile prezentate de solicitant.

(71)

Comisia nu a reușit să extragă date accesibile publicului privind prețurile HRF practicate pe piața internă din Rusia. Prin urmare, valoarea normală s-a bazat pe prețurile practicate pe piața internă din Rusia, stabilite pe baza listelor de prețuri medii de pe piața internă pentru rulourile laminate la cald furnizate de MEPS în cursul perioadei investigației de reexaminare, la care au fost adăugate costurile de prelucrare pentru a obține prețul HRF. Pentru a obține prețurile franco fabrică, au fost deduse costurile de transport intern estimate de solicitant în cererea de reexaminare.

(72)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori ruși, prețul de export a fost stabilit pe baza datelor privind prețurile de import CIF furnizate de Eurostat, ajustate la nivelul franco fabrică. Prin urmare, din prețul CIF s-au scăzut costurile aferente trenurilor de marfă și costurile de transport intern estimate de solicitant în cererea de reexaminare.

(73)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export la nivel franco fabrică stabilit mai sus.

(74)

Pe această bază, marja de dumping orientativă, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, a fost de aproximativ 5 %. Prin urmare, s-a concluzionat că practicile de dumping au continuat în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(75)

Ca urmare a constatării care indică existența dumpingului în cursul perioadei investigației de reexaminare, Comisia a examinat, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, probabilitatea continuării dumpingului în eventualitatea expirării măsurilor. S-au analizat următoarele elemente suplimentare: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Brazilia și atractivitatea pieței Uniunii.

(76)

În cererea de reexaminare, solicitantul a furnizat informații privind capacitatea de producție, producția, consumul și capacitatea neutilizată din Brazilia.

(77)

În ceea ce privește capacitatea neutilizată de HRF, solicitantul a afirmat că, pe baza datelor CRU (20), exista o capacitate neutilizată pentru anul 2020 de peste 6,6 milioane de tone în raport cu nivelul producției de HRF din Brazilia (21). În această privință, Comisia a observat că în calculele capacității neutilizate prezentate de solicitant se utilizează capacitatea nominală („placa indicatoare”), și anume capacitatea maximă care poate fi obținută teoretic în condiții ideale, de exemplu atunci când se produce o anumită game de produse și fără a lua în considerare pauzele de întreținere planificate sau neplanificate. Pentru calcularea capacității neutilizate în acest caz, Comisia a considerat că este mai adecvat să se utilizeze, dacă este disponibilă, capacitatea de producție care reprezintă cantitatea maximă care poate fi produsă în mod realist ținând seama de acești factori.

(78)

Investigația a arătat că, în cursul perioadei investigației de reexaminare, producătorii-exportatori incluși în eșantion și-au mărit gradul de utilizare a capacității de producție comparativ cu 2019 și 2020 și produceau un volum aproape echivalent capacității lor de producție cu rate de utilizare de peste 90 %. Prin urmare, capacitatea neutilizată în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion s-a dovedit a fi redusă în perioada investigației de reexaminare. Totuși, acest aspect trebuie privit în contextul în care importurile din Brazilia în Uniune continuă la niveluri ușor mai scăzute decât în perioada investigației inițiale.

(79)

Comisia a analizat probabilitatea ca producătorii-exportatori din Brazilia să își mărească vânzările la export la prețuri de dumping pe piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Prin urmare, Comisia a analizat nivelul prețurilor practicate de producătorii din Brazilia pe piața lor internă, precum și la exporturile din Brazilia către piețele țărilor terțe și le-a comparat cu nivelul prețurilor practicate de industria Uniunii.

(80)

Investigația a arătat că prețurile practicate de producătorii-exportatori incluși în eșantion pe piața internă din Brazilia au fost mai mari decât prețurile practicate de industria Uniunii pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate, cu excepția prețurilor practicate de un producător-exportator inclus în eșantion în 2020.

(81)

În ceea ce privește prețurile pentru țările terțe, prețurile practicate de producătorul-exportator inclus în eșantion, cu vânzări semnificative la export către țări terțe, au fost în general mai mici (în medie cu 12 %) în cursul perioadei examinate decât prețurile practicate de producătorii din Uniune pe piața Uniunii. Această constatare este în concordanță cu datele privind compararea prețurilor extrase din GTA, care arată că prețul de export către țări terțe practicat de toți exportatorii din Brazilia este mai mic decât prețurile practicate pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate.

(82)

În plus, pentru a avea o imagine a comportamentului probabil în ceea ce privește prețurile de export către Uniune în absența măsurilor, Comisia a comparat, de asemenea, prețul de export către țări terțe practicat de Brazilia cu valoarea normală din Brazilia pentru producătorul-exportator inclus în eșantion care a exportat, de asemenea, către țări terțe. Comparația a fost realizată la nivel franco fabrică. Pe această bază, s-a constatat că valoarea normală era mai mare decât prețul de export către țări terțe, diferența exprimată ca procent din prețul CIF la frontieră fiind de aproximativ 20 %.

(83)

De asemenea, Comisia a observat că, în perioada investigației de reexaminare, producătorii-exportatori incluși în eșantion și-au crescut semnificativ ponderea exporturilor către Uniune din vânzările lor totale, în ceea ce privește volumul. Se reamintește faptul că aceste vânzări au fost realizate la prețuri de dumping. Prin urmare, în eventualitatea expirării măsurilor, există probabilitatea ca importurile care fac obiectul unui dumping să continue să crească.

(84)

GBR a susținut că producătorii de HRF din Brazilia se concentrează pe deservirea piețelor lor interne și regionale și nu sunt stimulați să își crească exporturile către Uniune.

(85)

Investigația a arătat că, într-adevăr, în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion, peste 50 % din vânzările lor din cursul PIR au fost realizate pe piața internă. Cu toate acestea, creșterea menționată mai sus a exporturilor lor către Uniune ca proporție din vânzările lor totale s-a produs chiar dacă prețurile practicate pe piața internă din Brazilia au fost mai mari decât prețurile practicate de industria Uniunii.

(86)

În observațiile sale formulate în urma comunicării constatărilor, GBR și-a reiterat afirmația potrivit căreia producătorii brazilieni de HRF nu dispun de stimulentele necesare pentru a-și crește exporturile către Uniune și a făcut referire la presupusa concentrare a producătorilor brazilieni pe piețele interne și regionale, la capacitatea neutilizată limitată din Brazilia, la mecanismul UE de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) și la taxele de salvgardare instituite de UE la importurile de anumite produse siderurgice.

(87)

În ceea ce privește piețele vizate și capacitatea neutilizată disponibilă a producătorilor brazilieni, astfel cum se menționează în considerentul 81, piața Uniunii este mai atractivă decât alte piețe de export. Având în vedere acest fapt, capacitatea neutilizată limitată din Brazilia nu ar împiedica o nouă creștere a exporturilor către Uniune. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse. În ceea ce privește argumentele privind CBAM și măsurile de salvgardare, acestea sunt abordate în considerentul 213 de mai jos.

(88)

Comisia a concluzionat că, având în vedere faptul că importurile din Brazilia la prețuri de dumping au scăzut doar ușor în comparație cu investigația inițială, atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește prețurile și faptul că prețurile exporturilor din Brazilia către țări terțe sunt mai mici decât prețurile practicate pe piața internă, există probabilitatea ca producătorii din Brazilia să continue să exporte către Uniune la prețuri de dumping în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(89)

Având în vedere absența exporturilor din Iran către Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, Comisia a analizat, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, probabilitatea reapariției dumpingului în eventualitatea abrogării măsurilor. Au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Iran, atractivitatea pieței Uniunii și prețurile de export către țări terțe.

(90)

În cererea de reexaminare și în comunicările ulterioare, solicitantul a prezentat calcule privind capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Iran în ceea ce privește oțelul utilizat pentru fabricarea de HRF, pe baza a două surse de informații, Plantfacts și CRU (22). Conform acestor calcule, Iranul a avut la dispoziție o capacitate neutilizată semnificativă în perioada investigației de reexaminare. La fel ca în cazul Braziliei, astfel cum se explică în considerentul 77, Comisia a considerat că aceste calcule utilizează capacitatea nominală și că ar fi mai adecvat ca pentru evaluarea sa să se utilizeze capacitatea de producție, dacă este disponibilă.

(91)

Investigația a stabilit că producătorul-exportator din Iran care a cooperat a produs un volum aproape echivalent capacității sale de producție în cursul perioadei investigației de reexaminare și, prin urmare, capacitatea sa neutilizată a fost redusă în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(92)

Cu toate acestea, investigația a arătat, de asemenea, că societatea a început construcția unui nou laminor de benzi la cald pentru a-și crește în mod semnificativ capacitatea de producție de oțel utilizat pentru fabricarea de HRF. Conform declarațiilor directorului general al societății din ianuarie 2020 (23), proiectul urma să acopere până la 4,5 milioane de tone din capacitatea anuală de producție de HRF și a fost planificat să fie finalizat în termen de 900 de zile.

(93)

În timpul verificării încrucișate de la distanță, efectuată prin videoconferință, societatea a declarat că proiectul se confruntă cu întârzieri semnificative, însă fără a furniza elemente de probă adecvate în acest sens. În plus, societatea a susținut că noul laminor de benzi la cald a fost destinat să deservească exclusiv piața internă ca urmare a creșterii semnificative preconizate pe această piață. Pentru a justifica această afirmație, societatea a prezentat o prognoză internă care prezintă previziunile sale privind evoluția pieței interne.

(94)

Comisia a observat că, în cazul în care previziunile societății s-ar materializa (în scenariul cel mai probabil pentru evoluția pieței interne), ținând seama de cota de piață actuală a societății, exploatarea noului laminor de platbandă la cald ar avea ca rezultat o capacitate neutilizată cu mult peste 1 milion de tone pe an.

(95)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a concluzionat că, în următorii ani, va exista o capacitate neutilizată semnificativă disponibilă în Iran, care ar putea fi utilizată pentru exporturi, inclusiv pentru exporturi către Uniune.

(96)

Comisia a analizat probabilitatea ca producătorii-exportatori din Iran să înceapă să exporte produsul care face obiectul reexaminării la prețuri de dumping pe piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În acest scop, Comisia a comparat nivelul prețurilor exporturilor către țări terțe practicate de producătorul iranian care a cooperat cu nivelul prețurilor practicate de industria Uniunii și nivelul prețurilor practicate de producătorul iranian care a cooperat pe piața internă cu nivelul prețurilor exporturilor sale către piețele țărilor terțe.

(97)

Comisia a comparat prețurile CIF ale exporturilor din Iran către țări terțe, astfel cum au fost furnizate în răspunsul său la chestionar de către producătorul care a cooperat, cu prețurile practicate de industria Uniunii. S-a constatat că prețurile de export către țările terțe au fost cu cel puțin 14 % mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii în perioada investigației de reexaminare. Prin urmare, piața Uniunii este mai atractivă în comparație cu alte posibile destinații de export ale produsului care face obiectul reexaminării, iar producătorii iranieni ar avea un stimulent economic pentru a transfera exporturile către Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(98)

În plus, pentru a avea o imagine a comportamentului probabil în materie de prețuri în ceea ce privește Uniunea în absența măsurilor, Comisia a comparat, de asemenea, prețul de export către țări terțe cu valoarea normală din Iran utilizând datele furnizate de producătorul-exportator care a cooperat pentru perioada investigației de reexaminare. Comparația a fost realizată pe o bază franco fabrică. Pe această bază, diferența de preț dintre valoarea normală și prețurile de export către țări terțe, stabilită ca procent din prețul CIF la frontieră, a fost de aproximativ 3 %. Cu toate acestea, în timpul procesului de verificare încrucișată de la distanță, nu a fost posibil să se verifice dacă valoarea totală a tranzacțiilor de export a fost plătită. Prin urmare, Comisia a considerat că prețurile reale de export către țări terțe ar putea fi și mai mici și că diferența de mai sus dintre prețurile practicate pe piața internă și prețurile de export ar putea fi și mai mare. Această constatare sugerează că, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, iar prețurile la care producătorul-exportator iranian ar exporta produsul în cauză în Uniune ar fi în concordanță cu prețurile pentru celelalte țări terțe observate în cursul reexaminării, marjele de dumping ar fi probabil semnificative.

(99)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, producătorul iranian care a cooperat a afirmat că evaluarea Comisiei a fost incorectă, deoarece nu a existat o continuare a dumpingului. Producătorul-exportator a contestat, de asemenea, concluziile referitoare la capacitatea neutilizată. Întrucât observațiile prezentate de societate se bazează pe informații confidențiale, Comisia a comunicat concluziile prin intermediul unui document separat trimis doar societății.

(100)

Comisia a concluzionat că, având în vedere capacitatea neutilizată preconizată care va deveni disponibilă în Iran, atractivitatea pieței Uniunii și faptul că prețurile exporturilor din Iran către țări terțe sunt mai mici decât prețurile practicate pe piața internă, există o probabilitate ridicată de reapariție a dumpingului din partea Iranului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(101)

Ca urmare a constatării existenței dumpingului în perioada investigației de reexaminare, Comisia a examinat, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, probabilitatea continuării dumpingului în eventualitatea abrogării măsurilor. S-au analizat următoarele elemente suplimentare: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Rusia, atractivitatea pieței Uniunii și posibila capacitate de absorbție a piețelor țărilor terțe.

(102)

În cererea de reexaminare, solicitantul a furnizat informații privind capacitatea de producție, producția, consumul și capacitatea neutilizată din Rusia.

(103)

În ceea ce privește capacitatea de producție de HRF, solicitantul a furnizat două seturi de date sensibile CRU care fac obiectul drepturilor de autor (24). În plus, el a prezentat (25) raportul OCDE privind cele mai recente evoluții ale capacității de producție a oțelului pentru 2021 (26). În ceea ce privește producția de HRF, solicitantul a furnizat aceleași seturi de date sensibile CRU care fac obiectul drepturilor de autor (27), precum și date sensibile alternative extrase din Plantfacts care fac obiectul drepturilor de autor (28). În plus, el a prezentat un extras din raportul OCDE privind evoluția pieței oțelului pentru al patrulea trimestru al anului 2021 (29). În ceea ce privește consumul și capacitatea neutilizată de HRF, solicitantul a furnizat un set de date sensibile CRU care fac obiectul drepturilor de autor (30).

(104)

Din cauza lipsei de cooperare din partea producătorilor-exportatori ruși, Comisia și-a bazat constatările privind capacitatea de producție de HRF din Rusia în perioada investigației de reexaminare pe capacitatea de producție a oțelului brut specificată în raportul OCDE privind cele mai recente evoluții ale capacității de producție a oțelului, defalcată pentru HRF, pe baza datelor furnizate de Asociația Mondială a Oțelului („Worldsteel”). În primul rând, cel mai recent raport al OCDE privind cele mai recente evoluții ale capacității de producție a oțelului a arătat o tendință de creștere a capacității de producție de oțel brut în Rusia (31), corespunzătoare unei capacități medii de producție a oțelului de brut de 90,5 milioane de tone în perioada investigației de reexaminare. Worldsteel a raportat că volumul de HRF (inclusiv benzile laminate la cald) și rulourile laminate la cald [care sunt, astfel cum a raportat solicitantul, forma în care se exportă HRF de obicei (32)], s-a ridicat, în medie, la 21,7 % din volumul exporturilor de produse finite din oțel de la nivel mondial (excluzând, prin urmare, lingourile și produsele semifinite) în perioada investigației de reexaminare (33). Acest procent aferent HRF a fost aplicat capacității de producție a oțelului brut din Rusia, rezultând o capacitate de producție de HRF în Rusia de 19,6 milioane de tone în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(105)

Comisia și-a bazat constatările privind producția de HRF din Rusia în perioada investigației de reexaminare pe datele defalcate privind producția de oțel brut furnizate de Worldsteel. Într-adevăr, Worldsteel a raportat o producție medie de oțel brut în Rusia de 74,3 milioane de tone în cursul perioadei investigației de reexaminare (34). Aplicând aceeași cotă de HRF raportată de mai sus, Comisia a constatat, ca estimare prudentă, că Rusia a produs 16,1 milioane de tone de HRF în perioada investigației de reexaminare.

(106)

Comisia și-a bazat constatările privind consumul de HRF din Rusia în perioada investigației de reexaminare pe date defalcate privind consumul de oțel brut furnizate de Worldsteel. De fapt, Worldsteel prezintă un consum mediu de oțel brut în Rusia de 42,8 milioane de tone în perioada investigației de reexaminare (35). Aplicând aceeași cotă de HRF și de rulouri laminate la cald raportată mai sus, Comisia a constatat, ca estimare prudentă, că în perioada investigației de reexaminare, consumul de HRF din Rusia s-a ridicat la 9,3 milioane de tone.

(107)

Pe baza datelor de mai sus, Comisia a constatat că Rusia dispunea de o capacitate neutilizată de 3,5 milioane de tone în raport cu producția din perioada investigației de reexaminare, ceea ce reprezintă 10 % din consumul de pe piața liberă din Uniune. În plus, atunci când se compară capacitatea de producție cu consumul de pe piața internă, consumul a scăzut cu 10 milioane de tone în perioada investigației de reexaminare, ceea ce reprezintă aproape 30 % din consumul de pe piața liberă din Uniune.

(108)

Supracapacitățile de producție reprezintă un stimulent pentru continuarea exporturilor. Este clar că exportatorii ruși trebuie să exploateze toate posibilitățile existente de creștere a producției pentru a beneficia pe deplin de capacitățile instalate. Cel mai evident mod este de a pătrunde pe orice piață deschisă de la nivel mondial și, foarte probabil, la prețuri de dumping, așa cum continuă să fie cazul în investigația actuală.

(109)

Pe baza faptelor și a considerațiilor de mai sus, Comisia a concluzionat că producătorii-exportatori ruși dispun de capacități neutilizate suficiente, care ar putea fi utilizate în vederea exporturilor de HRF la prețuri de dumping către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(110)

Comisia a analizat probabilitatea ca producătorii ruși să își crească vânzările la export la prețuri de dumping către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Prin urmare, Comisia a analizat nivelul prețurilor practicate de producătorii ruși pe piața lor internă, precum și nivelul prețurilor exporturilor din Rusia către piețele țărilor terțe și le-a comparat cu nivelul prețurilor practicate de industria Uniunii.

(111)

Volumele și prețurile exporturilor din Rusia utilizate pentru a stabili atractivitatea pieței Uniunii au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și pe baza datelor și informațiilor GTA din cererea de reexaminare.

(112)

Comisia a comparat prețurile de pe piața internă din Rusia utilizate pentru stabilirea valorii normale cu prețurile practicate de industria Uniunii în perioada investigației de reexaminare. Comparația a arătat că prețurile medii practicate pe piața internă din Rusia au fost cu 17 % mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii. Prin urmare, prețurile practicate în Uniune au fost mai atractive decât prețurile practicate în Rusia.

(113)

În plus, Comisia a comparat prețurile FOB ale exporturilor din Rusia către țări terțe extrase din baza de date GTA, ajustate în funcție de costul aferent trenurilor de marfă din Rusia către Uniune, indicate în cererea de reexaminare, cu prețurile practicate de industria Uniunii. Totuși, baza de date GTA nu includea date pentru 2022, deoarece autoritățile vamale din Rusia au suspendat publicarea statisticilor până la noi dispoziții în urma agresiunii militare neprovocate a Rusiei împotriva Ucrainei. Prin urmare, Comisia a utilizat datele din 2021 și le-a considerat aplicabile și în prima jumătate a anului 2022. Prețurile de export către țări terțe din 2021 au fost cu aproximativ 21 % mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii în perioada investigației de reexaminare. Prin urmare, piața Uniunii este mai atractivă în comparație cu alte posibile destinații de export ale produsului în cauză, iar producătorii ruși au un stimulent economic pentru a transfera exporturile către Uniune, în eventualitatea abrogării măsurilor.

(114)

În plus, pentru a avea o imagine a comportamentului probabil în materie de prețuri în ceea ce privește Uniunea în absența măsurilor, Comisia a comparat, de asemenea, prețurile de export FOB din Rusia din baza de date GTA, ajustate cu costurile de transport din Rusia indicate în cererea de reexaminare, cu prețurile de pe piața internă din Rusia utilizate pentru a stabili valoarea normală. Prin urmare, comparația a fost realizată la nivel franco fabrică. Din motivele menționate mai sus, Comisia a utilizat datele din 2021 și le-a considerat aplicabile și în prima jumătate a anului 2022. Pe această bază, diferența de preț dintre prețurile exporturilor din Rusia către țări terțe din 2021, ajustate cu costurile de transport din Rusia, și valoarea normală a fost de aproximativ 15 % din prețul CIF la frontiera Uniunii. Valoarea normală, care este mai mare cu 15 %, confirmă faptul că, în eventualitatea expirării măsurilor, exporturile din Rusia către Uniune ar fi probabil efectuate la un preț mai mic decât prețurile practicate pe piața internă din Rusia.

(115)

Pe lângă cele menționate mai sus, Comisia a constatat că în Indonezia, Mexic, Thailanda, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii sunt în vigoare măsuri de apărare comercială privind exporturile produsului în cauză din Rusia (36). În consecință, piețele din aceste țări terțe, care sunt consumatori importanți de produse siderurgice, sunt mai puțin atractive pentru producătorii-exportatori ruși. Acesta este un element suplimentar care sprijină constatarea că actuala capacitate de producție a Rusiei s-ar orienta, cel mai probabil, spre piața Uniunii în cazul abrogării măsurilor.

(116)

Având în vedere capacitatea neutilizată semnificativă din Rusia și elementele de probă privind atractivitatea pieței Uniunii, Comisia a concluzionat că, în eventualitatea expirării măsurilor, producătorii-exportatori ruși ar putea să activeze capacitatea neutilizată și chiar să redirecționeze exporturile din țări terțe către piața Uniunii la prețuri de dumping și în volume semnificative.

(117)

Având în vedere constatările sale privind continuarea dumpingului în cursul perioadei investigației de reexaminare și evoluția probabilă a exporturilor în eventualitatea expirării măsurilor, Comisia a concluzionat că există o mare probabilitate ca expirarea măsurilor antidumping privind importurile din Rusia să conducă la continuarea dumpingului.

(118)

Conform solicitantului, produsul similar a fost fabricat de 21 de producători din Uniune în cursul perioadei examinate. Ei constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(119)

Producția totală din Uniune a produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei investigației de reexaminare a fost stabilită la aproximativ 70 de milioane de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile privind industria Uniunii, precum cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, răspunsurile verificate la chestionar și răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER. Astfel cum se indică în considerentul 26, producătorii din Uniune selectați să facă parte din eșantion au reprezentat 25 % din producția totală a Uniunii de produs similar în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(120)

Produsul care face obiectul reexaminării este considerat o materie primă pentru fabricarea a diferite produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produsele laminate la rece. Având în vedere că industria Uniunii este, în cea mai mare parte, integrată vertical și produce atât produsul care face obiectul reexaminării, cât și produsele din aval, atât piața captivă, cât și piața liberă au fost analizate separat, după caz.

(121)

Distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului, deoarece produsele destinate pieței captive nu sunt expuse concurenței directe din partea importurilor, iar eventualele prețuri de transfer sunt stabilite în cadrul grupurilor în funcție de diferite politici tarifare. În schimb, producția destinată pieței libere se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză, iar prețurile sunt stabilite conform condițiilor pieței. Piața liberă totală include vânzări ale producătorilor din Uniune către clienți neafiliați și vânzări necaptive către societăți afiliate.

(122)

Pentru a oferi o imagine cât mai exactă posibil a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga activitate a industriei Uniunii legată de produsul în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată pieței captive sau pieței libere. Comisia a constatat că peste 50 % din producția totală a Uniunii de produs similar a fost destinată pieței captive în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(123)

Comisia a stabilit consumul de pe piața liberă din Uniune pe baza (a) vânzărilor pe piața Uniunii ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune, astfel cum au fost raportate în răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER și (b) a importurilor în Uniune din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate de Eurostat. Consumul de pe piața captivă din Uniune a fost stabilit pe baza utilizării captive și a vânzărilor captive pe piața Uniunii ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune, astfel cum au fost raportate în răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER.

(124)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii

(125)

Consumul total la nivelul Uniunii a scăzut brusc cu 13 % în 2020 ca urmare a unei scăderi bruște a cererii cauzate de pandemia de COVID-19. Această scădere a fost însă urmată de o redresare determinată de relansarea cererii de oțel în 2021, care a continuat în cursul perioadei investigației de reexaminare. În ansamblu, în cursul perioadei investigației de reexaminare, consumul total la nivelul Uniunii a reușit să revină la nivelurile din 2019.

(126)

Tendința consumului de pe piața captivă a fost aproape identică cu tendința consumului total la nivelul Uniunii, scăzând brusc cu 12 % în 2020, această scădere fiind urmată de o redresare în perioada ulterioară pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, consumul de pe piața captivă a atins doar 95 % din nivelurile înregistrate în 2019.

(127)

Consumul de pe piața liberă a urmat o tendință similară cu cea a consumului total de la nivelul Uniunii. Acesta a scăzut brusc cu 14 % în 2020 și s-a redresat puternic în cursul perioadei investigației de reexaminare, crescând cu 7 % comparativ cu 2019.

(128)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 35, niciun producător din Rusia nu a cooperat, în schimb au cooperat un producător din Iran și patru producători din Brazilia, dintre care Comisia a inclus în eșantion doi producători.

(129)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza unei comparații între volumele importurilor și consumul de pe piața liberă din Uniune, astfel cum este ilustrată în tabelul 1 de mai sus.

(130)

Importurile în Uniune provenite din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul (tone) și cota de piață a importurilor

(131)

Importurile din Brazilia au fluctuat în cursul perioadei examinate. În 2020, nivelul importurilor în Uniune a crescut, continuând să crească ușor și, ulterior, înregistrând o creștere mai puternică în cursul perioadei investigației de reexaminare. Importurile din Iran în Uniune au încetat complet după 2019. Importurile din Rusia au fluctuat în cursul perioadei examinate. În comparație cu 2019, importurile din Rusia au crescut brusc în 2020 și 2021. Această creștere a fost urmată de o ușoară scădere în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(132)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat și a recalculării efectuate pentru Brazilia, astfel cum se explică în nota de subsol 38.

(133)

În absența unor prețuri fiabile în cazul Braziliei, astfel cum se explică în considerentul 58, și în absența importurilor din Iran, Comisia nu a putut efectua un calcul al subcotării prețurilor pentru cele două țări. În ceea ce privește Rusia, pentru a stabili marja de subcotare au fost utilizate datele statistice furnizate de Eurostat, astfel cum se explică mai jos în considerentul 138.

(134)

Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din țările în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețurile de import (EUR/tonă)

(135)

Cu excepția Iranului, ale cărui exporturi au încetat după 2019, prețurile medii ale țărilor în cauză au urmat aceeași tendință în cursul perioadei examinate. După o scădere a prețurilor în 2020, s-a observat o creștere bruscă a prețurilor medii între 2021 și perioada investigației de reexaminare, cu excepția Braziliei, unde prețurile au scăzut în perioada cuprinsă între 2021 și PIR. În ceea ce privește Rusia și Brazilia, prețurile medii ale importurilor au crescut de peste două ori în cursul perioadei examinate, de la 443 EUR/tonă în 2019 la 897 EUR/tonă în perioada investigației de reexaminare în cazul Rusiei și de la 467 EUR/tonă la 939 EUR/tonă în cazul Braziliei.

(136)

După comunicarea constatărilor, GBR și USIMINAS au afirmat că metodologia utilizată de Comisie pentru recalcularea datelor privind Brazilia a fost neclară și nu a putut fi verificată de părțile interesate. Ele au solicitat Comisiei să se bazeze în analiza sa exclusiv pe statisticile oficiale privind importurile. USIMINAS a adăugat că datele privind importurile calculate de Comisie au denaturat indicatori precum prețurile de import și volumele totale ale importurilor. În plus, atât GBR, cât și USIMINAS au afirmat că cota de piață a importurilor din Brazilia a fost supraestimată, iar cota de piață a Braziliei ar trebui exprimată ca procent din consumul agregat. Aceeași afirmație a fost formulată și de către CSN, care a adăugat că analizarea tuturor vânzărilor din Brazilia și compararea acestora exclusiv cu consumul de pe piața liberă creează o asimetrie în cadrul evaluării cotei de piață efectuate de către Comisie, întrucât nu numai că majorează în mod artificial piața importurilor din Brazilia către UE, ci conduce și la o evaluare cumulativă nejustificată a importurilor din Brazilia și a celor din Rusia. În ceea ce privește, în special, comparația cu piața liberă, GBR a făcut trimitere la punctele 7.272 și 7.273 din raportul grupului special din 31 octombrie 2018 privind litigiul „Maroc – Măsuri antidumping privind anumite tipuri de produse laminate la cald originare din Turcia (WT/DS513/R)”, în care s-a solicitat autorității însărcinate cu investigația să analizeze toate aspectele legate de situația industriei naționale, pentru a se asigura că respectiva autoritate nu se va concentra exclusiv asupra unor părți ale industriei naționale cu performanțe slabe, excluzându-le pe cele cu performanțe bune și viceversa.

(137)

Astfel cum s-a explicat deja în nota de subsol 38, Comisia a observat o discrepanță între datele furnizate de Eurostat și datele verificate privind vânzările către Uniunea Europeană ale societăților incluse în eșantion. În special, volumele verificate ale vânzărilor către UE ale celor două societăți incluse în eșantion au fost mai mari decât volumele totale ale importurilor din Brazilia raportate atât de Eurostat, cât și în sistemul Supraveghere. Prin urmare, datele statistice nu au putut fi luate în considerare exclusiv pentru determinarea volumelor importurilor din Brazilia. În schimb, Comisia s-a bazat pe statisticile privind importurile din baza de date Supraveghere ajustate cu volumele de vânzări verificate ale celor două societăți incluse în eșantion pentru a stabili volumele totale ale importurilor. Ajustarea a fost efectuată pe baza codului adițional TARIC al societății incluse în eșantion în baza de date Supraveghere, care a furnizat informații specifice societății. Comisia nu a putut divulga datele detaliate care stau la baza acestei metodologii de calcul, deoarece divulgarea lor ar constitui o încălcare a confidențialității față de producătorii-exportatori care au cooperat în temeiul articolului 19 alineatul (1) din regulamentul de bază. În plus, Comisia a ajustat în consecință prețurile de import, volumele totale ale importurilor și consumul de pe piața liberă a Uniunii, astfel cum s-a explicat deja în nota de subsol 38. În ceea ce privește afirmațiile referitoare la calculul cotei de piață, Comisia a stabilit cota de piață a importurilor pe baza unei comparații între volumele importurilor și consumul de pe piața liberă din Uniune, în conformitate cu metodologia din investigația inițială (39), astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. În plus, Comisia a reamintit că vânzările captive și vânzările către părți afiliate sunt două concepte diferite. Pentru ca vânzările să fie considerate captive, cumpărătorul (afiliat) nu poate avea libertatea de alegere a furnizorului. Astfel cum s-a reamintit deja în considerentul 58. În cazul de față, nu există niciun indiciu sau element de probă care să demonstreze că aceste vânzări au fost exclusive. De fapt, se pare că aceste societăți au avut posibilitatea să se aprovizioneze și s-au aprovizionat de la părți terțe în cursul investigației inițiale. În ceea ce privește afirmațiile potrivit cărora o astfel de metodologie conduce la o evaluare cumulativă nejustificată a importurilor din Brazilia și a celor din Rusia, Comisia a reamintit că cota de piață a Braziliei și cea a Rusiei au fost calculate separat și că analiza probabilității reapariției prejudiciului a fost efectuată mai întâi pentru fiecare țară în parte. În plus, Comisia a reamintit că, în analiza sa privind situația industriei Uniunii, a examinat în mod separat atât performanța industriei Uniunii în ansamblu, cât și piața captivă și piața liberă (a se vedea, de exemplu considerentul 157). În special, acest aspect a fost confirmat la punctul 7.6.2.1.2.1 din WT/DS513/R, în care organul de apel a afirmat că „în cazurile în care autoritățile care efectuează investigația examinează o parte a unei industrii naționale, ele ar trebui, în principiu, să examineze în mod similar toate celelalte părți care alcătuiesc industria, precum și industria în ansamblu”. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(138)

În lipsa cooperării din partea Rusiei, având în vedere că au fost utilizate date statistice, s-a putut stabili doar un preț mediu pe tonă pentru o mare varietate de tipuri de produse. Prin urmare, în absența unor informații la nivel de tip de produs, Comisia nu a putut efectua un calcul precis al subcotării, ci a trebuit să se limiteze la o comparație a prețurilor între prețurile medii pe tonă.

(139)

Prețul exporturilor din Rusia determinat astfel a fost comparat cu prețurile de vânzare medii ponderate din cursul investigației de reexaminare practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienții de pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică.

(140)

Compararea prețurilor a fost efectuată la același nivel comercial și, prin analogie cu o metodologie precisă de calcul al subcotării prețurilor, rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri teoretică a producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei investigației de reexaminare. Comparația a arătat că, în medie, prețurile exporturilor din Rusia către Uniune ar mai mici cu aproximativ 5 % decât prețurile medii practicate de industria Uniunii.

(141)

Importurile produsului care face obiectul reexaminării din alte țări terțe decât Brazilia, Iran și Rusia au provenit în principal din Turcia și India.

(142)

Volumul agregat al importurilor în Uniune, precum și cota de piață și evoluția prețurilor pentru importurile produsului care face obiectul reexaminării din celelalte țări terțe au evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Importurile din țări terțe

(143)

Importurile totale ale produsului care face obiectul reexaminării din alte țări terțe decât țările în cauză au crescut cu 42 % (de la 5,75 la 8,18 milioane de tone) în cursul perioadei examinate. Creșterea volumului importurilor s-a tradus, de asemenea, printr-o creștere a cotei de piață a țărilor terțe cu 6 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. În ansamblu, Uniunea a importat HRF din peste 40 de țări, niciuna dintre celelalte țări terțe nedeținând o cotă de piață mai mare de 4 % pe piața Uniunii (40).

(144)

Evaluarea situației economice a industriei Uniunii a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(145)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 26, pentru evaluarea situației economice a industriei Uniunii s-a recurs la eșantionare.

(146)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor transmise de solicitant care se refereau la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(147)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(148)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(149)

Astfel cum se explică în considerentele 122-123, pentru a oferi o imagine cât mai exactă posibil a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga producție a produsului în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată pieței captive sau pieței libere. Acolo unde a fost relevant și posibil, Comisia a analizat separat indicatorii de prejudiciu referitori la piața liberă și la piața captivă.

(150)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(151)

Volumul producției industriei Uniunii a scăzut, în ansamblu, cu aproximativ 4 % în cursul perioadei examinate, cu o scădere semnificativă în 2020, urmată de o redresare în 2021 ca urmare a redresării cererii de oțel. În cursul perioadei investigației de reexaminare, volumul producției a scăzut ușor comparativ cu anul anterior.

(152)

Deși capacitatea de producție a industriei Uniunii a crescut ușor în cursul perioadei examinate, cu 1 %, gradul de utilizare a capacității de producție a urmat aceeași tendință negativă ca volumul producției și a scăzut cu 4 % între 2019 și perioada investigației de reexaminare.

(153)

În perioada examinată, volumul vânzărilor și cota de piață de pe piața liberă ale industriei Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață pe piața liberă

(154)

În cursul perioadei examinate, volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața Uniunii a urmat o tendință similară cu cea a consumului de la nivelul Uniunii. Acesta a scăzut în 2020 din motivele explicate în considerentul 125, scăderea fiind urmată de o redresare în 2021. În cursul perioadei investigației de reexaminare, volumul vânzărilor a scăzut cu 2 % comparativ cu 2019.

(155)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei Uniunii în ceea ce privește consumul la nivelul Uniunii a crescut ușor între 2019 și 2020, de la 77,7 la 78,7 %. Între 2020 și 2021, aceasta a scăzut cu 6 puncte procentuale. În cursul perioadei investigației de reexaminare, industria Uniunii a pierdut și mai mult din cota de piață, care a scăzut de la 72,3 % la 71,6 %. Astfel cum se arată în tabelele 1 și 4, această scădere se explică prin creșterea continuă a cotei de piață a importurilor din țări terțe între 2020 și perioada investigației de reexaminare, ceea ce explică pierderea de către industria Uniunii a cotei de piață pe piața liberă.

(156)

Volumul captiv al industriei Uniunii ca pondere din producția totală a evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Volumul captiv pe piața Uniunii (tone)

(157)

Volumul captiv al industriei Uniunii (compus din utilizarea captivă și vânzările captive pe piața Uniunii) a scăzut cu 12 % între 2019 și 2020 și s-a redresat cu 7 puncte procentuale în perioada investigației de reexaminare comparativ cu 2020, ceea ce a dus la o scădere globală de 5 % în cursul perioadei examinate, de la aproximativ 42 de milioane de tone până la aproximativ 40 de milioane de tone de la începutul până la sfârșitul perioadei examinate. În ansamblu, piața captivă și piața liberă au urmat aceeași tendință. Prin urmare, Comisia a concluzionat că dezvoltarea pieței captive nu a avut niciun impact semnificativ asupra performanței industriei Uniunii pe piața liberă.

(158)

Cota de piață captivă a industriei Uniunii (exprimată ca procent din producția totală) a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate, fiind cuprinsă între 58,13 % și 60,54 %.

(159)

În contextul unui consum stabil și al scăderii producției, industria Uniunii a înregistrat pierderi în ceea ce privește volumul vânzărilor și cota de piață pe piața liberă. În ansamblu, nu s-a înregistrat o creștere a industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(160)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(161)

Numărul de angajați implicați în fabricarea produsului care face obiectul reexaminării a scăzut brusc între 2019 și 2020 și a crescut ulterior până la sfârșitul perioadei investigației de reexaminare. În ansamblu, acesta lucru a condus la o ușoară creștere de 2 % în cursul perioadei examinate.

(162)

Productivitatea forței de muncă a industriei Uniunii, măsurată ca producție (tone) pe angajat, a scăzut cu 6 % în cursul perioadei examinate.

(163)

Astfel cum se explică în considerentul 128, producătorii-exportatori din Rusia nu au cooperat. Un singur producător-exportator din Iran și doi producători-exportatori din Brazilia au cooperat pe deplin pe parcursul prezentei proceduri.

(164)

Astfel cum s-a arătat anterior, au existat indicii că dumpingul a continuat în ceea ce privește importurile din Brazilia (a se vedea considerentul 63) și din Rusia (a se vedea considerentul 74) în cursul perioadei investigației de reexaminare. Toate marjele de dumping orientative au fost superioare nivelului de minimis.

(165)

Astfel cum se explică în considerentul 66, în cazul Iranului nu a fost posibil să se stabilească o determinare afirmativă a dumpingului în cursul perioadei investigației de reexaminare. Prin urmare, investigația s-a axat pe probabilitatea reapariției dumpingului în cazul în care măsurile antidumping ar fi abrogate.

(166)

În pofida faptului că Brazilia și Rusia au recurs în continuare la practici de dumping, deși în volume mici, analiza indicatorilor de prejudiciu arată că măsurile în vigoare au avut un impact pozitiv asupra industriei Uniunii. De fapt, măsurile antidumping instituite în urma investigației inițiale au permis industriei Uniunii să se redreseze în urma practicilor de dumping anterioare. Această constatare a fost confirmată și de constatările Comisiei din cadrul investigației antidumping privind produsele plate laminate la cald originare din Turcia (41). Până la sfârșitul anului 2018, industria Uniunii a reușit să se redreseze în urma efectelor prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia, Brazilia și Iran. Cu toate acestea, redresarea situației economice a industriei Uniunii s-a oprit brusc și s-a inversat în 2019, când industria Uniunii a trebuit să concureze cu un volum semnificativ de importuri la prețuri de dumping provenite din Turcia, ceea ce a obligat-o să își stabilească prețurile sub nivelul costurilor pentru a-și menține cota de piață, suferind în consecință un prejudiciu important. În urma instituirii măsurilor împotriva importurilor din Turcia în 2021 și a redresării în urma pandemiei de COVID-19, situația industriei Uniunii s-a îmbunătățit și s-a redresat până la sfârșitul PIR. Prin urmare, în cursul perioadei investigației de reexaminare, industria Uniunii nu a mai fost considerată ca fiind prejudiciată.

(167)

Prețurile de vânzare unitare medii practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienții din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Prețurile de vânzare și costul de producție în Uniune (EUR/tonă)

(168)

Prețurile medii de vânzare ale industriei Uniunii au scăzut cu 12 % între 2019 și 2020 și au crescut drastic din 2020 până la sfârșitul perioadei investigației de reexaminare, ceea ce a dus la o creștere globală de 81 % în cursul perioadei examinate. Tendința prețurilor unitare de vânzare în cursul perioadei examinate a fost influențată de perturbările grave cauzate de pandemia de COVID-19 și de reluarea cererii după pandemie. Începând cu 2021, cererea ridicată de oțel, oferta restrânsă și creșterea costului de producție au fost factorii care au influențat creșterea bruscă și semnificativă a prețului unitar de vânzare.

(169)

Costul de producție unitar a crescut pe parcursul perioadei examinate cu 44 %. Atât în 2019, cât și în 2020, costul de producție unitar a fost mai mare decât prețul de vânzare unitar. Incapacitatea industriei Uniunii de a reflecta creșterea costului de producție în prețul său de vânzare a fost determinată de volumele mari de importuri care fac obiectul unui dumping provenite din Turcia, care au dus la scăderea prețurilor (42). În 2020, atât costul de producție, cât și prețurile de vânzare au scăzut, dar costul de producție a scăzut într-o măsură mai mică. Această scădere a fost determinată de prăbușirea pieței în timpul pandemiei de COVID-19, care a dus la scăderea semnificativă a prețurilor, în timp ce costul de producție a fost mai puțin afectat. Costul de producție unitar a crescut în 2021 ca urmare a unei creșteri bruște a prețurilor energiei și materiilor prime. Această tendință a continuat pe parcursul perioadei investigației de reexaminare, când agresiunea militară neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei a exacerbat criza energetică deja în curs din 2021. Cu toate acestea, ca urmare a redresării care a urmat pandemiei de COVID-19, cererea a crescut și, prin urmare, prețurile au crescut, la rândul lor, în mod semnificativ (aproape dublându-se între 2020 și perioada investigației de reexaminare), chiar mai mult decât au crescut costurile de producție în aceeași perioadă.

(170)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(171)

În cursul perioadei examinate, costurile medii cu forța de muncă au rămas stabile din 2019 până în 2020 și apoi au crescut, ceea ce a condus la o creștere globală de 17 % la sfârșitul perioadei de investigație. Numărul de angajați a crescut, de asemenea, în această perioadă.

(172)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Stocurile

(173)

În cursul perioadei examinate, stocurile de HRF ale industriei Uniunii au scăzut, înregistrându-se o scădere drastică în 2020, care se explică prin efectele pandemiei de COVID-19, și o redresare aproape completă în 2021, urmată de o scădere în perioada investigației de reexaminare. Industria de HRF din Uniune s-a caracterizat prin contracte-cadru (lunare, trimestriale, anuale) între producători și clienți, prin care se stabilesc cantitățile și prețurile. Aceste contracte-cadru au fost puse în aplicare prin comenzi de cumpărare în funcție de nevoile clienților. În acest mod, industria Uniunii și-a putut planifica producția și stocurile. Prin urmare, astfel cum s-a stabilit și în investigația inițială, stocurile nu au fost considerate un indicator de prejudiciu important pentru această industrie, deoarece majoritatea tipurilor de produs similar erau fabricate de industria Uniunii pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor.

(174)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 12

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(175)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar pe piața liberă din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective.

(176)

Profitabilitatea a urmat o tendință inversată față de curba lui Gauss și a crescut în ansamblu cu 26,4 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. În 2019 s-au înregistrat pierderi, iar profitabilitatea a atins cel mai scăzut nivel, și anume -18 %, în 2020, în mijlocul pandemiei. În 2021, profitul a crescut puternic la 13,9 % și a continuat să crească, ajungând la 18,3 % în perioada investigației de reexaminare.

(177)

Importurile care fac obiectul unui dumping la prețuri mici provenite din Turcia au crescut rapid în 2017 și 2018 (43), ceea ce a explicat profitabilitatea scăzută înregistrată în 2019. Această scădere a fost ulterior exacerbată de șocurile cauzate de pandemia mondială din 2020, cum ar fi perturbările lanțului de aprovizionare și scăderea consumului de oțel. Creșterea pronunțată a cererii de oțel, combinată cu o creștere a prețurilor de vânzare, a condus la profituri mari în 2021, ceea ce a marcat un an excepțional pentru industria Uniunii. Această tendință a continuat pe parcursul perioadei investigației de reexaminare, marcând o profitabilitate și mai mare pentru industria Uniunii.

(178)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități a avut o evoluție similară profitabilității: un record negativ în 2019, urmat de o nouă scădere drastică în 2020 și de o redresare puternică în 2021, urmată de o creștere și mai mare în perioada investigației de reexaminare.

(179)

Între 2019 și perioada investigației de reexaminare, investițiile au scăzut cu 19 %. În ansamblu, în cursul perioadei examinate, fluxurile de investiții au urmat o distribuție inversată față de curba lui Gauss: investițiile au scăzut semnificativ în 2020, această scădere fiind urmată de un vârf maxim în 2021. În cursul perioadei investigației de reexaminare, investițiile au scăzut ușor comparativ cu anul anterior. În general, investițiile au vizat îmbunătățirea calității și înverzirea producției.

(180)

Randamentul investițiilor („RI”) este profitul exprimat în procente raportat la valoarea contabilă netă a investițiilor. În comparație cu 2019, randamentul investițiilor s-a deteriorat în 2020 și a crescut în 2021. În ansamblu, RI s-a îmbunătățit semnificativ în perioada investigației de reexaminare comparativ cu 2019. De fapt, în cursul perioadei examinate, randamentul investițiilor a crescut cu aproximativ 20 de puncte procentuale.

(181)

Capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a atrage capital nu a fost afectată în cursul perioadei investigației de reexaminare, înregistrând o redresare rapidă în urma pandemiei.

(182)

În urma instituirii, în 2017, a măsurilor antidumping la importurile de HRF originare din Brazilia, Iran și Rusia, importurile din Brazilia au scăzut, în timp ce importurile din Rusia au rămas, în general, la niveluri similare cu cele din investigația inițială. În cazul Iranului, importurile de HRF în Uniune au încetat complet în 2020, ceea ce a permis industriei Uniunii să înceapă să se redreseze în urma efectelor prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și, astfel cum a confirmat Comisia în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1100 al Comisiei privind importurile de HRF, originare din Turcia (44), industria Uniunii s-a redresat până la sfârșitul anului 2018. Cu toate acestea, redresarea situației economice a industriei Uniunii s-a oprit brusc și s-a inversat în 2019, când industria Uniunii a trebuit să concureze cu volume semnificative de importuri la prețuri de dumping provenite din Turcia, ceea ce a obligat-o să își stabilească prețurile sub nivelul costurilor pentru a-și menține cota de piață și a cauzat astfel un prejudiciu important industriei Uniunii (45). În iulie 2021, Comisia a instituit măsuri definitive împotriva Turciei și, datorită mai multor factori implicați, astfel cum se explică în considerentul 177, situația industriei Uniunii s-a îmbunătățit și s-a redresat până la sfârșitul anului 2021. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 177, industria Uniunii a fost în măsură să beneficieze în continuare de aceste condiții de îmbunătățire în cursul perioadei investigației de reexaminare, ceea ce a condus la o nouă creștere a profitabilității sale.

(183)

Mai precis, majoritatea indicatorilor de prejudiciu, în special producția, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, ocuparea forței de muncă și productivitatea au urmat o tendință similară în cursul perioadei examinate. Această tendință a fost caracterizată de o scădere bruscă în 2020 și de o redresare în 2021, care a continuat pe parcursul perioadei investigației de reexaminare până la niveluri similare sau ușor mai ridicate decât cele de la începutul perioadei examinate în 2019. Motivul acestei tendințe neregulate constă în mare parte în coincidența unui aflux considerabil de importuri de HRF la prețuri de dumping din Turcia și în dinamica unică creată de pandemia de COVID-19. Măsurile de limitare a circulației persoanelor și întreruperile activității industriale au condus la niveluri de consum extrem de scăzute și la o cerere scăzută de oțel în 2020, în timp ce cererea și prețurile oțelului au crescut brusc în 2021 în timpul redresării în urma pandemiei de COVID-19, ceea ce a condus, printre altele, la profituri mari pentru industria siderurgică în 2021 și în perioada investigației de reexaminare.

(184)

Prețurile de vânzare, profitul, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor au urmat o tendință similară, caracterizată, de asemenea, de o scădere bruscă în 2020 și de o redresare în 2021. Totuși, acești indicatori au crescut dramatic în cursul perioadei investigației de reexaminare comparativ cu 2019, an în care s-a considerat că industria Uniunii a fost prejudiciată de importurile din Turcia.

(185)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază în perioada investigației de reexaminare.

(186)

Cu toate acestea, indicatorii nu pot fi analizați fără a lua în considerare condițiile excepțional de favorabile de pe piața oțelului din 2021 și din prima jumătate a anului 2022. În 2020, încetinirea activității industriale determinată de pandemie și scăderea ulterioară a cererii de oțel au condus la o încetinire importantă a performanței industriei siderurgice și a economiei mondiale în general. În 2021, ca urmare a unei redresări a cererii, consumul de oțel la prețuri ridicate a crescut puternic. Aceste condiții de piață favorabile au fost reportate în prima jumătate a anului 2022. Cu toate acestea, tendința pozitivă ulterioară pandemiei de COVID-19 care s-a înregistrat pe parcursul întregului an 2021 s-a oprit în al doilea trimestru al anului 2022 din cauza creșterii extrem de mari a costurilor energiei și a inflației ridicate. Aceasta înseamnă că este puțin probabil ca circumstanțele favorabile din 2021 și din perioada investigației de reexaminare să continue. După cum s-a observat în cazurile anterioare, HRF este un produs de bază foarte sensibil la prețuri, iar concurența se bazează în principal pe preț (46). Aceasta înseamnă că volumele mari de importuri care fac obiectul unui dumping pot să nu lase producătorilor din Uniune altă opțiune decât să își reducă prețurile pentru a-și menține cota de piață, ceea ce conduce la prejudiciu.

(187)

Comisia a concluzionat, în considerentul 185, că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei investigației de reexaminare. Pe de altă parte, astfel cum se explică în considerentele 88 și 117, Comisia a concluzionat că există probabilitatea ca dumpingul să continue în absența măsurilor antidumping și, astfel cum se explică în considerentul 100, ca dumpingul să reapară în cazul Iranului. Prin urmare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat în ce măsură ar exista probabilitatea reapariției prejudiciului cauzat inițial de importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(188)

În acest sens, Comisia a analizat următoarele elemente: (1) capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din țările în cauză și atractivitatea pieței Uniunii și (2) nivelul probabil al prețurilor importurilor din țările în cauză și impactul lor asupra industriei Uniunii.

(189)

Astfel cum s-a descris deja în considerentul 78, ambii producători din Brazilia incluși în eșantion și-au desfășurat activitatea aproape la capacitate maximă în cursul perioadei investigației de reexaminare. Ambii producători și-au crescut vânzările către Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, prin mărirea gradului de utilizare a capacității lor de producție în comparație cu anii anteriori, astfel cum se menționează în considerentul 78. Creșterea semnificativă a vânzărilor la export în cursul investigației de reexaminare a fost un indicator al faptului că piața Uniunii este în continuare atractivă pentru producătorii-exportatori din Brazilia, în pofida măsurilor actuale.

(190)

Singurul producător din Iran care a cooperat și-a desfășurat activitatea, în mod similar, aproape la capacitate maximă în cursul perioadei investigației de reexaminare (considerentul 91). Prin urmare, capacitatea sa neutilizată a fost redusă. Cu toate acestea, în urma unei investigații suplimentare, Comisia a constatat că societatea intenționa în mod activ să își mărească capacitatea de producție de oțel utilizat pentru fabricarea HRF, ceea ce ar avea drept rezultat o capacitate neutilizată de aproximativ 1 milion de tone pe an, care ar putea fi utilizată pentru export, inclusiv către Uniune (considerentul 95). Din motivul menționat anterior, Comisia a concluzionat că, în următorii ani, în Iran va exista o capacitate neutilizată semnificativă care ar putea fi utilizată pentru exporturile către Uniune. În plus, s-a constatat că prețurile de export către țări terțe au fost cu cel puțin 14 % mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii în cursul perioadei investigației de reexaminare, piața Uniunii devenind astfel mai atractivă în ceea ce privește prețurile, în comparație cu alte destinații de export posibile.

(191)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 107, Comisia a constatat că Rusia dispunea de o capacitate neutilizată de 3,5 milioane de tone în perioada investigației de reexaminare, ceea ce reprezintă 10 % din consumul de pe piața liberă din Uniune. Prin urmare, s-a concluzionat că producătorii ruși dispun de capacități neutilizate suficiente, care ar putea fi utilizate pentru exportul de HRF la prețuri de dumping către Uniune. De asemenea, în urma unei comparații a prețurilor între prețurile practicate pe piața internă din Rusia și prețurile practicate de industria Uniunii (considerentul 112), s-a constatat că prețurile practicate pe piața internă din Rusia au fost, în medie, cu 17 % mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii, ceea ce confirmă astfel atractivitatea pieței Uniunii pentru producătorii-exportatori ruși.

(192)

La nivel mondial, piața Uniunii se numără printre cele mai mari piețe de anumite produse plate din oțel laminate la cald. În plus, nivelurile prețurilor din Uniune (prețul mediu perceput de industria Uniunii a fost de 954 EUR/tonă în cursul perioadei investigației de reexaminare) sunt mai mari decât prețul mediu perceput de către producătorii-exportatori din Brazilia și Iran de la restul lumii și de către producătorii din Rusia de la Uniune. Întrucât, astfel cum se explică în considerentul 186 de mai sus, HRF reprezintă un produs de bază foarte sensibil la prețuri, exportatorii din Brazilia, din Iran și din Rusia ar avea un stimulent puternic să își direcționeze exporturile către Uniune în eventualitatea expirării măsurilor.

(193)

Având în vedere cele menționate mai sus, există probabilitatea ca producătorii-exportatori din țările în cauză să își crească vânzările la export către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(194)

Astfel cum se menționează în considerentul 133, Comisia nu a putut efectua un calcul al subcotării pentru Brazilia. Pe baza datelor furnizate de Eurostat, prețul importurilor din Brazilia a fost mai mic decât prețul de vânzare din Uniune în cursul perioadei examinate, cu excepția anului 2021. Producătorii-exportatori incluși în eșantion au reprezentat peste 90 % din exporturile din Brazilia către Uniunea Europeană (considerentul 31), dar întrucât ambii producători-exportatori din Brazilia incluși în eșantion vindeau către părți afiliate din Uniune și în absența vânzărilor către clienți neafiliați din Uniune, Comisia nu a putut concluziona în mod clar că prețul de vânzare către societăți afiliate era suficient de fiabil pentru a fi utilizat ca indicație pentru un preț probabil în absența măsurilor antidumping. Prin urmare, Comisia a analizat comportamentul actual în materie de prețuri al producătorilor-exportatori din Brazilia pe piețele lor de export din țări terțe pentru a evalua comportamentul probabil în materie de prețuri pe piața Uniunii în cazul expirării măsurilor.

(195)

Prețul exporturilor din Brazilia către piețele altor țări terțe a fost utilizat ca indicator pentru a stabili comportamentul probabil în materie de prețuri în absența măsurilor. Comparația a fost efectuată pe baza datelor GTA pentru vânzările la export din Brazilia către restul lumii, prin filtrarea acestora pentru primele 10 țări în funcție de cantități, care au reprezentat aproximativ 90 % din vânzările din Brazilia către țări terțe. Comparația a indicat că nivelul prețului de export către țări terțe (calculat la aproximativ 820 EUR/tonă ca prețul după vămuire pentru punere în liberă circulație) a fost cu aproximativ 13-14 % mai mic decât prețul mediu de vânzare actual practicat de industria Uniunii pe piața liberă și, de asemenea, mai mic decât prețul neprejudiciabil stabilit la aproximativ 920 EUR/tonă.

(196)

Întrucât analiza de mai sus a demonstrat că producătorii-exportatori din Brazilia au reușit să vândă pe piețe terțe la prețuri mai mici decât prețul din Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, Comisia a concluzionat că, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, exportatorii din Brazilia ar reuși să își reducă prețurile către UE și să exercite o presiune semnificativă asupra prețurilor.

(197)

Importurile din Iran în Uniune au dispărut practic în cursul perioadei examinate. În aceste circumstanțe, Comisia a analizat comportamentul actual în materie de prețuri al singurului producător-exportator care a cooperat din Iran pe piețele sale de export din țări terțe pentru a evalua prețul probabil al importurilor în Uniune, în cazul expirării măsurilor.

(198)

Comparația a fost efectuată utilizând prețurile exporturilor din Iran către restul lumii și a indicat că, în absența măsurilor, prețul probabil după vămuire pentru punere în liberă circulație în Uniune al exporturilor de HRF din Iran nu ar fi mai mare de 830-840 EUR/tonă.

(199)

Comparația prețurilor între prețul exporturilor din Iran astfel determinat și prețul de vânzare mediu ponderat practicat de producătorii din Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, ajustat la un nivel franco fabrică, a arătat că, în medie, prețurile de export din Iran către Uniune ar fi mai mici cu aproximativ 10-13 % decât prețurile medii practicate de industria Uniunii. Prețurile practicate de Iran ar fi, de asemenea, inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în considerentul 195.

(200)

Importurile din Rusia în cursul PIR au fost efectuate la prețuri mai mici decât prețul de vânzare practicat de industria Uniunii, la un preț de 897 EUR/tonă. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 140, rezultatul comparației prețurilor între prețurile exporturilor din Rusia către Uniune și prețurile medii practicate de industria Uniunii a arătat o diferență de preț de aproximativ 5 %. Prețurile practicate de Rusia au fost, de asemenea, stabilite sub prețul neprejudiciabil de 920 EUR/tonă.

(201)

HRF este un produs de bază foarte sensibil la prețuri și, astfel cum s-a observat în investigația privind importurile de HRF din China și, de asemenea, în investigația privind produsul identic din Turcia, nivelurile relativ modeste de subcotare a prețurilor combinate cu volume mari sunt susceptibile să aibă un impact semnificativ și imediat asupra performanței industriei Uniunii (47). În ambele investigații, marjele de subcotare sub 5 % au forțat industria Uniunii să scadă prețurile de vânzare (sau să piardă cotă de piață) într-o asemenea măsură încât a suferit un prejudiciu important pe termen scurt.

(202)

Având în vedere că, în cursul perioadei investigației de reexaminare, industria Uniunii tocmai se redresase după o perioadă turbulentă și dificilă din punct de vedere economic, inclusiv după pandemia de COVID-19, cu pierderi acumulate, aceasta se află încă într-o situație fragilă. Prin urmare, este foarte probabil ca o continuare a importurilor care fac obiectul unui dumping din Brazilia și Rusia și reapariția importurilor care fac obiectul unui dumping din Iran, în volume semnificative și la prețuri sub prețurile practicate de industria Uniunii, să aibă un efect negativ semnificativ asupra performanței industriei Uniunii, în special în ceea ce privește producția, volumul vânzărilor și prețurile, profitabilitatea și nevoile în materie de investiții, conducând la reapariția prejudiciului important.

(203)

După comunicarea constatărilor, USIMINAS a afirmat că industria internă a Uniunii nu a fost fragilă, având în vedere că indicatori precum profitul și randamentul investițiilor au crescut semnificativ în cursul perioadei investigației de reexaminare. În plus, atât USIMINAS, cât și CSN au afirmat că nu ar putea exista o probabilitate de reapariție a prejudiciului, întrucât profitabilitatea industriei Uniunii a crescut în pofida unei creșteri a importurilor din țările în cauză. S-a făcut referire, de asemenea, la volumele scăzute ale importurilor din Brazilia la prețuri mari și la capacitatea neutilizată limitată din Brazilia.

(204)

Astfel cum se menționează în considerentul 166, Comisia a reamintit că s-a considerat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu semnificativ în cursul perioadei investigației de reexaminare. Comisia a recunoscut, de asemenea, că perioada investigației de reexaminare a fost marcată de condiții de piață excepțional de favorabile (considerentul 186) și că, având în vedere că industria Uniunii tocmai s-a redresat după o perioadă turbulentă și dificilă din punct de vedere economic caracterizată de pierderi acumulate, aceasta se află încă într-o situație fragilă din motivele explicate în considerentele 201 și 202. În plus, astfel cum s-a explicat în secțiunea 6.2.1, Comisia a trebuit să analizeze comportamentul curent în ceea ce privește prețurile exporturilor producătorilor-exportatori brazilieni către țări terțe, ceea ce a arătat că Brazilia ar fi în măsură să exercite o presiune semnificativă asupra prețurilor industriei Uniunii în absența măsurilor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(205)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă menținerea măsurilor antidumping existente ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

(206)

Industria Uniunii este localizată în 15 state membre (Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, Cehia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Țările de Jos și Ungaria). Aceasta are aproximativ 40 000 de angajați în legătură cu produsul care face obiectul reexaminării.

(207)

În absența măsurilor, industria Uniunii nu va mai fi protejată împotriva creșterii probabile a importurilor care fac obiectul unui dumping din Brazilia, Iran și Rusia, ceea ce va cauza un prejudiciu important. Efectul măsurilor antidumping va fi pozitiv pentru producătorii din Uniune, întrucât măsurile vor ajuta industria Uniunii să își continue redresarea în urma practicilor de dumping anterioare. Prin urmare, menținerea măsurilor este în mod clar în interesul industriei Uniunii.

(208)

Comisia a contactat toți utilizatorii și toți importatorii neafiliați cunoscuți. Niciun utilizator și niciun importator neafiliat nu s-a manifestat și nu a cooperat la prezenta investigație prin transmiterea unui răspuns la chestionar. Având în vedere lipsa de cooperare din partea utilizatorilor și a importatorilor neafiliați și în absența oricăror indicații contrare, menținerea măsurilor nu este considerată a fi împotriva interesului utilizatorilor și importatorilor.

(209)

În plus, Comisia a analizat dacă măsurile împotriva Braziliei, Iranului și Rusiei ar avea un efect negativ asupra securității aprovizionării, întrucât există, de asemenea, măsuri în vigoare privind HRF împotriva Turciei și Chinei. Nivelul de utilizare a capacității de producție al industriei Uniunii a fost de 73 % în cursul perioadei investigației de reexaminare, iar capacitatea totală de producție a depășit consumul total la nivelul Uniunii cu 18 milioane de tone, conform datelor din chestionarul macro al EUROFER. În plus, în pofida măsurilor împotriva unora dintre principalii exportatori de HRF, aproape 40 de țări au exportat produsul care face obiectul reexaminării către Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, ceea ce arată că instituirea de măsuri nu ar afecta diversificarea ofertei. Din aceste motive și în absența cooperării din partea utilizatorilor și importatorilor, Comisia a concluzionat că nu există riscuri potențiale la nivelul aprovizionării pentru utilizatorii din aval.

(210)

După deschiderea investigației, USIMINAS a susținut, de asemenea, că introducerea mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM) ar avea un impact negativ asupra accesului pe piața Uniunii, având în vedere obligațiile de raportare împovărătoare și suprataxele legate de CBAM. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea constatărilor. În plus, atât GBR, cât și USIMINAS au afirmat că industria Uniunii era deja protejată în mod semnificativ prin măsurile de salvgardare. CSN a adăugat că, din cauza măsurilor de salvgardare privind produsele siderurgice, volumele importurilor de HRF din Brazilia nu ar crește, iar importurile din Brazilia nu ar putea cauza un prejudiciu, deoarece taxa reziduală căreia i s-a aplicat Braziliei a fost mai mare decât taxa antidumping ad valorem aplicabilă CSN. Prin urmare, CSN a afirmat că este nerezonabil să se considere că există o probabilitate de reapariție a prejudiciului din cauza importurilor din Brazilia.

(211)

Comisia a reamintit că CBAM a intrat în vigoare abia în octombrie 2023 și că, în cursul unei perioade de tranziție, până în 2026, importatorii vor trebui să raporteze doar emisiile încorporate în mărfurile lor, fără a suporta taxe financiare. Scopul declarat al acestei perioade de tranziție este acela de a acorda părților timpul necesar pentru a se acomoda înainte de instituirea sistemului final și de a reduce riscul de perturbări ale comerțului. În consecință, Comisia a considerat că este prematur să se efectueze o evaluare a impactului potențial al CBAM asupra viitoarelor fluxuri comerciale de HRF. În plus, Comisia a reamintit că măsurile de salvgardare nu pot fi considerate ca având un caracter durabil și că măsura în vigoare în prezent (48) nu are niciun impact asupra evaluării probabilității creșterii importurilor în absența taxelor antidumping. Având în vedere caracterul temporar al măsurilor de salvgardare privind produsele siderurgice, Comisia a constatat, prin urmare, că acestea nu pot avea un impact asupra concluziilor sale din cadrul prezentei investigații. Prin urmare, Comisia a respins ambele afirmații.

(212)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase legate de interesul Uniunii împotriva continuării măsurilor existente privind importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Federativă a Braziliei, Republica Islamică Iran și Federația Rusă.

(213)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia privind continuarea și reapariția dumpingului, reapariția prejudiciului și interesul Uniunii, măsurile antidumping privind importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Federativă a Braziliei, Republica Islamică Iran și Federația Rusă ar trebui menținute.

(214)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile care beneficiază de taxe antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (4) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să fie supuse taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(215)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (4) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările uzuale și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a asigura faptul că aplicarea ulterioară a taxei mai mici este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(216)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale ca urmare a instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, se poate deschide o investigație privind circumvenția. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxelor și, prin urmare, instituirea unei taxe la nivel național.

(217)

Nivelurile taxelor antidumping specificate în prezentul regulament în mod individual pentru fiecare societate se aplică exclusiv importurilor de produs care face obiectul reexaminării originar din țările în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs care face obiectul reexaminării, fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Ele nu ar trebui să facă obiectul niciunuia dintre nivelurile individuale ale taxei antidumping.

(218)

O societate care își schimbă ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (49). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că schimbarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii întreprinderii nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament privind schimbarea denumirii.

(219)

Un exportator sau un producător care nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile în prezent exporturilor sale poate solicita Comisiei să fie supus nivelului taxei antidumping pentru societățile care au cooperat neincluse în eșantion. Comisia trebuie să aprobe o astfel de cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții. Noul producător-exportator ar trebui să facă dovada că: (i) nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile exporturilor sale; (ii) nu este afiliat niciunui producător-exportator care face obiectul taxelor antidumping; și (iii) a exportat ulterior produsul în cauză sau este supus unei obligații contractuale irevocabile de export al unor cantități substanțiale.

(220)

În conformitate cu articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (50), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(221)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei (51), Comisia a instituit o măsură de salvgardare cu privire la anumite produse siderurgice pentru o perioadă de trei ani. Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1029, măsura de salvgardare a fost prelungită până la 30 iunie 2024. Produsul care face obiectul reexaminării face parte din una dintre categoriile de produse care fac obiectul măsurii de salvgardare. În consecință, după ce contingentele tarifare stabilite în temeiul măsurii de salvgardare sunt depășite, atât taxa în afara contingentului tarifar, cât și taxa antidumping ar deveni exigibile pentru aceleași importuri. Întrucât un astfel de cumul de măsuri antidumping cu măsuri de salvgardare poate avea asupra schimburilor comerciale un efect mai important decât este de dorit, Comisia a decis să împiedice aplicarea simultană a taxei antidumping și a taxei vamale în afara contingentului tarifar pentru produsul care face obiectul reexaminării pe durata instituirii taxei de salvgardare.

(222)

Cu alte cuvinte, în cazul în care taxa vamală în afara contingentului tarifar, menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159, devine aplicabilă produsului care face obiectul reexaminării și depășește nivelul ad valorem echivalent al taxelor antidumping instituite în temeiul prezentului regulament, se percepe numai taxa vamală în afara contingentului tarifar menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159. În cursul perioadei de aplicare simultană a taxelor de salvgardare și a taxelor antidumping, perceperea taxelor instituite în temeiul prezentului regulament se suspendă. În cazul în care taxa în afara contingentului tarifar menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 devine aplicabilă produsului care face obiectul reexaminării și este stabilită la un nivel ad valorem echivalent al taxelor antidumping instituite în temeiul prezentului regulament, taxa în afara contingentului tarifar menționată la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 se percepe în plus față de diferența dintre această taxă și taxele antidumping mai ridicate instituite în temeiul prezentului regulament. Partea din cuantumul taxelor antidumping care nu este percepută se suspendă.

(223)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,