(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei (denumit în continuare „regulamentul definitiv”) (3), Comisia Europeană a instituit o măsură de salvgardare definitivă aplicabilă anumitor produse siderurgice (denumită în continuare „măsura de salvgardare”), care constă în contingente tarifare (denumite în continuare „contingentele tarifare”) pentru anumite produse siderurgice (denumite în continuare „produsul în cauză”), care cuprind 26 de categorii de produse siderurgice, stabilite la niveluri care mențin fluxurile comerciale tradiționale pe categorii de produse. Se aplică o taxă vamală de 25 % numai în cazul în care pragurile cantitative ale acestor contingente tarifare, care cresc (în prezent cu 4 %) anual ca urmare a liberalizării, sunt depășite. Măsura de salvgardare a fost instituită pentru o perioadă inițială de trei ani, și anume până la data de 30 iunie 2021.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1029 al Comisiei (4) („regulamentul privind reexaminarea în perspectiva prelungirii măsurii”), Comisia a prelungit durata măsurii de salvgardare până la 30 iunie 2024.

(3)

Comisia a efectuat ajustări tehnice ale măsurii ca urmare a diferitelor investigații de reexaminare a funcționării, prin intermediul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/1590 al Comisiei (5) („primul regulament de reexaminare a funcționării”), al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/894 al Comisiei (6) („al doilea regulament de reexaminare a funcționării”) și, respectiv, al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/978 al Comisiei (7) („al treilea regulament de reexaminare a funcționării”). De asemenea, Comisia a revizuit măsura în urma retragerii Regatului Unit din Uniune (8). Comisia a ajustat măsura în urma anumitor evenimente, în special în urma impunerii unei interdicții la importul de oțel din Rusia și Belarus în contextul agresiunii militare neprovocate și nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei (9) și a expirării anumitor dispoziții dintr-un acord bilateral cu parteneri comerciali preferențiali (10).

(4)

Potrivit considerentului 85 din regulamentul privind reexaminarea în perspectiva prelungirii măsurii, „pentru a garanta că măsura de salvgardare rămâne în vigoare numai în măsura în care acest lucru este necesar, Comisia va efectua o reexaminare pentru a stabili dacă, pe baza circumstanțelor de la momentul respectiv, măsura de salvgardare ar trebui să înceteze până la 30 iunie 2023, și anume după doi ani de prelungire”.

(5)

În regulamentul privind reexaminarea în perspectiva prelungirii măsurii, Comisia a mai remarcat că, pe lângă evaluarea posibilei abrogări a măsurii până la 30 iunie 2023, având în vedere circumstanțele de la momentul respectiv, Comisia poate, de asemenea, să utilizeze această reexaminare, în cazul în care măsura nu este abrogată anticipat, pentru a actualiza lista țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii și care au fost excluse de la aplicarea acesteia pe baza datelor privind importurile din 2022 și pentru a evalua dacă nivelul de liberalizare este în continuare adecvat.

(6)

Prin urmare, Comisia a deschis o investigație de reexaminare prin intermediul unui aviz de deschidere (denumit în continuare „avizul”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 2 decembrie 2022 (11). Avizul a invitat părțile interesate să furnizeze elemente de probă și date pentru a stabili dacă abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023 ar fi justificată.

(7)

Comisia a solicitat informații specifice de la producătorii și utilizatorii din Uniune prin intermediul unor chestionare, care au fost puse la dispoziția părților interesate în dosarul public („TRON”) (12), precum și pe site-ul web al Comisiei Europene (DG TRADE) (13).

(8)

La fel ca în investigațiile de reexaminare anterioare, Comisia a conceput o procedură scrisă în două etape. În prima etapă, părțile au avut posibilitatea de a-și trimite observațiile și, după caz, răspunsurile la chestionare până la 13 ianuarie 2023. Comisia a pus la dispoziție aceste informații în dosarul public, iar părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații (faza obiecțiilor). Ulterior, Comisia a pus la dispoziție obiecțiile pe platforma TRON.

(9)

Într-o etapă ulterioară a procedurii, Comisia a încărcat pe platforma TRON setul actualizat de răspunsuri la chestionare din partea producătorilor din Uniune pentru a include cele mai recente date disponibile, și anume indicatorii economici din ultimul trimestru al anului 2022. Părțile interesate au avut posibilitatea de a prezenta observații privind informațiile actualizate.

(10)

Potrivit regulamentului privind reexaminarea în perspectiva prelungirii măsurii, măsura de salvgardare urma să fie în vigoare până la 30 iunie 2024. La momentul respectiv, Comisia a concluzionat că o creștere a volumului importurilor, în cazul abrogării măsurii astfel cum s-a preconizat inițial, ar putea submina în mod considerabil orice redresare economică semnificativă și eforturile depuse de industria siderurgică din Uniune în procesul său de ajustare la un nivel mai ridicat al importurilor. Prin urmare, măsura ar putea fi abrogată la 30 iunie 2023 numai în cazul în care Comisia concluzionează, având în vedere circumstanțele ulterioare reexaminării în perspectiva prelungirii măsurii și pe baza elementelor de probă disponibile (inclusiv a observațiilor și a obiecțiilor primite de la părțile interesate în cadrul investigației de reexaminare în curs), că o astfel de abrogare anticipată ar fi justificată. În schimb, în absența unor elemente de probă concrete care să justifice o abrogare anticipată, măsura ar continua să fie în vigoare în mod automat până la 30 iunie 2024.

(11)

Pentru a-și efectua evaluarea, Comisia a examinat observațiile și elementele de probă primite de la părțile interesate, inclusiv răspunsurile la chestionare, și, acolo unde a fost cazul, a verificat încrucișat informațiile în raport cu orice alte surse disponibile pe care le-a colectat prin intermediul propriilor cercetări în cadrul investigației. Așa cum se va explica mai jos, Comisia a concluzionat că, în circumstanțele actuale, abrogarea anticipată a măsurii de salvgardare nu ar fi justificată.

(12)

Unele părți interesate au susținut că faptul că unele contingente tarifare (indiferent dacă sunt contingente specifice de țară sau reziduale) au fost epuizate înainte de sfârșitul unui anumit trimestru ar arăta că volumul existent al oțelului scutit de taxe vamale disponibil din importuri este insuficient. În consecință, părțile au susținut că această situație a dus la imposibilitatea utilizatorilor de a se aproviziona cu oțelul necesar pentru activitățile lor.

(13)

Comisia a observat că, așa cum s-a întâmplat de la instituirea măsurii de salvgardare definitive în februarie 2019, anumite origini au epuizat contingentele tarifare pentru anumite categorii de produse în primele zile ale unui trimestru, inclusiv în perioada evaluată în prezenta investigație de reexaminare. Cu toate acestea, așa cum s-a confirmat în investigațiile anterioare (14), acest fapt nu poate conduce la concluzia că măsura de salvgardare creează o penurie de oțel pentru utilizatori în general. În acest sens, Comisia a observat că afirmațiile unor părți interesate au făcut referire la epuizarea anumitor contingente tarifare specifice în mod izolat, fără a face referire la disponibilitatea globală a oțelului în afara unei anumite origini care putea să își fi epuizat rapid contingentul tarifar specific de țară. Astfel, Comisia a confirmat că, deși contingentele din anumite origini au fost epuizate la un moment dat pentru anumite categorii de produse, accesul la contingentele din alte origini a rămas, în general, disponibil în mare măsură pentru categoriile respective de produse.

(14)

În acest sens, Comisia a evaluat utilizarea globală a contingentelor tarifare în anul curent de aplicare a măsurii de salvgardare (iulie 22-iunie 23) pe baza datelor disponibile la momentul stabilirii, și anume a setului complet de date din primele trei trimestre ale perioadei (iulie 22-martie 23). Aceste date au arătat următoarea evoluție a utilizării contingentelor tarifare:

Tabelul 1

Evoluția utilizării contingentelor tarifare (15)

(15)

Comisia a evaluat, de asemenea, utilizarea și disponibilitatea contingentelor tarifare pentru fiecare categorie de produse, pentru a confirma tendința generală prezentată în tabelul 1. Evaluarea combinată a arătat fără echivoc că utilizatorii din Uniune au avut posibilitatea de a se aproviziona cu oțel scutit de taxe vamale din mai multe surse, în fiecare trimestru, pentru aproape toate categoriile de produse și că volumele disponibile scutite de taxe au crescut (în unele cazuri substanțial) de la un trimestru la altul.

(16)

Având în vedere aceste fapte, Comisia a concluzionat că afirmațiile privind deficitul de oțel importat (16) nu corespund datelor evaluate. Analiza a arătat, de asemenea, un volum tot mai mare de contingente tarifare neutilizate pentru diferite categorii. Datele relevante privind evoluția pieței, de exemplu consumul de pe piața Uniunii, au arătat o încetinire progresivă în a doua jumătate a anului 2022 (a se vedea secțiunea 4.2.2). În plus, nu a fost furnizat niciun element de probă care să arate că, în ceea ce privește produsele din cadrul contingentelor tarifare epuizate respective, nu a existat o ofertă suficientă din partea producătorilor din Uniune.

(17)

Din aceste motive, Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile potrivit cărora epuizarea rapidă a anumitor contingente tarifare (din unele origini) pentru anumite categorii ar fi condus la o penurie de oțel pe piața Uniunii.

(18)

Unele părți interesate au susținut că, din cauza unor modificări ale măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232, riscul de reorientare a schimburilor comerciale s-ar fi redus atât de mult încât măsura de salvgardare nu ar mai fi necesară din aceste motive.

(19)

Comisia a evaluat evoluția măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 în cadrul reexaminărilor anterioare și a concluzionat că modificările aduse măsurii respective nu au modificat elementele pe care se întemeiază evaluarea privind riscul de reorientare a schimburilor comerciale (17). În contextul prezentei investigații, Comisia a analizat cele mai recente evoluții ale măsurii din SUA. În primul rând, Comisia a observat că administrația SUA nu pare să aibă intenția de a elimina măsura în viitorul apropiat, remarcând că „administrația Biden s-a angajat să mențină securitatea națională a SUA prin asigurarea viabilității pe termen lung a industriei oțelului și a aluminiului și nu intenționăm să eliminăm taxele în temeiul secțiunii 232 ca urmare a acestor litigii (18)”.

(20)

În al doilea rând, având în vedere informațiile prezentate de părțile interesate și propria sa analiză, Comisia a stabilit că au avut loc următoarele modificări ale măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 după ce Comisia a evaluat ultima dată acest argument în al treilea regulament de reexaminare din iunie 2022 (19): în primul rând, de la 1 iunie 2022, SUA au stabilit un contingent tarifar pentru Regatul Unit, în baza căruia un anumit volum al importurilor în cadrul contingentului este scutit de la aplicarea măsurii, în timp ce importurile în afara contingentului fac în continuare obiectul taxei suplimentare de 25 %. În al doilea rând, începând cu 1 iunie 2022, SUA au suspendat temporar măsura pentru Ucraina.

(21)

Analiza a arătat că domeniul de aplicare al măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 a rămas aproape neschimbat de la ultima evaluare a acesteia de către Comisie în al treilea regulament de reexaminare, care a arătat că piața SUA continuă să fie puternic protejată de importurile de oțel.

(22)

Comisia a evaluat în continuare evoluția importurilor pe piața SUA (20) și a confirmat că, în termeni generali, acestea au scăzut cu 10 % în 2022, comparativ cu 2017, anul anterior instituirii măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 (21). În ceea ce privește importurile pe piața SUA din țările care sunt principalii furnizori de oțel în Uniune, tendința este mult mai accentuată, deoarece importurile combinate din aceste țări au scăzut cu 27 %, ceea ce reprezintă o reducere de peste 2 milioane de tone.

(23)

Prin urmare, Comisia a confirmat că importurile pe piața SUA au continuat să fie cu mult sub nivelurile anterioare măsurii în temeiul secțiunii 232. Piața SUA fiind încă afectată de măsurile în temeiul secțiunii 232, piața Uniunii rămâne cea mai mare piață importatoare de oțel din lume.

(24)

Comisia a observat, de asemenea, că părțile interesate nu au furnizat niciun element de probă în cadrul prezentei investigații care să pună sub semnul întrebării constatările Comisiei din investigațiile anterioare și, prin urmare, nu a modificat constatările investigațiilor respective cu privire la riscul de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii care decurge din măsura din SUA în temeiul secțiunii 232.

(25)

Unele părți interesate au observat că unii producători din Uniune și-au oprit sau și-au redus temporar producția în unele dintre unitățile de producție din cauza creșterii costurilor asociate energiei. În acest sens, părțile respective au susținut că, prin urmare, exista un risc de deficit de aprovizionare pe piață și de creștere a prețurilor ca urmare a reducerii aprovizionării din partea producătorilor din Uniune.

(26)

Analiza Comisiei a arătat că, într-adevăr, în contextul unei creșteri puternice a prețurilor la energie în Uniune (22), mai mulți producători din Uniune au oprit temporar unele instalații de producție pentru a atenua impactul asupra performanței lor economice (23). Cu toate acestea, astfel de măsuri au avut un caracter temporar, iar elementele de probă disponibile indică faptul că producătorii din Uniune fie au repus deja în funcțiune cea mai mare parte a capacității, fie erau în curs de a face acest lucru (24).

(27)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că oprirea temporară a anumitor instalații de producție care a avut loc mai ales în a doua jumătate a anului 2022 a fost o situație temporară și a fost în mare parte inversată prin reluarea producției oprite anterior în primele luni ale anului 2023.

(28)

În legătură cu argumentul de mai sus, unele părți interesate au susținut, de asemenea, că pentru a satisface cererea sunt necesare importuri din mai multe țări terțe și că măsura de salvgardare constituie un obstacol în calea aprovizionării fără restricții din anumite origini în orice moment. Unele părți interesate au afirmat, de asemenea, că în general termenele de livrare de la producătorii din Uniune sunt mai lungi și prețurile oțelului mai mari.

(29)

În această privință, Comisia a observat că măsura de salvgardare a fost concepută astfel încât să se asigure faptul că fluxurile comerciale istorice vor continua să intre pe piața Uniunii scutite de taxe vamale. În plus, aceste volume istorice au fost liberalizate progresiv de la an la an. În cadrul reexaminărilor anterioare ale măsurii, Comisia a explicat că părțile interesate active în sectorul siderurgic trebuie să se adapteze la cadrul de reglementare existent (în acest caz, existența unei măsuri de salvgardare) pentru a-și desfășura activitatea. Așa cum se arată în considerentul 14, datele analizate în prezenta reexaminare au arătat în mod clar că a existat un volum tot mai mare de contingente tarifare neutilizate în fiecare trimestru pentru toate categoriile de produse și că producătorii din Uniune au avut, în general, o capacitate suplimentară disponibilă. Prin urmare, faptul că este posibil ca importurile dintr-o anumită origine pentru o anumită categorie să fi epuizat contingentul tarifar corespunzător înainte de sfârșitul unui trimestru nu înseamnă că măsura de salvgardare a restricționat în mod nejustificat capacitatea părților interesate de a se aproviziona cu oțel scutit de taxe vamale din alte surse, inclusiv din alte țări terțe sau din Uniune.

(30)

În ceea ce privește termenele de livrare, Comisia a observat că unele părți interesate par să aibă opinii divergente, unele dintre ele considerând că termenele de livrare din Uniune sunt standard, altele că sunt anormal de lungi. Având în vedere afirmațiile contradictorii cu privire la acest subiect în rândul utilizatorilor și faptul că nu s-a primit niciun element de probă care să arate că termenele de livrare mai lungi decât cele obișnuite reprezintă în prezent un fenomen comun în Uniune, Comisia a considerat că termenele de livrare nu pot fi considerate în acest moment ca fiind o problemă de furnizare.

(31)

În ceea ce privește prețurile oțelului, Comisia a evaluat evoluția prețurilor în Uniune și pe alte piețe majore ale oțelului și a observat că în primul trimestru al anului 2023, prețurile au scăzut drastic în comparație cu nivelul maxim atins în 2022. Această scădere a prețurilor a avut loc în contextul creșterii costurilor energiei, inclusiv pentru producătorii de oțel din Uniune. Prin urmare, Comisia a considerat că evoluția prețurilor de pe piața Uniunii nu a putut fi direct legată de măsura de salvgardare, întrucât o tendință comparabilă și simultană a fost observată și pe alte piețe majore ale oțelului. În plus, Comisia a observat că disponibilitatea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pe parcursul întregii perioade a asigurat faptul că utilizatorii aveau, în general, și alte opțiuni decât a plăti taxa de 25 % sau a se aproviziona de la producătorii din Uniune, neîmpiedicând astfel intrarea pe piața Uniunii a importurilor suplimentare relevante scutite de taxe vamale.

(32)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că evoluția prețurilor prezenta o tendință descendentă spre sfârșitul anului 2022 și că acestea au scăzut substanțial în comparație cu vârful înregistrat anterior în cursul aceluiași an. În plus, Comisia a confirmat că aceste tendințe au fost observate și pe alte piețe majore ale oțelului, indicând astfel că este vorba mai degrabă de un fenomen global care nu are legătură cu piața Uniunii și cu măsura de salvgardare.

(33)

Având în vedere elementele de mai sus, Comisia a considerat că părțile interesate nu au demonstrat că măsura de salvgardare le-ar fi limitat, în general, capacitatea de a se aproviziona cu oțel scutit de taxe vamale, având în vedere cererea existentă, și nici nu au arătat cum s-ar întâmpla acest lucru în viitor dacă măsura ar continua să fie în vigoare, având în vedere cererea preconizată și viitoarele niveluri ale contingentelor tarifare (a se vedea secțiunea 6).

(34)

Unele părți interesate au susținut că, întrucât, în general, contingentele tarifare nu sunt utilizate pentru toate categoriile de produse și, în unele cazuri, acestea au un nivel de utilizare foarte scăzut, măsura de salvgardare nu ar mai fi necesară și, prin urmare, Comisia ar trebui să o abroge.

(35)

Deși tabelul 1 arată că nivelul de utilizare a contingentelor tarifare a scăzut în mod incontestabil de la trimestru la altul, Comisia a considerat că nu se pot trage concluzii prin evaluarea acestui element în mod izolat, ci el trebuie plasat într-un context de scădere a consumului. În acest sens, Comisia a evaluat în detaliu amploarea presiunii importurilor, analizând volumul total al importurilor și ponderea acestora în consumul total din aceeași perioadă și concentrându-se pe utilizarea contingentelor tarifare, în special pe cazurile în care contingentele tarifare specifice de țară au fost epuizate rapid pentru anumite origini.

(36)

În primul rând, în ceea ce privește volumul global al importurilor, Comisia a observat că, în pofida unei încetiniri a consumului la nivelul Uniunii, în special în a doua jumătate a anului 2022, care a avut un impact asupra nivelului de utilizare a contingentelor tarifare, importurile din anul 2022 s-au ridicat la 31,1 milioane de tone. Acest nivel al importurilor este al treilea ca mărime din ultimul deceniu. În ceea ce privește cota de piață, importurile au atins 19 %, cu o creștere spre sfârșitul anului 2022 (ajungând la 21 % în ultimul trimestru al anului 2022). Aceasta este a doua cotă de piață ca mărime atinsă de importuri în ultimul deceniu (25), fiind depășită doar de cota importurilor din anul 2018, care a reprezentat totodată volumul maxim al importurilor din ultimul deceniu. Prin urmare, în pofida unei reduceri a nivelului de utilizare a contingentelor tarifare pe fondul unui consum mai scăzut, datele arată că presiunea importurilor a crescut și a rămas, în ceea ce privește cota de piață, aproape de nivelurile record atinse imediat înainte de adoptarea unei măsuri de salvgardare definitive la începutul anului 2019.

(37)

În al doilea rând, în fiecare trimestru au existat mai multe contingente tarifare specifice de țară care, într-adevăr, au fost utilizate integral la începutul trimestrului. Acest fenomen, care a fost abordat de Comisie în regulamentele anterioare (26), a arătat că a existat în continuare o presiune a importurilor din anumite origini pentru anumite categorii de produse, în pofida disponibilității generale a volumelor contingentelor tarifare, contribuind astfel la creșterea cotei de piață a importurilor în contextul scăderii cererii.

(38)

În fine, deși părțile interesate care au susținut abrogarea măsurii nu au făcut, în general, referire la aceasta, Comisia consideră că evaluarea privind presiunea existentă și viitoare a importurilor pe piața Uniunii nu poate fi realizată în mod izolat, de exemplu, analizând numai utilizarea contingentelor tarifare. Mai degrabă, această evaluare trebuie realizată analizând mai mulți parametri existenți din acest sector, inclusiv evoluția supracapacității. În această privință, Comisia a observat că supracapacitatea globală în sectorul siderurgic a continuat să crească.

(39)

Cele mai recente estimări ale OCDE indică o creștere a capacității la nivel mondial. OCDE a remarcat în februarie 2023: „Riscul unei crize globale a supracapacității a crescut. În pofida scăderii cererii de oțel și a perspectivelor slabe, expansiunea capacității continuă într-un ritm susținut, adesea în căutarea unor piețe de export. Decalajul dintre capacitatea globală și producția de oțel brut a crescut la 632,0 mmt în 2022, de la 516,9 mmt în 2021. Recenta creștere a supracapacității prezintă riscuri pentru sănătatea și viabilitatea pe termen lung a industriei siderurgice, precum și pentru capacitatea acesteia de a contribui la creșterea economică și la prosperitate.” (27)

(40)

OCDE a adăugat: „Numai în 2022, capacitatea mondială de producție a oțelului a crescut cu 32,0 milioane de tone metrice (mmt), ajungând la 2 463,4 mmt. Pentru a avea o idee despre amploarea reală a fenomenului, creșterile capacității mondiale sunt mai mari decât nivelurile de capacitate existente ale unor economii mari producătoare de oțel” (28).

(41)

Prin urmare, Comisia consideră că utilizarea mai redusă a contingentelor tarifare nu implică neapărat o reducere a presiunii importurilor care ar putea justifica abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023.

(42)

Unele părți interesate s-au bazat pe anumite perspective de piață pentru a susține argumentul privind abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023. În opinia lor, unele previziuni ar sugera că situația de pe piața oțelului din Uniune ar urma să se îmbunătățească spre sfârșitul anului 2023 și, ca atare, Comisia ar trebui să elimine măsura de salvgardare pentru a se asigura că industriile din aval nu sunt constrânse de această măsură și că pot beneficia pe deplin de pe urma acestor presupuse îmbunătățiri ale condițiilor de piață.

(43)

Comisia a analizat mai multe surse pentru a înțelege corect perspectivele pieței. Toate sursele analizate au prezentat o prognoză destul de sumbră pentru sectorul siderurgic mondial, inclusiv pentru piața Uniunii, pentru perioada 2023-24, indicând un grad ridicat de incertitudine, cauzată în special de agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei, de inflație, de creșterea prețurilor la energie (29) și de o încetinire a creșterii economice, printre alți factori. Majoritatea previziunilor analizate evidențiază, de asemenea, o situație probabil mai gravă pentru piața Uniunii.

(44)

În decembrie 2022 (30), OCDE a remarcat că „perspectivele privind piețele mondiale ale oțelului s-au deteriorat puternic. (...) Se preconizează că consumul de oțel va scădea cu 2,3 % în 2022 și va crește cu 1 % în 2023. Creșterea prețurilor la energie și la produsele de bază, presiunea inflaționistă, scăderea cererii din partea Chinei și instabilitatea politică au înrăutățit tendințele cererii de oțel la nivel mondial”.

(45)

În februarie 2023 (31), OCDE a observat: „Redresarea economică fragilă și modestă a fost zădărnicită de o inflație mai mare decât cea anticipată (...). Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a contribuit și mai mult la creșterea prețurilor, în special la energie, și are un impact inegal între jurisdicții, Europa fiind cel mai grav afectată. Incertitudinea cu privire la perspective este ridicată, iar riscurile înclină spre o evoluție negativă, din cauza potențialului inflației de a se înrădăcina și de a eroda și mai mult puterea de cumpărare a gospodăriilor, precum și din cauza riscului de escaladare a războiului”.

(46)

În Global Steel Outlook for 2023 (32) (Perspective mondiale privind industria siderurgică 2023), Fitch Ratings a remarcat: „Sectorul siderurgic mondial nu se va redresa pe deplin în 2023 în urma deplasării cererii și ofertei în favoarea piețelor finale, cauzată de reducerea consumului în a doua jumătate a anului 2022. Ne așteptăm la venituri semnificativ mai mici pentru producătorii de oțel, întrucât încetinirea creșterii economice la nivel mondial a pus capăt perioadei de prețuri excepțional de ridicate sprijinite de cererea în creștere post-pandemie. Perspectivele întreprinderilor siderurgice rămân sumbre în Europa din cauza costurilor ridicate și volatile ale energiei, a recesiunii iminente, a scăderii încrederii consumatorilor și a nevoii mai mari de a reproiecta lanțurile de aprovizionare pentru sectorul siderurgic și, eventual, piețele sale finale”.

(47)

Standard and Poor’s Platts a remarcat, de asemenea, perspectivele incerte ale pieței și creșterea prețurilor materialelor siderurgice și ale energiei (33).

(48)

În Perspectivele pe termen scurt din octombrie 2022, World Steel Association a declarat: „Redresarea cererii de oțel în economiile dezvoltate a înregistrat un regres major în 2022 din cauza inflației susținute și a blocajelor persistente în ceea ce privește oferta. Războiul din Ucraina a agravat și mai mult problemele legate de inflație și de lanțul de aprovizionare. În particular, UE se confruntă cu condiții economice dezastruoase, caracterizate de o inflație ridicată și de criza energetică. Încrederea în economie este în scădere, iar activitățile industriale sunt pe punctul de a intra în declin, în condițiile în care prețurile ridicate ale energiei forțează închiderea fabricilor”. (34) World Steel Association a remarcat în cele mai recente perspective din aprilie 2023: „deși economia UE a crescut cu 3,5 % în 2022, evitând intrarea în recesiune, activitățile industriale au avut de suferit considerabil de pe urma costurilor ridicate ale energiei, care au determinat o contracție importantă a cererii de oțel în 2022. În 2023, industria siderurgică a UE va continua să resimtă impactul războiului, al altor probleme legate de lanțul de aprovizionare și al înăspririi continue a politicii monetare. În 2024, se preconizează o revenire vizibilă a cererii, deoarece se preconizează că impactul războiului din Ucraina și perturbările lanțului de aprovizionare vor dispărea. Cu toate acestea, perspectivele sunt în continuare nesigure” (35).

(49)

Prin urmare, Comisia nu a considerat că perspectivele actuale privind piața oțelului din Uniune ar putea justifica abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023.

(50)

Unele părți interesate au făcut diverse afirmații care erau specifice fie unei anumite categorii de produse, fie circumstanțelor unei anumite țări. Unele părți au solicitat totodată Comisiei să efectueze diferite tipuri de ajustări tehnice ale măsurii.

(51)

Comisia a observat că domeniul de aplicare al măsurii și, mai precis, al prezentei investigații de reexaminare nu acoperă evoluțiile specifice dintr-o anumită categorie de produse sau legate de o anumită țară terță, deoarece măsura se aplică erga omnes și acoperă un produs în cauză care cuprinde douăzeci și șase de categorii de produse. Prin urmare, nu au fost posibile nici excluderea specifică a unei țări sau a unui produs, nici ajustări specifice ale funcționării măsurii (36). Mai degrabă, așa cum s-a anunțat în avizul de deschidere și cum s-a reamintit în secțiunea 2 din prezentul regulament, domeniul de aplicare al prezentei investigații a fost de a evalua dacă abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023 este justificată.

(52)

Prin urmare, Comisia nu a luat în considerare aceste afirmații, deoarece nu se încadrau în domeniul de aplicare al investigației.

(53)

Unele părți interesate au susținut că alte măsuri de apărare comercială, mai exact instrumentele antidumping și antisubvenție, sunt mai adecvate pentru a soluționa orice problemă legată de import cu care se confruntă industria siderurgică din Uniune și că combinarea acestora cu o măsură de salvgardare creează o situație de protecție excesivă pentru industria Uniunii. În plus, unele părți au remarcat că industria siderurgică din Uniune este deja suficient de protejată prin intermediul a numeroase măsuri antidumping și compensatorii cu privire la o gamă largă de produse.

(54)

Comisia a reamintit, la fel cum a procedat în investigațiile de reexaminare anterioare și ca reacție la afirmații similare (37), că instrumentul de salvgardare este compatibil cu aplicarea altor instrumente de apărare comercială, cum ar fi măsurile antidumping și antisubvenții. În plus, Comisia reamintește instituirea de măsuri antidumping și compensatorii simultan cu măsurile de salvgardare este permisă de cadrul juridic al UE (38). În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(55)

Unele părți interesate au făcut referire la raportul Organului de soluționare a litigiilor („OSL”) din 29 aprilie 2022 (39) în litigiul DS595 Uniunea Europeană – Măsuri de salvgardare privind anumite produse siderurgice, susținând că Comisia ar fi trebuit să abroge în mod automat măsura, deoarece aceasta este incompatibilă cu anumite dispoziții ale Acordului OMC privind măsurile de salvgardare și ale Acordului general pentru tarife și comerț („GATT”).

(56)

În acest sens, Comisia a făcut trimitere la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/104 din 13 ianuarie 2023 (40), prin care a pus în aplicare hotărârea OSL, asigurând astfel conformitatea măsurii de salvgardare privind produsele siderurgice cu normele OMC în cele câteva privințe în care grupul special a identificat neconcordanțe.

(57)

Prin urmare, afirmațiile referitoare la acest litigiu nu sunt pertinente în contextul revizuirii în curs, întrucât au fost deja abordate prin intermediul unui act juridic separat. În orice caz, așa cum a rezultat din logica aflată la baza Regulamentului (UE) 2023/104, Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile potrivit cărora constatările grupului special în litigiul respectiv i-ar fi impus abrogarea măsurii.

(58)

Unele părți interesate au făcut referire la agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei și la interzicerea importurilor din Rusia și Belarus ca urmare a sancțiunilor Uniunii împotriva acestor țări, argumentând că, în general, aceste evenimente au cauzat perturbări importante pe piața oțelului din Uniune.

(59)

Comisia nu contestă faptul că aceste evenimente au un efect, printre multe alte domenii ale economiei, asupra pieței oțelului din Uniune. Cu toate acestea, limitând evaluarea la măsura de salvgardare privind oțelul, Comisia a reamintit redistribuirea contingentelor specifice de țară ale Rusiei și Belarusului în martie 2022. Această redistribuire a urmărit să reducă la minimum efectele interdicției la import impuse asupra produselor siderurgice originare din ambele țări și să asigure faptul că utilizatorii vor putea în continuare să aibă acces la aceleași volume din surse multiple.

(60)

Comisia a observat, de asemenea, că durata agresiunii militare neprovocate și nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei și consecințele acesteia asupra pieței oțelului, inclusiv interdicția la import impusă Rusiei și Belarusului, nu pot fi prevăzute în această etapă.

(61)

Prin urmare, în această privință, Comisia nu a considerat că aceste evenimente ar putea justifica abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023.

(62)

Unele părți interesate au susținut că situația industriei Uniunii s-a îmbunătățit într-o asemenea măsură încât ar face inutilă măsura de salvgardare.

(63)

Comisia a abordat aceste afirmații în contextul analizei sale privind situația industriei Uniunii în secțiunea 4.2.2 de mai jos. În special, Comisia a observat că, deși anumiți factori economici s-au îmbunătățit în 2021, situația industriei Uniunii s-a deteriorat în 2022, în special având în vedere instabilitatea pieței cauzată de agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei, precum și de creșterea prețurilor la energie.

(64)

Unele părți interesate au susținut că unele dintre măsurile IAC în vigoare împotriva produselor siderurgice din diferite jurisdicții au expirat sau au fost abrogate recent. În consecință, potrivit afirmațiilor unor părți, Comisia ar trebui să ia în considerare această evoluție atunci când evaluează eventuala abrogare a măsurii până la 30 iunie 2023.

(65)

În această privință, Comisia nu a contestat afirmația potrivit căreia este posibil ca anumite măsuri IAC privind oțelul să fi expirat sau să fi fost abrogate recent. Cu toate acestea, Comisia a considerat că aceste evoluții nu pot fi evaluate în mod izolat. În cadrul investigației, Comisia a confirmat că o serie de noi măsuri IAC au fost, de asemenea, instituite recent pentru o varietate de produse și origini de către mai multe jurisdicții. Prin urmare, expirarea sau abrogarea anumitor măsuri a avut loc într-o perioadă în care au fost introduse alte măsuri IAC noi (41). Comisia a observat că nu a primit nicio analiză sau probă substanțială care să invalideze constatările sale anterioare (42) cu privire la domeniul de aplicare detaliat al măsurilor IAC în țările terțe.

(66)

Prin urmare, Comisia a considerat că afirmațiile făcute de părțile interesate nu pun sub semnul întrebării constatările sale din investigațiile anterioare pe această temă (43) și, ca atare, nu sprijină abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023.

(67)

Pentru a obține o imagine echilibrată și cuprinzătoare a situației pieței, Comisia a căutat în mod proactiv contribuții din partea utilizatorilor și a asociațiilor acestora. În acest scop, Comisia a trimis chestionare specifice unui număr de 154 de utilizatori de oțel din Uniune și unui număr de 19 asociații de utilizatori care au participat la reexaminările anterioare ale măsurii și erau așadar înregistrați la dosar. Alți utilizatori și alte asociații au avut, de asemenea, posibilitatea de a răspunde la aceste chestionare, care erau disponibile pe site-ul web al Comisiei Europene (DG TRADE).

(68)

În pofida comunicării proactive specifice, Comisia a primit răspunsuri de la doar aproximativ 30 de utilizatori, inclusiv de la unele asociații ale utilizatorilor din Uniune, de exemplu din industria automobilelor, a aparatelor electrocasnice, procesatori de sârmă laminată și producători de rulouri laminate la rece, galvanizate și acoperite, pe lângă mai mulți utilizatori individuali din diferite sectoare consumatoare de oțel. Principalele plângeri ale utilizatorilor au fost rezumate și respinse în secțiunea 4.1.

(69)

În ceea ce privește analiza informațiilor furnizate în chestionare, Comisia a observat în primul rând că, în pofida comunicării proactive, inclusiv cu asociațiile din sector, a primit un număr destul de mic de răspunsuri la chestionare din partea utilizatorilor (aproximativ 30 de răspunsuri de la peste 160 de utilizatori cunoscuți).

(70)

În orice caz, Comisia a analizat răspunsurile utilizatorilor la chestionare și în lumina altor parametri-cheie, în special utilizarea contingentelor tarifare și perspectivele pieței. Așa cum se poate observa din analizele pe aceste teme (a se vedea, de exemplu, secțiunea 4.1.1), utilizatorii beneficiază de un nivel din ce în ce mai mare al contingentelor tarifare scutite de taxe vamale (creștere de 20 % a volumului contingentelor tarifare față de 2019), care rămân în mod constant neutilizate în toate categoriile de produse. În plus, începând cu 1 iulie 2023, contingentele tarifare vor fi majorate din nou cu 4 % (în conformitate cu obligațiile OMC de a liberaliza progresiv măsura), aducând astfel beneficii utilizatorilor care doresc să își mărească în continuare volumul importurilor din origini specifice.

(71)

În acest sens, utilizatorii nu au furnizat nicio dovadă că volumul contingentelor tarifare (inclusiv volumele crescute ca urmare a liberalizării care vor fi adăugate la contingentele tarifare începând cu 1 iulie 2023), alături de disponibilitatea oțelului produs în Uniune nu ar fi adecvate pentru a răspunde nevoilor lor, având în vedere cererea existentă și previzionată.

(72)

În cadrul investigației, Comisia a căutat să evalueze și evoluția situației economice a producătorilor de oțel din Uniune prin intermediul unor chestionare. Comisia a primit răspunsuri la chestionare din partea principalelor trei asociații de producători de oțel din Uniune (EUROFER, ESTA și CTA) (44), în plus față de câteva răspunsuri individuale suplimentare din partea unor producători din Uniune. Perioada pentru care au fost furnizate date a cuprins anii 2021 și 2022.

(73)

Unele părți interesate au susținut că situația economică a industriei Uniunii s-a îmbunătățit, în special în anul 2021, înregistrând niveluri ridicate de profitabilitate în contextul prețurilor foarte ridicate ale oțelului, și că situația ar fi continuat în anul 2022. Având în vedere această presupusă îmbunătățire a performanței, unele părți au susținut că măsura de salvgardare nu ar mai fi necesară și, prin urmare, ar trebui să fie abrogată până la 30 iunie 2023.

(74)

Răspunsurile la chestionare primite din partea producătorilor din Uniune au arătat că industria Uniunii a avut o situație în general pozitivă în 2021, determinată în special de redresarea cererii în urma pandemiei de COVID-19 și de prețurile anormal de ridicate ale oțelului. Situația a continuat să fie, în general, foarte favorabilă la începutul anului 2022.

(75)

Cu toate acestea, pe parcursul restului anului 2022, performanța economică a industriei Uniunii s-a deteriorat rapid. Acest lucru s-a datorat mai multor factori. În mod concret, agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei a generat perturbări în mai multe sectoare, afectând și piața oțelului. În plus, o creștere bruscă a prețurilor la energie a condus la creșterea costurilor de producție pentru producătorii de oțel, dar într-un context de încetinire a cererii, în care prețurile oțelului au scăzut, confruntându-se cu o presiune a importurilor care a rămas la niveluri ridicate în mai multe categorii importante de produse.

(76)

Evoluția indicatorilor de prejudiciu a arătat că consumul de oțel din Uniune în 2022 (166,1 milioane de tone) a scăzut cu peste 20 de milioane de tone (-11,4 %) în comparație cu 2021 (187,4 milioane de tone).

(77)

La rândul său, producția industriei Uniunii a scăzut cu 10,8 % din 2021 (167,7 milioane de tone) până în 2022 (149,6 milioane de tone). Nivelul producției a scăzut în special în a doua jumătate a anului 2022 comparativ cu prima jumătate a anului 2022 (-20,8 %).

(78)

În plus, gradul de utilizare a capacității de producție a fost de 76 % în 2021 și a rămas aproape neschimbat (75 %) în T1 (ianuarie-martie) din 2022. Cu toate acestea, începând cu T2 (aprilie-iunie) din 2022, acesta a început să scadă, ajungând la un nivel foarte redus, de 58 %, în T4 (octombrie-decembrie) 2022. În ansamblu, gradul de utilizare a capacității de producție a scăzut cu 10 puncte procentuale între 2021 și 2022, situându-se la 65,6 %.

(79)

În plus, volumul vânzărilor producătorilor din Uniune pe piața Uniunii a urmat o tendință descrescătoare din 2021 în mod continuu până în ultimul trimestru (octombrie-decembrie) din 2022. Volumul vânzărilor a scăzut de la an la an cu 6,4 %, de la 68,4 milioane de tone în 2021 la 64,1 milioane de tone. În termeni relativi, cota de piață a producătorilor din Uniune a scăzut de la 81,9 % în 2021 la 81,3 % în 2022.

(80)

În fine, profitabilitatea acestor vânzări a fost de 9 % în 2021 și a continuat să crească până la 14,2 % în T2 (aprilie-iunie) din 2022. Această tendință pozitivă s-a inversat însă în T3 (iulie-septembrie) din 2022, scăzând la 3,9 % și ajungând ulterior la o pierdere de -0,2 % în T4 (octombrie-decembrie) din 2022. În 2022, în ansamblu, industria Uniunii a înregistrat un profit mai mic de 1 %.

(81)

În consecință, situația industriei Uniunii s-a înrăutățit spre sfârșitul perioadei examinate, în special din cauza unor factori care au apărut în 2022, împreună cu presiunea persistentă a importurilor, care a determinat industria Uniunii să își reducă prețurile și cota de piață pentru a rămâne rentabilă.

(82)

După ce a evaluat observațiile părților interesate și a descris răspunsurile la chestionare ale utilizatorilor și producătorilor, inclusiv evoluția indicatorilor economici ai producătorilor din Uniune, Comisia a completat această analiză cu o evaluare prospectivă a evoluțiilor probabile ale anumitor elemente, în cazul în care măsura ar fi abrogată până la 30 iunie 2023. Mai exact, Comisia a examinat dacă ar fi de așteptat o creștere a volumului importurilor, în cazul în care măsura ar fi abrogată înainte de data preconizată inițial.

(83)

În primul rând, Comisia a evaluat dacă, așa cum a constatat în investigațiile de reexaminare anterioare, piața Uniunii continuă să fie atractivă. Informațiile evaluate de Comisie au arătat că Uniunea continuă să fie cea mai mare piață importatoare de oțel din lume. Într-adevăr, ponderea sa în totalul importurilor mondiale în 2022 a crescut cu peste trei puncte procentuale în comparație cu anul 2021 (45). Acest lucru a demonstrat nu doar că, în termeni generali, piața Uniunii a continuat să fie cea mai mare piață importatoare, ci și că poziția sa de lider s-a consolidat și mai mult în 2022.

(84)

Ulterior, Comisia a evaluat atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește prețurile. Evaluarea a arătat că, în ceea ce privește nivelurile prețurilor, prețurile de import în Uniune din principalele țări furnizoare au fost în mod constant mai mari decât prețurile de export ale acestora către alte piețe terțe pentru marea majoritate a exporturilor de oțel (pentru 50 % - 81 % din totalul codurilor vamale care fac obiectul măsurii, valorile exporturilor către Uniune au fost mai mari decât cele către alte piețe terțe; în medie, 69 % din codurile vamale în cauză au fost vândute la un preț mai mare în Uniune decât pe alte piețe terțe) (46). În plus, evaluarea a arătat că piața Uniunii constituie o piață de export relevantă importantă pentru aceste țări (47). Principalele țări furnizoare de oțel către Uniune au fost cele care epuizează în mod predominant contingentele tarifare.

(85)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că piața Uniunii a continuat să fie atractivă pentru țările exportatoare, atât în ceea ce privește volumul, cât și prețurile.

(86)

În continuare, Comisia a observat că volumul importurilor în Uniune a rămas la niveluri ridicate în comparație cu cifrele istorice (ultimul deceniu). Ponderea importurilor a fost ridicată și în comparație cu nivelurile anterioare, fiind aproape de nivelul maxim atins în 2018 înainte de instituirea unei măsuri de salvgardare definitive (48). În plus, în comparație cu consumul de pe piața Uniunii din perioada 2021-2022, care a scăzut cu 11 % (-21,3 milioane de tone), importurile s-au redus cu 8 % (de la 33,8 milioane de tone la 31,1 milioane de tone), în timp ce vânzările pe piața internă au scăzut, la rândul lor, dar într-un ritm mai rapid, cu 12 %. Prin urmare, cota de piață a importurilor a crescut în pofida unei scăderi de două cifre a consumului pe piața Uniunii. Comisia a concluzionat așadar că nivelul de penetrare a importurilor pe piața Uniunii a continuat să fie unul ridicat și chiar a crescut în 2022 în comparație cu 2021, în pofida unei reduceri a consumului.

(87)

Comisia a confirmat totodată că, așa cum s-a menționat în considerentele 39 și 40, situația din 2022 a supracapacității globale din sectorul siderurgic a continuat să urmeze aceeași tendință ascendentă. Prin urmare, și în absența oricăror elemente de probă furnizate de părțile interesate care să demonstreze contrariul, Comisia a concluzionat că constatările sale anterioare cu privire la efectele supracapacității asupra pieței și a performanței producătorilor de oțel rămân valabile.

(88)

În mod similar, Comisia a concluzionat că, în termeni generali, țările exportatoare nu au fost în măsură să găsească alte piețe de desfacere pentru a compensa volumele comerciale pierdute pe piața SUA și a Uniunii începând din 2018. De fapt, exporturile lor totale către alte piețe au fost, în general, mai mici decât în 2018.

(89)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile în Uniune ar crește dacă măsura de salvgardare ar fi abrogată până la 30 iunie 2023. Într-adevăr, evoluția importurilor, a contingentelor tarifare utilizate și a cotei de piață a importurilor în perioada recentă examinată a confirmat atractivitatea pieței Uniunii și disponibilitatea celor mai mari exportatori de oțel de a obține un acces mai bun la piața Uniunii, în special în ceea ce privește anumite categorii de produse.

(90)

Pe baza unei analize atente a observațiilor și a obiecțiilor primite de la părțile interesate prin care se solicita abrogarea măsurii de salvgardare până la 30 iunie 2023 (secțiunea 4.1), precum și a răspunsurilor la chestionare (secțiunea 4.2) și pe baza concluziei la care a ajuns în evaluarea sa prospectivă (secțiunea 4.3), Comisia a concluzionat că, pe baza circumstanțelor actuale și a informațiilor disponibile, abrogarea măsurii până la 30 iunie 2023 nu este justificată. În cazul în care măsura ar fi abrogată în această etapă, creșterea probabilă a volumului importurilor ar putea submina situația industriei Uniunii. Ca urmare a acestei concluzii și întrucât măsura urmează să fie în vigoare până la 30 iunie 2024, Comisia a evaluat ulterior, așa cum se prevede în avizul de deschidere, lista țărilor în curs de dezvoltare care ar trebui să facă obiectul măsurii și să fie excluse de la aplicarea acesteia pe baza datelor actualizate privind importurile (secțiunea 5). De asemenea, Comisia a evaluat dacă nivelul actual de liberalizare de 4 % este în continuare adecvat (secțiunea 6).

(91)

Orice țară în curs de dezvoltare membră a OMC a fost exclusă de la aplicarea măsurii definitive, atât timp cât cota importurilor sale în UE rămâne sub 3 % din totalul importurilor pentru fiecare categorie de produse. De asemenea, în cazul în care, într-o anumită categorie, cota colectivă a importurilor din țările în curs de dezvoltare (a căror cotă individuală este mai mică de 3 %) depășește 9 %, toate țările în curs de dezvoltare vor face obiectul măsurii în categoria respectivă de produse (49). Comisia s-a angajat să monitorizeze evoluția importurilor după adoptarea măsurii și să revizuiască periodic lista țărilor excluse.

(92)

Ultima actualizare a avut loc în cadrul celei mai recente investigații de reexaminare a funcționării din iunie 2022 și s-a bazat pe datele privind importurile din 2021. Astfel, pentru a adapta lista țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii și care sunt excluse de la această măsură, Comisia a actualizat calculele pe baza celor mai recente date consolidate disponibile privind importurile, și anume statisticile privind importurile din anul 2022 (50).

(93)

Modificările care rezultă din această actualizare sunt următoarele (tabelul actualizat este disponibil în anexa la prezentul regulament).

(94)

În privința acestei ajustări, unele părți interesate au susținut că, la actualizarea listei țărilor în curs de dezvoltare, Comisia nu ar trebui să includă în mod automat țările în curs de dezvoltare excluse în prezent de la aplicarea măsurii și ale căror importuri ar fi compensat volumele importate anterior din Rusia și Belarus înainte de interdicția la import. Părțile respective au susținut că metodologia utilizată de Comisie pentru calcularea cotei importurilor pe baza pragurilor stabilite de regulamentul de bază al UE privind măsurile de salvgardare nu ar fi adecvată, având în vedere situația politică excepțională generată de agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei. Cu alte cuvinte, aceste părți au solicitat Comisiei să modifice numitorul utilizat pentru calcularea cotei importurilor țărilor în curs de dezvoltare prin eliminarea anumitor origini din anumite categorii de produse.

(95)

Comisia a observat că normele privind excluderile țărilor în curs de dezvoltare sunt prevăzute la articolul 9.1 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și la articolul 18 din regulamentul de bază al UE privind măsurile de salvgardare. Prin urmare, în interpretarea dată de Comisie acestor dispoziții, nu se pot exclude din calcul anumite importuri.

(96)

De fapt, indiferent de motivele specifice invocate, Comisia a fost de părere că, în cazul în care o autoritate de investigație ar fi autorizată să aleagă importurile pe care le include pentru calcularea pragurilor în temeiul acestor dispoziții, acest lucru ar risca în mod inevitabil să conducă la un tratament potențial discriminatoriu între părțile interesate.

(97)

Prin urmare, Comisia nu a putut accepta interpretarea dispozițiilor relevante pentru calcularea pragurilor pentru excluderea țărilor în curs de dezvoltare oferită de unele părți interesate.

(98)

Nivelul actual de liberalizare a măsurii de salvgardare a fost stabilit la o rată anuală de 4 % (52). În cadrul prezentei investigații, Comisia a evaluat dacă acest nivel de liberalizare continuă să fie adecvat.

(99)

Unele părți interesate au solicitat ca nivelul de liberalizare să crească, de exemplu, la 5 %. Pe de altă parte, alte părți interesate au respins cererile de creștere a nivelului de liberalizare ca fiind nejustificate.

(100)

Având în vedere tendințele negative recente de pe piața oțelului din Uniune, incertitudinea legată de previziunile economice pentru viitorul apropiat, în special pentru Uniune, precum și faptul că au existat contingente tarifare disponibile în general pe parcursul întregii perioade pentru toate categoriile de produse, Comisia a considerat că o creștere a nivelului de liberalizare nu este justificată.

(101)

Prin urmare, contingentele tarifare vor continua să crească cu 4 % începând cu 1 iulie 2023 pentru toate categoriile de produse. Volumele specifice pentru perioada 1 iulie 2023-30 iunie 2024 (pe bază trimestrială) sunt stabilite în anexa II la al treilea regulament de reexaminare.

(102)

În fine, prezenta reexaminare, care modifică măsura de salvgardare, respectă și obligațiile care decurg din acordurile bilaterale semnate cu anumite țări terțe.

(103)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru măsuri de salvgardare instituit în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/478 și, respectiv, al articolului 22 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/755,