32023H1425

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 32023H1425 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 32023H1425

Recomandarea (UE) 2023/1425 a Comisiei din 27 iunie 2023 privind facilitarea finanțării tranziției către o economie durabilă

C/2023/3844

JO L 174, 7.7.2023, p. 19–46 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2023/1425/oj

Date of document:: 27/06/2023; Data adoptării

Author:: Comisia Europeană, Direcția Generală Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital
Responsible body:: FISMA
Form:: Recomandare

Treaty:

Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene

Legal basis:

12016E292

Link

Select all documents mentioning this document

Modified by:

Relation	Act	Comment	Subdivision concerned	From	To
Corrected by	32023H1425R(01)	(NL)
Corrected by	32023H1425R(02)	(SL)

Instruments cited:

Link

EUROVOC descriptor:

Subject matter:

Directory code:

15.10.10.00 Mediu, consumatori şi protecţia sănătăţii / Mediu / Dispoziţii generale şi programe

HTML

PDF

Official Journal

7.7.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/19

RECOMANDAREA (UE) 2023/1425 A COMISIEI

din 27 iunie 2023

privind facilitarea finanțării tranziției către o economie durabilă

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

întrucât:

(1)	Tranziția către o economie durabilă până în 2050 este dificilă, dar oferă și oportunități pentru economia Uniunii. Investițiile în tranziția verde vor face ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic și cu o economie durabilă.

(2)

În acest deceniu sunt necesare acțiuni urgente pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55 % și pentru a atinge obiectivele de mediu, în special cele legate de criza naturii și a apei, până în 2030. Uniunea va trebui să investească cu aproximativ 700 de miliarde EUR mai mult pe an în perioada 2021-2030, decât în perioada 2011-2020, pentru a-și decarboniza economia și a-și atinge obiectivele de mediu (1) și pe cele ale Propunerii de regulament privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete (2).

(3)

Finanțarea tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă este necesară în prezent pentru întreprinderile care doresc să devină durabile, dar nu pot trece, dintr-o dată, la un model de performanță care să respecte pe deplin mediul și să fie neutru din punct de vedere climatic. Finanțarea tranziției va fi necesară în următorii ani pentru a se asigura o tranziție rapidă și ordonată a economiei reale către durabilitate, asigurându-se totodată competitivitatea economiei UE. Nu sunt încă disponibile toate tehnologiile pentru o economie durabilă, iar actorii economici pot atinge aceste obiective într-un ritm diferit.

(4)	Finanțarea durabilă se referă atât la finanțarea activităților care respectă deja mediul, cât și a celor care fac tranziția către astfel de niveluri de performanță în timp. Se preconizează că nivelul investițiilor durabile va crește în timp, pe măsură ce tranziția avansează.

(5)	Deși cadrul juridic al Uniunii nu definește conceptul de finanțare a tranziției, aceasta ar trebui înțeleasă ca finanțarea îmbunătățirii performanței climatice și de mediu în vederea tranziției către o economie durabilă, într-un ritm compatibil cu obiectivele UE în materie de climă și mediu.

(6)

Cadrul UE privind finanțarea durabilă, care include Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (3), metodologiile stabilite în Regulamentul (UE) 2019/2089 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și al Consiliului (5) și Propunerea de regulament privind obligațiunile verzi europene (6), conține garanții și principii care pot oferi mai multe clarificări privind ceea ce constituie finanțarea tranziției.

(7)

Finanțarea tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă se află în centrul Comunicării Comisiei din 2021 privind strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă (7), care subliniază necesitatea unei abordări incluzive a finanțării durabile, indiferent de sectoare, zone geografice, actori și puncte de plecare diferite ale tranziției.

(8)	Prezenta recomandare clarifică conceptul de finanțare a tranziției, recunoscând rolul semnificativ pe care îl pot juca participanții la piață, care pot alege să utilizeze instrumentele din cadrul Uniunii privind finanțarea durabilă, în funcție de nevoi, pentru finanțarea tranziției.

(9)	Întreprinderile, intermediarii financiari și investitorii, statele membre și autoritățile de supraveghere ar putea mobiliza, furniza sau aborda finanțarea tranziției prin utilizarea voluntară a instrumentelor de finanțare durabilă, astfel cum se prevede în prezenta recomandare.

(10)

Prezenta recomandare urmărește să sprijine finanțarea tranziției într-un mediu de încredere pentru investitori, prin încurajarea utilizării voluntare a instrumentelor de finanțare durabilă și a prezentărilor de informații în moduri care pot asigura credibilitatea oportunităților de investiții pentru tranziție.

(11)

Prezenta recomandare se bazează pe cadrul UE privind finanțarea durabilă și pe elemente din principalele inițiative internaționale pentru finanțarea tranziției, cum ar fi Orientările OCDE privind finanțarea tranziției (8), Cadrul G20 pentru finanțarea tranziției (9), Raportul privind finanțarea tranziției al platformei internaționale pentru finanțarea durabilă (10) și Raportul Grupului de experți la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite privind angajamentele de reducere la zero a emisiilor nete ale entităților nestatale (11). Prin urmare, investitorii internaționali care respectă prezenta recomandare ar trebui să poată corela principalele aspecte ale obiectivelor lor de tranziție și ale nevoilor lor de finanțare cu practicile de pe piața internațională.

(12)

Tranziția către atingerea obiectivelor Pactului verde european (12) include tranziția către neutralitatea climatică până în 2050, în scopul limitării schimbărilor climatice la o încălzire globală cu 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (13), tranziția către o economie rezilientă la schimbările climatice și tranziția către o economie durabilă din punctul de vedere al mediului, și anume către o economie circulară, cu zero poluare și favorabilă naturii și către utilizarea durabilă a resurselor de apă și marine.

(13)	Participanții la piață pot aplica prezenta recomandare atât tranziției climatice, cât și tranziției ecologice.

(14)

Întreprinderile (atât cele nefinanciare, cât și cele financiare) ar putea avea puncte de plecare diferite în tranziția către durabilitate, în funcție de diverși factori, cum ar fi sectoarele și zonele geografice în care își desfășoară activitatea. De asemenea, întreprinderile dispun de posibilități și capacități diferite de tranziție, în funcție de dimensiunea lor, de resursele financiare și fizice disponibile sau de disponibilitatea infrastructurii și a tehnologiilor. Prin urmare, întreprinderile vor avea nevoi de finanțare diferite.

(15)

Utilizarea finanțării tranziției este voluntară. Nu toate întreprinderile sau toate sectoarele economice au nevoi semnificative de finanțare a tranziției climatice sau ecologice. Însă acolo unde impactul asupra climei și mediului poate fi redus și se iau măsuri în acest sens, îmbunătățirea ar trebui recunoscută și ar trebui să se faciliteze finanțarea acesteia.

(16)

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) ar putea fi nevoite să își finanțeze tranziția și, în acest caz, ar putea avea de câștigat prin obținerea de finanțare a tranziției dacă furnizează informații esențiale privind durabilitatea. Cu toate acestea, din cauza dimensiunii și a resurselor lor mai limitate, acest lucru poate fi dificil și costisitor. IMM-urile ar putea avea nevoie de sprijinul partenerilor lor financiari, al furnizorilor și al clienților din lanțul lor valoric pentru a-și analiza nevoile de finanțare a tranziției și a avea acces în practică la finanțarea tranziției. Intermediarii corporativi și financiari de mari dimensiuni sunt încurajați să aplice principiul proporționalității atunci când colaborează cu IMM-urile și să dea dovadă de moderație atunci când solicită informații de la partenerii, furnizorii și clienții din lanțul valoric al IMM-urilor.

(17)

Finanțarea tranziției poate contribui, de asemenea, la finanțarea tranziției întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoarele cele mai afectate de tranziția către o economie durabilă. De exemplu, noile investiții și cheltuielile de capital conexe ale acestor întreprinderi pot fi compatibile cu tranziția către îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă și mediu.

(18)

Nevoile în materie de finanțare a tranziției pot fi determinate prin planificarea în avans și prin stabilirea unor obiective de tranziție. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin stabilirea obiectivelor și acțiunilor întreprinderii pe termen scurt, mediu și lung în conformitate cu tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă, precum și a unor planuri de investiții și de acțiune care să indice resursele care au fost alocate și resursele care sunt în continuare necesare pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor și planificarea și punerea în aplicate a acțiunilor într-un mod transparent, credibil și consecvent. Acest lucru se poate realiza atât la nivel de întreprindere, cât și la nivel de activitate, în funcție de unde apare nevoia de finanțare a tranziției.

(19)

Planificarea tranziției, care este procesul prin care întreprinderile își concretizează în acțiuni obiectivele ambițioase în materie de mediu și climă, poate ajuta întreprinderile să reducă la minimum riscurile strategice și financiare asociate tranziției și să identifice oportunitățile de afaceri și oferă claritate cu privire la strategia lor de afaceri care poate atrage noi investitori și parteneri de afaceri.

(20)

De asemenea, întreprinderile pot utiliza instrumentele de finanțare durabilă ale Uniunii, cum ar fi taxonomia, nu numai pentru a prezenta informații despre activitățile aliniate la taxonomie și cheltuielile de capital, ci și ca un instrument orientat spre viitor în procesul lor de tranziție, utilizând criteriile taxonomiei ca puncte de referință pentru stabilirea obiectivelor. Taxonomia este utilizată din ce în ce mai mult în scopuri de finanțare a tranziției, multe întreprinderi raportând cheltuieli de capital aliniate la taxonomie care sunt semnificativ mai mari decât veniturile aliniate, în special în sectoarele cu impact ridicat.

(21)

Investițiile pentru a ajunge la alinierea la taxonomie în 5 ani (excepțional în 10 ani) sunt recunoscute drept cheltuieli de capital care sunt pe deplin aliniate la taxonomie dacă sunt însoțite de un plan de cheltuieli de capital, care este un tip de plan de tranziție la nivel de activitate (14). În plus, investițiile în activitățile de tranziție, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2020/852, sunt investiții în cele mai bune tehnologii disponibile și sunt, așadar, recunoscute ca fiind aliniate la taxonomie, cu condiția să nu conducă la blocaje pe termen lung cu emisii ridicate de dioxid de carbon și nici să nu împiedice dezvoltarea unor tehnologii mai ecologice. Acestea sunt activități economice pentru care nu există în prezent nicio tehnologie alternativă și în care performanța se află pe o cale de tranziție către neutralitatea climatică în viitor. Pentru a asigura îmbunătățirea continuă în toate etapele tranziției, Regulamentul (UE) 2020/852 prevede o revizuire a criteriilor tehnice de examinare pentru activitățile de tranziție o dată la trei ani, pentru a ține seama de noile tehnologii și de dovezile științifice pe măsură ce acestea devin disponibile.

(22)

Totodată, taxonomia poate fi un ghid util, care completează obiectivele climatice sau de mediu sau planurile de tranziție, pentru activitățile economice care nu pot aduce o contribuție substanțială la unul dintre obiectivele de mediu prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/852, dar în cazul cărora se pot realiza în continuare îmbunătățiri semnificative ale performanței de mediu. Criteriile și principiile taxonomiei pot fi utilizate pentru a stabili obiective intermediare sau minime, pentru care s-ar putea mobiliza o finanțare a tranziției, dacă investițiile sunt compatibile cu obiectivele UE în materie de climă și mediu (15). Acest lucru ar trebui asigurat printr-un plan de tranziție pentru activitatea specifică (un plan de tranziție la nivel de activitate).

(23)

Datele arată că taxonomia funcționează astfel cum s-a prevăzut, întreprinderile din indicele STOXX Europe 600 care au raportat până în prezent o aliniere la taxonomie diferită de 0 (16) raportând în medie o aliniere la taxonomie de aproximativ 23 % pentru cheltuielile de capital, 24 % pentru cheltuielile operaționale și 17 % pentru venituri (17).

(24)

Indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris sunt instrumente adecvate pentru crearea de portofolii cu obiective de decarbonizare. Fondurile de investiții care reproduc acești indici de referință au înregistrat o creștere considerabilă și sunt evaluate în prezent la 116 miliarde EUR. Utilizarea indicilor de referință ESG bazați pe piață cu caracteristici de durabilitate a mediului este, de asemenea, în creștere.

(25)

Planurile de tranziție reprezintă un instrument util pentru transpunerea în acțiuni concrete a obiectivelor climatice sau de mediu, stabilite atât la nivelul întreprinderilor, cât și la nivelul activităților economice, și un plan de investiții în comunicarea cu intermediarii financiari și cu investitorii. Intermediarii financiari și investitorii ar putea, de asemenea, să țină seama de informațiile din planurile de tranziție, precum și de integritatea, transparența și răspunderea antrenată de obiectivele incluse în planuri atunci când evaluează riscurile de tranziție și de sustenabilitate fizică asociate unei investiții.

(26)

Planurile de tranziție nu sunt în prezent obligatorii, dar încep să devină unul dintre instrumentele-cheie orientate spre viitor pe care întreprinderile le pot utiliza pentru a-și stabili și articula obiectivele și finanțarea necesară pentru atingerea acestor obiective și includ informații privind obiectivele intermediare, activitățile, procesele și resursele. Planurile de tranziție pot fi stabilite pe baza Directivei (UE) 2022/2464 și a standardelor de raportare în temeiul acestei directive, atunci când planurile respective fac parte din strategia generală de afaceri a unei întreprinderi, cu scopul de a se alinia la obiectivul Acordului de la Paris de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 °C.

(27)

Întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al obligațiilor de raportare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2464 vor trebui să comunice eventualele obiective cu termene precise privind aspectele de durabilitate pe care le-ar putea avea, precum și eventualele planuri pentru a se asigura că modelul de afaceri și strategia lor sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C.

(28)

În februarie 2022, Comisia a prezentat o Propunere de directivă privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (18), pentru a se asigura că întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă realizează tranziția către durabilitate a economiilor noastre. Aceasta propune ca întreprinderile care intră în domeniul său de aplicare să adopte un plan pentru a se asigura că modelele de afaceri și strategia întreprinderii sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris.

(29)

Un plan de tranziție, care este un aspect al strategiei globale a întreprinderii, poate acoperi și tranziția către obiective de mediu. Credibilitatea unui plan de tranziție ar putea fi consolidată prin adoptarea sa de către conducerea întreprinderii, prin includerea unui set structurat de obiective și acțiuni pe termen scurt, mediu și lung, care să cuprindă resursele alocate și cele necesare pentru a se asigura că obiectivele și acțiunile sunt puse în aplicare într-un mod credibil și consecvent, inclusiv luarea în considerare și evitarea blocării pe termen lung a activităților sau activelor care produc emisii ridicate de gaze cu efect de seră sau care dăunează mediului în mod semnificativ, având în vedere durata de viață a acestor active.

(30)

Intermediarii financiari joacă un rol esențial în sprijinirea tranziției economiei reale către durabilitate. Prin urmare, furnizarea de finanțare a tranziției în beneficiul economiei reale permite sectorului financiar să își îndeplinească funcția de finanțare în cursul tranziției, să reducă riscul de tranziție în timp și să își asigure propria tranziție ordonată. Finanțarea tranziției și investițiile conexe pot reduce riscul financiar al tranziției în viitor, chiar dacă acestea nu sunt supuse în mod automat unui risc financiar mai mic decât alte investiții.

(31)

Împrumuturile bancare și investițiile sunt importante pentru finanțarea economiei reale și se preconizează că ambele vor oferi întreprinderilor o finanțare semnificativă pentru tranziție. Băncile și alți investitori instituționali se află într-o poziție deosebit de bună pentru a le oferi clienților lor finanțare a tranziției, deoarece se pot baza pe relațiile lor strânse cu clienții. În acest context, băncile pot lua în considerare prezenta recomandare în coroborare cu dispozițiile privind riscurile de tranziție și riscurile fizice din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (19) și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20), care sunt în curs de revizuire.

(32)

Următorul aviz al Autorității Bancare Europene cu privire la împrumuturile verzi (21), precum și activitatea Platformei privind finanțarea durabilă (22) vor lua în considerare diferite aspecte ale finanțării tranziției și vor oferi informații relevante pentru viitoarele considerații pe această temă.

(33)

Informațiile privind durabilitatea contribuie la facilitarea schimbului de informații dintre intermediarii financiari și întreprinderile în curs de tranziție. De exemplu, informațiile prospective privind obiectivele climatice sau de mediu sau planurile de tranziție, dacă există, le-ar putea oferi informații utile investitorilor și intermediarilor financiari, care sunt la rândul lor angajați în procesul de tranziție. Aceste informații vor ajuta intermediarii financiari și investitorii să decidă ce să includă sau nu în produsele de investiții și să evalueze implicațiile diferitelor orizonturi de timp pentru investiții și riscurile activelor depreciate.

(34)	Intermediarii financiari și investitorii pot contribui la tranziție și prin oferirea de soluții de finanțare specifice legate de tranziție care au legătură cu obiectivele climatice sau de mediu stabilite de întreprinderi.

(35)

Statele membre sunt invitate să continue sensibilizarea cu privire la abordările legate de căutarea sau furnizarea finanțării tranziției. De asemenea, statele membre sunt invitate să ofere în continuare formare și asistență tehnică pentru a contribui la creșterea gradului de utilizare a finanțării tranziției și să ofere soluții de finanțare specifice legate de tranziție pentru întreprinderile care doresc să se implice în tranziție.

(36)

Autoritățile europene de supraveghere (AES) și autoritățile naționale competente din Uniune ar trebui să continue sensibilizarea cu privire la abordările relevante în materie de finanțare a tranziției. Acest lucru va contribui la creșterea încrederii participanților la piață cu privire la cum să utilizeze în mod eficace instrumentele de finanțare durabilă ale Uniunii și va încuraja utilizarea finanțării tranziției și reducerea riscului de dezinformare ecologică.

(37)

Prezenta recomandare nu oferă recomandări cu privire la toate aspectele finanțării tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă. Obiectivul acesteia este de a clarifica conceptele de bază ale finanțării tranziției și utilizarea instrumentelor care pot încuraja o creștere a utilizării finanțării private a tranziției.

(38)

Prezenta recomandare nu este exhaustivă, deoarece participanții la piață pot găsi alte modalități de a promova sau de a obține o finanțare a tranziției aliniată la tranziția către o economie durabilă. Aceasta ar trebui luată în considerare împreună cu eventualele evoluții viitoare ale pieței sau ale legislației. Platforma privind finanțarea durabilă va contribui la identificarea practicilor de piață relevante legate de finanțarea tranziției, iar participanții la piață pot oferi feedback pentru a perfecționa și mai mult elementele cadrului privind finanțarea durabilă și utilizarea acestuia pentru finanțarea tranziției prin intermediul platformei sau prin evenimente de informare organizate de Comisie, cum ar fi ateliere și dialoguri cu părțile interesate. De asemenea, Comisia își va intensifica colaborarea cu partenerii internaționali, de exemplu prin intermediul Platformei internaționale privind finanțarea durabilă și al viitoarei Platforme de consiliere privind finanțarea durabilă în contextul Global Gateway, pentru a promova utilizarea și interoperabilitatea internațională a finanțării tranziției în toată lumea.

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

1. SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

1.1.

Prezenta recomandare vine în continuarea Comunicării Comisiei privind „Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă” (23).

1.2.

Prezenta recomandare urmărește să sprijine participanții la piață care doresc să obțină sau să furnizeze finanțare a tranziției, oferind sugestii practice privind cum ar trebui abordată finanțarea tranziției.

1.3.

Prezenta recomandare se adresează întreprinderilor care doresc să contribuie la tranziția către neutralitatea climatică și durabilitatea mediului, consolidându-și în același timp competitivitatea, și care caută finanțare pentru investiții în acest scop. Scopul recomandării este să explice utilizarea instrumentelor de finanțare durabilă în acest scop. Finanțarea tranziției și finanțarea verde (24) se diferențiază de finanțarea generală, care nu urmărește obiective legate de durabilitate.

1.4.

În general, prezenta recomandare nu este destinată să se aplice microîntreprinderilor (25), având în vedere dimensiunea și capacitatea lor administrativă.

1.5.

Prezenta recomandare se adresează totodată:

(a)	intermediarilor financiari și investitorilor care sunt dispuși să ofere întreprinderilor finanțare a tranziției;

(b)	statelor membre și autorităților de supraveghere financiară în vederea creșterii gradului de informare cu privire la acest subiect și a oferirii de asistență tehnică pentru a încuraja adoptarea și furnizarea de finanțare a tranziției către economia reală.

1.6.

Prezenta recomandare nu aduce atingere legislației Uniunii care stabilește obligații juridice.

1.7.

Actorii din afara Uniunii pot utiliza, la rândul lor, prezenta recomandare, dar s-ar putea să aibă nevoi specifice care nu sunt reflectate în prezenta recomandare.

2. DEFINIȚII

În sensul prezentei recomandări, se aplică următoarele definiții:

2.1.

Tranziție înseamnă o tranziție de la nivelurile actuale de performanță climatică și de mediu către o economie neutră din punct de vedere climatic, rezilientă la schimbările climatice și durabilă din punctul de vedere al mediului, într-un interval de timp care să permită realizarea:

(a)

obiectivului de limitare a creșterii temperaturii globale la 1,5 °C în conformitate cu Acordul de la Paris și, pentru întreprinderile și activitățile din cadrul Uniunii, a obiectivului de a realiza neutralitatea climatică până în 2050 și o reducere cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (26),

(b)	obiectivului de adaptare la schimbările climatice (27); și

(c)

altor obiective de mediu ale Uniunii, astfel cum sunt specificate în Regulamentul (UE) 2020/852, și anume prevenirea și controlul poluării, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor, utilizarea durabilă și protecția resurselor marine și de apă dulce și tranziția către o economie circulară.

2.2.

Finanțarea tranziției înseamnă finanțarea investițiilor care sunt compatibile cu tranziția, care contribuie la aceasta și care evită blocajele, inclusiv:

(a)	investițiile în portofolii care reproduc indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris („indicii de referință ai UE în domeniul climei”);

(b)

investițiile în activități economice aliniate la taxonomie, inclusiv:

—	activitățile economice de tranziție, astfel cum sunt definite la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/852 pentru obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice;

—	activitățile economice eligibile din punctul de vedere al taxonomiei care devin aliniate la taxonomie în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei (28) pe o perioadă de maximum 5 ani (în mod excepțional, 10 ani);

(c)	investițiile în întreprinderi sau activități economice care au un plan de tranziție credibil la nivelul întreprinderii sau la nivel de activitate;

(d)	investițiile în întreprinderi sau activități economice care au obiective credibile și bazate pe date științifice, dacă acest lucru este proporțional, susținute de informații care asigură integritatea, transparența și responsabilitatea.

2.3.

Plan de tranziție înseamnă un aspect al strategiei globale a întreprinderii care stabilește obiectivele și acțiunile entității pentru tranziția sa către o economie neutră din punct de vedere climatic sau durabilă, inclusiv acțiuni precum reducerea emisiilor sale de GES în conformitate cu obiectivul de limitare a schimbărilor climatice la 1,5 °C.

3. RECOMANDARE ADRESATĂ ÎNTREPRINDERILOR CARE DORESC SĂ OBȚINĂ FINANȚARE PENTRU TRANZIȚIE

Instrumente de finanțare durabilă pentru a determina și a defini nevoile de finanțare a tranziției

3.1.

Întreprinderile își pot evalua nevoile de finanțare a tranziției în funcție de propriile impacturi, riscuri și oportunități în materie de durabilitate. Acestea pot fi identificate printr-o evaluare a pragului de semnificație.

3.2.

Pentru a-și stabili nevoile de finanțare a tranziției, întreprinderile ar putea începe prin stabilirea unor obiective de tranziție și prin definirea unor căi individuale de tranziție pe baza unor scenarii și căi bazate pe date științifice (29).

3.3.

Instrumentele de finanțare durabilă, în special taxonomia sau indicii de referință ai UE în domeniul climei, precum și planurile credibile de tranziție pot fi utilizate pentru a sprijini definirea obiectivelor de tranziție și pentru a articula nevoile specifice de finanțare a tranziției la nivelul întreprinderii și la nivelul activităților economice (30).

3.4.

Prin integrarea clară a obiectivelor de tranziție și a nevoilor conexe de finanțare a tranziției într-un plan de tranziție credibil, intermediarii financiari și investitorii pot înțelege, compara și evalua mai ușor oportunitățile de finanțare a tranziției.

3.5.

Nevoile de finanțare a tranziției pot fi specificate drept cheltuieli de capital planificate și, după caz, cheltuieli operaționale legate de realizarea obiectivelor climatice și de mediu, precum și drept venituri curente sau scontate legate de tranziție.

3.6.

Dacă este relevant, întreprinderile ar putea discuta cu intermediarii financiari și cu investitorii despre nevoile lor specifice de finanțare a tranziției și despre cele mai adecvate soluții de finanțare.

4. UTILIZAREA UNOR CĂI DE TRANZIȚIE CREDIBILE PENTRU STABILIREA UNOR OBIECTIVE BAZATE PE DATE ȘTIINȚIFICE

4.1.

Întreprinderile pot utiliza scenarii și căi de decarbonizare transsectoriale sau sectoriale disponibile public și, dacă există, scenarii de îmbunătățire a mediului, ca referințe pentru a stabili obiective bazate pe date științifice și pentru a-și determina nevoile în materie de finanțare a tranziției.

4.2.

Atunci când se utilizează scenarii sau căi, se recomandă utilizarea celor bazate pe date științifice și, în cazul căilor de decarbonizare, a celor care sunt conforme cu Acordul de la Paris, cum ar fi scenariile de limitare a încălzirii globale la 1,5 °C ale Agenției Internaționale a Energiei sau ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, fără depășire sau cu o depășire limitată (31).

4.3.

Se recomandă ajustarea căilor de urmat pentru fiecare întreprindere în parte în conformitate cu obiectivele Uniunii în materie de climă și mediu și în funcție de locul în care își desfășoară activitatea și de punctul de plecare al întreprinderii. Pentru a sprijini acest lucru, se recomandă, de asemenea, consultarea căilor de tranziție calitative ale UE pentru fiecare ecosistem industrial elaborate de Comisia Europeană (32) atunci când se evaluează provocările legate de tranziția climatică și tehnologiile disponibile de cea mai bună clasă, precum și provocările mai ample legate de ecologizare, digitalizare și reziliență dintr-un anumit sector.

4.4.

Obiectivele de tranziție bazate pe date științifice ar putea fi utilizate pentru a obține finanțare a tranziției fără un plan de tranziție, în cazul în care acest lucru este proporțional cu complexitatea, dimensiunea și impactul întreprinderii și dacă obiectivele respective sunt susținute de informații care le asigură integritatea și transparența, precum și responsabilitatea pentru punerea în aplicare a acțiunilor menite să atingă obiectivele respective.

5. UTILIZAREA INDICILOR DE REFERINȚĂ AI UE PENTRU ACTIVITĂȚILE CLIMATICE

5.1.

Întreprinderile pot recurge, dacă este cazul, la metodologiile utilizate pentru indicii de referință ai UE pentru activitățile climatice ca să completeze scenariile sau căile bazate pe date științifice. Acestea pot sprijini definirea unor căi individuale fie la nivel de întreprindere, fie la nivel de proiect sau pot stabili obiective de tranziție și pot contribui la stabilirea nevoilor acestora în materie de finanțare a tranziției.

5.2.

Aceleași metodologii pot fi utilizate, de asemenea, pentru a evita riscul ca noile investiții să devină active depreciate și ar putea permite includerea emisiunilor întreprinderii sau a capitalului atras pentru un proiect de tranziție relevant într-un portofoliu de investiții sau de credite care reproduce un indice de referință al UE pentru activitățile climatice (33).

6. UTILIZAREA TAXONOMIEI UE

6.1.

Întreprinderile își pot stabili nevoile de finanțare a tranziției utilizând în mod voluntar taxonomia, împreună cu alte puncte de referință bazate pe date științifice, atunci când stabilesc obiective de tranziție pentru activități economice specifice din sectoarele economice vizate de actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 (34).

6.2.

Întreprinderile sunt încurajate să utilizeze taxonomia pentru a planifica investiții în vederea îndeplinirii criteriilor taxonomiei pentru o anumită activitate economică în 5 (în mod excepțional, 10) ani, întrucât astfel de investiții sunt deja recunoscute ca fiind pe deplin aliniate la taxonomie.

6.3.

Întreprinderile pot utiliza taxonomia pentru a stabili jaloane și obiective intermediare pentru tranziția activităților economice, pentru a îmbunătăți în continuare performanța de mediu sau, în cele din urmă, pentru a se alinia la taxonomie pe o perioadă mai lungă de timp, dar suficient de scurtă pentru a fi compatibilă cu tranziția. De exemplu, dacă este necesar, întreprinderile pot utiliza criteriile taxonomiei pentru a planifica alinierea treptată la taxonomie: ca un prim obiectiv încadrat în timp, acestea ar trebui să depășească nivelurile de performanță definite de criteriile principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative”, iar ca un al doilea obiectiv încadrat în timp, ele ar urma să se alinieze la criteriile privind contribuția substanțială, explicate într-un plan de tranziție bazat pe activități (35).

6.4.

Pentru a operaționaliza utilizarea taxonomiei pentru a obține finanțare pentru tranziție, întreprinderile ar putea specifica nevoile lor de finanțare a tranziției în ceea ce privește cheltuielile de capital ale întreprinderii. După caz, acestea ar putea, de asemenea, să specifice aceste nevoi în ceea ce privește cheltuielile sau veniturile lor de funcționare, atât curente, cât și planificate, și anume:

(a)	aliniate la taxonomie;

(b)	urmează să fie aliniate la taxonomie în viitor; sau

(c)	afișează îmbunătățiri continue ale performanței ca parte a unui plan de tranziție credibil aliniat la procesul de tranziție.

7. UTILIZAREA UNUI PLAN DE TRANZIȚIE CREDIBIL

7.1.

Fără a aduce atingere cerințelor legale, întreprinderile, în special cele cu activități care implică un impact semnificativ sau căi de tranziție complexe, pot elabora planuri de tranziție fie la nivel de întreprindere sau de activitate, fie la ambele, pentru a articula obiectivele de tranziție, jaloanele, acțiunile și nevoile de resurse într-un mod structurat și consecvent.

7.2.

Standardele de raportare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2464 oferă un model pentru elaborarea unor planuri de tranziție și de acțiune credibile, pe care întreprinderile le-ar putea utiliza cu scopul de a asigura integritatea, transparența și responsabilitatea planurilor.

7.3.

Taxonomia și indicii de referință ai UE pentru activitățile climatice pot fi utilizați împreună cu scenarii sau căi bazate pe date științifice pentru a stabili obiectivele sau nevoile de finanțare incluse în astfel de planuri, atât la nivelul întreprinderilor, cât și la nivelul activităților economice.

7.4.

Planurile de dezvoltare durabilă a mediului pot utiliza, de asemenea, planurile strategice de acțiune ale UE în domeniul mediului pentru economia circulară (36), biodiversitate (37) și reducerea la zero a poluării (38).

8. INSTRUMENTE DE FINANȚARE PENTRU A OBȚINE FINANȚARE PENTRU TRANZIȚIE

8.1.

Întreprinderile sunt încurajate să utilizeze unul sau mai multe instrumente de finanțare legate de tranziție pentru a obține finanțare pentru tranziție, cum ar fi anumite tipuri de împrumuturi sau emisiuni de pe piața de capital cu caracteristici specifice (39).

Împrumuturi verzi sau alte împrumuturi durabile

8.2.

În cazul în care are nevoi de finanțare a tranziției, o întreprindere poate solicita tipuri specifice de împrumuturi, cum ar fi împrumuturile legate de durabilitate, împrumuturile verzi sau alte împrumuturi cu scop specific.

8.3.

Intermediarii financiari încep să ofere astfel de împrumuturi și ar putea oferi rate ale dobânzii competitive atunci când performanța de mediu preconizată care stă la baza împrumuturilor contribuie la reducerea riscurilor de tranziție sau permite rate de refinanțare mai mici pentru intermediarul financiar.

8.4.

Investițiile realizate pentru atingerea unui obiectiv specific de tranziție – cum ar fi modernizarea activelor sau realizarea de noi investiții care vor permite o producție cu un impact redus asupra climei și mediului – ar putea fi finanțate printr-un împrumut cu scop special, cu venituri utilizate exclusiv în acest scop (denumit și „finanțare cu o utilizare specifică a veniturilor”). Articularea scopului prin obiective de tranziție legate de criteriile taxonomiei ar putea încuraja utilizarea de împrumuturi dedicate tranziției.

8.5.

Investițiile în îmbunătățirea performanței la nivelul întreprinderilor ar putea fi finanțate printr-un împrumut legat de durabilitate cu obiective de performanță climatice sau de mediu bazate pe date științifice și încadrate în timp, care să servească drept garanții și în cazul cărora ratele dobânzii să fie legate de atingerea obiectivelor de performanță în materie de durabilitate planificate, evitându-se efectele de blocare.

Obligațiuni verzi sau alte obligațiuni legate de durabilitate

8.6.

Pentru a-și finanța tranziția, întreprinderile pot, de asemenea, să emită instrumente ale pieței de capital sau tipuri specifice de obligațiuni, cum ar fi obligațiuni verzi sau alte obligațiuni legate de durabilitate. Obligațiunile pot fi utilizate pentru a atrage capital atât la nivel de întreprindere, cât și la nivel de activitate economică.

8.7.

Pentru a obține finanțare pentru tranziție într-un scop specific, emitenții ar putea lua în considerare emiterea de obligațiuni care demonstrează utilizarea veniturilor în scopul tranziției. Deși există standarde internaționale privind obligațiunile verzi, care ar putea fi utilizate pentru a atrage finanțare pentru tranziție, întreprinderile ar putea avea în vedere și utilizarea standardului UE privind obligațiunile verzi pentru emiterea de obligațiuni verzi în vederea finanțării unor activități economice care vor deveni aliniate la taxonomie în 5 ani (în mod excepțional, 10 ani).

8.8.

Obligațiunile legate de durabilitate pot fi utilizate pentru a atrage capital pentru îmbunătățirea performanței în materie de durabilitate a întreprinderii, atât la nivel de întreprindere, cât și la nivel de activitate. Acestea ar trebui să fie legate de obiective solide de performanță în materie de durabilitate – de exemplu, indicatorii-cheie de performanță în domeniul taxonomiei – și de un calendar care să fie aliniat la tranziție, întrucât cupoanele sunt de obicei emise sub rezerva realizării și stimulării performanței avute în vedere.

8.9.

Instrumentele de finanțare durabilă menționate la punctele 3-7 pot fi utilizate ca obiective de performanță și pentru a consolida și mai mult credibilitatea obligațiunilor legate de durabilitate.

Finanțare prin capitaluri proprii și finanțări specializate

8.10.

De asemenea, întreprinderile pot emite instrumente de capital sau pot avea în vedere soluții de finanțări specializate care sunt legate de obiectivele de performanță în materie de durabilitate la nivel de întreprindere, de proiect sau de activitate economică. Pentru stabilirea unor astfel de obiective de performanță pot fi utilizate abordări similare celor descrise mai sus.

9. RECOMANDARE ADRESATĂ INTERMEDIARILOR FINANCIARI ȘI INVESTITORILOR DISPUȘI SĂ FURNIZEZE FINANȚARE PENTRU TRANZIȚIE

Instrumente de stabilire a obiectivelor de finanțare a tranziției și de identificare a proiectelor sau a întreprinderilor

9.1.

Intermediarii financiari pot contribui la finanțarea tranziției prin integrarea obiectivelor de finanțare a tranziției în strategia lor de creditare sau de investiții.

9.2.

Atunci când stabilesc obiective de tranziție și concep unele abordări de finanțare a tranziției pentru portofolii și strategii de investiții sau de creditare, intermediarii financiari pot:

(a)	să ia în considerare recomandările adresate întreprinderilor cu privire la stabilirea nevoilor de finanțare a tranziției și la stabilirea obiectivelor (40);

(b)

să se asigure că abordarea privind finanțarea tranziției contribuie la tranziția și decarbonizarea economiei reale, ține seama de punctele de plecare diferite ale întreprinderilor, aplică principiul proporționalității (în special în cazul IMM-urilor) și include garanții relevante în materie de climă și mediu, în conformitate cu definiția finanțării tranziției din prezenta recomandare;

(c)	să transpună abordarea privind finanțarea tranziției în ținte specifice legate de obiectivele climatice sau de mediu, pentru toate clasele de active, care să acopere toate tipurile de finanțare și toate sectoarele economice relevante pentru tranziție;

(d)	să considere consilierea și angajamentul ca părți importante ale strategiei de finanțare a tranziției.

9.3.

Investitorii și proprietarii de active pot elabora abordări similare pentru activele proprii.

9.4.

Pentru a operaționaliza strategiile de investiții cu ajutorul abordărilor privind finanțarea tranziției și pentru a identifica întreprinderile și proiectele care îndeplinesc obiectivele de tranziție, intermediarii financiari și investitorii (41):

(a)	pot utiliza informațiile furnizate de întreprinderi pentru a stabili obiectivele de tranziție și nevoile de finanțare a tranziției, inclusiv planurile de tranziție și raportarea de către întreprinderi;

(b)	pot utiliza metodologiile de decarbonizare necesare în temeiul indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice, cum ar fi obiective clare de decarbonizare ale întreprinderilor și restricționarea investițiilor noi în active potențial depreciate;

(c)

pot utiliza cadrul și criteriile taxonomiei pentru a identifica investițiile care sunt eligibile și care ar putea deveni aliniate la taxonomie, eventual prin etape intermediare, în conformitate cu un calendar compatibil cu tranziția. De exemplu, dacă este necesar, aceștia pot avea în vedere, într-o primă fază, finanțarea etapelor de tranziție depășind nivelurile de performanță definite de criteriile principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative”, iar, într-o a doua fază, alinierea la criteriile privind contribuția substanțială, clarificate într-un plan de tranziție bazat pe activități;

(d)	pot utiliza informațiile și prospectele care însoțesc emisiunile de obligațiuni sau de titluri de capital verzi, de tranziție și legate de durabilitate.

10. COLABORAREA CU ÎNTREPRINDERILE CARE AU NEVOIE DE FINANȚARE PENTRU TRANZIȚIE

10.1.

Intermediarii financiari sunt încurajați să colaboreze cu clienții și cu întreprinderile aflate în tranziție în care s-a investit, în special în cazul în care există o nevoie semnificativă de finanțare pentru tranziție.

10.2.

Politica de colaborare ar putea include definirea strategiilor de creditare sau de investiții relevante care s-ar putea adapta nevoilor relevante de finanțare a tranziției, precum și condițiile de eligibilitate pentru finanțare în cadrul acestor strategii.

10.3.

În procesul de colaborare cu clienții și cu întreprinderile în care s-a investit, ar putea fi discutate următoarele aspecte:

(a)	impactul, riscurile și oportunitățile semnificative în materie de durabilitate și modul în care sunt abordate impactul și riscurile climatice și de mediu;

(b)	modul în care este determinată contribuția la un obiectiv climatic sau de mediu și orizonturile de timp pentru împrumuturi sau investiții;

(c)	căile de tranziție subiacente, pentru a se asigura că strategia de creditare sau de investiții este compatibilă cu tranziția;

(d)	dacă sau în ce mod se aplică principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, astfel cum este definit la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2020/852, și modul în care sunt abordate efectele negative;

(e)	modul în care vor fi luate în considerare performanța în materie de durabilitate și obiectivele și planurile de tranziție ale întreprinderilor, inclusiv atunci când se evaluează riscul aferent activelor depreciate, precum și riscurile legate de tranziție și riscurile fizice în sens mai larg.

11. SOLUȚII DE FINANȚARE SPECIFICE TRANZIȚIEI

11.1.

Pe lângă soluțiile generale de creditare și de finanțare, intermediarii financiari pot oferi întreprinderilor sau proiectelor cu nevoi semnificative de finanțare a tranziției soluții de finanțare specifice tranziției.

11.2.

Este vorba, de exemplu, de furnizarea unor împrumuturi sau produse de finanțare care pot contribui la finanțarea în practică a investițiilor pentru tranziție, cum ar fi cele bazate pe:

(a)	Regulamentul (UE) 2020/852, aceste investiții contribuind la creșterea în mod eficace a ponderii activităților aliniate la taxonomie desfășurate de o întreprindere;

(b)	indicii de referință ai UE pentru activitățile climatice, în cazul în care aceștia completează scenarii sau căi bazate pe date științifice;

(c)	planuri de tranziție credibile la nivel de entitate sau de activitate care pun în aplicare obiective bazate pe date științifice;

(d)	obiective credibile și bazate pe date științifice, dacă acest lucru este proporțional, susținute de informații care asigură integritatea, transparența și responsabilitatea;

(e)	reducerea amprentei de mediu pe baza și cu respectarea planurilor strategice de acțiune ale UE în domeniul mediului pentru economia circulară (42), biodiversitate (43) și reducerea la zero a poluării (44);

(f)	o combinație a elementelor de mai sus, de exemplu în cazul în care planurile de tranziție integrează nevoile de finanțare a tranziției determinate cu ajutorul taxonomiei sau al indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice.

11.3.

Intermediarii financiari pot avea în vedere stabilirea de stimulente pentru a încuraja o performanță puternică în raport cu obiectivele de tranziție ale întreprinderii, de exemplu recompensarea progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor de tranziție sau a criteriilor taxonomiei prin rate ale dobânzii atractive, de exemplu pe baza unui risc de tranziție redus sau a unor costuri de finanțare îmbunătățite.

12. RISCURI DE TRANZIȚIE ȘI RISCURI FIZICE

12.1.

Intermediarii financiari și investitorii sunt încurajați să evalueze modul în care țintele lor de tranziție și obiectivele lor de finanțare a tranziției se aliniază și contribuie la strategiile lor de gestionare a riscurilor, pentru a combate riscurile financiare care decurg din nealinierea la tranziție.

12.2.

În special, intermediarii financiari și investitorii sunt încurajați:

(a)	să țină seama, în cadrele de gestionare a riscurilor și de colaborare, de informațiile prospective primite de la contrapărți, cum ar fi obiectivele și planurile de tranziție, inclusiv informațiile privind credibilitatea acestora și raportarea anuală cu privire la progresele înregistrate;

(b)	să aibă în vedere finanțarea proiectelor de tranziție care au potențialul de a reduce impactul negativ asupra factorilor de durabilitate și viitoarele riscuri de tranziție și riscuri fizice, de exemplu prin respectarea orientărilor taxonomiei pentru adaptarea la schimbările climatice.

13. RECOMANDARE PRIVIND ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII

Întreprinderile mici și mijlocii care doresc să obțină finanțare pentru tranziție

13.1.

În cazul în care doresc să obțină finanțare pentru tranziție, IMM-urile vor avea nevoie de mecanisme proporționale, având în vedere dimensiunea, capacitatea administrativă și resursele lor; prin urmare, acestea sunt încurajate să colaboreze cu intermediarii financiari și cu investitorii pentru a explora opțiunile de finanțare și serviciile de sprijin disponibile.

13.2.

IMM-urile care sunt interesate să contribuie la tranziție ar putea avea în vedere posibilitatea de a atrage finanțare pentru tranziție pentru investițiile lor legate de tranziție, care ar putea fi investiții imediate sau investiții în viitor, de exemplu în ceea ce privește următoarele aspecte:

(a)	noile tehnologii verzi;

(b)	modernizarea activităților economice sau a activelor existente;

(c)	investițiile în tehnologii generice;

(d)	politicile privind sursele verzi (de exemplu, energia din surse regenerabile);

(e)	activitățile de înverzire a funcțiilor lor de sprijin, cum ar fi cele care sporesc eficiența energetică a clădirilor sau leasingul ori achiziționarea de vehicule electrice, decarbonizarea utilizării transportului, înverzirea aprovizionării cu alimente etc.

13.3.

IMM-urile cotate la bursă intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2022/2464 și vor publica în viitor informații privind durabilitatea în temeiul unor standarde de raportare simplificate. IMM-urile care nu intră în domeniul de aplicare al directivei respective, dar care doresc să comunice informațiile esențiale privind durabilitatea, ar putea avea în vedere utilizarea acestor standarde de raportare simplificate sau a altor standarde de raportare pe bază voluntară care sunt adaptate IMM-urilor în acest scop (45).

13.4.

Întreprinderile mari sunt puternic încurajate să sprijine în mod proporțional IMM-urile care se află în lanțul lor valoric și care sunt interesate de finanțarea tranziției, evaluând nevoile de finanțare a tranziției și, după caz, obținând informații esențiale privind durabilitatea, indiferent dacă acestea intră sau nu în domeniul de aplicare al raportării obligatorii privind durabilitatea.

13.5.

Dacă este cazul, întreprinderile mai mari ar putea coopera, de asemenea, cu instituțiile financiare pentru a oferi condiții de finanțare și/sau condiții de achiziție favorabile partenerilor lor din lanțul valoric care au nevoie de finanțare pentru tranziție, în special IMM-urilor din sectoarele relevante pentru tranziție (46).

14. SOLUȚII DE FINANȚARE PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII

14.1.

IMM-urile au o capacitate limitată de a furniza informații detaliate și, prin urmare, intermediarii financiari și investitorii sunt încurajați să aplice principiul proporționalității în relațiile cu clienții care sunt IMM-uri. Aceștia ar trebui să nu solicite mai multe informații decât este necesar și să dea dovadă de moderație atunci când solicită informații de la IMM-urile partenere din lanțul lor valoric.

14.2.

Intermediarii financiari sunt încurajați să ofere programe de educare și sensibilizare, servicii de consiliere sau instrumente online pentru a ajuta IMM-urile care sunt interesate de finanțarea pentru tranziție să fie mai bine informate cu privire la riscurile și oportunitățile tranziției.

14.3.

În acest context, IMM-urile interesate ar putea beneficia de sprijin pentru a-și evalua într-un mod simplu nevoile de finanțare a tranziției.

14.4.

IMM-urilor li s-ar putea oferi soluții de finanțare cu scop specific – ecologic sau de tranziție – care să fie proporționale și adaptate utilizării de către IMM-uri și care să fie însoțite de stimulente pentru a fi adoptate, ținând seama de faptul că IMM-urile necotate nu fac obiectul obligațiilor de raportare în temeiul Directivei (UE) 2022/2464 și al Regulamentului (UE) 2020/852.

15. RECOMANDARE ADRESATĂ STATELOR MEMBRE

Statele membre sunt invitate să ia în considerare următoarele recomandări pentru a încuraja finanțarea tranziției:

15.1.

Statele membre sunt încurajate să sensibilizeze participanții la piață cu privire la necesitatea de a finanța investiții în tranziția verde și cu privire la standardele, principiile și garanțiile existente care pot asigura credibilitatea și integritatea de mediu a acestor investiții. Acestea ar putea explica beneficiile utilizării instrumentelor UE de finanțare durabilă în acest scop.

15.2.

Statele membre ar putea încuraja participanții la piață să utilizeze scenarii de referință bazate pe date științifice, care reflectă căile de decarbonizare în conformitate cu Acordul de la Paris, cum ar fi scenariile de limitare a încălzirii globale la 1,5 °C ale Agenției Internaționale a Energiei (AIE) sau ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), fără depășire sau cu o depășire limitată, sau căile elaborate la nivelul UE, național sau sectorial care fac trimitere la aceste scenarii AIE sau IPCC.

15.3.

Statele membre ar putea încuraja cooperarea între participanții la piață, în cadrul normelor UE și naționale în materie de concurență, pentru ca aceștia să facă schimb de experiență și de bune practici în ceea ce privește furnizarea sau căutarea de finanțare pentru tranziție și abordarea provocărilor comune. Statele membre ar putea valorifica rolul pe care asociațiile industriale și alte organisme de reputație îl pot juca în această privință.

15.4.

Statele membre ar putea încuraja consolidarea capacităților în ceea ce privește instrumentele și politicile de finanțare a tranziției, inclusiv prin formarea funcționarilor publici, a autorităților de reglementare și a profesioniștilor din sectorul financiar, pentru a sprijini conceperea unor soluții și politici de finanțare legate de tranziție care să reflecte dependențele geografice.

15.5.

Statele membre ar putea încuraja și promova produse și servicii financiare durabile inovatoare, adaptate IMM-urilor, ținând seama de principiul proporționalității.

15.6.

Statele membre ar putea sprijini IMM-urile în ceea ce privește comunicarea voluntară către părțile interesate, intermediarii financiari și investitori a principalelor informații financiare privind durabilitatea și tranziția, ceea ce ar putea spori varietatea opțiunilor de finanțare oferite IMM-urilor.

15.7.

Statele membre ar putea încuraja băncile multilaterale de dezvoltare și băncile naționale de promovare să sprijine aceste eforturi prin furnizarea de asistență tehnică.

15.8.

Statele membre ar putea încuraja lansarea de inițiative între băncile locale și IMM-uri în vederea elaborării și a punerii în aplicare a unor strategii de finanțare durabilă și obiective de tranziție credibile sau, după caz, a unor planuri de tranziție pentru IMM-uri.

16. RECOMANDARE ADRESATĂ AUTORITĂȚILOR EUROPENE DE SUPRAVEGHERE ȘI AUTORITĂȚILOR NAȚIONALE COMPETENTE

Autoritățile europene de supraveghere și autoritățile naționale competente sunt încurajate:

16.1.

Să țină seama de prezenta recomandare atunci când monitorizează și supraveghează riscurile de dezinformare ecologică legate de tranziție.

16.2.

Să țină seama de informațiile prospective relevante incluse în obiectivele de tranziție, în planurile de tranziție credibile sau în informațiile publicate privind taxonomia atunci când evaluează riscurile financiare asociate tranziției cu care se confruntă entitățile supravegheate.

16.3.

Să sensibilizeze entitățile supravegheate cu privire la modul în care cadrul de reglementare permite utilizarea informațiilor prospective primite de la contrapărți sau de la întreprinderile în care s-a investit pentru evaluarea, gestionarea și monitorizarea riscurilor de tranziție și a riscurilor fizice.

16.4.

Să consolideze capacitatea autorităților naționale competente în ceea ce privește finanțarea tranziției și să încurajeze un mediu de încredere pentru finanțarea tranziției în întreaga UE.

Adoptată la Bruxelles, 27 iunie 2023.

Pentru Comisie

Mairead MCGUINNESS

Membră a Comisiei

(1) Uniunea va trebui să investească cu 477 de miliarde EUR mai mult pe an în perioada 2021-2030, decât în perioada 2011-2020, pentru a-și îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor în sectoarele energiei și transporturilor. Aceasta va trebui să investească o sumă suplimentară de 110 miliarde EUR pe an pentru a-și atinge obiectivele de mediu. Pentru detalii, a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Evaluarea nevoilor de investiții și disponibilitățile de finanțare pentru consolidarea capacității de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în UE” [SWD(2023) 68 final], și Comunicarea Comisiei intitulată „Economia UE după pandemia de COVID-19: implicații pentru guvernanța economică” [COM(2021) 662 final].

(2) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de produse bazate pe tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete (Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete) [COM(2023) 161 final].

(3) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13). În continuare, termenul „taxonomie” se referă la Regulamentul (UE) 2020/852 împreună cu actele delegate adoptate în temeiul regulamentului respectiv.

(4) Regulamentul (UE) 2019/2089 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică, indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris și informațiile privind durabilitatea pentru indicii de referință (JO L 317, 9.12.2019, p. 17).

(5) Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (JO L 322, 16.12.2022, p. 15).

(6) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind obligațiunile verzi europene [COM(2021) 391 final]. Colegiuitorii au ajuns la un acord politic la 28 februarie 2023.

(7) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă [COM(2021) 390 final].

(8) OCDE (2022), OECD Guidance on Transition Finance: Ensuring Credibility of Corporate Climate Transition Plans, Green Finance and Investment („Orientările OCDE privind finanțarea tranziției: Asigurarea credibilității planurilor întreprinderilor pentru tranziția climatică, finanțarea verde și investiții”), OECD Publishing, Paris.

(9) G20 (2022), 2022 G20 Sustainable Finance Report („Raportul G20 privind finanțarea durabilă din 2022”).

(10) Platforma internațională pentru finanțarea durabilă (2022), Report on Transition Finance („Raportul privind finanțarea tranziției”). Disponibil la: https://finance.ec.europa.eu/system/files/2022-11/221109-international-platform-sustainable-report-transition-finance_en.pdf

(11) Grupul de experți la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite privind angajamentele de reducere la zero a emisiilor nete ale entităților nestatale (2022), Integrity Matters: Net Zero Commitments by Businesses, Financial Institutions, Cities and Regions („Integritatea contează: angajamente de reducere la zero a emisiilor nete din partea întreprinderilor, instituțiilor financiare, orașelor și regiunilor”).

(12) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Pactul verde european [COM(2019) 640 final].

(13) Aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016; Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).

(14) Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații (JO L 443, 10.12.2021, p. 9), anexa I.

(15) Cheltuielile pentru planurile de tranziție pe bază de activități nu pot fi considerate aliniate la taxonomie dacă nu îndeplinesc pe deplin criteriile respective ale taxonomiei, dar pot fi totuși un pas semnificativ în direcția îmbunătățirii nivelurilor de performanță în materie de durabilitate și a atragerii finanțării tranziției.

(16) La 17 mai 2023, 63 % din întreprinderile din indicele STOXX Europe 600 și-au publicat deja eligibilitatea și alinierea la taxonomie pentru exercițiul financiar 2022; sursă: Bloomberg.

(17) Aproape două din trei întreprinderi care au prezentat cheltuieli de capital eligibile din punctul de vedere al taxonomiei au raportat o cifră de aliniere care nu este egală cu zero, iar una din două întreprinderi care au prezentat venituri eligibile a raportat un nivel de venituri aliniate care nu este egal cu zero; sursă: Bloomberg.

(18) Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 [COM(2022) 71 final].

(19) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(20) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(21) Avizul care va fi emis ca urmare a solicitării de aviz adresate Autorității Bancare Europene cu privire la împrumuturile și creditele ipotecare ecologice, disponibile la adresa: https://www.eba.europa.eu/sites/default/documents/files/document_library/About%20Us/Missions%20and%20tasks/Call%20for%20Advice/2022/CfA%20on%20green%20loans%20and%20mortgages/1043881/EBA%20Call%20for%20Advice%20Green%20Loans%20and%20Mortgages_Clean.pdf

(22) Platforma privind finanțarea durabilă instituită prin articolul 20 din Regulamentul (UE) 2020/852. Mai multe informații cu privire la această platformă sunt disponibile la adresa: https://finance.ec.europa.eu/sustainable-finance/overview-sustainable-finance-old/platform-sustainable-finance_en

(23) Comunicarea Comisiei privind „Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă”, [COM(2021) 390 final].

(24) Diferența și suprapunerile dintre finanțarea tranziției și finanțarea verde, precum și modul în care acestea evoluează în timp, sunt ilustrate în secțiunea 1. din anexă.

(25) Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 1) definește microîntreprinderea ca fiind o întreprindere care are mai puțin de 10 angajați și o cifră de afaceri anuală și/sau un bilanț anual total care nu depășește 2 milioane EUR.

(26) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(27) Astfel cum este definit în Regulamentul (UE) 2020/852.

(28) Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).

(29) Secțiunea 2 din anexă ilustrează modul în care diferitele caracteristici ale obiectivelor de tranziție ale unei întreprinderi pot fi reflectate în nevoile de finanțare a tranziției cu orizonturi de timp diferite. Figura 2 din anexă prezintă diferite opțiuni de articulare a nevoilor de finanțare a tranziției.

(30) Secțiunea 3 din anexă oferă o imagine de ansamblu a instrumentelor care ar putea fi utilizate pentru a determina nevoile de finanțare a tranziției și opțiunile de obținere a finanțării tranziției.

(31) O posibilă sursă pentru astfel de scenarii ar putea fi scenariile publicate de Rețeaua pentru ecologizarea sistemului financiar.

(32) Căile de tranziție calitative ale UE, elaborate de Comisia Europeană, sunt disponibile la adresa: https://single-market-economy.ec.europa.eu/industry/transition-pathways_en

(33) Secțiunea 4 din anexă explică mai detaliat metodologiile aferente indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice și modul în care acestea pot fi utilizate pentru articularea nevoilor de finanțare a tranziției.

(34) Cum ar fi Actul delegat privind clima și orice acte delegate viitoare care precizează criteriile tehnice de examinare.

(35) Secțiunea 5 din anexă ilustrează mai în detaliu modul în care taxonomia poate fi utilizată în acest scop.

(36) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un nou Plan de acțiune privind economia circulară: Pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].

(37) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre [COM(2020) 380 final].

(38) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Calea către o planetă sănătoasă pentru toți, Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” [COM(2021) 400 final].

(39) Secțiunea 6 din anexă oferă exemple cu instrumentele de finanțare descrise mai jos.

(40) Având în vedere, de asemenea, secțiunea 2 din anexă.

(41) Secțiunea 7 din anexă oferă sugestii suplimentare cu privire la astfel de instrumente.

(42) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un nou Plan de acțiune privind economia circulară: Pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].

(43) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre [COM(2020) 380 final].

(44) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Calea către o planetă sănătoasă pentru toți, Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” [COM(2021) 400 final].

(45) În temeiul Directivei (UE) 2022/2464, IMM-urile cotate la bursă (cu excepția microîntreprinderilor) vor începe să raporteze în 2027, pe baza exercițiului financiar 2026. IMM-urile cotate la bursă vor putea raporta pe baza unor standarde separate și proporționale elaborate de EFRAG.

(46) De exemplu, întreprinderile pot sprijini IMM-urile, indiferent dacă intră sau nu în domeniul de aplicare al raportării obligatorii privind durabilitatea, să utilizeze în mod voluntar instrumentele de finanțare durabilă ale Uniunii sau alte instrumente bazate pe date științifice pentru a informa băncile, într-un mod transparent și semnificativ, cu privire la proiectele, obiectivele sau planurile lor de tranziție menite să abordeze riscurile legate de tranziție.

ANEXĂ

Prezenta anexă însoțește Recomandarea Comisiei privind facilitarea finanțării pentru tranziția către o economie durabilă (1). Aceasta completează recomandările cu considerații și ilustrații mai detaliate pentru a sprijini utilizarea voluntară pentru finanțarea tranziției a instrumentelor cadrului UE privind finanțarea durabilă. Anexa le prezintă întreprinderilor și instituțiilor financiare diverse opțiuni și sugestii pentru a stabili obiective de tranziție, a articula și identifica nevoile și proiectele de finanțare a tranziției, precum și a mobiliza sau a furniza finanțare pentru tranziție.

Cuprins

Relația dintre finanțarea verde și finanțarea tranziției

Considerații privind modul în care diferitele tipuri de impacturi, riscuri și oportunități ale unei întreprinderi ar putea fi reflectate în obiectivele individuale de tranziție

Prezentare generală a instrumentelor de finanțare durabilă pentru a defini și a determina nevoile de finanțare a tranziției

Metodologiile UE de stabilire a indicilor de referință pentru activitățile climatice

Taxonomia UE

5.1.

Utilizări ale taxonomiei UE

5.2.

Taxonomia ca instrument de tranziție

5.3.

Opțiuni de utilizare a taxonomiei pentru a specifica nevoile de finanțare a tranziției

Instrumente de finanțare pentru a obține finanțare a tranziției

Utilizarea instrumentelor de finanțare durabilă ale Uniunii Europene de către intermediarii financiari și investitori

1. Relația dintre finanțarea verde și finanțarea tranziției

Finanțarea durabilă se referă atât la finanțarea activităților care respectă deja mediul, cât și a celor care fac tranziția către astfel de niveluri de performanță în timp.

Figura 1 de mai jos prezintă modul în care finanțarea tranziției se raportează la finanțarea generală și la finanțarea verde, precum și modul în care aceste diferite forme de finanțare ar putea evolua pe termen scurt, mediu și lung.

Finanțarea generală, care nu are niciun obiectiv în materie de durabilitate, poate fi diferențiată de finanțarea verde și de finanțarea tranziției. O astfel de finanțare generală poate include în prezent atât activități cu impact ridicat, cât și activități cu impact redus. De-a lungul timpului, pe măsură ce are loc tranziția economiei, activitățile cu impact puternic vor trebui să devină activități cu un impact redus.

Finanțarea tranziției vizează finanțarea acestei tranziții. Aceasta poate include atât finanțarea cu o utilizare specifică a veniturilor, cât și finanțarea în scop general (a întreprinderilor). Pe termen scurt, finanțarea tranziției nu va duce, adesea, la îmbunătățiri care să îndeplinească obiectivele de performanță ecologică. Pe termen lung însă, finanțarea tranziției trebuie să fie însă aliniată la obiectivele UE în materie de climă și mediu și, prin urmare, va fi considerată fie verde, fie a avea un impact redus.

2. Considerații privind modul în care diferitele tipuri de impacturi, riscuri și oportunități ale unei întreprinderi ar putea fi reflectate în obiectivele individuale de tranziție

Prezenta secțiune se referă la punctele 3 și 4 din recomandarea Comisiei.

În cadrul acestei evaluări, întreprinderile ar putea utiliza analiza scenariilor legate de climă și mediu pentru a contribui la identificarea și evaluarea riscurilor și oportunităților fizice și de tranziție pe termen scurt, mediu și lung. Pe baza rezultatului unei astfel de evaluări a pragului de semnificație (2), întreprinderile ar putea să stabilească obiective de tranziție și să determine nevoile și angajamentele de finanțare a tranziției, după caz.

Figura 2 oferă o imagine de ansamblu a instrumentelor care pot fi utilizate pentru a analiza modul de definire a nevoilor de finanțare a tranziției în cazul unui impact semnificativ și modul de definire a nevoilor de finanțare pentru abordarea impactului scăzut sau rezidual.

Atunci când își planifică tranziția și își definesc nevoile de finanțare a tranziției, întreprinderile sunt încurajate să ia în considerare stabilirea unor obiective de tranziție pe baza unor căi de tranziție relevante care să fie compatibile cu tranziția, ținând seama de tipul de impact și de alți factori cum ar fi gravitatea, gradul, amploarea și caracterul iremediabil al impactului. Întreprinderile se pot baza în acest scop pe standardele și orientările disponibile în Directiva (UE) 2022/2464 și în actele de punere în aplicare a acesteia (Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea).

Întreprinderile sunt încurajate să ia în considerare următoarele elemente cu privire la modul în care diferitele impacturi, riscuri și oportunități ar putea fi reflectate în obiectivele tranziției și în nevoile conexe de finanțare a tranziției.

Tabelul 1.

Considerații generale privind stabilirea obiectivelor climatice și de mediu în cazul impacturilor semnificative.

Luarea în considerare a unor cadre de referință credibile care să stea la baza metodologiei utilizate pentru acest proces, inclusiv:

—

Analiza pe bază științifică a scenariilor și căi sectoriale globale, la nivelul UE sau naționale, către 1,5 °C, fără nicio depășire sau cu depășire limitată, prin referire la IPCC, AIE sau alte inițiative private credibile și bazate pe știință. Luarea în considerare a unor scenarii care să reflecte contextul specific al întreprinderii în ceea ce privește localizarea geografică și activitățile economice.

—	Cadrul de reglementare al Uniunii privind finanțarea durabilă, inclusiv Regulamentul privind taxonomia și metodologia pentru indicii de referință pentru activitățile climatice ai UE (a se vedea secțiunile 3-5 din prezenta anexă).

—	Planurile de acțiune strategice de mediu ale Uniunii privind economia circulară (3), biodiversitatea (4) și reducerea la zero a poluării (5).

—	Consultarea căilor de tranziție calitative ale UE (6) pentru aspectele legate de climă, elaborate de Comisie, atunci când evaluează provocările tranziției și tehnologiile de vârf disponibile într-un sector relevant.

2.	Luarea în considerare a stabilirii unor obiective de tranziție cu termene precise, bazate pe date științifice și aplicabile în practică, pentru a le asigura credibilitatea.

3.	Luarea în considerare a defalcării acestor obiective la nivel de activitate și de produs și identificarea pârghiilor principale la nivel de activitate, inclusiv resursele financiare, pentru a asigura operaționalizarea acestor obiective.

Dacă este cazul, în ceea ce privește punctul 3), luarea în considerare a specificării pârghiilor de decarbonizare preconizate și a contribuțiilor cantitative globale ale acestora la atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de GES, precum și precizarea acțiunilor-cheie planificate, incluzând modificările portofoliului de produse și servicii al întreprinderii și adoptarea de către aceasta a unor noi tehnologii

5.	Luarea în considerare a indicatorilor în raport cu care să se măsoare și să monitorizarea punerii în aplicare a obiectivelor de tranziție, cum ar fi eficacitatea acțiunilor, progresele înregistrate în timp și implicarea părților interesate.

6.	Luarea în considerare a modului în care procesele de planificare a activității și de planificare financiară și cadrul de gestionare a riscurilor țin seama de obiectivele de tranziție.

Luarea în considerare a integrității de mediu generale a obiectivelor de tranziție, astfel încât să nu se compromită un obiectiv pentru a îndeplini un altul, și respectarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, în conformitate cu Regulamentul privind taxonomia în acest scop. Luarea în considerare, de asemenea, a respectării unor garanții minime privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor.

Luarea în considerare a unor măsuri pentru a asigura transparența obiectivelor și a bazei pe care acestea au fost stabilite, pentru a încuraja investitorii și intermediarii financiari să țină cont de aceste elemente atunci când furnizează finanțare pentru tranziție. De exemplu, luarea în considerare a formulării obiectivelor ca parte a unui plan de tranziție credibil, pentru a spori credibilitatea în ceea ce privește realizarea acestora, care să reflecte dependențele externe (7) dintre siturile în care întreprinderea își desfășoară activitatea.

Luarea în considerare a asigurării unui proces solid de guvernanță pentru a sprijini punerea în aplicare și supravegherea obiectivelor de tranziție, inclusiv:

(a)	aprobarea obiectivelor de tranziție de către organele administrative, de conducere și de supraveghere ale întreprinderii;

(b)	instituirea de controale interne adecvate, inclusiv în ceea ce privește alocarea clară a rolurilor și a responsabilităților pentru supravegherea și punerea în aplicare a acțiunilor legate de sprijinirea punerii în aplicare a acestor obiective de tranziție;

(c)	raportarea periodică către organele de conducere cu privire la punerea în aplicare a obiectivelor de tranziție.

10.	Luarea în considerare, după caz, a utilizării verificării și a asigurării furnizate de părți terțe pentru a oferi o credibilitate suplimentară a obiectivelor de tranziție și a proceselor conexe de stabilire a obiectivelor și de monitorizare.

Tabelul 2.

Considerații privind obiective simple de îmbunătățire în cazul unor impacturi nesemnificative

În cazul întreprinderilor în care principala activitate economică are un impact scăzut, s-ar putea reduce impactul rezidual care poate exista, de exemplu în ceea ce privește funcțiile de sprijin ale întreprinderii respective (de exemplu eficiența energetică a clădirilor de birouri, emisiile generate de transport sau mobilitate, achiziționarea de energie din surse regenerabile, ecologizarea aprovizionării cu alimente etc.).

Dacă este cazul, să se ia în considerare:

(a)

obiective simple de îmbunătățire prin investiții în eficiența energetică a clădirilor, care să reducă în mod semnificativ emisiile generate de utilizarea energiei electrice sau a încălzirii, și investiții similare, în special prin activități de facilitare care fac obiectul actelor delegate adoptate în temeiul Regulamentul (UE) 2020/852 (Regulamentul privind taxonomia);

(b)	o politică de achiziții publice cu accent pe aspectele legate de durabilitate.

3. Prezentare generală a instrumentelor de finanțare durabilă pentru a defini și a determina nevoile de finanțare a tranziției

Instrumentele de finanțare durabilă, în special taxonomia, sau indicii de referință ai UE pentru activitățile climatice, precum și planurile credibile de tranziție pot fi utilizate pentru a sprijini definirea obiectivelor de tranziție și pentru a articula nevoile specifice de finanțare a tranziției la nivelul întreprinderii și la nivelul activităților economice. Finanțarea tranziției poate fi apoi obținută prin obligațiuni ecologice sau legate de durabilitate, împrumuturi, finanțare prin capitaluri proprii sau finanțări specializate.

Figura 3 de mai jos oferă o imagine de ansamblu a instrumentelor care pot fi utilizate pentru a articula și a obține finanțare pentru tranziție.

4. Metodologiile UE de stabilire a indicilor de referință pentru activitățile climatice

Prezenta secțiune se referă la punctul 5 din recomandarea Comisiei.

În cazul în care nu există căi sau foi de parcurs bazate pe date științifice specifice fiecărui sector, întreprinderile ar putea să ia în considerare metodologiile indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice și să le utilizeze într-un mod care să asigure alinierea la scenariul de 1,5 °C al AIE sau al IPCC.

În cazul în care există scenarii și căi bazate pe date științifice specifice fiecărui sector, întreprinderile ar putea lua în considerare dacă utilizarea acestora le permite să îndeplinească, de asemenea, standardele minime ale indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice.

Este mai probabil ca emisiunile de instrumente pe piața de capital ale întreprinderilor care îndeplinesc standardele minime ale indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice și care demonstrează acest lucru [de exemplu printr-un plan de tranziție credibil, luând în considerare standardele și orientările prevăzute în Directiva (UE) 2022/2464 și în actele de punere în aplicare a acesteia] să fie incluse în portofolii care respectă indicii de referință ai UE în domeniul climei.

Standarde minime privind indicii de referință pentru activitățile climatice

Indicii de referință ai UE pentru activitățile climatice se bazează pe un set de criterii menite să asigure o cale de tranziție pentru portofolii care să fie compatibilă cu tranziția către o economie durabilă (8). Standardele minime ale obiectivului și traiectoriei de decarbonizare a indicilor de referință pentru activitățile climatice implică o reducere anuală de cel puțin 7 % a intensității GES sau a obiectivului privind emisiile de GES exprimat în valoare absolută (9).

Pentru fiecare an în care obiectivele nu sunt atinse, obiectivele ratate ar trebui compensate prin ajustarea în sens ascendent a obiectivelor din cadrul traiectoriei de decarbonizare pentru anul următor.

Dacă este posibil, să se ia în considerare demonstrarea unor emisii medii mai scăzute în comparație cu omologii și evitarea factorilor de excludere specifici enumerați la articolele 9-12 din Regulamentul delegat (UE) 2020/1818.

Acordarea unei ponderi mai mari întreprinderilor care stabilesc și publică obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră

Emisiunilor de pe piața de capital ale întreprinderilor li se poate acorda o pondere mai mare într-un indice de referință care respectă indicii de referință ai UE pentru activitățile climatice dacă întreprinderea emitentă poate demonstra că a stabilit și a publicat obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	emitentul titlurilor de valoare din componența indicelui de referință își publică în mod consecvent și cu exactitate emisiile de GES din categoriile 1, 2 și 3;

(b)	emitentul titlurilor de valoare din componența indicelui de referință și-a redus intensitatea GES sau, dacă este cazul, emisiile de GES în valoare absolută, inclusiv emisiile de GES din categoriile 1, 2 și 3, în medie cu cel puțin 7 % pe an pe parcursul a cel puțin trei ani consecutivi.

5. Taxonomia UE

Prezenta secțiune se referă la punctul 6 din recomandarea Comisiei.

5.1. Utilizări ale taxonomiei UE

Întreprinderile pot utiliza taxonomia ca instrument de finanțare a tranziției, pentru a planifica tranziția activităților lor economice și pentru a aloca investițiile pentru tranziție necesare. Astfel, aceasta poate fi utilizată pentru clasificarea investițiilor durabile, măsurarea performanței climatice sau de mediu actuale și a celei planificate, stabilirea obiectivelor și comunicare, inclusiv pentru definirea obiectivelor legate de taxonomie în planurile de tranziție.

5.2. Taxonomia ca instrument de tranziție

Prin definirea activităților economice, și nu a întreprinderilor, durabile din punctul de vedere al mediului taxonomia le permite întreprinderilor să facă tranziția prin creșterea treptată a cotei lor de activități durabile din punctul de vedere al mediului.

Figura 5 ilustrează modul în care o întreprindere poate realiza o tranziție treptată a activităților sale, în cazul respectiv activități desfășurate în fabrici, și poate investi în modernizările acestora pentru a crește ponderea activităților verzi în viitor. Planurile de tranziție în funcție de activitate pot constitui partea principală a unei strategii de tranziție la nivel de entitate.

5.3. Opțiuni de utilizare a taxonomiei pentru a specifica nevoile de finanțare a tranziției

Întreprinderile pot utiliza taxonomia pentru a defini nevoile lor de finanțare a tranziției la nivel de activitate.

Taxonomia nu prevede calendarul până la care o întreprindere ar trebui să își alinieze activitățile la oricare dintre criteriile sale. În schimb, aceasta le oferă actorilor de pe piață flexibilitatea necesară pentru a utiliza calendare proprii ale traiectoriilor lor de tranziție, bazate pe date științifice. Întreprinderile pot face trimitere la criteriile taxonomiei atunci când stabilesc obiectivele lor climatice și de mediu și, dacă obiectivele respective sunt aliniate la procesul de tranziție, iar realizarea lor este credibilă, pot obține finanțare a tranziției în vederea punerii lor în aplicare.

Figura 6 ilustrează modul în care poate fi utilizată taxonomia în acest scop, oferind opțiuni care pot fi avute în vedere în ordinea dată, luând în considerare mai întâi fezabilitatea opțiunilor mai ambițioase.

1. Finanțarea activităților economice deja aliniate la taxonomie

Dacă o activitate economică este deja aliniată la taxonomie, întreprinderile ar putea lua în considerare nevoile de finanțare actuale și viitoare pentru menținerea alinierii la taxonomie în viitor.

2. Investiții aliniate la taxonomie

Dacă o activitate economică este eligibilă, dar nu este încă aliniată la taxonomie, întreprinderile ar putea lua în considerare alinierea acesteia la criteriile tehnice de examinare prevăzute de taxonomie în termen de cinci (sau, în mod excepțional, 10) ani (10). Se indică investițiile pentru tranziție necesare pentru atingerea acestor obiective în cadrul unui plan de cheltuieli de capital. Astfel de cheltuieli de capital sunt considerate investiții aliniate la taxonomie.

3. Alinierea investițiilor la taxonomie pe o perioadă mai lungă de timp

În cazul în care alinierea la taxonomie în cursul unei perioade de cinci (sau, în mod excepțional, 10) ani nu este fezabilă, se poate lua în considerare alinierea unui activ sau a unei activități economice la criteriile de performanță asociate taxonomiei pe un orizont de timp mai lung, care să fie totuși compatibil cu tranziția. Investițiile pentru tranziție care vor obține alinierea la taxonomie după o perioadă mai lungă decât perioada de cinci (sau, în mod excepțional, 10) ani recunoscută prin Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 ar putea fi însoțite de un plan de tranziție specific activității compatibil cu tranziția, în care să se justifice orizontul de timp mai lung pentru atingerea obiectivelor (11) și care să prezinte modul în care alinierea la taxonomie va fi atinsă în etapa ulterioară.

În ceea ce privește aspectele de mediu, obiectivele ar putea fi aliniate la obiectivele și țintele politicii de mediu la nivel internațional și la nivelul Uniunii, inclusiv la cele legate de protecția și refacerea durabilă a resurselor de apă și marine, economia circulară, prevenirea și controlul poluării, precum și de protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

4. Investiții pentru tranziția dincolo de nivelul criteriilor privind absența prejudiciilor semnificative în ceea ce privește schimbările climatice într-o primă etapă

Întreprinderile cu activități care nu îndeplinesc în prezent criteriile privind absența prejudiciilor semnificative prevăzute de taxonomie, în cazul în care investițiile pentru a atinge criteriile privind contribuția substanțială în cinci (sau, în mod excepțional, 10) ani nu sunt fezabile în prezent, ar putea lua în considerare îmbunătățirea performanței de mediu a activităților respective peste nivelurile de performanță definite de criteriile privind absența prejudiciilor semnificative într-un interval de timp suficient de scurt pentru a fi compatibil cu tranziția (12). Pentru investițiile pentru tranziție care îmbunătățesc performanța dincolo de criteriile privind absența prejudiciilor semnificative prevăzute de taxonomie ca prim pas în procesul de tranziție, întreprinderile ar putea avea în vedere ca investițiile respective să fie însoțite de un plan de tranziție specific activității care să fie compatibil cu tranziția, justificând motivul pentru care este necesară această etapă intermediară și modul în care se va realiza alinierea la taxonomie în etapa ulterioară.

Planul ar putea demonstra: (i) modul în care activitatea va trece, printr-o îmbunătățire semnificativă a performanței, dincolo de nivelul criteriilor privind absența prejudiciilor semnificative, către nivelul criteriilor privind contribuția substanțială; și (ii) modul în care îmbunătățirea continuă a performanței climatice sau de mediu va asigura evitarea producerii de prejudicii semnificative în viitor, pe măsură ce economia se apropie de neutralitatea climatică, iar nivelurile de toleranță pentru prejudiciile considerate semnificative se vor schimba, de asemenea, în timp.

5. Investiții specificate prin alte mijloace în planul de tranziție pe bază de activități

Pentru activitățile economice cu impact puternic care nu sunt încă acoperite de actele delegate privind taxonomia și în cazul cărora nu există o alternativă cu impact redus care să facă obiectul Regulamentului privind taxonomia, întreprinderile ar putea lua în considerare utilizarea altor mijloace, cum ar fi căi bazate pe date științifice, pentru a specifica obiectivele și nevoile de finanțare.

6. Investiții pentru activități de tranziție cu impact redus asupra mediului

Pentru activitățile economice cu impact redus, care, ca atare, nu sunt acoperite de taxonomie, întreprinderile pot avea în vedere utilizarea criteriilor relevante ale taxonomiei pentru a aborda impactul rezidual, de exemplu, prin investiții în eficiența energetică a clădirilor, mobilitate cu emisii scăzute, tehnologii generice etc.

6. Instrumente de finanțare pentru a obține finanțare a tranziției

Prezenta secțiune se referă la punctul 8 din recomandarea Comisiei.

Întreprinderile pot avea în vedere utilizarea unuia sau a mai multor instrumente de finanțare legate de tranziție pentru a obține finanțare a tranziției, cum ar fi anumite tipuri de împrumuturi sau emisiuni de pe piața de capital cu caracteristici specifice. Tabelul 3 de mai jos oferă ilustrații în acest scop.

Tabelul 3

Exemple de instrumente de finanțare prin împrumuturi sau prin intermediul piețelor de capital în vederea obținerii de finanțare a tranziției

Împrumuturi verzi și alte împrumuturi legate de durabilitate

Finanțarea de proiecte sau investiții prin intermediul unui împrumut cu un scop specific legat de tranziție (cu o utilizare specifică a veniturilor), cum ar fi împrumuturile pentru modernizarea activelor sau pentru realizarea de noi investiții care vor permite producția cu emisii scăzute de dioxid de carbon sau o performanță de mediu îmbunătățită în mod semnificativ. De exemplu:

—	împrumuturi pentru finanțarea proiectelor de tranziție care au un plan credibil de tranziție bazat pe activități sau care fac parte dintr-un plan credibil de tranziție la nivel de entitate (13);

—	împrumuturi pentru finanțarea activităților economice eligibile în temeiul taxonomiei și pentru atingerea alinierii taxonomiei pe o perioadă de timp de cinci (sau, în mod excepțional, 10) ani;

—	obiective credibile și bazate pe date științifice, dacă acest lucru este proporțional, susținute de informații care asigură integritatea, transparența și responsabilitatea;

—	împrumuturi pentru finanțarea altor investiții pentru tranziție în activitățile menționate la punctul 2.2 din prezenta recomandare;

—	definirea unor indicatori solizi de performanță de mediu pentru finanțarea investițiilor întreprinderilor care sunt incluse într-un plan de tranziție.

Încercarea de a obține un împrumut cu scop general (pentru întreprinderi) legat de îmbunătățiri ale performanței globale în materie de durabilitate în conformitate cu tranziția, astfel cum se definește la punctul 2.1. De exemplu:

—	împrumuturi cu obiective-cheie de performanță pentru finanțarea investițiilor pentru tranziție care sunt în concordanță cu căile de tranziție bazate pe date științifice;

—	împrumuturi cu obiective-cheie de performanță pentru finanțarea investițiilor pentru tranziție bazate pe ponderea globală a alinierii la taxonomie care trebuie realizată;

—	împrumuturi pentru finanțarea investițiilor pentru tranziție bazate pe un plan de tranziție credibil, cu obiective-cheie de performanță.

Obligațiuni verzi și alte obligațiuni legate de durabilitate

Luarea în considerare a emiterii de obligațiuni pentru un anumit scop de tranziție prin demonstrarea utilizării veniturilor.

De exemplu, emiterea unei obligațiuni în conformitate cu Regulamentul privind obligațiunile verzi europene pentru a finanța investițiile pentru tranziția către activități economice eligibile în temeiul taxonomiei și pentru a atinge alinierea la taxonomie în termen de cinci (sau, în mod excepțional, 10) ani.

Luarea în considerare a posibilității de a emite o obligațiune legată de un obiectiv de performanță de tranziție al întreprinderii (de exemplu, o obligațiune legată de durabilitate) prin utilizarea taxonomiei, a unor planuri credibile de tranziție la nivel de entitate (14) și la nivel de activitate sau a unor obiective credibile bazate pe date științifice, atunci când acest lucru este proporțional, și:

—	definirea unor obiective-cheie de performanță pentru finanțarea investițiilor întreprinderilor care sunt incluse într-un plan de tranziție;

—	întreprinderile sunt invitate să asocieze cerințele lor de durabilitate ale unei obligațiuni legate de durabilitate la un obiectiv legat de taxonomie sau la un obiectiv legat de indicii UE de referință pentru activitățile climatice;

—	aceasta poate include finanțarea unor investiții pentru tranziție definite prin obiective bazate pe taxonomie.

Luarea în considerare a posibilității de a utiliza modelul de publicare voluntară a informațiilor în temeiul Regulamentului privind obligațiunile verzi europene pentru a furniza informații standardizate investitorilor și intermediarilor financiari pentru emisiunile de obligațiuni care nu urmează standardul european privind obligațiunile verzi.

Finanțare prin capitaluri proprii

Dacă emisiunile de titluri de capital constituie un instrument de finanțare adecvat, luarea în considerare a utilizării unor criterii privind tranziția similare celor menționate mai sus pentru a specifica obiectivele-cheie de performanță în materie de durabilitate.

Finanțare specializată

Luarea în considerare a finanțării specializate precum leasingul, soluțiile de finanțare structurată, finanțarea proiectelor și instrumentele de finanțare mixtă, utilizându-se criterii de tranziție similare celor menționate mai sus pentru a specifica obiectivele-cheie de performanță în materie de durabilitate.

7. Utilizarea instrumentelor de finanțare durabilă ale Uniunii Europene de către intermediarii financiari și investitori

Prezenta secțiune se referă la punctul 9 din recomandarea Comisiei.

Intermediarii financiari și investitorii care doresc să furnizeze finanțare a tranziției în sprijinul tranziției economiei reale ar putea utiliza instrumente de finanțare durabilă pentru a stabili obiective de portofoliu și pentru a identifica proiecte sau întreprinderi în vederea finanțării tranziției. Tabelul 4 de mai jos oferă ilustrații suplimentare în această privință.

Tabelul 4

Cum pot fi utilizate instrumentele de finanțare durabilă pentru a stabili obiective de portofoliu și pentru a identifica proiecte sau întreprinderi în vederea finanțării tranziției

Luarea în considerare a utilizării metodologiilor de decarbonizare aferente indicilor UE de referință pentru activitățile climatice pentru a stabili obiective de portofoliu în materie de tranziție și pentru a identifica întreprinderile relevante

Utilizarea metodologiilor de decarbonizare ale indicilor UE de referință pentru activitățile climatice pentru a stabili obiective de decarbonizare:

luarea în considerare a utilizării indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice pentru a urmări strategii de decarbonizare și pentru a investi într-un portofoliu de întreprinderi cu obiective climatice și nevoi de finanțare a tranziției diferite. Crearea de produse financiare care să reproducă metodologiile indicilor de referință (15) menționați mai sus;

administratorii indicilor de referință sunt încurajați să ia în considerare acordarea unei ponderi mai mari întreprinderilor în funcție de obiectivele de decarbonizare stabilite de acestea;

luarea în considerare a utilizării metodologiilor indicilor de referință pentru a evalua în mod sistematic instrumentele de finanțare și portofoliile și pentru a concepe traiectorii de portofoliu în direcția neutralității climatice, cu standarde minime pentru decarbonizarea de la an la an.

Utilizarea metodologiilor indicilor UE de referință pentru activitățile climatice pentru a identifica întreprinderile în vederea acordării de împrumuturi sau a investițiilor:

luarea în considerare a utilizării indicilor UE de referință pentru activitățile climatice sau a altor indici de referință MSG bazați pe date științifice pentru a identifica întreprinderile care evoluează într-un mod compatibil cu tranziția către o economie durabilă; luarea în considerare a utilizării unor indici de referință care le permit administratorilor să acorde o pondere mai mare întreprinderilor cu o traiectorie și un plan de tranziție bazate pe date științifice;

intermediarii financiari și investitorii pot utiliza criterii de excludere preluate din metodologiile indicilor UE de referință pentru activitățile climatice, după caz, pentru a exclude activitățile economice sau metodele de producție dăunătoare mediului sau societății, precum și pe cele care aduc prejudicii semnificative unor obiective climatice sau de mediu.

Luarea în considerare a utilizării taxonomiei pentru a stabili obiective la nivel de portofoliu și pentru a identifica întreprinderile relevante

Utilizarea criteriilor taxonomiei pentru a stabili obiective în materie de climă și de mediu:

luarea în considerare a utilizării criteriilor taxonomiei și a informațiilor furnizate în temeiul acesteia pentru a stabili obiective și a urmări progresele înregistrate în timp la nivel de portofoliu și, în cazul proprietarilor de active, pentru alocarea globală a activelor;

luarea în considerare a utilizării informațiilor furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia pentru a urmări proporția investițiilor eligibile conform taxonomiei, proporția investițiilor aliniate la taxonomie și progresele înregistrate în direcția alinierii la criteriile taxonomiei;

în funcție de disponibilitatea datelor, luarea în considerare a utilizării ratei activelor verzi și a ratei investițiilor verzi pe baza taxonomiei pentru a stabili obiective sectoriale specifice la nivel de portofoliu către care media portofoliului poate converge în cursul tranziției. De exemplu, băncile pot utiliza rata activelor verzi și emisiile absolute de carbon în cadrul portofoliilor relevante sau eficiența energetică medie a unui portofoliu de credite ipotecare pentru a elabora obiective de reducere a emisiilor sau un obiectiv de eficiență energetică și etape intermediare;

luarea în considerare a utilizării proporției din veniturile, cheltuielile de capital sau cheltuielile de exploatare planificate legate de tranziția întreprinderilor care vor fi aliniate la taxonomie în termen de cinci (sau, în mod excepțional, 10) ani [dar care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 pentru a fi recunoscute imediat drept cheltuieli de capital aliniate la taxonomie] ca rată a activelor verzi viitoare sau planificată, în cazul în care acestea sunt sprijinite de un plan de tranziție credibil;

indicatori similari ar putea fi concepuți și pentru activitățile neeligibile din punctul de vedere al taxonomiei care sunt incluse într-un plan de tranziție credibil.

Utilizarea informațiilor furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia pentru a identifica întreprinderile în vederea acordării de împrumuturi sau a investițiilor:

luarea în considerare a utilizării informațiilor furnizate de întreprinderi în temeiul dispozițiilor privind taxonomia în ceea ce privește veniturile eligibile din punctul de vedere al taxonomiei și aliniate la taxonomie, cheltuielile de capital și, după caz, cheltuielile de funcționare, în completarea altor date privind întreprinderile, în vederea identificării proiectelor de tranziție;

în cazul proiectelor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei, luarea în considerare a utilizării informațiilor obligatorii – și, dacă sunt disponibile, a celor facultative – furnizate în temeiul taxonomiei în comunicările întreprinderilor sau în planurile de tranziție la nivel de entitate sau de activitate, pentru a identifica proiectele cu obiective de finanțare a tranziției care stabilesc ținte legate de:

—	alinierea la taxonomie, cu scopul de a îndepliniri criteriile taxonomiei în etape sau într-un orizont de timp definit;

—	elemente ale criteriilor taxonomiei, cum ar fi principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, care asigură îmbunătățiri semnificative ale performanței;

—	verificarea existenței unor planuri de tranziție specifice activității, pentru a se asigura că obiectivele acestor proiecte sunt aliniate la tranziția către o economie durabilă;

—

în cazul activităților economice care nu fac obiectul actelor delegate adoptate în temeiul Regulamentului privind taxonomia, utilizarea principiilor prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia ca ghid privind condițiile minime pentru ca o activitate să fie luată în considerare pentru finanțarea tranziției.

Luarea în considerare a utilizării informațiilor furnizate de întreprinderi în temeiul Directivei privind raportarea de către întreprinderi a informațiilor privind durabilitatea pentru a selecta întreprinderi cu obiective și nevoi specifice în materie de tranziție

Luarea în considerare a utilizării unor indicatori comuni în planurile de tranziție, atât la nivel de entitate, cât și la nivel de activitate, pentru a identifica în mod sistematic nevoile de finanțare a tranziției în anumite sectoare, pe baza indicatorilor financiari și a planurilor de investiții pe care le raportează întreprinderile, de exemplu:

—	obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru emisiile din categoriile 1, 2 și, în măsura posibilului, emisiile semnificative din categoria 3;

—	alinierea la taxonomie și planuri de aliniere pentru activitățile economice din sectoarele cu impact ridicat;

—	cheltuieli de capital pentru finanțarea etapelor de tranziție cu trimiteri la indicatorii-cheie de sustenabilitate utilizați (de exemplu, cheltuieli de capital bazate pe taxonomie);

—	credibilitatea obiectivelor de tranziție pe baza acțiunilor și a pârghiilor pe care întreprinderile intenționează să le utilizeze pentru a atinge obiectivele, precum și dependența acestora de factori externi (16) și costurile estimate ale tranziției;

—	riscurile legate de tranziție și modul în care potențialele obiective de tranziție pot reduce aceste riscuri de-a lungul timpului;

—	expunerea la oportunitățile financiare legate de climat (de exemplu, ca % din totalul portofoliului/activității de subscriere);

—	emisiile finanțate actuale și cele prevăzute în toate sectoarele, zonele geografice și intervalele de timp;

—	indicatori de aliniere a portofoliului (de exemplu, intensitatea medie ponderată a carbonului, creșterea implicită a temperaturii, emisiile finanțate în raport cu o valoare de referință bazată pe date științifice utilizată în mod obișnuit).

Luarea în considerare a utilizării informațiilor furnizate privind planurile de tranziție pentru a identifica întreprinderi sau proiecte specifice cu obiective clare de decarbonizare care funcționează în prezent cu emisii ridicate, dar au planuri credibile de tranziție pentru a le reduce în timp, ceea ce va permite decarbonizarea portofoliului în același ritm cu cel al întreprinderilor în care s-a investit.

Luarea în considerare a utilizării, dacă sunt disponibile, a standardelor și a orientărilor prevăzute în Directiva (UE) 2022/2464 (CSRD) și în măsurile de punere în aplicare a acesteia, pentru a examina performanțele climatice și de mediu ale unei întreprinderi, punctul său de plecare și calea de tranziție individuală, pentru completarea informațiilor furnizate privind obiectivele de tranziție, planurile de tranziție și datele de raportare financiară.

Luarea în considerare a utilizării informațiilor și prospectelor care însoțesc emisiunile de obligațiuni și de titluri de capital verzi, de tranziție și legate de durabilitate

Luarea în considerare a utilizării informațiilor furnizate de emitenții de obligațiuni verzi, de obligațiuni legate de durabilitate sau de alte obligațiuni cu caracteristici de finanțare a tranziției pentru a selecta investițiile cu integritate de mediu și nivelul de ambiție spre care tinde un investitor.

Luarea în considerare a utilizării gradului ridicat de transparență oferit de Regulamentul privind obligațiunile verzi europene pentru a selecta proiecte pentru finanțarea tranziției în cazul în cărora integritatea de mediu este asigurată de taxonomie. Transparența sporită în ceea ce privește utilizarea veniturilor sporește credibilitatea și fiabilitatea unor astfel de investiții, în special dacă acestea sunt legate de pragurile de durabilitate sau de obiectivele stabilite de întreprindere și prezentate în cadrul informațiilor furnizate de aceasta.

Luarea în considerare a utilizării gradului ridicat de transparență oferit de emitenții care utilizează modelele de publicare voluntară a informațiilor în cazul emitenților care utilizează alte standarde decât cele prevăzute de Regulamentul privind obligațiunile verzi europene, pentru a selecta proiecte pentru finanțarea tranziției care sunt aliniate la tranziția către o economie durabilă.

Luarea în considerare a utilizării informațiilor privind obiectivele de tranziție sau nevoile de finanțare a tranziției incluse în prospectele pentru emisiunile efectuate de întreprinderile în tranziție pentru a evalua riscurile și caracteristicile în materie de durabilitate ale unei emisiuni, împreună cu alte riscuri și beneficii financiare ale proiectului (17).

(1) Recomandarea Comisiei privind facilitarea finanțării tranziției către o economie durabilă [C(2023) 3844].

(2) O chestiune legată de durabilitate este semnificativă din perspectiva impactului atunci când se referă la impactul semnificativ real sau potențial, pozitiv sau negativ al întreprinderii asupra oamenilor sau a mediului pe termen scurt, mediu și lung. O chestiune semnificativă legată de durabilitate din perspectiva impactului include impacturile cauzate de întreprindere sau la care a contribuit întreprinderea și impacturile care sunt direct legate de operațiunile, produsele și serviciile întreprinderii prin intermediul relațiilor sale de afaceri. O durabilitate semnificativă ar putea, de asemenea, să fie importantă din punct de vedere financiar, de exemplu dacă riscul legat de durabilitate se materializează prin active depreciate.

(3) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un nou Plan de acțiune privind economia circulară: Pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].

(4) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 Readucerea naturii în viețile noastre [COM(2020) 380 final].

(5) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Calea către o planetă sănătoasă pentru toți, Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” [COM(2021) 400 final].

(6) Căile de tranziție ale UE, elaborate de Comisie, sunt disponibile la adresa: https://single-market-economy.ec.europa.eu/industry/transition-pathways_en

(7) Dependența întreprinderii de factori externi din diverse zone geografice pentru a-și realiza planul de tranziție la nivel de entitate, de exemplu posibila politică viitoare, gradul de pregătire tehnologică, acceptabilitatea socială, disponibilitatea resurselor și impactul fizic asupra climei în toate siturile în care își desfășoară activitatea.

(8) Regulamentul delegat (UE) 2020/1818 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele minime pentru indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris (JO L 406, 3.12.2020, p. 17), articolele 6-12.

(9) Cerințele minime sunt prevăzute la articolele 7-9 din Regulamentul delegat (UE) 2020/1818.

(10) În conformitate cu Actul delegat privind furnizarea de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia, intervalul de timp pentru alinierea la taxonomie poate depăși cinci ani numai în cazul în care un interval mai lung este justificat în mod obiectiv de caracteristicile specifice ale activității economice și ale modernizării în cauză, iar intervalul de timp maxim este de 10 ani.

(11) Cheltuielile de capital aferente nu sunt considerate aliniate la taxonomie, dar pot reprezenta un pas semnificativ pe traiectoria de tranziție către niveluri mai ridicate de performanță în materie de durabilitate.

(12) Cheltuielile de capital aferente nu sunt considerate aliniate la taxonomie, dar pot reprezenta un pas semnificativ pe traiectoria de tranziție către niveluri mai ridicate de performanță în materie de durabilitate.

(13) În conformitate cu Directiva (UE) 2022/2464 și cu măsurile de punere în aplicare a acesteia (Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea).

(14) În conformitate cu Directiva (UE) 2022/2464 și cu măsurile de punere în aplicare a acesteia (Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea).

(15) Indicii de referință cuprind o cerință de bază în materie de decarbonizare de 30 % pentru indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și de 50 % pentru indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris, o cerință de decarbonizare de 7 % de la an la an, includerea emisiilor de categoria 3, restricții privind alocarea titlurilor de capital pentru a se asigura că reprezentarea unui anumit sector corespunde cu cea a indicelui de referință principal (evitarea privilegierii unui anumit sector).

(16) De exemplu, posibile politici viitoare, pregătirea tehnologică, acceptabilitatea socială, disponibilitatea resurselor și impactul fizic asupra climei în toate amplasamentele în care își desfășoară activitatea.

(17) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1129, (UE) nr. 596/2014 și (UE) nr. 600/2014 pentru a face piețele publice de capital din Uniune mai atractive pentru întreprinderi și a facilita accesul la capital al întreprinderilor mici și mijlocii [COM(2022) 762 final] contribuie la transparență prin impunerea obligației de a include informații privind durabilitatea în prospectele pentru emisiuni care cuprind declarații privind durabilitatea.

Top

All

Choose the experimental features you want to try