(1)   Statele membre se asigură că dreptul lor intern nu împiedică în mod nejustificat schimburile comerciale transfrontaliere de energie electrică, participarea consumatorilor, inclusiv prin consumul dispecerizabil, investițiile în producerea, în special variabilă și flexibilă, a energiei electrice, stocarea energiei sau implementarea electromobilității ori dezvoltarea de capacități de interconexiune noi între statele membre, precum și că prețurile la energia electrică reflectă cererea și oferta reale.

(2)   Atunci când dezvoltă capacități de interconexiune noi, statele membre țin seama de obiectivele de interconectare în materie de energie electrică prevăzute la articolul 4 litera (d) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(3)   Statele membre se asigură că nu există obstacole nejustificate în cadrul pieței interne de energie electrică în ceea ce privește intrarea pe piață, funcționarea pieței și ieșirea de pe piață, fără a aduce atingere competențelor rezervate statelor membre în relațiile cu țări terțe.

(4)   Statele membre asigură condiții de concurență echitabile, în urma cărora întreprinderile din domeniul energiei electrice fac obiectul unui tratament, unor norme și unor tarife transparente, proporționale și nediscriminatorii, în special în privința responsabilității în materie de echilibrare, al accesului la piețele angro, al accesului la date, al proceselor de schimbare a furnizorului și al regimurilor de facturare precum și, după caz, al acordării de licențe.

(5)   Statele membre asigură respectarea de către participanții la piață din țări terțe care își desfășoară activitatea în cadrul pieței interne de energie electrică a dreptului Uniunii și a dreptului intern aplicabile, inclusiv a normelor referitoare la politica de mediu și de securitate.

(1)   Furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurența efectivă între furnizori.

(2)   Statele membre asigură protecția clienților casnici afectați de sărăcie energetică și a celor vulnerabili, în temeiul articolelor 28 și 29, prin intermediul politicii sociale sau prin alte mijloace decât intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot utiliza intervenții publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice către clienții casnici vulnerabili sau afectați de sărăcia energetică. Astfel de intervenții publice se supun condițiilor prevăzute la alineatele (4) și (5).

(4)   Intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice:

(5)   Orice stat membru care aplică intervenții publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol respectă, de asemenea, articolul 3 alineatul (3) litera (d) și articolul 24 din Regulamentul (UE) 2018/1999, indiferent dacă în statul membru în cauză există un număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcie energetică.

(6)   În scopul unei perioade de tranziție în care să se instaureze o concurență efectivă între furnizori în ceea ce privește contractele de furnizare a energiei electrice și să se ajungă la o stabilire a prețurilor cu amănuntul pe deplin eficace, bazată pe piață, pentru energia electrică, în conformitate cu alineatul (1), statele membre pot utiliza intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice către clienții casnici și către microîntreprinderile care nu beneficiază de intervenții publice în temeiul alineatului (3).

(7)   Intervențiile publice utilizate în temeiul alineatului (6) respectă criteriile stabilite la alineatul (4) și:

(8)   Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în conformitate cu alineatele (3) și (6), în termen de o lună de la adoptarea acestora și le pot aplica imediat. Notificarea este însoțită de o explicație a motivelor pentru care obiectivul urmărit nu putea fi atins într-o măsură satisfăcătoare cu ajutorul altor instrumente, a modului în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatele (4) și (7) și a efectelor măsurilor notificate asupra concurenței. Notificarea descrie categoriile de beneficiari, durata măsurilor și numărul clienților casnici afectați de măsuri și explică modul în care au fost stabilite prețurile reglementate.

(9)   Până la 1 ianuarie 2022 și 1 ianuarie 2025, statele membre prezintă Comisiei rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului articol, necesitatea și proporționalitatea intervențiilor publice în temeiul prezentului articol, precum și o evaluare a progreselor înregistrate în direcția asigurării unei concurențe efective între furnizori și a tranziției către prețuri bazate pe piață. Statele membre care aplică prețuri reglementate în conformitate cu alineatul (6) raportează cu privire la respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (7), inclusiv cu privire la respectarea lor de către furnizorii care au obligația de a aplica astfel de intervenții, precum și cu privire la impactul prețurilor reglementate asupra finanțelor furnizorilor respectivi.

(10)   Până la 31 decembrie 2025, Comisia analizează și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol în scopul de a se ajunge la stabilirea bazată pe piață a prețurilor cu amănuntul pentru energia electrică, raport care este însoțit sau urmat de o propunere legislativă, dacă este cazul. Propunerea legislativă poate include o dată de încetare a aplicării prețurilor reglementate.

(1)   Statele membre asigură punerea în aplicare, pentru toți clienții, a unui sistem de acces al părților terțe la sistemele de transport și de distribuție. Acest sistem de acces, bazat pe tarife publicate, este pus în aplicare în mod obiectiv și fără discriminare între utilizatorii sistemului. Statele membre asigură faptul că aceste tarife sau metodologiile care stau la baza calculării lor sunt aprobate, în conformitate cu articolul 59, înainte de intrarea lor în vigoare și că aceste tarife și metodologiile, în cazul în care sunt aprobate doar metodologiile, sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare.

(2)   Operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție poate refuza accesul în cazul în care nu dispune de capacitățile necesare. Refuzul se justifică în mod corespunzător, în special având în vedere articolul 9, și se întemeiază pe criterii obiective, justificate din punct de vedere tehnic și economic. Statele membre sau, în cazul în care statele membre au decis astfel, autoritățile de reglementare ale statelor membre respective se asigură că aceste criterii sunt aplicate în mod consecvent și că utilizatorul sistemului căruia i-a fost refuzat accesul poate utiliza o procedură de soluționare alternativă a litigiilor. Autoritățile de reglementare se asigură, de asemenea, dacă este cazul și dacă accesul este refuzat, că operatorul de transport și de sistem sau operatorul de distribuție oferă informații relevante privind măsurile care ar fi necesare pentru consolidarea rețelei. Informațiile respective se furnizează în toate cazurile în care s-a refuzat accesul la punctele de reîncărcare. Părții care solicită aceste informații i se poate impune plata unei taxe rezonabile, care să reflecte costul furnizării informațiilor respective.

(3)   Prezentul articol se aplică de asemenea comunităților de energie ale cetățenilor care administrează rețele de distribuție.

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite:

(2)   Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizațiilor de construire a liniilor directe pe teritoriul lor. Criteriile respective trebuie să fie obiective și nediscriminatorii.

(3)   Posibilitatea de a furniza energie electrică printr-o linie directă, prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, nu afectează posibilitatea de a încheia contracte de furnizare a energiei electrice în conformitate cu articolul 6.

(4)   Statele membre pot condiționa autorizarea construirii unei linii directe fie de refuzul accesului la sistem în baza, după caz, a articolului 6, fie de deschiderea unei proceduri de soluționare a litigiilor în temeiul articolului 60.

(5)   Statele membre pot refuza autorizarea unei linii directe în cazul în care acordarea unei astfel de autorizații ar obstrucționa aplicarea dispozițiilor privind obligațiile de serviciu public de la articolul 9. Un astfel de refuz se motivează în mod corespunzător.

(1)   Pentru construirea de noi capacități de producere, statele membre adoptă o procedură de autorizare care se desfășoară după criterii obiective, transparente și nediscriminatorii.

(2)   Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizațiilor pentru construirea de capacități de producere pe teritoriul lor. Pentru stabilirea unor criterii adecvate, statele membre iau în considerare:

(3)   Statele membre se asigură că există proceduri de autorizare specifice, simplificate și fluidizate pentru producerea mică și descentralizată și/sau producerea distribuită, care iau în considerare dimensiunea lor limitată și impactul lor potențial.

Statele membre pot elabora orientări pentru procedura de autorizare specifică. Autoritățile de reglementare sau alte autorități naționale competente, inclusiv autoritățile de planificare, revizuiesc aceste orientări și pot recomanda modificări.

În cazul în care au stabilit proceduri specifice de autorizare pentru utilizarea terenurilor, care să se aplice noilor proiecte majore de infrastructură în domeniul capacității de producere, statele membre includ, după caz, construcția de noi capacități de producere în domeniul de aplicare al acestor proceduri, pe care le aplică într-un mod nediscriminatoriu și într-un interval adecvat.

(4)   Procedurile și criteriile de autorizare sunt făcute publice. Solicitanții sunt informați cu privire la motivele oricărui refuz de acordare a autorizației. Motivele trebuie să fie obiective, nediscriminatorii, bine întemeiate și pe deplin fundamentate. De asemenea, solicitanților le sunt puse la dispoziție căi de atac.

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), pe baza organizării lor instituționale și cu respectarea principiului subsidiarității, statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei electrice funcționează în conformitate cu principiile prezentei directive, în vederea realizării unei piețe de energie electrică concurențiale, sigure și durabile din punctul de vedere al protecției mediului, și se abțin de la orice discriminare în ceea ce privește drepturile sau obligațiile acestor întreprinderi.

(2)   Ținând seama pe deplin de dispozițiile relevante din TFUE, în special de articolul 106, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul energiei electrice, în interesul economic general, obligații de serviciu public referitoare la siguranță, inclusiv siguranța alimentării cu energie electrică, regularitatea, calitatea și prețul furnizărilor, precum și protecția mediului, inclusiv eficiența energetică, energia din surse regenerabile și protecția climei. Aceste obligații sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și ușor de verificat și garantează întreprinderilor din domeniul energiei electrice din Uniune accesul egal la consumatorii naționali. Obligațiile de serviciu public care vizează stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice respectă cerințele prevăzute la articolul 5 din prezenta directivă.

(3)   Acordarea de compensații financiare, alte forme de compensare sau drepturi exclusive de către un stat membru în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol sau în vederea furnizării serviciului universal, astfel cum este prevăzut la articolul 27, se realizează într-un mod nediscriminatoriu și transparent.

(4)   La transpunerea prezentei directive, statele membre informează Comisia cu privire la toate măsurile adoptate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu universal și de serviciu public, inclusiv protecția consumatorului și protecția mediului, precum și cu privire la posibilul lor efect asupra concurenței pe plan național și internațional, indiferent dacă aceste măsuri necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă. Ulterior, statele membre notifică Comisiei, din doi în doi ani, orice modificare adusă măsurilor respective, indiferent dacă respectivele modificări necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă.

(5)   Statele membre pot decide să nu aplice articolele 6, 7 și 8 din prezenta directivă, în măsura în care aplicarea acestora ar obstrucționa, de drept sau de fapt, îndeplinirea obligațiilor impuse întreprinderilor din domeniul energiei electrice în interesul economic general și dezvoltarea comerțului nu ar fi afectată atât de mult încât să contravină intereselor Uniunii. Interesele Uniunii cuprind, între altele, concurența referitoare la clienți, în conformitate cu articolul 106 din TFUE și cu prezenta directivă.

(1)   Statele membre asigură faptul că toți clienții finali au dreptul de a-și procura energie electrică de la un furnizor, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, cu condiția ca acesta din urmă să fie de acord și să respecte normele aplicabile de comercializare și de echilibrare. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt discriminatorii față de furnizorii înregistrați deja în alt stat membru.

(2)   Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecția consumatorilor, în special Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (20) și Directivei 93/13/CEE a Consiliului (21), statele membre garantează clienților finali drepturile prevăzute la alineatele (3)-(12) din prezentul articol.

(3)   Clienții finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:

Condițiile trebuie să fie echitabile și se comunică în prealabil. În toate cazurile, informațiile menționate se comunică înainte de încheierea sau de confirmarea contractului. Atunci când contractul este încheiat prin intermediari, informațiile menționate la prezentul alineat sunt furnizate, de asemenea, înainte de încheierea contractului.

Clienții finali primesc un rezumat al principalelor condiții contractuale într-un mod vizibil și într-un limbaj concis și simplu.

(4)   Clienților finali li se notifică în mod corespunzător orice intenție de modificare a condițiilor contractuale și aceștia sunt informați, în momentul notificării, cu privire la dreptul de a rezilia contractul. Furnizorii notifică clienților lor, într-un mod transparent și ușor de înțeles, orice ajustare a prețului de furnizare, precum și motivele și condițiile prealabile ale ajustării și sfera de aplicare a acesteia, în mod direct și în timp util, cu cel puțin două săptămâni și, în ceea ce îi privește pe clienții casnici, cu cel puțin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Statele membre garantează clienților finali dreptul de a rezilia contractele în cazul în care nu acceptă noile condiții contractuale sau ajustări ale prețului de furnizare notificate de către furnizor.

(5)   Furnizorii comunică clienților finali informații transparente privind prețurile și tarifele practicate, precum și privind condițiile generale de acces la serviciile de energie electrică și de utilizare a acestora.

(6)   Furnizorii pun la dispoziția clienților finali o gamă largă de modalități de plată. Aceste modalități de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienți. Orice diferență în ceea ce privește comisioanele aferente metodelor de plată sau sistemelor de plată anticipată trebuie să fie obiectivă, nediscriminatorie și proporțională și nu depășește costurile directe suportate de beneficiarul plății pentru utilizarea unei anumite metode de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (22).

(7)   În temeiul alineatului (6), clienților casnici care au acces la sisteme de plată anticipată nu li se creează un dezavantaj prin sistemele de plată anticipată.

(8)   Furnizorii oferă clienților finali condiții generale echitabile și transparente, care sunt prezentate într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități și care nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienților, ca de exemplu documentația contractuală excesivă. Clienții sunt protejați împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înșelătoare.

(9)   Clienții finali au dreptul să beneficieze de servicii de calitate și de o bună gestionare a plângerilor de către furnizorii lor. Furnizorii gestionează plângerile într-un mod simplu, echitabil și prompt.

(10)   Clienții finali sunt informați cu privire la drepturile de care dispun în materie de serviciu universal, atunci când au acces la serviciul universal în temeiul dispozițiilor adoptate de statele membre în aplicarea articolului 27.

(11)   Furnizorii comunică clienților casnici informații adecvate cu privire la alternativele la debranșare cu suficient timp înainte de data prevăzută a debranșării. Aceste măsuri alternative pot să privească surse de sprijin pentru evitarea debranșării, sisteme de plată anticipată, audituri energetice, servicii de consultanță în domeniul energiei, planuri alternative de plată, consiliere pentru gestionarea datoriilor sau moratorii privind debranșarea și nu constituie un cost suplimentar pentru clienții care se confruntă cu riscul debranșării.

(12)   Furnizorii transmit clienților finali un decont final de lichidare după schimbarea furnizorului, în termen de cel mult șase săptămâni de la schimbarea furnizorului.

(1)   Statele membre garantează că cadrul național de reglementare le permite furnizorilor să ofere contracte de energie electrică la prețuri dinamice. Statele membre garantează clienților finali care au un contor inteligent instalat posibilitatea de a solicita încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice cel puțin unui furnizor și oricărui furnizor care are peste 200 000 de clienți finali.

(2)   Statele membre garantează clienților finali primirea din partea furnizorilor a tuturor informațiile referitoare la avantajele, costurile și riscurile pe care le prezintă astfel de contracte de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice și garantează că furnizorii sunt obligați să furnizeze clienților finali informații în consecință, inclusiv cu privire la necesitatea de a avea instalat un contor de energie electrică adecvat. Autoritățile de reglementare monitorizează evoluțiile pieței, evaluează riscurile pe care le pot implica noile produse și servicii și iau măsuri în privința practicilor abuzive.

(3)   Înainte de a trece un client final la un contract de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice, furnizorii obțin acordul clientului în cauză.

(4)   Timp de cel puțin 10 ani de la momentul în care devin disponibile contractele de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice, statele membre sau autoritățile lor de reglementare monitorizează și publică un raport anual privind principalele noutăți legate de aceste contracte, inclusiv ofertele de pe piață și impactul asupra facturilor consumatorilor și, în mod expres, nivelul volatilității prețurilor.

(1)   Schimbarea furnizorului sau a participantului la piață implicat în agregare se realizează în cel mai scurt timp posibil. Statele membre se asigură că un client care dorește să schimbe furnizorii sau participanții la piață implicați în agregare, cu respectarea condițiilor contractuale, are dreptul la o astfel de schimbare în termen de cel mult trei săptămâni de la data solicitării. Nu mai târziu de 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului nu trebuie să dureze mai mult de 24 ore și trebuie să fie posibil în orice zi lucrătoare.

(2)   Statele membre se asigură că cel puțin clienților casnici și întreprinderilor mici nu li se impune niciun comision pentru schimbare.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite furnizorilor sau participanților la piață implicați în agregare să perceapă comisioane de încetare a contractului clienților care reziliază de bună voie contractele de furnizare a energiei electrice pe durată determinată cu prețuri fixe înainte de ajungerea la termen a acestora, cu condiția ca aceste comisioane să facă parte dintr-un contract pe care clientul l-a încheiat de bună voie și să fie comunicate clar clientului înainte încheierea contractului. Astfel de comisioane trebuie să fie proporționale și nu depășesc pierderile economice directe cauzate de client furnizorului sau participantului la piață implicat în agregare prin încetarea contractului, inclusiv costurile oricăror pachete de investiții sau de servicii deja furnizate clientului în cadrul respectivului contract. Sarcina probei cu privire la pierderile economice directe aparține furnizorului sau participantului la piață implicat în agregare, iar admisibilitatea comisioanelor de încetare a contractului este monitorizată de autoritatea de reglementare sau de o altă autoritate națională competentă.

(4)   Statele membre se asigură că dreptul de a schimba furnizorul sau participantul la piață implicat în agregare este acordat tuturor clienților într-un mod nediscriminatoriu la nivel de costuri, efort și timp.

(5)   Clienții casnici au dreptul să participe la sisteme de schimbare colectivă a furnizorilor. Statele membre elimină toate obstacolele administrative sau în materie de reglementare pentru schimbarea colectivă a furnizorilor, oferind, în același timp, un cadru care să garanteze protecția consumatorilor în cea mai mare măsură posibilă, pentru a evita orice practici abuzive.

(1)   Statele membre garantează tuturor clienților dreptul să achiziționeze și să vândă servicii de energie electrică, inclusiv de agregare, altele decât cele de furnizare, independent de contractul lor de furnizare de energie electrică și de la o întreprindere din domeniul energiei electrice pe care o pot alege.

(2)   Statele membre se asigură că, în cazul în care un client final dorește să încheie un contract de agregare, respectivul client final are acest drept fără să fie necesar consimțământul întreprinderilor din domeniul energiei electrice.

Statele membre se asigură că participanții la piață implicați în agregare informează pe deplin clienții cu privire la clauzele și condițiile contractuale pe care le oferă acestora.

(3)   Statele membre garantează clienților finali dreptul de a primi gratuit, cel puțin o dată pentru fiecare perioadă de facturare, în cazul în care clientul solicită acest lucru, toate datele relevante referitoare la consumul dispecerizabil sau datele referitoare la energia electrică furnizată și vândută.

(4)   Statele membre se asigură că drepturile menționate la alineatele (2) și (3) se acordă tuturor clienților finali într-un mod nediscriminatoriu în ceea ce privește costurile, efortul sau timpul. În special, statele membre se asigură că furnizorul nu le impune clienților obligații, proceduri sau tarife tehnice și administrative discriminatorii în funcție de încheierea sau nu de către aceștia a unui contract cu un participant la piață implicat în agregare.

(1)   Statele membre se asigură că cel puțin clienții casnici și microîntreprinderile cu un consum anual preconizat mai mic de 100 000 kWh au acces gratuit la cel puțin un instrument de comparare a ofertelor furnizorilor, inclusiv a ofertelor de contracte de furnizare a energiei electrice cu prețuri dinamice. Clienții sunt informați cu privire la existența unor astfel de instrumente în facturile lor sau în documente alăturate acestora sau prin alte mijloace. Astfel de instrumentele îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe:

Statele membre se asigură că cel puțin un instrument acoperă întreaga piață. În cazul în care piața este acoperită de mai multe instrumente, respectivele instrumente includ o gamă cât mai cuprinzătoare posibil din punct de vedere practic de oferte de energie electrică care acoperă o parte semnificativă a pieței și, în cazul în care respectivele instrumente nu acoperă complet piața, o declarație clară în acest sens, înaintea afișării rezultatelor.

(2)   Instrumentele menționate la alineatul (1) pot fi gestionate de orice entitate, inclusiv de societăți private și de autorități sau organisme publice.

(3)   Statele membre desemnează o autoritate competentă care să fie responsabilă cu lansarea unor mărci de încredere pentru instrumente de comparare care să îndeplinească cerințele stabilite la alineatul (1), precum și cu asigurarea îndeplinirii în continuare, de către instrumentele de comparare cu o marcă de încredere, a cerințelor stabilite la alineatul (1). Autoritatea respectivă este independentă de toți participanții la piață și de toți operatorii instrumentelor de comparare.

(4)   Statele membre pot impune ca instrumentele de comparare menționate la alineatul (1) să includă criterii comparative referitoare la natura serviciilor oferite de furnizori.

(5)   Orice instrument care compară ofertele participanților la piață este eligibil să solicite să i se acorde certificarea de marcă de încredere în conformitate cu prezentul articol în mod voluntar și nediscriminatoriu.

(6)   Prin derogare de la alineatele (3) și (5), statele membre pot opta să nu dispună eliberarea mărcilor de încredere pentru instrumentele de comparare în cazul în care o autoritate publică sau un organism public furnizează un instrument de comparare care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1).

(1)   Statele membre garantează clienților finali dreptul de a acționa în calitate de clienți activi, fără să li se aplice obligații, proceduri și tarife tehnice sau administrative disproporționate sau discriminatorii, și nici tarife de rețea care nu reflectă costurile.

(2)   Statele membre garantează clienților activi:

(3)   Statele membre pot să prevadă, în dreptul lor intern, dispoziții de reglementare diferite pentru clienții activi la nivel individual și pentru cei care acționează în comun, cu condiția ca toate drepturile și obligațiile în temeiul prezentului articol să se aplice tuturor clienților activi. Orice diferență de tratament aplicat clienților activi care acționează în comun trebuie să fie proporțională și justificată în mod corespunzător.

(4)   Statele membre care au sisteme existente care nu fac un calcul separat pentru energia electrică introdusă în rețea și pentru energia electrică consumată din rețea nu acordă drepturi noi în cadrul acestor sisteme după 31 decembrie 2023. În orice caz, clienții care fac obiectul sistemelor existente au posibilitatea de a opta în orice moment pentru un nou sistem care face un calcul separat pentru energia electrică introdusă în rețea și pentru energia electrică consumată din rețea ca bază de calcul al tarifelor de rețea.

(5)   Statele membre garantează clienților activi care dețin o instalație de stocare a energiei:

(1)   Statele membre stabilesc un cadru de reglementare favorabil pentru comunitățile de energie ale cetățenilor, prin care se asigură că:

(2)   Statele membre pot prevedea în cadrul de reglementare favorabil în ceea ce privește comunitățile de energie ale cetățenilor că acestea:

(3)   Statele membre se asigură în ceea ce privește comunitățile de energie ale cetățenilor că acestea:

În sensul literei (e) de la primul paragraf, în cazul în care energia electrică este partajată, acest fapt nu afectează tarifele și taxele de rețea aplicabile, în conformitate cu o analiză cost-beneficii transparentă a resurselor de energie distribuite realizată de autoritatea națională competentă.

(4)   Statele membre pot decide să acorde comunităților de energie ale cetățenilor dreptul de a gestiona rețele de distribuție în zona lor de exploatare și să definească procedurile relevante, fără a aduce atingere capitolului IV sau altor norme și reglementări care se aplică operatorilor de distribuție. În cazul în care se acordă un astfel de drept, statele membre se asigură în ceea ce privește comunitățile de energie ale cetățenilor că acestea:

(1)   Statele membre permit și încurajează participarea consumului dispecerizabil prin agregare. Statele membre permit clienților finali, inclusiv celor care oferă consum dispecerizabil prin agregare, să participe pe toate piețele de energie electrică, alături de producători, într-un mod nediscriminatoriu.

(2)   Statele membre se asigură că, atunci când achiziționează servicii de sistem, operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție tratează participanții la piață implicați în agregarea consumului dispecerizabil în mod nediscriminatoriu, alături de producători, pe baza capacităților lor tehnice.

(3)   Statele membre garantează că în cadrul de reglementare relevant sunt incluse cel puțin următoarele elemente:

(4)   Statele membre pot solicita întreprinderilor din domeniul energiei electrice sau clienților finali participanți să plătească compensații financiare altor participanți la piață sau părții lor responsabile cu echilibrarea, dacă respectivii participanți la piață sau respectivele părți responsabile cu echilibrarea sunt afectate în mod direct de activarea consumului dispecerizabil. Astfel de compensații financiare nu creează obstacole în calea intrării pe piață a participanților la piață implicați în agregare sau obstacole în calea flexibilității. În astfel de cazuri, compensația financiară se limitează strict la acoperirea costurilor rezultate suportate de furnizorii clienților participanți sau de părțile responsabile cu echilibrarea ale furnizorului în cursul activării consumului dispecerizabil. Metoda de calcul a compensației poate ține seama de beneficiile generate de agregatorii independenți pentru alți participanți de pe piață și, într-un astfel de caz, agregatorilor sau clienților participanți li se poate solicita să contribuie la o astfel de compensație, dar numai dacă și în măsura în care beneficiile pentru toți furnizorii, clienții și părțile lor responsabile cu echilibrarea nu depășesc costurile directe suportate. Metoda de calcul face obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare sau de către o altă autoritate națională competentă.

(5)   Statele membre se asigură că autoritățile de reglementare sau, în cazul în care sistemul juridic național impune acest lucru, operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție, acționând în strânsă cooperare cu participanții la piață și cu clienții finali, stabilesc cerințele tehnice de participare a consumului dispecerizabil la toate piețele de energie electrică pe baza cerințelor tehnice ale piețelor respective și a capacităților consumului dispecerizabil. Astfel de cerințe reglementează participarea care implică sarcini agregate.

(1)   Statele membre se asigură că facturile și informațiile de facturare sunt exacte, ușor de înțeles, clare, concise, ușor de utilizat și prezentate într-un mod care înlesnește compararea de către clienții finali. La cerere, clienții finali primesc o explicație clară și ușor de înțeles a modului de calculare a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real.

(2)   Statele membre garantează clienților finali primirea în mod gratuit a tuturor facturilor și informațiilor de facturare.

(3)   Statele membre garantează clienților finali că li se oferă opțiunea de a primi pe cale electronică facturi și informații de facturare, precum și modalități flexibile de efectuare a plăților propriu-zise ale facturilor.

(4)   În cazul în care contractul prevede o modificare viitoare a produsului sau a prețului ori o reducere, acest lucru se indică pe factură, împreună cu data la care are loc modificarea.

(5)   Statele membre consultă organizațiile de consumatori atunci când intenționează să modifice cerințele privind conținutul facturilor.

(6)   Statele membre se asigură că facturile și informațiile de facturare îndeplinesc cerințele minime prevăzute în anexa I.

(1)   În vederea promovării eficienței energetice și a abilitării clienților finali, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare recomandă călduros întreprinderilor din domeniul energiei electrice și altor participanți la piață să optimizeze utilizarea energiei electrice, printre altele, prin furnizarea de servicii de gestionare a energiei, prin elaborarea de formule inovatoare de stabilire a prețului și prin introducerea unor sisteme inteligente de contorizare, care sunt interoperabile în special cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei și cu rețelele inteligente în conformitate, cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecție a datelor.

(2)   Statele membre asigură introducerea, pe teritoriile lor, a unor sisteme de contoare inteligente care contribuie la participarea activă a clienților pe piața de energie electrică. Introducerea acestora poate face obiectul unei evaluări cost-beneficiu efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II.

(3)   Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă adoptă și publică cerințele funcționale și tehnice minime aplicabile sistemelor care urmează să fie introduse pe teritoriile lor în conformitate cu articolul 20 și cu anexa II. Statele membre asigură interoperabilitatea acestor sisteme de contorizare inteligentă, precum și capacitatea acestora de a livra informații sistemelor de gestionare a energiei ale consumatorilor. În acest sens, statele membre acordă atenția cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea, celor mai bune practici, precum și importanței dezvoltării rețelelor inteligente și dezvoltarea pieței interne de energie electrică.

(4)   Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă se asigură că clienții finali contribuie, în mod transparent și nediscriminatoriu, la costurile asociate introducerii lor, având totodată în vedere beneficiile pe termen lung pentru întregul lanț valoric. Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate monitorizează cu regularitate această introducere pe teritoriul lor pentru a urmări beneficiile aduse clienților.

(5)   În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă este evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menționate la alineatul (2), statele membre se asigură că această evaluare este revizuită cel puțin din patru în patru ani sau mai frecvent pentru a răspunde schimbării semnificative a ipotezelor de bază, evoluțiilor tehnologice și evoluției pieței. Statele membre notifică Comisiei rezultatul evaluării cost-beneficiu actualizate imediat ce este disponibil.

(6)   Dispozițiile privind sistemele de contorizare inteligentă din prezenta directivă se aplică instalațiilor viitoare și instalațiilor care înlocuiesc contoarele inteligente mai vechi. Sistemele de contorizare inteligentă care au fost deja instalate sau pentru care „demararea lucrărilor” a început înainte de 4 iulie 2019 pot rămâne operaționale pe întreaga lor durată de viață, dar sistemele de contorizare inteligentă care nu îndeplinesc cerințele de la articolul 20 și cele din anexa II nu rămân operaționale după 5 iulie 2031.

În sensul prezentului alineat „demararea lucrărilor” înseamnă fie demararea lucrărilor de construcții în cadrul investiției, fie primul angajament ferm de comandă pentru echipamente sau alt angajament prin care investiția devine ireversibilă, oricare dintre acestea survine mai întâi. Cumpărarea de terenuri și lucrările pregătitoare, precum obținerea permiselor și realizarea studiilor preliminare de fezabilitate nu sunt considerate drept demarare a lucrărilor. În cazul preluărilor de întreprinderi, „demararea lucrărilor” înseamnă data de achiziționare a activelor direct legate de unitatea preluată.

(1)   În cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă a fost evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menționate la articolul 19 alineatul (2) și în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă nu au fost introduse în mod sistematic, statele membre se asigură că fiecare client final are dreptul, la cerere și dacă suportă costurile aferente, de a beneficia de instalarea sau, după caz, de modernizarea, în condiții echitabile, rezonabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor, a unui contor inteligent care respectă următoarele cerințe:

(2)   În contextul unei cereri de contor inteligent a unui client în temeiul alineatului (1), statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate:

(1)   În cazul în care clienții finali nu dispun de contoare inteligente, statele membre se asigură că acestora li se furnizează contoare convenționale individuale care măsoară cu acuratețe consumul lor real.

(2)   Statele membre se asigură că clienții finali au posibilitatea de a-și citi cu ușurință contoarele convenționale, fie direct, fie indirect, printr-o interfață online sau printr-o altă interfață adecvată.

(1)   La elaborarea normelor referitoare la gestionarea și schimbul de date, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate precizează normele privind accesul la datele clientului final de către părțile eligibile în conformitate cu prezentul articol și cu cadrul juridic aplicabil al Uniunii. În sensul prezentei directive, datele includ datele furnizate de contoare și datele privind consumul, precum și datele necesare pentru schimbarea furnizorului de către client, consumul dispecerizabil și alte servicii.

(2)   Statele membre organizează gestionarea datelor astfel încât să asigure un acces la date și un schimb de date care să fie eficiente și securizate, precum și protecția datelor și securitatea acestora.

Independent de modelul de gestionare a datelor aplicat în fiecare stat membru, părțile responsabile cu gestionarea datelor oferă oricărei părți eligibile acces la datele respectivului client final, în conformitate cu alineatul (1). Părților eligibile li se pun dispoziție datele solicitate în mod nediscriminatoriu și simultan. Datele trebuie să fie ușor de accesat, iar procedurile relevante pentru accesarea datelor se pun la dispoziția publicului.

(3)   Normele privind accesul la date și stocarea datelor în temeiul prezentei directive sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii.

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(4)   Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate autorizează și certifică sau, după caz, supraveghează părțile care răspund de gestionarea datelor, pentru a se asigura că acestea respectă cerințele prezentei directive.

Fără a aduce atingere atribuțiilor responsabililor cu protecția datelor în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, statele membre pot hotărî să solicite părților care răspund de gestionarea datelor să numească agenți de conformitate responsabili cu monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor luate de părțile respective pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la date și conformarea cu cerințele din prezenta directivă.

Statele membre pot desemna agenți de conformitate sau organe, astfel cum sunt menționate la articolul 35 alineatul (2) litera (d) din prezenta directivă, pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la prezentul alineat.

(5)   Clienților finali nu li se impun costuri suplimentare pentru accesul la datele proprii sau pentru solicitările de a-și pune la dispoziție datele.

Statele membre au răspunderea de a stabili tarifele relevante pentru accesul la date al părților eligibile.

Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate se asigură că toate tarifele percepute de entitățile reglementate care furnizează servicii de date sunt rezonabile și justificate corespunzător.

(1)   În vederea promovării concurenței pe piața cu amănuntul și a evitării costurilor administrative excesive pentru părțile eligibile, statele membre facilitează interoperabilitatea deplină a serviciilor energetice în Uniune.

(2)   Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințe de interoperabilitate și proceduri nediscriminatorii și transparente de accesare a datelor, menționate la articolul 23 alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 68 alineatul (2).

(3)   Statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei electrice aplică cerințele și procedurile de interoperabilitate de accesare a datelor menționate la alineatul (2). Cerințele și procedurile respective se bazează pe practicile naționale existente.

(1)   Statele membre garantează clienților finali accesul la mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor care sunt simple, echitabile, transparente, independente, eficace și eficiente, în vederea soluționării litigiilor privind drepturile și obligațiile stabilite prin prezenta directivă, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori, sau prin intermediul unei autorități de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator în sensul Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului (23), astfel de mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor respectă cerințele de calitate prevăzute în Directiva 2013/11/UE și prevăd, în cazurile justificate, un sistem de rambursare și de despăgubire.

(2)   Atunci când este necesar, statele membre se asigură că entitățile de soluționare alternativă a litigiilor cooperează în vederea garantării unui mecanism simplu, echitabil, transparent, independent, eficace și eficient de soluționare alternativă a litigiilor care privesc produse sau servicii asociate sau grupate cu orice produs sau serviciu care intră sub incidența prezentei directive.

(3)   Participarea întreprinderilor din domeniul energiei electrice la mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor pentru clienții casnici este obligatorie, cu excepția cazului în care statul membru demonstrează Comisiei că alte mecanisme sunt la fel de eficiente.

(1)   Statele membre garantează că toți clienții casnici și, atunci când consideră adecvat, micile întreprinderi beneficiază de serviciul universal, și anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la prețuri competitive, ușor comparabile, transparente și nediscriminatorii. Pentru a asigura furnizarea serviciului universal, statele membre pot numi un furnizor de ultimă instanță. Statele membre impun operatorilor de distribuție obligația de a conecta clienții la rețeaua lor pe baza unor condiții și tarife stabilite în conformitate cu procedura stabilită la articolul 59 alineatul (7). Prezenta directivă nu împiedică statele membre să consolideze poziția pe piață a clienților casnici și a clienților necasnici, mici și mijlocii, prin promovarea posibilităților de regrupare voluntară în vederea reprezentării acestei categorii de clienți.

(2)   Alineatul (1) este pus în aplicare într-un mod transparent și nediscriminatoriu și nu împiedică libertatea de a alege furnizorul prevăzută la articolul 4.

(1)   Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecția clienților, garantând, în special, protecția adecvată a clienților vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru definește conceptul de clienți vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică și, printre altele, la interzicerea debranșării acestor clienți în situații critice. Conceptul de clienți vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia din venitul disponibil, eficiența energetică a locuințelor, dependența critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii. Statele membre garantează că se aplică drepturile și obligațiile în ceea ce privește clienții vulnerabili. În special, acestea iau măsuri pentru protecția clienților din zonele îndepărtate. Statele membre garantează un nivel înalt de protecție a consumatorilor, în special în ceea ce privește transparența condițiilor contractuale, a informațiilor generale și a mecanismelor de soluționare a litigiilor.

(2)   Statele membre iau măsuri corespunzătoare, precum prevederea de beneficii prin sistemele de asigurări sociale pentru a garanta aprovizionarea necesară clienților vulnerabili sau pentru a sprijini ameliorarea eficienței energetice și pentru a combate sărăcia energetică acolo unde este cazul, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea efectivă a pieței, prevăzută la articolul 4, sau funcționarea pieței și sunt notificate Comisiei, după caz, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4). Aceste notificări pot, de asemenea, să includă măsurile luate în cadrul sistemului general de asigurări sociale.

(1)   Operatorul de distribuție este responsabil de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface cereri rezonabile de distribuire a energiei electrice, de exploatare, întreținere și dezvoltare, în condiții economice, a unui sistem de distribuție a energiei electrice sigur, fiabil și eficient în zona sa, acordând atenția cuvenită protecției mediului și promovării eficienței energetice.

(2)   În nicio situație operatorul de distribuție nu face discriminări între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, în special în favoarea întreprinderilor sale conexe.

(3)   Operatorul de distribuție furnizează informațiile necesare utilizatorilor sistemului pentru accesul eficient la sistem, inclusiv pentru utilizarea acestuia.

(4)   Un stat membru poate impune operatorului de distribuție ca, la dispecerizarea instalațiilor de producere, să acorde prioritate instalațiilor de producere care utilizează surse regenerabile sau cogenerare de înaltă eficiență în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/943.

(5)   Fiecare operator de distribuție acționează ca un facilitator de piață neutru în achiziționarea energiei pe care o folosește pentru a acoperi pierderile de energie din sistem, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață, atunci când îndeplinește această funcție.

(6)   În cazul în care un operator de distribuție răspunde de achiziționarea de produse și servicii necesare în vederea exploatării eficiente, fiabile și sigure a sistemului de distribuție, normele adoptate de către operatorul de distribuție în acest scop sunt obiective, transparente și nediscriminatorii și sunt elaborate în coordonare cu operatorii de transport și de sistem și cu alți participanți la piață relevanți. Clauzele și condițiile, inclusiv normele și tarifele, după caz, aplicabile furnizării de astfel de produse și prestării de astfel servicii de către operatorii de distribuție se stabilesc în conformitate cu articolul 59 alineatul (7), în mod nediscriminatoriu și avându-se în vedere costurile și se publică.

(7)   În îndeplinirea atribuțiilor menționate la alineatul (6), operatorul de distribuție achiziționează serviciile de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței și care sunt necesare pentru sistemul său, conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață, cu excepția cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piață a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței nu este rentabilă și a acordat o derogare. Obligația de a achiziționa servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței nu se aplică componentelor de rețea complet integrate.

(8)   Achiziționarea produselor și serviciilor menționate la alineatul (6) asigură participarea efectivă a tuturor participanților la piață care îndeplinesc cerințele, inclusiv a participanților la piață care oferă energie din surse regenerabile, a participanților la piață care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalații de stocare a energiei și a participanților la piață implicați în agregare, în special impunând autorităților de reglementare și operatorilor de distribuție să stabilească, în strânsă colaborare cu toți participanții la piață, inclusiv cu operatorii de transport și de sistem, cerințe tehnice pentru participarea la piețele respective pe baza caracteristicile tehnice ale respectivelor piețe și a capacităților tuturor participanților la piață.

(9)   Operatorii de distribuție cooperează cu operatorii de transport și de sistem pentru participarea efectivă la piețele cu amănuntul, la piețele angro și la piețele de echilibrare a participanților la piață conectați la rețeaua lor. Prestarea de servicii de echilibrare care rezultă din resurse situate în sistemul de distribuție este convenită cu operatorul de transport și de sistem respectiv în conformitate cu articolul 57 din Regulamentul (UE) 2019/943 și cu articolul 182 din Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei (24).

(10)   Statele membre sau autoritățile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de distribuție să desfășoare alte activități decât cele prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/943, în cazul în care astfel de activități sunt necesare pentru ca operatorii de distribuție să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/943, cu condiția ca autoritatea de reglementare să fi stabilit necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de distribuție de a deține, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte rețele decât cele electrice, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.

(1)   Statele membre furnizează cadrul de reglementare necesar pentru a permite operatorilor de distribuție și pentru a-i stimula să achiziționeze servicii de flexibilitate, inclusiv gestionarea congestiilor în regiunile pe care le deservesc, în vederea îmbunătățirii eficienței în ceea ce privește exploatarea și dezvoltarea sistemului de distribuție. În mod concret, cadrul de reglementare asigură faptul că operatorii de distribuție pot achiziționa astfel de servicii de la entitățile care oferă servicii de producere distribuită, de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei și promovează luarea unor măsuri de eficiență energetică, în cazul în care aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităților de energie electrică, și susțin funcționarea eficientă și sigură a sistemului de distribuție. Operatorii de distribuție achiziționează astfel de servicii conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe piață, cu excepția cazului în care autoritățile de reglementare au determinat că achiziționarea unor astfel de servicii este ineficientă din punct de vedere economic sau că o astfel de achiziție ar conduce la denaturări grave ale pieței sau la congestii mai ridicate.

(2)   Operatorii de distribuție, cu aprobarea autorității de reglementare, sau autoritatea de reglementare însăși stabilesc, într-un proces transparent și participativ care include toți utilizatorii de sistem și operatorii de transport și de sistem relevanți, specificațiile pentru serviciile de flexibilitate achiziționate și, după caz, produsele de piață standardizate pentru astfel de servicii cel puțin la nivel național. Specificațiile asigură participarea efectivă și nediscriminatorie a tuturor participanților la piață, inclusiv a participanților la piață care oferă energie din surse regenerabile, a participanților care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalații de stocare a energiei și a participanților la piață implicați în agregare. Operatorii de distribuție schimbă între ei toate informațiile necesare și se coordonează cu operatorii de transport și de sistem pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor, pentru a asigura funcționarea eficientă și sigură a sistemului și pentru a facilita dezvoltarea pieței. Operatorii de distribuție sunt remunerați în mod adecvat pentru achiziționarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puțin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare și comunicare necesare și costurile cu infrastructura.

(3)   Dezvoltarea unui sistem de distribuție se bazează pe un plan transparent de dezvoltare a rețelei pe care operatorii de distribuție îl publică cel puțin la fiecare doi ani și îl prezintă autorității de reglementare. Planul de dezvoltare a rețelei oferă transparență în privința serviciilor de flexibilitate necesare pe termen mediu și lung și stabilește investițiile planificate pentru următorii cinci-zece ani, punând un accent deosebit pe infrastructura de distribuție principală necesară pentru a racorda noile capacități de producere și noile sarcini, inclusiv punctele de reîncărcare pentru vehiculele electrice. Planul de dezvoltare a rețelei include, de asemenea, utilizarea consumului dispecerizabil, a eficienței energetice, a instalațiilor de stocare a energiei sau a altor resurse pe care trebuie să le utilizeze operatorul de distribuție ca alternativă la extinderea sistemului.

(4)   Operatorul de distribuție se consultă cu toți utilizatorii de sistem relevanți și cu operatorii de transport și de sistem relevanți cu privire la planul de dezvoltare a rețelei. Operatorul de distribuție publică rezultatele procesului de consultare împreună cu planul de dezvoltare a rețelei și transmite rezultatele consultării și a planului de dezvoltare a rețelei autorității de reglementare. Autoritatea de reglementare poate cere modificarea planului.

(5)   Statele membre pot decide să nu aplice obligația prevăzută la alineatul (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puțin de 100 000 de clienți racordați sau care deservesc sisteme izolate mici.

(1)   Fără a aduce atingere Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului (25), statele membre furnizează cadrul de reglementare necesar pentru a facilita conectarea punctelor de reîncărcare private și cu acces public la rețelele de distribuție. Statele membre se asigură că operatorii de distribuție cooperează în mod nediscriminatoriu cu orice întreprindere care deține, dezvoltă, exploatează sau administrează puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice, inclusiv în ceea ce privește conectarea la rețea.

(2)   Operatorilor de distribuție nu li se permite să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice, cu excepția cazului în care operatorii de distribuție dețin puncte de reîncărcare private exclusiv pentru uz propriu.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot permite operatorilor de distribuție să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziții pentru a ajuta operatorii de distribuție să asigure o procedură de licitație corectă.

(4)   În cazul în care statele membre au implementat condițiile stabilite la alineatul (3), statele membre sau autoritățile lor competente desemnate efectuează, la intervale regulate sau cel puțin la fiecare cinci ani, o consultare publică pentru a reevalua eventualul interes al altor părți de a deține, de a dezvolta, de a exploata sau de a administra puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice. În cazul în care consultarea publică arată că există părți terțe care pot deține, dezvolta, exploata sau administra astfel de puncte, statele membre asigură încetarea treptată a activităților desfășurate de operatorii de distribuție în acest domeniu, sub rezerva finalizării cu succes a unei proceduri de licitație menționate la alineatul (3) litera (a). În condițiile procedurii respective, autoritățile de reglementare pot permite operatorului de distribuție să recupereze valoarea reziduală a investiției în infrastructura de reîncărcare.

(1)   În cazul în care face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, operatorul de distribuție este independent, cel puțin în ceea ce privește forma sa juridică, organizarea și procesul decizional, față de alte activități care nu au legătură cu distribuția. Normele respective nu creează obligația de a separa proprietatea activelor operatorului de distribuție de întreprinderea integrată pe verticală.

(2)   Pe lângă cerințele prevăzute la alineatul (1), în cazul în care operatorul de distribuție face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, acesta este independent în ceea ce privește organizarea și procesul decizional de celelalte activități care nu au legătură cu distribuția. Pentru a asigura această independență, se aplică următoarele criterii minime:

(3)   În cazul în care operatorul de distribuție face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre se asigură că activitățile respectivului operator sunt monitorizate de autoritățile de reglementare sau de alte organe competente, astfel încât acesta să nu poată profita de pe urma integrării sale pe verticală pentru a denatura concurența. În special, operatorii de distribuție integrați pe verticală nu trebuie, în activitățile lor de comunicare și de publicitate, să creeze confuzie cu privire la identitatea separată a sucursalei furnizoare din cadrul întreprinderii integrate pe verticală.

(4)   Statele membre pot decide să nu aplice dispozițiile alineatelor (1), (2) și (3) întreprinderilor integrate din domeniul energiei electrice care deservesc mai puțin de 100 000 de clienți racordați sau care deservesc sisteme izolate mici.

(1)   Operatorilor de distribuție nu dețin, nu dezvoltă, nu administrează și nu exploatează instalații de stocare a energiei.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de distribuție să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalații de stocare a energiei care sunt componente de rețea complet integrate și au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziții pentru a ajuta operatorii de distribuție să asigure o procedură de licitație corectă.

(3)   Autoritățile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puțin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalațiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate și eventualul interes de a investi în astfel de instalații. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părți terțe care pot deține, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalații în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităților desfășurate de operatorii de distribuție în acest domeniu în termen de 18 luni. În condițiile acestei proceduri, autoritățile de reglementare pot permite operatorilor de distribuție să primească o compensație rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiției realizate de aceștia în instalațiile de stocare a energiei.

(4)   Alineatul (3) nu se aplică în cazul componentelor de rețea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obișnuită a noilor instalații de stocare în baterii pentru care se ia o decizie finală privind investiția până la 4 iulie 2019, cu condiția ca astfel de instalații de stocare în baterii:

(1)   Statele membre pot decide ca autoritățile de reglementare sau alte autorități competente să clasifice drept sistem de distribuție închis un sistem care distribuie energie electrică într-o zonă industrială, comercială sau de servicii comune, limitată din punct de vedere geografic și care, fără a aduce atingere alineatului (4), nu alimentează clienții casnici, dacă:

(2)   În sensul prezentei directive, sistemele de distribuție închise sunt considerate ca fiind sisteme de distribuție. Statele membre pot dispune ca autoritățile de reglementare să acorde operatorului unui sistem de distribuție închis o scutire de la:

(3)   În cazul acordării unei scutiri în temeiul alineatului (2), tarifele aplicabile sau metodologiile care stau la baza calculării acestora se revizuiesc și se aprobă, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1), la cererea unui utilizator al sistemului de distribuție închis.

(4)   Utilizarea întâmplătoare de către un număr mic de consumatori casnici aflați într-un raport de muncă sau într-un raport similar cu proprietarul sistemului de distribuție și care sunt amplasați în zona deservită de un sistem de distribuție închis nu împiedică acordarea unei scutiri în conformitate cu alineatul (2).

(1)   Fiecare operator de transport și de sistem are obligația:

(2)   Statele membre pot prevedea atribuirea uneia sau mai multor responsabilități dintre cele enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol altui operator de transport și de sistem decât celui care deține sistemul de transport și căruia i s-ar aplica în mod normal responsabilitățile în cauză. Operatorul de transport și de sistem căruia i se dau spre îndeplinire atribuțiile trebuie să fie certificat ca respectând cerința separării proprietății sau ca operator de sistem independent ori operator de transport și de sistem independent și să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 43, însă nu este necesar să fie proprietarul sistemului de transport pentru care este responsabil.

Operatorul de transport și de sistem care deține sistemul de transport trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la capitolul VI și să fie certificat în conformitate cu articolul 43. Aceasta nu aduce atingere posibilității ca operatorii de transport și de sistem certificați ca respectând cerința separării proprietății sau ca operatori de sistem independenți ori operatori de transport și de sistem independenți să delege din proprie inițiativă și sub supraveghere proprie anumite atribuții altor operatori de transport și de sistem certificați ca respectând modelul de separare efectivă, ca operatori de sistem independenți ori ca operatori de transport și de sistem independenți, în cazul în care respectiva delegare a atribuțiilor nu periclitează drepturile decizionale efective și independente ale operatorului de transport și de sistem care deleagă.

(3)   La executarea atribuțiilor menționate la alineatul (1), operatorii de transport și de sistem țin seama de recomandările formulate de centrele de coordonare regionale.

(4)   La executarea sarcinii menționate la alineatul (1) litera (i), operatorii de transport și de sistem achiziționează servicii de echilibrare cu respectarea următoarelor condiții:

În sensul primului paragraf litera (b), autoritățile de reglementare și operatorii de transport și de sistem, în strânsă colaborare cu toți participanții la piață, stabilesc cerințele tehnice de participare la piețele respective, pe baza caracteristicilor tehnice ale respectivelor piețe.

(5)   Alineatul (4) se aplică la furnizarea de către operatorii de transport și de sistem a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței, cu excepția cazului în care autoritatea de reglementare a determinat că prestarea bazată pe piață a serviciilor de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței nu este rentabilă și a acordat o derogare. În special, cadrul de reglementare asigură că operatorii de transport și de sistem pot achiziționa astfel de servicii de la entitățile care asigură servicii de consum dispecerizabil sau de stocare a energiei și promovează utilizarea măsurilor de eficiență energetică, atunci când aceste servicii reduc în mod eficient din punctul de vedere al costurilor necesitatea de modernizare sau de înlocuire a capacităților de energie electrică și susțin funcționarea eficientă și sigură a sistemului de transport.

(6)   Operatorii de transport și de sistem, cu aprobarea autorității de reglementare, sau însăși autoritatea de reglementare stabilesc, în cadrul unui proces transparent și participativ care include toți utilizatorii de sistem și operatorii de distribuție relevanți, specificațiile pentru serviciile de sistem achiziționate care nu au ca scop stabilitatea frecvenței și, după caz, produsele de piață standardizate pentru astfel de servicii cel puțin la nivel național. Specificațiile asigură participarea efectivă și nediscriminatorie a tuturor participanților la piață, inclusiv a participanților la piață care oferă energie din surse regenerabile, a participanților la piață care oferă servicii de consum dispecerizabil, a operatorilor de instalații de stocare a energiei și a participanților la piață implicați în agregare. Operatorii de transport și de sistem schimbă între ei toate informațiile necesare și se coordonează cu operatorii de distribuție pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor și funcționarea eficientă și sigură a sistemului și pentru a facilita dezvoltarea pieței. Operatorii de transport și de sistem sunt remunerați în mod adecvat pentru achiziționarea unor astfel de servicii pentru a le permite să recupereze cel puțin costurile rezonabile corespunzătoare, inclusiv cheltuielile cu tehnologiile de informare și comunicare necesare și costurile cu infrastructura.

(7)   Obligația de a achiziționa servicii de sistem care nu au ca scop stabilitatea frecvenței menționate la alineatul (5) nu se aplică componentelor de rețea complet integrate.

(8)   Statele membre sau autoritățile competente desemnate de acestea pot permite operatorilor de transport și de sistem să desfășoare alte activități decât cele prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/943, în cazul în care astfel de activități sunt necesare pentru ca operatorii de transport și de sistem să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/943, cu condiția ca autoritatea de reglementare să fi determinat necesitatea unei astfel de derogări. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului operatorilor de transport și de sistem de a deține, de a dezvolta, de a administra sau de a exploata alte rețele decât cele de energie electrică, în cazul în care statul membru sau autoritatea competentă desemnată a acordat acest drept.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 55 sau oricărei alte obligații legale în materie de divulgare a informațiilor, fiecare operator de transport și de sistem și fiecare proprietar de sistem de transport asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obținut în cursul desfășurării activităților lor și împiedică divulgarea discriminatorie de informații referitoare la propriile activități și care ar putea induce avantaje economice. În special, nu divulgă nicio informație sensibilă din punct de vedere comercial către celelalte părți ale întreprinderii decât în cazul în care o astfel de divulgare se impune în vederea încheierii unei tranzacții comerciale. În scopul garantării respectării depline a normelor privind separarea juridică a informațiilor, statele membre se asigură, de asemenea, că proprietarul sistemului de transport și partea rămasă din întreprindere nu utilizează servicii comune, de exemplu nu utilizează servicii juridice comune, cu excepția serviciilor pur administrative sau a celor informatice.

(2)   Operatorilor de transport și de sistem li se interzice să abuzeze, în situația vânzării sau a cumpărării de energie electrică de către întreprinderi conexe, de informațiile sensibile din punct de vedere comercial obținute de la terți în contextul acordării sau al negocierii accesului la sistem.

(3)   Informațiile necesare asigurării unei concurențe efective și funcționării eficiente a pieței sunt puse la dispoziția publicului. Această obligație nu aduce atingere păstrării confidențialității informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(1)   Operatorul de transport și de sistem stabilește și publică proceduri transparente și eficiente privind conectarea nediscriminatorie la sistemul de transport a unor noi instalații de producere și a unor noi instalații de stocare a energiei. Procedurile respective sunt supuse aprobării autorităților de reglementare.

(2)   Operatorului de transport și de sistem nu i se permite să refuze conectarea unei noi instalații de producere sau a unei noi instalații de stocare a energiei prin invocarea unor viitoare limitări posibile ale capacităților de rețea disponibile, de exemplu congestia în părțile îndepărtate ale sistemului de transport. Operatorul de transport și de sistem furnizează toate informațiile necesare.

Primul paragraf nu aduce atingere posibilității ca operatorii de transport și de sistem să limiteze capacitatea de conectare garantată sau să ofere conexiuni supuse unor limitări operaționale pentru a asigura eficiența economică în ceea ce privește noi instalații de producere sau noi instalații de stocare a energiei, cu condiția ca aceste limitări să fi fost aprobate de autoritatea de reglementare. Autoritatea de reglementare garantează faptul că toate limitările capacității de conectare garantată sau limitările operaționale se introduc pe baza unor proceduri transparente și nediscriminatorii și nu creează obstacole nejustificate la intrarea pe piață. Atunci când instalația de producere sau instalația de stocare a energiei suportă costurile legate de asigurarea conectării nelimitate, nu se aplică nicio limitare.

(3)   Operatorului de transport și de sistem nu i se permite să refuze un nou punct de conectare invocând costuri suplimentare generate de creșterea necesară a capacității elementelor de sistem în perimetrul imediat al punctului de conectare.

(1)   Statele membre se asigură că:

(2)   Drepturile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) cuprind, în special:

(3)   În sensul alineatului (1) litera (b), noțiunea de „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare” include noțiunea de „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare” în sensul Directivei 2009/73/CE, iar termenii „operator de transport și de sistem” și „sistem de transport” includ și termenii „operator de transport și de sistem” și „sistem de transport” în sensul directivei respective.

(4)   Obligația prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care două sau mai multe întreprinderi care dețin sisteme de transport au creat o asociație în participațiune care exercită rolul de operator de transport și de sistem în două sau mai multe state membre pentru sistemele de transport în cauză. Nicio altă întreprindere nu poate lua parte la asociația în participațiune decât dacă a fost aprobată în temeiul articolului 44 ca operator de sistem independent sau ca operator de transport și de sistem independent în sensul secțiunii 3.

(5)   În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, în cazul în care persoana menționată la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) este statul membru sau un alt organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul, pe de o parte, asupra unui operator de transport și de sistem sau asupra unui sistem de transport și, pe de altă parte, asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare, nu sunt aceeași persoană sau aceleași persoane.

(6)   Statele membre se asigură că nici informațiile sensibile din punct de vedere comercial menționate la articolul 41 deținute de un operator de transport și de sistem care a făcut parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, nici personalul acestuia, nu sunt transferate către întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare.

(7)   În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparține unei întreprinderi integrate pe verticală, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1).

În acest caz, statul membru vizat:

(8)   În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparține unei întreprinderi integrate pe verticală și sunt în vigoare măsuri care garantează în mod efectiv o mai mare independență operatorului de transport și de sistem decât dispozițiile de la secțiunea 3, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1).

(9)   Înainte de a fi aprobată și desemnată în calitate de operator de transport și de sistem în temeiul alineatului (8) din prezentul articol, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 52 alineatele (4), (5) și (6) din prezenta directivă și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943, în temeiul cărora Comisia verifică dacă măsurile în vigoare garantează în mod efectiv o mai mare independență operatorului de transport și de sistem decât dispozițiile de la secțiunea 3 din prezentul capitol.

(10)   O întreprindere integrată pe verticală care deține în proprietate un sistem de transport nu poate fi în niciun caz împiedicată să adopte măsurile necesare în vederea respectării alineatului (1).

(11)   Întreprinderile care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare nu pot în niciun caz, direct sau indirect, să exercite controlul sau să își exercite vreun drept cu privire la operatorii de transport și de sistem separați din statele membre care aplică dispozițiile alineatului (1).

(1)   În cazul în care sistemul de transport aparține unei întreprinderi integrate pe verticală la 3 septembrie 2009, statele membre pot decide să nu aplice articolul 43 alineatul (1) și să desemneze un operator de sistem independent la propunerea proprietarului sistemului de transport. Numirea respectivă este supusă aprobării Comisiei.

(2)   Statul membru poate aproba și desemna un operator de sistem independent cu respectarea următoarelor condiții:

(3)   Întreprinderile care au fost certificate de autoritatea de reglementare ca îndeplinind cerințele de la articolul 53 și de la alineatul (2) din prezentul articol sunt aprobate și desemnate de către statele membre ca operatori de sistem independenți. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 52 din prezenta directivă și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943, fie la articolul 53 din prezenta directivă.

(4)   Fiecare operator de sistem independent răspunde de acordarea și gestionarea accesului terților, inclusiv de colectarea tarifelor de acces la rețea, a veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor și a plăților efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport și de sistem în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/943, precum și de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea sistemului de transport și de garantarea capacității pe termen lung a acestuia de a satisface cererile rezonabile prin planificarea investițiilor. În ceea ce privește dezvoltarea sistemului de transport, operatorul de sistem independent este responsabil cu planificarea (inclusiv cu procedura de autorizare), construirea și darea în exploatare a noii infrastructuri. În acest scop, operatorul de sistem independent acționează ca un operator de transport și de sistem în conformitate cu prezenta secțiune. Proprietarii de sisteme de transport nu pot fi responsabili cu acordarea și gestionarea accesului terților și nici cu planificarea investițiilor.

(5)   În cazul desemnării unui operator de sistem independent, proprietarul sistemului de transport:

(6)   În strânsă cooperare cu autoritatea de reglementare, autoritatea națională competentă în materie de concurență este învestită cu toate competențele necesare pentru a monitoriza în mod eficient respectarea de către proprietarul sistemului de transport a obligațiilor sale în temeiul alineatului (5).

(1)   În cazul în care a fost desemnat un operator de sistem independent, un proprietar de sistem de transport care face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală este independent, cel puțin în ceea ce privește statutul său juridic, organizarea și procesul decizional, față de alte activități care nu au legătură cu transportul.

(2)   Pentru a asigura independența proprietarilor de sisteme de transport menționați la alineatul (1), se aplică următoarele criterii minime:

(1)   Operatorii de transport și de sistem sunt dotați cu toate resursele umane, tehnice, fizice și financiare necesare îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive și desfășurării activității de transport al energiei electrice, în special:

(2)   Activitatea de transport al energiei electrice include cel puțin următoarele activități, pe lângă cele enumerate la articolul 40:

(3)   Operatorii de transport și de sistem sunt organizați sub o formă juridică, dintre cele menționate în anexa I la Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (26).

(4)   Operatorul de transport și de sistem nu creează, prin identitatea sa corporativă, comunicarea, imaginea de marcă și spațiul său, confuzii cu privire la identitatea separată a întreprinderii integrate pe verticală sau a oricărei părți din aceasta.

(5)   Operatorul de transport și de sistem nu împarte sistemele sau echipamentele informatice, spațiile fizice și sistemele de acces securizat cu nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală și nici nu folosește aceiași consultanți sau contractanți externi pentru sistemele sau echipamentele informatice și pentru sistemele de acces securizat.

(6)   Conturile operatorului de transport și de sistem sunt auditate de către un auditor diferit de cel care auditează întreprinderea integrată pe verticală sau oricare parte din aceasta.

(1)   Fără a aduce atingere deciziilor organismului de supraveghere prevăzut la articolul 49, operatorul de transport și de sistem are:

(2)   Operatorul de transport și de sistem acționează în permanență astfel încât să se asigure că dispune de resursele necesare în vederea desfășurării activității de transport în mod corespunzător și eficient și a dezvoltării și menținerii unui sistem de transport eficient, sigur și economic.

(3)   Filialele întreprinderii integrate pe verticală care desfășoară activități de producere sau de furnizare nu dețin participații directe sau indirecte la operatorul de transport și de sistem. Operatorul de transport și de sistem nu deține nicio participație directă sau indirectă la nicio filială a întreprinderii integrate pe verticală care desfășoară activități de producere sau de furnizare și nici nu primește dividende sau alte beneficii financiare de la filiala în cauză.

(4)   Structura generală de conducere și statutul operatorului de transport și de sistem asigură independența efectivă a operatorului de transport și de sistem, în conformitate cu prezenta secțiune. Întreprinderea integrată pe verticală nu determină, în mod direct sau indirect, comportamentul concurențial al operatorului de sistem de transport în materie de activități curente ale acestuia și de gestionare a rețelei sau cu privire la activitățile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.

(5)   În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la articolul 40 și la articolul 46 alineatul (2) din prezenta directivă și în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolele 16, 18, 19 și 50 din Regulamentul (UE) 2019/943, operatorii de transport și de sistem nu fac discriminări între diferite persoane și entități și nu restricționează, distorsionează sau împiedică concurența în domeniul producerii sau furnizării de energie.

(6)   Orice relații comerciale și financiare între întreprinderea integrată pe verticală și operatorul de transport și de sistem, inclusiv împrumuturile acordate de operatorul de transport și de sistem întreprinderii integrate pe verticală, respectă condițiile pieței. Operatorul de transport și de sistem păstrează date detaliate privind astfel de relații comerciale sau financiare și le pune la dispoziția autorității de reglementare, la cererea acesteia.

(7)   Operatorul de transport și de sistem prezintă autorității de reglementare, în vederea aprobării, toate acordurile comerciale și financiare încheiate cu întreprinderea integrată pe verticală.

(8)   Operatorul de transport și de sistem informează autoritatea de reglementare cu privire la resursele financiare menționate la articolul 46 alineatul (1) litera (d), disponibile pentru proiecte de investiții viitoare și/sau pentru înlocuirea activelor existente.

(9)   Întreprinderile integrate pe verticală se abțin de la orice acțiune care ar împiedica sau ar prejudicia respectarea, de către operatorul de transport și de sistem, a obligațiilor prevăzute în prezentul capitol și nu solicită operatorului de transport și de sistem să ceară permisiunea de la întreprinderea integrată pe verticală în vederea îndeplinirii acestor obligații.

(10)   O întreprindere certificată de autoritatea de reglementare ca respectând cerințele prezentului capitol este autorizată și desemnată operator de transport și de sistem de către statul membru respectiv. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 52 din prezenta directivă și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943, fie la articolul 53 din prezenta directivă.

(1)   Decizia privind numirea, prelungirea mandatului, condițiile de lucru, inclusiv remunerația și încetarea mandatului persoanelor cu funcție de conducere și/sau al membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem se adoptă de către organismul de supraveghere al operatorului de transport și de sistem numit în conformitate cu articolul 49.

(2)   Autorității de reglementare i se notifică identitatea și condițiile privind termenul, durata și încetarea mandatului persoanelor desemnate de organismul de supraveghere în vederea numirii sau a prelungirii mandatului, în calitate de persoane cu funcții executive și/sau membri ai organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem, precum și motivele oricărei decizii propuse de încetare a mandatului în cauză. Respectivele condiții și decizii menționate la alineatul (1) dobândesc caracter obligatoriu numai dacă autoritatea de reglementare nu a ridicat obiecții în termen de trei săptămâni de la notificare.

Autoritatea de reglementare poate ridica obiecții privind deciziile menționate la alineatul (1) în cazul:

(3)   Nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea integrată pe verticală, cu vreo parte a acesteia sau cu acționarii care dețin controlul asupra acesteia, cu excepția operatorului de transport și de sistem nu trebuie să fie deținută pe o perioadă de trei ani înainte de numirea persoanelor cu funcții de conducere și/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem cărora li se aplică prezentul alineat.

(4)   Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de transport și de sistem nu dețin nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice altă parte a întreprinderii integrate pe verticală sau cu acționarii majoritari ai acesteia.

(5)   Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de transport și de sistem nu dețin niciun interes și nu primesc niciun beneficiu financiar, de ordin direct sau indirect, de la vreo parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția operatorului de transport și de sistem. Remunerația acestora nu depinde de activitățile sau de rezultatele întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția celor ale operatorului de transport și de sistem.

(6)   Persoanelor cu funcție de conducere și/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem le este garantat dreptul efectiv de a introduce o cale de atac la autoritatea de reglementare pentru orice plângeri împotriva încetării premature a mandatelor lor.

(7)   După încetarea mandatului deținut în cadrul operatorului de transport și de sistem, persoanele cu funcție de conducere și/sau membrii organelor administrative ale acestuia nu au dreptul să dețină, timp de cel puțin patru ani, nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice parte a întreprinderii integrate pe verticală, cu excepția operatorului de transport și de sistem, sau cu acționarii majoritari ai întreprinderii integrate pe verticală.

(8)   Alineatul (3) se aplică majorității persoanelor cu funcții de conducere și/sau membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem.

Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem cărora nu li se aplică alineatul (3) nu trebuie să fi desfășurat nicio activitate de conducere sau vreo altă activitate relevantă în întreprinderea integrată pe verticală pentru o perioadă de cel puțin șase luni înaintea numirii acestora.

Primul paragraf al prezentului alineat și alineatele (4)-(7) se aplică tuturor persoanelor cu funcții executive de conducere și celor care sunt direct subordonate acestora cu privire la chestiuni legate de exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea rețelei.

(1)   Operatorul de transport și de sistem deține un organism de supraveghere responsabil cu luarea deciziilor susceptibile de a avea un impact major asupra valorii activelor acționarilor din cadrul operatorului de transport și de sistem, în special a deciziilor privind aprobarea planurilor financiare anuale și pe termen mai lung, a nivelului de îndatorare a operatorului de transport și de sistem și a dividendelor distribuite acționarilor. Deciziile care sunt de competența organismului de supraveghere le exclud pe cele care sunt legate de activitățile curente ale operatorului de transport și de sistem și de gestionarea rețelei, și de activitățile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, întocmit în temeiul articolului 51.

(2)   Organismul de supraveghere este compus din membri reprezentând întreprinderea integrată pe verticală, din membri reprezentând acționarii terți și, în cazurile prevăzute de dreptul intern aplicabil, din membri reprezentând alți factori interesați, precum angajații operatorului de transport și de sistem.

(3)   Articolul 48 alineatul (2) primul paragraf și articolul 48 alineatele (3)-(7) se aplică cel puțin unei jumătăți a membrilor organismului de supraveghere minus unul.

Articolul 48 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) se aplică tuturor membrilor organismului de supraveghere.

(1)   Statele membre asigură faptul că operatorii de transport și de sistem stabilesc și pun în aplicare un program de conformitate care definește măsurile adoptate în vederea excluderii posibilităților de comportament discriminatoriu și asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabilește obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea obiectivelor respective. Programul este supus aprobării autorității de reglementare. Fără a aduce atingere competențelor autorității de reglementare, respectarea programului este monitorizată independent de către agentul de conformitate.

(2)   Agentul de conformitate este numit de către organismul de supraveghere, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare. Autoritatea de reglementare poate refuza aprobarea agentului de conformitate numai din motive de lipsă de independență sau de capacitate profesională. Agentul de conformitate poate fi o persoană fizică sau juridică. Articolul 48 alineatele (2)-(8) se aplică agentului de conformitate.

(3)   Agentul de conformitate are următoarele atribuții:

(4)   Agentul de conformitate prezintă autorității de reglementare deciziile propuse cu privire la planul de investiții sau la investițiile individuale din cadrul rețelei. Acest lucru are loc cel târziu în momentul prezentării deciziilor în cauză de către conducerea și/sau organismul administrativ competent al operatorului de transport și de sistem către organismul de supraveghere.

(5)   În cazul în care întreprinderea integrată pe verticală, în cadrul adunării generale sau prin votul membrilor organismului de supraveghere pe care i-a numit, a împiedicat adoptarea unei decizii în scopul de a împiedica sau a întârzia investițiile, decizie care, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, agentul de conformitate raportează acest lucru autorității de reglementare, care acționează în conformitate cu articolul 51.

(6)   Condițiile care reglementează mandatul sau condițiile de muncă ale agentului de conformitate, inclusiv durata mandatului acestuia, sunt supuse aprobării autorității de reglementare. Condițiile respective asigură independența agentului de conformitate, inclusiv prin punerea la dispoziția acestuia a tuturor resurselor necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale. Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deține o altă funcție, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, legate de nicio parte a întreprinderii integrate pe verticală sau de acționarii majoritari ai acesteia.

(7)   Agentul de conformitate raportează cu regularitate, fie verbal, fie în scris, autorității de reglementare și are dreptul de a raporta cu regularitate, fie verbal, fie în scris, organismului de supraveghere al operatorului de transport și de sistem.

(8)   Agentul de conformitate poate participa la toate reuniunile organelor de conducere sau administrative ale operatorului de transport și de sistem, și la cele ale organismului de supraveghere și la adunarea generală. Agentul de conformitate participă la toate reuniunile care privesc următoarele chestiuni:

(9)   Agentul de conformitate monitorizează respectarea articolului 41 de către operatorul de transport și de sistem.

(10)   Agentul de conformitate dispune de acces la toate datele relevante, la sediile operatorului de transport și de sistem și la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

(11)   Agentul de conformitate are acces la sediile operatorului de transport și de sistem fără a fi necesară avertizarea prealabilă.

(12)   În urma aprobării prealabile a autorității de reglementare, organismul de supraveghere poate să îl revoce pe agentul de conformitate. Organismul de supraveghere eliberează din funcție agentul de conformitate, din motive de lipsă de independență sau de capacitate profesională, la cererea autorității de reglementare.

(1)   Cel puțin din doi în doi ani, operatorii de transport și de sistem prezintă autorității de reglementare un plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani bazat pe oferta și cererea actuală și pe previziunile de ofertă și de cerere, după consultarea prealabilă cu toți factorii interesați. Planul respectiv de dezvoltare a rețelei conține măsuri eficiente pentru a garanta caracterul adecvat al sistemului și siguranța alimentării cu energie electrică. Operatorul de transport și de sistem publică planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani pe site-ul său de internet.

(2)   În special, planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani:

(3)   Atunci când elaborează planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, operatorul de transport și de sistem ia pe deplin în considerare potențialul utilizării consumului dispecerizabil, a instalațiilor de stocare a energiei sau a altor resurse ca alternativă la extinderea sistemului, precum și consumul preconizat, schimburile comerciale cu alte țări și planurile de investiții privind rețelele la nivelul Uniunii și rețelele regionale.

(4)   Autoritatea de reglementare consultă toți utilizatorii de sistem, actuali sau potențiali, privind planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, în mod deschis și transparent. Persoanelor fizice sau întreprinderilor care revendică statutul de utilizatori potențiali de sistem li se poate solicita să dovedească aceste revendicări. Autoritatea de reglementare publică rezultatul procesului de consultare, în special în privința unor posibile necesități de investiții.

(5)   Autoritatea de reglementare evaluează dacă planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani abordează toate necesitățile de investiții identificate pe parcursul procesului de consultare, și dacă este conform cu planul neobligatoriu la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei pe 10 ani (denumit în continuare „planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei”), menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/943. În cazul în care există îndoieli cu privire la conformitatea cu planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei, autoritatea de reglementare consultă ACER. Autoritatea de reglementare poate solicita operatorului de transport și de sistem să își modifice planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani.

Autoritățile naționale competente examinează coerența planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani cu planul național privind energia și clima transmis în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999.

(6)   Autoritatea de reglementare monitorizează și evaluează punerea în aplicare a planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani.

(7)   În situațiile în care operatorul de transport și de sistem, din rațiuni diferite de rațiunile imperioase, asupra cărora nu deține niciun control, nu execută o investiție, care, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, trebuia executată în următorii trei ani, statele membre se asigură că autoritatea de reglementare are obligația să adopte cel puțin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta executarea investiției în cauză dacă investiția este încă relevantă pe baza celui mai recent plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani:

(8)   În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competențele sale prevăzute la alineatul (7) litera (b), aceasta poate obliga operatorul de transport și de sistem să accepte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

Operatorul de transport și de sistem furnizează investitorilor toate informațiile necesare pentru realizarea investiției, conectează noile active la rețeaua de transport și, în general, depune toate eforturile pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului de investiții.

Măsurile relevante cu privire la finanțare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare.

(9)   În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competențele sale prevăzute la alineatul (7), costurile respectivelor investiții intră sub incidența reglementărilor relevante privind tarifele.

(1)   Înainte de a fi aprobată și desemnată în calitate de operator de transport și de sistem, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile stabilite la alineatele (4), (5) și (6) ale prezentului articol și la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943.

(2)   Întreprinderile care au fost certificate de autoritatea de reglementare, în temeiul procedurii de certificare de mai jos, ca îndeplinind cerințele articolului 43 sunt aprobate și desemnate de către statele membre ca operatori de transport și de sistem. Desemnarea operatorilor de transport și de sistem este notificată Comisiei și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)   Operatorii de transport și de sistem notifică autorității de reglementare orice tranzacție planificată care poate necesita o reevaluare a conformității lor cu cerințele articolului 43.

(4)   Autoritățile de reglementare monitorizează respectarea permanentă de către operatorii de transport și de sistem a cerințelor articolului 43. Aceste autorități deschid o procedură de certificare în scopul asigurării respectării dispozițiilor respective:

(5)   Autoritățile de reglementare adoptă o decizie cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către acesta sau de la data solicitării din partea Comisiei. După expirarea acestui termen, certificarea se consideră acordată. Decizia explicită sau tacită a autorităților de reglementare poate deveni efectivă numai după încheierea procedurii prevăzute la alineatul (6).

(6)   Decizia explicită sau tacită cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem este notificată fără întârziere Comisiei de către autoritatea de reglementare, împreună cu toate informațiile pertinente aferente. Comisia acționează în conformitate cu procedura stabilită la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2019/943.

(7)   Autoritățile de reglementare și Comisia pot solicita operatorilor de transport și de sistem și întreprinderilor care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare orice informații relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora, în temeiul prezentului articol.

(8)   Autoritățile de reglementare și Comisia asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(1)   Atunci când un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport și de sistem, care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe țări terțe, solicită o certificare, autoritatea de reglementare notifică Comisia.

Autoritatea de reglementare notifică, de asemenea, fără întârziere Comisia cu privire la orice circumstanțe în urma cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe țări terțe ar dobândi controlul asupra unui sistem de transport sau asupra unui operator de transport și de sistem.

(2)   Operatorii de transport și de sistem notifică autorității de reglementare orice circumstanțe în baza cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe țări terțe ar dobândi controlul asupra sistemului de transport sau asupra operatorului de transport și de sistem.

(3)   Autoritatea de reglementare adoptă un proiect de decizie cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem în termen de patru luni de la data notificării de către operatorul de transport și de sistem. Aceasta refuză certificarea în cazul în care nu s-a demonstrat:

(4)   Autoritatea de reglementare notifică fără întârziere Comisiei decizia luată, împreună cu toate informațiile relevante referitoare la aceasta.

(5)   Statele membre se asigură că autoritatea de reglementare sau autoritatea competentă desemnată menționată la alineatul (3) litera (b), înainte ca autoritatea de reglementare să adopte o decizie cu privire la certificare, solicită un aviz Comisiei cu privire la faptul că:

(6)   Comisia examinează cererea menționată la alineatul (5) de îndată ce o primește. În termen de două luni de la primirea cererii, Comisia transmite avizul său autorității de reglementare sau, în cazul în care cererea a fost înaintată de autoritatea competentă desemnată, către aceasta.

În pregătirea avizului, Comisia poate solicita opinia ACER, a statului membru în cauză și a părților interesate. În cazul în care există o astfel de solicitare din partea Comisiei, termenul de două luni se prelungește cu două luni.

În cazul în care Comisia nu emite un aviz în termenul menționat la primul și la al doilea paragraf, se consideră că Comisia nu a ridicat obiecții cu privire la decizia autorității de reglementare.

(7)   Atunci când evaluează dacă controlul de către o persoană sau de către persoane dintr-una sau mai multe țări terțe pune în pericol siguranța alimentării cu energie a Uniunii, Comisia ține seama:

(8)   În termen de două luni de la încheierea termenului menționat la alineatul (6), autoritatea de reglementare adoptă decizia finală cu privire la certificare. În adoptarea deciziei finale, autoritatea de reglementare ține seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. În orice caz, statele membre au dreptul de a refuza certificarea atunci când acordarea acesteia pune în pericol siguranța alimentării cu energie a statului membru respectiv sau siguranța alimentării cu energie a unui alt stat membru. În cazul în care statul membru a desemnat o altă autoritate națională competentă pentru a efectua analiza menționată la alineatul (3) litera (b), acesta poate solicita autorității de reglementare să adopte decizia finală în conformitate cu evaluarea respectivei autorități naționale competente. Decizia finală a autorității de reglementare și avizul Comisiei se publică împreună. În cazul în care decizia finală diferă de avizul Comisiei, statul membru în cauză furnizează și publică, împreună cu decizia respectivă, motivele respectivei decizii.

(9)   Nicio dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exercita, în conformitate cu dreptul Uniunii, controale naționale legale pentru a-și proteja interesele legitime de siguranță publică.

(10)   Prezentul articol, cu excepția alineatului (3) litera (a), se aplică, de asemenea, statelor membre care fac obiectul unei derogări în temeiul articolului 66.

(1)   Operatorii de transport și de sistem nu dețin, nu dezvoltă, nu administrează și nu exploatează instalații de stocare a energiei.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite operatorilor de transport și de sistem să dețină, să dezvolte, să administreze sau să exploateze instalații de stocare a energiei care sunt componente de rețea complet integrate și au fost aprobate de către autoritatea de reglementare sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Autoritatea de reglementare poate redacta orientări sau clauze de achiziții pentru a ajuta operatorii de transport și de sistem să asigure o procedură de licitație corectă.

(3)   Decizia de a acorda o derogare se notifică ACER și Comisiei, împreună cu informațiile pertinente referitoare la cerere și la motivele acordării respectivei derogări.

(4)   Autoritățile de reglementare efectuează, la intervale regulate sau cel puțin la fiecare cinci ani, o consultare publică cu privire la instalațiile existente de stocare a energiei pentru a evalua eventuala disponibilitate și eventualul interes al altor părți de a investi în astfel de instalații. Atunci când consultarea publică, evaluată de autoritatea de reglementare, arată că există părți terțe care pot deține, dezvolta, exploata sau administra astfel de instalații în mod eficace din punctul de vedere al costurilor, autoritatea de reglementare asigură încetarea treptată a activităților desfășurate de operatorii de transport și de sistem în acest domeniu în termen de 18 luni. În cadrul condițiilor pentru această procedură, autoritățile de reglementare pot permite operatorilor de transport și de sistem să primească o compensație rezonabilă, în special pentru a recupera valoarea reziduală a investiției realizate de aceștia în instalațiile de stocare a energiei.

(5)   Alineatul (4) nu se aplică în cazul componentelor de rețea complet integrate sau pentru perioada de amortizare obișnuită a noilor instalații de stocare în baterii cu o decizie finală privind investiția până în 2024, cu condiția ca astfel de instalații de stocare în baterii:

(1)   Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autoritățile de reglementare menționate la articolul 57, au drept de acces la evidențele contabile ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice, astfel cum se prevede la articolul 56, în măsura în care acest lucru este necesar pentru exercitarea funcțiilor lor.

(2)   Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autoritățile de reglementare, asigură confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial. Statele membre pot să prevadă divulgarea acestor informații în cazul în care o astfel de divulgare este necesară pentru a permite autorităților competente să își exercite funcțiile.

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura păstrarea evidențelor contabile ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice în conformitate cu alineatele (2) și (3).

(2)   Întreprinderile din domeniul energiei electrice, indiferent de regimul proprietății care le este aplicabil sau de forma juridică, întocmesc, supun spre auditare și publică evidențele lor contabile anuale, conform normelor de drept național privind conturile anuale ale societăților cu răspundere limitată, adoptate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE.

Întreprinderile care nu au obligația juridică de a-și publica conturile anuale păstrează la sediul lor un exemplar din acestea la dispoziția publicului.

(3)   În evidențele lor contabile, întreprinderile din domeniul energiei electrice păstrează conturi separate pentru fiecare dintre activitățile de transport și de distribuție, astfel cum li s-ar impune dacă activitățile respective ar fi desfășurate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminărilor, a subvențiilor încrucișate și a denaturării concurenței. De asemenea, întreprinderile păstrează evidențe contabile, care pot fi consolidate, pentru alte activități din sectorul energiei electrice care nu au legătură cu transportul sau cu distribuția. Veniturile din proprietatea asupra sistemului de transport sau de distribuție se înscriu în evidențele contabile. După caz, întreprinderile au conturi consolidate pentru alte activități din afara domeniului energiei electrice. Conturile interne cuprind un bilanț și un cont de profit și de pierderi pentru fiecare activitate în parte.

(4)   Auditul menționat la alineatul (2) constă, în special, în a verifica dacă se respectă obligația de a evita discriminările și subvențiile încrucișate menționate la alineatul (3).

(1)   Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate de reglementare la nivel național.

(2)   Alineatul (1) nu aduce atingere desemnării altor autorități de reglementare la nivel regional în statele membre, cu condiția să existe, în scopuri de reprezentare și de contact la nivelul Uniunii, un reprezentant de rang înalt în cadrul Consiliului autorităților de reglementare al ACER, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/942.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate desemna autorități de reglementare pentru sistemele de dimensiuni reduse, într-o regiune separată din punct de vedere geografic al cărei consum pe anul 2008 a reprezentat mai puțin de 3 % din consumul total al statului membru din care face parte. Această derogare nu aduce atingere numirii unui reprezentant de rang înalt, în scopuri de reprezentare și de contact la nivelul Uniunii în cadrul Consiliului autorităților de reglementare al ACER în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/942.

(4)   Statele membre garantează independența autorităților de reglementare și se asigură că acestea își exercită competențele în mod imparțial și transparent. În acest scop, statele membre se asigură că, atunci când își îndeplinesc atribuțiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive și al actelor juridice conexe, autoritatea de reglementare:

(5)   În scopul de a proteja independența autorităților de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

În ceea ce privește primul paragraf litera (d), statele membre se asigură că există un sistem de rotație corespunzător pentru consiliul de administrație sau pentru persoanele cu funcțiile cele mai înalte de conducere. Membrii consiliului de administrație sau, în absența acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere pot fi eliberate din funcție în cursul mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol sau în cazul în care au comis o abatere în conformitate cu dreptul intern.

(6)   Statele membre pot să dispună verificarea ex post de către un auditor independent a conturilor anuale ale autorității de reglementare.

(7)   Până la 5 iulie 2022 și, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la respectarea de către autoritățile naționale a principiului independenței prevăzut la prezentul articol.

(1)   Autoritățile de reglementare au următoarele atribuții:

(2)   Atribuțiile de monitorizare prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite de alte autorități decât autoritățile de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informațiile obținute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziția autorităților de reglementare în cel mai scurt timp posibil.

În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alineatul (1), autoritățile de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de transport și de sistem și colaborează îndeaproape cu alte autorități naționale competente, după caz, fără a aduce atingere caracterului independent și competențelor specifice ale acestora și respectând principiile unei mai bune reglementări.

Orice aprobare acordată de o autoritate de reglementare sau de către ACER în temeiul prezentei directive nu aduce atingere exercitării în viitor și în mod legitim a oricărei competențe de către autoritatea de reglementare, în temeiul prezentului articol, sau oricărei sancțiuni aplicată de alte autorități competente sau de Comisie.

(3)   Statele membre se asigură că autorităților de reglementare le sunt conferite competențele care să le permită să își îndeplinească în mod eficient și rapid atribuțiile prevăzute la prezentul articol. În acest scop, autorităților de reglementare le revin cel puțin următoarele competențe:

(4)   Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde ENTSO pentru energie electrică sau entitatea OSD UE își are sediul are competența să impună sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare acestor entități în cazul în care acestea nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante și cu forță juridică obligatorie a autorității de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni.

(5)   Pe lângă atribuțiile care le revin în temeiul alineatelor (1) și (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de sistem independent în temeiul articolului 44, autoritățile de reglementare:

(6)   Pe lângă atribuțiile și competențele care le revin în temeiul alineatelor (1) și (3) de la prezentul articol, în cazul desemnării unui operator de transport și de sistem în temeiul capitolului VI secțiunea 3, autorităților de reglementare le sunt acordate cel puțin următoarele atribuții și competențe:

(7)   Cu excepția cazurilor în care ACER are competența de a stabili și de a aproba clauzele și condițiile sau metodologiile de punere în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor în temeiul capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/943 în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/942 deoarece este necesar ca acestea să fie coordonate între ele, autoritățile de reglementare răspund de stabilirea sau de aprobarea, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare, cel puțin a metodologiilor naționale folosite pentru calcularea sau stabilirea clauzelor și condițiilor referitoare la:

(8)   Metodologiile sau clauzele și condițiile menționate la alineatul (7) se publică.

(9)   pentru a spori transparența pe piață și a oferi tuturor părților interesate toate informațiile și deciziile sau propunerile de decizii necesare referitoare la tarifele de transport și de distribuție menționate la articolul 60 alineatul (3), autoritățile de reglementare publică metodologia detaliată și costurile subiacente utilizate la calcularea tarifelor de rețea relevante, asigurând confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(10)   Autoritățile de reglementare monitorizează gestionarea congestiilor în cadrul sistemelor naționale de energie electrică, inclusiv capacitățile de interconexiune, și punerea în aplicare a normelor de gestionare a congestiilor. În acest sens, operatorii de transport și de sistem sau operatorii pieței prezintă autorităților de reglementare normele lor de gestionare a congestiilor, inclusiv cele de alocare a capacităților. Autoritățile de reglementare pot cere modificări ale acestor norme.

(1)   Autoritățile de reglementare au competența de a solicita operatorilor de transport și de sistem și operatorilor de distribuție să modifice, dacă este necesar, condițiile și inclusiv tarifele sau metodologiile menționate la articolul 59 din prezenta directivă, în scopul de a asigura proporționalitatea acestora, precum și aplicarea lor într-un mod nediscriminatoriu, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943. În cazul unor întârzieri în ceea ce privește stabilirea tarifelor de transport și distribuție, autoritățile de reglementare sunt împuternicite să stabilească sau să aprobe tarife sau metodologii de transport și distribuție provizorii și să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele sau metodologiile finale se abat de la aceste tarife sau metodologii provizorii.

(2)   Orice parte care depune o plângere împotriva unui operator de transport și de sistem sau de distribuție referitoare la obligațiile care revin operatorului în temeiul prezentei directive poate înainta această plângere autorității de reglementare care, acționând ca autoritate de soluționare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la data primirii plângerii. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în cazul în care autoritatea de reglementare are nevoie de informații suplimentare. Acest termen extins poate fi prelungit în continuare cu acordul reclamantului. Decizia autorității de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie pronunțată în urma unei căi de atac.

(3)   Orice parte care se consideră lezată și care are dreptul de a contesta o decizie privind metodologiile luată în temeiul articolului 59 sau, în cazul în care autoritățile de reglementare au obligația de a se consulta, o decizie privind metodologiile sau tarifele propuse, poate să depună o contestație în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie, în termen de două luni de la publicarea acesteia sau într-un termen mai scurt prevăzut de statele membre. Contestația nu are efect suspensiv.

(4)   Statele membre creează mecanisme eficiente și adecvate de reglementare, de control și de asigurare a transparenței, în scopul evitării abuzurilor de poziție dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, precum și a oricăror practici agresive. Aceste mecanisme iau în considerare dispozițiile TFUE, în special cele ale articolului 102.

(5)   Statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare, inclusiv măsuri administrative sau penale în conformitate cu dreptul intern, împotriva persoanelor fizice sau juridice care răspund pentru nerespectarea normelor privind confidențialitatea impuse de prezenta directivă.

(6)   Plângerile și contestațiile menționate la alineatele (2) și (3) nu aduc atingere exercitării dreptului de a introduce o cale de atac în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

(7)   Deciziile luate de autoritățile de reglementare sunt pe deplin întemeiate și motivate pentru a permite controlul judiciar. Deciziile sunt disponibile publicului, asigurându-se confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(8)   Statele membre asigură existența a mecanismelor adecvate la nivel național care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorității de reglementare are dreptul de a introduce o cale de atac în fața unui organism independent de orice parte afectată și de orice guvern.

(1)   Autoritățile de reglementare cooperează îndeaproape și se consultă între ele, în special în cadrul ACER, furnizându-și reciproc, precum și ACER, toate informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce privește schimbul de informații, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiași nivel de confidențialitate ca cel impus autorității emitente.

(2)   Autoritățile de reglementare cooperează cel puțin la nivel regional în scopul:

(3)   Autoritățile de reglementare au dreptul de a încheia acorduri de cooperare între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării.

(4)   Acțiunile menționate la alineatul (2) se desfășoară, după caz, în colaborare strânsă cu alte autorități naționale competente și fără a aduce atingere competențelor specifice ale acestora.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări cu privire la limitele atribuțiilor autorităților de reglementare de a coopera între ele, precum și cu ACER.

(1)   În strânsă coordonare, autoritățile de reglementare regionale din regiunea de operare a sistemului în care se înființează un centru de coordonare regional:

(2)   Statele membre se asigură că autorităților de reglementare le sunt conferite competențele care le permit să își îndeplinească în mod eficient și rapid atribuțiile menționate la alineatul (1). În acest scop, autoritățile de reglementare au cel puțin următoarele competențe:

(3)   Autoritatea de reglementare situată în statul membru unde își are sediul centrul de coordonare regional este competentă să aplice sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare centrului de coordonare regional, în cazul în care acesta nu își respectă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 2019/943 sau al oricărei decizii relevante și cu forță juridică obligatorie a autorității de reglementare sau a ACER, ori să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni.

(1)   Orice autoritate de reglementare, precum și Comisia pot solicita avizul ACER cu privire la conformitatea unei decizii luate de o autoritate de reglementare cu codurile de rețea și cu orientările menționate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/943.

(2)   ACER își prezintă avizul atât autorității de reglementare care l-a solicitat, respectiv, Comisiei, cât și autorității de reglementare care a luat decizia în cauză, în termen de trei luni de la data primirii solicitării de aviz.

(3)   În cazul în care autoritatea de reglementare care a luat decizia nu se conformează avizului ACER în termen de patru luni de la data primirii avizului, ACER informează Comisia cu privire la acest fapt.

(4)   Orice autoritate de reglementare poate informa Comisia, în cazul în care consideră că o decizie relevantă pentru comerțul transfrontalier, luată de o altă autoritate de reglementare, nu este conformă cu codurile de rețea și cu orientările menționate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/943, în termen de două luni de la data deciziei respective.

(5)   În cazul în care, fie în termen de două luni după ce a fost informată de către ACER în conformitate cu alineatul (3), ori de către o autoritate de reglementare în conformitate cu alineatul (4), fie din proprie inițiativă în termen de trei luni de la data deciziei, Comisia consideră că respectiva decizie a autorității de reglementare ridică îndoieli majore în ceea ce privește compatibilitatea cu codurile de rețea și cu orientările menționate în prezenta directivă sau în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/943, Comisia poate decide examinarea mai detaliată a cazului. Într-o astfel de situație, Comisia invită autoritatea de reglementare și părțile la procedură să își prezinte observațiile.

(6)   În cazul în care Comisia a decis examinarea mai detaliată a cazului, în termen de maxim patru luni de la data deciziei respective, Comisia emite o decizie finală:

(7)   În cazul în care Comisia nu a luat o decizie de examinare mai detaliată a cazului sau nu a luat o decizie finală în termenele prevăzute la alineatele (5) și, respectiv, (6), se consideră că nu a ridicat obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare.

(8)   Autoritatea de reglementare se conformează, în termen de două luni, deciziei Comisiei prin care i se solicită autorității de reglementare să își retragă decizia, și informează Comisia în consecință.

(9)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări care să conțină detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a prezentului articol.

(1)   Statele membre solicită furnizorilor să păstreze la dispoziția autorităților naționale, inclusiv a autorității de reglementare, a autorităților naționale din domeniul concurenței și a Comisiei, timp de cel puțin cinci ani, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care le revin, datele relevante cu privire la toate tranzacțiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică și al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienți angro și cu operatori de transport și de sistem.

(2)   Aceste date cuprind informații privind caracteristicile tranzacțiilor relevante, cum ar fi durata, regulile privind livrarea și decontarea, cantitatea, datele și termenele de executare, prețurile tranzacției, mijloacele de identificare a clientului angro în cauză, precum și informații specifice privind toate contractele de furnizare a energiei electrice și toate instrumentele derivate din domeniul energiei electrice nedecontate.

(3)   Autoritatea de reglementare poate decide să pună la dispoziția participanților la piață elemente ale acestor informații, cu condiția ca informațiile sensibile din punct de vedere comercial referitoare la anumiți actori de pe piață sau la anumite tranzacții să nu fie divulgate. Prezentul alineat nu se aplică informațiilor referitoare la instrumente financiare care intră sub incidența Directivei 2014/65/UE.

(4)   Prezentul articol nu creează obligații suplimentare față de autoritățile menționate la alineatul (1) pentru entitățile care intră sub incidența Directivei 2014/65/UE.

(5)   În cazul în care autoritățile menționate la alineatul (1) necesită acces la datele păstrate de entitățile care intră sub incidența Directivei 2014/65/UE, autoritățile responsabile în temeiul respectivei directive furnizează autorităților respective datele solicitate.

(1)   Măsurile pe care le pot adopta statele membre în temeiul prezentei directive pentru a asigura condiții de concurență echitabile trebuie să fie compatibile cu TFUE, în special cu articolul 36, și cu dreptul Uniunii.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și transparente. Măsurile respective se aplică numai după notificarea Comisiei și după primirea aprobării acesteia.

(3)   Comisia acționează în urma notificării menționate la alineatul (2) în termen de două luni de la data primirii notificării. Termenul respectiv începe în ziua următoare datei primirii informațiilor complete. În cazul în care Comisia nu a acționat în acest termen de două luni, se consideră că aceasta nu are obiecții în ceea ce privește măsurile care i-au fost notificate.

(1)   Statele membre care pot demonstra că au probleme majore la exploatarea sistemelor conectate mici și a sistemelor izolate mici pot solicita Comisiei derogări de la dispozițiile relevante din articolele 7 și 8 și din capitolele IV, V și VI.

Sistemele izolate mici și Franța, în ceea ce privește Corsica, pot, de asemenea, să solicite o derogare de la articolele 4, 5 și 6.

Înainte de a lua o decizie, Comisia informează statele membre cu privire la aceste solicitări, cu respectarea confidențialității.

(2)   Derogările acordate de Comisie menționate la alineatul (1) sunt limitate în timp și sunt supuse anumitor condiții care vizează creșterea concurenței și integrarea cu piața internă și care garantează faptul că derogările nu împiedică tranziția către energia din surse regenerabile, mai multă flexibilitate, stocarea energiei, electromobilitate și consum dispecerizabil.

În cazul regiunilor ultraperiferice în sensul articolului 349 din TFUE, care nu pot fi interconectate cu piața de energie electrică a Uniunii, derogarea nu este limitată în timp și este supusă anumitor condiții care garantează că derogarea nu împiedică tranziția către energia din surse regenerabile.

Deciziile prin care se acordă derogări se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)   Articolul 43 nu se aplică în ceea ce privește Cipru, Luxemburg și Malta. În plus, articolele 6 și 35 nu se aplică în ceea ce privește Malta, iar articolele 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 52 nu se aplică în ceea ce privește Cipru.

În sensul articolului 43 alineatul (1) litera (b), noțiunea de „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare” nu se referă la clienții finali care desfășoară oricare dintre funcțiile de producere și/sau de furnizare a energiei electrice, fie direct, fie prin intermediul unei întreprinderi asupra căreia își exercită controlul, fie individual, fie în comun, cu condiția ca, din punctul de vedere al mediei anuale, clienții finali, inclusiv cotele lor de energie electrică produsă în întreprinderile controlate să fie consumatori neți de energie electrică și cu condiția ca valoarea economică a energiei electrice pe care o vând terților să fie nesemnificativă ca proporție în cadrul celorlalte activități comerciale pe care le desfășoară.

(4)   Până la 1 ianuarie 2025, sau până la o dată ulterioară stabilită printr-o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, articolul 5 nu se aplică în ceea ce privește Cipru și Corsica.

(5)   Articolul 4 nu se aplică în ceea ce privește Malta până la 5 iulie 2027. Această perioadă poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară, care nu depășește opt ani. Prelungirea cu o perioadă suplimentară se efectuează în temeiul unei decizii în temeiul alineatului (1).

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 61 alineatul (5) și articolul 63 alineatul (9) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 4 iulie 2019.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 61 alineatul (5) și articolul 63 alineatul (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 61 alineatul (5) și al articolului 63 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Comisia monitorizează și evaluează punerea în aplicare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar anexat la raportul privind starea uniunii energetice menționat la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(2)   Până la 31 decembrie 2025, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere legislativă, simultan sau ulterior transmiterii raportului.

Evaluarea efectuată de Comisie analizează în special dacă clienții, mai ales cei vulnerabili sau în situație de sărăcie energetică, sunt protejați în mod corespunzător prin prezenta directivă.

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2-5, articolului 6 alineatele (2) și (3), articolului 7 alineatul (1), articolului 8 alineatul (2) literele (j) și (l), articolului 9 alineatul (2), articolului 10 alineatele (2)-(12), articolelor 11-24, articolelor 26, 28 și 29, articolelor 31-34, articolului 36, articolului 38 alineatul (2), articolelor 40 și 42, articolului 46 alineatul (2) litera (d), articolelor 51 și 54, articolelor 57-59, articolelor 61-63, articolului 70 punctele 1-3, articolului 70 punctul 5 litera (b), articolului 70 punctul 6 și anexelor I și II până la 31 decembrie 2020. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.

Cu toate acestea, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma:

Atunci când statele membre adoptă respectivele dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a unei astfel de mențiuni.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.