(1)

La 4 mai 2018, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a adoptat Regulamentul (UE) 2018/683 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”) de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile în Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) de anumite tipuri de anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121 (denumit în continuare „produsul în cauză”), originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Comisia inițiase ancheta la 11 august 2017 prin publicarea unui aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”), ca urmare unei plângeri depuse la 30 iunie 2017 de coaliția împotriva importurilor neloiale de anvelope (denumită în continuare „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anvelope noi și reșapate pentru autobuze sau camioane.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/163 al Comisiei, Comisia a prevăzut obligativitatea înregistrării importurilor produsului în cauză originar din RPC (3). Înregistrarea importurilor a încetat odată cu intrarea în vigoare a măsurilor provizorii la 8 mai 2018.

(4)

Astfel cum se menționează în considerentul 10 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2016 și 30 iunie 2017 (denumită în continuare „perioada de anchetă”), iar examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(5)

În urma impunerii de taxe antidumping provizorii, reclamantul, „Camera de comerț din China a importatorilor și exportatorilor de metale, minerale și produse chimice” (denumită în continuare „CCCMC”), Asociația chineză a industriei cauciucului (denumită în continuare „CRIA”), cinci producători-exportatori chinezi, cinci importatori neafiliați, o asociație a importatorilor din Uniune, l'Association Française des Importateurs de Pneumatiques (denumită în continuare „AFIP”) și un furnizor din Uniune (denumit în continuare „KRAIBURG”) au depus observații în scris, în care au comentat cu privire la constatările provizorii.

(6)

Una dintre părțile interesate, Hämmerling The Tyre Company GmbH (denumită în continuare „Hämmerling”), a depus observații suplimentare privind constatările provizorii la 2 iulie 2018, cu mult după termenul-limită de depunere a observațiilor cu privire la divulgarea provizorie. Comisia le-a analizat în etapa definitivă, împreună cu alte observații primite cu privire la documentul de informare generală.

(7)

Părților interesate care au solicitat acest lucru li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu CCCMC și CRIA; toți producătorii-exportatori incluși în eșantion: Grupul Aeolus (4), Pirelli Tyre Co., Ltd (denumit în continuare „Pirelli”) și importatorul afiliat Prometeon Tyre Group S.r.l. (denumit în continuare „Prometeon”), Grupul Giti (5), Grupul Hankook (6) și Grupul Xingyuan (7); doi importatori neafiliați și producători și asociații din Uniune, precum și furnizori de bandă de rulare și de materiale de reparații din Uniune care sprijină măsurile.

(8)

Comisia a luat în considerare observațiile prezentate de părțile interesate, le-a analizat și, după caz, a modificat constatările provizorii.

(9)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a verifica răspunsurile la chestionare care nu au fost verificate în cursul etapei provizorii a procedurii, s-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor părți:

(10)

În urma comunicării constatărilor finale, s-a efectuat o vizită de verificare la sediul Roline N.V., un producător din Uniune (Țările de Jos).

(11)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite anvelope pentru autobuze sau camioane (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”) și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie.

(12)

Tuturor părților interesate li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Reclamantul, producătorii-exportatori chinezi (Grupul Aeolus, Grupul Giti, Grupul Hankook, Pirelli și importatorul său afiliat Prometeon), asociațiile de sector (CRIA, CCCMC, Associazione Italiana Ricostruttori Pneumatici, Assoiaçao Nacional de Industriais de Recauchtagem de Pneus, Bipaver, Bundesverband Reifenhandel und Vulkaniseur-Handwerk, Czech Retread Tire Manufacturers Association, Retread Manufacturing Association), importatorii (Hämmerling și Kirkby Tyres Ltd), reșapatorul-producător (Rula-BRW) și reșapatorii-furnizori de materii prime (Vipal, Kraiburg, RemaTipTop) au prezentat observații în scris.

(13)

În urma comunicării constatărilor finale, au avut loc audieri cu CRIA și CCCMC, Grupul Aeolus, Grupul Giti Prometeon, reclamantul și Bipaver.

(14)

Consilierul-auditor a organizat audieri la cererea Grupului Hankook la 16 august 2018 și la cererea Hämmerling la 29 august 2018.

(15)

La 10 septembrie 2018, Comisia a transmis tuturor părților interesate o comunicare a constatărilor finale suplimentară care s-a limitat la chestiunea specifică a profitului-țintă de nivel 3.

(16)

Tuturor părților interesate li s-a acordat o perioadă de trei zile în cursul căreia acestea au putut formula observații referitoare la documentul privind comunicarea constatărilor finale suplimentară. Reclamantul, și anume producătorii-exportatori chinezi (Grupul Aeolus, Grupul Giti, Pirelli și importatorul său afiliat Prometeon, Xingyuan), asociațiile de sector (CRIA, CCCMC, Associazione Italiana Ricostruttori Pneumatici, Bipaver, Bundesverband Reifenhandel und Vulkaniseur-Handwerk, Czech Retread Tire Manufacturers Association, ITMA Europe, Retread Manufacturing Association), importatorii (Hämmerling, Heuver și Kirkby Tyres Ltd), un reșapator (Rula-BRW), o asociație de utilizatori (Lithuanian National Road Carriers' Association - LINAVA) și un furnizor de materii prime pentru reșapatori (Kraiburg) au prezentat observații în scris.

(17)

La 14 septembrie 2018, în urma comunicării constatărilor finale suplimentare, a avut loc o audiere a societății Prometeon.

(18)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(19)

În urma publicării regulamentului provizoriu, Pirelli a indicat faptul că Pirelli Tyre Co., Ltd nu era o filială a Grupului Aeolus astfel cum se prevedea în mod eronat în considerentul 119 din regulamentul provizoriu. Aceasta a explicat că Pirelli Tyre Co. este o societate autonomă și nu ține de Aeolus Tyre Co., Ltd și de Grupul Aeolus.

(20)

Recunoscând eroarea comisă, Comisia a emis o rectificare la 10 iulie 2018 (8).

(21)

În ceea ce privește trimiterea la Grupul Aeolus, ancheta Comisiei a remarcat că ancheta are drept obiect societăți sau grupuri de societăți afiliate. Relația dintre producătorii-exportatori este analizată în conformitate cu articolul 127 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (9). Prin urmare, în contextul prezentei anchete, Pirelli Tyre Co., Ltd și Aeolus Tyre Co., Ltd sunt considerate a fi afiliate, întrucât ambele aveau un acționar comun în perioada de anchetă, și anume China National Tire & Rubber Co., Ltd (denumită în continuare „CNRC”). Utilizarea denumirii prescurtate „Grupul Aeolus” a avut drept scop facilitarea trimiterilor la societăți afiliate pe tot parcursul regulamentului provizoriu. S-a ales forma prescurtată „Grupul Aeolus”, deoarece Aeolus Tyre Co., Ltd este cea mai mare entitate producătoare dintre societățile afiliate. În pofida utilizării denumirii scurte pentru a face trimitere la Grupul Aeolus în regulamentul provizoriu, marja de dumping a fost calculată separat în cazul fiecărui producător-exportator afiliat, iar ulterior a fost stabilită o marjă de dumping medie ponderată unică pentru toate societățile afiliate.

(22)

În urma comunicării constatărilor finale, Pirelli a afirmat că nu ar trebui considerată ca o societate afiliată CNRC și Grupului Aeolus. Pirelli nu a fost de acord cu aplicarea articolului 127 din Regulamentul (UE) 2015/2447 cu scopul de a calcula o marjă de dumping medie ponderată stabilită pentru societățile afiliate. Pirelli a propus utilizarea articolului 4 din Regulamentul (UE) 2016/1036 (denumit în continuare „regulamentul de bază”) pentru a stabili relația dintre societăți.

(23)

Comisia a reamintit că articolul 4 din regulamentul de bază face referire la definiția industriei din Uniune și la relația producătorilor din Uniune cu producătorii-exportatori. În acest context, un producător din Uniune nu este considerat ca făcând parte din industria din Uniune, dacă el este controlat de un producător-exportator (10). Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază face trimitere în mod explicit la articolul 127 din Regulamentul (UE) 2015/2447 pentru a stabili dacă două părți sunt asociate în scopul stabilirii unei marje de dumping. Examinarea dacă părțile sunt afiliate asigură aplicarea în mod eficient a măsurilor antidumping. În special, se evită riscul ca exporturile să fie canalizate prin intermediul unei societăți afiliate cu o taxă antidumping mai mică. În plus, avizul de inițiere (11) făcea trimitere în mod clar, la începutul procedurii, la articolul 127 din Regulamentul (UE) 2015/2447.

(24)

În conformitate cu articolul 127 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/2447, se consideră că două persoane sunt afiliate dacă: o terță parte posedă, controlează sau deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din acțiunile sau părțile emise cu drept de vot de ambele persoane. CNRC este acționarul cel mai mare al Pirelli. În cursul perioadei de anchetă, CNRC a deținut 65 % din acțiunile societății Pirelli. Începând din septembrie 2018, aceasta deținea încă 46 % din acțiunile Pirelli. Prin urmare, în cadrul acestei anchete, se consideră că Pirelli și Grupul Aeolus sunt afiliate prin intermediul unei societăți-mamă comune (CNRC). Afirmația Pirelli, conform căreia nu ar trebui să fie considerată o societate afiliată CNRC sau Grupul Aeolus, a fost, prin urmare, respinsă.

(25)

În urma comunicării constatărilor finale, Pirelli a afirmat, de asemenea, că ar trebui să fie luată în considerare numai ca parte cooperantă, și nu ca producător-exportator, deoarece a încetat să fabrice produsul în cauză în noiembrie 2017.

(26)

Comisia a stabilit că Pirelli era un producător-exportator în perioada care face obiectul anchetei. Faptul că, ulterior, Pirelli a încetat producția nu schimbă situația respectivă. Prin urmare, afirmația în cauză a fost respinsă.

(27)

Mai multe părți interesate au susținut că comunicarea constatărilor provizorii de către Comisie a fost insuficientă, afectând astfel dreptul acestora la apărare, și a solicitat Comisiei să aducă clarificări și să facă comunicări suplimentare și a reiterat aceleași preocupări ca și în urma comunicării constatărilor finale.

(28)

Comisia a considerat că dosarul deschis și regulamentul provizoriu conțineau deja suficiente informații care le permiteau tuturor părților interesate să își exercite pe deplin dreptul la apărare. Cu toate acestea, o notă la dosarul (12) care oferă clarificări cu privire la regulamentul provizoriu a fost inclusă în dosarul deschis înainte de comunicarea constatărilor finale și unui număr de doi producători-exportatori li s-au furnizat câteva clarificări suplimentare privind datele care stau la baza calculelor individuale în materie de dumping.

(29)

Comisia a remarcat că CRIA și CCCMC au afirmat că Comisia nu a prezentat informații detaliate cu privire la calculele subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative pentru aceștia și pentru exportatorii chinezi, privându-i astfel pe aceștia de orice posibilitate de a verifica eventualele erori comise de Comisie sau de a formula observații cu privire la anumite aspecte ale acestor calcule.

(30)

CRIA, CCCMC și exportatorii chinezi au primit toate informațiile, respectându-li-se drepturile procedurale. Exportatorii chinezi incluși în eșantion au primit lista cu numerele de control ale produselor (denumite în continuare „NCP-uri”) vândute, prețul de vânzare unitar și un interval (13) al volumului total de vânzări în cauză. Astfel cum se prevede în considerentele 45-49, Comisia nu trebuie să divulge informații care sunt considerate a fi confidențiale din motive întemeiate, fără permisiunea specifică din partea furnizorului unor astfel de informații.

(31)

Grupul Aeolus a susținut că, în sensul articolului VI din GATT 1994, determinarea existenței prejudiciului ar trebui să se bazeze pe elemente de probă pozitive și să comporte o examinare obiectivă atât (a) a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața internă, cât și (b) a impactului acestor importuri asupra producătorilor naționali ai acestor produse. Acesta a considerat că Comisia nu ar trebui să își bazeze deciziile pe elemente vagi sau pe date cu caracter confidențial furnizate de părți, ci ar trebui să se bazeze pe toate informațiile și faptele obiective pe care le are la dispoziție. Cerința privind „examinarea obiectivă” presupune faptul că industria domestică și efectele importurilor care fac obiectul unui dumping trebuie anchetate într-o manieră obiectivă, fără a favoriza interesele niciunei părți interesate, sau ale grupului de părți interesate, în cadrul anchetei (14). Potrivit Grupului Aeolus, majoritatea datelor din cadrul procedurilor au rămas confidențiale, împiedicând astfel exercitarea părților interesate a dreptului lor la apărare. Cu toate acestea, grupul Aeolus a susținut că deschiderea unei anchete a avut drept scop clar să protejeze interesele unui anumit segment al industriei din Uniune (și anume industria de reșapare), fără a lua în considerare faptul că majoritatea marilor producători europeni de anvelope importă, de asemenea, produsul în cauză din RPC și îl revând pe piața Uniunii.

(32)

Ca răspuns la aceste observații, Comisia a luat act de faptul că articolul 19 din regulamentul de bază prevede în mod expres că părțile interesate pot furniza informații confidențiale, pe baza faptului că există motive întemeiate. În plus, un rezumat pertinent al informațiilor confidențiale a fost inclus în dosarul deschis destinat consultării de către părțile interesate. Faptul că identitatea anumitor producători din Uniune care cooperează a fost păstrată confidențială nu a împiedicat Comisia să desfășoare o analiză obiectivă a faptelor și nici nu a împiedicat părțile interesate de la a-și exercita dreptul la apărare. În plus, drepturile la apărare ale părților interesate au fost protejate, astfel cum se explică în considerentul 37, prin intervenția consilierului-auditor.

(33)

CRIA și CCCMC au susținut că producătorii chinezi mici și mijlocii (IMM-uri) au fost discriminați față de producătorii IMM din Uniune, întrucât aceștia din urmă au avut dreptul de a completa un chestionar mai puțin detaliat (și, prin urmare, mai puțin fiabil). Părțile respective au susținut că este posibil ca producătorii chinezi de tip IMM să fi fost descurajați de la a lua parte la anchetă din cauza sarcinii semnificative pe care o presupune furnizarea unui răspuns complet la chestionar.

(34)

Mai mult, CRIA și CCCMC au susținut că, întrucât Comisia își baza determinarea prejudiciului (potrivit acestora, în mod eronat) în mare parte pe datele volumului redus al vânzărilor IMM-urilor, reprezentarea insuficientă a producătorilor chinezi de tip IMM a fost agravată suplimentar de faptul că producătorii de tip IMM din Uniune ar putea oferi un răspuns mai puțin complet și, prin urmare, mai puțin fiabil. O afirmație similară a fost reiterată după comunicarea constatărilor finale. În plus, CRIA și CCCMC au solicitat Comisiei să divulge datele specifice cu privire la eșantionarea producătorilor din Uniune, în special pentru a verifica reprezentativitatea eșantionului industriei din Uniune atât în cazul anvelopelor noi, cât și al celor reșapate. Afirmația respectivă a fost reiterată după comunicarea constatărilor finale.

(35)

Afirmația potrivit căreia determinarea prejudiciului s-a bazat majoritar pe datele de la producătorii de tip IMM din Uniune este incorectă, întrucât Comisia a stabilit un eșantion reprezentativ pentru a analiza cu acuratețe situația prejudiciului în cazul producătorilor din Uniune. Comisia a analizat vânzările în Uniune pentru a asigura reprezentarea adecvată a vânzărilor realizate de IMM-uri pe piața Uniunii. Mai mult, este practica constantă a Comisiei să trimită un chestionar simplificat către producătorii din Uniune de tip IMM, însă acest fapt nu are niciun impact asupra corectitudinii datelor sau asupra temeiniciei anchetei. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(36)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 15 din regulamentul provizoriu, doi producători-exportatori au susținut că cerințele în materie de confidențialitate i-a împiedicat să verifice dacă reclamantul reprezintă mai mult de 25 % din producția totală a Uniunii. Acestea au susținut, de asemenea, că nu au putut verifica dacă eșantionul pentru industria din Uniune era suficient de reprezentativ.

(37)

Serviciile Comisiei au solicitat consilierului-auditor să intervină pentru a garanta dreptul la apărare al părților interesate, în lumina acestor cereri. Prin nota din 12 iulie 2018, consilierul-auditor a adăugat o notă la dosarul deschis, cuprinzând următoarele două constatări:

(38)

Prin urmare, Comisia a considerat că dreptul la apărare al părților interesate a fost respectat.

(39)

În cele din urmă, unii producători-exportatori au susținut că lipsa de cunoștințe cu privire la eventualele legături dintre reclamanții anonimi și producătorii-exportatori chinezi a adus atingere drepturilor lor la apărare. Cu toate acestea, nu s-a motivat modul în care cunoștințele cu privire la o astfel de potențială legătură i-ar ajuta să își apere cauza. Chiar dacă, ipotetic vorbind, ar exista o legătură între unul sau mai mulți producători anonimi din Uniune și unul sau mai mulți producători-exportatori chinezi, analiza în ceea ce privește dumpingul și prejudiciul nu ar fi afectată pe fond.

(40)

Grupul Giti a afirmat, de asemenea, că, la selectarea eșantionului de producători din Uniune, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare cota fiecărui nivel din vânzările totale în Uniune. O astfel de abordare ar fi fost mai obiectivă față de abordarea actuală, în care ponderea majorității datelor de nivel 3 prejudiciate este exagerată, în opinia Grupului Giti.

(41)

Astfel cum se explică în considerentul 24 din regulamentul provizoriu, Comisia a luat într-adevăr în considerare nivelurile pentru selectarea eșantionului de producători din Uniune. În plus, considerentele 157 și 158 din regulamentul provizoriu și clarificările suplimentare din nota la dosarul menționat în considerentul 28 al prezentului regulament conțineau o explicație detaliată a metodologiei utilizate pentru a reflecta în mod corespunzător toate nivelurile în cadrul indicatorilor microeconomici (a se vedea secțiunea 4.5.1.2 de mai jos).

(42)

CRIA și CCCMC au solicitat să li se acorde acces nerestricționat reprezentanților legali ai acestora la calculele privind marja de dumping, efectele asupra prețurilor și marja de prejudiciu realizate de către Comisie, inclusiv acces la orice informații confidențiale de la alte părți interesate pe care se bazează astfel de calcule (sub rezerva unor angajamente corespunzătoare referitoare la nedivulgarea informațiilor). CRIA și CCCMC au indicat faptul că dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază ar trebui să fie puse în balanță cu dreptul la apărare, care este garantat de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(43)

CRIA și CCCMC au susținut că avocații cărora li se va acorda acces sunt înregistrați într-un barou european și au obligația să respecte normele stricte ale baroului, iar divulgarea de informații confidențiale către clienții lor ar conduce la măsuri disciplinare severe, inclusiv la excluderea din barou și potențiale măsuri penale. Prin urmare, CRIA și CCCMC au susținut că accesul la dosarul confidențial nu ar încălca obligația Comisiei de a proteja informațiile confidențiale și ar permite totodată exercitarea efectivă a dreptului la apărare. În plus, părțile respective au considerat că intervenția consilierului-auditor pentru a avea acces la informațiile confidențiale și a raporta concluzia sa părților interesate nu poate fi considerată un substitut pentru examinarea acestor calcule.

(44)

Cu ocazia audierii de către consilierul-auditor, la 16 august 2018, Grupul Hankook a pretins că drepturile sale la apărare au fost încălcate de către Comisie, privându-l de accesul la date pe care Grupul Hankook le considera ca nefiind confidențiale. Grupul Hankook a înaintat o cerere generală de modificare a politicii cu privire la prelucrarea datelor confidențiale și a invitat serviciile Comisiei să modifice practica actuală în ceea ce privește publicarea calculelor și, în viitor, să permită reprezentanților legali ai părților interesate să aibă acces pe deplin la calculele respective. Din punctul de vedere al Grupului Hankook, protecția datelor confidențiale ar trebui să se aplice numai în măsura în care o astfel de protecție este necesară pentru a preveni posibile prejudicii pentru societățile în cauză. Astfel de prejudicii nu ar apărea dacă reprezentanții legali ar opera în baza unui acord de confidențialitate cu serviciile Comisiei. În ceea ce privește prezenta anchetă, Grupul Hankook a solicitat, de asemenea, accesul reprezentanților lor legali la toate calculele marjelor de dumping și de prejudiciu, inclusiv la datele complete privind valoarea normală.

(45)

Articolul 19 din regulamentul de bază prevede că Comisia nu trebuie să divulge informații de natură confidențială, sau care sunt furnizate cu titlu confidențial de către părți și dintr-un motiv întemeiat, fără permisiune expresă din partea celui care a furnizat informațiile respective. Regulamentul nu prevede acordarea unui astfel de acces la informații niciunei alte părți, inclusiv avocaților înregistrați într-un barou european. Trebuie menționat, de asemenea, că, la 9 ianuarie 2018, CRIA și CCCMC au depus procuri semnate de producătorii-exportatori cooperanți și incluși în eșantion. Comisia a constatat că unele dintre procurile acordate de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion către CRIA și CCCMC nu cuprindeau accesul la informații confidențiale, ci doar prezența la audieri, precum și depunerea de observații și de comentarii.

(46)

În plus, jurisprudența Curții de Justiție prevede că protecția dreptului la apărare trebuie, acolo unde este cazul, să fie conciliată cu principiul confidențialității, care este prevăzut în mod expres la articolul 19 din regulamentul de bază. În acest caz specific, a existat un motiv întemeiat, întrucât mai multe părți interesate au solicitat ca numele lor să fie păstrate confidențiale, acestea temându-se că s-ar putea confrunta cu represalii din partea clienților sau a concurenților. Comisia a evaluat afirmațiile respective și le-a calificat drept justificate. Prin urmare, Comisia a conchis că divulgarea unor astfel de informații confidențiale ar avea un efect advers semnificativ asupra respectivelor părți.

(47)

Concilierea permite primirea de rezumate neconfidențiale ale unor astfel de informații confidențiale (de exemplu, oferite sub forma unor intervale și/sau a unor elemente indexate) atunci când informațiile neconfidențiale respective nu conduc la divulgarea de secrete de afaceri. Cu toate acestea, divulgarea integrală a informațiilor confidențiale nu a fost considerată a fi reconciliabilă cu datoria de a proteja astfel de informații. În mod analog și dat fiind că legiuitorul Uniunii nu a prevăzut o astfel de excepție în regulamentul de bază, Comisia a considerat că obligația avocaților înregistrați într-un barou european de a respecta normele stricte ale baroului și faptul că aceștia pot fi sancționați în caz de încălcare a normelor respective nu permit Comisiei să acorde acces la informații confidențiale cu încălcarea legislației în vigoare. Astfel, Comisia a conchis că accesul la informații confidențiale nu a putut fi acordat avocaților înregistrați într-un barou european. În orice caz, un element suplimentar pentru garantarea dreptului la apărare al părților interesate îl constituie posibilitatea de a recurge la consilierul-auditor pentru proceduri comerciale în temeiul articolului 15 din Decizia președintelui Comisiei Europene din 29 februarie 2012 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri comerciale (16). Întrucât părțile interesate nu au solicitat avizul consilierului-auditor cu privire la acest punct, cererea respectivă trebuie, în consecință, respinsă.

(48)

În plus, Comisia a considerat că dosarul deschis pus la dispoziția părților interesate, inclusiv în ceea ce privește CRIA, CCCMC și Grupul Hankook, cuprindea toate informațiile relevante referitoare la caz utilizate în cadrul anchetei. În cazul informațiilor considerate confidențiale, dosarul deschis conținea rezumate semnificative ale acestora. Toate părțile interesate, inclusiv CRIA și CCCMC, au avut acces la dosarul deschis și l-au putut consulta.

(49)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că informațiile furnizate în documentele de informare și în dosarul deschis sunt suficiente pentru a asigura respectarea dreptului la apărare al tuturor părților interesate. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă. Cu toate acestea, după audierea de către consilierul-auditor, Comisia a comunicat anumite date suplimentare privind calcularea dumpingului și a prejudiciului, astfel cum se prevede în considerentele 77 și 178.

(50)

Hämmerling a solicitat o audiere cu consilierul-auditor pentru a ridica probleme de ordin juridic legate de ancheta actuală și anumite aspecte orizontale privind protecția datelor în materie de informații confidențiale și neconfidențiale, astfel cum sunt incluse în baza de date TRON a instrumentelor de apărare comercială, precum și practica actuală de a acorda acces la dosarele neconfidențiale părților interesate din afara teritoriului Uniunii prin intermediul bazei de date respective.

(51)

Comisia a observat că noul Regulament general privind protecția datelor (17) nu era aplicabil în acest caz. În plus, Hämmerling a confirmat că problema protecției datelor cu caracter personal nu a fost legată în mod direct de o posibilă limitare a drepturilor sale la apărare în temeiul legislației în materie de apărare comercială. Prin urmare, Comisia a concluzionat că poziția individuală a Hämmerling în cadrul procedurii și drepturile sale la apărare nu au fost afectate de noul Regulament general privind protecția datelor.

(52)

Mai multe părți interesate și-au reiterat afirmația conform căreia anvelopele noi și reșapate nu pot constitui un singur produs în cauză sau nu pot face parte dintr-un singur segment. Mai mult, numeroase părți interesate au susținut că piața Uniunii ar trebui împărțită în cel puțin patru niveluri: trei niveluri pentru anvelope noi și un al patrulea constând într-o categorie nouă pentru anvelopele reșapate. În mod alternativ, ar trebui introdus un nou nivel pentru anvelope importate ieftine. CRIA și CCCMC au susținut, de asemenea, că ar trebui efectuată o segmentare suplimentară pentru echipamentele originale și pentru anvelopele de rezervă.

(53)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 72-74 din regulamentul provizoriu, anvelopele noi (reșapabile sau nereșapabile) și cele reșapate nu au caracteristici tehnice, fizice și chimice de bază diferite. După comunicarea provizorie, părțile interesate nu au furnizat dovezi suplimentare care să ateste contrariul. Prin urmare, Comisia a respins afirmația CRIA și CCCMC potrivit căreia anvelopele noi și reșapate nu pot fi același produs în cauză. În ceea ce privește cererea de a stabili un al patrulea nivel pentru anvelopele reșapate, Comisia a subliniat faptul că anvelopele noi și cele reșapate au aceleași caracteristici de bază și sunt, în mare, interschimbabile. Mai mult, astfel cum s-a explicat în considerentele 55-57 din regulamentul provizoriu, anvelopele reșapate se încadrează, majoritar, la nivelul 3. Prin urmare, nu este nevoie să se creeze un al patrulea nivel pentru acestea. Astfel, Comisia a respins și această afirmație.

(54)

Grupul Aeolus a susținut că anvelopele noi ar trebui să fie excluse de către Comisie din domeniul de aplicare a anchetei. Acesta a făcut trimitere la Raportul organului de apel al OMC în European Communities – Measures Affecting Asbestos and Products Containing Asbestos (Comunități europene – Măsuri care afectează azbestul și produse care conțin azbest) (18), conform căruia răspunsul la întrebarea dacă două produse sunt sau nu la fel înseamnă, în mod fundamental, stabilirea dacă produsele concurează unul cu celălalt. Grupul Aeolus a susținut că abordarea respectivă ar trebui luată în considerare de către Comisie pentru determinarea faptului dacă două produse pot sau nu pot fi considerate la fel.

(55)

Comisia a considerat că există o relație de concurență între anvelopele noi și cele reșapate. Astfel cum se va arăta în continuare, în secțiunea 4.6 din analiza interdependenței dintre niveluri, anvelopele (noi) de nivel 3 importate concurează cu anvelopele care sunt reșapate în Uniune și care, la momentul actual, preiau cota de piață a anvelopelor reșapate de nivel 3. La rândul său, acest lucru are, de asemenea, un efect de cascadă invers asupra anvelopelor de nivel 2 și 1 și a afectat, prin urmare, poziția concurențială a producătorilor de anvelope din Uniune de nivelurile 1 și 2. Prin urmare, afirmația în cauză a fost respinsă.

(56)

Grupul Hankook a susținut că marca sa, Hankook, ar trebui clasificată drept nivel 2, întrucât toate cele trei criterii utilizate de Comisie conduc la același rezultat: (i) recunoașterea mărcii; (ii) reșapabilitate și (iii) vânzarea de anvelope direct către producătorii de autobuze și camioane, de exemplu vânzări de tipul „Original Equipment (Echipamente originale) – EO”.

(57)

În ceea ce privește primul criteriu - recunoașterea mărcii, Hankook Group a susținut că nu numai ETRMA (în rapoartele sale din 2017 și 2018), ci și raportul „Global Tire Intelligence” din iunie 2016 și Comisia pentru comerț internațional a SUA („US International Trade Commission”) din martie 2016 au tratat Hankook ca marcă de nivelul 2 (19). Comisia a acceptat că recunoașterea Hankook din cele patru rapoarte indica faptul că acesta este o marcă de nivel 2. În același timp, Grupul Hankook se prezintă ca fiind o marcă „premium” pe site-ul web al grupului. În plus, astfel cum s-a constatat deja în considerentul 63 din regulamentul provizoriu, documentul intern al societății care i-a fost furnizat Comisiei în timpul vizitei de verificare a indicat faptul că marca a trecut la nivelul 1. Prin urmare, Comisia a constatat că percepția de pe piață și autopercepția grupului Hankook nu coincid pe deplin.

(58)

Grupul Hankook a prezentat, de asemenea, sondaje interne confidențiale realizate în 2017 pentru echipa strategică de comerț global a Hankook în Regatul Unit, Spania și Italia cu privire la anvelopele de autoturisme. Potrivit societății, aceste documente indică faptul că alte mărci de nivel 1 se bucură de o mai mare notorietate a mărcii în rândul clienților din aceste țări. Comisia a constatat că, pe baza acestor date, pot fi sintetizate două concluzii principale. În primul rând, Grupul Hankook a recunoscut faptul că repartizarea mărcilor pe niveluri este un concept dinamic pentru toate mărcile. De exemplu, în Regatul Unit, unul dintre concurenții săi era considerat ca fiind o marcă de nivel 2, în vreme ce același competitor se numără printre „mărcile de top” sau de „nivelul 1” în Germania, Spania și Italia. În al doilea rând, Grupul Hankook pare să se situeze undeva „între” cele două niveluri potrivit percepțiilor clienților cu privire la autoturisme: Pentru Hankook, „notorietatea asistată (20)” a fost, în general, mai scăzută decât cea pentru mărcile de nivel 1, în vreme ce „notorietatea neasistată (21)” a fost – cu excepția Regatului Unit – la același nivel sau chiar puțin mai ridicată decât pentru alte mărci concurente clasificate de Comisie ca fiind de nivel 1.

(59)

Comisia a apelat în continuare la cel de al doilea criteriu. Aceasta a reamintit faptul că anvelopele de nivel 1 sunt concepute astfel încât să fie anvelope „cu mai multe cicluri de utilizare” (multi-life tyres), mărind astfel și mai mult kilometrajul semnificativ mai mare al produsului original (până la trei reșapări pentru o utilizare normală), astfel cum se prevede la considerentul 55 din regulamentul provizoriu. În acest sens, Grupul Hankook a susținut că își asumă o garanție contractuală că anvelopele de tip Hankook nu pot fi reșapate decât o singură dată și că respectiva cotă de piață pe care o deține pentru propria marcă reșapată Alphatread este neglijabilă și chiar în scădere. Mai mult, prețul carcaselor sale este sub cel pentru carcase practicat de liderii de piață.

(60)

Pe de o parte, Comisia a luat act de poziția Alphatread pe piață, însă a constatat că acest fapt poate fi legat mai mult de decizia societății dacă să desfășoare sau nu o activitate comercială de reșapare integrată vertical. Comisia a acceptat, de asemenea, faptul că garanția legală pentru anvelopele Hankook acoperă o singură operațiune de reșapare. Pe de altă parte, reșapabilitatea nu depinde doar de reșaparea Alphatread sau de o garanție juridică emisă de Grupul Hankook, care este, prin natura sa, prudentă. Mai degrabă, pentru clasificare, este important cât de des anvelopele sunt reșapate efectiv pe piață, concurând astfel cu alte anvelope de nivel 1 ca urmare a acestui fapt.

(61)

Prin urmare, Comisia a întrebat operatorii din domeniul reșapării din Uniune dacă anvelopele Hankook pot fi reșapate o singură dată, de două ori sau de mai mult de două ori. Asociația reșapatorilor BIPAVER a informat Comisia că toți cei șapte reșapatori consultați (trei din Germania, unul din Portugalia, unul din Spania, unul din Italia și unul din Regatul Unit) au răspuns că anvelopele Hankook pot fi reșapate de două ori. În plus, în cazul anvelopelor de o anumită dimensiune, anvelopele Hankook pot fie reșapate, de asemenea, de cel puțin două ori de către reșapatorii consultați din Portugalia, Spania și Regatul Unit care au răspuns întrebărilor BIPAVER. Un alt reșapator din Italia a răspuns individual că anvelopele Hankook cu raport de aspect scăzut sunt reșapate o singură dată, însă cele cu raport de aspect mai mare sunt reșapate de două ori. Un reșapator francez a răspuns individual că anvelopele Hankook sunt reșapate de două sau de cel puțin două ori. Un alt reșapator spaniol a informat că carcasele anvelopelor Hankook sunt de aceeași calitate ca cele ale anvelopelor premium cum ar fi Michelin, Continental, Goodyear și Bridgestone. În acest context, Comisia a stabilit că anvelopele Hankook sunt, în mare parte, reșapate de două ori în Uniune, în vreme ce calitatea carcaselor acestora permite reșapări suplimentare în cazul anumitor dimensiuni.

(62)

În ceea ce privește al treilea criteriu, Grupul Hankook a susținut că vânzările sale EO în Uniune reprezentau doar 1,6 % din totalul vânzărilor EO din 2017. O asemenea cotă de piață mică nu este suficientă pentru a le încadra la nivelul 1. Comisia nu a fost de acord cu această evaluare. Ea a remarcat faptul că tendința în ceea ce privește vânzările EO de către Hankook era în creștere. În timp ce Grupul Hankook nu a avut contracte de vânzare EO în 2014, activitatea sa în materie de EO a crescut an de an până în 2017. În plus, în timp ce procentul de 1,6 % pare mic în termeni absoluți, el include o cotă mai mare de [7-12]% cu unul dintre principalii producători de camioane europeni. Comisia a constatat că simplul fapt că acest producător important de camioane are încredere în calitatea premium a mărcii Hankook este semnificativ. În cadrul unei audieri care a avut loc la 20 iunie 2018, Grupul Hankook a susținut, de asemenea, că anvelopele pentru vânzările EO au fost livrate mai degrabă din Coreea de Sud decât din RPC. Prin urmare, vânzările EO nu au putut fi atribuite anvelopelor exportate din China. Comisia nu a verificat această declarație. Cu toate acestea, chiar dacă această declarație este corectă din punct de vedere factual, ea nu explică de ce Grupul Hankook nu și-ar putea aplica know-how-ul și în unitățile de producție din China și de ce societatea nu ar putea efectua vânzări EO de anvelope fabricate în RPC în viitorul apropiat. Prin urmare, Comisia a stabilit că Grupul Hankook a fost în măsură să efectueze vânzări EO către producători de camioane europeni cunoscuți, existând potențialul ca, în viitorul apropiat, această activitate să crească.

(63)

Având în vedere toate cele trei criterii luate în considerare laolaltă, Comisia a confirmat constatarea sa din timpul etapei provizorii conform căreia marca Hankook a trecut de la nivelul 2 la nivelul 1. Deși recunoașterea predominantă pe piață încă le încadrează la nivelul 2, două elemente ale autoevaluării Grupului Hankook constatate în timpul anchetei și o analiză a sondajelor de branding indică faptul că anvelopele Hankook sunt, mai degrabă, de nivelul 1. Prin urmare percepția Grupului Hankook se situează „între” niveluri. Cu toate acestea, răspunsurile provenite de la reșapatori arată că, în prezent, anvelopele Hankook sunt reșapate de două ori în Uniune, iar calitatea anvelopelor sale i-a permis să efectueze, de asemenea, și vânzări EO către producători europeni de camioane cunoscuți. Astfel, în scopul anchetei actuale, Comisia a clasificat Grupul Hankook ca fiind un producător de nivel 1.

(64)

Grupul Hankook a afirmat, de asemenea, că marca sa Aurora ar trebui clasificată ca fiind de nivel 3. Cu toate acestea, dat fiind faptul că diferența dintre mărcile Aurora și Hankook nu este chiar atât de mare, precum și având în vedere faptul că Comisia a confirmat clasificarea sa pentru Hankook ca marcă de nivel 1, ea și-a menținut, de asemenea, clasificarea pentru Aurora ca fiind de nivel 2.

(65)

Grupul Giti a susținut că marca sa Primewell ar trebui clasificată ca fiind de nivel 3. Comisia a acceptat această afirmație având în vedere că marca Primewell a îndeplinit criteriile pentru nivelul 3: aceasta este o marcă de calitate inferioară cu o reșapabilitate foarte limitată și nu există vânzări EO de această marcă.

(66)

Mai multe, anumite părți interesate au susținut că cazurile de concurență menționate în considerentele 68-83 din regulamentul provizoriu și anchetele efectuate de țări terțe nu ar trebui să fie respinse și au reiterat aceleași preocupări în urma comunicării constatărilor finale. În loc să nu țină seama de deciziile respective din motive procedurale, Comisia ar fi trebuit să analizeze constatările lor în ceea ce privește fondul. Aceste părți au reiterat faptul că ar trebui luate în considerare investigațiile efectuate de SUA, India, Comisia Economică Eurasiatică și Egipt și că, de asemenea, procedura de concurență inițiată în mai 1996 a fost relevantă pentru procedura actuală (22). Mai mult, CRIA și CCCMC au susținut că Comisia nu poate pur și simplu să ignore constatările sale dintr-o cauză privind fuziunea (23), conform cărora anvelopele de rezervă noi cu buget redus nu reprezintă un substitut pentru anvelopele reșapate. Părțile în cauză au considerat că respectivele constatări erau extrem de relevante pentru segmentarea realizată de Comisie și, în termeni generali, pentru analiza prejudiciului.

(67)

Referitor la afirmațiile respective, Comisia a reiterat faptul că anchetele din domeniul concurenței și al antidumpingului diferă substanțial în ceea ce privește modul în care este definit produsul în cauză relevant. În plus, în temeiul Acordului antidumping al OMC, membrii se bucură de o marjă de libertate amplă atunci când este vorba despre definirea produsului în cauză și a produsului similar. Prin urmare, nici cazurile din domeniul concurenței și nici alte cazuri antidumping din țările terțe nu sunt direct aplicabile în cazul anchetei de față. Prin urmare, afirmațiile respective au fost respinse.

(68)

Mai multe părți interesate au susținut că există diferențe în ceea ce privește caracteristicile fizice, chimice și tehnice esențiale, aplicații și canale de vânzare între anvelopele noi și cele reșapate și a reiterat o afirmație similară în urma comunicării constatărilor finale. Părțile respective au susținut că materiile prime utilizate pentru producția de anvelope noi diferă în mod semnificativ de cele necesare la producerea de anvelope reșapate. Anvelopele reșapabile sau cu mai multe cicluri de utilizare ar trebui, prin urmare, să fie excluse din definiția produsului în cauză.

(69)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 72 din regulamentul provizoriu, anvelopele noi și reșapate au aceleași caracteristici tehnice și aceleași componente și structură ca anvelopele noi. Anvelopele noi oferă carcasa utilizată de industria de reșapare. Banda de rulare este asemănătoare cu cea a unei anvelope noi. Prin urmare, Comisia a respins afirmația respectivă.

(70)

Mai mult, CRIA și CCCMC au susținut că anvelopele reșapate și cele noi nu au aceleași aplicații, deoarece performanța în materie de siguranță a anvelopelor reșapate este mult mai slabă decât cea a anvelopelor noi și a reiterat aceleași motive de îngrijorare în urma comunicării constatărilor finale. În sprijinul acestei afirmații, ele au invocat un citat din dreptul american (24). În plus, acestea au susținut că instituțiile Uniunii consideră, de asemenea, că anvelopele reșapate sunt separate de cele noi în alte sfere. Într-adevăr, Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (25) nu s-ar aplica în cazul anvelopelor reșapate. Prin urmare, acestea nu ar face obiectul aceleiași legislații, contrar sugestiei de la considerentul 75 din regulamentul provizoriu.

(71)

Comisia a respins afirmația respectivă. La considerentul 73 din regulamentul provizoriu, Comisia a analizat modul în care anvelopele erau percepute în ceea ce privește performanța în materie de siguranță și a conchis că, între două anvelope noi de niveluri diferite, apar exact aceleași diferențe tehnice, de calitate și de percepție în materie de siguranță. În plus, Decizia Consiliului din 13 martie 2006 de modificare a Deciziilor 2001/507/CE și 2001/509/CE în vederea acordării unui caracter obligatoriu Regulamentelor 109 și 108 ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind anvelopele reșapate (26) prevede faptul că dispozițiile regulamentelor 108 și 109 ale CEE-ONU se aplică ca o condiție obligatorie a introducerii pe piața comunitară a anvelopelor reșapate, pentru a asigura că anvelopele reșapate îndeplinesc cerințe similare în materie de siguranță și de calitate precum cele noi (27).

(72)

În urma comunicării constatărilor finale, CRIA și CCCMC au susținut că procesul de producție a anvelopelor noi este, în esență, diferit de cel aplicat anvelopelor reșapate. Deși Comisia este de acord cu părțile că procesul de producție este diferit, utilizarea anvelopelor noi și reșapate este aceeași - ele sunt montate pe roțile autobuzelor sau camioanelor pentru a intra în contact moale cu drumul. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(73)

Toți producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion, CRIA și CCCMC au solicitat Comisiei să comunice mai multe informații privind tipurile de anvelope care au fost utilizate în vederea comparării. Aceștia au susținut că era foarte probabil ca anumite diferențe să nu se reflecte în NCP/tipurile de produse și că ar trebui să se opereze ajustări. Exportatorii chinezi și CRIA și CCCMC au afirmat că nu au fost în măsură să identifice astfel de diferențe, deoarece nu dispuneau de informații cu privire la produsele vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Aceste părți au reiterat afirmații similare în urma comunicării constatărilor finale.

(74)

Comisia a constatat că dosarul deschis conținea deja suficiente informații privind definiția NCP-urilor/tipurilor de produse. Definiția tipului de produs este destul de complexă și include șapte caracteristici [inclusiv lățimea secțiunii, raportul de aspect, tipul construcției, diametrul jantei/roții, poziția anvelopei, anvelopă de iarnă (da sau nu), anvelopă fără cameră de aer (da sau nu)]. În consecință, Comisia a conchis că respectivele caracteristici ale NCP-urilor erau suficient de detaliate pentru a ține seama de toate caracteristicile produsului găsite pe piața Uniunii. Într-adevăr, nicio altă parte interesată nu a susținut că NCP-urile nu ar reflecta toate diferențele dintre diversele tipuri de produse și că același tip de produs fabricat în Uniune ar fi diferit de același tip de produs fabricat în RPC. De asemenea, nicio parte interesată nu a furnizat informații privind alte caracteristici care ar fi necesare pentru a garanta o comparație chiar mai completă sau mai bună între tipurile de produs în cauză importate și cele domestice. Prin urmare, Comisia și-a menținut constatarea conform căreia caracteristicile NCP-urilor erau suficient de detaliate pentru a îngloba toate diferențele relevante dintre diversele tipuri de produse, permițând astfel o comparație echitabilă a produselor (și a prețurilor). În consecință, Comisia a respins afirmația respectivă.

(75)

CRIA și CCCMC au susținut că era neclar dacă noțiunile de tipuri de produse și NCP diferă sau nu și a solicitat Comisiei să clarifice acest aspect. În scopul prezentei proceduri, Comisia a confirmat că cele două noțiuni sunt interschimbabile.

(76)

În ceea ce privește CRIA și CCCMC, Grupul Aeolus și Pirelli, Grupul Hankook și Grupul Giti s-au opus faptului că nu numai identitatea producătorului din țara analogă a rămas confidențială, ci și calculele detaliate privind valoarea normală. Acestea au susținut că astfel a devenit imposibilă exercitarea dreptului lor la un proces echitabil și formularea de observații pertinente cu privire la calculul valorii normale. Grupul Giti și Grupul Hankook au reiterat această afirmație în urma comunicării constatărilor finale.

(77)

Comisia a reamintit faptul că producătorul din țara analogă a solicitat tratamentul confidențial al identității sale și a furnizat o justificare în acest sens. Comisia a examinat temeiul solicitării de anonimitate, stabilind că existau probe în sprijinul unei posibilități semnificative de represalii, și a acceptat ca numele societății să nu fie divulgat. În plus, producătorul din țara analogă a furnizat probe conform cărora, pe baza datelor privind vânzările și costurile sale, în special vânzările acestuia pe niveluri, concurenții săi ar putea să îi afle identitatea și, astfel, să îl amenințe cu represalii în cazul continuării cooperării. Prin urmare, Comisia a convenit cu producătorul asupra păstrării calculelor detaliate ale valorii normale fie confidențiale, fie cuprinse în intervale. În urma audierii de către consilierul-auditor menționată în considerentul 14, Comisia a comunicat informații suplimentare privind costurile de producție ale producătorului din țara analogă (denumite în continuare „CP”) și costurile de vânzare, administrative și generale (denumite în continuare „costuri VAG”).

(78)

În urma comunicării provizorii, Grupul Giti, CRIA și CCCMC au susținut că abordarea Comisiei de a continua să aplice articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază (înainte de modificarea adoptată pe 19 decembrie 2017 (28)) constituia o încălcare a angajamentelor Uniunii făcute în Protocolul de aderare a Chinei la OMC și era, prin urmare, ilegală. În acest context, Grupul Giti nu a fost de acord cu afirmația Comisiei potrivit căreia sarcina probei revine Grupului Giti și a observat că, din punct de vedere juridic, nu exista nimic care să împiedice Comisia de la stabilirea valorii normale pe baza costurilor proprii ale Grupului Giti și a datelor (naționale) privind vânzările.

(79)

Astfel cum s-a constatat în considerentul 88 din regulamentul provizoriu, Comisia a respectat, în decursul anchetei sale, legea aplicabilă la momentul desfășurării anchetei, inclusiv articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază. În acest sens, afirmația potrivit căreia sarcina probei nu revine grupului Giti nu este în concordanță cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, care prevede că „Cererea prezentată în temeiul literei (b) trebuie formulată în scris și să conțină probe suficiente că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață …”. În plus, pentru a stabili valoarea normală, articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază prevede că valoarea normală poate fi stabilită „pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară terță care are economie de piață sau pe baza prețului dintr-o astfel de țară terță către alte țări, inclusiv către Uniune …”.

(80)

În urma comunicării provizorii, Grupul Giti a susținut, de asemenea, că dreptul la apărare i-a fost încălcat de către Comisie în două moduri, prin respingerea cererii sale TEP:

(81)

Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile respective din următoarele motive:

(82)

În concluzie, în urma comunicării provizorii, comentariile privind TEP nu au pus la îndoială constatările factuale și nu au fost de natură să modifice constatările Comisiei privind TEP. În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit dacă Grupul Giti a întrunit criteriile TEP - în termen de șapte luni, oricum nu mai târziu de opt luni – de la inițierea anchetei, după ce industria din Uniune a avut ocazia de a formula observații. În consecință, Comisia a considerat că dreptul la apărare al Grupului Giti a fost respectat pe deplin în ceea ce privește constatările sale referitoare la TEP.

(83)

În cadrul regulamentului provizoriu, Comisia a selectat Brazilia ca țară analogă în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(84)

În urma comunicării provizorii, Grupul Giti a susținut că Brazilia nu reprezenta o țară analogă adecvată deoarece: 1) există condiții mai puțin favorabile de a accesa materiile prime în Brazilia, întrucât China este un producător mai mare de cauciuc natural și se află mai aproape de sursele principale de producție din Asia de Sud-Est; 2) Brazilia a instituit taxe antidumping împotriva mai multor țări; 3) Brazilia percepe taxe de import regulate ridicate, de 16 %, pentru anumite anvelope de autobuz și camion.

(85)

Comisia a reamintit faptul că Brazilia este o piață competitivă pe care cinci mari producători sunt activi în producția de anvelope de autobuze și camioane. Aceasta este o piață mare în ceea ce privește consumul și are importuri și exporturi semnificative, în pofida taxelor antidumping și a taxelor vamale obișnuite instituite. Comisia a reamintit, de asemenea, că nu a avut nicio altă alternativă fiabilă. Singurul producător din Thailanda, care a fost dispus să coopereze, producea numai anvelope cu cameră de aer, ceea ce a făcut ca peste 95 % din exporturile către Uniune să fie alcătuite din anvelope fără cameră de aer. În fine, Africa de Sud era mult mai mică în ceea ce privește producția și consumul și avea taxe antidumping obișnuite chiar mai mari, ceea ce a făcut ca această țară să fie mai puțin potrivită decât Brazilia. Prin urmare, Comisia a confirmat că Brazilia era cea mai potrivită țară analogă dintre alternativele propuse.

(86)

Comisia a analizat, de asemenea, în detaliu costul cauciucului natural în ceea ce privește costurile de producție (CP) ale producătorului din țara analogă. Costul cauciucului natural pe kilogram de anvelope de autobuze și camioane produse de producătorul din țara analogă era de [4,1-4,5] RMB, ceea ce era în concordanță cu costul producătorilor-exportatori chinezi raportat în răspunsul lor din chestionar. Per total, CP ale producătorului din țara analogă/kg de producție sunt mai mari decât CP/kg ale producătorilor-exportatori chinezi. Totuși, principala diferență în ceea ce privește nivelul CP din Brazilia este dată de costul forței de muncă mai ridicat, costul de amortizare directă și de la alte costuri de fabricație directe și indirecte. Prin urmare, cererea de ajustare pentru diferența de preț la materiile prime din țara analogă și din RPC a fost respinsă.

(87)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Grupul Giti, Grupul Hankook, Grupul Aeolus și Pirelli au afirmat faptul că valoarea normală a trebuit să fie construită pentru majoritatea volumului lor de vânzări către Uniune și au susținut că acest lucru generează îndoieli serioase cu privire la comparabilitatea tipurilor de produse vândute pe piața internă din țara analogă. În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti a reiterat această afirmație.

(88)

Produsul în cauză include o gamă largă de tipuri de produse cu diverse mărimi și alte caracteristici. Faptul că anumite mărimi și tipuri de anvelope nu erau produse în Brazilia nu înseamnă că tipurile de produse braziliene nu erau comparabile. Într-adevăr, tipurile de produse fabricate de producătorul brazilian aparțin aceluiași grup de produse și au putut, într-o anumită măsură, să fie corelate cu cele exportate către Uniune de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion. Prin urmare, Comisia a respins argumentul.

(89)

În lipsa altor observații privind gradul de adecvare al țării analoge, se confirmă concluzia provizorie a Comisiei de a utiliza Brazilia ca țară analogă, astfel cum se menționează în considerentul 112 din regulamentul provizoriu.

(90)

Detaliile pentru calculul valorii normale sunt stabilite în considerentele 113-115 din regulamentul provizoriu.

(91)

Toți producătorii-exportatori incluși în eșantion au susținut că metoda de stabilire a valorii normale, pe care Comisia a aplicat-o în etapa provizorie, a avut drept efect marje de dumping extrem de ridicate și a produs rezultate care nu păreau să corespundă cu realitatea, și anume valoarea normală nu a scăzut în cazul nivelurilor 2 și 3, deși, în realitate, anvelopele de nivelurile 2 și 3 sunt întotdeauna mai ieftine. Producătorii-exportatori au solicitat Comisiei să facă ajustări la valoarea normală care să reflecte costul de producție aflat în scădere al nivelurilor 2 și 3. Grupul Giti a solicitat, de asemenea, o ajustare care să reflecte o reducere a costurilor de producție a anvelopelor cu o lățime mai mare a secțiunii.

(92)

Comisia a acceptat afirmația potrivit căreia metoda pe care aceasta a utilizat-o în mod provizoriu pentru stabilirea valorii normale pentru NCP-urile necorelate s-ar putea să nu fi fost suficient de reprezentativă pentru segmentarea pe niveluri. Comisia a analizat tipurile de produse din toate cele trei niveluri pe care producătorul din țara analogă le-a fabricat și a observat că CP/articol ale nivelului 2 erau, în medie, de [83-87] % din CP/articol ale nivelului 1, iar CP/articol ale nivelului 3 au fost, în medie, de [77-82] % din CP/articol ale nivelului 1. Prin urmare, Comisia a decis să rafineze metoda de stabilire a valorii normale în vederea luării în considerare a acestor diferențe în ceea ce privește CP/articol pentru fiecare nivel, după cum urmează. În primul rând, aceasta a calculat CP mediu/kg pentru toate anvelopele de nivel 1 fabricate de producătorul din țara analogă: [19-21] RMB pe kg În al doilea rând, ea a redus CP/kg ale nivelului 2 utilizate în constituirea valorii normale cu diferența medie de CP/articol dintre nivelurile 1 și 2, și anume [83-87] %, ceea ce a avut drept rezultat un CP/kg ale nivelului 2 de: [16-18] RMB/kg; CP/kg ale nivelului 3 au fost reduse cu diferența medie de CP/articol între nivelurile 1 și 3, și anume [77-82]%, ceea ce a avut drept rezultat [15-17] RMB/articol. Tipurile de produse pe care producătorul din țara analogă le-a fabricat în toate cele trei niveluri reprezentau [70-80] % din producția țării analoge în materie de volum și, prin urmare, au fost considerate a fi reprezentative pentru a fi utilizate ca bază pentru ajustare.

(93)

Comisia a construit valoarea normală a fiecărui tip de produs necorelat exportat de producătorii chinezi înmulțind greutatea acestuia cu CP/kg pentru fiecare nivel. Comisia a adăugat apoi un cuantum rezonabil al costurilor VAG și o valoare rezonabilă a profitului pentru fiecare tip de produs.

(94)

Pe baza ajustărilor de mai sus, Comisia a construit valoarea normală pentru tipurile de produse necorelate („NCP-uri”), luând în considerare diferențele identificate în ceea ce privește costurile de fabricație dintre cele trei niveluri.

(95)

În urma afirmațiilor potrivit cărora costurile VAG ale producătorului din țara analogă este exagerat de mare, Comisia a anchetat din nou, în detaliu, cheltuielile VAG ale producătorului și a constatat că cheltuielile de transport intern fuseseră luate în calcul de două ori în etapa provizorie. Prin urmare, Comisia a eliminat această cheltuială din calculele valorii normale, ceea ce a dus la o reducere a costurilor VAG utilizate pentru constituirea valorii normale de la [35-45 %] la [20-30 %] în cazul costurilor de producție ale producătorului din țara analoagă. Această revizuire nu are niciun impact asupra nivelurilor taxelor provizorii, deoarece nu a redus marja provizorie de dumping sub nivelul marjei de prejudiciu. Costurile VAG revizuite sunt în conformitate cu costurile VAG medii ale industriei din Uniune pentru toți producătorii incluși în eșantion în ceea ce privește toate cele trei niveluri. Prin urmare, Comisia a considerat acest nivel revizuit al costurilor VAG ca fiind rezonabil.

(96)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti a susținut că Comisia nu a efectuat ajustări pentru ca producătorii de nivel 1 să aibă în general cheltuieli de marketing mult mai mari (la stabilirea costurilor VAG) și ca profitabilitatea producătorilor de nivel 1 să fie mult mai mare decât cea a producătorilor de nivel 2 și 3 (la stabilirea profitului). Prin urmare, aceasta a afirmat că, la calcularea valorii normale, Comisia ar trebui să utilizeze o marjă de profit mai mică pentru anvelopele de nivel 2 decât pentru anvelopele de nivel 1 și o marjă de profit și mai mică pentru anvelopele de nivel 3.

(97)

Comisia a reamintit faptul că și-a revizuit metodologia după etapa provizorie pentru a ține seama de diferențele dintre niveluri atunci când se construiește valoarea normală (a se vedea considerentul 92). Datele furnizate de producătorul din țara analogă nu au justificat nicio ajustare suplimentară. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(98)

În ceea ce privește cererea de a ajusta valoarea normală pentru reducerea CP ale anvelopelor mai mari, Comisia a remarcat că Grupul Giti nu a furnizat nicio analiză detaliată care să cuantifice măsura în care anvelopele mai mari sunt mai puțin costisitoare de fabricat și dacă există vreun tipar clar de reducere a CP. În fine, Grupul Giti nu a oferit nicio eventuală metodologie de realizare a unei astfel de ajustări. În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti a afirmat că nu a primit suficiente date pentru a putea prezenta o eventuală metodologie de ajustare a dimensiunii anvelopelor. Comisia a considerat că Grupul Giti ar putea utiliza propriile sale date pentru a demonstra că există diferențe semnificative în ceea ce privește CP pentru dimensiunile mai mari și mai mici de anvelope, iar pe această bază sugerează o metodologie de ajustare. Cu toate acestea, nu a fost prezentată nicio astfel de comunicare. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(99)

De asemenea, Grupul Giti a subliniat că, în cursul perioadei de anchetă, ratele dobânzii publicate de Banca Centrală a Braziliei s-au situat între 14,25 % și 11,25 %, în timp ce, în aceeași perioadă, rata dobânzii publicată de People's Bank of China a fost de 4,35 %. Grupul Giti a afirmat că, dacă o mare parte a costurilor VAG erau legate de cheltuielile financiare, aceste cheltuieli ar trebui să fie ajustate în jos pentru a reflecta ratele mai ridicate ale dobânzilor la împrumuturi practicate în Brazilia comparativ cu cele practicate de RPC.

(100)

Comisia a reamintit faptul că a trebuit să utilizeze costurile țării analoge din cauza existenței unor denaturări importante ale concurenței legate de intervenția ridicată a statului în RPC. Dat fiind faptul că accesul societăților chineze la finanțarea bancară reprezintă una dintre denaturările în cauză, Comisia a considerat că era adecvat să utilizeze rata dobânzii din țara analogă. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(101)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti a reiterat afirmația sa potrivit căreia Comisia ar trebui să efectueze o ajustare pentru diferența în ceea ce privește costurile de finanțare din RPC și Brazilia, și anume între ratele dobânzii aplicate de People's Bank of China și de Banca Centrală a Braziliei. De asemenea, Grupul Giti a înaintat o cerere de realizare a unor ajustări în jos ale costurilor de producție ale producătorului din țara analogă pentru a compensa cheltuielile sale indirecte mai ridicate și ale costurilor VAG pentru a compensa alte costuri și taxe mai ridicate.

(102)

Comisia a reamintit faptul că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) literele (a) și (b) din regulamentul de bază, în cazul RPC, valoarea normală se stabilește pe baza prețului sau a valorii normale construite într-o țară terță cu economie de piață. Astfel cum s-a menționat în considerentul 100, există denaturări importante ale concurenței în RPC care au un efect asupra costurilor de finanțare din China. Prin urmare, faptul că ar putea exista diferențe în ceea ce privește costurile de finanțare între RPC și țara analogă nu justifică ajustarea solicitată. În ceea ce privește afirmația suplimentară conform căreia costurile de producție ale producătorului din țara analogă ar trebui ajustate în jos pentru a compensa costurile și taxele generale mai ridicate din Brazilia, Comisia a reamintit că a respins cererea de statutul de MET a Grupului Giti. Unul dintre motivele acestei respingeri a fost că registrele sale contabile nu reflectau în mod corespunzător toate costurile VAG. În consecință, Comisia nu putea să se bazeze pe datele privind costurile specifice ale Grupului Giti și nici nu le-a utilizat sau verificat. Prin urmare, Comisia nu a putut face o comparație cu presupusele cheltuieli indirecte și fiscale mai ridicate din Brazilia. Întrucât acceptarea ajustării solicitate ar fi avut ca efect reintroducerea unor astfel de date chineze nefiabile, Comisia a respins și această afirmație.

(103)

Detaliile pentru calculul prețului de export sunt stabilite în considerentele 116-119 din regulamentul provizoriu.

(104)

Grupul Hankook a afirmat că ar trebui să fie tratat drept o entitate economică unică și, în consecință, nu sunt necesare ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază și că acestea nu trebuie de altfel nici justificate. Grupul respectiv a susținut că eliminarea costurilor VAG și a profitului societăților afiliate din Uniune în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază a avut ca efect eliminarea din prețul de export a tuturor costurilor și cheltuielilor suportate de un departament de vânzări la export, precum și a unei părți din profit. În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Hankook a reiterat afirmația sa potrivit căreia este o entitate economică unică și, în opinia acestora, Comisia nu ar trebui să ajusteze costurile VAG și nici profitul comercianților afiliați din Uniune. În schimb, Comisia ar trebui să utilizeze prețul real pentru primul client independent din Uniune, întrucât, în opinia sa, acest preț este fiabil.

(105)

În ceea ce privește constituirea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, rezultă din jurisprudența constantă că existența unei entități economice unice nu împiedică Comisia să stabilească prețul de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) (29). În conformitate cu articolul 2 alineatul (9) primul și al doilea paragraf din regulamentul de bază, Comisia are dreptul de a stabili prețul de export în cazul în care prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza unei asocieri între exportator și importator. Într-un astfel de caz, se efectuează ajustări pentru a ține seama de toate costurile, inclusiv de drepturi și taxe, suportate între import și revânzare, precum și de profitul realizat în vederea stabilirii unui preț de export fiabil, la nivelul frontierei Uniunii. În conformitate cu articolul 2 alineatul (9) al treilea paragraf din regulamentul de bază, elementele pentru care trebuie făcute ajustări includ cele suportate în mod normal de importator, dar care sunt suportate de orice parte implicată, inclusiv o marjă rezonabilă pentru costurile VAG și pentru profit. În acest caz, Comisia a stabilit că această asociație există, dat fiind că producătorii-exportatori și importatorii aparțin aceluiași grup de societăți, și anume Grupul Hankook. Prin urmare, Comisia are dreptul de a efectua ajustări ale costurilor VAG și ale profiturilor realizate de importatorii afiliați ai Grupului Hankook. Comisia a considerat, de asemenea, că profiturile verificate realizate de importatorii neafiliați cooperanți constituie o bază rezonabilă pentru constituirea prețului de export. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(106)

Grupul Hankook a susținut că, în cazul în care Comisia a respins cererea sa de ajustare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, a prețului de export al Grupului Hankook, aceasta ar fi trebuit să ajusteze valoarea normală a producătorului din țara analogă prin scăderea costurilor de vânzare și a profitului rezonabil, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) din regulamentul de bază. În opinia sa, chiar și cheltuielile de vânzare și marja de profit realizate de producătorul din țara analogă creează o asimetrie care afectează comparabilitatea prețurilor, fapt care trebuie să ajustat. În urma comunicării constatărilor suplimentare, Grupul Hankook a cuantificat ajustările care, în opinia sa, trebuiau să fie aduse costurilor VAG și profitului producătorului din țara analogă pentru a elimina asimetria care afectează comparabilitatea prețurilor.

(107)

Comisia a clarificat faptul că scopul ajustărilor efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază este de a stabili un preț de export fiabil, neafectat de asocierea dintre exportatorul și importatorul din Uniune, astfel cum s-a reamintit la considerentul 105. În același timp, Curtea a statuat că stabilirea valorii normale și determinarea prețului de export sunt reglementate de norme separate și, prin urmare, costurile VAG nu trebuie să fie tratate în mod necesar în același mod în ambele cazuri (30). Comisia și-a reafirmat poziția conform căreia prețul de vânzare final practicat de producătorul din țara analogă a fost redus la același nivel franco fabrică, ajustându-l în funcție de cotele verificate în mod corespunzător în tabelul de tranzacții. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(108)

Considerentele 120 și 121 din regulamentul provizoriu explică modul în care a fost efectuată comparația între valoarea normală și prețul de export.

(109)

În observațiile lor cu privire la constatările provizorii și finale, Grupul Giti, Grupul Hankook, CCCMC și CRIA au contestat metodologia de ajustare a TVA din mai multe motive, după cum se precizează la considerentele 110-117.

(110)

Părțile respective au considerat că, după ce au respins prețurile și costurile din China la stabilirea valorii normale, Comisia a reintrodus ulterior, în calculul valorii normale, cotele de TVA din China. Mai mult, părțile respective au susținut că metodologia a mărit marja de dumping în sus, în special datorită faptului că valoarea normală este cea ajustată și nu prețul de export.

(111)

Comisia a respins aceste afirmații. Scopul ajustărilor efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază este de a se asigura că marja de dumping se stabilește pe baza unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export. Cerința respectivă se aplică indiferent de baza utilizată la stabilirea valorii normale, inclusiv atunci când valoarea normală este stabilită într-o țară analogă în situația în care societăților nu li se acordă tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. În ceea ce privește ajustarea TVA efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b), Comisia s-a asigurat că valoarea normală și prețul de export au fost comparate la același nivel de impozitare, astfel cum se explică în considerentele 115 și 116, în conformitate cu jurisprudența constantă (31).

(112)

Grupul Giti a afirmat că, în opinia sa, situația din jurisprudența citată de Comisie, și anume hotărârea în cauza Dashiqiao (32), era diferită de situația în care se afla Grupul Giti, deoarece societatea vizată de hotărârea respectivă a obținut tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nicio ajustare nu a fost efectuată în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază.

(113)

Comisia a recunoscut că circumstanțele din cadrul anchetei examinate în ceea ce privește hotărârea Dashiqiao erau diferite. În acest caz, vânzările la export au făcut obiectul unei obligații de plată a TVA la rata integrală de 17 % în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, nu a fost necesară nicio ajustare a valorii normale pentru a asigura o comparație echitabilă cu o valoare normală care reflectă aceeași rată a TVA. În schimb, în cadrul prezentei anchete, vânzările la export au fost supuse unei obligații de plată a TVA reduse și, prin urmare, a fost necesară o ajustare pentru a aduce prețul normal, care include și TVA-ul, la același nivel de impozitare ca cel aplicat vânzărilor la export. Astfel cum se menționează în considerentul 111, nu este relevant dacă un producător-exportator chinez beneficiază sau nu de tratamentul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Întrebarea care se pune este dacă prețul de export și valoarea normală sunt comparate la același nivel de impozitare pentru a se asigura o comparație echitabilă a prețurilor.

(114)

De asemenea, Grupul Giti a afirmat că sarcina probei în ceea ce privește necesitatea unei ajustări îi revine Comisiei. Grupul Hankook a subliniat faptul că nu a fost perceput niciun TVA pentru vânzările la export, în conformitate cu legislația chineză și că, prin urmare, nu a fost necesară o ajustare. În mod alternativ, Grupul Hankook a susținut că, chiar și în cazul în care era necesară o ajustare pentru obligația de plată a TVA, ea ar trebui efectuată asupra prețului de export și nu asupra valorii normale. De asemenea, Grupul Giti a afirmat că orice ajustare pentru obligația de plată a TVA ar trebui făcută mai degrabă pentru a compensa orice diferență în ceea ce privește TVA plătită eventual de grup după deducerea TVA sau a altor taxe plătite pentru achiziționarea de materii prime și alți factori de producție care intră sub incidența obligației de plată a TVA pentru vânzările la export și, respectiv, vânzările pe piața internă. Cu alte cuvinte, Grupul Giti a susținut că orice ajustare a TVA ar trebui să reflecte diferența în ceea ce privește costurile dintre materialele exportate și cele vândute pe piața internă.

(115)

Argumentele prezentate de Grupul Giti și de Grupul Hankook se bazează pe o neînțelegere a raționamentului care stă la baza ajustării efectuate pentru obligația de plată a TVA. În primul rând, în ceea ce privește beneficiile unei ajustări, niciuna dintre părți nu contestă faptul că vânzările la export ale produsului în cauză determină o obligație de TVA pentru producătorul-exportator. Într-adevăr, părțile au susținut că fie ajustarea ar trebui să se efectueze la prețul de export, fie ea ar trebui să se efectueze pentru a compensa diferența în ceea ce privește costurile dintre vânzările pe piața internă și vânzările la export (și anume, costurile care rezultă din incapacitatea de a recupera întreaga sumă de TVA plătită pentru achiziționarea de materii prime sau alți factori de producție, din cauza obligației de plată a TVA, generată de vânzările la export ale produsului în cauză). Deși Comisia nu a fost de acord cu aceste argumente din motivele dezvoltate în considerentele 116 și 117, ea subliniază că aceste argumente confirmă faptul că vânzările la export au condus la o obligație de plată a TVA (contrar celor afirmate de Grupul Hankook) echivalentă cu așa-numita „rată nerambursabilă” a exporturilor, care este o rată forfetară aplicată prețului FOB de export al produsului în cauză. În al doilea rând, în ceea ce privește ajustarea în sine, Comisia a reiterat faptul că scopul ajustării este de a se asigura că valoarea normală și prețul de export sunt comparate la același nivel al cotei de TVA.

(116)

Pe această bază, Comisia a stabilit mai întâi o valoare normală, pe o bază care include TVA-ul, la o rată de 17 %, care este rata normală a TVA pentru vânzările de pe piața internă a RPC. Ulterior, Comisia a ajustat valoarea normală în sens descrescător pentru a corespunde ratei mai mici a obligației de plată a TVA aplicată în cazul vânzărilor la export ale produsului în cauză (așa-numita rată nerambursabilă). Acest fapt a asigurat simetria necesară între valoarea normală și prețul de export pentru nivelul de impozitare indirectă. Ca răspuns la argumentele prezentate de Grupul Hankook, potrivit cărora ajustarea ar trebui să se facă la prețul de export, Comisia a observat că articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază prevede în mod clar că orice diferență în ceea ce privește nivelul de impozitare indirectă este o chestiune care trebuie abordată în ceea ce privește valoarea normală și nu prețul de export.

(117)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia ajustarea ar trebui să se efectueze pentru a neutraliza orice diferență în ceea ce privește costurile materiilor prime sau ale factorilor de producție între vânzările la export și vânzările de pe piața internă, care rezultă din obligația de plată a TVA rezidual pentru aceste elemente de cost, Comisia a reamintit că scopul ajustării efectuate în acest context nu este menit să abordeze eventualele diferențe în ceea ce privește costurile materiilor prime sau ale altor factori de producție. În schimb, ajustarea garantează că prețurile utilizate în comparația respectivă sunt la același nivel de impozitare. În fine, în ceea ce privește argumentul Grupului Giti cu privire la sarcina probei, Comisia a reamintit că, faptul că vânzările la export ale produsului în cauză generează o obligație de plată a TVA, a fost stabilit de fapt în cadrul anchetei și, în realitate, nu este contestat de niciunul din grupuri, care oferă mai degrabă o abordare diferită pentru a remedia această situație (ajustarea prețului de export sau ajustarea diferențelor de costuri). Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(118)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Hankook a reiterat faptul că este o entitate economică unică și că, prin urmare, Comisia nu ar trebui să facă ajustări pentru comisioane, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(119)

Comisia și-a reafirmat poziția conform căreia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, el nu are dreptul de a face ajustări pentru comisioanele plătite pentru vânzările în cauză. În acest caz, Comisia a stabilit că comisioanele au fost prevăzute într-un contract între părți și că ele au fost plătite de facto de către producătorii-exportatori către părțile afiliate. Plățile au fost raportate, recunoscute de producătorul-exportator și verificate în cursul anchetei. S-a constatat că acestea afectau comparația prețurilor. Prin urmare, Comisia trebuia să facă ajustări pentru comisioane, indiferent dacă societățile formau sau nu o entitate economică unică. De asemenea, Comisia a reamintit faptul că așa-numitul concept de entitate economică unică în contextul ajustărilor efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază a fost elaborat în jurisprudența Curții (33) cu referire la „comisioanele teoretice”, inclusiv majorarea primită de un comerciant, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (10) litera (i) al doilea paragraf, și nu pentru situațiile reale în care comisioane reale sunt clar definite și plătite de facto. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(120)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Hankook a reiterat afirmația potrivit căreia redevențele plătite la sediul coreean pentru utilizarea tehnologiei și mărcii Hankook nu ar trebui să fie deduse din prețul de export. Comisia a reexaminat afirmația, constatând că ea era justificată, și a recalculat în consecință marja de dumping.

(121)

Astfel cum se prevede în secțiunile 3.1-3.3, Comisia a luat în considerare o serie de observații din partea părților interesate primite în urma comunicării constatărilor provizorii și a recalculat marjele de dumping ale tuturor producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Acest lucru a condus la scăderea marjelor de dumping stabilite provizoriu. Această modificare a avut, de asemenea, un impact asupra marjei de dumping a tuturor celorlalte societăți cooperante și necooperante, întrucât marjele respective au la bază marjele societăților incluse în eșantion.

(122)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

Tabelul 1

Marje de dumping definitive

(123)

Astfel cum s-a descris în considerentele 127-129 din regulamentul provizoriu, produsul similar a fost fabricat de mai mult de 380 de producători din Uniune, care produc atât anvelope noi, cât și reșapate. Împreună, acestea au fost definite ca alcătuind industria din Uniune.

(124)

În urma comunicării constatărilor finale, CRIA și CCCMC au susținut că reșapatorii care operează sau nu pe baza unor contracte de fabricație în regim de subcontractare nu pot face parte din industria din Uniune. Acestea au considerat că reșaparea este o piață de servicii după care nu poate fi protejată prin măsuri antidumping, deoarece reșapatorii preiau o anvelopă existentă, uzată parțial, și o reprelucrează astfel încât să poată fi utilizată. În plus, reșapatorii care operează pe baza unui contract de fabricație în regim de subcontractare nu pot deține carcasa. Clienții păstrează dreptul de proprietate asupra carcasei, în timp ce carcasa este reparată și, pe anvelopa uzată, se aplică o nouă bandă de rulare înainte ca aceasta să fie returnată proprietarului.

(125)

Comisia a remarcat faptul că industria de reșapare oferă o nouă viață (sau mai multe, deoarece aceeași carcasă poate fi reșapată de mai multe ori) unei carcase care provine de la o anvelopă uzată. O anvelopă uzată nu mai poate fi utilizată în condiții de siguranță pe drumurile publice și nu mai poate fi repusă în circulație. În absența procesului de reșapare, o anvelopă uzată trebuie să ajungă la groapa de deșeuri, deși o parte a anvelopei poate fi pirolizată pentru a produce combustibil derivat din anvelope. Așa cum se arată la considerentul 49 din regulamentul provizoriu, reșaparea este un procedeu de reciclare prin care o anvelopă uzată este recondiționată prin înlocuirea benzii de rulare a unei carcase vechi. Prin urmare, reșaparea nu este un simplu serviciu, ci un proces de producție. Indiferent de regimul proprietății, reșapatorii sunt producători din Uniune a căror proces de producție începe de la o carcasă și se termină cu fabricarea unei anvelope.

(126)

În plus, ciclul de viață al anvelopelor uzate se încheie în unul din două moduri: ele sunt fie eliminate ca deșeuri, fie utilizate ca și carcase bune de reșapat. În cazul în care sunt considerate ca fiind deșeuri, proprietarul anvelopei uzate poate fi obligat să plătească o taxă de eliminare ca deșeu a anvelopei uzate. În cazul celui de-al doilea scenariu, anvelopa uzată devine o sursă de venit. Reșapatorii pot achiziționa anvelopa uzată de la un service auto sau pot reșapa o anvelopă uzată în cadrul unui contract de fabricație în regim de subcontractare. Toți reșapatorii verificați utilizează două surse de aprovizionare (și anume fie stocurile de carcase, fie un contract de furnizare pe bază de comandă fermă) pentru a produce anvelope. Prețul de achiziție a unei anvelope uzate a fost, în medie, de aproximativ 10 % din costul total de producție al unei anvelope reșapate. Comisia a considerat că diferența în ceea ce privește costurile de producție sau valoarea adăugată între cele două moduri de reșapare a carcaselor nu era semnificativă și că există două modele de reșapare diferite. Prin urmare, Comisia a concluzionat că reșapatorii făceau parte din industria din Uniune.

(127)

În consecință, datele furnizate de reșapatori și verificate de Comisie (inclusiv costurile reale și prețurile de vânzare) au fost utilizate pentru stabilirea indicatorilor de prejudiciu și a calculului marjei de prejudiciu.

(128)

Conform explicațiilor din considerentul 162 al regulamentului provizoriu, situația economică a industriei din Uniune a fost analizată pe bază agregată și, în cazul anumitor indicatori microeconomici, în funcție de niveluri, dată fiind segmentarea pieței Uniunii. Unele părți interesate au reiterat aceleași preocupări ca urmare a comunicării constatărilor finale, conform cărora analiza prejudiciului, pe segmente, ar trebui să ia în considerare toți indicatorii de prejudiciu și de cauzalitate. Ele au făcut trimitere la Raportul organului de apel din Statele Unite ale Americii - Produse siderurgice laminate la cald din Japonia (34). Mai mult, aceste părți i-au solicitat Comisiei să facă, de asemenea, distincția între anvelopele noi și reșapate, echipamentele originale și anvelopele de rezervă, întrucât piața echipamentelor originale a fost protejată de concurența din China, de asemenea făcând trimitere la Raportul organului de apel în Statele Unite – Produse siderurgice laminate la cald din Japonia (35). CRIA și CCCMC au reiterat aceleași preocupări în urma comunicării constatărilor finale.

(129)

Din jurisprudența menționată anterior rezultă că autoritățile de anchetă care efectuează o examinare a unei părți a industriei naționale „trebuie să examineze, în principiu, în mod similar, toate celelalte părți care compun industria, precum și industria în ansamblu” (36). Cu toate acestea, raportul organului de apel nu le impune autorităților de anchetă obligația de a furniza toți indicatorii de prejudiciu la fiecare segment.

(130)

În plus, faptele din această cauză erau diferite. În Raportul organului de apel din Statele Unite ale Americii – Produse din oțel laminate la cald din Japonia, o parte importantă a producției interne din Statele Unite - producția captivă – a fost protejată prin structura pieței interne de concurența directă din partea importurilor în cauză. În situația respectivă, organul de apel a analizat „examinarea comparativă” a fiecărei părți a pieței interne – care „suprapunea” piața liberă și cea captivă. Pentru organul de apel, acest lucru „sporea” capacitatea autorităților de anchetă de a realiza o determinare adecvată cu privire la starea industriei interne per total. În cazul de față însă, nu există niciun fel de protecție a segmentelor de nivel 1 și 2 ale pieței Uniunii. Vânzările de produse importate din China sunt concentrate în principal pe piața pieselor de schimb; aceasta este o situație factuală care nu este impusă de structura pieței Uniunii. Mai mult, produsul în cauză a fost vândut, de asemenea, producătorilor de echipamente originale. Așadar, afirmația conform căreia piața echipamentului original a Uniunii a fost protejată de concurența chineză și, prin urmare, ar trebui să fie analizată separat, a fost respinsă.

(131)

Mai mult, astfel cum s-a constatat în considerentul 160 din regulamentul provizoriu, jurisprudența confirmă, de asemenea, că, atunci când se examinează dacă există sau nu un prejudiciu pentru întreaga industrie din Uniune, o astfel de analiză s-ar putea axa pe segmentul cel mai afectat de importurile care fac obiectul unui dumping. În cazul de față, aproximativ 65 % din importurile chineze de anvelope vizează anvelopele de nivel 3. În consecință, o analiză adecvată a prejudiciului nu poate ignora impactul importurilor care fac obiectul unui dumping, în special într-o situație de piață în care vânzările de anvelope de nivel 3 sunt în continuă creștere și unde toate nivelurile care alcătuiesc piața de anvelope a Uniunii sunt interconectate.

(132)

Din aceste motive, Comisia a hotărât să dispună realizarea unei examinări corespunzătoare a întregii industrii.

(133)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 9, Comisia a efectuat vizite de verificare la sediile a doi importatori neafiliați. Aceasta a constatat că importurile de produs în cauză au fost, de asemenea, declarate în cursul perioadei examinate cu codurile NC 4011 90 00 și 4011 99 00. Aceste importuri vizau anvelopele de nivel 3. Cu toate acestea, nu s-a putut stabili dacă exista o problemă sistemică cu declarația produsului în cauză, sau dacă problema se limita doar la importatorul respectiv.

(134)

În plus, volumul total raportat de producătorii-exportatori chinezi cooperanți în timpul perioadei de anchetă depășea cifra totală a importurilor care proveneau din Republica Populară Chineză astfel cum a fost furnizată de Eurostat Comext. Cu toate acestea, întrucât acești producători-exportatori nu au raportat date referitoare la anii precedenți, Comisia a decis să urmeze o abordare conservatoare și să nu revizuiască volumul importurilor din RPC.

(135)

În urma comunicării constatărilor provizorii, s-a constatat că vânzările furnizorilor de benzi de rulare, care nu sunt membri ai ETRMA Europool, au fost omise la stabilirea consumului la nivelul Uniunii. Prin urmare, Comisia a revizuit consumul din Uniune pentru perioada respectivă.

(136)

În cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii (37) a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul la nivelul Uniunii (exprimat în articole)

(137)

În consecință, consumul din Uniune a crescut în perioada examinată. În ansamblu, în perioada examinată, consumul a crescut cu 6,1 %, de la aproximativ 20,5 milioane de anvelope la aproximativ 21,7 milioane de anvelope în cursul perioadei de anchetă.

(138)

Un număr de părți interesate au contestat concluziile provizorii privind interdependența dintre anvelopele noi și cele reșapate și dintre niveluri și și-au reafirmat preocupările ca urmare a comunicării constatărilor finale. Comisia a compilat toate informațiile referitoare la această chestiune într-o notă la dosarul privind interdependența (38).

(139)

În ceea ce privește considerentul 140 din regulamentul provizoriu, CRIA și CCCMC au afirmat că nu a existat nicio atribuire a valorii pentru anvelopele de nivelurile 1 și 2 derivate din existența industriei de reșapare.

(140)

Informațiile privind importanța activității de reșapare sunt larg răspândite și disponibile publicului. Astfel cum s-a menționat în considerentul 58 din regulamentul provizoriu, producătorii de anvelope noi produc, de asemenea, anvelope reșapate. Unii producători-exportatori chinezi dispun de propriile lor mărci de anvelope reșapate, cum ar fi Hankook Alphatread sau Giti Genesis. Astfel cum s-a explicat în nota la dosarul privind interconexiunea, Comisia a constatat că producătorii principali de anvelope, inclusiv producătorii-exportatori chinezi, erau implicați în activitatea de reșapare. Pentru activitatea sa de reșapare, Hankook Group se bazează pe reșapatorii de la nivelul Uniunii, cum ar fi Vacu-Lug în Regatul Unit sau B.R.P. Pneumatici din Italia. Giti Genesis, cunoscută anterior sub numele de GT Ree Tread, se bazează pe societatea Vacu-Lug din Regatul Unit.

(141)

În plus, în 2009, Pirelli Italy a declarat, cu referire la un contract semnat cu Marangoni (un furnizor din Uniune de soluții pentru reșapare) că acest proiect, care face parte din strategia de consolidare și extindere a prestării de servicii de către Pirelli Truck, are ca scop să aducă o valoare adăugată în special noilor produse din seria 88 și seria 01, lansate pe piața europeană în 2009, caracterizate, printre altele, de faptul că sunt foarte adecvate pentru reșapare (39). Și alți producători își valorifică din punct de vedre comercial reșapabilitatea anvelopelor, cum ar fi importatorul mărcii Athos, cu mențiunea că anvelopele Athos sunt recanelabile și adecvate pentru reșaparea la cald sau la rece, precum și marca Aeolus (40) (ambele raportate ca fiind de nivel 3). Aceasta indică faptul că reșapabilitatea este un factor de valoare semnificativ atât în Uniunea Europeană, cât și în țara în cauză. Într-adevăr, ancheta Comisiei a indicat că producătorii „de nivel superior” se bazează în mare măsură pe existența și disponibilitatea unei industrii de reșapare nu doar pentru crearea percepției unei piețe cu valoare ridicată, ci și pentru strategiile lor privind protecția consumatorului și continuitatea activității. În plus, astfel cum indică nota la dosarul privind interconexiunea, reșapabilitatea este văzută de industria producătoare din Uniune și de țara în cauză ca fiind nu doar un simplu activ tranzacționabil, ci o adevărată forță motrice de valoare pentru nivelurile superioare. În consecință, valoarea și prețul de vânzare al anvelopelor de niveluri superioare sunt legate în mod indisolubil de o industrie de reșapare sănătoasă „în aval”. Din aceste motive, în considerentul 140 din regulamentul provizoriu Comisia a prevăzut că „o mare parte a valorii atribuite anvelopelor de nivelurile 1 și 2 provine, de fapt, din existența industriei de reșapare la nivelul 3”.

(142)

Pe această bază, Comisia și-a confirmat constatările provizorii privind interconexiunea dintre anvelopele noi și reșapate și între niveluri.

(143)

În ceea ce privește considerentul 141 din regulamentul provizoriu, CRIA și CCCMC au considerat că nu s-a comunicat de către Comisie sursa interschimbabilității ridicate a anvelopelor reșapate care, la rândul său, a stabilit prețul ca factor determinant în decizia consumatorului de a achiziționa anvelope reșapate sau anvelope noi de nivel 3.

(144)

Comisia a acceptat afirmația. În consecință, în nota sa la dosarul privind interconexiunea, aceasta a indicat exemple de anvelope de diverse niveluri care aveau canale de vânzare în comun.

(145)

Grupul Aeolus și Pirelli au susținut că, în analiza sa, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare creșterea în materie de consum din Uniune și ar fi trebuit să furnizeze o analiză separată pentru cele trei niveluri. Părțile au susținut că, în ceea ce privește nivelurile 1 și 2, importurile din China au scăzut cu 2,7 % și, respectiv, 2 %, în vreme ce importurile de nivel 3 au crescut cu 3,9 % din 2015 și 2016. În concluzie, acestea au susținut că orice presupusă creștere în materie de importuri (în termeni absoluți sau relativi) din timpul perioadei de anchetă nu a fost substanțială și nu a adus atingere industriei din Uniune.

(146)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 128 și 132, situația economică a industriei din Uniune a fost analizată pe bază agregată și a inclus o analiză a importurilor. Având în vedere segmentarea pieței Uniunii, analiza suplimentară în funcție de niveluri a fost realizată doar în ceea ce privește anumiți indicatori microeconomici importanți. Volumele importurilor de produs în cauză din RPC a crescut. Pe baza statisticilor de import furnizate de Eurostat Comext (care, astfel cum se explică în considerentele 133 și 134, ar putea fi subestimate), o astfel de creștere a volumului importurilor din RPC a fost substanțială, atât în termeni absoluți, cât și relativi.

(147)

Grupul Aeolus și Pirelli au susținut că analiza Comisiei nu conține trimiteri la segmentarea pieței și că raportează doar statistici Eurostat, fără a face trimitere la statisticile privind importurile colectate de la producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(148)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 128 și 132, situația economică a industriei din Uniune a fost analizată pe o bază agregată, și, în ceea ce privește anumiți indicatori microeconomici, această analiză a vizat, de asemenea, nivelurile, dată fiind segmentarea pieței Uniunii. Cu toate acestea, în calculele subcotării, prețurile practicate de producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost comparate, într-adevăr, cu prețurile producătorilor din Uniune, ținându-se seama de nivelul specific de care aparțineau.

(149)

Grupul Aeolus și Pirelli au susținut în continuare că prețurile de import au fost afectate în mod semnificativ de fluctuațiile cursului de schimb. Comisia nu a considerat că este relevantă rata de schimb valutar, întrucât toate prețurile utilizate pentru comparație în calculul marjei de prejudiciu sunt în euro. Astfel, fluctuația dintre USD și EUR nu a avut un rol în stabilirea nici a subcotării, nici a nivelului măsurilor. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(150)

Unele părți interesate (Pirelli, Grupul Giti) au susținut că, potrivit Eurostat, prețurile de import chineze (aferente în principal anvelopelor de nivel 3) au scăzut în ultimii trei ani doar din cauza prețurilor în scădere ale materiilor prime (cu 15,6 EUR pe articol). Părțile au afirmat că prețurile materiilor prime (cauciuc natural și petrol) au scăzut semnificativ, având un impact puternic asupra prețurilor de import din timpul perioadei de anchetă.

(151)

Evoluția prețului mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză afectată de evoluția prețurilor principalelor materii prime s-a desfășurat după cum urmează:

Tabelul 3

Evoluția prețurilor la import și a prețurilor principalelor materii prime

(152)

Pe parcursul perioadei examinate, prețurile de import chineze nu au reflectat evoluția prețurilor materiilor prime. În vreme ce prețurile de import chineze au rămas stabile între 2014 și 2015, prețul materiilor prime principale a scăzut semnificativ cu 20 % în cazul cauciucului natural și cu aproximativ 45 % în cazul butadienei și al indicatorilor Brent. În vreme ce prețurile de import chineze au scăzut cu 12 % între 2015 și 2016, prețurile materiilor prime au rămas destul de stabile. În cele din urmă, pentru perioada 2016 și perioada de anchetă în care majoritatea prețurilor materiilor prime au crescut semnificativ de la cel de al doilea trimestru al anului 2016 până în primul trimestru al anului 2017, prețurile de import chineze au rămas stabile. Comisia a conchis că prețurile de import chineze nu erau legate de evoluția prețurilor materiilor prime. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(153)

Mai multe părți interesate au susținut că calculele subcotării prețurilor ar trebui stabilite printr-o analogie cu metodologia utilizată pentru calculul marjei de dumping pe baza unei comparații dintre prețurile de vânzare medii ponderate în funcție de tipul de produs și de segmentul producătorilor din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienții neafiliați cu o medie ponderată a prețurilor tuturor tranzacțiilor de export comparabile. Mai mult, CRIA și CCCMC au susținut că Comisia ar trebui să majoreze prețurile chineze sau să ajusteze descrescător prețurile din Uniune pentru anvelopele reșapate, pentru a se asigura că prețurile comparate reflectă un kilometraj asemănător și pentru serviciile post-vânzare și de garanție furnizate de producătorii din Uniune care comercializează anvelope reșapate, în special pentru nivelul 3, întrucât producătorii chinezi nu prestau astfel de servicii. Părțile au reiterat afirmații similare după comunicarea constatărilor finale.

(154)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 149 și 150 din regulamentul provizoriu, metodologia comparației subcotării prețurilor a luat în considerare prețul de vânzare mediu în funcție de tipul de produs (NCP) și în funcție de segment. Subcotarea prețurilor a fost calculată pe bază de tranzacții comparabile per tip de produs sau tip per tip. Astfel cum este cazul la fiecare nivel, anvelopele sunt considerate a fi asemănătoare în ceea ce privește kilometrajul, prin urmare nu este necesară nicio ajustare per total. Același lucru este valabil pentru serviciile de garanție, cu excepția nivelului 3 pentru care, spre deosebire de producătorii chinezi, Uniunea poate, într-adevăr, să presteze servicii post-vânzare și de garanție. În consecință, Comisia a ajustat prețurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru serviciile post-vânzare și de garanție pentru nivelul 3, după caz. Marjele de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative au fost stabilite fără ponderare. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(155)

Referitor la afirmația privind analogia dintre calculele în materie de dumping și de prejudiciu, Comisia a remarcat faptul că, într-adevăr, calculele în materie de dumping necesită luarea în considerare a „tuturor tranzacțiilor de export comparabile” atunci când se calculează marjele de dumping pentru produsul similar în totalitatea sa (41). În schimb, „o autoritate de anchetă nu este nevoită […] să stabilească existența subcotării prețurilor pentru fiecare tip de produse care fac obiectul anchetei, sau în ceea ce privește întreaga gamă de produse care constituie produsul similar intern. Acestea fiind spuse, o autoritate de anchetă are obligația de a examina obiectiv efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor interne” (42). În cazul de față, Comisia a fost mulțumită de nivelul foarte ridicat de corelare dintre tipurile de produse ale producătorilor din Uniune și cele ale producătorilor-exportatori comercializate pe piața Uniunii (corelarea per total variază între 80 % și 90 %). Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(156)

CRIA și CCCMC au susținut că Comisia ar trebui să comunice informații suplimentare privind caracteristicile fizice ale tipurilor de anvelope care au fost folosite pentru comparație, întrucât este foarte probabil să existe diferențe, care nu se reflectă în NCP-urile care necesită o ajustare, însă exportatorii chinezi și CRIA și CCCMC pur și simplu nu pot să identifice astfel de diferențe deoarece nu dispun de informații privind produsele vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Părțile au susținut că Raportul organului de apel al OMC în cauza CE – Elemente de fixare (43) vine în sprijinul acestei abordări. Părțile au reiterat afirmații similare după comunicarea constatărilor finale.

(157)

Comisia nu a acceptat acest argument. Comisia a indicat faptul că raportul organului de apel menționat anterior privește nefurnizarea informațiilor necesare privind caracteristicile unui anumit produs care a fost utilizat în stabilirea valorii normale. Aceasta a condus la o situație în care producătorii nu au fost în poziția de a decide cu privire la necesitatea de a solicita ajustări în funcție de etapa comercială sau nu puteau garanta o comparație echitabilă în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază în contextul calculelor privind dumpingul. Cu toate acestea, raportul grupului special în aceeași cauză prevedea că, „deși este clar faptul că cerințele generale ale examinării obiective și elemente de probă pozitive din articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază limitează gradul de libertate al autorității de anchetă în desfășurarea unei analize a subcotării prețurilor, aceasta nu înseamnă că sunt aplicabile cerințele de la articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază în ceea ce privește luarea în considerare în mod corespunzător a diferențelor care afectează comparabilitatea prețurilor” (44). Prin urmare, nu poate fi invocată această jurisprudență în cazul de față, în care CRIA și CCCMC emit speculații privind lipsa comunicării de informații referitoare la „orice alte caracteristici relevante” și diferențe care nu sunt reflectate în NCP-uri în scopul calculelor subcotării și ale prejudiciului. Mai mult, Comisia a efectuat calculul subcotării în conformitate cu practica sa obișnuită în vederea asigurării unei comparații echitabile în cadrul căreia NCP-urile reflectă în mod suficient diferențele de ordin fizic și toate celelalte diferențe dintre tipurile de produse vândute de producătorii din Uniune și de producătorii-exportatori. În plus, în cazul în care producătorii-exportatori consideră că produsele lor au caracteristici specifice care sunt, în mod normal, diferite de caracteristicile produselor din Uniune și care, în opinia lor, nu sunt incluse în NCP, acestea ar fi trebuit să fi ridicat ridice în timp util. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(158)

Anumite părți interesate au susținut că Comisia nu a stabilit subcotarea pentru întreaga perioadă examinată. Un calcul aprofundat al subcotării s-a realizat doar pentru perioada de anchetă. În vreme ce prețurile medii ale produselor importate din China în perioadele anterioare pot fi comparate cu prețurile de vânzare ale industriei din Uniune, o astfel de comparație nu are, în esență, însemnătate, întrucât (1) nu sunt disponibile date separate pentru prețurile de import chineze în funcție de nivel; și (2) aceste prețuri medii nu iau în considerare posibilitatea ca gama de produse să se fi schimbat în decursul perioadei.

(159)

Raportul organului de apel al OMC în cauza China – HP-SSST (UE) (45) a solicitat ca o autoritate de anchetă să evalueze importanța subcotării prețurilor prin importurile care fac obiectul dumpingului în raport cu proporția producției interne pentru care nu s-a identificat o subcotare a prețurilor. Părțile au considerat că nu s-a desfășurat o astfel de evaluare de către Comisie. Părțile au reiterat afirmații similare după comunicarea constatărilor finale.

(160)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 149 din regulamentul provizoriu, Comisia a efectuat, în conformitate cu jurisprudența aplicabilă, calculele obișnuite pe baza datelor verificate pentru perioada de anchetă, în funcție de NCP și de niveluri. Toate calculele relevante au fost comunicate părților interesate, cu respectarea drepturilor procedurale ale acestora. Nivelul general al subcotării prețurilor în cursul perioadei de anchetă a fost de aproximativ 21 %, nivel pe care Comisia îl consideră semnificativ. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(161)

Cu toate acestea, CRIA și CCCMC au considerat că este probabil ca Comisia să fi constatat subcotare doar pentru un subansamblu redus de vânzări realizate de către producătorii din Uniune incluși în eșantion. În opinia acestora, Comisia trebuie să evalueze presiunea asupra prețurilor, dacă aceasta există, care ar putea fi exercitată de importurile chineze asupra vânzărilor industriei din Uniune rămase, în cazul cărora nu a identificat subcotări.

(162)

Cererea a fost respinsă, deoarece volumul vânzărilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion care au corespuns importurilor producătorilor-exportatori chinezi este semnificativ (între 80 % și 90 %). În plus, s-a constatat că marja de subcotare medie ponderată de la cele trei niveluri era semnificativă, între 18 % și 24 %.

(163)

Grupul Aeolus și Heuver au solicitat ca prețurile CIF ale Aeolus să fie revizuite pentru a reflecta costurile post-importuri ale Heuver. Pirelli a susținut că Comisia trebuie să ia în considerare costurile sale suplimentare atunci când compară anvelopele Pirelli cu alte anvelope produse și vândute de industria din Uniune și cu anvelopele distribuitorilor cu amănuntul (independenți).

(164)

Comisia a constatat că Heuver nu este afiliată Grupului Aeolus. Prin urmare, nu s-a acordat nicio ajustare. Referitor la Pirelli, prețul mediu ponderat CIF a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, astfel cum este descris în considerentul 118 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(165)

Mai multe părți au susținut că Comisia nu se poate baza pe prețurile de export stabilite atunci când face analiza subcotării prețurilor și când determină nivelul prejudiciului și că metodologia utilizată contravine celei prevăzute de articolul 3 alineatul (2) litera (a) și de articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Mai mult, Grupul Hankook a susținut că ar trebui să fie tratat drept o entitate economică unică atât pentru calculul marjei de dumping, cât și pentru cel al marjei de prejudiciu.

(166)

În primul rând, articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază se referă la efectul importurilor care fac obiectul unui dumping care pot cauza prejudicii producătorilor din Uniune și nu la prețul de revânzare al unei societăți (importator afiliat) din Uniune către un alt client.

(167)

În al doilea rând, în ceea ce privește subcotarea, regulamentul de bază nu prevede nicio metodologie specifică pentru acest concept. Instituțiile beneficiază, prin urmare, de o marjă largă de apreciere în evaluarea acestui factor de prejudiciu. Această posibilitate este limitată de necesitatea de a baza concluziile pe probe pozitive și de a efectua o examinare obiectivă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(168)

În ceea ce privește elementele luate în considerare pentru calcularea subcotării (în special a prețului de export), Comisia trebuie să identifice primul punct în care concurența cu producătorii din Uniune are (sau poate avea) loc pe piața Uniunii. Acest punct reprezintă, de fapt, prețul de cumpărare al primului importator neafiliat, deoarece societatea în cauză are, în principiu, opțiunea de a se aproviziona fie de la industria din Uniune, fie de la clienți din străinătate. Pe de altă parte, examinarea prețurilor de revânzare ale importatorilor neafiliați nu reflectă punctul în care are loc o concurență reală. Acesta este doar punctul în care structura de vânzare stabilită de exportator încearcă să găsească clienți, dar el se află deja după punctul în care a fost luată decizia de a importa. Într-adevăr, odată ce exportatorul și-a stabilit sistemul de societăți afiliate din Uniune, aceștia au decis deja că sursa mărfurilor lor va proveni din străinătate. Prin urmare, punctul de comparație ar trebui să fie corect după ce bunul respectiv traversează frontiera Uniunii și nu într-o etapă ulterioară din lanțul de distribuție, de exemplu atunci când are loc vânzarea produsului către utilizatorul final.

(169)

Această abordare asigură, de asemenea, coerența în cazurile în care un producător-exportator vinde bunurile direct unui client neafiliat (importator sau utilizator final), deoarece conform acestui scenariu, prețurile de revânzare nu ar fi utilizate prin definiție. O abordare diferită ar conduce la o discriminare între producătorii-exportatori, exclusiv pe baza canalului de vânzări pe care îl utilizează.

(170)

În acest caz, prețul de import nu poate fi considerat la valoarea nominală, deoarece producătorul-exportator și importatorul sunt afiliați. Prin urmare, pentru a stabili un preț de import fiabil în condiții de concurență deplină, acest preț trebuie să fie reconstituit prin utilizarea ca punct de plecare a prețului de revânzare al importatorului afiliat. Pentru a realiza această reconstituire, normele privind constituirea prețului de export, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, sunt pertinente, la fel cum sunt pertinente pentru stabilirea prețului de export în ceea ce privește dumpingul. Aplicarea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază permite ajungerea la un preț pe deplin comparabil cu prețul CIF (frontiera Uniunii), care este utilizat atunci când se examinează vânzările efectuate către clienți neafiliați.

(171)

Prin urmare, pentru a permite o comparație echitabilă, se justifică deducerea costurilor VAG și a profitului din prețul de revânzare către clienții independenți, efectuată de importatorul afiliat pentru a ajunge la un preț CIF fiabil.

(172)

Anumite părți au solicitat Comisiei să prezinte natura anumitor costuri post-importuri și procentul aplicat, cu indicarea sursei. Mai mult, Grupul Xingyuan a susținut că aceste costuri fixe ar trebui alocate ca o sumă fixă pentru fiecare anvelopă în loc de un procent care va penaliza pe nedrept exportatorii ale căror prețuri se situează la limita inferioară.

(173)

Comisia a subliniat faptul că a majorat valoarea CIF cu 3,2 % pentru costurile post-importuri (dintre care transportul reprezenta 60 %, manipularea 32 %, iar cheltuielile vamale 8 %). Procentajele au fost calculate pe baza costurilor post-importuri verificate per bucată și, ulterior, au fost exprimate sub formă de procent din prețul CIF al importatorilor neafiliați verificați.

(174)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCMC și CRIA au susținut că diferențele dintre anvelopele noi și cele reșapate ar trebui să fie luate în considerare în vederea unei comparații echitabile în cadrul anchetei în scopul stabilirii subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative.

(175)

Astfel cum se menționează în considerentul 84 din regulamentul provizoriu, anvelopele noi și reșapate au aceleași caracteristici fizice de bază, precum și aceleași utilizări de bază. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(176)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Hankook a constatat o discrepanță între marja de profit raportată pentru nivelul 1 și marja profitului-țintă utilizată pentru a stabili marja de subcotare a prețurilor indicative.

(177)

Comisia a analizat marjele de subcotare și a constatat o eroare materială la stabilirea marjei de subcotare a prețurilor indicative pentru nivelurile 1 și 2. Prin urmare, Comisia a corectat calculul marjei de subcotare a prețurilor indicative.

(178)

După audierea societății Hankook, menționată la considerentul 14, Comisia a comunicat informații suplimentare cu privire la costurile VAG ale articolelor deduse din preț pentru primul client independent cu scopul de a ajunge la un nivel franco fabrică. Comisia a confirmat că aceste costuri deduse vizau: transporturile, costurile de asigurare, manipularea, încărcarea și alte costuri asociate, ambalarea, creditul, reducerile și comisioanele. Deducerile practicate de Comisie nu au vizat prețurile de vânzare indirecte ale producătorilor din Uniune, cercetarea și dezvoltarea, finanțele, marketingul și nici profitul.

(179)

Mai multe părți au solicitat informații mai detaliate cu privire la metodologia utilizată în etapa provizorie pentru a pondera diferitele categorii de societăți (de mari dimensiuni sau IMM-uri), precum și informații detaliate pe niveluri, astfel cum sunt descrise în regulamentul provizoriu, la considerentele 157 și 158.

(180)

Procesul de ponderare s-a bazat pe vânzări, întrucât acestea reprezintă parametrul relevant atunci când se are în vedere prețul de vânzare din Uniune pentru stabilirea costului de producție sau a profitabilității vânzărilor din Uniune către clienți neafiliați.

(181)

Unul dintre criteriile pentru alegerea eșantionului de producători din Uniune a fost reprezentativitatea producătorilor din Uniune în ceea ce privește dimensiunea, și anume între IMM-uri și societățile mai mari (considerentul 24 din regulamentul provizoriu). Au fost incluse în eșantion cinci IMM-uri. Una dintre acestea a decis să sisteze cooperarea cu ancheta. Patru au răspuns la chestionarul de eșantionare. Astfel cum s-a menționat în considerentul 10, Comisia a verificat chestionarul IMM-urilor pentru care vizita de verificare nu s-a efectuat înainte de instituirea măsurilor provizorii.

(182)

În plus, Comisia a ținut seama de observațiile din partea părților interesate care au considerat că segmentarea pieței pe trei niveluri trebuia să fie reflectată în eșantionul de producători din Uniune (considerentul 20 din regulamentul provizoriu). Producătorii cooperanți au furnizat informații suplimentare, astfel cum s-a explicat în considerentul 21 din regulamentul provizoriu. Producătorilor din Uniune li s-a solicitat să furnizeze informații privind valoarea și volumul vânzărilor în ceea ce privește producția și vânzările în Uniune pe nivel, iar în cazul anvelopelor reșapate, privind sursa carcaselor (taxare/stoc carcase). Nici chestionarul de eșantionare, nici chestionarul adresat producătorilor din Uniune nu au furnizat informații privind originea/marca carcaselor utilizate de reșapatori.

(183)

Comisia a analizat un eșantion de unsprezece producători din Uniune. Acesta reprezintă un număr neobișnuit de mare de producători din Uniune care urmează să fie analizat în cadrul anchetei. Cu toate acestea, în pofida acestui efort, performanța IMM-urilor și per nivel a necesitat o ponderare în vederea unei analize corespunzătoare a agregării rezultate a indicatorilor microeconomici ai prejudiciului.

(184)

Defalcarea pe nivel a vânzărilor producătorilor cooperanți din Uniune și ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost asemănătoare: acestea au fost cuprinse între 60 % și 70 % pentru nivelul 1, între 15 % și 25 % pentru nivelul 2 și între 10 % și 20 % pentru nivelul 3. IMM-urile au reprezentat între 7 % și 10 % din vânzările totale în Uniune raportate de producătorii cooperanți din Uniune. Mai mult, producătorii din Uniune incluși în eșantion produc anvelope noi și reșapate la nivelurile 2 și 3. Aproximativ jumătate din vânzările eșantionului de nivel 3 sunt anvelope reșapate.

(185)

Prima etapă a constat în estimarea defalcării dintre vânzările societăților mari și ale IMM-urilor. Estimarea vânzărilor IMM-urilor s-a bazat pe informațiile furnizate de ETRMA (în cazul procesului la rece) și de furnizorii de bandă de rulare care nu sunt membri ai ETRMA Europool. În scopul acestei anchete, s-a considerat că vânzările de anvelope reșapate la rece sunt realizate de IMM-uri, iar cele la cald de marii producători. Aceasta reprezintă o abordare conservatoare în vederea estimării vânzărilor IMM-urilor, întrucât Comisia a verificat un singur producător IMM folosind ambele tehnici. Estimarea vânzărilor societăților mari reprezintă diferența dintre vânzările totale în Uniune realizate de producătorii din Uniune fără estimarea vânzărilor IMM-urilor. În etapa provizorie, Comisia a constatat că vânzările IMM-urilor reprezentau aproximativ 15 % din vânzările totale în Uniune ale industriei din Uniune în 2016 (astfel cum s-a menționat anterior, aceasta reprezintă o estimare conservatoare, dat fiind faptul că anumite IMM-uri utilizează, de asemenea, procese de reșapare la cald). Drept urmare, coeficientul a fost stabilit la 85 % pentru marile societăți și la 15 % pentru IMM-uri.

(186)

Cea de a doua etapă a constat în compararea coeficientului de 85 %/15 % cu cel al eșantionului (în care marile societăți aveau ponderea de peste 95 %). În plus, datele privind vânzările IMM-urilor incluse în eșantion reprezentau aproximativ 4 % din estimarea vânzărilor totale în Uniune realizate de producătorii IMM din Uniune. Pentru a asigura o reflectare adecvată a importanței relative a celor două categorii de producători din Uniune în indicatorii microeconomici, Comisia a realizat o ponderare a indicatorilor de societate individuali la agregarea pe baza coeficientului de 85 %/15 % menționat anterior. Metodologia a condus la o creștere a ponderii vânzărilor de nivel 3 utilizate pentru a stabili indicatorii microeconomici.

(187)

În etapa provizorie, ambele ponderi, ponderea categoriei de societăți și ponderea nivelurilor, au fost aplicate în mod egal pe parcursul perioadei, pe baza rezultatelor din 2016. Comisia a considerat această abordare ca fiind rezonabilă, date fiind elementele de probă disponibile.

(188)

În urma comunicării constatărilor finale, CRIA și CCCMC au afirmat că Comisia nu ar trebui să utilizeze un raport fix (și anume, un raport calculat pentru 2016) în cursul perioadei luate în considerare, ci mai degrabă un raport pentru fiecare etapă a perioadei luate în considerare. În plus, ele au afirmat că unii mari producători de bandă de rulare produceau anvelope reșapate prin intermediul procesului la rece și că doi producători de anvelope reșapate făceau parte dintr-un grup mai mare care le-a calificat drept societăți de mari dimensiuni. Prin urmare, părțile au afirmat că metodologia utilizată nu poate fi considerată prudentă și că volumul vânzărilor IMM-urilor a fost supraestimat. Bipaver a afirmat că procesul de reșapare la cald nu este utilizat doar de un singur reșapator, ci de mai mulți reșapatori de la nivelul Uniunii (46).

(189)

În primul rând, Comisia a examinat cererile depuse și elementele de probă furnizate de părți. Ea a constatat că, într-adevăr, unii furnizori mari de benzi de rulare dețin societăți afiliate care produc anvelope reșapate prin utilizarea procesului la rece. În plus, cei doi producători considerați inițial ca fiind IMM-uri, menționați de părți, au făcut parte din grupuri mai mari și, prin urmare, nu pot fi considerați ca fiind IMM-uri. Prin urmare, Comisia a ajustat ratele utilizate la ponderare. Furnizorii de mari dimensiuni și IMM-urile și-au prezentat vânzările realizate pe parcursul perioadei examinate. Volumul total raportat este cuprins între 227 000 și 254 000 de anvelope reșapate, reprezentând aproximativ 5,5 % din vânzările de anvelope reșapate estimate în cursul perioadei examinate.

(190)

În al doilea rând, în ceea ce privește vânzările IMM-urilor de anvelope reșapate la cald, Comisia a constatat că mai multe IMM-uri produc anvelope reșapate prin intermediul procesului la cald. Ea a solicitat câtorva producători să furnizeze volumul producției de anvelope reșapate la cald în perioada examinată. Volumul total raportat este cuprins între 132 000 și 150 000 de anvelope reșapate, reprezentând aproximativ 3,2 % din vânzările de anvelope reșapate estimate în cursul perioadei examinate.

(191)

În al treilea rând, Comisia a recalculat estimarea vânzărilor IMM-urilor în cursul perioadei examinate, adăugând vânzările de anvelope reșapate la cald ale IMM-urilor și scăzând vânzările de anvelope reșapate la rece ale societăților mari.

(192)

În fine, Comisia a calculat cota de vânzări a IMM-urilor din totalul vânzărilor în Uniune pentru fiecare etapă a perioadei examinate:

Tabelul 4

Ponderea vânzărilor IMM-urilor din totalul vânzărilor în Uniune (în %)

(193)

Astfel cum se indică în tabelul 4, ponderea IMM-urilor din totalul vânzărilor în Uniune în cursul perioadei examinate a crescut cu 2,3 puncte procentuale în 2014, cu 0,7 puncte procentuale în 2015 și a scăzut cu 0,9 puncte procentuale în 2016 și cu 1,4 puncte procentuale în cursul perioadei de anchetă. Comisia a concluzionat că stabilirea unui raport per an are un impact marginal asupra rezultatului general al analizei. Pe baza celor de mai sus, concluziile bazate pe tendințele regulamentului provizoriu rămân valabile.

(194)

În ceea ce privește a doua ajustare pe niveluri, Comisia s-a bazat, în etapa provizorie, pe informațiile furnizate de plângere (anexa 15), care prevede estimarea ponderii fiecărui nivel pentru calcularea consumului Uniunii din 2016. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 188, CRIA și CCCMC au afirmat că Comisia ar trebui să utilizeze un raport pentru fiecare etapă a perioadei examinate.

(195)

Ancheta nu a evidențiat niciun fel de date care să fi fost mai adecvate și care, la rândul lor, să fi putut fi utilizate pentru calcularea ponderii nivelurilor pe parcursul perioadei examinate și nici părțile interesate nu au reușit să prezinte astfel de date. Prin urmare, Comisia a decis să nu aplice cea de a doua ajustare pe niveluri în etapa definitivă. Această abordare a mărit ponderea nivelurilor 1 și 2 utilizate pentru a stabili indicatorii microeconomici.

(196)

Astfel cum se arată în tabelul 5, cu ponderarea revizuită, concluziile bazate pe tendințele regulamentului provizoriu rămân valabile pentru toți microindicatorii analizați pe bază agregată:

Tabelul 5

Profitabilitatea vânzărilor în Uniune către clienți neafiliați (% din cifra de vânzări)

(197)

Astfel cum se arată în tabelul 6, cu ponderarea revizuită, concluziile bazate pe tendințele regulamentului provizoriu rămân valabile pentru nivelul 3:

Tabelul 6

Profitabilitatea de nivel 3 a vânzărilor în Uniune către clienți neafiliați (% din cifra de vânzări)

(198)

CRIA și CCCMC au susținut că procesul de ponderare era ilegal, întrucât regulamentul de bază nu permitea modificări aduse eșantionării producătorilor din Uniune, care se presupune a fi reprezentativă pentru întreaga industrie din Uniune. Mai mult, acestea au afirmat că metodologia Comisiei nu era în conformitate cu cerința de a baza stabilirea prejudiciului pe elementele de probă pozitive în vederea desfășurării unei examinări obiective, întrucât un număr foarte limitat de societăți a determinat, până la urmă, întreg rezultatul evaluării prejudiciului, în detrimentul unui set de date mult mai mare a cărui importanță este declasată. Părțile au reiterat afirmații similare după comunicarea constatărilor finale. În plus, după comunicarea constatărilor finale, CRIA și CCCMC au afirmat că Comisia nu se poate baza pe informațiile furnizate de patru IMM-uri incluse în eșantion, care ar constitui baza pentru ponderarea indicatorilor de prejudiciu.

(199)

Comisia a reamintit metodologia utilizată la considerentele 179-195.

(200)

În plus, Comisia a reiterat faptul că, în urma ponderării, eșantionul selectat a devenit mai reprezentativ, din punct de vedere statistic, pentru industria din Uniune în ansamblu, în conformitate cu jurisprudența OMC și UE aplicabilă (47). În plus, acest lucru i-a permis Comisiei să ia mai bine în considerare situația producătorilor din Uniune care nu au fost incluși în eșantion (IMM-uri și mari producători) care, de altfel, nu s-ar reflecta suficient în indicatorii de prejudiciu dacă Comisia și-ar fi bazat constatările pe eșantion fără a aplica ponderarea în cazul analizat. Având în vedere caracterul fragmentat al industriei din Uniune, Comisia pur și simplu nu a putut să nu ia în considerare importanța producătorilor de tip IMM-uri de pe piața Uniunii. Astfel cum se menționează în considerentul 186, datele privind vânzările furnizate de IMM-urile incluse în eșantion reprezentau aproximativ 4 % din estimarea vânzărilor totale în Uniune realizate de producătorii IMM din Uniune. Pentru a reflecta importanța relativă a celor două categorii de societăți, Comisia și-a bazat constatările pe datele verificate ale societăților incluse în eșantion și a aplicat ponderarea. Informațiile pe care s-a bazat erau disponibile în dosarul deschis, ele fiind verificate în mod corespunzător, după caz. În consecință, Comisia a considerat că a realizat o examinare obiectivă a existenței prejudiciului pe baza elementelor de probă pozitive. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(201)

CRIA și CCCMC au afirmat că aveau îndoieli cu privire la fiabilitatea unora dintre informațiile invocate privind indicatorii macroeconomici.

(202)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 28, un document care oferă clarificări privind regulamentul provizoriu a fost inclus în dosarul deschis înainte de comunicarea constatărilor finale.

(203)

În ceea ce privește stabilirea indicatorilor macroeconomici, Comisia s-a bazat pe diverse surse, inclusiv pe date furnizate de Asociația producătorilor europeni de anvelope și cauciuc („ETRMA”). ETRMA publică cercetări de piață care sunt disponibile publicului pe site-ul său. Versiunea deschisă a plângerii includea un document elaborat de ETRMA (anexa 16 – broșura ETRMA pentru anul 2016 (48)). Comisia a remarcat faptul că unii producători-exportatori, precum și unii producători din Uniune sunt membri ai ETRMA și furnizau, de asemenea, documente însoțite de date provenind de la ETRMA (cum ar fi Grupul Hankook și Pirelli).

(204)

Astfel cum reiese din considerentul 135, producția Uniunii menționată în regulamentul provizoriu nu conținea vânzările realizate de furnizorii de bandă de rulare care nu sunt membri ai ETRMA Europool. În plus, s-a constatat o eroare materială la stabilirea capacității de producție.

(205)

Estimările privind producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție ale Uniunii au fost revizuite în consecință și au evoluat în cursul perioadei examinate, după cum urmează:

Tabelul 7

Producție, capacitate de producție și utilizarea capacității

(206)

Astfel cum se arată în tabelul 7, producția a rămas relativ stabilă, cu 21,1 milioane de unități în perioada de anchetă, în timp ce rata de utilizare a capacității a crescut cu 7,4 puncte procentuale (de la 72,2 % la 79,6 %) în decursul aceleiași perioade, având în vedere scăderea capacității de producție.

(207)

Astfel cum reiese din considerentul 135, volumul total al vânzărilor pe piața din Uniune menționat în regulamentul provizoriu nu conținea vânzările realizate de furnizorii de bandă de rulare care nu sunt membri ai ETRMA Europool.

(208)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune și cota de piață a industriei din Uniune a fost revizuit în consecință și a evoluat pe parcursul perioadei examinate, după cum urmează:

Tabelul 8

Volumul vânzărilor și cota de piață

(209)

Pe o piață în creștere, vânzările în Uniune au scăzut puțin în cursul perioadei examinate. Acest lucru a avut drept rezultat o scădere cu 5,3 puncte procentuale a cotei de piață (de la 72,4 % la 67,1 %), în timp ce volumul importurilor din RPC a crescut cu peste 1,1 milioane de anvelope, sau o creștere cu 4,2 puncte procentuale a cotei de piață (de la 17,1 % la 21,3 %).

(210)

Grupul Aeolus și Pirelli au afirmat că volumul vânzărilor pe piața Uniunii a rămas stabil pe parcursul celor trei ani anteriori, iar cota generală de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 5 puncte procentuale din 2014 până în 2017, ceea ce reprezintă o scădere semnificativă.

(211)

În plus, aceste societăți au afirmat, de asemenea, că volumul vânzărilor în Uniune raportate de plângeri în perioada 2013-2016 a indicat o scădere puternică în ceea ce privește nivelul 3 (– 30 %), o scădere a vânzărilor în ceea ce privește nivelul 2 (– 7 %) și o ușoară scădere a vânzărilor în ceea ce privește nivelul 1 (– 1 %). Ca atare, era clar că singurul prejudiciu putea fi găsit în ceea ce privește nivelul 3 și că analiza prejudiciului trebuie să ia în considerare segmentarea pieței.

(212)

Comisia a remarcat faptul că cifrele menționate în considerentul anterior sunt aferente doar vânzărilor reclamanților, și nu vânzărilor industriei din Uniune în ansamblul său. Acestea se referă, de asemenea, la o perioadă diferită. Prin urmare, nu este posibil să se transpună evoluția volumului vânzărilor reclamanților la industria din Uniune. Astfel cum s-a explicat în considerentele 128 și 132, Comisia a considerat că existența unui prejudiciu important trebuie să fie stabilită cu referire la produsul în cauză și industria din Uniune în ansamblul său și nu numai pentru anumite părți ale acesteia. În consecință, Comisia nu a examinat tendințele izolat, și anume pe niveluri, ci a urmat o abordare agregată.

(213)

Consumul în Uniune a crescut cu 6,1 % pe parcursul perioadei examinate. Volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut cu 1,7 %, în pofida creșterii consumului, ceea ce a condus la scăderea cotei de piață a industriei din Uniune. Cota de piață a importurilor din țara în cauză a crescut în cursul perioadei examinate (cu aproape 4 puncte procentuale).

(214)

Grupul Giti a susținut că consumul Uniunii trebuia analizat în ceea ce privește valoarea, și nu volumul. Pe această bază, consumul din Uniune a scăzut cu 5 % ca valoare, începând să crească ușor doar între 2016 și perioada de anchetă.

(215)

Comisia a respins afirmația respectivă. Consumul Uniunii a furnizat un instantaneu al numărului de anvelope disponibile pe piața Uniunii în orice moment. Consumul Uniunii este calculat, de regulă, în volum, tocmai pentru a evita ca tendințele apărute pe parcursul perioadei examinate să afecteze comportamentul în materie de prețuri al actorilor de pe piață.

(216)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate, după cum urmează:

Tabelul 9

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(217)

Grupul Aeolus și Pirelli au afirmat că ocuparea forței de muncă, pentru care Comisia a identificat o scădere de 11 %, ține exclusiv de industria de reșapare. Dezvoltarea productivității poate, în schimb, să fie explicată prin faptul că industria din Uniune a trecut recent printr-o perioadă de restructurare și raționalizare.

(218)

Afirmația părților interesate în ceea ce privește scăderea în materie de ocupare a forței de muncă este incorectă din punct de vedere factual, întrucât aproximativ jumătate din aceasta provine de la marii producători. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(219)

Heuver a solicitat numele celor 85 de reșapatori menționați în considerentul 171 din regulamentul provizoriu.

(220)

Comisia a conchis în regulamentul provizoriu că existau cel puțin 85 de furnizori care au sistat producția, pe baza listei de clienți pe care furnizorii de bandă de rulare au furnizat-o în cadrul anchetei. Comisia a aprobat tratamentul confidențial al identității clienților și al volumului de vânzări per clienți, dat fiind faptul că acestea reprezintă informații sensibile de natură comercială. Mai mult, părțile interesate nu au obligația să furnizeze un rezumat pentru acest tip de document. Prin urmare, în mod excepțional, furnizorii de bandă de rulare au oferit un rezumat al documentelor depuse, care se regăsește în dosarul deschis.

(221)

În urma comunicării constatărilor finale, CRIA și CCCMC au afirmat că ipoteza Comisiei conform căreia toate vânzările de anvelope reșapate la rece sunt efectuate de IMM-uri este eronată, deoarece multe societăți mari utilizează reșaparea la rece. Părțile au concluzionat că estimarea rezultată a ocupării forței de muncă și a productivității nu era, prin urmare, fiabilă.

(222)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 189, Comisia a constatat că producția societăților mari care utilizează procesul la rece este destul de limitată și nu poate ca atare să respingă estimarea făcută de Comisie cu privire la ocuparea forței de muncă și productivitate. În plus, productivitatea este legată în principal de tipul de producție (și anume, reșapare sau fabricare de anvelope noi). Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(223)

În plus, CRIA și CCCMC au afirmat că lista clienților furnizată de un furnizor de bandă de rulare arată că un client a fost menționat ca fiind inactiv, în timp ce situațiile sale financiare depuse la autoritățile locale au arătat că societatea era încă activă în 2017. În nota sa la dosar (49), Comisia a explicat că lista a fost construită combinând informațiile privind vânzările furnizate de opt furnizori de benzi de rulare. În sensul anchetei, s-a considerat că un reșapator a încetat producția atunci când nu a mai achiziționat benzi de rulare. Prin urmare, nu este posibil să se stabilească cu certitudine dacă un reșapator este sau nu activ exclusiv pe baza listei de furnizori unici și/sau pe baza situațiilor financiare arhivate. În plus, deși este adevărat că societatea menționată de CCCMC nu a fost închisă, aceasta a confirmat Comisiei că nu mai operează atelierul de reșapare. Prin urmare, Comisia a continuat să utilizeze lista astfel cum a fost stabilită.

(224)

Toate marjele de dumping au fost revizuite, astfel cum se menționează în considerentul 122 și toate rămân semnificative. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei din Uniune a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țara în cauză.

(225)

Grupul Giti a solicitat Comisiei să comunice, de asemenea, evoluția factorilor microeconomici fără ponderarea adoptată de Comisie, pentru a-i permite să analizeze dacă astfel de date nemanipulate ar avea drept rezultat un tablou diferit privind prejudiciul. În urma comunicării constatărilor finale, CRIA, CCCMC și Grupul Giti au reiterat cererea.

(226)

Comisia a respins această cerere, întrucât comunicarea indicatorilor de prejudiciu fără a realiza o ponderare nu ar reflecta situația reală a industriei din Uniune, având în vedere că nu este posibil să se includă în eșantion suficiente IMM-uri pentru a reflecta ponderea reală a acestora în rândul producătorilor din Uniune.

(227)

CRIA și CCCMC i-au solicitat Comisiei să clarifice dacă prețurile de transfer între societăți afiliate au fost sau nu luate în considerare atunci când s-au stabilit indicatorii de prejudiciu.

(228)

Atunci când societățile afiliate au fost implicate în vânzări, producătorilor incluși în eșantion li s-a solicitat să furnizeze vânzările către primii clienți independenți. În ceea ce privește achizițiile de materii prime prin intermediul societăților afiliate, politica privind prețul de transfer a fost examinată de Comisie și nu au avut loc ajustări.

(229)

Grupul Aeolus și Pirelli au susținut că Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare analizarea nu doar a industriei în ansamblul său, ci și a distincției dintre anvelopele noi și reșapate sau dintre diversele categorii de anvelope. Acestea au argumentat că, potrivit plângerii, nu a existat nicio creștere în ceea ce privește stocurile pentru anvelopele de nivel 1 sau 2. Dimpotrivă, stocurile de nivelurile 1 și 2 au scăzut cu 15 % și, respectiv, 21 % între 2013 și 2016. În același timp, plângerea a raportat o creștere de stocuri cu 17 % pentru anvelopele de nivel 3. Pentru acestea, creșterea raportată în ceea ce privește stocurile ține doar de industria de reșapare. În plus, fluctuațiile de stoc pot fi explicate ca urmare a mai multor factori. De exemplu, creșterile de stoc pot fi declanșate de creșterea vânzărilor, care sunt realizate în cadrul comenzilor anticipate. Mai exact, Prometeon Tyre Group S.r.l. a înregistrat o creștere a stocurilor din cauza mai multor factori, toți fiind legați de criza economică europeană. Producția de anvelope este strict legată de transport, iar transportul depinde în principal de comerț în general. O criză comercială are drept rezultat scăderea transporturilor și, în mod logic, acest lucru înseamnă mai puține vânzări de anvelope.

(230)

Comisia a remarcat, în primă instanță, că respectiva creștere a stocurilor deținute de producătorii din Uniune incluși în eșantion a survenit între 2016 și perioada de anchetă. Prin urmare, aceasta nu a fost vizată direct de criza financiară din 2011. Mai mult, cifrele invocate de părțile interesate priveau doar reclamantul și nu reflectau situația producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Astfel, formularea de concluzii pe baza acestora nu poate fi considerată reprezentativă pentru industria din Uniune în scopul anchetei. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(231)

În ceea ce privește investițiile, Grupul Aeolus și Pirelli au susținut că ancheta contrazicea cifrele furnizate de reclamant. Grupul Giti a susținut că profitabilitatea întregii industrii din Uniune a fost subevaluată, întrucât Comisia a manipulat datele producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru a crește importanța datelor de nivel 3. Grupul Giti a susținut, de asemenea, că singurul segment al industriei cu marje de profit în curs de deteriorare (și scăzute) era segmentul de nivel 3. Acest segment de piață reprezenta însă doar 20 % din vânzările totale/consumul total în Uniune. Grupul Aeolus și Pirelli au considerat că industria din Uniune este în general foarte profitabilă, fiind clar pozitivă în segmentul de nivel 1 și pozitivă în segmentul de nivel 2.

(232)

În ceea ce privește observația referitoare la metodologia pentru calculul profitabilității, Comisia a explicat, în considerentele 179-195, metodologia aplicată pentru ponderarea indicatorilor microeconomici pentru a reflecta realitatea economică a producătorilor din Uniune. Aceasta a remarcat, de asemenea, că profitabilitatea tuturor nivelurilor s-a deteriorat din 2014 până la finalul perioadei de anchetă și că cifrele absolute privind profitabilitatea trebuiau citite coroborat cu constatările sale privind interconexiunea dintre niveluri.

(233)

Părțile interesate au acceptat, în general, principiul segmentării pieței pe trei niveluri. Astfel cum se descrie în considerentele 54-59 din regulamentul provizoriu, pe piața Uniunii mărcile au fost încadrate într-unul dintre cele trei niveluri. Toate nivelurile s-au vândut în general prin intermediul unor canale de vânzare comune.

(234)

Au existat mai multe părți interesate care au contestat constatările provizorii privind interdependența dintre niveluri și care au reiterat aceleași preocupări în urma comunicării constatărilor finale. Comisia a compilat informațiile privind acest aspect într-o notă la dosarul privind interdependența dintre anvelopele noi și anvelopele reșapate și dintre niveluri (50).

(235)

CRIA și CCCMC au afirmat că ideea potrivit căreia prețurile de la nivelul 3 ar sta la baza stabilirii prețurilor de la nivelurile 1 și 2 (considerentele 203 și 207 din regulamentul provizoriu) nu are temei și că Comisia nu a putut să ofere motive pentru acest presupus impact. Chiar presupunând că aceste constatări ar fi corecte, niciuna dintre ele nu ar putea conduce la concluzia că prețurile de la nivelul 3 ar influența prețurile de la nivelurile 1 și 2. Acestea au susținut, de asemenea, că prețurile anvelopelor sunt determinate de costul materiilor prime și că afirmația potrivit căreia concurența are loc la nivelul diferitelor segmente era incorectă. Acestea au afirmat că Comisia se referă pur și simplu la „influența prețurilor de la nivelurile inferioare asupra prețurilor de la nivelul superior” (considerentul 203 din regulamentul provizoriu), reiterând spusele reclamantului fără a prezenta elemente justificative. Grupul Giti a afirmat că teoria efectului de cascadă invers prezentată de către Comisie nu avea nicio bază în faptele de la dosar (care veneau, de fapt, în contradicție cu aceasta). În ceea ce privește această conexiune, Grupul Giti a amintit, de asemenea, că în plângere se afirmau următoarele: „Părțile implicate, stabilirea prețurilor, concurența și strategiile variază semnificativ de la un segment la altul, și un factor decisiv pentru un segment poate fi irelevant pentru un altul. Chiar dacă poate exista o concurență directă între extremități ale segmentelor, concurența între segmente este, în majoritatea cazurilor, rezultatul unei alegeri strategice între calitate și preț” (51).

(236)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 234, Comisia a elaborat o notă la dosar conținând baza care stă la baza concluziei că există interdependență între niveluri. Această concluzie are la bază mai multe elemente. Primul element este faptul că concurența între niveluri are loc în momentul în care s-a luat o decizie asupra unei achiziții. Cumpărătorul are apoi opțiunea de a alege:

(237)

Această decizie, tradusă în prețuri, are drept rezultat o analiză cu două aspecte: plata în avans și costul total per anvelopă. În ceea ce privește plata în avans, anvelopele de nivel 1 sunt cele care implică o investiție mai mare. În același timp, în ceea ce privește costul per anvelopă per km, acestea au costul cel mai scăzut. Variabilele sunt exact opuse în cazul anvelopelor de nivel 3, pentru care plata în avans este cea mai mică, însă costul per anvelopă per km este cel mai ridicat (52).

(238)

Un alt element care a jucat un rol esențial au fost canalele de vânzare comune care, de regulă, prezintă împreună anvelopele de diferite niveluri în vederea vânzării, facilitând astfel dinamica interdependenței dintre niveluri (53).

(239)

Comisia a remarcat, de asemenea, că afirmația privind costul materiilor prime nu era susținută de elemente de probă.

(240)

În documentul privind comunicarea constatărilor finale, Comisia a făcut referire la evoluția vânzărilor în Uniune de anvelope de diferite niveluri, bazându-se, în această privință, pe un tabel furnizat de părțile interesate (Prometeon/Pirelli). Acest tabel a fost denumit „Estimarea evoluției vânzărilor în Uniune pentru producătorii din Uniune membri ai ETRMA”. În urma comunicării constatărilor finale, CRIA și CCCMC au afirmat că cifrele erau diferite față de tabelul 4 din documentul privind comunicarea constatărilor finale. Comisia a examinat cererea și a solicitat o clarificare din partea ETRMA. ETRMA a explicat că datele din tabelul 6 din documentul privind comunicarea constatărilor finale au fost etichetate în mod eronat. Datele cuprinse în tabelul 6 din documentul privind comunicarea constatărilor finale au vizat de fapt evoluția pieței Uniunii de înlocuire a anvelopelor noi (tabelul 10 de mai jos). Conform datelor respective, exista, în rândul producătorilor din Uniune, un interes clar și în rapidă dezvoltare pentru segmentul de nivel 3 al pieței, caracterizat de prețuri mai mici.

Tabelul 10

Estimarea evoluției pieței Uniunii de înlocuire a anvelopelor noi

(241)

Conform tabelului de mai sus, se preconizează că vânzările din 2018 de anvelope noi de nivel 3 vor crește cu peste 53 % în comparație cu nivelurile din 2014, în timp ce volumele vânzărilor de anvelope de nivel 1 și 2 rămân similare și se preconizează că vor crește cu doar 6 % în comparație cu nivelurile din 2014. Această evoluție trebuie privită în contextul unei creșteri drastice a concurenței de la nivelul 3 din partea producătorilor-exportatori din țara în cauză în perioada 2014-2018, precum și al nivelurilor de profit neviabile din punct de vedere financiar de la nivelul 3 pentru producătorii din Uniune ai produsului în cauză.

(242)

Comisia a observat că această schimbare de pe piața Uniunii de înlocuire a afectat producătorii din Uniune care, la nivelurile 1 și 2, ar fi generat niveluri de profit mult mai mari. Acest lucru poate fi înțeles numai în lumina motivelor expuse la considerentul 141 și următoarele, și anume ca măsură de a proteja principalul factor de valoare pentru nivelurile mai ridicate care fac distincția între vânzările de nivelurile 1 și 2 ale Uniunii de importurile de nivelurile 1 și 2 din țara în cauză. Creșterea vânzărilor de nivel 3 cu profit scăzut și, prin urmare, a concurenței pe segmentul vânzărilor de nivel 3 arată că presiunea exercitată de efectul de cascadă invers asupra vânzărilor de nivel 1 și 2 a fost resimțită de producătorii din Uniune ai produsului în cauză în timpul perioadei de anchetă și înainte de aceasta, precum și că această presiune va crește inclusiv în cursul perioadei de după anchetă.

(243)

CRIA și CCCMC au atras atenția asupra afirmației Comisiei potrivit căreia a devenit mai puțin posibil să se reșapeze o anvelopă uzată de calitate superioară (considerentul 202 din regulamentul provizoriu). Nu s-au furnizat însă cifre statistice în acest sens. Faptul că este posibil să se închidă fabrici și ateliere de reșapare nu înseamnă neapărat că există mai puține posibilități de a reșapa anvelope uzate de calitate superioară, întrucât cererea pentru astfel de anvelope de calitate superioară a scăzut după criza financiară potrivit înseși Comisiei (considerentul 200 din regulamentul provizoriu). CRIA și CCCMC au solicitat Comisiei să comunice cifrele privind vânzările de anvelope de nivel 1 și capacitatea efectivă de reșapare, pentru a permite să se evalueze în ce măsură disponibilitatea facilităților de reșapare a scăzut efectiv, ținând seama de vânzările în scădere de anvelope de nivel 1. Grupul Giti a remarcat faptul că nu s-au prezentat de către Comisie date privind cota de piață în funcție de nivel, informații necesare pentru a verifica dacă teoria efectului de cascadă invers, formulată de Comisie este susținută de fapte. Această teorie a fost fondată pe supoziția conform căreia importurile ieftine de nivel 3 au pus presiune din punctul de vedere al prețurilor pe cota de piață și au preluat cota de piață de la producătorii din Uniune de nivel 2 (și de nivel 1). Cu toate acestea, dacă datele privind cota de piață pe nivel ar indica faptul că producătorii din Uniune de nivel 1 și/sau de nivel 2 au reușit efectiv să își mențină (sau chiar să își crească) cota de piață, acest lucru ar submina inevitabil această teorie. Grupului Giti nu îi este clar dacă Comisia a optat să nu comunice informații privind cota de piață sau dacă aceste informații pur și simplu nu au fost colectate. În orice caz, Grupul Giti a îndemnat Comisia să comunice (și, dacă este necesar, să colecteze) aceste informații pentru a verifica corectitudinea teoriei efectului de cascadă invers, formulată de Comisie.

(244)

În ceea ce privește indicatorii macroeconomici, pentru care Grupul Giti a solicitat realizarea unei analize pe nivel, Comisia a explicat în considerentele 128 și 132 că era oportun să se analizeze situația economică a industriei din Uniune în totalitatea sa. Exista capacitate, producție și importuri la toate nivelurile. Nivelul 3, în cadrul căruia au loc majoritatea importurilor din China, frâna dezvoltarea întregii industrii, astfel cum se arată în regulamentul provizoriu. Prețurile de dumping practicate de China subcotau semnificativ prețurile industriei din Uniune la toate nivelurile în cursul perioadei de anchetă. Pe parcursul perioadei examinate, performanța per ansamblu a industriei din Uniune s-a deteriorat. Unele fabrici care produceau anvelope de diverse niveluri au trebuit să își închidă porțile (55) și mulți reșapatori au fost nevoiți să oprească producția. Comisia a stabilit că cel puțin 85 de IMM-uri au oprit producția, ceea ce a redus capacitatea de reșapare, astfel cum se explică în considerentul 202 din regulamentul provizoriu.

(245)

CRIA și CCMC au susținut că afirmația Comisiei potrivit căreia „producătorii de anvelope noi din Uniune nu au altă opțiune decât să-și consolideze, la rândul lor, prezența în cadrul nivelului 3” (considerentul 202 din regulamentul provizoriu) a fost dificil de înțeles, întrucât Comisia însăși a explicat că toți reșapatorii integrați (prin urmare, producătorii de anvelope noi care se ocupă, de asemenea, de reșapare) ar face parte din nivelul 2 (considerentul 58 din regulamentul provizoriu).

(246)

Comisia a subliniat faptul că, în Nota privind clasificarea anvelopelor noi și reșapate în funcție de marcă, existau mărci ale producătorilor din Uniune de anvelope noi clasificate ca fiind de nivel 3.

(247)

Comisia a afirmat că „din informațiile aflate la dispoziția Comisiei a rezultat” că tendința de stabilire a prețurilor s-a schimbat și că, în prezent, se susține că prețurile de la nivelul 3 afectează prețurile de la nivelul 1 (considerentul 206 din regulamentul provizoriu). CRIA și CCCMC au solicitat ca aceste informații să fie puse la dispoziția părților interesate.

(248)

Comisia a considerat că interdependența dintre niveluri cuprindea, de asemenea, o justificare a stabilirii prețurilor pe niveluri. De fapt, producătorii de anvelope noi din Uniune care utilizau o strategie de multi-marcă au convenit asupra faptului că o schimbare de preț aplicată la un nivel declanșa, obligatoriu, o ajustare a prețului portofoliului general, iar unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a furnizat o explicație motivată, aceste aspecte fiind, de asemenea, luate în considerare de Comisie la formularea concluziei privind presiunea asupra prețurilor pe niveluri (56).

(249)

Anumite părți interesate au susținut că evoluția profitabilității nivelurilor 1, 2 și 3 nu corespundea interdependenței dintre niveluri. Acestea au indicat că profitabilitatea producătorilor de nivel 1 din Uniune din timpul perioadei de anchetă (de 17,5 %) este mai mare decât profitul-țintă (și anume, ar putea exista profit în absența importurilor care fac obiectul unui dumping) stabilit de Comisie (15,6 %) (conform celor descrise în considerentul 196, profitabilitatea a fost revizuită la 15,4 % după comunicarea constatărilor finale). În mod asemănător, profitabilitatea producătorilor de nivel 2 din Uniune din timpul perioadei de anchetă (de 15,3 %) a fost, în esență, aceeași cu profitul-țintă. Mai mult, dacă profitabilitatea producătorilor din Uniune de nivel 1 și 2 a fost afectată (indirect) de importurile ieftine de nivel 3, se poate preconiza o evoluție asemănătoare în ceea ce privește profitabilitatea, ca în cazul producătorilor din Uniune de nivel 3. Lucrurile nu stau însă astfel. În timp ce profitabilitatea nivelului 3 a scăzut de la 6,1 % la 0,6 % în 2015 (conform celor descrise în considerentul 197, profitabilitatea a fost revizuită de la 5,9 % la 0,5 %, după comunicarea constatărilor finale), în perioada 2014-2015, profitabilitatea producătorilor de nivel 1 a crescut, de fapt, de la 17,9 % la 21,8 %. De asemenea, în timp ce profitabilitatea nivelurilor 1 și 2 a scăzut între 2015 și 2016, în aceeași perioadă, profitabilitatea producătorilor de nivel 3 a crescut de patru ori, de la 0,5 % la 2,7 %. Pe scurt, părțile respective susțin că nu exista nicio legătură între evoluția profitabilității nivelului 3 și cea a nivelurilor 1 și 2. Singura perioadă în care a existat o corelație în ceea ce privește evoluția profitabilității a fost între 2016 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, ușoara scădere înregistrată în ceea ce privește profitabilitatea în timpul perioadei de anchetă poate fi explicată printr-o creștere bruscă a costurilor materiilor prime care nu fusese încă transformată în prețuri de vânzare mai mari. În ceea ce privește evoluția prețurilor de vânzare, se admite că datele furnizate în regulamentul provizoriu au indicat o scădere a prețurilor de vânzare de 9 % (pentru nivelul 1) și de 12 % (pentru nivelul 2) pe parcursul perioadei examinate. Această tendință de scădere nu poate fi atribuită importurilor de nivel 3 din China, din următoarele motive. În primul rând, astfel cum a recunoscut Comisia în celelalte secțiuni ale regulamentului provizoriu - dar pare să fi ignorat acest lucru atunci când și-a elaborat teoria efectului de cascadă invers - costul de producție (din cauza unei scăderi a prețurilor materiilor prime) a scăzut în timpul perioadei de anchetă. Pentru nivelul 1, costul de producție a scăzut cu 9 %, exact aceeași scădere precum cea înregistrată pentru prețurile de vânzare. În mod asemănător, pentru nivelul 2, costul de producție a scăzut cu 9 %. Cu alte cuvinte, părțile interesate respective au susținut că scăderea prețurilor observată de Comisie se explică pe deplin (pentru nivelul 1) și în proporție de 75 % (pentru nivelul 2) prin scăderea costului de producție. Părțile interesate susțin că acest lucru reiese, de asemenea, din faptul că, odată cu creșterea costului de producție între 2016 și perioada de anchetă, au crescut și prețurile de vânzare. În al doilea rând, a existat, pe piața Uniunii, o tranziție către anvelope mai mici. Prețul unitar al anvelopelor mai mici este mai scăzut decât în cazul anvelopelor mari, iar acest lucru explică parțial scăderea prețurilor de vânzare pe parcursul perioadei de anchetă. Părțile interesate respective susțin că această evoluție nu a fost luată în considerare de către Comisie.

(250)

Comisia a considerat că lipsa de corelație privind evoluția profitabilității diverselor niveluri poate fi explicată prin modul în care s-au luat deciziile de achiziționare. Există un decalaj de timp dată fiind natura produsului și gama de opțiuni pe care le are la dispoziție utilizatorul în funcție de situație. Într-adevăr, gama de opțiuni de care dispune utilizatorul depinde de faptul dacă acesta are sau nu o anvelopă și, în caz afirmativ, dacă aceasta ar putea sau nu să fie reșapată în continuare, de prețul relativ al opțiunilor disponibile etc. De exemplu, dacă utilizatorul trebuie să achiziționeze o anvelopă, acesta va lua probabil decizia pe baza întregii game pe care o are la dispoziție. Cu toate acestea, dacă utilizatorul are deja o anvelopă reșapabilă, costul reșapării anvelopei va concura, probabil, cu cel al achiziționării unei noi anvelope de nivel 3, fără venitul realizat în urma vânzării carcasei.

(251)

În plus, informațiile colectate de Comisie privind diferitele mărimi comercializate pe piața Uniunii pe parcursul perioadei examinate nu au susținut argumentul potrivit căruia prețurile și costurile au fost mai mici din cauza prezenței relativ mai puternice pe piață a anvelopelor mai mici (57). Datele au indicat că gama de produse de pe piață era stabilă și că ea rămâne concentrată pe dimensiunile principale. Mai mult, o astfel de reducere a dimensiunii medii a produsului nu a putut fi identificată în datele Eurostat pentru importurile din China și a relevat că, din contra, ponderea anvelopelor importate din China a crescut cu 3 % între 2014 și perioada de anchetă. Dimpotrivă, Comisia a remarcat adaptări structurale la nivel general realizate de industria din Uniune pentru a reduce costurile, ca rezultat al „efectului de domino” asupra diferitelor niveluri existente.

(252)

Anumite părți interesate au susținut că au existat importuri substanțiale (care au reprezentat o cotă de piață de 11,9 %; cu peste 1 % mai mult față de 2014) din alte țări și că acestea au fost făcute la prețuri în scădere (în cursul perioadei examinate, prețul mediu de import a scăzut cu 17 %). Stabilirea prețurilor acestora indica, de asemenea, că aceste importuri vizau segmentul de nivel 1 și/sau de nivel 2 al pieței. Importurile din Turcia, Thailanda, Japonia, Coreea de Sud, precum și din alte țări (cu excepția Rusiei) au subcotat în mod constant prețurile producătorilor din Uniune de nivelul 1, cu valori între 10 % și 25 %. În etapa provizorie și după comunicarea constatărilor finale, Grupul Giti a afirmat că scăderile de preț în ceea ce privește nivelurile 1 și 2 este posibil să fi fost provocate de importurile de anvelope de nivel 1 și 2 din alte țări și nu de presiunea exercitată asupra prețurilor de existența anvelopelor de nivel 3 din China. Din nou, o astfel de situație ar submina inevitabil teoria Comisiei. În orice caz, conform celor remarcate de partea interesată în cauză, în lipsa unei examinări în ceea ce privește volumele de import (și prețurile de import) de anvelope de nivel 1 și 2 din alte țări, ar fi imposibil să se stabilească dacă teoria Comisiei este sau nu corectă din punct de vedere factual.

(253)

În ceea ce privește afirmația respectivă, Comisia a constatat că analiza prezentată de Grupul Giti era deficitară, întrucât aceasta considera că toate importurile au fost vândute direct primilor clienți independenți în Uniune. Teoria respectivă nu ia în considerare aspectul conform căruia prețurile medii pot fi afectate de faptul că unele dintre aceste importuri le sunt vândute unor părți interesate afiliate. Mai mult, statisticile privind importurile nu au oferit un preț mediu per nivel, astfel încât Comisia nu a fost în măsură să analizeze prețurile de import în funcție de nivel, astfel cum solicitase Grupul Giti. Prin urmare, analiza propusă nu poate fi efectuată pe baza informațiilor pe care Comisia le-a putut colecta până în prezent în cursul anchetei sau a informațiilor primite de la părțile interesate și, în consecință, analiza respectivă a fost respinsă.

(254)

Prin urmare, Comisia a respins argumentele prezentate de părțile interesate și a confirmat constatările sale inițiale.

(255)

Date fiind considerentele anterioare, Comisia și-a confirmat constatările inițiale din considerentele 208 și 209 din regulamentul provizoriu. Întreaga industrie din Uniune se afla sub o presiune intensă. În perioada examinată, s-a înregistrat o reducere a capacităților de producție, a investițiilor și a ocupării forței de muncă, precum și o pierdere semnificativă la nivelul cotei de piață, în pofida scăderii constante a prețurilor de vânzare. Importurile din China subcotau în mod substanțial prețurile industriei din Uniune. Profitabilitatea întregii industrii din Uniune a scăzut, de asemenea, chiar într-un ritm mai accelerat spre sfârșitul perioadei examinate. În plus, stocurile de anvelope de toate tipurile au crescut, în special în timpul perioadei de anchetă, afectând negativ situația financiară a industriei din Uniune. Mulți reșapatori IMM au sistat producția și nu au putut beneficia de redresarea economică. Comisia a considerat importante, de asemenea, observațiile prezentate de AIRP, Bundesverband Reifenhandel und Vulkaniseur-Handwerk (asociația reșapatorilor italieni și, respectiv, germani), Banden Plan Europa B.V. (reșapator din Uniune) sau Vipal Europe (furnizor de bandă de rulare), subliniind faptul că impunerea de măsuri provizorii a declanșat deja un impuls pozitiv în sector. În special, reșapatorii din mai multe state membre ale Uniunii au înregistrat comenzi mai mari începând cu mai 2018 și consideră că această perspectivă optimistă ar putea continua dacă măsurile provizorii ar fi confirmate.

(256)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti a afirmat că îmbunătățirea performanței reșapatorilor s-ar putea datora mai degrabă unei tendințe de creștere a costurilor materiilor prime decât instituirii de măsuri provizorii. Comisia nu a identificat dovezi care să lege evoluția costurilor materiilor prime de creșterea ordinelor comerciale raportate de reșapatori. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(257)

În ceea ce privește profitabilitatea industriei din Uniune, Comisia a recunoscut observațiile critice primite de la Grupul Aeolus, conform cărora nivelul 3 înregistrează pierderi în cursul perioadei de anchetă (– 0,7 %), în timp ce profitabilitatea nivelurilor 1 și 2 a atins valori cu două cifre. Cu toate acestea, Comisia nu a împărtășit concluzia potrivit căreia acest indicator, care arată o diferență în ceea ce privește profitabilitatea în funcție de niveluri, ar putea nega o constatare a prejudiciului material pentru întreaga industrie din Uniune.

(258)

Toți indicatorii relevanți arată faptul că industria din Uniune a suferit prejudicii materiale la nivelul 3. În plus, pe lângă marja de profit negativă, s-a înregistrat o scădere semnificativă în materie de ocupare a forței de muncă, în special pentru activitatea de reșapare. Nivelul de subcotare de 31 % este semnificativ pentru nivelul 3, unde efectul în materie de volum al concurenței din China se resimte de asemenea cel mai mult. Astfel cum se arată în tabelul 9, se observă o schimbare vizibilă și constantă (de la an la an) a vânzărilor de anvelope noi ale producătorilor din Uniune către nivelul 3. În 2016, vânzările în Uniune indicate în tabelul 9 ajunseseră la 5 milioane de anvelope de nivel 3. Această evoluție a continuat în 2017. Prognoza pentru 2018 indică o creștere și mai mare în ceea ce privește tranziția respectivă a vânzărilor către nivelul 3, demonstrând astfel clar presiunea asupra prețurilor la care sunt supuși producătorii din Uniune de nivel 1 și 2.

(259)

În această privință, astfel cum se prevede în considerentele 210 și 211 din regulamentul provizoriu și astfel cum se motivează în continuare la secțiunea 4.6 din prezentul regulament, Comisia și-a menținut poziția conform căreia există o interdependență puternică între niveluri, cu un efect de cascadă invers. Contrar observațiilor prezentate de numeroase părți interesate, există o singură piață pentru anvelope din punctul de vedere al producătorilor din Uniune, care o împart în trei niveluri, în principal din rațiuni de strategie de comercializare și de diferențe în materie de calitate. Acest lucru înseamnă că producătorii din Uniune iau în considerare evoluțiile existente la toate cele trei niveluri. Prin urmare, presiunea asupra prețurilor și asupra volumelor de la nivelul 3 are un impact direct, de asemenea, asupra celorlalte două niveluri, astfel cum se prevede în considerentul 234 și următoarele. Mai mult, consumatorii de anvelope au ales între anvelope din toate cele trei niveluri: aceștia pun în balanță disponibilitatea de a plăti un preț mai mare cu durata de viață preconizată a anvelopelor și costurile asociate. În consecință, comportamentul producătorilor și al consumatorilor confirmă faptul că există o interdependență puternică între niveluri. Astfel, tranziția observată spre nivelul 3 exercită o presiune continuă, de asemenea, asupra celorlalte două niveluri. În această privință, Comisia a remarcat în continuare că importurile care fac obiectul unui dumping vizează, în principal, nivelul 3. În vederea interdependenței dintre niveluri și a importanței din ce în ce mai mari a nivelului 3, Comisia a considerat că tendințele negative observate deja pentru întreaga industrie din Uniune pot doar să continue în viitorul apropiat.

(260)

Mai mult, în pofida invitației exprese, exprimate în considerentele 213 și 214 din regulamentul provizoriu, de a formula observații niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a infirmat ipoteza emisă de industria din Uniune potrivit căreia există riscul de agravare în continuare a prejudiciului. Astfel, Comisia a acceptat faptul că toate capacitățile neutilizate din RPC reprezintă aproximativ 40 % din exporturile actuale din China.

(261)

În urma comunicării constatărilor finale, CRIA și CCCMC au afirmat că nu simt nevoia să prezinte observații cu privire la afirmațiile referitoare la nivelul capacităților neutilizate în RPC, întrucât acestea sunt irelevante pentru cazul respectiv.

(262)

Comisia nu este de acord. Riscul unei noi agravări a prejudiciului este evidențiat, de asemenea, de cel de Al 13-lea plan pe cinci ani pentru dezvoltarea industriei chimice și petrochimice din China, care urmărește inovarea tehnologică, ajustarea structurală și dezvoltarea ecologică. Acest plan se aplică în cazul industriei anvelopelor, iar în cadrul anchetei antisubvenție desfășurată în paralel Comisia a identificat deja un număr mare de subvenții. Acestea susțin faptul că producătorii-exportatori chinezi dispun de avantajul structural de a avansa pe lanțul valoric, având acces continuu la finanțare ieftină. Dacă anvelopele de calitate superioară din RPC ar concura din ce în ce mai mult cu anvelopele din Uniune la prețuri de dumping, acest lucru ar reduce marjele industriei anvelopelor din Uniune, reducând astfel capacitatea acesteia de a investi și a inova. La rândul său, această situație ar putea forța industria din Uniune să se bazeze pe anvelope de calitate inferioară care necesită investiții limitate în C&D, afectând și mai mult reșapabilitatea acestora și aducând, prin urmare, prejudicii tuturor celor trei niveluri.

(263)

Din cauza situației prejudiciabile de la nivelul 3 și a efectului de cascadă invers care se resimte la momentul actual în cazul nivelurilor 2 și 1, Comisia și-a menținut, prin urmare, concluzia conform căreia întreaga industrie a suferit prejudicii materiale în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(264)

Anumite părți interesate au susținut că nu s-a demonstrat de către Comisie modul în care volumul și nivelul prețurilor importurilor de anvelope din China au afectat material industria din Uniune, nici individual, nici cumulat. Deși importurile de la exportatorii din China în Uniune au crescut cu 1 124 101 articole în timpul perioadei examinate, consumul din Uniune a crescut, de asemenea, cu 1 249 178 articole. Astfel, creșterea în ceea ce privește importurile din China la prețuri competitive nu ar putea să aducă atingere vânzărilor pe piață realizate de industria din Uniune. Mai mult, faptul că unii producători din Uniune au trebuit să părăsească un segment al pieței și că stabilirea prețurilor s-a modificat pe piața Uniunii nu înseamnă neapărat că importurile din China sunt responsabile de prejudiciul material adus industriei din Uniune. Faptul că prețurile exportatorilor din China erau mai mici decât cele ale industriei din Uniune și că producătorii din Uniune nu au putut beneficia de creșterea consumului și că s-au văzut nevoiți să își reducă prețurile pentru a fi mai competitivi nu este suficient pentru a demonstra că importurile din China sunt responsabile de prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(265)

Comisia a reiterat faptul că, în cursul perioadei de anchetă, prețurile de dumping practicate de China au subcotat semnificativ, la toate nivelurile, prețurile industriei din Uniune. Acestea au fost, în medie, mult mai mici pe parcursul întregii perioade examinate. Mai mult, faptul că prețurile de import au rămas stabile între 2014 și 2015, au scăzut în 2016 și că ele s-au menținut la același nivel scăzut pe parcursul perioadei de anchetă (a se vedea considerentul 147 din regulamentul provizoriu) nu se poate explica prin evoluția prețurilor materiilor prime. Acestea din urmă au scăzut la începutul perioadei examinate, însă ele au crescut în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, producătorii-exportatori chinezi nu și-au revizuit prețurile în sens ascendent. Aceasta a indicat faptul că producătorii-exportatori doreau să acumuleze mai multă cotă de piață în detrimentul industriei din Uniune.

(266)

Un producător-exportator a susținut că nu există o legătură de cauzalitate între importurile din China și prejudiciul adus industriei din Uniune, întrucât importurile din China sunt prezente predominant pe piața de nivel 3, în vreme ce majoritatea producătorilor din Uniune vând produse de nivel 1 și 2. Această afirmație este greșită din punct de vedere factual. Produsele care se încadrează la nivelurile 1 și 2 reprezintă aproximativ 35 % din totalul importurilor din China. Mai mult, astfel cum s-a explicat în secțiunea 4.7 de mai sus în ceea ce privește interdependența dintre anvelopele noi și cele reșapate și între diversele niveluri, există o relație de simbioză între niveluri. Presiunea exercitată asupra prețurilor și volumelor de anvelopele ieftine de nivel 3 și care fac obiectul unui dumping afectează, de asemenea, prețul de la alte niveluri. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(267)

Același producător-exportator a susținut că analiza prejudiciului și, prin urmare, analiza de cauzalitate ar trebui realizate luându-se în considerare faptul că anvelopele de nivel 3 erau mai ieftine, dat fiind că acestea au o durată de viață mult mai mică decât anvelopele de nivel 1 și 2. Evaluarea cotei de piață ar trebui realizată prin compararea cotei de piață în ceea ce privește valoarea, și nu cantitatea. Dacă se ia în considerare acest lucru, scăderea cotei de piață a industriei din Uniune și creșterea cotei de piață a producătorului-exportator din China sunt mult mai puțin pronunțate.

(268)

Comisia a recunoscut că durata de viață a anvelopelor este un aspect important al analizei, care demonstrează interdependența dintre niveluri. Aceasta nu a acceptat însă că acest aspect ar nega constatarea cauzalității. Chiar dacă se admite că cota de piață a anvelopelor din China în Uniune are o valoare mai mică din cauza „duratei de viață mai scurte” decât „per unitate”, aceasta nu schimbă cu nimic faptul că tocmai din cauza atractivității din ce în ce mai mari pentru consumatori de a cumpăra anvelope „la preț scăzut și cu kilometraj mic” din China, industria din Uniune a început să resimtă presiune și a suferit prejudicii materiale.

(269)

O parte interesată a susținut că scăderea prețului importurilor din China este cauzată de o schimbare în ceea ce privește gama de produse, declanșată de cererea din ce în ce mai mare de anvelope mai mici. Nu s-au găsit elemente de probă care să susțină afirmația respectivă. În orice caz, chiar dacă dimensiunea ar avea un impact asupra evoluției prețurilor medii, importurile din China au subcotat prețurile din industria din Uniune în cazul acelorași dimensiuni, întrucât comparația se realizează întotdeauna per tip de produs. În consecință, Comisia a respins afirmația respectivă.

(270)

Mai multe părți interesate au susținut că Comisia ar trebui să furnizeze o analiză suplimentară a impactului importurilor din Rusia, ale căror prețuri erau stabilite la nivelul importurilor din China.

(271)

Comisia a constatat că există o diferență crucială între volumele importate. În timp ce importurile din China au crescut de la 3,5 milioane de anvelope în 2014 la 4,6 milioane de anvelope (și anume cu 1 100 000 de articole) în perioada de anchetă, importurile din Rusia au crescut de la 0,2 milioane de anvelope la 0,3 milioane de anvelope (și anume, cu doar 100 000 de articole) în aceeași perioadă. Date fiind cantitățile limitate care provin din Rusia (acestea reprezintă doar 6 % din volumele totale de importuri din RPC și dețin doar 1,29 % din cota de piață a pieței Uniunii) la un preț asemănător, aceste importuri nu pot slăbi legătura de cauzalitate dintre importurile din China și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(272)

Alte părți interesate au susținut că importurile din alte țări precum Japonia, Coreea de Sud și Turcia s-au realizat în cantități semnificative și la prețuri mai mici decât cele ale industriei din Uniune. Din cauza prețului și a cantității lor, se afirmă că acestea au rupt legătura de cauzalitate dintre importurile din China și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(273)

Comisia a observat că prețurile de import din Japonia, Coreea de Sud și Turcia se situau cu mult peste prețurile de import din China. Mai mult, acestea reprezintă, în mare parte, prețuri de transfer către importatorii afiliați. Prin urmare, prețurile de import respective nu pot servi drept bază pentru o comparație cu prețurile industriei din Uniune. În cele din urmă, anvelopele din Japonia, Coreea de Sud și Turcia au fost vândute la un preț care corespundea nivelului respectiv pe piața din Uniune. Prin urmare, importurile în cauză nu ar trebui să aducă un prejudiciu industriei din Uniune. În ceea ce privește cantitățile, cotele de piață ale acestora au rămas stabile (volumul a scăzut cu 50 000 de articole în cazul Coreei de Sud, a rămas stabil în cazul Japoniei și a crescut cu 170 000 de articole în cazul Turcie) și au reprezentat aproximativ jumătate din volumul importurilor care proveneau din RPC. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(274)

Anumite părți interesate au susținut că industria din Uniune a suferit pierderi, deoarece ea exportă în pierdere pe parcursul perioadei examinate, fapt care a afectat randamentul investițiilor sale, precum și capacitatea acesteia de a investi. Astfel cum s-a indicat în considerentul 226 din regulamentul provizoriu, prețurile de export medii sunt afectate de valorile de transfer către societăți afiliate. Mai mult, costurile de producție raportate în considerentul 176 din regulamentul provizoriu au fost calculate pentru vânzările practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienți neafiliați. Acest lucru nu permite formularea de concluzii semnificative pe baza comparării celor două seturi de date. În plus, microindicatorii au arătat că exporturile producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost considerate profitabile. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(275)

Comisia a reiterat faptul că volumele au rămas stabile pe parcursul perioadei examinate. În plus, aceste prețuri sunt prețuri de transfer între părți afiliate și, prin urmare, nu se poate formula nicio concluzie pe baza faptului că aceste prețuri indică o tendință în scădere în timpul perioadei examinate. Prin urmare, afirmațiile respective au fost respinse. Astfel, Comisia confirmă că nu există dovezi conform cărora activitatea de export a industriei din Uniune ar putea atenua legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul constatat.

(276)

Grupul Giti a susținut că anvelopele noi au devenit mai ieftine pe măsură ce au scăzut costurile, însă reșapatorii nu au putut beneficia de pe urma acestei scăderi, întrucât proporția de materii prime din costul lor de producție este mult mai mică față de anvelopele noi. Acest lucru explică pierderea suferită de industria de reșapare la nivelul 3, care a survenit în principal din cauza evoluției prețurilor materiilor prime, întrucât acestea se află într-o scădere continuă din 2012 și au început să se redreseze abia în 2017.

(277)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 152, prețurile importurilor din China nu au urmat evoluția prețurilor materiilor prime, în timp ce costul de producție al industriei din Uniune a reflectat această evoluție (58). Pierderile au survenit din cauza faptului că importurile din China subcotează substanțial prețurile industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(278)

Grupul Aeolus și Pirelli au susținut că nu s-a luat în considerare de către Comisie faptul că doi mari producători au investit substanțial în activitatea lor de reșapare. Se afirmă că acest lucru ar putea explica de ce alți producători din Uniune au trebuit să părăsească nivelul 3 al pieței. Potrivit părților respective, criza economică a determinat doi mari producători (Goodyear și Continental) să investească în activitatea lor de reșapare, iar aceștia și-au deschis propriile fabrici de reșapare. Conform informațiilor disponibile, capacitatea de producție a fiecărei fabrici este echivalentă cu producția anuală a zece mici reșapatori. Grupul Aeolus consideră ca aceste investiții au condus la prejudicii autoprovocate. Se consideră că aceste investiții au creat supracapacitate, că au crescut în mod artificial costurile unitare și, în consecință, că au cauzat reducerea profitului. Efectul investițiilor asupra întregii industrii din Uniune este, se pare, suficient pentru a atenua orice potențială legătură de cauzalitate între importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune, fie luat în calcul individual, fie luat în calcul împreună cu ceilalți factori cunoscuți.

(279)

Conform informațiilor furnizate de ETRMA și de unii mari producători, astfel cum se descrie în considerentele 189-191, producția marilor producători (care utilizează în principal un proces de reșapare la cald) a scăzut de fapt în cursul perioadei examinate (producția a scăzut de la aproximativ 2,4 milioane în 2014 la 2,2 milioane în perioada de anchetă). Astfel, aceste cifre nu susțineau afirmația potrivit căreia investiția celor doi mari producători a produs o supracapacitate. Prin urmare, afirmația respectivă privind prejudiciul autoprovocat a fost respinsă.

(280)

Unele părți interesate au prezentat observații potrivit cărora cererea în creștere de anvelope mai mici a afectat, probabil, gama de produse în diferiți ani, astfel încât, în mod proporțional, anvelopele de diametre mai mici s-au vândut către finalul perioadei de anchetă. Din cauza restricțiilor impuse vehiculelor în ceea ce privește greutatea și dimensiunea în zonele urbane și a dezvoltării activității de comerț electronic (care impune ca marfa să fie împărțită în cantități mai mici ceea ce, la rândul său, necesită camioane și camionete mai ușoare), s-a înregistrat o tranziție către o cerere crescută de anvelope mai mici. Această observație nu s-a aplicat numai în cazul vânzărilor realizate de producătorii din Uniune. Importurile din China au răspuns, de asemenea, cererii crescute de anvelope mai mici și, prin urmare, acest fapt a explicat (parțial) scăderea prețurilor de vânzare ale importurilor din China.

(281)

Referitor la afirmația privind evoluția gamei de produse, informațiile colectate de Comisie privind dimensiunile anvelopelor comercializate pe piața Uniunii pe parcursul perioadei examinate nu susțin argumentul potrivit căruia prețurile și costurile sunt mai mici din cauza prezenței relativ mai puternice pe piață a anvelopelor mai mici (59). Datele pentru perioada de anchetă indică, mai degrabă, faptul că gama de produse de pe piață este stabilă și că ea rămâne concentrată pe dimensiunile principale. Mai mult, o astfel de reducere a dimensiunii medii a produsului nu poate fi identificată în datele Eurostat pentru importurile din China și a relevat faptul că, din contră, greutatea anvelopelor importate din China a crescut cu 3 % între 2014 și în perioada de anchetă (60). Dimpotrivă, Comisia a remarcat faptul că industria operase adaptări structurale la nivel general pentru a reduce costurile, în perspectiva „efectului de domino” asupra diferitelor niveluri existente. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(282)

Nici importurile din Rusia (din cauza volumului lor mic), nici cele din Japonia, Coreea de Sud și Turcia (din cauza prețurilor de transfer ale acestora, care erau chiar mai mari decât cele din China) nu au fost principala cauză a prejudiciului adus industriei din Uniune. Nici performanța la export și evoluția costurilor Uniunii nu s-au aflat la originea situației prejudiciabile a acesteia. Aceasta din urmă nu se poate explica nici prin alte fapte, cum ar fi investiția în activitatea de reșapare din partea a doi mari producători și evoluția gamei de produse.

(283)

Prin urmare, Comisia și-a confirmat constatările, astfel cum sunt prezentate în considerentele 229 și 232 din regulamentul provizoriu, conform cărora prejudiciul material suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din RPC și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au slăbit legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(284)

Comisia și-a confirmat constatările provizorii prevăzute în considerentele 234 și 235 din regulamentul provizoriu, și anume că impunerea de măsuri va fi în interesul fabricanților din Uniune.

(285)

Grupul Aeolus și Pirelli, Grupul Giti și Kirkby au considerat că industria de reșapare din Uniune ar fi afectată negativ de oferta redusă și de prețul mai mare al carcaselor. În opinia acestora, măsurile antidumping referitoare la anvelopele de nivel 1 și 2 ar avea un impact negativ asupra reșapatorilor independenți din Uniune, care utilizează carcasele de la nivelurile respective în linia lor de producție. Grupul Giti a reiterat afirmații similare în urma comunicării constatărilor finale.

(286)

Comisia nu a fost de acord cu această evaluare. În pofida faptului că marii producători din Uniune au operațiuni de reșapare integrate, multe dintre carcasele acestora sunt încă reșapate de reșapatori independenți din Uniune. În plus, reșapatorii independenți din Uniune au indicat Comisiei că, la momentul actual, există un excedent de aprovizionare cu carcase. În evaluarea acestora, mulți consumatori consideră că este mai ieftin să cumpere anvelope de nivel inferior din China decât să le reșapeze pe cele existente. Aceasta înseamnă că a trebuit să se renunțe la multe carcase care ar fi putut fi reșapate. Cel mai important, în timp ce reșapatorii independenți și asociațiile au sprijinit măsurile, niciun reșapator din Uniune nu s-a opus măsurilor. Acest lucru arată că măsurile sunt în interesul industriei de reșapare din Uniune.

(287)

În urma comunicării constatărilor finale, CRIA și CCCMC au afirmat că un reșapator din Uniune a declarat că măsurile nu erau în interesul său. Cu toate acestea, deoarece nu a fost susținută de nicio dovadă, această afirmație nu a fost luată în considerare.

(288)

Grupul Aeolus și Pirelli, precum și Grupul Giti și Heuver au susținut că, dacă măsurile ar fi adoptate, ar exista o scădere a importurilor din China, ceea ce ar conduce la o scădere generală în materie de aprovizionare. La rândul său, aceasta ar genera o creștere speculativă a prețurilor, în detrimentul utilizatorilor finali. Măsuri care să protejeze industria din Uniune ar presupune, de asemenea, că utilizatorii finali ar dispune de mai puțină libertate în ceea ce privește alegerea produsului.

(289)

Comisia a considerat că exista suficientă capacitate generală în Uniune pentru a aproviziona piața internă, astfel cum s-a indicat în tabelul 4. Mai mult, există mulți producători din țări terțe (Turcia, Coreea de Sud, Japonia, Rusia, Thailanda, și multe alte țări) care își comercializează deja produsele pe piața din Uniune. Volumele lor de vânzări combinate pe perioada examinată au fost relativ stabile, cu o cotă de piață de aproximativ 10 %. Comisia a reamintit că prețurile din China erau cu mult sub cele din toate celelalte mari țări importatoare. Potrivit Eurostat, prețul mediu de import din Republica Populară Chineză era de 128,8 EUR/articol (astfel cum s-a indicat în tabelul 3 din regulamentul provizoriu), în timp ce prețurile de import din toate celelalte țări erau de 189 EUR/articol în perioada de anchetă (astfel cum s-a indicat în tabelul 18 din regulamentul provizoriu). Prin urmare, se poate preconiza în mod rezonabil că, odată ce condițiile echitabile sunt restabilite pe piața din Uniune, importurile din toate țările vor răspunde ofertei necesare.

(290)

Comisia a reamintit, de asemenea, că piața din Uniune este o piață competitivă pe care mulți producători activi la toate nivelurile se află într-o concurență acerbă. În consecință, importurile la un nivel echitabil al prețurilor vor continua să exercite o presiune concurențială suplimentară asupra prețurilor industriei din Uniune.

(291)

Mai mulți importatori au susținut că s-ar putea să părăsească de tot piața dacă se vor impune măsurile respective. Comisia a reamintit că scopul impunerii de măsuri antidumping este de a restabili condiții echitabile, astfel încât producătorii din Uniune și cei din țările terțe să poată concura echitabil. Astfel, taxele sunt stabilite doar la un nivel care ar permite totuși importurilor din China să concureze în continuare cu producătorii din Uniune, dar la prețuri corecte. În plus, dat fiind că diferența mare dintre prețurile practicate de China care fac obiectul unui dumping și prețurile de import din toate celelalte țări va fi redusă ca urmare a luării măsurilor respective, importatorii vor avea oportunități de afaceri sporite de a comercializa anvelope pentru autobuze și camioane din alte țări.

(292)

În urma comunicării constatărilor finale, Asociația producătorilor-reșapatori a susținut că oferta este asigurată. Potrivit asociației, nu există o penurie de produse, dat fiind că datele comerciale arată că producătorii își schimbă sursele de aprovizionare din Republica Populară Chineză către alte țări, cum ar fi Coreea de Sud. Partea a susținut că, de la anunțarea taxelor provizorii, cererea locală a crescut între 5 și 10 %.

(293)

Comisia a conchis că măsurile nu ar fi în interesul importatorilor care se bazează în principal pe importurile de anvelope foarte ieftine din China. Cu toate acestea, este puțin probabil ca importatorii cu un portofoliu mai amplu să fie afectați grav de restabilirea concurenței echitabile.

(294)

În lipsa observațiilor privind această chestiune, Comisia și-a confirmat constatarea din considerentul 242 din regulamentul provizoriu, conform căreia măsurile sunt în interesul furnizorilor de bandă de rulare.

(295)

În lipsa observațiilor care să conteste acest lucru, furnizate în termenul-limită stabilit pentru trimiterea observațiilor referitoare la documentul privind comunicarea constatărilor finale (61), Comisia și-a confirmat constatările din considerentele 243-249 din regulamentul provizoriu, conform cărora măsurile sunt în interesul politicii Uniunii de a reduce deșeurile și de a gestiona materiile prime într-o manieră durabilă. În plus, dat fiind faptul că IMM-urile sunt în principal entitățile active în activitatea de reșapare, impunerea de măsuri ar fi, de asemenea, în conformitate cu obiectivul important al Comisiei de a sprijini IMM-urile.

(296)

În consecință, Comisia și-a confirmat concluzia prevăzută în considerentele 234-249 din regulamentul provizoriu. Nu există motive imperioase în temeiul articolului 21 din regulamentul de bază care să prevadă că impunerea de măsuri nu ar fi în interesul Uniunii.

(297)

Astfel cum se menționează în considerentul 4, importurile produsului în cauză au fost supuse înregistrării începând cu 3 februarie 2018 și până la data instituirii de măsuri provizorii la 8 mai 2018, având în vedere că exista posibilitatea colectării retroactive a taxelor pe importurile înregistrate.

(298)

În cursul etapei finale a anchetei, au fost evaluate datele colectate în contextul înregistrării. Comisia a analizat dacă sunt sau nu îndeplinite criteriile în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază pentru colectarea retroactivă a taxelor definitive.

(299)

Datele disponibile la momentul înregistrării au indicat că o creștere substanțială a importurilor a avut loc la nivelul codurilor NC. Cu toate acestea, date mai noi demonstrează că nu au survenit alte creșteri substanțiale ale importurilor comparativ cu nivelul importurilor din timpul perioadei de anchetă. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția respectivă în temeiul articolului 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază.

(300)

În consecință, Comisia a conchis că colectarea retroactivă a taxelor definitive nu este justificată în acest caz.

(301)

În urma comunicării provizorii, mai multe părți interesate au afirmat că exista un consens amplu privind segmentarea pieței Uniunii în trei niveluri și că, în regulamentul provizoriu, existau analize și date cuprinzătoare furnizate pe segment. Cu toate acestea, abordarea utilizată în etapa provizorie privind un profit-țintă pentru toate nivelurile a avut efectul de supraprotejare a producătorilor din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping de anvelope de nivel 3, care nu au putut atinge profitul-țintă stipulat pentru întreaga industrie. Prin urmare, Comisia ar trebui să utilizeze profitabilitatea fiecărui nivel pentru a calcula prețul neprejudiciabil și marja de prejudiciu în vederea unei aplicări corespunzătoare a regulii taxei celei mai mici.

(302)

Comisia a acceptat afirmația. Se consideră mai potrivit în acest caz să se stabilească profiturile-țintă per nivel, întrucât forma măsurilor este o taxă fixă per anvelopă care, la rândul său, este bazată pe o marjă de prejudiciu derivată dintr-un număr de control per nivel al produsului. În consecință, Comisia a revizuit profitul-țintă la valoarea de 17,9 % pentru nivelul 1, la 17,9 % pentru nivelul 2 și la 6,1 % pentru nivelul 3.

(303)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Giti a susținut că anul 2014, care este utilizat ca bază pentru profitul-țintă, a fost un an anormal, deoarece profitabilitatea pentru nivelurile 1 și 2 a fost aceeași, deși ea a fost diferită în următorii doi ani.

(304)

Comisia a reamintit că Grupul Giti este obligat să stabilească un profit-țintă prin identificarea unui an care să fie cât mai apropiat de condițiile normale de concurență nedistorsionate de importuri care fac obiectul unui dumping. Conform acestui parametru, 2014 a devenit anul cu cele mai scăzute volume și cu cea mai scăzută cotă de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping, în comparație cu 2015 sau 2016, acești din urmă ani trebuind, prin urmare, excluși. De asemenea, Comisia nu a putut recurge la anii anteriori anului 2014, deoarece nu existau informații verificate pentru anii respectivi. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(305)

Unele părți interesate (reclamantul, specialiștii în anvelope din Finlanda, Asociația reșapatorilor de anvelope din Italia, Bipaver, VIPAL, Asociația industriilor de reșapare din Portugalia, Bundesverband Reifenhandel und Vulkaniseur-Handwerk) au considerat că profitul-țintă de 6,1 % pentru nivelul 3 utilizat în comunicarea constatărilor finale a fost prea mică pentru a remedia prejudiciul suferit de reșapatori și că o rată a profitului de aproximativ 10 % obținută înainte de creșterea bruscă a importurilor a fost justificată.

(306)

Comisia a reamintit că piața anvelopelor de nivel 3 este identificabilă prin prezența specială a anvelopelor noi și reșapate, care concurează în mod activ pentru cota de piață. Astfel cum s-a stabilit inițial în considerentul 209 din regulamentul provizoriu, nivelurile nesustenabile de pierderi din industria de reșapare pun în pericol supraviețuirea întregii activități de reșapare din Uniune. Astfel cum s-a stabilit inițial în considerentul 230 din regulamentul provizoriu, aceste pierderi afectează, de asemenea, profitabilitatea pe care societățile active pot să o atingă în cazul nivelurilor 1 și 2. Aceste constatări trebuie analizate din perspectiva interesului clar al Uniunii pentru existența unei industrii puternice de reșapare, astfel cum s-a stabilit în considerentele 243-249 din regulamentul provizoriu și în considerentul 232 din documentul privind comunicarea constatărilor finale.

(307)

În consecință, Comisia a decis să evalueze afirmația conform căreia profitabilitatea de 6,1 % înregistrată în 2014 pentru nivelul 3, astfel cum s-a menționat în documentul privind comunicarea constatărilor finale, nu ar asigura în mod adecvat supraviețuirea activității de reșapare din Uniune.

(308)

Din acest motiv, Comisia a decis să analizeze nivelurile de profitabilitate atinse de societățile active în cadrul acestui nivel în 2014, pe baza datelor primite în răspunsurile verificate la chestionar. Pentru societățile mari incluse în eșantion active în cadrul activității de reșapare de nivel 3, profitabilitatea a fost de – 6,04 % în 2014. În cazul IMM-urilor incluse în eșantion, această cifră a fost de 2,71 %. Aceste cifre arată că industria de reșapare, reprezentând o parte semnificativă a industriei din Uniune în ansamblu, a fost deja afectată de importurile din China în 2014.

(309)

În consecință, Comisia a încercat să stabilească profitul-țintă pe care ar trebui să îl atingă producătorii din Uniune în ceea ce privește nivelul 3, în condiții normale de concurență și acordând atenția cuvenită reșapatorilor. Pentru această evaluare, Comisia a utilizat totodată informațiile disponibile privind dosarul. În plângere, profitul-țintă pentru producătorii de nivel 3 al produsului în cauză a fost stabilit la 9,2 %, ceea ce, potrivit reclamanților, ar asigura operațiuni adecvate pentru toți producătorii care își desfășoară activitatea în etapa 3 (inclusiv reșapatorii produsului în cauză). Această cifră a fost, de asemenea, în concordanță cu observațiile făcute de reșapatorii produsului în cauză, ca răspuns la documentul privind comunicarea constatărilor finale, care susținea că Comisia ar trebui să analizeze nivelurile de profitabilitate de aproximativ 9 % pentru producătorii de nivel 3. Argumentul lor s-a axat în principal pe cifrele pentru 2014, care demonstrează deja că industria de reșapare din Uniune a suferit prejudicii. În mod similar, Comisia a considerat că datele prezentate provin de la reșapatorii din Uniune incluși în eșantion pentru anii 2006 și 2007 care, potrivit reșapatorilor din Uniune, reprezentau ultimii ani în care au existat condiții normale de concurență. În anii respectivi, profitabilitatea reșapatorilor din Uniune a fost de 9,4 %.

(310)

Comisia a comparat aceste cifre cu cifrele agregate privind profitabilitatea producătorilor din Uniune de nivel 3 incluși în eșantion în 2014. Fără a reflecta ponderea performanței IMM-urilor în întreaga industrie din Uniune, profitabilitatea producătorilor din Uniune de nivel 3 din anul respectiv a fost de 9,2 %. Această cifră neponderată era mai potrivită decât cifra ponderată anterior de 6,1 %. IMM-urile de nivel 3 au fost deja puternic afectate în 2014 de importurile din China, astfel încât cifrele ponderate pentru anul respectiv nu reflectă în totalitate condițiile normale de concurență din industria de reșapare.

(311)

În consecință, Comisia a considerat că este mai adecvat să se calculeze profitul-țintă din 2014 într-un mod care atenuează impactul prejudiciabil al importurilor din China care a fost deja observat în anul respectiv și pentru industria de reșapare din Uniune. Având în vedere informațiile de mai sus, Comisia a decis să stabilească profitul-țintă pentru producătorii de nivel 3 ai produsului în cauză la 9,2 %. Această cifră reflectă prețul minim neprejudiciabil pe care trebuie să îl obțină producătorii de nivel 3 din Uniune în condiții normale de concurență, ținând seama în mod corespunzător de nevoile industriei de reșapare.

(312)

Astfel cum se menționează în considerentul 16, Comisia a comunicat această constatare suplimentară și a invitat părțile interesate să prezinte observații.

(313)

Heuver a afirmat că Comisia nu poate face distincție între anvelopele reșapate și cele noi, întrucât ele au fost considerate în mod constant ca fiind același produs, dat fiind caracterul lor interschimbabil. În plus, întreaga analiză a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate a fost efectuată fără nicio distincție.

(314)

Partea respectivă a susținut că Comisia nu a oferit o bază valabilă pentru abaterea de la perioada luată în considerare pentru această anchetă și că industria din Uniune, în ansamblu, a fost deja afectată de importurile din China în 2014. Mai mult, partea respectivă a susținut că faptul că nu au atins acest nivel al profitului-țintă în perioadele în care importurile din RPC nu au cauzat un prejudiciu industriei din Uniune (2008-2014) înseamnă în mod clar că există alte cauze ale prejudiciului.

(315)

De asemenea, Hämmerling a susținut că termenul de trei zile furnizat pentru a prezenta observații privind modificările substanțiale aduse documentului și concluziile finale la care a ajuns Comisia a fost prea scurt și că acestea au reprezentat o încălcare a drepturilor sale la apărare.

(316)

Grupul Xingyuan a susținut că profitul-țintă de 9,2 % era inadecvat, deoarece el nu fusese verificat. Exercițiile 2006 și 2007 au fost prea îndepărtate față de situația actuală și nu existau dovezi că industria din Uniune a suferit prejudicii în 2014. În plus, partea respectivă a susținut că obiectivul profitului-țintă vizat nu era de a asigura supraviețuirea industriei, ci de a elimina efectul dumpingului prejudiciabil. Aceasta a susținut că utilizarea unei profitabilități neponderate a fost inadecvată.

(317)

Grupul Aeolus a afirmat că Comisia nu a efectuat o analiză a legăturii de cauzalitate dintre importurile din China și performanța industriei de reșapare din Uniune. Mai mult, partea respectivă a susținut că marja de profit trebuie să fie limitată la marja de profit pe care industria din Uniune s-ar putea baza în mod rezonabil, în condiții normale de concurență pe piață. Aceasta a afirmat că Comisia nu trebuie să facă distincție între anvelopele noi și cele reșapate atunci când evaluează profitul-țintă adecvat pentru nivelul 3. În fine, Grupul Aeolus a afirmat că Comisia nu justificase motivele pentru care a stabilit profitul-țintă pentru nivelul 3 la 9,2 %.

(318)

CCCMC și CRIA au afirmat că stabilirea profitului-țintă la 9,2 % pentru nivelul 3 nu reflectă condițiile normale de concurență și că anii 2006 și 2007 nu constituie criterii de referință adecvate pentru identificarea prejudiciului. Întrucât Comisia a acordat prea multă atenție reșapatorilor de nivel 3, ea a subminat, de asemenea, analiza prejudiciului pentru industria din Uniune în ansamblul său.

(319)

Prometeon a afirmat că calculul revizuit al marjei de prejudiciu întărește concluzia conform căreia presupusul prejudiciu este marginal. Pierderea totală care poate fi atribuită nivelului 3 ar fi de aproximativ 54 de milioane EUR, reprezentând 91 % din prejudiciul total suferit de industria din Uniune, în timp ce anvelopele de nivel 1 și 2 nu sunt afectate. De asemenea, Comisia și-a reiterat afirmația conform căreia ar trebui utilizată un alt tip de măsură.

(320)

Comisia a respins aceste afirmații din următoarele motive:

(321)

În primul rând, profitul-țintă de 9,2 % pentru nivelul 3 se bazează pe profitabilitatea reală a producătorilor din Uniune de nivelul 3 incluși în eșantion în 2014, înainte de ponderarea societăților în funcție de nivel. Nu este de adecvat să nu se pondereze cifrele cu scopul de a reduce impactul performanței IMM-urilor care au fost deja afectate de nivelul semnificativ al importurilor din China.

(322)

În al doilea rând, trimiterea Comisiei la anii 2006-2007 nu modifică evaluarea respectivă. Dimpotrivă, ea a confirmat constatările pe baza cifrelor neponderate pentru 2014 ca valoare de referință rezonabilă. Niciuna dintre părțile interesate nu a susținut că respectivele condiții de concurență din perioada 2006-2007 au fost denaturate. Reșapatorii incluși în eșantion au susținut cu declarații financiare afirmația conform căreia profitabilitatea lor normală a fost, în medie, între 9 și 10 % în anii 2006-2007.

(323)

În al treilea rând, profitul-țintă pentru nivelul 3 constatat pe baza cifrelor neponderate pentru 2014 a corespuns, de asemenea, nivelului profitului-țintă menționat în plângere. Încă în faza de deschidere, industria din Uniune a considerat, prin urmare, că această cifră (și anume, 9,2 %) reprezintă un profit-țintă corespunzător, cu mult timp înainte ca Comisia să se fi angajat în procesul de ponderare.

(324)

Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații și a confirmat alegerea sa de a stabili un profit-țintă de 9,2 % pentru anvelopele de nivelul 3.

(325)

În fine, în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, părțile ar trebui să aibă la dispoziție 10 zile pentru a formula observații privind comunicarea constatărilor finale. Astfel stând lucrurile, Comisia a acordat două săptămâni complete în acest scop. Atunci când este necesară o comunicare a constatărilor finale suplimentară, se poate stabili o perioadă mai scurtă. Spre deosebire de ceea ce susține Hämmerling, comunicarea constatărilor finale suplimentare nu a fost nici complexă, nici fundamentală. Aceasta se referea mai degrabă la un aspect specific, și anume profitul-țintă, explicat într-un document de două pagini. În această situație, acordarea a trei zile pentru observații a fost suficientă pentru ca toate părțile să își exercite dreptul la apărare.

(326)

Ar trebui să se instituie măsuri antidumping definitive asupra importurilor de produs în cauză, originar din RPC, în conformitate cu regula taxei celei mai mici prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping. Valoarea taxelor ar trebui stabilită la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu.

(327)

Prin urmare, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul „CIF” (cost, asigurare și navlu) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, ar trebui să fie următoarele:

Tabelul 11

Nivelurile taxei antidumping definitive

(328)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectau situația constatată în cursul anchetei în ceea ce privește societățile respective. Nivelurile individuale ale taxei antidumping (spre deosebire de taxa valabilă pentru întreaga țară, aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țara în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Acestea nu ar trebui să facă obiectul niciunuia dintre nivelurile individuale ale taxei antidumping.

(329)

O societate care își modifică ulterior denumirea entității poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei. Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia, o notificare privind schimbarea denumirii va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(330)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare ca urmare a diferenței mari dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale vizând asigurarea aplicării de taxe antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă ar trebui să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(331)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei examinări, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(332)

Având în vedere jurisprudența recentă a Curții de Justiție (62), este necesar să se prevadă rata dobânzilor de întârziere care urmează să fie plătite în caz de rambursare a taxelor definitive, întrucât dispozițiile relevante în vigoare în materie de taxe vamale nu prevăd o astfel de rată a dobânzii și aplicarea normelor naționale ar conduce la denaturări nejustificate între operatorii economici, în funcție de statul membru care este ales pentru vămuire.

(333)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 263 din regulamentul provizoriu, există riscul ca, pentru a eluda măsurile, operatorii să utilizeze importurile de roți echipate cu anvelope din China. Prin urmare, Comisia a considerat că, pentru a minimiza riscul, este adecvat să monitorizeze importurile de roți libere, roți de remorci și roți de semiremorci, dotate cu anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121.

(334)

Hämmerling a afirmat că regulamentul de bază nu oferă Comisiei un temei juridic pentru clasificarea mărfurilor în scopuri vamale și că, prin urmare, articolul 1 alineatul (5) din regulamentul provizoriu a fost ilegal. Astfel cum se menționează în considerentul 263 din regulamentul provizoriu, conform Notelor explicative la Sistemul Armonizat (NESA) aferente pozițiilor 8708 și 8716, roțile libere, roțile de remorci și roțile de semiremorci, dotate cu anvelope, trebuie să fie clasificate la pozițiile 8708 și 8716. Considerentul respectiv a explicat intenția Comisiei de a monitoriza importurile de anvelope pneumatice noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină mai mare de 121, care au fost montate pe o roată și sunt clasificate corect în conformitate cu legislația vamală din capitolul 87 al Nomenclaturii combinate (63). Pentru a clarifica faptul că Comisia nu a intenționat să clasifice mărfuri în scopuri vamale pe baza regulamentului de bază, ci a intenționat să monitorizeze importurile, articolul corespondent din prezentul regulament, și anume articolul 1 alineatul (4), a fost formulat în mod corespunzător.

(335)

Grupul Aeolus a susținut că măsura antidumping ar trebui să ia forma unei taxe ad valorem. În opinia sa, o taxă fixă ar încălca articolul 7 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, care prevede că taxa antidumping provizorie și definitivă impusă nu trebuie să depășească marja corespunzătoare pentru a înlătura prejudiciul adus industriei din Uniune. În consecință, cea mai potrivită soluție ar fi ca Comisia să pună în aplicare diferite taxe ad valorem bazate pe segmentarea pieței, și anume pe nivelurile 1, 2 și 3. Grupul Aeolus a susținut că acest demers ar fi în conformitate cu considerațiile Comisiei privind importanța evitării măsurilor disproporționate pentru anvelopele de calitate superioară și cu necesitatea de a înlătura prejudiciul adus industriei din Uniune pentru anvelopele cu caracteristici fizice diferite – creând astfel o piață mult mai sănătoasă.

(336)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 302, Comisia a revizuit marja de prejudiciu și a stabilit un profit-țintă per nivel. Prin urmare, aceasta a considerat că taxa fixă astfel rezultată a înlăturat în mod corespunzător prejudiciul adus industriei din Uniune fiind, în același timp, aplicată proporțional diverselor niveluri.

(337)

CRIA și CCCMC au afirmat că taxele fixe nu sunt adecvate, în special pentru nivelul 3, și au propus ca Comisia să ia în considerare impunerea unor taxe ad valorem sau, în cazul unor produse de calitate redusă, taxe fixe și taxe ad valorem pentru produsele de calitate inferioară. În plus, unele părți au afirmat că dimensiunea anvelopelor ar trebui să fie luată în considerare de către Comisie, deoarece diferența de dimensiune se reflectă în prețul anvelopei. CRIA și CCCMC au afirmat, de asemenea, că o taxă ad valorem ar fi mai adecvată.

(338)

Grupul Giti și Prometeon au afirmat că taxa ar trebui să ia forma unei taxe variabile prin intermediul căreia anvelopele al căror preț depășește un anumit preț minim de import („PMI”) sau un PMI per nivel nu au făcut obiectul taxelor. Mai mult, Grupul Giti a afirmat că producătorii necooperanți ar trebui să facă în continuare obiectul taxei ad valorem reziduale pentru a exclude nivelul 1 și 2 din domeniul de aplicare al măsurilor finale.

(339)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 302, Comisia a revizuit marja de prejudiciu și a stabilit un profit-țintă în funcție de nivel. Prin urmare, aceasta a considerat că taxa fixă astfel rezultată a înlăturat în mod corespunzător prejudiciul adus industriei din Uniune fiind, în același timp, aplicată proporțional diverselor niveluri.

(340)

În ceea ce privește afirmațiile conform cărora un PMI pentru toate nivelurile sau un PMI per nivel ar fi mai adecvat pentru a elimina prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping, Comisia a luat în considerare următoarele:

(341)

În ceea ce privește afirmațiile conform cărora măsurile trebuie să aibă forma ad valorem, Comisia a susținut că o taxă ad valorem ar oferi un stimulent pentru a continua să importe partea inferioară a gamei de produse, astfel cum s-a motivat la considerentele 270 și 271 din regulamentul provizoriu. În ceea ce privește dimensiunile, Comisia a constatat că anvelopele mici reprezentau aproximativ 15 % din volumul de exporturi al producătorilor chinezi incluși în eșantion și că importatorii importă de obicei anvelope de toate dimensiunile. Prin urmare, Comisia a concluzionat că această considerație nu prevalează asupra beneficiilor impunerii unei taxe fixe.

(342)

În consecință, Comisia a menținut taxele fixe ca formă pentru măsurile definitive.

(343)

Grupul Xingyuan a afirmat că prețul de import utilizat ca bază pentru a calcula taxa fixă conținea, în mod eronat, costurile post-importuri. Comisia a acceptat afirmația și a ajustat calculele în consecință.

(344)

Având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită prin regulamentul provizoriu. Sumele depuse în plus față de nivelul taxei definitive stabilite în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament ar trebui să fie restituite.

(345)

Comisia a fost informată în legătură cu faptul că societatea Chonche Auto Double Happiness Tyre Corp., Ltd. (cod TARIC suplimentar C333), și-a schimbat denumirea în Aeolus Tyre (Taiyuan) Co., Ltd. începând cu 13 august 2018. Prin urmare, orice măsuri care se aplică cu titlu provizoriu societății Chonche Auto Double Happiness Tyre Corp., Ltd. se aplică și societății Aeolus Tyre (Taiyuan) Co., Ltd.

(346)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis un aviz,