(1)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit să coopereze în scopul de a actualiza și de a simplifica legislația Uniunii, prin intermediul Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (3).

(2)

Pentru a raționaliza și pentru a reduce volumul legislației Uniunii, trebuie identificate acte legislative care sunt depășite și nu mai sunt adecvate obiectivelor urmărite. Abrogarea unor astfel de acte legislative menține un cadru legislativ transparent, clar și ușor de utilizat.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 256/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (4) prevede obligativitatea statelor membre de a notifica Comisiei proiectele de investiții în cazul cărora au demarat lucrările de construcție sau de dezafectare sau în cazul cărora a fost adoptată o decizie finală în privința investițiilor.

(4)

Obligațiile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 256/2014 referitoare la notificarea proiectelor de investiții și la anumite informații și date aferente unei astfel de notificări au fost reglementate anterior prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 al Consiliului (5). Curtea de Justiție a anulat Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 (6), hotărând că acesta ar fi trebuit să fie adoptat pe un alt temei juridic, dar efectele sale au fost menținute până la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 256/2014.

(5)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 avea obiectivul de a se furniza Comisiei date și informații privind evoluțiile planificate în materie de producție, transport și capacități de stocare, precum și privind proiectele din sectoarele energetice. Acesta avea obiectivul de a oferi Comisiei o imagine de ansamblu asupra evoluției investițiilor în infrastructura energetică din Uniune.

(6)

De la instituirea obligațiilor prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 și de Regulamentul (UE) nr. 256/2014, au avut loc trei exerciții de raportare: în 2011, 2013 și 2015. În plus, Comisia a asigurat efectuarea a unui studiu extern ca urmare a desfășurării celor trei exerciții de raportare de către statele membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 256/2014. În consecință, a trecut suficient timp și s-a dobândit suficientă experiență încât Comisia să poată efectua o analiză critică bazată pe date concrete și să poată decide dacă Regulamentul nr. 256/2014 a adus rezultatele preconizate.

(7)

În 2016, Comisia a efectuat reexaminarea prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 256/2014, desfășurând inclusiv o consultare a părților interesate care a vizat toate obligațiile din sectorul energetic referitoare la planificare și raportare. Comisia a ajuns la concluzia că au existat suprapuneri semnificative între obligațiile de raportare ale statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 256/2014 și obligațiile statelor membre de a raporta către Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de energie electrică (ENTSO-E) și către Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale (ENTSOG). De asemenea, a reieșit că informațiile și datele primite erau adesea de slabă calitate și necorespunzătoare și că respectivele informații și date deveniseră disponibile pentru Comisie prin intermediul altor surse, precum Rețelele europene ale operatorilor de transport și de sistem (ENTSO), planurile de dezvoltare a rețelei pe zece ani (TYNDP), rapoartele anuale ale operatorilor de transport și de sistem și ale societăților de utilități publice și planurile naționale de dezvoltare. În plus, s-a observat că Comisia are acces direct la date privind piața prin intermediul propriului sistem de observare a pieței energiei (EMOS).

(8)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 256/2014 nu a adus rezultatele preconizate în ceea ce privește cantitatea, calitatea și caracterul adecvat al datelor și informațiilor primite de Comisie.

(9)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 256/2014 ar trebui abrogat,