6.4.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 92/68

(1)

La 7 octombrie 2016, Comisia Europeană („Comisia”) a impus o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produse „tăiate la lungime” și „benzi înguste”) simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite („produsul în cauză”) originare din Republica Populară Chineză („RPC”) prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1778 al Comisiei (2) („regulamentul provizoriu”).

(2)

Ancheta a fost inițiată la 13 februarie 2016 (3) în urma unei plângeri depuse la data de 4 ianuarie 2016 de către Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „Eurofer” sau „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă peste 90 % din producția totală a Uniunii de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate.

(3)

În conformitate cu considerentul 23 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei de anchetă („perioada examinată”).

(4)

Așa cum s-a menționat în considerentul 3 din regulamentul provizoriu, Comisia a lansat, de asemenea, următoarele două anchete:

(5)

Așa cum s-a menționat în considerentul 4 din regulamentul provizoriu, la 5 aprilie 2016, reclamantul a prezentat o cerere de înregistrare a importurilor de produse în cauză din RPC. La 2 iunie 2016, reclamantul a actualizat cererea, furnizând date financiare mai recente, însă, la 11 august 2016, a retras-o.

(6)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate au prezentat declarații scrise. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(7)

Așa cum s-a prezentat în detaliu începând de la considerentul 135 și următoarele, una dintre părțile interesate a fost invitată de către serviciile Comisiei să solicite intervenția consilierului-auditor pentru anumite proceduri comerciale („consilierul-auditor”) cu privire la exactitatea calculelor provizorii și la dreptul său de a accesa informații confidențiale. Audierea a avut loc la 7 februarie 2017.

(8)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a avea la dispoziție date mai cuprinzătoare cu privire la costul de producție din Uniune (pe tip de produs pe trimestru din perioada de anchetă), producătorilor din Uniune incluși în eșantion li s-au solicitat date suplimentare. Toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au transmis informațiile solicitate.

(9)

Comisia a comunicat tuturor părților faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționează să impună o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor în Uniune de produs în cauză. Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor definitive.

(10)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(11)

Considerentul 24 din regulamentul provizoriu stabilește definiția provizorie a produsului în cauză.

(12)

Considerentele 29-35 din regulamentul provizoriu prezintă cererea formulată de către un producător-exportator chinez și un importator de a se exclude oțelul de scule și oțelurile rapide din definiția produsului, precum și motivele pentru care Comisia a exclus provizoriu oțelul de scule și oțelurile rapide din definiția produsului.

(13)

În urma comunicării constatărilor definitive, reclamantul a reiterat observația conform căreia această cerere nu era întemeiată și că există un risc de eludare dacă aceste cereri ar fi acceptate de către Comisie. Comisia a luat act de faptul că a avut deja în vedere riscul de eludare în etapa provizorie. Așa cum s-a prezentat în considerentul 34 din regulamentul provizoriu, aceasta a constatat că importurile de oțel de scule și oțeluri rapide reprezintă, ca volum, aproximativ 1,25 % din totalul importurilor din China în cursul anului 2015 și că acestea sunt încadrate la coduri NC specifice diferite. Mai mult, Comisia nu a primit nicio dovadă care să indice o schimbare la nivelul configurației schimburilor comerciale după impunerea de măsuri provizorii, sugerând existența unei posibile eludări.

(14)

Din motivele prezentate în considerentele 32-34 din regulamentul provizoriu și în lipsa unor date sau dovezi noi, Comisia și-a menținut decizia de a exclude oțelul de scule și oțelurile rapide din definiția produsului.

(15)

Considerentele 36-37 din regulamentul provizoriu prezintă cererea formulată de un utilizator italian de a se exclude anumite alte tipuri de produse din definiția produsului. Așa cum s-a menționat în considerentele 38 și 39 din regulamentul provizoriu, Comisia a respins provizoriu aceste cereri, însă a afirmat că va examina în continuare această cerere de excludere de produse. În urma comunicării constatărilor provizorii, acest utilizator italian și-a reiterat cererea.

(16)

În timpul unei vizite de verificare la fața locului la sediul societății, Comisia a căutat să clarifice aspectele aduse în discuție de către acest utilizator.

(17)

Însă utilizatorul nu a prezentat niciun element nou în cursul acestor discuții. Ca atare, Comisia a respins aceste solicitări și a confirmat concluziile formulate în considerentele 38 și 39 din regulamentul provizoriu.

(18)

În urma comunicării constatărilor definitive, utilizatorul italian a solicitat din nou excluderea tipurilor de oțel fără interstiții (IF), a tipurilor de oțel dual phase, a tipurilor de oțel cu conținut ridicat de carbon și a tipurilor de oțel fără grăunți orientați din definiția produsului în cauză. Acest utilizator a făcut referire la o discuție cu anchetatorii Comisiei, în cadrul căreia utilizatorul pretinde că funcționarii Comisiei ar fi acceptat faptul că există o diferență în ceea ce privește caracteristicile chimice și utilizările finale dintre tipurile de produs în cauză „obișnuite” și cele de calitate superioară. Mai mult decât atât, acest utilizator a făcut referire la alte două anchete în care Comisia ar fi decis să excludă anumite tipuri de produs. În primul caz, a fost vorba despre o anchetă privind combaterea eludării cu privire la anumite tipuri de folii de aluminiu provenite din Republica Populară Chineză pe baza unei presupuse modificări ușoare a produsului. În acest caz, se presupune că un anumit tip de folie de aluminiu utilizată ulterior în industria de prelucrare a fost exclus din extinderea produsului ușor modificat (6). În al doilea caz, a fost vorba despre o anchetă cu privire la anumite tipuri de oțel rezistente la coroziune (ORC) originare din Republica Populară Chineză (7), în care sfera produsului a fost definită cu excluderea gradelor pentru autovehicule din domeniul de aplicare al măsurătorilor.

(19)

Comisia a respins această solicitare. În primul rând, întâlnirea care a avut loc la sediul societății a constat într-un schimb de informații pentru clarificarea unor aspecte aduse în discuție de către utilizator. Utilizatorul nu poate avea așteptări legitime în urma unei astfel de întâlniri informale. Mai mult decât atât, contrar celor afirmate de către utilizator, anchetatorii Comisiei nu au fost niciodată de acord că există o diferență între anumite tipuri de produs în cauză sub aspectul caracteristicilor chimice și al utilizărilor finale. În al doilea rând, este adevărat că descrierea actuală a codurilor NC ale produsului în cauză cuprinde o varietate amplă de tipuri din perspectiva calității. Cu toate acestea, producția de tipuri de produs în cauză de calitate superioară atât de către producători din Uniune, cât și de către producători-exportatori este inerentă procesului de producție a produsului în cauză, iar tipurile de calitate superioară sunt realizate din același material de bază și cu ajutorul acelorași utilaje de producție. Prin urmare, un astfel de argument nu este suficient pentru a determina excluderea solicitată de către utilizator. În al treilea rând, cele două cazuri la care se referă utilizatorul se află în curs de examinare și nu au fost desprinse concluziile finale. În plus, unul dintre aceste cazuri (cazul privind un anumit tip de folie de aluminiu) vizează combaterea eludării și, prin urmare, nu este relevant. În al patrulea rând, în cazul diferitelor tipuri de produs în cauză, inclusiv așa-numitele tipuri de calitate superioară, nu este posibilă identificarea diferenței dintre numeroasele tipuri de produs în cauză doar pe baza controlului vizual și, prin urmare, o excludere ar fi imposibil de gestionat de către autoritățile vamale. În al cincilea rând, în multe cazuri, produsele nu pot fi diferențiate nici prin analiza chimică sau încercările la nivel de microstructură, deoarece astfel de caracteristici specifice apar doar ulterior, în cadrul procesului de laminare la rece. În concluzie, aceste tipuri de o calitate relativ mai bună se încadrează, de asemenea, integral în definiția produsului în cauză și nu s-au adus argumente convingătoare pentru a le exclude din definiția produsului în cauză.

(20)

În absența altor observații referitoare la definiția produsului și la produsul similar, s-au confirmat concluziile formulate în considerentele 24-28 din regulamentul provizoriu.

(21)

Astfel, produsul în cauză este definit ca reprezentând anumite produse plate laminate din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produse „tăiate la lungime” și „benzi înguste”), simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite, originare din RPC.

Produsul în cauză nu include:

Produsul în cauză se încadrează în prezent la codurile NC 7208 10 00, 7208 25 00, 7208 26 00, 7208 27 00, 7208 36 00, 7208 37 00, 7208 38 00, 7208 39 00, 7208 40 00, 7208 52 10, 7208 52 99, 7208 53 10, 7208 53 90, 7208 54 00, 7211 13 00, 7211 14 00, 7211 19 00, ex 7225 19 10, 7225 30 90, ex 7225 40 60, 7225 40 90, ex 7226 19 10, 7226 91 91 și 7226 91 99.

(22)

După instituirea măsurilor provizorii și în urma comunicării constatărilor definitive, Asociația pentru fier și oțel din China (CISA) a afirmat că diferența dintre prejudiciu și marjele de dumping ridică semne de întrebare cu privire la exactitatea metodologiei Comisiei. CISA a estimat că valoarea normală în țara analogă a fost cu 61 % mai mare decât prețul vizat pentru industria Uniunii. Conform CISA, valorile normale furnizate de un producător aflat în legătură cu reclamantul, așa cum este cazul prezentei anchete, sunt uneori neobișnuit de mari.

(23)

Mai mult, CISA a afirmat că, dacă datele sunt corecte din punct de vedere factual, având în vedere o astfel de diferență, Comisia ar trebui să invalideze alegerea SUA ca țară analogă valabilă, să modifice datele sau să utilizeze, în schimb, date din UE.

(24)

În temeiul dreptului Uniunii, Comisia are dreptul de a utiliza prețuri ale societăților afiliate cu producători din UE atunci când țara analogă este corespunzătoare. S-a procedat astfel în cazul anchetelor privind bare din oțel cu rezistență ridicată la oboseală pentru beton armat (Africa de Sud) (8) și produse plate din oțel laminate la rece (Canada) (9), astfel cum a menționat însăși CISA. Existența unei relații între producătorul din țara analogă și un producător din Uniune nu invalidează și nici nu afectează stabilirea valorii normale care se bazează pe date verificate în mod temeinic.

(25)

Calculele privind valoarea normală au fost efectuate și validate conform normelor legale aplicabile. Acestea sunt corecte din punct de vedere factual.

(26)

SUA constituie o piață competitivă cu 10 producători la nivel intern și importuri semnificative din mai multe țări. Acestea au pus în aplicare măsuri anti-dumping și compensatorii, permițând întreprinderilor lor să funcționeze în condiții normale de concurență. Prin urmare, Comisia consideră că nu există niciun motiv pentru care să nu utilizeze prețuri din SUA. În plus, nu s-au prezentat dovezi ca elemente justificative pentru o ajustare.

(27)

După comunicarea constatărilor definitive, una dintre părțile interesate a pus din nou la îndoială alegerea Statelor Unite ca țară analogă valabilă în cazul de față, îndoindu-se de fiabilitatea valorii normale din țara respectivă, pe care a considerat-o mult prea mare comparativ cu prețul de pe piața Uniunii. Dat fiind faptul că datele producătorului din țara analogă au fost verificate și că s-a constatat corectitudinea acestora, argumentul respectiv a fost respins.

(28)

În ceea ce privește sugestia referitoare la prețurile plătite efectiv sau care urmează să fie plătite în Uniune, articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază permite utilizarea acestor prețuri doar atunci când nu este posibilă utilizarea prețurilor dintr-o țară terță cu economie de piață sau când nu se pot realiza exporturi dintr-o astfel de țară. Dat fiind faptul că, în cazul de față, este posibil să se utilizeze prețurile din Statele Unite (metoda țării analoge), această sugestie a fost respinsă.

(29)

Prin urmare, Comisia și-a confirmat constatările cu privire la valoarea normală.

(30)

În etapa provizorie, Comisia a adus modificări tranzacțiilor în cazul cărora producătorii-exportatori exportă produsul în cauză în Uniune prin intermediul unor întreprinderi afiliate care acționează ca importatori.

(31)

Aceste modificări au fost făcute prin raportare la profitul efectiv al importatorilor afiliați.

(32)

Însă, dată fiind relația dintre producătorii-exportatori și comercianții/importatorii afiliați, profiturile efective ale importatorilor afiliați trebuie considerate ca fiind neconcludente. Din acest motiv, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, autoritatea de anchetă ar trebui să stabilească o marjă de profit pe o bază rezonabilă. Comisia a considerat că profiturile realizate de către un importator neafiliat constituie o bază rezonabilă în această situație.

(33)

Însă, având în vedere că, în cursul acestei anchete, Comisia nu a reușit să coopereze cu niciun importator neafiliat, aceasta a recurs la profitul unui importator neafiliat de produs care prezintă similitudini apropiate. Prin urmare, Comisia a utilizat profitul unui importator de produse plate din oțel laminate la rece, care sunt similare, din multe puncte de vedere, cu produsul în cauză, așa cum s-a explicat în considerentul 221 din regulamentul provizoriu. Acest profit a fost stabilit în cadrul anchetei privind produsele plate din oțel laminate la rece menționate în considerentul 24 de mai sus. Prețurile de export au fost calculate și ajustate în mod corespunzător.

(34)

Producătorul-exportator Jiangsu Shagang Group a afirmat că nu s-au comunicat de către Comisie toate ajustările efectuate asupra prețului de export al Shagang și au menționat o singură ajustare. Comisia a clarificat faptul că temeiul juridic al acestei ajustări a fost articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, deoarece acesta se referă la un adaos primit de către o societate afiliată având funcții similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision. În replică, Shagang a afirmat că ar trebui să fie considerată drept o singură entitate economică împreună cu societățile sale afiliate și, prin urmare, această ajustare nu ar trebui să fie realizată. La 16 noiembrie 2016, în urma unei solicitări din partea Shagang, aceasta a obținut o audiere în fața serviciilor Comisiei pentru a discuta mai detaliat acest subiect. În plus, în urma comunicării constatărilor definitive, la 12 ianuarie 2017, a avut loc o a doua audiere pentru a se discuta, printre altele, despre această ajustare.

(35)

Shagang a afirmat din nou faptul că societățile sale afiliate (doi comercianți cu sediul în Hong Kong și, respectiv, Singapore) lucrează doar cu produse Shagang în ceea ce privește produsele din oțel și că faptul că, în comercializarea produselor (cu excepția oțelului) care nu sunt produse de către Shagang, sunt implicați și comercianții afiliați este irelevant pentru stabilirea existenței unei singure entități economice.

(36)

Conform jurisprudenței consacrate, instituțiile Uniunii trebuie să examineze toți factorii care sunt necesari pentru a se stabili dacă un comerciant afiliat îndeplinește funcțiile unui departament de vânzări integrat din cadrul structurii producătorului respectiv și faptul că acești factori nu se pot limita la produsul în cauză. În mod specific, instituțiile Uniunii au dreptul să țină cont de factori precum vânzările realizate de către un comerciant afiliat de alte produse decât produsul în cauză, precum și vânzările realizate de către un astfel de comerciant de produse furnizate de alți producători decât producătorul cu care acesta este afiliat. În consecință, Comisia a analizat mai mulți factori și a stabilit, printre altele, că: (i) a existat un adaos substanțial perceput de către o societate afiliată din China de la comercianții săi afiliați din străinătate; (ii) activitatea principală a acestor comercianți, care se ridică la aproximativ 90 % din cifra lor de afaceri, a constat în comercializarea altor produse decât produsul în cauză, inclusiv în activități de comercializare cu părți neafiliate; (iii) în unele cazuri, s-a constatat că au fost plătite taxe și s-au realizat cheltuieli privind vânzări la export în Uniune; (iv) în licența comercială a unuia dintre acești comercianți afiliați, activitățile principale ale acestuia au fost descrise ca fiind „distribuire angro pe bază de comision sau contract, de exemplu agenți pe bază de comision”; (v) pe baza contului de profit și pierdere verificat, s-a stabilit că profitul propriu al comercianților afiliați a cuprins toate cheltuielile relevante ale sediului, în loc să se acopere respectivele cheltuieli prin contribuțiile financiare aduse de întreprinderea-mamă. Prin urmare, Comisia a constatat că Shagang și comercianții afiliați nu constituie o singură entitate economică. Prin urmare, cererea a fost respinsă și s-a menținut ajustarea efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(37)

Datorită corecției efectuate la stabilirea prețului de export, care a fost menționată în considerentul 33 de mai sus, s-au recalculat marjele de dumping ale unui grup de societăți, acestea fiind ușor mărite. Această creștere a avut, de asemenea, un impact asupra marjei de dumping a tuturor celorlalte societăți cooperante și necooperante, deoarece această marjă are la bază marjele societăților cooperante.

(38)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

Tabelul 1

Marjele de dumping, RPC

(39)

În absența oricăror observații suplimentare privind definirea industriei din Uniune și a producției din Uniune, s-au confirmat concluziile enunțate în considerentele 62-66 din regulamentul provizoriu.

(40)

Una dintre părțile interesate a declarat că s-a subestimat consumul total din Uniune, deoarece vânzările producătorilor din Uniune către societăți afiliate, în condiții comparabile cu cele permise pe piața liberă, au fost excluse din calculul consumului Uniunii.

(41)

Această afirmație a fost respinsă: În primul rând, așa cum s-a prezentat în considerentul 69 din regulamentul provizoriu, distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului, deoarece produsele destinate utilizării captive nu sunt expuse concurenței directe din partea importurilor, iar prețurile de transfer sunt stabilite în cadrul grupurilor în funcție de diferite politici tarifare. În schimb, producția destinată pieței libere se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză, iar prețurile sunt prețurile pieței libere. În al doilea rând, piața liberă totală include vânzări ale producătorilor din Uniune către clienți neafiliați și vânzări necaptive către societăți afiliate. S-a cercetat și s-a confirmat că aceste vânzări necaptive sunt într-adevăr vânzări la prețurile pieței și că respectivul cumpărător afiliat a avut libertatea de a alege furnizorul, indiferent dacă acest furnizor a fost afiliat sau nu. În consecință, consumul Uniunii (piața liberă) nu a fost subestimat.

(42)

În această privință, evoluția consumului de pe piața captivă și de pe piața liberă a fost raportată și explicată în tabelul 2 și în tabelul 3 din regulamentul provizoriu. Prin fuzionarea acestor două tabele, consumul total (incluzând astfel piața captivă și piața liberă) a evoluat, pe parcursul perioadei examinate, după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul total (piața captivă și piața liberă) (în tone)

(43)

Tabelul de mai sus arată că consumul total a crescut la un nivel care a fost mai ridicat în perioada de anchetă decât la începutul perioadei examinate. Această tendință se explică prin sporirea consumului captiv, care a fost mult mai pronunțată, în termeni absoluți, decât creșterea consumului de pe piața liberă.

(44)

Astfel, Comisia a confirmat concluziile pe care le-a prezentat în considerentele 67-74 din regulamentul provizoriu cu privire la consumul în Uniune.

(45)

În absența unor observații privind volumul, cota de piață și prețul importurilor provenite din țara în cauză, Comisia a confirmat și concluziile enunțate în considerentele 75-82 din regulamentul provizoriu cu privire la aceste subiecte.

(46)

Nu s-au primit observații cu privire la această parte a regulamentului provizoriu.

(47)

În urma măsurilor provizorii, una dintre părțile interesate a afirmat că majoritatea indicatorilor macroeconomici ai industriei din Uniune indică o tendință pozitivă și nu a fost de acord cu constatarea Comisiei, conform căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important.

(48)

Această afirmație a fost respinsă. În primul rând, Comisia nu a declarat în regulamentul provizoriu că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important. Din contră, aceasta a declarat în considerentul 119 din regulamentul provizoriu că industria din Uniune s-a aflat într-o situație precară la sfârșitul perioadei de anchetă, dar nu într-o asemenea măsură încât industria din Uniune să fi suferit un prejudiciu important pe parcursul perioadei examinate în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază. În al doilea rând, în acest sens, așa cum s-a descris în considerentul 117 din regulamentul provizoriu, Comisia a făcut referire la faptul că unii indicatori macroeconomici (cum ar fi volumele de producție, ratele de utilizare a capacității din cauza creșterii consumului captiv și a celui liber) urmează în continuare o tendință pozitivă.

(49)

Prin urmare, Comisia a confirmat concluziile pe care le-a prezentat în considerentele 87-103 din regulamentul provizoriu cu privire la indicatorii macroeconomici.

(50)

Aceeași parte interesată a precizat că, în perioada vizată, indiferent de volumul importurilor din China (redus sau ridicat), costurile unitare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost întotdeauna mai mari decât prețurilor lor de vânzare, anul 2014 fiind singura excepție. Aceasta a mai indicat faptul că producătorii din Uniune incluși în eșantion au rămas în mare parte fără profit în perioada examinată. Prin urmare, această parte interesată a solicitat Comisiei să cerceteze în continuare pentru a afla de ce:

(51)

În acest sens, Comisia a făcut mai întâi referire la considerentul 106 din regulamentul provizoriu. Comisia a precizat în considerentul respectiv că performanța industriei din Uniune a fost afectată negativ în 2012 și 2013 de perioada care a urmat crizei datoriilor din zona euro și de scăderea cererii de oțel înregistrată în 2012. În 2014, industria din Uniune a început să treacă printr-un proces de recuperare care a continuat și în prima jumătate a anului 2015. Această îmbunătățire temporară a situației industriei din Uniune s-a datorat eforturilor crescute ale actorilor din industrie pentru a rămâne competitivi, în special prin creșterea productivității forței de muncă din industria din Uniune. În al doilea rând, așa cum s-a menționat în considerentul 107 din regulamentul provizoriu, costul de producție a rămas, în general, mai mare decât prețurile de vânzare în scădere, și pentru a limita pierderile din cota de piață, producătorii din Uniune au urmat spirala descendentă a prețurilor și și-au redus în mod semnificativ prețurile de vânzare, în special în cursul anului 2015. Prin urmare, Comisia a considerat că a examinat și a clarificat suficient aceste aspecte.

(52)

Aceeași parte interesată a afirmat, de asemenea, că atunci când a calculat invers cantitatea vânzărilor pe baza tabelelor 7 și 14 din regulamentul provizoriu, aceasta a constatat că producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezintă doar 31 % din totalul volumelor vânzărilor din industria din Uniune, în timp ce în considerentul 64 din regulamentul provizoriu se menționează că aceștia reprezintă 45 % din producția totală din Uniune. Această parte interesată a susținut că o diferență atât de mare ridică semne de întrebare cu privire la reprezentativitatea eșantionului și că orice modificare a eșantionului ar fi putut să ducă la constatări cu totul diferite în ceea ce privește prejudiciul.

(53)

Așa cum s-a menționat în considerentul 64 din regulamentul provizoriu, s-a stabilit că producția totală din Uniune a fost de aproximativ 74,7 milioane. Această valoare acoperă atât piața liberă, cât și piața captivă. În schimb, tabelele 7 și 14 din regulamentul provizoriu se referă în mod clar doar la piața liberă. Astfel, acestea includ doar vânzările de pe piața liberă. Diferența constatată se explică prin faptul că producția totală utilizată pentru comparația realizată de către această parte interesată a inclus vânzări captive, când ar fi trebuit să includă doar vânzări pe piața liberă. În consecință, nu există motiv de îndoială cu privire la reprezentativitatea eșantionului ales.

(54)

În absența altor observații, s-au confirmat concluziile menționate la considerentele 104-116 din regulamentul provizoriu.

(55)

Prin urmare, pe baza analizei observațiilor, astfel cum au fost sintetizate în considerentele 39-54 de mai sus, Comisia a confirmat concluziile prezentate în considerentele 117-119 din regulamentul provizoriu. În concluzie, Comisia a afirmat că industria din Uniune s-a aflat într-o situație precară la sfârșitul perioadei de anchetă, dar nu într-o asemenea măsură încât industria din Uniune să fi suferit un prejudiciu important pe parcursul perioadei examinate în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(56)

Conform jurisprudenței, instituțiile Uniunii au dreptul, în anumite circumstanțe, să ia în considerare date din perioada ulterioară perioadei de anchetă atunci când desfășoară anchete antidumping lansate pe baza presupunerilor de amenințare cu producerea unui prejudiciu. Într-adevăr, jurisprudența consideră că pentru a stabili dacă există o amenințare cu producerea unui prejudiciu se impune, prin însăși natura amenințării, o analiză prospectivă. În plus, articolul 3 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede ca o constatare a unei amenințări cu producerea unui prejudiciu important să fie bazată pe date concrete și nu doar pe presupuneri, speculații sau posibilități îndepărtate și că schimbarea circumstanțelor care ar da naștere unei situații în care dumpingul ar provoca prejudicii trebuie să fie prevăzută în mod clar și iminentă.

(57)

Conform autorității conferite de jurisprudență și astfel cum s-a specificat în considerentul 122 din regulamentul provizoriu, Comisia și-a continuat analiza prospectivă după instituirea măsurilor provizorii, colectând preponderent date din a doua jumătate a anului 2016 pentru toți factorii pe care i-a examinat cu titlu provizoriu și analizând dacă aceste date suplimentare ar putea fi utilizate pentru a confirma sau a infirma constatările bazate pe datele din perioada de anchetă.

(58)

Comisia reamintește în continuare că, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, care se aplică în egală măsură în cazul anchetelor lansate pe baza presupunerilor de amenințare cu producerea unui prejudiciu, constatările reprezentative trebuie să fie bazate pe o perioadă care se încheie înaintea inițierii procedurii. Scopul acestui principiu este de a asigura reprezentativitatea și fiabilitatea rezultatelor anchetei prin asigurarea faptului că factorii care stau la baza stabilirii dumpingului și a prejudiciului nu sunt influențați de conduita producătorilor în cauză în urma lansării procedurii antidumping și, prin urmare, că taxa definitivă impusă ca urmare a procedurii este adecvată pentru recuperarea eficace a prejudiciului produs din cauza dumpingului.

(59)

Așa cum s-a precizat în considerentul 124 din regulamentul provizoriu, importurile din țara în cauză au crescut semnificativ de la 246 720 la 1 519 304 tone între 2012 și perioada de anchetă. În același considerent s-a menționat că volumul importurilor din China a continuat să crească (cu 8,5 %) în prima jumătate a anului 2016 (773 275 de tone), comparativ cu prima jumătate a anului 2015 (712 390 de tone).

(60)

Datele disponibile pentru perioada suplimentară iulie-septembrie 2016, atunci când sunt exprimate pe baza unor medii lunare, arată că importurile care fac obiectul unui dumping din China au început să scadă față de perioada de anchetă (2015) și de perioada ulterioară perioadei de anchetă (ianuarie-iunie 2016).

Tabelul 3

Evoluția volumului importurilor din China (tone)

(61)

Astfel, Comisia a constatat o stagnare a tendinței de creștere a volumelor. Cu toate acestea, atunci când a analizat importanța și fiabilitatea acestor cifre pentru confirmarea sau infirmarea analizei amenințării cu producerea unui prejudiciu, Comisia a observat totodată că:

(62)

Una dintre părțile interesate a susținut că analiza Comisiei a fost bazată preponderent pe un set de date, mai exact pe cele de la sfârșitul anului 2015, ceea ce înseamnă o perioadă mai mare de nouă luni la data anchetei, care nu poate oferi cel mai concludent indiciu cu privire la probabilitatea existenței unor importuri care au crescut considerabil. Mai mult, aceasta a susținut, de asemenea, că o analiză a evoluției importurilor efectuată pentru o perioadă de timp reprezentativă ar fi arătat că volumele importurilor sunt în scădere. Prin urmare, această parte interesată a calificat analiza amenințării cu producerea unui prejudiciu, efectuată de către Comisie, drept o analiză defectuoasă.

(63)

În primul rând, Comisia a precizat că a prezentat în considerentul 124 din regulamentul provizoriu toate datele disponibile la acea dată atât pentru perioada examinată, cât și pentru perioada ulterioară perioadei de anchetă. În al doilea rând, Comisia a actualizat din nou, în considerentul 60, toate informațiile privind volumele importurilor din China. Cu ocazia actualizării respective, Comisia a precizat într-adevăr că s-a produs o scădere a mediei lunare a volumelor importurilor din China începând din iulie 2016. Această creștere însă poate fi explicată în mare parte prin argumentele menționate în considerentul 61.

(64)

În urma comunicării constatărilor definitive, Asociația pentru fier și oțel din China (CISA) a salutat, pe de o parte, faptul că s-au utilizat de către Comisie datele din perioada ulterioară perioadei de anchetă dar, pe de altă parte, a afirmat faptul că evaluarea Comisiei cu privire la evoluția importurilor din China începând din iulie 2016 a fost greșită. Această parte interesată a afirmat, din punct de vedere factual, că volumele importurilor din China au început să scadă constant încă de la începutul anului 2016. Mai mult decât atât, aceasta a afirmat că Comisia încalcă principiul general al articolului 3 alineatul (9) din regulamentul de bază prin faptul că a declarat că cea mai recentă scădere a exporturilor din China este posibil să fie un fenomen temporar, deoarece constatarea amenințării cu producerea unui prejudiciu important trebuie să se bazeze „pe fapte, nu doar pe presupuneri, conjuncturi sau posibilități îndepărtate”. Prin urmare, aceasta a solicitat Comisiei să analizeze cele mai recente date ulterioare perioadei de anchetă doar pe baza faptelor și să se abțină de la interpretarea celor mai recente date ulterioare perioadei de anchetă în contextul unor posibilități îndepărtate sau al unor afirmații nefondate. S-au primit observații similare din partea altor doi producători-exportatori din China și din partea utilizatorului italian.

(65)

Comisia a fost de acord cu faptul că tendința volumelor în creștere a stagnat, însă preponderent începând din iulie 2016. Însă, aceasta a observat totodată că nivelul absolut este încă ridicat. Chiar dacă importurile din China aferente perioadei ianuarie-iunie 2016 (773 275 tone pentru 6 luni) au fost mai reduse decât în perioada iulie-decembrie 2015 (806 914 tone pentru 6 luni), media volumelor importurilor aferentă perioadei ianuarie-iunie 2016 a fost totuși mai mare decât cea aferentă perioadei ianuarie-iunie 2015 (712 390 tone pentru 6 luni) și pentru toate celelalte perioade de 6 luni anterioare. În al doilea rând, Comisia nu a analizat tendința volumelor importurilor ca factor izolat, însă a urmat o abordare cuprinzătoare. Aceasta a analizat și a evaluat nu doar toți factorii menționați în al doilea paragraf al articolului 3 alineatul (9) din regulamentul de bază, ci și unii factori suplimentari precum nivelul comenzilor și rentabilitatea (a se vedea secțiunile 4.2. – 4.5. de mai jos), pentru a avea o bază factuală solidă pentru evaluarea sa generală.

(66)

Cu privire la justificarea scăderii exporturilor din China în mare parte începând din a doua jumătate a anului 2016, explicațiile Comisiei sunt bazate pe trei fapte, mai exact anunțurile publice făcute prin intermediul Comunicării privind industria siderurgică, cererea de înregistrare a reclamantului în acest caz și decizia privind colectarea retroactivă a taxelor cu privire la anumite produse din oțel laminate la rece:

(67)

CISA afirmă totodată că explicațiile Comisiei cu privire la motivul pentru care importurile din China au scăzut începând din a doua jumătate a anului 2016 sunt „posibilități îndepărtate sau afirmații nefondate”. Așa cum se arată mai sus, explicațiile Comisiei sunt bazate pe fapte. Comisia precizează că CISA însăși nu a oferit o explicație alternativă plauzibilă a faptului că exporturile din China au scăzut.

(68)

În absența oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat așadar concluzia conform căreia cea mai recentă scădere a exporturilor din China ar putea fi un fenomen temporar datorită circumstanțelor specifice identificate în considerentul 61 care nu poate infirma constatările Comisiei cu privire la existența unei amenințări cu producerea unui prejudiciu. Dacă nu se iau măsuri în etapa definitivă, volumele importurilor din China cel mai probabil vor crește din nou, în special având în vedere capacitățile excedentare existente din RPC și capacitatea de absorbție insuficientă a țărilor terțe sau chiar a RPC, așa cum s-a explicat în considerentul 70 și următoarele.

(69)

Scăderea volumelor importurilor din China după iulie 2016 se poate explica prin efectul descurajator al cererii de înregistrare și cunoașterea intenției Comisiei de a lua o decizie cu privire la măsurile provizorii în decurs de 8 luni de la deschiderea procedurii. În plus, nivelul absolut al volumelor importurilor din China începând din iulie 2016 rămâne foarte ridicat față de anul 2014. Din aceste motive, este posibil ca această scădere a volumelor importurilor să fie doar temporară, iar o astfel de tendință să se inverseze dacă nu se impun măsuri. Prin urmare, aceasta nu a schimbat evaluarea Comisiei conform căreia a existat o amenințare clară și iminentă cu producerea unui prejudiciu la sfârșitul perioadei de anchetă.

(70)

Așa cum s-a specificat în considerentul 133 și în tabelul de la considerentul 185 din regulamentul provizoriu, producția efectivă de produs în cauză în RPC în anul 2014 (317,4 milioane de tone) este de aproximativ 5 ori mai mare decât producția totală din Rusia, Ucraina, Iran și Brazilia (57,4 milioane de tone). Această constatare a fost un indiciu al capacității enorme de producție de produs în cauză în RPC. Mai mult, așa cum s-a precizat în considerentele 140 și 139 din regulamentul provizoriu, Comisia a constatat că capacitatea de absorbție a pieței RPC este insuficientă și că este puțin probabil ca țările terțe să absoarbă ele însele capacitatea uriașă liber disponibilă.

(71)

După impunerea măsurilor provizorii, Comisia a actualizat tabelul de la considerentul 185 din regulamentul provizoriu pe baza celor mai recente date disponibile, după cum urmează:

Tabelul 4

Producția efectivă de produs similar a țărilor terțe (în mii de tone)

Cifrele actualizate de mai sus cu privire la producția de produs similar în anul 2015 arată că țara în cauză depășește cu mult toate celelalte mari țări exportatoare; cifrele actualizate de mai sus privind capacitatea pentru oțel brut în 2015 indică, de asemenea, faptul că doar RPC deține o astfel de capacitate excedentară masivă (ajungând la aproape 350 de milioane de tone în 2015, față de 317 milioane de tone în 2014, așa cum se arată în tabelul de la considerentul 185 din regulamentul provizoriu).

În consecință, Comisia a reiterat faptul că o capacitate excedentară de producție a oțelului în RPC constituie un indicator important pentru existența amenințării cu producerea unui prejudiciu iminent pentru industria din Uniune.

(72)

În plus, informațiile și previziunile privind capacitatea Chinei de a produce oțel brut și produsul în cauză care a devenit disponibil după iulie 2016 au indicat aceleași inconsecvențe:

Pe scurt, problema capacității excedentare din sectorul siderurgic din RPC este recunoscută de către autoritățile chineze, însă, în pofida unor anunțuri făcute după 30 iunie 2016, este puțin probabil ca aceasta să se rezolve în viitorul apropiat. Capacitatea excedentară a Chinei este atât de masivă încât, din punct de vedere realistic, nu poate să dispară într-o perioadă scurtă sau medie.

(73)

Datele privind capacitatea de absorbție a RPC, care au devenit disponibile după iulie 2016, sunt limitate. Cu toate acestea, Comisia a constatat că cererea de oțel previzionată la nivel intern în China este una „redusă, fără creștere” în următorii 4-5 ani (2015-2020), deoarece investițiile (cum ar fi în domeniul construcțiilor) sunt reduse, ceea ce va avea un impact semnificativ asupra consumului intern de oțel fabricat în China (15).

(74)

Datele privind capacitatea de absorbție a țărilor terțe, care au devenit disponibile începând din iulie 2016, au indicat faptul că:

Prin urmare, pe baza acestor informații actualizate, este puțin probabil ca țările terțe să poată absorbi exporturile în creștere din China ca urmare a capacității uriașe liber disponibile din China. Chiar dacă situația exporturilor din China în alte țări terțe a rămas neschimbată, dacă nu s-ar impune măsuri, probabil că piața Uniunii ar fi în continuare una dintre țintele principale ale exporturilor din China care fac obiectul unui dumping.

(75)

În urma regulamentului provizoriu, reclamantul a făcut referire la faptul că RPC a anunțat, încă din anul 2008, că are mai multe planuri pentru abordarea capacității excedentare de producție a oțelului, însă niciunul nu a fost avut succes. În urma comunicării constatărilor definitive, reclamantul a reafirmat faptul că și încercările anterioare ale Chinei de a limita capacitatea excedentară de producție a oțelului au eșuat. Drept consecință, conform celor afirmate de către această parte interesată, este posibil ca guvernul chinez să nu poată rezolva problema capacității excedentare imense care a afectat sectorul siderurgic timp de mulți ani și pe care acesta a încercat și nu a reușit să o rezolve de câteva ori în trecut.

(76)

Pe de altă parte, în urma comunicării constatărilor definitive, o altă parte interesată a menționat că guvernul chinez a anunțat recent că și-a îndeplinit obiectivele privind reducerea capacității în sectorul siderurgic în 2016 și că se angajează ferm să reducă mai mult capacitatea din acest sector.

(77)

Cu privire la argumentul conform căruia guvernul chinez a eșuat în mod consecvent în acțiunea de reducere a capacității excedentare masive de producție a oțelului, Comisia trebuie să efectueze o analiză prospectivă într-un scenariu de amenințare cu producerea unui prejudiciu. Prin urmare, aceasta a considerat că afirmațiile reclamantului sunt irelevante, deoarece se referă la trecut și nu pot fi utilizate pentru a extrapola comportamentul viitor al guvernului chinez.

(78)

Referitor la argumentul opus privind reducerea capacității chineze, care a fost adus de alte părți interesate, Comisia a reiterat faptul că informațiile și proiecțiile disponibile cu privire la capacitatea de oțel brut din China și la produsul în cauză prezintă inconsecvențe. Însă, chiar dacă nu se contestă angajamentele serioase ale Chinei privind reducerea capacității sale, rămâne valabil faptul că, așa cum s-a arătat în tabelul 20 din regulamentul provizoriu, capacitatea excedentară existentă a Chinei este atât de masivă încât nu poate realmente să dispară pe termen scurt sau mediu.

(79)

Cu privire la capacitatea de absorbție a țărilor terțe, una dintre părțile interesate a făcut referire la faptul că Malaysia și Turcia au finalizat două anchete privind rulouri laminate la cald împotriva RPC. Prin urmare, această parte interesată a ajuns la concluzia că presupusa probabilitate a unei diversiuni a schimburilor comerciale către Uniune este mai mică.

(80)

Aceste afirmații au fost respinse: Așa cum s-a menționat în considerentul 74, este posibil ca alte țări să adopte măsuri, ceea ce as însemna că este puțin probabil ca țările terțe să înceapă să absoarbă ele însele capacitatea imensă a Chinei.

(81)

Cu privire la capacitatea de absorbție a RPC, nu s-au primit observații din partea niciunei părți interesate.

(82)

În concluzie, datele din perioada ulterioară PA confirmă analiza Comisiei efectuată în etapa provizorie: Date fiind progresele limitate în ceea ce privește reducerea capacității excedentare masive în 2016, este probabil ca volume semnificative din capacitatea excedentară masivă existentă pentru oțel, inclusiv produsul similar, să fie direcționate și în viitor către piața Uniunii dacă nu se iau măsuri. Capacitățile excedentare actuale și capacitatea insuficientă de absorbție a statelor terțe sau a RPC însăși indică probabilitatea unei creșteri substanțiale a exporturilor chineze către Uniune dacă nu s-ar lua măsuri în etapa definitivă.

(83)

Referitor la nivelul prețurilor de import, în considerentul 142 din regulamentul provizoriu s-a menționat că prețurile medii ale importurilor din țara în cauză au scăzut cu 33 %, de la 600 EUR/tonă în 2012 la 404 EUR/tonă în 2015. Mai mult, tabelul de la considerentul 145 din regulamentul provizoriu a indicat o nouă scădere continuă a prețurilor unitare din China în perioada ulterioară perioadei de anchetă, ianuarie-iunie 2016, la intrarea pe piața Uniunii.

(84)

Datele disponibile cu privire la nivelurile prețurilor importurilor pentru perioada iulie-septembrie 2016 arată că prețurile medii ale importurilor din China au crescut:

Tabelul 5

Prețurile medii de import din China în perioada ulterioară PA

(85)

Recenta creștere a prețurilor de import din China trebuie pusă în următorul context:

Grafic

Evoluția prețurilor cărbunelui cocsificabil

Prin urmare, se poate presupune că prețurile produsului în cauză vor începe să scadă din nou după ce s-a amortizat impactul acestor circumstanțe excepționale privind cărbunele cocsificabil.

(86)

Una dintre părțile interesate a menționat că analiza Comisiei s-a limitat la luna iunie a anului 2016, în timp ce prețurile importurilor de produs în cauză au crescut în continuu după această dată. Aceasta a solicitat Comisiei să ia în considerare aceste date care sunt cele mai recente. O altă parte interesată a menționat, de asemenea, că prețurile importurilor au început recent să crească.

(87)

Comisia a confirmat, așa cum se arată în tabelul de la considerentul 84, că prețurile importurilor din China au crescut în perioada iulie-septembrie 2016. Însă aceste părți interesate au omis să precizeze că prețurile au crescut la nivel global din cauza creșterii prețurilor materiilor prime, în special ale cărbunelui cocsificabil, așa cum se arată în considerentul 85 de mai sus.

(88)

În urma comunicării constatărilor definitive, Asociația pentru fier și oțel din China (CISA) a afirmat din nou faptul că s-a încălcat de către Comisie principiul general al articolului 3 alineatul (9) din regulamentul de bază, deoarece o constatare a unei amenințări cu producerea unui prejudiciu important trebuie să se bazeze „pe fapte, nu doar pe presupuneri, conjuncturi sau posibilități îndepărtate.” Aceasta s-a referit, în acest context, la „un anumit context, care este constituit doar din posibilități”. În al doilea rând, aceasta a pretins că afirmația Comisiei conform căreia prețul mediu de import în cea mai recentă perioadă iulie-septembrie 2016 a fost sub costul de producție al industriei din Uniune la sfârșitul perioadei de anchetă este înșelătoare, deoarece o astfel de comparație se bazează pe două perioade diferite și, prin urmare, nu este o comparație potrivită. S-au primit observații similare din partea unui utilizator italian și din partea celorlalți producători-exportatori din China. Unul dintre producătorii-exportatori din China a menționat că prețurile importurilor au scăzut cu 13,5 % între ianuarie 2016 și septembrie 2016.

(89)

Un alt producător-exportator din China a precizat și faptul că o tendință de creștere a prețurilor de import indică faptul că nu există o amenințare cu producerea unui prejudiciu și a făcut referire, în acest sens, la jurisprudență.

(90)

În primul rând, cu privire la acuzația conform căreia Comisia a încălcat principiul general al articolului 3 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia reiterează că și-a bazat constatarea pe fapte și nu pe presupuneri, speculații sau posibilități îndepărtate. Comisia a luat în considerare fapte precum datele din tabelul 5 și a interpretat aceste date, conform cărora s-a observat o scădere a prețurilor până în iunie 2016 și apoi o creștere a acestora, în principal din cauza unei creșteri a prețurilor materiilor prime, astfel cum s-a specificat în considerentul 85 de mai sus. În al doilea rând, CISA însăși nu oferă o explicație alternativă plauzibilă pentru evoluția prețurilor importurilor din China. În al treilea rând, Comisia nu a analizat tendința prețurilor din China ca factor izolat, însă a urmat o abordare cuprinzătoare. Aceasta a analizat și a evaluat nu doar toți factorii menționați în al doilea paragraf al articolului 3 alineatul (9) din regulamentul de bază, ci și factori suplimentari precum nivelul comenzilor și rentabilitatea (a se vedea secțiunea 4.5.) pentru a avea o bază factuală solidă pentru evaluarea sa generală.

(91)

Cu privire la acuzația conform căreia Comisia a indus în eroare părțile interesate în mod intenționat prin faptul că a comparat prețul mediu de import din perioada iulie-septembrie 2016 cu costul producției din industria Uniunii de la sfârșitul perioadei de anchetă, Comisia a distins în mod clar ambele perioade. Mai mult, în acest context, este important de evidențiat faptul că datele privind costul producției aferente industriei din Uniune la sfârșitul perioadei de anchetă au fost cele mai recente date disponibile în cadrul acestei proceduri, deoarece, după perioada de anchetă, nu se colectează date cu privire la costurile producției aferente industriei din Uniune. În orice caz, chiar dacă, în mod ipotetic, a scăzut costul producției aferente industriei din Uniune în cea mai recentă perioadă, acest fapt nu infirmă faptul că nivelul prețurilor din China din septembrie 2016 exercita încă o presiune imensă la nivel de preț asupra industriei siderurgice din Uniune.

(92)

Cu privire la afirmația conform căreia Comisia nu a respectat jurisprudența, Comisia a precizat că acest argument nu este aplicabil, deoarece, în cazul de față, Comisia a analizat evoluția prețurilor materiilor prime în perioada ulterioară perioadei de anchetă, astfel cum se arată în considerentul 85. Prin urmare, acest argument este respins.

(93)

Chiar și în situația creșterii prețurilor importurilor din China începând din iulie 2016 și în absența altor observații, datele din perioada ulterioară PA cu privire la prețuri nu infirmă constatarea conform căreia reducerile prețurilor din China au dat naștere unei amenințări cu producerea unui prejudiciu. Această amenințare cu producerea unui prejudiciu nu a fost eliminată prin recenta creștere a prețurilor importurilor din China începând din iulie 2016. Așa cum s-a prezentat în considerentul 85, nici chiar acest nivel crescut al prețurilor nu oprește considerabila scădere a prețurilor, punând industria din UE într-o situație de nesuportat atunci când se compară prețurile crescute din China cu costul de producție al producătorilor din Uniune la sfârșitul perioadei de anchetă. În final, concluzia Comisiei a fost aceea că o creștere a prețurilor de import ar putea fi doar o tendință temporară, care probabil se va opri după eliminarea motivelor care au stat la baza creșterii prețurilor materiilor prime. Producătorii-exportatori din China au aplicat un sistem agresiv de stabilire a prețurilor pe piața Uniunii, în special în al doilea semestru al anului 2015 și primul semestru al anului 2016. Dacă nu se iau măsuri și, având în vedere capacitatea excedentară masivă de producție a oțelului existentă în China, inclusiv produsul în cauză, producătorii-exportatori din China ar putea menține o strategie agresivă a prețurilor, scăzându-și prețurile de vânzare la niveluri minime.

(94)

Cu privire la nivelul stocurilor, la considerentul 147 din regulamentul provizoriu s-a menționat că, în opinia Comisiei, acest factor nu prezintă o însemnătate deosebită, în principal pentru că producătorii din Uniune fabrică, la comandă, ceea ce le permită să își mențină nivelurile stocurilor cât mai scăzute posibil.

(95)

În ceea ce privește stocurile din RPC, nici de data aceasta Comisia nu a identificat date cuprinzătoare ulterior perioadei de anchetă cu privire la stocuri, în pofida cererilor adresate producătorilor cooperanți din China și a cercetărilor proprii.

(96)

Cu toate acestea, Comisia a constatat că stocurile de oțel din depozitele aflate în 40 de orașe mari din China au scăzut, conform declarațiilor, la 8,89 milioane de tone la sfârșitul lunii octombrie 2016, de la 9,41 milioane de tone la sfârșitul lunii septembrie 2016. Mai mult, stocurile de oțel deținute de 80 de oțelării majore din China se ridicau la 13,46 milioane de tone la sfârșitul lunii septembrie 2016 (17), față de 16,07 milioane de tone la sfârșitul lunii septembrie 2015.

(97)

Nu au fost primite observații de la părțile interesate cu privire la nivelul stocurilor.

(98)

În concluzie, stocurile de oțel din RPC au rămas aproximativ la aceleași niveluri, după 30 iunie 2016, ca și cele prevăzute în considerentul 150 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, Comisia a confirmat constatarea de la considerentul 151 din regulamentul provizoriu.

(99)

Așa cum s-a prezentat în considerentul 155 din regulamentul provizoriu, nivelul comenzilor a avut o dezvoltare negativă. În plus, ancheta a stabilit faptul că rentabilitatea reclamanților a continuat să se deterioreze, aceștia reprezentând aproximativ 90 % din producția totală a industriei din Uniune.

Datele disponibile pentru perioada iulie 2015-iunie 2016 indică o continuare a deteriorării rentabilității, în pofida unei tendințe mai pozitive (față de anul 2015) pentru nivelul comenzilor sale, după cum urmează:

Tabelul 6

Evoluția rentabilității și a nivelului comenzilor reclamanților

(100)

În urma comunicării constatărilor definitive, Asociația pentru fier și oțel din China (CISA) a afirmat că, deoarece nivelul comenzilor a crescut în perioada ulterioară perioadei de anchetă, producătorii din Uniune au primit mai multe comenzi și, prin urmare, industria din Uniune are un viitor pozitiv.

(101)

Comisia a fost de acord că nivelul comenzilor a înregistrat o ușoară creștere, însă a făcut totodată referire la pierderile-record suferite de către reclamanți, care au figurat în același tabel. În consecință, chiar dacă ar exista o posibilă redresare a producătorilor din Uniune în cea mai recentă perioadă ulterioară perioadei de anchetă, o astfel de redresare nu ar compensa pierderile în creștere semnificativă suferite în aceeași perioadă.

(102)

În concluzie și în absența altor observații, Comisia a constatat că se produce în continuare o degradare a rentabilității reclamanților în cea mai recentă perioadă. În consecință, evaluarea conform căreia la sfârșitul anului 2015 a existat o amenințare cu producerea unui prejudiciu iminent nu a fost infirmată. Din contră, deteriorarea în continuare a rentabilității la nivelul primului semestru al anului 2016 a confirmat exactitatea evaluării Comisiei cu privire la acest indicator.

(103)

Articolul 3 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede: „[…] modificarea condițiilor care ar crea o situație în care dumpingul ar cauza un prejudiciu trebuie să fie previzibilă în mod clar și iminentă”.

(104)

Așa cum se prezintă în considerentul 157 din regulamentul provizoriu, toți factorii de mai sus au fost analizați și verificați pentru perioada de anchetă. În mod specific, rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a atins nivelul nesustenabil de – 10 % în al patrulea trimestru din 2015, când presiunea prețurilor chineze a fost resimțită cel mai puternic.

(105)

În plus, datele pentru perioada ulterioară perioadei de anchetă au arătat că tendința negativă înregistrată la nivelul rentabilității din Uniune, care a început în al doilea semestru al anului 2015, a continuat în primul semestru al anului 2016.

(106)

Datele disponibile pentru perioada iulie-septembrie 2016 au prezentat o imagine de ansamblu contrastantă. Chiar dacă volumele importurilor din China au scăzut, capacitatea excedentară a rămas la un nivel amenințător. Cu privire la creșterea prețurilor din China în aceeași perioadă recentă, chiar dacă, în mod ipotetic, a scăzut costul producției aferente industriei din Uniune în cea mai recentă perioadă, rămâne valabil faptul că nivelul prețurilor din China din septembrie 2016 exercita încă o presiune imensă la nivel de preț asupra industriei siderurgice din Uniune. De aici se deduce că amenințarea cu producerea unui prejudiciu a fost iminentă și previzibilă după încheierea perioadei de anchetă

(107)

Comisia a confirmat așadar că a existat o schimbare în mod clar previzibilă și iminentă a circumstanțelor la sfârșitul perioadei de anchetă, care ar fi creat o situație în care dumpingul ar fi cauzat un prejudiciu.

(108)

Așa cum s-a menționat în considerentul 158 din regulamentul provizoriu, deși industria din Uniune era în curs de redresare în anul 2014 și în primele două trimestre ale anului 2015, aproape toți indicatorii de prejudiciu au început să scadă considerabil în cursul celui de-al doilea semestru al anului 2015. Ancheta a arătat că această tendință negativă, care a început în a doua jumătate a anului 2015, nu a fost invalidată în prima jumătate a anului 2016. Prin urmare, toți factorii evaluați în conformitate cu articolul 3 alineatul (9) din regulamentul de bază, în special rata de creștere semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping în 2015 la prețuri din ce în ce mai mici, capacitățile excedentare enorme din RPC, precum și evoluția negativă a rentabilității industriei din Uniune sugerează același lucru.

(109)

Datele disponibile pentru perioada iulie-septembrie 2016 prezintă o imagine de ansamblu contrastantă. Chiar dacă volumele importurilor din China au scăzut, capacitatea excedentară a rămas amenințătoare, iar prețurile au rămas sub costul de producție al industriei din Uniune în pofida creșterii mai recente a acestora.

(110)

Având în vedere această analiză, Comisia a concluzionat că la sfârșitul perioadei de anchetă exista o amenințare previzibilă în mod clar și iminentă cu producerea unui prejudiciu industriei din Uniune. Evaluarea nu a fost infirmată de evoluțiile din perioada ulterioară perioadei de anchetă, care au fost analizate mai sus.

(111)

Mai mult, Comisia a respins afirmațiile CISA, în urma comunicării constatărilor definitive, conform cărora evaluarea Comisiei nu a respectat jurisprudența, menționând următoarele două diferențe principale dintre abordarea sa în cazul de față și cea care a dus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 926/2009 al Consiliului (18):

(112)

Una dintre părțile interesate a reiterat faptul că, în perioada de anchetă, Rusia a înregistrat cel mai mare volum de importuri în Uniune și că, deși aflată în creștere în perioada examinată, cota de piață a importurilor din China a rămas în continuare la un nivel foarte scăzut, mai exact la aproximativ 4 %. În urma comunicării constatărilor definitive, o altă parte interesată a precizat, de asemenea, că o cotă de piață de doar 4 % din importurile din China a împiedicat emiterea constatării privind legătura de cauzalitate.

(113)

Aceste afirmații au fost deja abordate în considerentele 177-188 din regulamentul provizoriu. Mai mult, cu privire la cota de piață, în considerentul 77 din regulamentul provizoriu s-a precizat că cota de piață totală a importurilor din China a crescut de peste cinci ori în perioada examinată.

(114)

Conform solicitantului, ar fi potrivit să se cumuleze efectele importurilor din China care fac obiectul unui dumping cu cele ale importurilor care fac obiectul unui dumping din alte cinci țări vizate de o anchetă care se află în desfășurare. În urma comunicării constatărilor definitive, reclamantul a reafirmat acest punct.

(115)

Comisia nu a considerat că este posibil în acest caz să se cumuleze importurile care au făcut obiectul unui dumping prin unirea celor două anchete. Conceptul importurilor care „fac simultan obiectul unor examinări antidumping” în temeiul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază presupune fie importuri care fac obiectul aceleiași anchete, fie importuri care fac obiectul a două anchete diferite desfășurate simultan și care au aceeași perioadă de anchetă sau perioade de anchetă în mare parte suprapuse. În cazul de față, ambele anchete au perioade de anchetă diferite, cu o suprapunere a perioadelor de anchetă de doar șase luni.

(116)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a confirmat concluziile pe care le-a prezentat în considerentele 197-198 din regulamentul provizoriu.

(117)

În absența oricăror observații referitoare la interesul industriei din Uniune, s-a confirmat concluzia la care s-a ajuns în considerentul 203 din regulamentul provizoriu.

(118)

În absența oricăror observații referitoare la interesul importatorilor, Comisia a confirmat și concluzia la care a ajuns în considerentul 204 din regulamentul provizoriu.

(119)

În urma comunicării constatărilor provizorii, unii utilizatori au susținut că nu ar fi în interesul Uniunii să se instituie măsuri antidumping împotriva țării în cauză. Aceștia au pretins că măsurile antidumping ar fi împotriva intereselor utilizatorilor, deoarece acestea:

(120)

Afirmația conform căreia măsurile antidumping ar avea un afect anticoncurențial a fost deja abordată în considerentele 205-212 din regulamentul provizoriu. Afirmația conform căreia măsurile antidumping privind produsul în cauză ar genera importuri mai mari de produse în aval fabricate în țări terțe nu a fost susținută de informații suplimentare semnificative. Astfel, Comisia a respins acest argument.

(121)

Utilizatorul italian care a cooperat în timpul anchetei a susținut că ar trebui aduse completări la considerentul 210 din regulamentul provizoriu, cu precizarea că măsurile antidumping produc, de asemenea, un impact asupra marjei sale de profit. În acest sens, utilizatorul italian a precizat că, în ipoteza aplicării unei taxe antidumping de 22,6 %, profitul său înainte de aplicarea taxei ar scădea cu 2,3 puncte procentuale. Prin urmare, acesta a ajuns la concluzia că instituirea măsurilor antidumping ar avea un impact semnificativ asupra rentabilității sale și, a fortiori, asupra celorlalți utilizatori neafiliați mai mici al căror obiect de activitate este prelucrarea produsului în cauză. Comisia a recunoscut că taxele antidumping vor avea un efect negativ asupra rentabilității utilizatorului italian. Cu toate acestea, Comisia a constatat, de asemenea, că utilizatorul nu depinde exclusiv de importurile chinezești, ci a achiziționat produsul în cauză pe parcursul perioadei de anchetă și de la producători din Uniune, dar și de la alți producători din alte țări terțe. În plus, rentabilitatea acestuia ar rămâne la un nivel pozitiv, deși unul scăzut.

(122)

În urma comunicării constatărilor definitive, reclamantul a afirmat că rezultatele acestui utilizator italian, sub aspectul creșterii și al profiturilor, contrastează puternic cu cele ale producătorilor din Uniune, care suferă pierderi considerabile. Comisia a considerat că acest argument nu schimbă analiza cu privire la impactul asupra utilizatorilor. În schimb, s-a ținut deja cont de interesele producătorului din Uniune, astfel cum s-a menționat în secțiunea 6.1.

(123)

În ultimul rând, Comisia nu a putut evalua impactul impunerii de măsuri asupra altor utilizatori, deoarece aceștia nu au cooperat în cursul acestei anchete.

(124)

Având în vedere cele de mai sus și în absența oricăror alte observații, Comisia a confirmat concluziile la care a ajuns în considerentul 213 din regulamentul provizoriu.

(125)

În absența oricăror alte observații privind interesele Uniunii, s-au confirmat concluziile la care s-a ajuns în considerentele 214-217 din regulamentul provizoriu.

(126)

Comisia a ales să stabilească cu titlu provizoriu profitul-țintă la 7 % pe baza unui studiu al OCDE, care a simulat cum ar fi evoluat redresarea industriei din UE în urma recesiunii cauzate de criza economică și financiară din 2009. După instituirea măsurilor provizorii și, așa cum s-a menționat în considerentul 224 din regulamentul provizoriu, Comisia a analizat în continuare această chestiune, nu numai având în vedere observațiile primite în urma comunicării informațiilor, ci și prin solicitarea și analizarea mai multor informații în această privință.

(127)

În urma comunicării constatărilor provizorii și definitive, mai multe părți au făcut observații cu privire la profitul-țintă de 7 %. Una dintre părțile interesate a susținut că acesta este mult prea scăzut, în timp ce o altă parte interesată a declarat că este excesiv.

(128)

Eurofer a considerat că profitul-țintă de 7 % este mult prea scăzut. În primul rând, aceasta a susținut că cea mai potrivită metodă pentru stabilirea marjei de profit este fie să se recurgă la datele provenite din ancheta anterioară privind produsele plate laminate la cald (în 2000), fie să se recurgă la rentabilitatea înregistrată în industria siderurgică în anul 2008. Stabilirea profitului-țintă pe baza profiturilor realizate în anul 2000 ar însemna un profit-țintă de 12,9 %, în timp ce stabilirea acestuia pe baza profiturilor realizate în anul 2008 ar însemna un profit-țintă de 14,4 %. Eurofer a afirmat că, în contextul lipsei de modificări la nivel tehnologic și financiar în Uniune începând din anul 2000, ar fi potrivit să se utilizeze profiturile realizate în anul 2000. O altă opțiune ar fi să se utilizeze profiturile înregistrate în 2008, deoarece Comisia a verificat datele privind rentabilitatea pentru o perioadă de 10 ani, inclusiv anul 2008, care a fost anul dinaintea celui în care a izbucnit criza financiară. Eurofer a adăugat că profitul-țintă nu ar trebui să provină din ani afectați de criza economică sau de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țara în cauză. În al doilea rând, în cazul în care Comisia ar respinge ambele abordări, Eurofer a afirmat că profitul-țintă susținut prin studiul din 2013 al OCDE ar trebui ajustat prin prisma rezultatelor efective obținute în perioada de anchetă în industria produselor plate din oțel laminate la cald din Europa. Atunci, s-ar obține o marjă de profit rezonabilă de 10 %.

(129)

Așa cum s-a explicat în considerentul 220 din regulamentul provizoriu, în urma anchetei s-a constatat că stabilirea profitului-țintă pe baza profiturilor realizate în anul 2000 nu este o opțiune rezonabilă. Chiar și în ipoteza puțin probabilă conform căreia, așa cum afirmă Eurofer, nu au existat modificări la nivel tehnologic și financiar în Uniune începând din anul 2000, cel puțin au existat unele modificări sub aspectul dimensiunii pieței Uniunii începând din anul 2000 ca urmare a creșterii numărului de state membre în perioada 2000-2016. În al doilea rând, din motivele explicate în considerentul 222 din regulamentul provizoriu, nici stabilirea profitului-țintă pe baza profiturilor realizate în anul 2008 nu este o opțiune adecvată, în principal pentru că amenințarea cu producerea unui prejudiciu presupune mai degrabă o analiză prospectivă. În final, solicitarea Eurofer de a crește profitul-țintă de la 7 % la 10 %, în cazul în care profitul-țintă nu ar fi stabilit pe baza profiturilor din anul 2000 sau 2008, nu a fost fondată suficient.

(130)

Producătorul-exportator Hebei Iron & Steel Group (19) din China și importatorul său afiliat Duferco S.A. au declarat că utilizarea unui profit-țintă de 7 % este excesivă, inadecvată și inexactă din următoarele motive: În primul rând, acesta reflectă o estimare foarte incertă a câștigurilor, iar parametrii care au stat la baza acestora s-au schimbat între timp. În al doilea rând, acesta reflectă o rentabilitate necesară pentru supraviețuirea industriei siderurgice din Uniune la nivel global, nu în mod specific rentabilitatea producătorilor de oțel din Uniune, care fabrică produsul în cauză. În al treilea rând, întrucât Comisia a stabilit cu titlu provizoriu faptul că importurile au făcut obiectul unui dumping în 2015, din contră, în anii 2012-2014 nu s-a înregistrat fenomenul de dumping, în această perioadă din urmă înregistrându-se profituri în intervalul – 3,3 % (pierdere) și 0,4 % (profit). În scenariul alternativ, presupunând că a existat un fenomen de dumping în perioada 2012-2014, cel mai recent an în care nu există o dovadă că importurile de produs în cauză au făcut obiectul unui dumping este anul 2011 în care s-a înregistrat o medie a profiturilor de 3,11 %. Mai mult, în urma comunicării constatărilor definitive, același producător-exportator din China a afirmat că această abordare a încălcat în mod evident jurisprudența Curții, deoarece a justificat alți factori decât dumpingul și este menită mai degrabă să asigure supraviețuirea industriei siderurgice din Uniune.

(131)

În primul rând, în opinia Comisiei, partea interesată nu și-a argumentat afirmațiile conform cărora parametrii care se află la baza studiului utilizat la stabilirea profitului-țintă de 7 % s-au schimbat între timp.

(132)

În al doilea rând, partea interesată a susținut, de asemenea, că studiul abordează rentabilitatea necesară supraviețuirii industriei siderurgice din Uniune la nivel global, nu în mod specific rentabilitatea producătorilor de oțel din Uniune, care fabrică produsul în cauză. În acest sens, așa cum s-a prezentat deja în considerentul 223 din regulamentul provizoriu, în absența altor date concludente, Comisia a considerat aceste cifre pentru industria siderurgică în ansamblu ca fiind aplicabile pentru produsul în cauză, deoarece produsele plate laminate la cald reprezintă o mare parte din producția de oțel brut.

(133)

În al treilea rând, cu privire la observația de a utiliza fie datele privind rentabilitatea din perioada 2012-2014, fie datele din 2011, această abordare nu pare să fie adecvată. Profitul-țintă este prețul pe care industria din Uniune s-ar putea baza în mod rezonabil în condiții normale de concurență, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping. Așa cum s-a menționat în considerentul 106 din regulamentul provizoriu, anii 2012, 2013 și 2014 nu pot fi considerați drept ani în care există condiții normale de concurență, dată fiind perioada care a urmat crizei datoriilor din zona euro și scăderea cererii de oțel din 2012. Mai mult, așa cum s-a constatat în cazul produselor din oțel laminate la rece (20), datele din 2011 nu pot fi concludente din cauza impactului crizei financiare din 2009, care s-a manifestat în continuare asupra datelor privind rentabilitatea doi ani mai târziu.

(134)

Pe baza celor menționate anterior, Comisia a confirmat faptul că profitul-țintă de 7 % constituie cea mai adecvată bază în acest scenariu privind amenințarea cu producerea unui prejudiciu. Această înțelegere este în concordanță cu hotărârea Curții (21), conform căreia analiza dacă există o amenințare cu producerea unui prejudiciu presupune, prin însăși natura sa, o analiză prospectivă.

(135)

Reprezentantul legal al unui producător-exportator din China a susținut că informațiile dezvăluite în comunicarea constatărilor provizorii nu îi permit să comenteze cu privire la corectitudinea și relevanța constatărilor Comisiei cu privire la marja de dumping, efectele asupra prețurilor și calculele privind marja prejudiciului, inclusiv cu privire la problema dacă în calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative s-a ținut cont de vânzările tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, sau doar de vânzările celor pentru care au existat vânzări de tipuri de produse corespondente de către producătorii-exportatori din China. În acest context, la 8 noiembrie 2016, producătorul-exportator chinez a solicitat clarificări. Mai mult, la 8 noiembrie 2016 și în urma comunicării constatărilor definitive, producătorul-exportator din China a solicitat totodată accesul la anumite informații confidențiale. Acesta a sugerat ca aceste informații confidențiale să fie accesate doar de către reprezentantul legal sau, ca o alternativă, să implice consilierul-auditor.

(136)

La 8 decembrie 2016, serviciile Comisiei au răspuns că în calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative s-a ținut cont doar de tipurile de produse corespondente pentru compararea datelor privind vânzările înregistrate de producătorul-exportator chinez cu cele privind vânzările înregistrate de producători din UE. În orice caz, volumul de produse comparabile vândute de industria din Uniune a reprezentat doar 62 % din volumul total al exporturilor sale. În această privință, produsele exportate către Uniune de către acest producător-exportator pot fi corelate cu un produs din Uniune comparabil. Mai mult, aceștia au informat reprezentantul legal al părții respective că cererea sa de acces la informații confidențiale nu poate fi acceptată, deoarece Comisia este obligată să protejeze confidențialitatea datelor celorlalte părți interesate. Întrucât, în temeiul legii actuale, nu există alte mijloace de protejare a confidențialității și, în același timp, pentru a oferi părților informațiile solicitate, serviciile Comisiei l-au invitat să contacteze consilierul-auditor pentru ca acesta să verifice informațiile confidențiale.

(137)

În acest context, în urma comunicării constatărilor definitive, reclamantul a precizat în acest sens că Comisia are obligația, conform legii, să protejeze datele confidențiale prezentate de către toate părțile interesate. Prin urmare, a refuzat să renunțe la protecția conferită datelor sale confidențiale prin articolul 19 din regulamentul de bază.

(138)

În temeiul dreptului actual al Uniunii, astfel cum a fost interpretat prin jurisprudență, nu este posibil din punct de vedere legal să se acorde acces la datele confidențiale prezentate de către o parte interesată, decât cu acordul furnizorului datelor respective sau în cazul unei acțiuni intentate în instanțele Uniunii. Singura alternativă este mecanismul de control prevăzut prin articolul 15 din Decizia Președintelui Comisiei din 29 februarie 2012 cu privire la funcția și mandatul consilierului-auditor (22). O audiere a avut loc în prezența consilierului-auditor la 7 februarie 2017, pentru a discuta cadrul juridic care privește accesul la date confidențiale.

(139)

În urma comunicării constatărilor definitive, reprezentantul legal al aceluiași producător-exportator din China a fost audiat pentru prima dată la 12 ianuarie 2017 pentru a discuta în detaliu clarificările solicitate de acesta. După întâlnire, acesta a cerut din nou în documentul său scris prezentat în aceeași zi să i se ofere informații cu privire la calculele prejudiciului „pentru a înțelege natura și amploarea presupuselor efecte ale prețurilor”.

(140)

La 18 ianuarie 2017, serviciile Comisiei au transmis într-o scrisoare separată toate clarificările în măsura posibilității – mai exact, fără a încălca obligația legală din regulamentul de bază de a proteja datele confidențiale – pe care le-a solicitat reprezentantul legal al acestui producător-exportator din China. Mai mult, Comisia a precizat că există o compatibilitate de 100 % între cele 10 tipuri de produs în cauză vândute de către acest producător-exportator din China și cele vândute de către producători din Uniune. Mai mult, doar unul din cele 10 tipuri de produse reprezintă aproximativ 75 % din volumele sale totale de vânzări din Uniune în perioada de anchetă.

(141)

În urma comunicării constatărilor provizorii și definitive, un producător-exportator chinez a contestat modul în care Comisia a calculat marja de prejudiciu. Această parte interesată a afirmat că prețurile de vânzare din China trebuie să fie ajustate printr-o așa-numită „marjă a importatorilor”, mai exact cu includerea taxelor vamale, a costurilor de manipulare, a costurilor de finanțare, a cheltuielilor administrative și a altor costuri generale și a profitului (în proporție de 5 %). Ca atare, prețul franco antrepozit al importatorului ar include elemente de cost similare cu cele ale prețului de vânzare franco fabrică aferent din industria Uniunii. Mai mult decât atât, partea interesată a afirmat că s-a preluat de către Comisie doar un preț final la cumpărător (mai exact, fără ajustare pentru cheltuieli administrative și alte costuri generale și profit), ceea ce nu este suficient pentru a efectua o comparație adecvată între prețurile respective ale producătorilor-exportatori din China și cele ale producătorilor din Uniune pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a subcotării prețurilor indicative. Pentru a susține această afirmație, partea interesată a făcut referire la două regulamente provizorii, ambele de acum 20 de ani. Acest producător-exportator din China a afirmat totodată că nu s-a ținut cont de către Comisiei de faptul că prețul de export la frontiera Uniunii va fi afectat de relația dintre exportator și importator. Procedând astfel, Comisia ar ajunge să folosească în final prețul de transfer dintre societățile afiliate ca bază pentru comparația cu prețurile franco fabrică ale industriei din Uniune.

(142)

Comisia a respins această afirmație din următorul motiv: calcularea unei marje de prejudiciu are loc cu scopul de a determina dacă instituirea unui nivel mai mic (decât nivelul bazat pe marja de dumping) al taxei asupra prețurilor de export ale importurilor care fac obiectul unui dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe prețul de export la nivelul frontierelor Uniunii, care este considerat a fi la un nivel comparabil cu prețul franco fabrică al industriei din Uniune. Metodologia aplicată de Comisie pentru a compara date ale producătorilor-exportatori din China și ale producătorilor din Uniune pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a subcotării prețurilor indicative asigură din contră tratamentul egal al producătorilor-exportatori și al producătorilor din Uniune: Comisia a considerat că stabilirea prețului de import relevant pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative nu ar trebui să fie influențată de faptul că exporturile sunt efectuate către operațiuni afiliate sau independente din Uniune. În acest scop, prețul relevant care trebuie să fie luat în considerare este prețul la care produsul în cauză este vândut Uniunii, nu prețul la care materialele importate sunt apoi revândute de către producători care importă în Uniune. Mai mult, Comisia se referă la considerentul 144 din prezentul regulament. Prin urmare, Comisia a considerat că această abordare este exactă.

(143)

Reclamantul a precizat că, atunci când stabilește prețurile de export pentru vânzările efectuate prin intermediul importatorilor afiliați în contextul calculării marjei de prejudiciu, Comisia ar trebui să aplice articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Această parte interesată a mai precizat că, spre deosebire de cazul produselor din oțel laminat la rece, comunicarea constatărilor provizorii nu confirmă în mod explicit faptul că s-a utilizat această metodologie.

(144)

Comisia a confirmat că scopul calculării unei marje de prejudiciu are loc cu scopul de a determina dacă instituirea unui nivel mai mic al taxei (decât nivelul bazat pe marja de dumping) asupra prețurilor de export ale importurilor care fac obiectul unui dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe prețul de export la nivelul frontierelor Uniunii, care este considerat a fi la un nivel comparabil cu prețul franco fabrică al industriei din Uniune. În cazul vânzărilor la export prin intermediul unor importatori afiliați, prețul de export este stabilit pe baza prețului de revânzare către primul client independent, ajustat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Dat fiind că prețul de export constituie un element indispensabil în calculul marjei de prejudiciu și întrucât această dispoziție din regulamentul de bază este singura dispoziție care oferă orientări privind determinarea prețului de export, aplicarea acestei dispoziții prin analogie este justificată.

(145)

În urma comunicării constatărilor definitive, CISA a afirmat că este surprinsă că s-a aplicat de către Comisie, prin analogie, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Aceasta a afirmat că o astfel de aplicare încalcă articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază însuși și că a fost afectată de o eroare evidentă de evaluare. Aceasta a mai afirmat faptul că cel puțin un producător-exportator din China inclus în eșantion exportă prin intermediul importatorilor afiliați și că, în consecință, taxa definitivă a acestuia ar fi supraevaluată.

(146)

În primul rând, Comisia a reafirmat faptul că articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază este singura dispoziție din regulamentul de bază care oferă îndrumări cu privire la stabilirea prețului de export. Prin urmare, aplicarea acesteia este justificată în cadrul calculării unei marje de prejudiciu. În al doilea rând, contrar celor afirmate, tocmai aplicarea consecventă (23) a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prin analogie, în cadrul calculării marjei de prejudiciu este practica Comisiei în cauzele recente. În al treilea rând, scopul calculelor privind marja de prejudiciu nu este de a măsura în ce măsură vânzările importatorilor afiliați prejudiciază producătorii din Uniune, ci de a afla dacă exporturile din partea producătorului-exportator din China au un astfel de efect negativ prin subcotarea prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative ale producătorilor din Uniune. În acest scop, prețul relevant care trebuie să fie luat în considerare este prețul la care produsul în cauză este vândut Uniunii, nu prețul la care materialele importate sunt apoi revândute de către producători care importă în Uniune. În concluzie, Comisia a confirmat că a utilizat această metodologie atunci când a stabilit prețurile de export pentru vânzări efectuate prin intermediul importatorilor afiliați.

(147)

Reclamantul a criticat faptul că s-a aplicat de către Comisie, cu titlu provizoriu, o abordare standard de prejudiciu important prin preluarea marjei medii de prejudiciu pentru întreaga perioadă de anchetă (mai exact, anul 2015). Aceasta a susținut că abordarea nu este una corectă, deoarece marja de amenințare cu producerea unui prejudiciu trebuie să reflecte amenințarea, iar când amenințarea se materializează ulterior în perioada de anchetă, marja de prejudiciu trebuie să reflecte impactul concret al amenințării. Pentru a elimina în mod eficace impactul amenințării cu producerea unui prejudiciu, Comisia ar trebui să examineze acele momente din perioada de anchetă în care a început să se materializeze amenințarea cu producerea unui prejudiciu. În acest context, reclamantul a făcut referire la faptul că amenințarea cu producerea unui prejudiciu a început să aibă un impact asupra industriei siderurgice din Uniune începând din al doilea semestru al anului 2015. Prin urmare, doar al doilea semestru al anului 2015 ar trebui să fie utilizat la calcularea marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative. Reclamantul a menționat, de asemenea, că scenariile de amenințare cu producerea unui prejudiciu sunt menite să permită Comisiei să acționeze în mod eficace și preventiv înainte de materializarea amenințării cu producerea unui prejudiciu. În cazul în care Comisia nu ar înclina să își schimbe metoda de calculare a marjei de (amenințare cu producerea unui) prejudiciu, industriile ar trebui să aștepte mai mult, până când ar suferi prejudicii importante timp de un an întreg, pentru a solicita protecție împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping în vederea obținerii unei marje de prejudiciu realiste. O astfel de conduită ar fi în defavoarea locurilor de muncă și a activităților industriale de pe piața Uniunii și, de asemenea, ar submina obiectivele plângerilor privind amenințarea cu producerea unui prejudiciu.

(148)

După o analiză detaliată a argumentelor reclamantului, Comisia a reamintit că a ajuns la concluzia provizorie cum că a existat o schimbare în mod clar previzibilă și iminentă a circumstanțelor la sfârșitul perioadei de anchetă, care va crea o situație în care dumpingul va cauza un prejudiciu. În acest sens, Comisia a făcut trimitere, printre altele, la considerentele 157, 159 și 198 din regulamentul provizoriu, afirmând că „deși industria din Uniune era în curs de redresare în anul 2014 și în primele două trimestre ale anului 2015, aproape toți indicatorii de prejudiciu au început să scadă considerabil în cursul celui de al doilea semestru al anului 2015. Ancheta a arătat că această tendință negativă, care a început în a doua jumătate a anului 2015, nu a fost invalidată în prima jumătate a anului 2016.” Aceasta a mai precizat în considerentul 163 din regulamentul provizoriu că „Având în vedere coincidența în timp între, pe de o parte, nivelul tot mai mare al importurilor care fac obiectul unui dumping la prețuri în continuă scădere și, pe de altă parte, pierderea cotei de piață suferită de industria din Uniune și scăderea prețurilor, care au condus la noi pierderi, în special din a doua jumătate a anului 2015, Comisia a concluzionat că importurile care fac obiectul unui dumping au avut un efect negativ asupra situației industriei din Uniune”.

(149)

În al doilea rând, în ceea ce privește fondul cauzei, Comisia a constatat că, așa cum s-a prezentat în considerentul 157 din regulamentul provizoriu, tendința negativă a început în al doilea semestru al anului 2015 și a determinat o schimbare în mod clar previzibilă și iminentă a împrejurărilor la sfârșitul perioadei de anchetă, ceea ce ar crea o situație în care fenomenul de dumping ar produce un prejudiciu dacă nu s-ar lua măsuri. Această constatare este în concordanță cu ceea ce a afirmat Comisia în considerentul 113 din regulamentul provizoriu, conform căruia „producătorii din Uniune au fost în măsură să se redreseze parțial în cursul anului 2014 și în prima jumătate a anului 2015”. Prin urmare, al doilea semestru al anului 2015 reflectă mai bine impactul efectiv al amenințării cu producerea unui prejudiciu pentru industria din Uniune, care ar trebui să fie eliminat.

(150)

În al treilea rând, Curtea a susținut că analiza datelor din perioada ulterioară perioadei de anchetă este deosebit de adecvată în cadrul unei anchete pentru a se stabili dacă există o amenințare cu producerea unui prejudiciu care, prin însăși natura sa, presupune o analiză prospectivă. Pentru Comisie, al doilea semestru al anului 2015 pare să fie mai adecvat pentru această cerință, deoarece este mai aproape de evoluțiile viitoare decât întreaga perioadă de anchetă.

(151)

În al patrulea rând, efectuarea unui calcul pe baza unei perioade complete de anchetă, indiferent dacă au existat indicii ale unor tendințe negative, ar submina obiectivul unui scenariu de amenințare cu producerea unui prejudiciu, și anume acela de a acționa în mod eficace și preventiv înainte de materializarea amenințării cu producerea unui prejudiciu.

(152)

Având în vedere toate motivele prezentate anterior, Comisia a acceptat punctul de vedere conform căruia perioada de calculare a marjelor de prejudiciu, în acest caz concret, ar trebui să se bazeze pe al doilea semestru al anului 2015, nu pe întreaga perioadă de anchetă.

(153)

Drept rezultat, Comisia a solicitat producătorilor cooperanți să transmită date suplimentare. Aceasta a primit trimestrial date suplimentare în perioada de anchetă cu privire la costul de producție pe tip de produs de la producătorii din Uniune incluși în eșantion și a verificat aceste date ulterior. Verificările au vizat numai datele suplimentare furnizate care nu fuseseră solicitate anterior și au asigurat fiabilitatea datelor pe care Comisia și-a întemeiat, în cele din urmă, constatările.

(154)

Dat fiind că nivelul de cooperare a fost considerat unul ridicat, marja de prejudiciu definitivă pentru RPC, aplicabilă producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, a fost calculată ca medie a marjelor celor trei producători-exportatori/grupuri de societăți incluse în eșantion. Marja de prejudiciu definitivă pentru RPC, aplicabilă producătorilor-exportatori necooperanți, a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate marje dintre marjele celor trei societăți/grupuri de societăți cooperante.

(155)

În urma comunicării constatărilor definitive, CISA a precizat că pentru calcularea prețului unitar-țintă din industria Uniunii s-a utilizat ca bază întreaga perioadă de anchetă, doar șase luni din perioada de anchetă fiind utilizate pentru a calcula prețul unitar de vânzare, aflat în circulație liberă în Uniune, al producătorilor-exportatori din China aparținând grupului Shagang. Prin urmare, CISA a solicitat Comisiei să recalculeze ambele elemente folosind datele disponibile pentru aceeași perioadă.

(156)

După analiză, s-a constatat că această observație este corectă. Prin urmare, Comisia a recalculat prețul unitar-țintă al industriei din Uniune pentru producătorii-exportatori din China care aparțin grupului Shagang, folosind ca atare datele privind costul de producție aferent aceleiași perioade (a doua jumătate a anului 2015) ca și cea utilizată pentru calcularea prețului unitar de vânzare, aflat în circulație liberă în Uniune, al tuturor producătorilor-exportatori din China.

(157)

În urma calculului revizuit, s-a constatat că marjele de prejudiciu pentru societățile care aparțin grupului Shagang au scăzut de la 36,6 % la 35,9 %.

(158)

Mai mult, Comisia a reexaminat calculele inițiale ale marjelor de prejudiciu pentru ceilalți doi producători-exportatori din China. În timp ce calculul inițial pentru grupul Hebei s-a dovedit a fi corect, examinarea calculului inițial pentru Bengang Steel Plates Co., Ltd. a arătat că acesta conține următoarele erori de redactare:

Ca urmare a efectelor menționate anterior, marja de prejudiciu pentru acest producător-exportator din China a crescut la 28,1 % (în loc de 25,5 %).

(159)

Calculul revizuit al prețului unitar-țintă din industria Uniunii a fost comunicat atât grupului Shagang, cât și societății Bengang Steel Plates Co., Ltd. la 16 ianuarie 2017. Deoarece singurul element care s-a schimbat față de comunicarea constatărilor definitive ale Comisiei din data de 22 decembrie 2016 a fost prețul-țintă al industriei din Uniune, s-a solicitat ambelor părți interesate să prezinte observații cu privire la aceste comunicări limitate ale constatărilor suplimentare până la 18 ianuarie 2017. Însă nu s-a primit nicio observație până la data respectivă.

(160)

În urma comunicării constatărilor definitive, un producător-exportator din China a precizat, de asemenea, faptul că nu este convins de motivele prezentate, conform cărora faptul că se folosesc doar date care se referă la a doua jumătate a anului 2015 ar reflecta mai corect situația impactului amenințării. Acesta a mai afirmat că orice utilizare selectivă a perioadei în scopul calculării marjei de prejudiciu ar determina o comparație ilogică și distorsionată a marjelor de dumping și de prejudiciu în scopul „regulii taxei celei mai mici” și ar duce la stabilirea unor marje mai mari decât în cazul în care s-ar fi utilizat întregul an 2015. În consecință, acesta a solicitat Comisiei să utilizeze o perioadă de 12 luni pentru calcularea marjei de prejudiciu, asemenea perioadei utilizate pentru calcularea marjelor de dumping. S-au primit observații similare și din partea utilizatorului italian, care a adăugat că utilizarea selectivă a informațiilor privind o parte din perioada de anchetă nu permite o evaluare obiectivă a nivelului de eliminare a prejudiciului în cazul de față.

(161)

O observație similară s-a primit din partea CISA și a doi producători-exportatori din China, ambii afirmând că alegerea unei perioade de șase luni constituie o încălcare a certitudinii juridice și a așteptărilor legitime. În acest sens, în timp ce celălalt producător-exportator din China a afirmat, în principal, că limitarea setului de date la o perioadă de doar șase luni nu poate fi calificată drept dovadă concretă în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, CISA a făcut referire la punctul 5.1 din Avizul de deschidere afirmând că „ancheta privind dumpingul și prejudiciul va viza perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015 și jurisprudența”.

(162)

Mai mult, un producător care exportă din China a menționat și faptul că, tocmai conform practicii instituite, Comisia se abține de la utilizarea datelor care se referă doar parțial la perioada de anchetă și că metodologia aplicată în acest caz nu este în conformitate cu recomandarea Comitetului Antidumping din cadrul OMC conform căreia „perioada de colectare a datelor […] ar trebui să includă întreaga perioadă de colectare a datelor pentru ancheta privind dumpingul”.

(163)

Comisia a respins toate aceste argumente, după cum urmează. În primul rând, determinarea existenței dumpingului și a prejudiciului se realizează pe baza perioadei de anchetă și o perioadă considerată ca fiind definită în conformitate cu dispozițiile relevante ale regulamentului de bază și anunțată în avizul de deschidere. Pe de altă parte, regulamentul de bază nu prevede nicio metodă specifică pentru calcularea marjei de prejudiciu utilizate pentru aplicarea regulii taxei celei mai mici. În al doilea rând, regulamentul de bază nu prevede nici criterii specifice pentru definirea perioadei în care sunt evaluați parametrii pentru calcularea marjei de prejudiciu. În cazul de față, Comisia a considerat că perioada aleasă reflectă specificitatea cazului și este adecvată în contextul unei analize prospective. Mai mult, Comisia a utilizat pentru calcularea marjei de prejudiciu aceeași perioadă de șase luni pentru compararea prețului de export și a prețului-țintă pentru a asigura o evaluare obiectivă.

(164)

Având în vedere aspectele menționate în considerentele 135-163 de mai sus și în absența oricăror alte observații, marjele definitive de prejudiciu au fost recalculate cu ajutorul datelor pentru al doilea semestru al anului 2015. Aceste marje definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele: În acest tabel sunt prezentate, de asemenea, nivelurile taxelor definitive.

Tabelul 7

Marje definitive și niveluri ale taxelor definitive

(165)

Marjele de prejudiciu menționate anterior au fost rotunjite în minus, la cea mai apropiată zecimală, atunci când a fost cazul, în urma observațiilor primite de la un producător-exportator după comunicarea constatărilor definitive.

(166)

Nivelul taxelor antidumping individuale pentru societățile menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Nivelurile taxelor respective (spre deosebire de taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” la nivel național) se aplică în mod exclusiv importurilor produsului în cauză originar din țara în cauză și fabricat de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de oricare altă societate a cărei denumire nu este în mod specific menționată în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate celor menționate în mod specific, nu ar trebui să beneficieze de nivelurile respective și ar trebui să fie supuse taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(167)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau în urma înființării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată Comisiei (*1) împreună cu toate informațiile relevante, în special cu privire la orice modificare a activităților întreprinderii referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma schimbării denumirii sau a modificării respective privind entitățile de producție și de vânzare. Dacă este necesar, prezentul regulament va fi modificat în consecință, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(168)

„Hebei Iron & Steel Group Co., Ltd” și-a schimbat denumirea în „Hesteel Group Co., Ltd.” în cursul anchetei. Unele dintre societățile sale afiliate și-au schimbat, de asemenea, denumirea. Comisia a confirmat aceste schimbări de denumire și a adaptat articolul 1 alineatul (2) în mod corespunzător.

(169)

Pentru a reduce la minimum riscurile eludării, se consideră că sunt necesare măsuri speciale în acest caz pentru a garanta aplicarea corectă a măsurilor antidumping. Aceste măsuri speciale includ următoarele: prezentarea către autoritățile vamale din statele membre a unei facturi comerciale valabile care respectă cerințele de la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(170)

În urma comunicării constatărilor definitive, una dintre părțile interesate a afirmat că Comisia nu poate colecta în mod definitiv taxele provizorii conform articolului 10 alineatul (2) din regulamentul de bază decât dacă se demonstrează că, în absența măsurilor provizorii, s-ar fi ajuns la un prejudiciu important înainte de adoptarea măsurilor definitive.

(171)

În contextul constatărilor din cazul de față, Comisia consideră că, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din regulamentul de bază, ar trebui să se elibereze sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită în temeiul regulamentului provizoriu.

(172)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

—

produsele din oțel inoxidabil și produsele din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați;

—

produsele din oțel de scule și oțeluri rapide;

—

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de peste 10 mm și o lățime de cel puțin 600 mm; și

—

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de cel puțin 4,75 mm și cel mult 10 mm și cu o lățime de cel puțin 2 050 mm.

1.

nu a exportat în Uniune produsul descris la alineatul (1) în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015 (perioada de anchetă),

2.

nu este afiliat niciunui exportator sau producător din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor antidumping instituite prin acest regulament,

3.

a exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune,

—

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 217/2013 al Consiliului din 11 martie 2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de anumite folii de aluminiu în rulouri originare din Republica Populară Chineză (JO L 69, 13.3.2013, p. 11);

—

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1953 al Comisiei din 29 octombrie 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați, originare din Republica Populară Chineză, Japonia, Republica Coreea, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii (JO L 284, 30.10.2015, p. 109).