18.8.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 272/70

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice. Strategia se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 14 iulie 2015, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii, iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2). Împreună, acestea formează „orientările integrate” de care statele membre au fost invitate să țină seama în politicile lor economice și de ocupare a forței de muncă de la nivel național.

(3)

La 8 iulie 2014, Consiliul a adoptat o Recomandare (3) privind Programul național de reformă al Lituaniei pentru 2014 și a emis un aviz cu privire la Programul de convergență actualizat al Lituaniei pentru 2014.

(4)

La 28 noiembrie 2014, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice pentru 2015. În aceeași zi, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Raportul privind mecanismul de alertă, în care Lituania nu a fost identificată ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(5)

La 18 decembrie 2014, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru stimularea investițiilor, intensificarea reformelor structurale și continuarea unei consolidări bugetare responsabile și favorabile creșterii.

(6)

La 26 februarie 2015, Comisia a publicat Raportul de țară pentru Lituania pentru 2015. În raport s-au evaluat progresele realizate de Lituania în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări adoptate la 8 iulie 2014.

(7)

La 13 aprilie 2015, Lituania și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2015, iar la 30 aprilie 2015 și-a prezentat Programul de stabilitate pentru 2015. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

În prezent, Lituania face obiectul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. În Programul său de stabilitate pentru 2015, Lituania a solicitat aplicarea clauzei privind reforma pensiilor. Lituania estimează costurile bugetare ale reformei pensiilor la 0,1 % din PIB în 2016. Dacă Eurostat confirmă că reforma pensiilor îndeplinește condițiile necesare și dacă se respectă o marjă de siguranță corespunzătoare în ceea ce privește valoarea de referință a deficitului, Consiliul este de părere că s-ar putea da curs solicitării Lituaniei de a beneficia, în 2016, de abaterea temporară de la traiectoria de ajustare necesară pentru atingerea obiectivului pe termen mediu. În Programul de stabilitate, guvernul își propune să atingă un deficit global de 1,2 % din PIB în 2015 și să îl transforme într-un excedent de 0,7 % din PIB până în 2018. Guvernul intenționează să respecte obiectivul pe termen mediu – un deficit structural de 1 % din PIB – pe întreaga perioadă de programare. În conformitate cu Programul de stabilitate, se estimează că ponderea datoriei publice din PIB va atinge un vârf de 42,2 % în 2015, urmând să scadă la 32,9 % în 2018. Scenariul macroeconomic care stă la baza acestor proiecții bugetare este plauzibil. Cu toate acestea, măsurile de sprijinire, începând cu 2016, a țintelor de deficit preconizate nu au fost detaliate suficient. Pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2015, există riscul unei anumite abateri de la traiectoria de ajustare necesară pentru atingerea obiectivului pe termen mediu în 2015, ca urmare a unei creșteri a cheltuielilor nete, peste valoarea de referință, în valoare de 0,3 % din PIB. Pentru 2015-2016, atât soldul structural, cât și creșterea cheltuielilor se abat în mod semnificativ de la traiectoria de ajustare, de unde și riscul unei abateri semnificative în 2016. Prin urmare, vor fi necesare măsuri suplimentare în ambii ani. Pe baza evaluării Programului de stabilitate și ținând seama de previziunile Comisiei din primăvara anului 2015, Consiliul consideră că există riscul ca Lituania să nu respecte dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere. În plus, în ciuda progreselor înregistrate în ultima vreme, cadrul bugetar actual ar trebui îmbunătățit în continuare, prin consolidarea caracterului său obligatoriu și prin asigurarea unei coerențe depline cu dispozițiile bugetare ale UE. Veniturile fiscale ale Lituaniei se bazează în mare măsură pe impozitele indirecte și pe impozitarea muncii, în timp ce veniturile din taxele de mediu și din impozitele pe proprietate continuă să fie foarte scăzute. Lituania continuă să se confrunte cu dificultăți în domeniul respectării obligațiilor fiscale, în special în legătură cu TVA.

(9)

Lituania se confruntă cu scăderea considerabilă a populației în vârstă de muncă, o scădere determinată de evoluția demografică, de migrație și de funcționarea necorespunzătoare a sistemului de sănătate. Nivelul încontinuu scăzut al participării la învățarea pe tot parcursul vieții nu este propice consolidării capitalului uman, îmbunătățirii capacității de inserție profesională, și nici creșterii productivității. Școlile prezintă o rată peste medie a persoanelor cu un nivel scăzut al competențelor de bază, ceea ce arată că ar trebui îmbunătățită formarea cadrelor didactice și că ar trebui promovată formarea profesională continuă a acestora. Oferta de învățământ și formare nu corespunde întotdeauna cererii de pe piața forței de muncă. Proporția elevilor care urmează programe de educație și formare profesională în învățământul secundar este scăzută. Lituania întreprinde acțiuni pentru îmbunătățirea și extinderea programelor de ucenicie și de învățare la locul de muncă, însă numărul și calitatea acestor programe continuă să fie insuficiente. Numărul de paturi în spital pe cap de locuitor continuă să fie ridicat, în comparație cu restul Uniunii, ceea ce pare să indice anumite dezechilibre în ceea ce privește furnizarea serviciilor medicale. În același timp, investițiile publice totale în sectorul sănătății se mențin la un nivel scăzut. Întrucât se pare că plățile neoficiale pentru serviciile medicale prezintă o frecvență ridicată și întrucât există îngrijorări că procedurile de achiziții publice ale produselor medicale ar fi afectate de corupție, este necesar să se aducă îmbunătățiri guvernanței sistemului de sănătate.

(10)

Măsurile adoptate în cadrul reformei pensiilor nu sunt suficiente pentru a rezolva problema sustenabilității pe termen mediu a sistemului de pensii. Deși vârsta legală de pensionare va crește treptat până în 2026, sistemul de pensii nu ține seama de indicatorii referitori la speranța de viață. Mai mult, regulile de indexare a pensiilor sunt neclare. Participarea scăzută la sistemele de contribuții voluntare pentru pensie și absența unor sisteme de pensii ocupaționale pun în pericol caracterul adecvat al pensiilor în viitor. Guvernul intenționează să realizeze o reformă cuprinzătoare a sistemului de pensii, în cadrul unui „nou model social” mai amplu. Cu toate acestea, această strategie nu a fost încă finalizată și adoptată, fiind necesar, în primul rând, să se încheie consultarea cu partenerii sociali. Lituania a introdus măsuri de sprijin financiar pentru persoanele în vârstă și stimulente financiare pentru angajarea lucrătorilor în vârstă. Deocamdată lipsește însă o strategie cuprinzătoare privind îmbătrânirea activă.

(11)

Peste 30 % din populația Lituaniei este expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Reforma sistemului de ajutoare sociale bănești, combinată cu efectele unei situații economice îmbunătățite, a determinat o scădere considerabilă a cheltuielilor și a numărului de beneficiari de asistență socială. Măsurile active pe piața forței de muncă și alte servicii de sprijinire a beneficiarilor continuă, totuși, să fie limitate.

(12)

Lituania a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește reformarea întreprinderilor de stat și a pus în aplicare acte normative menite să asigure un efect durabil al reformelor. Guvernul a finalizat procesul de separare a activităților comerciale de cele necomerciale, care acum sunt declarate în rapoarte anuale. Întreprinderile de stat rămase trebuie să numească membri independenți în consiliile de administrație până la sfârșitul lunii septembrie a anului 2015.

(13)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Lituaniei, pe care a publicat-o în Raportul de țară pentru 2015. De asemenea, a evaluat Programul de stabilitate, Programul național de reformă și măsurile luate ca urmare a recomandărilor adresate Lituaniei în anii precedenți. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Lituania, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin contribuția UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-3 de mai jos.

(14)

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său (5) se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

(15)

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (6). Fiind o țară a cărei monedă este euro, Lituania ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare integrală și în timp util a respectivelor recomandări,

1.

Să încerce să nu se abată de la obiectivul bugetar pe termen mediu în 2015 și să se asigure că abaterea din 2016 se limitează la marja permisă aferentă reformei sistemice a pensiilor. Să extindă baza de impozitare și să îmbunătățească respectarea obligațiilor fiscale.

2.

Să facă față provocării reprezentate de scăderea populației în vârstă de muncă, prin îmbunătățirea ofertei de învățământ în raport cu cererea de pe piața forței de muncă, a dobândirii unor competențe de bază și a funcționării sistemului de sănătate; să reducă sarcina fiscală ridicată a persoanelor cu venituri mici prin transferarea presiunii fiscale către alte surse, cu efecte mai puțin dăunătoare pentru creștere.

3.

Să adopte o reformă cuprinzătoare a sistemului de pensii, prin care să abordeze și provocarea reprezentată de adecvarea pensiilor. Să mărească gradul de acoperire și de adecvare a ajutoarelor de șomaj și a ajutoarelor sociale bănești, precum și capacitatea de inserție profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.