5.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 325/1

(1)

Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”), prin Regulamentul (UE) nr. 513/2013 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie [și anume, celule și plachete (plăcuțe semiconductoare)] originare sau expediate din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „țara în cauză”).

(2)

Ancheta a fost deschisă în urma unei plângeri depuse la 25 iulie 2012 de UE ProSun (denumit în continuare „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă mai mult de 25 % din producția totală a Uniunii de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie. Plângerea a inclus elemente de probă prima facie care atestau existența dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză și prejudiciile importante rezultând din acesta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(3)

Astfel cum se menționează în considerentul 3 din regulamentul provizoriu, în urma unei cereri depuse de către reclamant susținute de documentele justificative necesare, Comisia a adoptat la 1 martie 2013 Regulamentul (UE) nr. 182/2013 (3), prin care se supun înregistrării importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume, celule și plachete) originare sau expediate din RPC începând cu 6 martie 2013. Regulamentul provizoriu a încetat înregistrarea importurilor în scopul anchetei antidumping, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, întrucât o taxă antidumping provizorie furnizează protecție împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping.

(4)

Anumite părți interesate au susținut că decizia de înregistrare a importurilor a fost nefondată, dat fiind că nu au fost îndeplinite condițiile în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, afirmațiile nu au fost întemeiate sau susținute de dovezi concrete. Atunci când a fost luată decizia de a înregistra importurile, Comisia a dispus de suficiente dovezi prima facie care să justifice necesitatea de a înregistra importurile, în special o creștere accentuată, atât în ceea ce privește importurile absolute, cât și în ceea ce privește cota de piață. Prin urmare, afirmațiile în acest sens au trebuit să fie respinse.

(5)

Prin Decizia 2013/423/UE a Comisiei (4), Comisia a acceptat un angajament oferit de producătorii-exportatori împreună cu Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”).

(6)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea de măsuri antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea concluziilor provizorii”), Guvernul Chinei și mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părților care au solicitat acest lucru li s-a acordat posibilitatea de a fi audiate. Asociația pentru energie solară accesibilă (denumită în continuare „AFASE”), care reprezintă importatorii, operatori din aval și din amonte și un importator au solicitat și li s-au acordat audieri în prezența consilierului-auditor din cadrul Direcției Generale Comerț.

(7)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru constatările sale definitive. Observațiile orale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate în consecință.

(8)

În plus, au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(9)

AFASE a contestat temeiul juridic pentru vizita efectuată la sediul Europressedienst, întrucât aceasta nu este o parte interesată în anchetă, prin urmare, nu intră sub incidența articolului 16 din regulamentul de bază. Europressedienst, astfel cum se menționează în considerentele 99 și 120 din regulamentul provizoriu, a furnizat informații privind indicatorii macroeconomici. Se clarifică faptul că Comisia a efectuat o verificare la fața locului la sediul Europressedienst cu scopul a asigura respectarea principiului bunei administrări, pentru a verifica fiabilitatea și corectitudinea datelor pe baza cărora Comisia și-a întemeiat constatările.

(10)

Guvernul Chinei a reiterat afirmația potrivit căreia i-a fost încălcat dreptul la apărare în ceea ce privește accesul la fișierele deschise consultării de către părțile interesate deoarece (i) din dosarele neconfidențiale lipseau informații fără o „justificare întemeiată” sau fără a se furniza rezumate suficient de detaliate sau, în mod excepțional, motivele pentru neprezentarea rezumatului neconfidențial, (ii) lipsea versiunea neconfidențială a unui întreg răspuns la chestionar al unui producător din Uniune și (iii) întârzierile în a pune la dispoziția părților interesate a unor versiuni neconfidențiale ale răspunsurilor la chestionar ale producătorilor din Uniune au fost excesive.

(11)

(i) În ceea ce privește afirmația potrivit căreia lipseau informații din dosarul deschis, partea interesată nu a specificat informațiile la care s-a referit. (ii) Afirmația sa potrivit căreia nu s-a pus la dispoziție versiunea neconfidențială a unui întreg răspuns la chestionar a fost incorectă. (iii) În ceea ce privește întârzierile în punerea la dispoziție a răspunsurilor neconfidențiale la chestionarele producătorilor din Uniune incluși în eșantion, s-a explicat părții în cauză că respectivele chestionare au fost adăugate la dosarul neconfidențial doar după ce au fost verificate în ceea ce privește integralitatea și caracterul rezonabil al rezumatelor. Pentru a asigura dreptul la anonimat al producătorilor din Uniune, s-a verificat, de asemenea, ca versiunile neconfidențiale ale chestionarelor într-adevăr să nu dezvăluie identitatea producătorului din Uniune în cauză. În unele cazuri, a fost necesar, prin urmare, ca versiunile neconfidențiale să fie corectate în mod corespunzător de către partea care le prezenta înainte de a putea fi puse la dispoziția altor părți interesate.

(12)

În orice caz, se consideră că acest lucru nu a adus atingere în niciun fel dreptului la apărare al părților interesate. Comisia a oferit tuturor părților interesate posibilitatea de a răspunde la timp la informațiile incluse în dosarul deschis pentru examinare, astfel încât observațiile acestora să poată fi luate în considerare, atunci când sunt întemeiate și justificate, înainte de a formula concluzii în cadrul anchetei. Partea interesată a avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la chestionarele primite de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, de asemenea, în urma comunicării provizorii și a celei finale. Prin urmare, chiar dacă comunicările și accesul la dosarul deschis pentru examinare de către părțile interesate se bazează pe dispoziții juridice diferite, trebuie menționat că părțile interesate au avut multiple posibilități pentru a prezenta observații cu privire la toate informațiile puse la dispoziție de către orice parte la anchetă. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(13)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat recomandarea instituirii unei taxe antidumping definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume, celule) originare sau expediate din RPC și perceperea definitivă a sumelor constituite cu titlu de taxă provizorie (denumită în continuare „comunicarea finală”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care au putut prezenta observații cu privire la informarea finală.

(14)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(15)

În urma comunicării finale, Comisia a primit o ofertă modificată de angajament al producătorilor-exportatori, împreună cu CCCME, care acoperă, de asemenea, ancheta antisubvenție efectuată în paralel. Prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE a Comisiei (5) din 4 decembrie 2013 de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive, Comisia a confirmat acceptarea angajamentului respectiv.

(16)

În urma instituirii măsurilor provizorii, unele părți interesate au reiterat argumentul potrivit căruia utilizarea excesivă a confidențialității i-a împiedicat să prezinte observații cu privire la selectarea eșantionului de producători din Uniune și, prin urmare, să își exercite în mod corespunzător dreptul la apărare. Comisia a abordat deja acest aspect în considerentul (9) din regulamentul provizoriu. Întrucât nu au fost prezentate informații noi în acest sens, se confirmă concluziile de la considerentul (9) din regulamentul provizoriu.

(17)

Guvernul Chinei a reiterat afirmația potrivit căreia nu este justificată utilizarea confidențialității numelor reclamanților și a producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul (9) din regulamentul provizoriu, producătorii din Uniune au solicitat ca numele lor să fie păstrate confidențiale din cauza riscului de represalii. Comisia a considerat că cererile au fost suficient de întemeiate pentru a fi acceptate. Informațiile care au fost furnizate Comisiei pentru a justifica riscul de represalii nu pot fi dezvăluite unor terți, întrucât o astfel de divulgare ar fi contrară cererii de confidențialitate. De asemenea, într-un caz în care, astfel cum s-a raportat de către guvernul Chinei, un producător din Uniune și-a reconsiderat poziția și și-a dezvăluit identitatea prin intentarea unei acțiuni în fața Curții împotriva regulamentul provizoriu, nu mai există temei pentru a divulga informațiile pe baza cărora s-a acordat anonimatul, deoarece identitatea a fost dezvăluită.

(18)

În urma comunicării provizorii, o parte interesată a reiterat faptul că informațiile pe care s-a bazat selecția eșantionului nu au fost fiabile, fără a furniza însă nicio nouă dovadă în acest sens. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(19)

În urma comunicării finale, CCCME a reiterat argumentele cu privire la metoda utilizată pentru selectarea eșantionului provizoriu al producătorilor din Uniune. Aceasta susține, în special, că instituțiile nu au luat în considerare 120 de producători. Comisia a abordat deja acest aspect în considerentul (9) din regulamentul provizoriu. De asemenea, instituțiile au verificat activitățile societăților menționate pe lista respectivă. S-a dovedit că lista include în principal societăți care realizează instalarea, distribuitori, importatori afiliați și un producător-exportator din China, Taiwan și India. Prin urmare, lista nu a fost de natură să demonstreze că instituțiile au trecut cu vederea un număr semnificativ de producători din Uniune. În plus, CCCME nu a contestat producția totală a Uniunii prin furnizarea de cifre alternative și nici nu a prezentat dovezi că reprezentativitatea eșantionului ar fi putut fi afectată, întrucât niciunul dintre presupușii producători suplimentari din Uniune nu ar fi fost selectați în eșantion dacă acest lucru ar fi fost cunoscut de Comisie.

(20)

În urma excluderii plachetelor din definiția produsului în cauză și astfel din domeniul de aplicare al acestei anchete astfel cum se menționează în considerentul (32) de mai jos, eșantionul este alcătuit din opt producători din Uniune. În absența oricăror observații suplimentare cu privire la eșantionarea producătorilor din Uniune, se confirmă constatările de la considerentele (7)-(10) din regulamentul provizoriu, astfel cum au fost modificate mai sus.

(21)

În urma instituirii măsurilor provizorii, astfel cum se menționează în considerentul (12) din regulamentul provizoriu, Comisia a contactat importatorii adiționali care au cooperat deja în anchetă în etapa de deschidere prin furnizarea de informații de bază privind activitățile lor care privesc produsul vizat în cursul perioadei de anchetă, astfel cum se specifică în avizul de inițiere. Scopul acțiunii a fost de a verifica dacă dimensiunea eșantionului de importatori neafiliați poate fi mărită. Șase societăți, definite ca importatori neafiliați care comercializează produsul în cauză (și anume, prin cumpărarea și revânzarea acestuia) s-au prezentat și au fost dispuși să coopereze în continuare în cadrul anchetei. Dintre cele șase societăți, cinci au răspuns în termenul stabilit. Din cele cinci răspunsuri primite, doar trei au fost suficient de complete și au permis o evaluare pertinentă. Pe această bază, eșantionul de importatori neafiliați a fost extins și a constat în șase importatori de module, care reprezintă aproximativ 2 % — 5 % din totalul importurilor din țara în cauză. Având în vedere structura importatorilor neafiliați, care erau în mare parte societăți mici și mijlocii, nu a fost posibilă alcătuirea unui eșantion care să reprezinte o pondere mai mare, având în vedere resursele limitate aflate la dispoziția instituțiilor.

(22)

În absența oricăror observații suplimentare cu privire la alcătuirea eșantionului de importatori neafiliați, se confirmă considerentele (11) și (12) din regulamentul provizoriu, astfel cum au fost modificate mai sus.

(23)

În urma comunicării provizorii, un număr de societăți care nu sunt incluse în eșantion au prezentat observații, susținând că situația lor este diferită de cea a societăților incluse în eșantion. Acestea au susținut că, în consecință, ar trebui să beneficieze de un nivel individual al taxei, în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, din cauza numărului mare de societăți cooperante (de multe ori grupuri de societăți), nu a fost posibil să se investigheze în mod individual toate societățile. Prin urmare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6), întreprinderile respective sunt supuse taxei medii ponderate a societăților incluse în eșantion.

(24)

În absența oricăror alte observații cu privire la alcătuirea eșantionului de producători-exportatori, se confirmă considerentele (13) și (14) din regulamentul provizoriu.

(25)

Astfel cum se prevede în considerentul (19) din regulamentul provizoriu, ancheta cu privire la dumping și la prejudiciu a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2011 și 30 iunie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada începând din 2009 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(26)

Astfel cum se prevede în considerentele (20)-(49) din regulamentul provizoriu, produsul în cauză astfel cum este definit în mod provizoriu este reprezentat de module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, precum și celule și plachete de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, originare sau expediate din RPC. Celulele și plachetele au o grosime de maximum 400 de micrometri. Produsul este încadrat în prezent la codurile NC ex 3818 00 10, ex 8501 31 00, ex 8501 32 00, ex 8501 33 00, ex 8501 34 00, ex 8501 61 20, ex 8501 61 80, ex 8501 62 00, ex 8501 63 00, ex 8501 64 00 și ex 8541 40 90 (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(27)

Următoarele tipuri de produse sunt excluse din definiția produsului în cauză:

(28)

În urma comunicării provizorii, părțile interesate au susținut că plachetele ar trebui să fie eliminate din definiția produsului, întrucât plachetele nu au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază precum celulele și modulele. Pe lângă argumentele prezentate în etapa provizorie, s-au invocat două argumente suplimentare în acest sens, după comunicarea provizorie.

(29)

În primul rând, părțile interesate au susținut că plachetele pot fi utilizate în alte scopuri decât pentru producerea de celule, în special pentru producerea de circuite integrate și alte dispozitive micro. În acest sens, se remarcă faptul că nu toate plachetele sunt incluse în definiția produsului vizat de anchetă, care se limitează la „plachete de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin” și că plachetele respective au „o grosime de maximum 400 micrometri”. Deși plachetele există cu siguranță și în alte aplicații, ancheta nu a vizat niciodată plachetele care sunt utilizate la fabricarea de alte produse, cum ar fi circuite integrate. În plus, niciun producător, importator sau utilizator implicat pe piața pentru alte tipuri de plachete nu s-a prezentat pentru a susține că plachetele acestora ar fi supuse înregistrării sau taxelor antidumping provizorii. Prin urmare, se confirmă că alte tipuri de plachete nu fac obiectul definiției produsului vizat de anchetă. În același timp, acest lucru arată că plachetele nu au neapărat aceeași utilizare finală precum celulele și modulele.

(30)

În al doilea rând, părțile interesate au susținut că plachetele neprelucrate nu prezintă niciuna dintre caracteristicile electrice esențiale care disting celulele și modulele solare de alte produse. În special, plachetele nu au capacitatea de a genera energie electrică din lumina solară, care constituie funcția cheie a celulelor și modulelor fotovoltaice cristaline.

(31)

Această afirmație poate fi acceptată. Într-adevăr, după verificări suplimentare și contrar a ceea ce se afirmă în considerentul (36) din regulamentul provizoriu, conform căruia „modulele, celulele și plachetele au aceeași utilizare finală, convertirea luminii solare în energie electrică”, placheta obține funcționalitatea pentru a genera energie electrică din lumina solară doar după ce aceasta este transformată în celulă.

(32)

Având în vedere caracteristicile fizice și tehnice de bază diferite, definite în timpul anchetei ca, printre altele, funcționalitatea de a genera energie electrică din lumina solară, se concluzionează că plachetele ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză și, prin urmare, din domeniului de aplicare al anchetei.

(33)

Părțile interesate au reiterat faptul că celulele și modulele nu reprezintă un singur produs, prin urmare, ar trebui să fie evaluate separat, reafirmând în principal argumente deja abordate în considerentele (27)-(39) din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, spre deosebire de plachete, celulele și modulele au aceeași proprietate de bază, și anume capacitatea de a genera energie electrică din lumina solară. Prin urmare, argumentele au fost respinse.

(34)

În urma comunicării finale, un exportator a susținut că celulele nu pot produce singure energie electrică. Se presupune că celulele trebuie să fie integrate în module pentru a face acest lucru. Cu toate acestea, fiecare celulă are o capacitate de a genera singură energie electrică din lumina solară, de regulă în jurul valorii de 4W. Deși această putere ar fi insuficientă pentru majoritatea aplicațiilor care necesită un ansamblu de mai multe celule în module, acest lucru nu înseamnă că o celulă nu are deja capacitatea de a genera singură energie electrică.

(35)

În urma comunicării finale, un exportator a susținut că imposibilitatea de a stabili o valoare normală pentru module pe baza valorii normale pentru celule, astfel cum este descris în considerentul 100 de mai jos, demonstrează că modulele și celulele nu ar trebui să fie considerate un singur produs.

(36)

În acest sens, se remarcă faptul că, în marea majoritate a anchetelor antidumping, inclusiv prezenta anchetă, se face o comparație între valorile normale și prețurile de export pe baza tipurilor de produse. Acest lucru se face deoarece de multe ori o gamă foarte largă de tipuri de produse prezintă aceleași caracteristici fizice, tehnice și/sau chimice de bază, ceea ce de multe ori conduce la o situație în care tipurile de produse cu costuri și prețuri substanțial diferite se încadrează în definiția „produsului în cauză”. Simplul fapt că nu este posibil să se stabilească o valoare normală pentru un anumit tip de produs pe baza valorii normale a unui alt tip de produs nu înseamnă în sine că cele două tipuri de produse nu pot fi considerate un singur produs. Astfel cum s-a descris în considerentul (32) de mai sus, atât celulele, cât și modulele au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, printre altele, funcționalitatea de a genera energie electrică din lumina solară.

(37)

De asemenea, s-a susținut că, dacă celulele și modulele reprezintă un singur produs cu diferențe minore, nu ar trebui să fie dificil să se modifice prețurile celulelor pentru a stabili un preț al modulelor. În această privință, se observă că nu există o cerință privind existența doar a unor diferențe minore între diferitele tipuri de produs în cauză. Dimpotrivă, este suficient ca diferitele tipuri de produs în cauză să aibă aceleași caracteristici fizice, tehnice și/sau chimice de bază. În speță, acest lucru este valabil pentru module și celule, care prezintă, printre altele, funcționalitatea de a genera energie electrică din lumina solară.

(38)

Aceeași parte a afirmat, de asemenea, că celulele nu sunt doar un alt tip de modul, ci un produs cu totul diferit. Într-adevăr, o celulă este componenta-cheie a unui modul. În calitate de componentă-cheie, o celulă nu este în mod clar „un produs complet diferit”, întrucât modulele și celulele au aceleași caracteristici de bază de generare a energiei electrice din lumina solară, astfel cum este indicat în considerentul (32) de mai sus.

(39)

În plus, aceeași parte a susținut că, atunci când au fost selectate eșantioanele de producători din Uniune și de exportatori chinezi, s-a luat în considerare diferența dintre celule și module. Prin urmare, ar fi trebuit să se stabilească niveluri diferite ale taxelor pentru module și celule. În acest sens, se confirmă faptul că diferența dintre module și celule a fost luată efectiv în considerare atunci când s-au selectat eșantioanele de producători din Uniune și de exportatori chinezi, astfel cum se precizează în considerentele (10) și (14) din regulamentul provizoriu. Totuși, acest lucru a fost făcut doar pentru a se asigura că eșantionul este reprezentativ și, ca atare, nu înseamnă că celulele și modulele nu ar trebui să fie considerate un singur produs vizat sau că ar trebui să se stabilească niveluri diferite ale taxelor pentru celule și module. Într-adevăr, pentru a se asigura că eșantionul este reprezentativ pentru toate tipurile de produse, este important să se facă distincție între celule și module atunci când se selectează eșantionul. Mai mult, întrucât a existat un anumit grad de incertitudine în ceea ce privește aspectul considerării celulelor și modulelor ca un singur produs sau ca două produse distincte, a fost necesar să se asigure reprezentativitatea pentru ambele rezultate posibile.

(40)

În plus, se susține că în considerentul (100) de mai jos se afirmă că cheltuielile de prelucrare pentru module sunt semnificative, ceea ce este în contradicție cu considerentul (32) din regulamentul provizoriu, care prevede că valoarea adăugată nu este concentrată într-o anumită etapă a procesului de producție. În acest sens, se reamintește că în considerentul (100) se clarifică, de asemenea, faptul că diferența de cost dintre celule și module este de 34 %, ceea ce înseamnă că 66 % din valoarea unui modul provine din celulă. Prin urmare, s-a concluzionat că valoarea adăugată nu este concentrată într-o anumită etapă a procesului de producție.

(41)

Producătorii-exportatori au afirmat că faptul că angajamentul impune diferite prețuri de import minime și volume de celule și module ar confirma faptul că modulele și celulele sunt produse distincte care necesită două anchete distincte. Cu toate acestea, prețurile de import minime diferite arată doar că celulele și modulele sunt grupe diferite de tipuri de produse care sunt vândute la prețuri diferite. Prin urmare, este necesar să se definească prețuri diferite pentru a face ca prețurile de import minime să fie semnificative.

(42)

De asemenea, faptul că celulele și modulele sunt grupuri distincte de tipuri de produse nu este, în sine, relevant pentru definirea produsului în cauză. Pentru definirea produsului în cauză, este suficient faptul că produsele au aceleași caracteristici de bază și utilizări finale, cum este cazul pentru module și celule, astfel cum este descris în considerentele (32) și, respectiv, (48).

(43)

Guvernul Chinei a susținut că evaluarea privind încadrarea celulelor și a modulelor ca fiind un singur produs vizat nu abordează o serie de criterii definite de Organul de apel în CE — Azbest  (6). Cu toate acestea, criteriile respective sunt folosite pentru definirea „produsului similar”, nu a produsului în cauză. Cu alte cuvinte, criteriile trebuie să fie utilizate pentru a defini produsul similar, de exemplu, produsul similar produs de industria din Uniune, care este ulterior comparat cu produsul în cauză exportat de către producătorii-exportatori chinezi. Criteriile respective nu sunt relevante la definirea produsului în cauză. În orice caz, instituțiile observă că, în speță, aplicarea criteriilor utilizate în CE — Azbest la definirea produsului în cauză nu ar conduce la un rezultat diferit. Primul și al doilea criteriu (proprietățile, natura și calitatea, respectiv, utilizările finale) sunt identice cu criteriile proprietăți fizice, chimice și tehnice și utilizări finale utilizate în considerentele anterioare. Al treilea criteriu (gustul și obiceiurile consumatorilor) nu este cu adevărat util în cazul de față, deoarece celulele reprezintă componenta-cheie a modulelor; în ceea ce privește al patrulea criteriu, încadrarea tarifară, se remarcă faptul că atât celulele, cât și modulele pot fi declarate în declarația vamală la rubrica 8541 40 90, în timp ce titlurile din declarația vamală de la rubrica 8501 sunt pentru generatoare electrice în general, și nu în special pentru produse solare.

(44)

Alte părți interesate au susținut că o aplicare obiectivă a criteriilor stabilite de Curtea de Justiție în cauze anterioare (7) ar conduce la concluzia că modulele și celulele sunt produse diferite. În acest sens, se remarcă faptul că au fost indicate de către Curte doar o serie de criterii care pot fi luate în considerare și nu există nicio obligație să se aplice toate criteriile în toate cazurile, întrucât nu toate pot fi relevante. Acestea au fost evaluate în considerentele (27)-(39) din regulamentul provizoriu, unde s-a constatat că o serie de criterii nu sunt relevante în cazul de față. În cauza Brosmann, stabilirea faptului dacă diferite tipuri de încălțăminte aparțin „produsului în cauză” a fost, de asemenea, realizată pe baza a doar trei criterii care s-au dovedit a fi relevante. Întrucât părțile interesate nu au furnizat motive pentru care o aplicare obiectivă a criteriilor ar conduce la concluzia că modulele și celulele sunt produse distincte, argumentul nu poate fi acceptat.

(45)

În plus, se reamintește faptul că celulele și modulele au aceleași utilizări finale de bază, și anume, sunt vândute în scopul integrării în sisteme solare fotovoltaice. Performanța modulelor este legată direct de performanța celulelor, astfel cum este indicat în considerentul (28) din regulamentul provizoriu.

(46)

O parte interesată a susținut că, odată cu excluderea plachetelor din definiția produsului, precum și ca urmare a prelucrării semnificative implicate în producerea modulelor din celule, argumentul că celulele și modulele au aceeași utilizare finală trebuie, de asemenea, respins. S-a susținut, de asemenea, că stabilirea faptului că modulele și celulele au aceleași utilizări finale se bazează pe presupunerea că plachetele, modulele și celulele au același proces de producție.

(47)

În primul rând, concluzia potrivit căreia stabilirea faptului că modulele și celulele au aceleași utilizări finale se bazează pe procesul de producție este greșită. Deși ambele afirmații se regăsesc, într-adevăr, în același considerent (36) din regulamentul provizoriu, acest lucru nu înseamnă că respectiva concluzie se bazează pe această ipoteză. Expresia „în plus” care separă cele două afirmații arată în mod clar că a doua afirmație nu se bazează pe prima. În plus, cele două afirmații sunt făcute pentru a aborda aspecte separate la rubrica „Utilizarea finală și interschimbabilitate”. Prima afirmație privind procesul de producție abordează interschimbabilitatea, în timp ce a doua afirmație abordează utilizarea finală. Presupunerea de bază potrivit căreia concluzionarea faptului că modulele și celulele au aceleași utilizări finale se bazează pe ipoteza că plachetele, modulele și celulele au același proces de producție este, prin urmare, incorectă.

(48)

În ceea ce privește utilizarea finală efectivă a celulelor și modulelor, aceasta nu este contestată de părțile interesate, și anume, că modulele și celulele sunt vândute pentru a fi integrate în sisteme solare fotovoltaice. Concluzia că modulele și celulele au aceeași utilizare finală se confirmă.

(49)

O parte interesată a susținut că în Uniune nu există o producție de celule monocristaline și că exporturile sale de celule monocristaline nu se află în concurență cu industria din Uniune. Cu toate acestea, ancheta a indicat că există, de fapt, producție de celule monocristaline în Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins. În orice caz, Tribunalul a considerat în cauza Brosmann că lipsa producției comunitare a unui anumit tip de produs nu este decisivă.

(50)

Părțile interesate au susținut că extinderea domeniului de aplicare al anchetei la produsele „expediate din” RPC a fost nejustificată, deoarece ancheta a fost deschisă numai împotriva produselor originare din RPC.

(51)

Cu toate acestea, produsele expediate din RPC erau deja cuprinse în etapa de inițiere. La secțiunea 5 din avizul de deschidere (8) se menționează că „societățile care transportă produsul în cauză din Republica Populară Chineză, dar care consideră că o parte sau chiar toate aceste exporturi nu își au originea vamală în Republica Populară Chineză sunt invitate să ia parte la această anchetă și să furnizeze toate informațiile relevante”. Prin urmare, este clar că toate societățile care expediază mărfuri din RPC au avut ocazia de a coopera în anchetă. De asemenea, dat fiind că produsul care face obiectul anchetei încorporează frecvent componente și piese din diferite țări, la punctul 5 din avizul de deschidere s-a anunțat, de asemenea, că „dispoziții speciale pot fi adoptate” pentru a aborda acest aspect.

(52)

Prin urmare, se consideră că toți operatorii economici afectați au fost informați în mod corespunzător de posibilitatea adoptării unor dispoziții speciale cu privire la produsele expediate din RPC, dacă este cazul, și au fost invitați să coopereze în cadrul anchetei. Astfel, domeniul de aplicare al anchetei nu a fost extins la produse „expediate din RPC”, întrucât acestea erau incluse încă de la început.

(53)

În urma comunicării, părțile interesate au susținut că, indiferent de prevederile din avizul de deschidere menționate la considerentul (51) de mai sus, ancheta s-a limitat la produse originare din RPC și nu a evaluat impactul produselor expediate din RPC.

(54)

În acest sens, se remarcă faptul că au fost luate următoarele măsuri pentru a se asigura că toate produsele expediate din RPC au fost evaluate în timpul anchetei și nu doar produsele originare din RPC.

(55)

Pe această bază, se concluzionează că ancheta a acoperit toate produsele originare sau expediate din RPC și că constatările anchetei, inclusiv cele privind dumpingul și prejudiciul, acoperă toate produsele originare sau expediate din RPC.

(56)

În urma comunicării finale, părțile interesate au susținut că plângerea a inclus numai elemente de probă prima facie privind importurile de panouri solare originare din RPC, nu produse expediate din RPC. În acest sens, este necesar să se clarifice faptul că plângerea acoperea într-adevăr produse „din RPC”, ceea ce se poate constata pe pagina de gardă cu ștampilă prezentată de solicitant. Înainte de pagina respectivă, există o altă pagină pe dosar care folosește într-adevăr formularea „originare din Republica Populară Chineză”. Aceasta nu a fost parte a documentului prezentat de reclamant, ci a fost adăugată ca o pagină de gardă de către serviciile Comisiei, folosind numele anchetei, mai degrabă decât o repetare a titlului plângerii. Prin urmare, se consideră că plângerea a acoperit toate produsele din RPC, fie că sunt sau nu originare din RPC.

(57)

Producătorii-exportatori chinezi au mai susținut că nu era de așteptat în mod rezonabil ca producătorii-exportatori din țările terțe să fi cunoscut faptul că produsele lor ar putea fi, de asemenea, vizate de anchetă. În acest sens, se observă că măsurile nu se aplică mărfurilor aflate în tranzit în sensul articolului V din GATT. Prin urmare, producătorii-exportatori care nu au operațiuni în RPC nu sunt afectați de măsuri. De asemenea, niciun producător-exportator din țările terțe nu s-a prezentat pentru a ridica problema că produsele pe care le exportă sunt supuse taxei antidumping.

(58)

Aceiași producători-exportatori au susținut că producătorilor-exportatori din țările terțe nu li s-a cerut să se prezinte și nu li s-a acordat posibilitatea de a demonstra că produsele lor nu fac obiectul unui dumping. Instituțiile consideră că producătorii-exportatori fără operațiuni în RPC nu sunt afectați de măsuri, întrucât produsele acestora, în cazul în care sunt expediate din RPC, vor fi fost în tranzit. Toți ceilalți producători-exportatori au fost informați prin avizul de deschidere că operațiunile lor fac parte din obiectul anchetei.

(59)

Guvernul Chinei a susținut că, deși articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază permite devierea de la principiul potrivit căruia țara exportatoare este țara de origine, articolul respectiv nu poate fi utilizat în cazul de față. În sprijinul afirmației sale, acesta susține că nu s-a efectuat o analiză completă a eventualității ca țara exportatoare să fie o țară intermediară. Instituțiile nu sunt de acord cu această interpretare a articolului 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. Nicio parte nu contestă că există o producție semnificativă în RPC. Faptul că RPC este sau nu țara de origine a produselor finite depinde de mai mulți factori. Analiza dumpingului, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate și a interesului Uniunii efectuată de către instituții se referă la faptul că producția respectivă, indiferent de faptul dacă produsul finit exportat își are originea vamală în RPC. Întrucât au existat indicii clare că nu toate produsele care au fost cel puțin parțial produse în RPC ar putea fi considerate ca având originea vamală în RPC, instituțiile au decis că era necesar să se acopere, de asemenea, produsele pentru care RPC este doar o țară intermediară.

(60)

De asemenea, guvernul Chinei a susținut că, deoarece niciunui exportator chinez nu i-a fost acordat TEP, nu există un preț comparabil pentru panouri solare în RPC, prin urmare, RPC nu poate fi utilizată ca țară intermediară. Cu toate acestea, în acest sens, se observă că cele trei condiții de la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază sunt date doar ca exemple și nu toate condițiile pot fi relevante în toate cazurile. În speță, întrucât niciunui exportator chinez nu i-a fost acordat TEP, prețul comparabil a trebuit să fie stabilit în țara analoagă — iar prețul comparabil este același, indiferent dacă RPC este considerată țara de origine sau țara intermediară. Prin urmare, aspectul privind existența unui preț comparabil „în țara respectivă” nu este relevant, întrucât în cazul de față, prețul comparabil nu este stabilit „în țara respectivă”, ci în țara analoagă.

(61)

În urma comunicării provizorii, părțile interesate au susținut că definiția „încărcătoarelor solare care constau din mai puțin de șase celule” este prea restrânsă și ar trebui să fie extinsă la produsele cu o funcție similară, care nu sunt reglementate de această definiție, cum ar fi produsele cu o dimensiune similară care utilizează un număr mai mare de celule mai mici.

(62)

În plus, părțile interesate au susținut că definiția „produselor fotovoltaice pe bază de siliciu, care sunt integrate permanent în produse electrice” este prea restrânsă, dat fiind că doar produsul electric complet este exclus, în timp ce componentele solare de integrat în produsele electrice nu sunt excluse în mod necesar.

(63)

Într-adevăr, o analiză a argumentelor de mai sus a demonstrat că este mai adecvat să se adauge la excluderea unor astfel de produse un criteriu pe baza unui standard tehnic. În special, s-a stabilit că definițiile următorului standard delimitează mai exact produsele care ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al măsurilor: Standardul internațional IEC 61730-1, Clase de aplicare, Clasa C: Tensiune limitată, aplicații cu putere limitată (p. 13) (9).

(64)

În urma comunicării definitive, s-au primit observații cu privire la excluderea bazată pe standardul internațional menționat mai sus. S-a argumentat că, mai degrabă decât prin referire la standardul respectiv, ar fi mai potrivită definirea excluderii pe baza tensiunii de ieșire și a puterii de ieșire ca „module sau panouri cu o tensiune de ieșire de maximum 50 V CC și o putere de ieșire de maximum 50 W exclusiv pentru utilizarea directă ca încărcătoare de baterii în sisteme cu aceleași caracteristici de tensiune și putere”. Afirmația ar putea fi acceptată, iar excluderea este determinată în final conform acestei definiții.

(65)

O altă parte interesată a susținut că modulele solare integrate în acoperiș ar trebui să fie excluse din definiția produsului care face obiectul anchetei, întrucât acestea combină funcționalitatea unui modul solar cu cea a unui acoperiș de țiglă sau ardezie. Prin urmare, acestea nu ar fi direct interschimbabile cu un modul solar standard.

(66)

Cu toate acestea, ancheta a demonstrat că atât modulele standard, cât și modulele solare integrate în acoperiș trebuie să respecte aceleași standarde electrice. În plus, în timp ce modulul solar integrat în acoperiș nu poate fi pur și simplu înlocuit cu un modul standard, acesta poate fi înlocuit cu un modul standard plus țigle sau ardezie. Prin urmare, produsele în cauză au aceeași proprietate tehnică de bază, de generare de energie electrică din lumina solară. Adaosul de funcționalitate (care, de altfel, este furnizat de materialul pentru acoperișuri) nu a fost considerat substanțial și nu justifică excluderea modulelor solare integrate în acoperiș din definiția produsului.

(67)

În urma comunicării definitive, aceeași parte interesată a afirmat că lipsa dublei interschimbabilități între modulele solare integrate în acoperiș și modulele solare standard este un indiciu că modulele solare integrate în acoperiș ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a măsurilor, referindu-se la cazul încălțămintei  (10) în general și, în special, la încălțămintea de sport pe bază de tehnologie specială „STAF”. Cu toate acestea, motivele pentru excluderea STAF au fost numeroase, iar lipsa dublei interschimbabilități ca atare nu a fost considerată de către Tribunal un motiv suficient în cauza Brosmann  (11), ceea ce a confirmat că produse foarte diferite, cum ar fi încălțămintea de stradă și încălțămintea outdoor, pot fi într-adevăr considerate produs în cauză într-o singură anchetă antidumping în pofida diferențelor dintre ele.

(68)

În plus, partea interesată a susținut că lipsa de producție în Uniune și faptul că partea interesată deține drepturi de proprietate intelectuală ar fi o confirmare a faptului că modulele solare integrate în acoperiș sunt inovatoare și diferite de orice alt produs. Cu toate acestea, referindu-se din nou la cazul încălțămintei menționat de către partea interesată, Tribunalul a considerat în cauza Brosmann că „lipsa producției comunitare a acestui tip de încălțăminte și existența unui brevet nu sunt concludente” (12). Prin urmare, încălțămintea pe bază de tehnologie brevetată a fost considerată produsul în cauză în cazul respectiv.

(69)

Partea interesată a susținut că modulele solare integrate în acoperiș ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză, deoarece acestea sunt vândute la prețuri substanțial mai mari decât modulele standard. De asemenea, în cazul încălțămintei, STAF care depășeau un anumit preț au fost excluse din definiția produsului în cauză. În acest sens, se remarcă faptul că un modul solar integrat în acoperiș combină funcționalitatea unui modul solar și țigla sau ardezia, astfel cum este indicat în considerentul (66) de mai sus. Prin urmare, o comparație directă a prețurilor nu este semnificativă deoarece funcționalitatea adăugată conduce, în mod natural, la prețuri mai mari.

(70)

Ca răspuns la acest argument, partea interesată a afirmat că, pe baza unei astfel de argumentări, ar fi imposibil să se invoce vreodată diferențele de preț ca un indicator suplimentar care justifică excluderea din definiția produsului. Cu toate acestea, o astfel de interpretare este prea vastă. Ceea ce se afirmă în considerentul anterior este doar că, în cazul particular în care modulele integrate în acoperiș combină funcționalitatea produsului în cauză cu cea a unui alt produs (în acest caz, țigla sau ardezia), prețul nu este, în mod natural, semnificativ. Acest lucru nu înseamnă că, în alte cazuri, diferența de preț nu poate fi un indicator util pentru a stabili dacă un produs ar trebui să fie exclus din definiția produsului în cauză.

(71)

În sfârșit, partea interesată a afirmat că furnizorul său de module solare integrate în acoperiș ar trebui să aibă acces la angajamentul de preț minim. Cu toate acestea, se pare că exportatorul chinez în cauză nu a cooperat la anchetă și, în calitate de parte necooperantă, nu este eligibil pentru a participa la angajament. Prin urmare, cererea nu poate fi acceptată.

(72)

Având în vedere cele de mai sus, definiția produsului este stabilită definitiv și constă în module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, precum și celule de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, originare sau expediate din RPC, cu excepția cazului în care sunt în tranzit în sensul articolului V din GATT. Celulele au o grosime de maximum 400 de micrometri. Produsul este încadrat în prezent la codurile NC ex 8501 31 00, ex 8501 32 00, ex 8501 33 00, ex 8501 34 00, ex 8501 61 20, ex 8501 61 80, ex 8501 62 00, ex 8501 63 00, ex 8501 64 00 și ex 8541 40 90.

(73)

Următoarele tipuri de produse sunt excluse din definiția produsului în cauză:

(74)

În urma excluderii plachetelor, analiza a fost revizuită prin excluderea datelor și a analizelor legate de plachete, dacă nu se specifică altfel. Având în vedere că plachetele reprezintă doar un mic procent din importurile de produs în cauză în Uniune (aproximativ 2 % ca valoare) în cursul perioadei de anchetă, se consideră că excluderea plachetelor are un impact neglijabil, dacă este cazul, asupra constatărilor. Toate observațiile formulate de părțile interesate au fost abordate, iar toate referirile la plachete, chiar dacă formulate, au fost excluse. În consecință, toate referințele și datele conexe cu privire la plachete raportate în considerentele din regulamentul provizoriu nu mai sunt aplicabile, inclusiv atunci când considerente relevante sunt confirmate prin prezentul regulament.

(75)

În consecință, concluziile provizorii, modificate astfel cum se prevede la considerentele (26)-(74) de mai sus, au fost confirmate definitiv. În sensul prezentei proceduri și în conformitate cu practica consecventă, s-a considerat, prin urmare, că toate tipurile de produs în cauză ar trebui să fie considerate ca formând un singur produs.

(76)

În urma comunicării provizorii, părțile interesate au susținut că determinarea TEP a fost efectuată tardiv, și anume, după perioada de trei luni prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, drept pentru care ancheta ar trebui să fie încheiată fără întârziere.

(77)

În acest sens, părțile respective au susținut că modificarea regulamentului de bază (13) care se presupune că prelungește la opt luni termenul pentru a efectua determinarea TEP a intrat în vigoare doar după expirarea termenul limită de trei luni aplicabil anterior. Modificarea s-ar aplica numai la anchetele viitoare și la anchetele în curs în cazul în care termenul limită pentru efectuarea determinării TEP nu a expirat încă la acel moment.

(78)

Cu toate acestea, articolul 2 din modificarea regulamentului de bază prevede în mod clar că „prezentul regulament se aplică la toate anchetele noi și la toate anchetele în curs, începând de la 15 decembrie 2012”. Articolul respectiv, sau chiar întregul regulament, nu conține nicio referire la restricția „în cazul în care termenul limită pentru efectuarea determinării TEP nu a expirat încă” susținută de părțile interesate. Prin urmare, argumentul nu poate fi acceptat.

(79)

În urma comunicării finale, mai multe părți interesate au reiterat argumentul potrivit căruia determinarea TEP a fost făcută tardiv, fără a contesta faptul că modificarea regulamentului de bază menționată în considerentul (78) de mai sus se aplică „tuturor anchetelor în curs”, inclusiv prezenta anchetă. Prin urmare, se concluzionează în final că determinarea TEP nu a fost efectuată tardiv.

(80)

În urma comunicării finale, un exportator a susținut că nu ar fi trebuit să se refuze TEP deoarece trei societăți care au încetat activitatea în cursul anului 2011 nu au avut un set clar de evidențe contabile de bază. În special, s-a adresat întrebarea în temeiul cărui standard de contabilitate ar trebui, cu toate acestea, să pregătească astfel de înregistrări contabile o societate care a încetat activitatea.

(81)

În această privință, se observă că standardele de contabilitate nu definesc care societățile au obligația de a întocmi situații financiare — standarde de contabilitate definesc modul în care aceste declarații trebuie să fie pregătite. În cazul RPC, aceasta este „Standard de contabilitate pentru întreprinderile comerciale: Standard de bază”, care prevede, la articolul 4, că „o întreprindere va întocmi rapoarte financiare”. Aceasta este o condiție obligatorie și nu există nicio scutire pentru societățile care au încetat activitatea.

(82)

În plus, chiar dacă societățile au încetat activitatea, acestea dețineau în continuare active (inclusiv terenuri, clădiri, utilaje și stocuri) și pasive și existau ca entități juridice cel puțin până la începutul anului 2013. Prin urmare, se consideră că aceste societăți erau obligate să publice evidențele contabile pentru anul 2011, iar lipsa evidențelor contabile constituie o încălcare a criteriului 2.

(83)

În urma comunicării finale, exportatori au susținut, de asemenea, că beneficiile primite în urma unui (unor) regim(uri) fiscal(e) preferențial(e) și subvenții nu reprezintă o proporție semnificativă din cifra lor de afaceri, ceea ce ar fi confirmat de ancheta antisubvenție paralelă.

(84)

În acest sens, se reamintește faptul că argumentul a fost deja abordat în considerentul (65) din regulamentul provizoriu. S-a subliniat faptul că, în special din cauza naturii avantajului în cauză, beneficiul absolut a primit în cursul perioadei de anchetă nu este relevant pentru a evalua dacă denaturarea este „semnificativă”. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(85)

În absența altor observații cu privire la tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, se confirmă toate concluziile de la considerentele (50)-(69) din regulamentul provizoriu.

(86)

Astfel cum se arată în considerentul (70) din regulamentul provizoriu, 18 producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori cooperanți care nu au fost selectați în eșantion au depus cereri de examinare individuală în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. În speță, eșantionul era deja constituit din șapte grupuri de societăți, care sunt alcătuite, de regulă, dintr-un număr de producători-exportatori, comercianții afiliați și importatorii afiliați din Uniune și din țări terțe. O examinare individuală a încă 18 (grupuri de) producători-exportatori, pe lângă cele șapte grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion, ar complica inutil procedura și ar împiedica încheierea anchetei în timp util.

(87)

În absența altor observații referitoare la examinarea individuală, se confirmă toate concluziile de la considerentele (70)-(71) din regulamentul provizoriu.

(88)

Părțile interesate au remarcat faptul că India nu este o țară analoagă adecvată din cauza prevederilor de conținut local pentru proiecte ale „Jawaharlal Nehru National Solar Mission” (denumită în continuare „JNNSM”). Una dintre părți a susținut că este necesar un conținut local de 75 %, în timp ce o altă parte a susținut că producătorii indieni pot percepe prețuri mai mari pentru modulele produse 100 % pe plan intern. Acestea au afirmat, de asemenea, că astfel de cerințe majorează în mod semnificativ prețurile produselor locale. În susținerea afirmației respective a fost prezentat un articol din presa indiană (14). Cu toate acestea, articolul a fost publicat la aproape un an după încheierea perioadei de anchetă și nu s-a furnizat nicio dovadă privind impactul său în perioada de anchetă.

(89)

Cu toate acestea, același articol de presă raporta că industria solară indiană se confruntă cu „o concurență acerbă din partea producătorilor occidentali și chinezi”. Acest fapt este susținut de creșterea constantă a importurilor în India, astfel cum se menționează în considerentul (92) de mai jos. În timp ce cerințele de conținut local pot avea, într-adevăr, un anumit impact asupra pieței interne din India, poate fi totuși extrasă o concluzie clară, și anume că piața indiană este una competitivă, în care numeroase societăți indiene și străine concurează în mod eficient între ele.

(90)

În plus, conform informațiilor publicate de către JRC (15), majoritatea proiectelor JNNSM vor fi puse în aplicare începând din 2015. Într-adevăr, ținta pentru sisteme fotovoltaice conectate la rețea din cadrul JNNSM pentru 2012 a fost de numai 50 MW, față de o capacitate totală conectată la rețea în India de peste 1 GW deja în iunie 2012. Aceasta arată că, în cursul perioadei de anchetă, importanța JNNSM în ceea ce privește instalațiile solare totale în India a fost de sub 5 %, prin urmare, impactul JNNSM și al cerințelor sale de conținut local, dacă acestea existau deja în perioada de anchetă, fapt care nu a fost stabilit de către părțile interesate, a fost, în cel mai bun caz, foarte limitat. În perioada de anchetă, majoritatea instalațiilor se aflau în statul Gujarat (aproximativ 65 %), situație determinată de politicile de sprijin din partea statului.

(91)

Părțile interesate au susținut că piața indiană a fost, de facto, protejată în cursul perioadei de anchetă de importurile dintr-o varietate de surse, inclusiv din RPC, întrucât deschiderea unei anchete antidumping se profila de la începutul anului 2012. Într-adevăr, India a deschis o anchetă antidumping împotriva importurilor de module și de celule solare din RPC, Malaysia, Taiwan și SUA la 23 noiembrie 2012, și anume la numai aproximativ cinci luni după încheierea perioadei de anchetă.

(92)

Cu toate acestea, afirmația nu este susținută de evoluția importurilor de module și de celule solare raportată de statistica comerțului indian: (16)

(93)

Tabelul de mai sus arată că importurile de module și de celule solare a crescut dramatic, cu mai mult de 600 % pentru RPC și mai mult de 400 % per total între 2010-2011 și 2011-2012. Ulterior, valorile importurilor au scăzut într-o oarecare măsură, la fel ca și prețurile celulelor și modulelor solare. Într-adevăr, scăderea valorilor importurilor între 2011-2012 și 2012-2013 corespunde scăderii prețurilor raportate de consultanți de specialitate precum pvXchange pentru aceeași perioadă, ceea ce conduce la concluzia că volumul importurilor a rămas relativ stabil între 2011-2012 și 2012-2013. Prin urmare, se poate concluziona că piața indiană nu a fost protejată de facto în cursul perioadei de anchetă de importurile dintr-o varietate de surse, inclusiv din RPC.

(94)

În urma comunicării finale, guvernul Chinei a afirmat că Statele Unite ale Americii au solicitat consultări cu India în cadrul procedurilor de soluționare a litigiilor ale OMC privind cerințele de conținut local ale JNNSM la 6 februarie 2013. Efectul regulilor de conținut local, în combinație cu ancheta antidumping menționată în considerentul (91) de mai sus, ar fi condus la o scădere de 38 % ca valoare în perioada aprilie 2012 — martie 2013, comparativ cu anul precedent, în contrast cu creșterea din anii anteriori.

(95)

În acest sens, se remarcă faptul că scăderea ca valoare se datorează unei scăderi a prețurilor mai degrabă decât a volumelor importurilor. În urma comunicării definitive, o parte interesată a furnizat informații cu privire la evoluția importurilor de module și celule solare pe piața din India, ca volum, între 2010 și martie 2013. Datele arată o creștere constantă a volumului importurilor de module și celulele solare pe piața indiană. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că piața indiană nu a fost, de facto, protejată ca urmare a unei anchete antidumping preconizate și efectele pretinse, dar nu dovedite și, în orice caz, cel mult minore ale cerințelor de conținut local în cadrul JNNSM menționate în considerentul (90) de mai sus nu au împiedicat o creștere constantă ca volum a importurilor.

(96)

În plus, se subliniază că perioada aprilie 2012 — martie 2013 care reflectă presupusele efecte ale JNNSM asupra importurilor în India este, în principal, ulterioară perioadei de anchetă. Orice posibil impact al acestei presupuse scăderi asupra perioadei de anchetă poate fi, prin urmare, doar minor.

(97)

O parte interesată a susținut că Tata Solar Power (denumită în continuare „Tata”) a intrat recent pe piață, nefiind, prin urmare, un producător adecvat dintr-o țară analoagă. În acest sens, se remarcă faptul că societatea, anterior „Tata BP Solar”, produce module solare din 1989, în consecință nu se poate considera că aceasta ar fi intrat recent pe piață. Într-adevăr, conform informațiilor furnizate de o altă parte interesată, Tata a intrat pe piață semnificativ mai devreme comparativ cu cei mai mari cinci exportatori chinezi incluși în eșantion.

(98)

O parte interesată a susținut că Taiwanul ar fi o țară analoagă mai potrivită decât India deoarece dimensiunea societăților taiwaneze este mai comparabilă cu dimensiunea exportatorilor chinezi și există, de asemenea, cooperare din partea producătorilor taiwanezi. De asemenea, alte părți interesate au contestat că India ar fi o țară analoagă rezonabilă, având în vedere dimensiunea comparabilă relativ mică a societății Tata, fără a propune o alternativă mai potrivită.

(99)

Într-adevăr, societățile taiwaneze au cooperat. O societatea cooperat pe deplin, în timp ce o altă societate nu a cooperat decât parțial. Singura societatetaiwaneză care a cooperat pe deplin este însă mai mică decât Tata, în special în ceea ce privește vânzările și producția de module, care reprezintă aproximativ 90 % din vânzările produsului în cauză, sector în care Tata vinde mult mai mult în comparație cu societatea taiwaneză, care are vânzări nesemnificative în acest sens, astfel cum se menționează în considerentul (76) din regulamentul provizoriu. În urma comunicării definitive, un exportator a întrebat dacă societatea din Taiwan parțial cooperantă a fost contactată pentru a furniza informațiile care lipsesc. În acest sens, se face referire la considerentul (76) din regulamentul provizoriu, care clarifică faptul că Taiwanul nu ar putea fi utilizată ca țară analoagă deoarece societățile cooperante din Taiwan produceau aproape exclusiv celule, în timp ce exporturile chineze sunt, în principal, sub formă de module. Acest lucru este valabil, de asemenea, pentru producătorul parțial cooperant din Taiwan. Deoarece producătorul respectiv a fost deja considerat neadecvat din acest motiv, nu s-a considerat necesar să i se solicite informații suplimentare.

(100)

Aceeași parte interesată a susținut că lipsa aproape totală a vânzărilor de module nu descalifică în sine Taiwanul ca țară analoagă, deoarece costurile de prelucrare ale transformării celulelor în module pot fi stabilite fără mare dificultate. Cu toate acestea, acest aspect nu este susținut de faptele anchetei. Producerea unui modul din celule necesită mai multe etape de producție, în timpul cărora se creează o parte semnificativă a valorii adăugate a modulului. Astfel cum se arată în considerentul (137) din regulamentul provizoriu, în timpul perioadei de anchetă diferența medie de preț dintre celule și module a fost de 555,92 EUR sau 54 %, în timp ce diferența medie de cost s-a ridicat la 377,99 EUR sau 34 %. Aceasta ar însemna că o parte importantă dintr-o posibilă valoare normală taiwaneză pentru module ar trebui să se bazeze pe ajustări pentru costurile de prelucrare, care nu pot fi considerate mai rezonabile decât cele ale unei țări în care valoarea normală se poate baza pe prețurile de vânzare pe piața internă pentru cea mai mare parte din produsul în cauză. Prin urmare, se consideră că India a fost selectată în mod rezonabil ca țară analoagă, având în vedere informațiile fiabile disponibile.

(101)

O altă parte interesată a afirmat că nu s-au prezentat argumente cu privire la motivul pentru care SUA nu a fost considerată o țară analoagă adecvată. În acest sens, se face trimitere la considerentul (74) din regulamentul provizoriu, în care se afirmă clar „că SUA nu ar fi o țară analoagă adecvată, în principal din cauza faptului că piața americană a fost protejată prin măsuri antidumping și compensatorii de importurile din China pe parcursul unei părți din perioada de anchetă”. Din moment ce nu s-a primit nicio observație cu privire la protecția pieței americane ca atare, poziția în această privință rămâne neschimbată.

(102)

Părțile interesate au susținut că rezultatul calculării dumpingului este denaturat din cauza diferențelor în economiile de scară dintre producătorii chinezi și producătorul indian. Prin urmare, s-a verificat dacă există într-adevăr o corelație între volumul de producție al societății și marja sa de dumping.

(103)

Între cele șapte grupuri de societăți incluse în eșantion, există două grupuri de societăți de dimensiuni medii (Jinzhou Yangguang și Delsolar) și cinci grupuri de societăți mari (JingAo, LDK, Suntech, Trina și Yingli). Dintre societățile de dimensiune medie, Jinzhou Yangguang are cea mai mică marjă, în timp ce Delsolar are cea mai mare marjă. Cele cinci societăți mai mari au valori intermediare ale marjelor. Acest fapt demonstrează clar lipsa oricărei corelații între economiile de scară și marjele de dumping. Prin urmare, se consideră că calcularea dumpingului nu este denaturată din cauza diferențelor în economiile de scară dintre producătorii chinezi și producătorul indian.

(104)

În urma comunicării definitive, părțile interesate au afirmat că lipsa unei corelații între economiile de scară și marjele de dumping nu arată că nu există un impact al economiilor de scară și o comparabilitate a prețurilor. În situația în care marja de dumping se bazează pe o valoare normală identică pentru toți exportatorii, precum în cazul de față, marja de dumping este determinată, în principal, de prețurile de export. Lipsa oricărei corelații între economiile de scară și marja de dumping demonstrează, prin urmare, în egală măsură, lipsa oricărei corelații între economiile de scară și prețurile de vânzare. Prin urmare, se concluzionează că diferențele la nivelul economiilor de scară nu afectează comparabilitatea prețurilor în cazul de față.

(105)

O parte interesată a susținut că producătorul din țara analoagă a avut prețuri extrem de ridicate la vânzarea pe piața internă, care se presupune că sunt semnificativ mai mari decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune, întrucât marja de dumping depășește în mod semnificativ marja de subcotare. Afirmația a fost făcută prin compararea valorii normale indiene cu prețurile de vânzare ale industriei din Uniune. Comparația este însă viciată, întrucât valoarea normală indiană se bazează numai pe vânzările profitabile. Mai ales într-o situație în care industria din Uniune este generatoare de pierderi, nu este surprinzător că prețurile profitabile în India depășesc prețul mediu al industriei din Uniune. Prin urmare, faptul că valoarea normală indiană depășește prețurile medii ale industriei din Uniune nu demonstrează că alegerea Indiei ca țară analoagă nu este rezonabilă.

(106)

O parte interesată a susținut că prețurile societății Tata sunt denaturate, întrucât aceasta este afiliată Tata Power, o companie de utilități. Acest lucru ar permite societății Tata să perceapă prețuri mai mari în zonele deservite de Tata Power. Cu toate acestea, nu s-au prezentat documente justificative și nici o cuantificare a presupusului efect. Afirmația nu a putut fi acceptată.

(107)

În urma comunicării definitive, un exportator a susținut că Tata este o societate necompetitivă, cu costuri mari de producție și prețuri de vânzare ridicate, acesta fiind motivul pentru care BP Solar s-a retras din societatea mixtă în decembrie 2011. În sprijinul afirmației, este citat un articol de presă, care afirmă că „ieșirea BP din industria energiei solare după aproximativ patru decenii arată cât de competitivă și aglomerată a devenit piața energiei solare”. Cu toate acestea, articolul nu a descris Tata drept o societatenecompetitivă, ci a abordat situația de pe piața de panouri solare în general, referindu-se la „concurența acerbă care marchează o industrie” și la faptul că „multe companii din întreaga lume au închis fabrici, au concediat sute de muncitori și a declarat faliment”. Prin urmare, articolul de presă nu poate demonstra că Tata este o societate necompetitivă, cu costuri mari de producție și prețuri de vânzare ridicate.

(108)

În urma comunicării, un exportator a susținut că societatea Tata nu a fost inclusă ca parte a industriei interne indiene în ancheta antidumping în curs în India menționată în considerentul (91) de mai sus, datorită importurilor sale semnificative de celule. Deși se confirmă, într-adevăr, că Tata nu este o parte a industriei interne indiene în ancheta indiană antidumping în curs, aceasta nu înseamnă în mod automat că Tata nu este un producător adecvat din țara analoagă. Valoarea normală s-a bazat exclusiv pe celule și module produse de societatea Tata în India și nu pe bunuri importate. Faptul că au fost utilizate componente importate în producția unora dintre produse nu înseamnă că valoarea normală rezultată nu este reprezentativă pentru India, cu atât mai mult cu cât aceasta se bazează, în principal, pe prețurile de vânzare și nu pe costuri.

(109)

Guvernul Chinei a susținut că vânzările de module ale Tata ar reprezenta doar 0,3 % din exporturile Chinei către UE și nu pot fi considerate reprezentative, referindu-se la hotărârea Curții în cauza Detlef Nölle  (17). În speță, Curtea a considerat că, atunci când producția totală într-o țară este de doar 1,25 % din volumul exporturilor în UE, acesta este un indiciu că piața examinată că nu este foarte reprezentativă. În cazul de față, guvernul Chinei nu a comparat producția totală din India cu totalul exporturilor din China, ci numai producția unei societăți indiene cu exporturile totale ale tuturor exportatorilor chinezi. Comparația este însă greșită, deoarece pe o piață competitivă, cu mai mulți actori, cantitățile referitoare la un singur producător arată reprezentativitatea pieței în ansamblu. În plus, nu acesta este comparația care s-a făcut în cauza Detlef Nölle, în care producția totală a țării a fost comparată cu totalul exporturilor. Potrivit informațiilor furnizate de Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice („CCCME”), s-a estimat că producția din India va depăși 2 GW înainte de sfârșitul anului 2012, și anume, la scurt timp după încheierea perioadei de anchetă. O astfel de producție ar fi egală cu 14 % din exporturile Chinei către UE, cu mult peste pragul indicativ de 5 % menționat în hotărârea Detlef Nölle.

(110)

În urma comunicării, o parte interesată a făcut referire la faptul că Tata nu dispune de integrare în amonte și trebuie să obțină plachetele de la terți. Se presupune că lipsa de integrare verticală în amonte conduce la o creștere a costurilor în comparație cu producătorii chinezi integrați vertical. Afirmația nu a fost totuși justificată. În special, costul total al Tata ar fi mai mare doar în cazul în care prețul de achiziție pentru plachete ar depăși costul de producție al unei plachete, ceea ce nu este cert, deoarece multe societăți din sectorul energiei solare au lucrat în pierdere în timpul perioadei de anchetă. De asemenea, chiar și mari producători chinezi integrați vertical au achiziționat de multe ori cantități semnificative de plachete de la furnizori independenți, ceea ce sprijină concluzia că lipsa de integrare verticală în ceea ce privește plachetele nu conduce neapărat la costuri mai mari pentru module și celule.

(111)

O parte interesată a susținut că țara analoagă este necompetitivă. Afirmația este susținută de faptul că producția de celule solare în India este în 2013 la cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani. Cu toate acestea, raportul citat de partea interesată a arătat că în timpul perioadei de anchetă producția de celule în India era încă la un nivel ridicat, aproape de valoarea maximă raportată. Scăderea semnificativă a producției a avut loc după perioada de anchetă, prin urmare, nu a avut impact asupra rezultatelor anchetei.

(112)

Un alt argument prezentat pentru a susține afirmația că țara analoagă este necompetitivă este ancheta antidumping menționată în considerentul (91) de mai sus. Instituțiile observă că ancheta respectivă este încă în curs de desfășurare, prin urmare, nu se pot extrage concluzii din aceasta. În general, anchetele antidumping nu sunt un indiciu pentru o lipsă de competitivitate, ci o indicație că industria internă consideră că aceasta face obiectul unor practici comerciale neloiale din partea concurenților stabiliți în țări terțe.

(113)

În ansamblu, Comisia consideră că alegerea Indiei ca țară analoagă nu este nerezonabilă.

(114)

În lipsa altor observații cu privire la țara analoagă, se confirmă toate constatările de la considerentele (72)-(77) din regulamentul provizoriu.

(115)

În urma comunicării provizorii, o parte interesată a prezentat observația potrivit căreia societățile indiene vindeau în principal module din afara rețelei, care au prețuri și costuri mai mari decât modulele conectate la rețea vândute de exportatorii chinezi. S-a afirmat, de asemenea, că modulele din afara rețelei au, de regulă, o putere nominală mai mică decât modulele conectate la rețea.

(116)

În acest sens, se remarcă faptul că s-au stabilit valori normale diferite pentru modulele „de dimensiuni standard” cu mai mult de 36 de celule, care sunt, de regulă, conectate la rețea și modulele mai mici cu maximum 36 de celule, care sunt utilizate, de regulă, în afara rețelei. Prin urmare, se consideră că se stabilește o valoare normală adecvată pentru toate tipurile de produse, inclusiv modulele din afara rețelei și modulele conectate la rețea.

(117)

O altă parte interesată a afirmat că Tata activează, de asemenea, ca promotor de proiect, prin urmare, vânzările acestei societăți nu sunt comparabile cu vânzările de module efectuate numai de către producătorii-exportatori chinezi. În această privință, se observă că o comparație între prețurile de pe piața internă indiană și prețurile de export chineze s-a realizat exclusiv pentru vânzările de module, iar vânzările de proiecte complete sau soluții integrate nu au fost utilizate pentru a stabili valoarea normală, dat fiind că acestea nu au fost considerate a fi comparabile.

(118)

În absența altor observații cu privire la valoarea normală, se confirmă toate constatările de la considerentele (78)-(86) din regulamentul provizoriu.

(119)

În urma comunicării provizorii, unii dintre exportatorii incluși în eșantion au prezentat observații asupra unor aspecte minore cu privire la prețul de export utilizat pentru a stabili marja de dumping. Acolo unde este justificat, observațiile au fost luate în considerare, ceea ce a condus la o ușoară revizuire a marjei de dumping a societăților în cauză.

(120)

În absența oricăror alte observații cu privire la prețul de export, se confirmă toate constatările de la considerentele (87)-(89) din regulamentul provizoriu.

(121)

În urma comunicării provizorii, unii dintre exportatorii incluși în eșantion au prezentat observații asupra unor aspecte minore cu privire la indemnizațiile folosite pentru a compara prețurile de export. Acolo unde este justificat, observațiile au fost luate în considerare, ceea ce a condus la o ușoară revizuire a marjei de dumping a societăților în cauză.

(122)

În urma comunicării provizorii, a fost identificată o eroare materială care rezultă într-o ajustare incorectă la valoarea normală pentru transportul intern de marfă. Eroarea a fost corectată și acest lucru a condus la o ușoară scădere a marjelor de dumping.

(123)

În urma comunicării, o parte interesată a susținut că o ajustare a nivelului schimburilor comerciale poate fi justificată, deoarece partea respectivă nu vinde direct societăților care realizează instalarea, ci unor revânzători și distribuitori. Partea respectivă a solicitat informații detaliate cu privire la canalele de vânzări ale producătorului din țara analoagă, care nu au putut fi furnizate pentru a proteja informațiile confidențiale. Ca o alternativă, baza de clienți a producătorului din țara analoagă a fost clasificată în diferite categorii, în funcție de volumul vânzărilor, ceea ce a arătat că o ajustare a nivelului schimburilor comerciale nu era justificată.

(124)

Ca răspuns la această analiză, partea interesată a recunoscut că o diferență la nivelul cantităților de vânzare ar conduce la diferențe de preț, dar și-a menținut argumentul că ar percepe prețuri mai mari de la societățile care realizează instalarea decât de la distribuitori/revânzători, chiar dacă societățile care realizează instalarea ar cumpăra o cantitate similară cu distribuitorul/revânzătorul. Cu toate acestea, afirmația nu a fost justificată, prin urmare, nu au putut fi luată în considerare.

(125)

În absența oricăror altor observații în ceea ce privește prețul de export, se confirmă toate constatările de la considerentele (90)-(92) din regulamentul provizoriu.

(126)

Un producător-exportator inclus în eșantion a solicitat o prezentare completă a calculelor privind dumpingul, susținând că altfel nu ar putea prezenta observații cu privire la exactitatea acestora. Întrucât societății respective nu i s-a acordat TEP, valoarea sa normală s-a bazat pe date din India ca țară analoagă. Având în vedere că un singur producător din țara analoagă a cooperat pe deplin la anchetă, informațiile din țara analoagă nu pot fi divulgate la nivelul unui tip de produs pentru a proteja informațiile confidențiale. Prin urmare, afirmația trebuie să fie respinsă.

(127)

Pentru societățile incluse în eșantion, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar stabilită pentru țara analoagă a fost comparată cu media ponderată a prețului de export pentru tipul corespunzător de produs în cauză, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(128)

Media ponderată a marjei de dumping a producătorilor-exportatori cooperanți care nu sunt incluși în eșantion a fost calculată în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. În consecință, marja de dumping a fost stabilită pe baza marjelor stabilite pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(129)

Pe această bază, marja de dumping definitivă pentru societățile cooperante care nu sunt incluse în eșantion a fost stabilită la 88,1 %.

(130)

Cu privire la toți ceilalți producători-exportatori din RPC, marjele de dumping au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, nivelul de cooperare s-a stabilit mai întâi prin compararea volumului exporturilor către Uniune raportat de producătorii-exportatori cooperanți cu volumul exporturilor chineze, astfel cum s-a stabilit în considerentul (167).

(131)

Întrucât cooperarea a reprezentat mai mult de 80 % din totalul exporturilor chineze către Uniune, nivelul de cooperare poate fi considerat ridicat. Din moment ce nu a existat niciun motiv să se considere că vreun producător-exportator s-a abținut în mod deliberat de la cooperare, marja de dumping reziduală a fost stabilită la nivelul societății incluse în eșantion cu cea mai mare marjă de dumping. Acest lucru a fost considerat adecvat deoarece nu au existat indicii că societățile care nu au cooperat aveau o marjă de dumping inferioară, precum și pentru a asigura eficacitatea oricărei măsuri.

(132)

Pe această bază, marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(133)

Produsul similar a fost fabricat de aproximativ 215 producători din Uniune. Instituțiile au verificat afirmațiile făcute de părțile interesate potrivit cărora ar fi existat un număr mai mare; verificarea a relevat faptul că presupușii producători suplimentari au fost, în realitate, în cea mai mare parte, producători-exportatori, importatorii afiliați acestora, distribuitori și societăți care realizează instalarea.

(134)

În urma comunicării provizorii, mai multe părți au contestat faptul că datele furnizate de Europressedienst, o firmă de consultanță independentă (denumită în continuare „consultantul”), au fost utilizate pentru a determina, printre altele, producția din Uniune, capacitatea de producție a Uniunii, precum și alți indicatori macroeconomici ai prejudiciului cu privire la industria din Uniune și datele de import. Părțile respective au pus la îndoială independența consultantului, susținând există o legătură între acesta și reclamant. De asemenea, părțile au solicitat clarificări cu privire la baza de selectare a consultantului de către Comisie și au pus la îndoială expertiza acestuia în colectarea de date economice legate de sectorul produselor fotovoltaice. În acest sens, s-a afirmat că Comisia ar fi trebuit să își întemeieze constatările pe date din alte surse disponibile, în special institute de cercetare cunoscute. În cele din urmă, AFASE a făcut o trimitere la cele mai bune practici pentru prezentarea de dovezi economice și de colectare a datelor în cazurile legate de aplicarea articolelor 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în cazurile de concentrare economică pentru a contesta fiabilitatea datelor prezentate de consultant.

(135)

În ceea ce privește presupusele legături între consultant și reclamant, părțile interesate nu au prezentat nicio dovadă care să indice existența unor astfel de legături. De asemenea, ancheta nu a adus nicio dovadă a unei relații dincolo de una cu caracter pur comercial. În urma comunicării finale, o parte interesată a afirmat că au existat indicii că elementele de probă prima facie furnizate de industria din Uniune reclamantă în plângere s-au bazat pe datele furnizate de același consultant. Chiar dacă este recunoscut faptul că constatările pentru unii indicatori au fost, într-adevăr, similare cu elementele de probă furnizate în plângere, nu înseamnă neapărat că acestea au fost stabilite pe baza unei singure surse. În acest sens, plângerea prezintă diferitele surse utilizate.

(136)

Astfel cum s-a explicat în considerentul (99) din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat necesar să facă uz de o astfel de consultanță în cadrul anchetei din cauza indisponibilității datelor macroeconomice necesare din alte surse publice care să acopere întreaga piață a Uniunii, precum și datele de import. Înainte de selectarea Europressedienst, Comisia a evaluat metodologia utilizată de către consultant pentru colectarea de date relevante, precum și capacitatea consultantului de a furniza datele necesare separat pentru toate tipurile de produse și pentru întreaga perioada luată în considerare.

(137)

În plus, pe parcursul anchetei, datele furnizate de către consultant au fost coroborate, atunci când a fost posibil, cu alte surse și au fost confirmate. În acest sens, se remarcă faptul că pe piață există mai multe societăți de cercetare specializate în colectarea de date statistice privind produsele fotovoltaice și cifrele raportate nu sunt, aproape niciodată, identice. Aceasta se datorează faptului că orice institut de cercetare întâmpină dificultăți în obținerea de cifre exacte, prin urmare, indicatorii de piață din sectorul fotovoltaic raportați se vor baza întotdeauna pe estimări, indiferent de furnizorul unor astfel de cifre. În acest context, exercițiul de verificare încrucișată efectuat de către Comisie a constat în compararea tendințelor datelor primite de la consultant cu tendințele acelorași date publicate de alte societăți de cercetare, Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (denumit în continuare „JRC”) și Asociația europeană a industriei fotovoltaice (European Photovoltaic Industry Association, „EPIA”) pe aceleași subiecte, dacă erau disponibile. Nu s-au observat diferențe semnificative ca urmare a exercițiului de verificare încrucișată, dat fiind că tendințele indicatorilor pentru care s-a efectuat verificarea încrucișată au fost similare. Prin urmare, constatările provizorii nu s-au bazat exclusiv pe datele furnizate de către consultant, ci și pe analiza proprie a Comisiei și evaluarea datelor respective. În plus, astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul (9), după instituirea măsurilor provizorii, a avut loc o vizită de verificare la sediul consultantului. Comisia a efectuat un control la fața locului la sediul consultantului pentru a verifica fiabilitatea metodologiei și a datelor furnizate. Controlul la fața locului a fost efectuat ca urmare a verificării încrucișate a datelor de către Comisie și pentru a obține o asigurare suplimentară în ceea ce privește fiabilitatea și calitatea datelor și a metodologiei asociate.

Verificarea la fața locului a fost considerată adecvată în ceea ce privește aplicarea principiului bunei administrări, chiar dacă datele nu au fost furnizate de o parte interesată, ci de către un consultant. În consecință, Comisia a fost asigurată în continuare cu privire la fiabilitatea datelor furnizate de către consultant.

(138)

O parte a susținut că metodologia de verificare încrucișată utilizată de către Comisie nu a fost explicată suficient de detaliat și a solicitat dezvăluirea celorlalte surse utilizate pentru verificarea încrucișată. Partea a susținut în continuare că metodologia utilizată nu a fost, în orice caz, validă în măsura în care au fost comparate numai tendințele diferitor surse și nu valori absolute.

(139)

În ceea ce privește alte surse utilizate pentru verificarea încrucișată a datelor furnizate de consultant, acestea au fost reprezentate de rapoartele pe aceleași subiecte publicate de către JRC și EPIA. În ceea ce privește compararea datelor cu alte surse, se observă că acestea au indicat nu numai tendințe similare, ci și amplori similare. Prin urmare, s-a concluzionat că metodologia utilizată a fost adecvată, iar afirmațiile în această privință au fost respinse.

(140)

În ceea ce privește expertiza consultantului, se observă că activitatea sa principală este colectarea de date legate de sectorul fotovoltaic și dezvoltarea unei baze de date actualizate a societăților active pe piața de produse fotovoltaice. Datele sunt publicate în reviste de specialitate din domeniul fotovoltaic și sunt, de asemenea, folosite de societăți individuale pentru care consultantul efectuează cercetări de specialitate. Baza de date dezvoltată de Europressedienst este actualizată și re-publicată periodic. În plus, consultantul are mai mulți ani de experiență în sector. Mai exact, metodologia consultantului constă în colectarea, verificarea încrucișată și acumularea de informații folosind diferite surse disponibile pe piață. În acest scop, datele se colectează prin intermediul unor chestionare standard trimise societăților incluse în baza de date sau prin telefon, în special de la producătorii din Uniune sau în timpul târgurilor de profil, în special de la producătorii din țări terțe. În cazul în care informațiile nu pot fi obținute prin intermediul canalelor menționate mai sus, Europressedienst verifică rapoartele financiare ale societăților din sectorul fotovoltaic sau cooperează liber cu alte institute de cercetare, cu scopul de a obține sau a corobora datele. S-a verificat și s-a confirmat într-adevăr faptul că aceste surse au fost utilizate de către consultant în activitatea sa zilnică. Având în vedere cele de mai sus, s-a considerat adecvat recursul la serviciile Europressedienst în cadrul anchetei, prin urmare, afirmațiile părților în această privință au fost respinse.

(141)

În ceea ce privește cele mai bune practici pentru prezentarea de dovezi economice emise de către serviciul competent al Comisiei (denumite în continuare „cele mai bune practici”), ar trebui să se facă următoarele observații. În primul rând, documentul în cauză nu poate angaja Comisia, deoarece nu a fost adoptat de Colegiu, ci a fost publicat de către serviciul competent cu scopul de a oferi recomandări pentru părți cu privire la modul de prezentare a probelor economice. În al doilea rând, cele mai bune practici se referă la prezentarea analizei economice și a datelor utilizate în unele anchete din domeniul concurenței, în temeiul articolelor 101 și 102 din TFUE, și în cazurile de concentrare economică. Normele aplicabile, standardele de probă și puterile de investigație ale Comisiei în cazurile în materie de concurență nu pot fi comparate cu anchetele de apărare comercială, în cazul cărora se aplică un set complet diferit de reguli.

(142)

În urma comunicării provizorii, mai multe părți au contestat metodologia utilizată de către consultant, susținând că aceasta nu ar respecta standardele științifice recunoscute. Cu toate acestea, astfel cum se menționează mai sus în considerentul (137), metodologia a fost evaluată și datele rezultate au fost coroborate și verificate, fiind considerate în concordanță cu alte date publicate și, prin urmare, suficient de fiabile. Anumite puncte invocate de părțile interesate, în principal AFASE, au fost clarificate și puse la dispoziție în dosarul deschis al anchetei pentru a fi examinate de către părțile interesate.

(143)

CCCME a susținut că metodologia de agregare a datelor nu a fost clarificată. Afirmația a fost respinsă deoarece informațiile relevante au fost puse la dispoziția tuturor părților interesate în dosarul de anchetă pentru a fi examinate de către acestea.

(144)

În urma comunicării finale, mai multe părți și-au reiterat preocuparea cu privire la selectarea consultantului de către Comisie și la calitatea datelor furnizate. În acest sens, s-a susținut că datele consultantului pot fi comandate și achiziționate ad hoc pentru a satisface cererile identificate în mod specific ale potențialilor clienți, prin urmare, ar putea să nu fie obiective. În plus, CCCME a contestat faptul că datele colectate de către consultant pot fi considerate elemente de probă pozitive, în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, întrucât datele s-au bazat în mare măsură pe ipoteze și estimări. De asemenea, s-a susținut că datele furnizate nu au fost justificate suficient de probe în dosar și că acestea nu au un caracter afirmativ, obiectiv și verificabil.

(145)

În ceea ce privește aceste afirmații, se face trimitere la considerentele (136)-(137) de mai sus, în care au fost furnizate informații suplimentare cu privire la selectarea consultantului. În plus, se remarcă faptul că Comisia a angajat consultantul pe baza celor mai bune informații disponibile la acel moment și în deplină conformitate cu Regulamentul financiar al Comisiei aplicabil procedurii. De asemenea, se reamintește că de o mare importanță a fost capacitatea consultantului de a furniza toate datele necesare în timp util, întrucât Comisia a fost obligată să respecte termene legale pentru publicarea constatărilor provizorii în cadrul anchetei în desfășurare.

(146)

În ceea ce privește calitatea datelor furnizate și dacă acestea pot fi considerate drept un element de probă pozitiv în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul (137), s-a examinat metodologia de colectare a datelor utilizată de consultant și s-a apreciat că aceasta este de o calitate satisfăcătoare. În plus, astfel cum s-a menționat, de asemenea, mai sus în același considerent, datele furnizate de consultant au fost supuse unei verificări încrucișate, atunci când a fost posibil, cu alte surse și s-au dovedit a fi destul de exacte. În sfârșit, se observă că consultantul deține o bază de date care este actualizată în mod regulat, independent de nevoile și cerințele clienților. Aceeași bază de date este utilizată pentru a agrega și furniza statistici în sectorul fotovoltaic pentru diverși clienți, prin urmare, afirmația că datele nu au fost obiective a trebuit să fie respinsă.

(147)

În urma comunicării finale, o parte interesată a susținut că nu au fost dezvăluite de către Comisie sursele, metodologia utilizată și societățile cu care consultantul a cooperat pentru a compila datele macroeconomice furnizate. O altă parte interesată a reiterat faptul că metodologia aplicată de către consultant sugerează rezultate inexacte. Mai multe părți interesate au solicitat informații suplimentare cu privire la metodologia utilizată de către consultant, cum ar fi ratele medii de răspuns la chestionare/interviuri, procentul datelor colectate prin fiecare canal, modul în care acestea au fost verificate, aproximările/ipotezele utilizate pentru a genera datele, numărul de societăți pentru care s-au făcut aproximări și cel puțin o aproximare a numărului de angajați ai consultantului.

(148)

În ceea ce privește aceste afirmații, se remarcă faptul că, ulterior impunerii măsurilor provizorii, Comisia a furnizat părților interesate metodologia și sursele utilizate de consultant pentru agregarea datelor și a răspuns întrebărilor specifice ale părților interesate în această privință, în urma comunicării provizorii. Solicitările suplimentare de informații primite de la părțile interesate în urma comunicării finale sunt considerate a fi acoperite de informațiile puse la dispoziție după instituirea taxelor provizorii în măsura permisă de limitările impuse de principiul confidențialității. În plus, se subliniază faptul că modul în care datele au fost colectate și agregate de consultant și ipotezele relevante care stau la baza agregării datelor au fost verificate la fața locului de către Comisie. Rezultatele verificării au fost satisfăcătoare, iar Comisia a fost asigurată de caracterul rezonabil al ipotezelor de bază și de calitatea datelor furnizate de către consultant. În plus, părțile nu au contestat datele ca atare.

(149)

În urma comunicării finale, o altă parte a solicitat clarificări cu privire la numărul de producători din Uniune luați în considerare de către consultant în colectarea de date și suprapunerea între aceștia și cei aproximativ 215 producători din Uniune cunoscuți de către Comisie. În acest sens, se clarifică faptul că producătorii din Uniune luați în considerare de către consultant sunt în mare parte aceiași cu cei cunoscuți ca reprezentând industria din Uniune în prezenta anchetă, menționați în considerentul (133) de mai sus.

(150)

În urma comunicării finale, o parte a susținut că analiza prejudiciului a fost efectuată de către Comisie într-o manieră inconsecventă, deoarece a fost realizată separat pentru module și celule, în timp ce calcularea prejudiciului și a marjei de dumping a fost stabilită ca o medie ponderată pentru module și celule împreună. În acest sens, se remarcă faptul că, în timp ce indicatorii au fost prezentați separat pentru fiecare tip de produs, concluziile pentru fiecare indicator se referă la produsul care face obiectul anchetei în ansamblu. De asemenea, se reamintește faptul că modulele și celulele sunt un singur produs, prin urmare, marjele de dumping și nivelul de eliminare a prejudiciului au fost stabilite pe această bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(151)

În sfârșit, o altă parte a susținut că, în mod greșit, calcularea valorilor indicatorilor macroeconomici în perioada de anchetă s-a bazat pe o simplă medie a anilor 2011 și 2012, având în vedere că o astfel de metodologie nu ar fi obiectivă și nu ar conduce la rezultate care reflectă realitatea din timpul perioadei de anchetă. Se precizează că s-a utilizat o simplă medie a datelor numai în cazul în care existau tendințe similare în perioadele în cauză. În cazul în care tendințele au fost diferite, metodologia a fost adaptată în consecință, luând în considerare realitatea de pe piață. Partea în cauză nu a dezvoltat în ce măsură rezultatele metodologiei utilizate nu ar reflecta realitatea de pe piață. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(152)

Pe baza informațiilor de mai sus și în absența oricăror altor observații în acest sens, se confirmă constatările de la considerentele (98)-(101) din regulamentul provizoriu.

(153)

Mai multe părți au susținut că prejudiciul ar fi trebuit să fie evaluat separat pentru piața captivă și pentru piața liberă. O parte a susținut că datele referitoare la celulele destinate utilizării captive ar fi trebuit să fie excluse din evaluarea prejudiciului pe motiv că acestea nu au fost afectate de importurile care fac obiectul unui dumping.

(154)

Astfel cum s-a menționat în considerentul (105) din regulamentul provizoriu, consumul, volumul vânzărilor, producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității de producție, creșterea, investițiile, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, fluxul de numerar, randamentul investițiilor, capacitatea de a mobiliza capital și amploarea marjei de dumping ar trebui să fie examinate prin raportare la activitatea totală industriei din Uniune, adică inclusiv utilizarea captivă, dat fiind că producția destinată pieței captive a fost la fel de afectată de concurența importurilor din țara în cauză.

(155)

Prin urmare, ancheta a arătat că producători integrați vertical din Uniune au fost obligați să importe produse care fac obiectul unui dumping (celule) și să înceteze producția de astfel de produse la un preț mai mare decât prețul importurilor, ca o consecință a presiunii prețurilor exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping. Mai mult, ancheta a arătat, de asemenea, că piața liberă și piața captivă au manifestat tendințe similare în ceea ce privește prețurile, ceea ce a demonstrat că acestea au fost la fel de afectate de importurile în cauză.

(156)

În urma comunicării finale, mai multe părți au reiterat observația că nu a fost furnizată de către Comisie o analiză adecvată și motivată a pieței captive sau motivul pentru care nu a fost efectuată o analiză separată. O parte a susținut că nu au fost furnizate informații cu privire la semnificația producției din Uniune destinată utilizării captive. În plus, s-a afirmat că considerentul (106) din regulamentul provizoriu care concluzionează că prețurile de pe piața captivă nu reflectă întotdeauna prețurile de pe piață, a contrazis concluziile enunțate în considerentul (155) de mai sus, conform cărora piața liberă și piața captivă prezintă tendințe similare la nivelul prețurilor.

(157)

Se observă, în primul rând, că considerentul (105) din regulamentul provizoriu stabilește motivele pentru care s-a considerat necesar să se analizeze indicatorii de prejudiciu (cu excepția rentabilității) referitoare la activitatea totală a industriei din Uniune, inclusiv utilizarea captivă. În acest sens, se reamintește, astfel cum se prevede în același considerent, că ancheta a arătat că producția destinată utilizării captive a fost afectată în egală măsură de concurența importurilor din RPC, care, ca atare, nu a fost contestată de părțile interesate. Prin urmare, a trebuit să se respingă afirmația potrivit căreia nu s-au acordat explicații privind motivul pentru care nu s-a efectuat o analiză separată. De asemenea, după cum rezultă din această concluzie, a trebuit să se respingă ideea că ar fi trebuit să se efectueze o astfel de analiză separată a pieței captive.

(158)

În al doilea rând, deși pe baza celor de mai sus importanța producției Uniunii destinată utilizării captive nu a fost considerată un element esențial, se remarcă faptul că producția de celule a Uniunii destinată utilizării captive a reprezentat aproximativ jumătate din producția totală în perioada de anchetă. În sfârșit, se clarifică că faptul că prețurile de pe piața captivă nu reflectă prețurile de pe piața liberă nu contrazice în mod necesar faptul că ambele tipuri de prețuri au urmat aceleași tendințe, deoarece acestea pot fi în continuare la niveluri diferite sau fluctuațiile de preț pot fi mai mari sau mai mici, prezentând astfel, o imagine diferită. Pe baza celor de mai sus, afirmațiile referitoare la piața captivă au fost respinse.

(159)

Părțile interesate nu au furnizat nicio informație care ar fi putut contrazice constatările privind stabilirea pieței Uniunii. Din aceste motive, afirmațiile în acest sens au fost respinse și se confirmă constatările de la considerentele (102)-(106) din regulamentul provizoriu.

(160)

O parte interesată a susținut că datele privind consumul din Uniune al produsului care face obiectul anchetei variază semnificativ, în funcție de sursa utilizată. Partea respectivă a susținut că datele fiabile pot fi stabilite numai pe baza informațiilor colectate de la instituții specializate sau centre de cercetare. Având în vedere explicațiile și concluziile formulate la considerentele (134)-(152) de mai sus, cu privire la fiabilitatea datelor furnizate de consultantul implicat în anchetă, acest argument a fost respins.

(161)

Aceeași parte a susținut că consumul din Uniune nu ar trebui să fie stabilit doar prin însumarea capacităților de producție de module disponibile în Uniune și că ar trebui să fie exclus consumul de module al industriei din Uniune pentru proiectele proprii. Argumentul a fost respins deoarece consumul de module a fost stabilit pe baza capacităților nou-instalate în Uniune. Aceasta este o practică comună pentru determinarea consumul de module. Pentru celule, consumul a fost determinat pe baza producției de module a Uniunii.

(162)

O altă parte a susținut că metodologia descrisă de către consultant admite dificultatea stabilirii de cifre de consum fiabile. S-a afirmat, de asemenea, că datele de import, precum și vânzările la export ale industriei din Uniune s-au bazat fie pe estimări neverificabile, fie pe date incomplete și că verificarea încrucișată a Comisiei nu a fost suficientă pentru a permite concluzia că datele au fost într-adevăr fiabile și exacte.

(163)

Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentele (136) și (137), calitatea datelor și a metodologiilor utilizate pentru colectarea acestora a fost verificată de către Comisie în cursul unei vizite la fața locului, pe baza căreia s-a considerat că metodologiile utilizate au fost adecvate și rezultatele corecte și suficient de fiabile. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(164)

Pe această bază și în lipsa oricăror alte observații cu privire la consumul Uniunii, se confirmă considerentele (107)-(109) din regulamentul provizoriu.

(165)

O parte interesată a susținut că datele privind volumele de import ale produsului vizat de anchetă variază semnificativ, în funcție de sursa utilizată. Partea respectivă a susținut că datele fiabile pot fi stabilite numai pe baza informațiilor colectate de la instituții specializate sau centre de cercetare. Având în vedere explicațiile și concluziile formulate la considerentele (134)-(152) de mai sus, cu privire la fiabilitatea datelor furnizate de consultantul implicat în anchetă, acest argument a fost respins.

(166)

În urma comunicării finale, o parte interesată a contestat metodologia pentru determinarea valorii totale a importurilor din RPC, susținând că aceasta s-a bazat pe tranzacții realizate la nivel CIF înainte de vămuire, prin urmare, este îndoielnic dacă tranzacțiile au fost destinate consumului din Uniune. În ceea ce privește această afirmație, se precizează că valoarea totală a importurilor din RPC, astfel cum este furnizată de către consultant, nu a fost utilizată în constatările provizorii și definitive și că în timpul anchetei s-au stabilit numai volumele importurilor și prețurile de import, astfel cum se arată în considerentele (110)-(113) din regulamentul provizoriu. Întrucât metodologia de determinare a prețurilor de import nu a fost contestată ca atare de către partea interesată în cauză, se face referire la constatările relevante din considerentele (113)-(117) din regulamentul provizoriu și din considerentele (168)-(176) de mai jos. Prin urmare, afirmația de mai sus a fost respinsă.

(167)

Pe această bază și în lipsa oricăror alte observații cu privire la importurile de produs în cauză din RPC, se confirmă considerentele (110)-(112) din regulamentul provizoriu.

(168)

Un importator neafiliat cooperant a susținut că prețurile importurilor ar fi trebuit să fie stabilite pe baza importurilor sale de produs în cauză în Uniune. Cu toate acestea, datele furnizate de importatorul respectiv în timpul anchetei au reprezentat doar o parte din totalul importurilor în Uniune și nu ar putea fi extrase concluzii semnificative cu privire la prețul mediu al importurilor din toate importurile din RPC pe parcursul întregii perioade examinate, acoperind mai mulți ani. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(169)

O altă parte a afirmat că metodologia de stabilire a prețurilor nu a fost explicată, în special, cu privire la modul în care au fost reunite și reconciliate datele din diverse surse. În plus, s-a susținut că costurile de import ar fi trebuit să se bazeze pe informațiile verificate colectate pe parcursul anchetei mai degrabă decât pe estimări.

(170)

Se consideră că metodologia pusă la dispoziția părților interesate este suficient de completă pentru a înțelege modul în care au fost stabilite cifrele. În ceea ce privește costul de „import”, se clarifică faptul că s-a realizat o ajustare la prețurile la fața locului pentru a ajunge la prețuri CIF. Estimarea realizată a fost confirmată de datele colectate în cursul anchetei.

(171)

În urma comunicării provizorii, mai multe părți interesate au solicitat detalii suplimentare cu privire la calculele subcotării prețurilor în plus față de cele deja furnizare în considerentul (116) din regulamentul provizoriu. În măsura în care caracterul sensibil al informațiilor respective și faptul că producătorilor din Uniune li s-a garantat anonimatul au permis acest lucru, au fost furnizate informații suplimentare în comunicările bilaterale.

(172)

În conformitate cu decizia de a exclude plachetele din definiția produsului (a se vedea considerentele (28)-(32) de mai sus), produsele respective au fost, de asemenea, excluse din calcularea subcotării prețurilor. De asemenea, au existat unele corecții privind prețurile CIF furnizate de către părțile interesate. Dat fiind că eșantionul de importatori neafiliați a fost revizuit din motivele explicate în considerentul (21), s-au utilizat costurile medii post-import din noul eșantion de importatori, atunci când datele au fost disponibile și complete.

(173)

Compararea revizuită a prețurilor s-a efectuat de la tip la tip pentru tranzacții la același nivel comercial, ajustate în mod corespunzător în cazul în care a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației, atunci când este exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion pe parcursul anchetei, a arătat subcotarea medie ponderată a marjelor în intervalele 19,8 % — 32,1 % pentru module, 4 % — 28,5 % pentru celule și 8 % — 29 % în termeni generali pentru produsul în cauză.

(174)

Trebuie menționat faptul că pentru un producător-exportator inclus în eșantion a fost stabilită o subcotare negativă a prețului pentru celule. Cu toate acestea, cantitățile exportate nu au fost semnificative, prin urmare, nu pot fi considerate reprezentative.

(175)

Un producător-exportator inclus în eșantion a contestat sursa pentru ajustarea de la mono-celule la multi-celule, fără a fundamenta însă argumentul. Întrucât nu s-au furnizat informații sau dovezi noi, afirmația a fost respinsă.

(176)

În absența oricăror alte observații cu privire la prețurile importurilor din RPC și calcularea subcotării prețurilor, se confirmă considerentele (113)-(117) din regulamentul provizoriu, astfel cum au fost modificate mai sus.

(177)

O serie de părți au pus la îndoială fiabilitatea globală a indicatorilor macroeconomici ai prejudiciului utilizați de Comisie în scopul anchetei. Acestea au susținut că tendințele stabilite pentru o serie dintre indicatori au deviat de la tendințele pentru aceiași indicatori stabiliți pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion. S-a făcut referire, în special, la producția Uniunii, productivitate, vânzări, costurile medii cu forța de muncă și ocuparea forței de muncă.

(178)

Astfel cum se menționează în considerentul (121) din regulamentul provizoriu, indicatorii macroeconomici au fost stabiliți în raport cu toți producătorii din Uniune. În cazul în care aceleași date sunt compilate în raport cu producătorii individuali din Uniune sau un grup de producători din Uniune (și anume, producătorii din Uniune incluși în eșantion), tendințele nu sunt neapărat identice, dat fiind că, de exemplu, într-o astfel de comparație nu se ia în considerare ponderea fiecărei societăți. Prin urmare, rezultatele exercițiului de comparare a indicatorilor macroeconomici pentru toți producătorii din Uniune și cei ai producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu sunt neapărat semnificative și nu permit a concluziona că un set sau altul de date nu este fiabil. În orice caz, atunci când se compară tendințele indicatorilor macroeconomici ai industriei din Uniune cu aceiași indicatori consolidați ai producătorilor din Uniune incluși în eșantion, diferențele de tendințe pot fi remarcate pentru mai mulți indicatori, cum ar fi producția, capacitatea de producție, volumul vânzărilor, ocuparea forței de muncă și productivitatea industriei din Uniune între 2011 și perioada de anchetă. Pentru toți acești indicatori, producătorii din Uniune incluși în eșantion s-au comportat mai bine decât industria globală a Uniunii. Motivul pentru aceasta este că, pe parcursul perioadei de anchetă, mulți producători din Uniune care nu sunt incluși în eșantion și-au oprit producția sau au dat faliment, având astfel un impact negativ asupra indicatorului macroeconomic calculat la nivelul Uniunii. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(179)

O parte interesată a susținut că concluzia menționată în considerentul (153) din regulamentul provizoriu, conform căreia analiza situației industriei din Uniune a indicat o tendință clară de scădere a tuturor indicatorilor principali ai prejudiciului, s-a bazat pe datele furnizate de către consultant. În acest sens, se clarifică faptul că, pe de o parte, indicatorii macroeconomici, astfel cum sunt enumerați în tabelele 4-a — 6-c din regulamentul provizoriu, s-au bazat pe datele obținute de la consultant și coroborate, atunci când a fost posibil, cu alte sursele disponibile. Pe de altă parte, indicatorii microeconomici, astfel cum sunt menționați în tabelele 7-a — 11-c din regulamentul provizoriu, s-au bazat pe datele colectate de la producătorii din Uniune incluși în eșantion și verificate de Comisie la fața locului. De asemenea, trebuie remarcat faptul că factorii determinanți pentru situația prejudiciabilă a industriei din Uniune, cum ar fi nivelurile de rentabilitate ale industriei din Uniune, prețul de vânzare mediu în Uniune, precum și calculele subcotării prețurilor s-au bazat pe datele colectate de la producătorii și producătorii-exportatori din Uniune incluși în eșantion, astfel cum au fost verificate la fața locului. Prin urmare, afirmația de mai sus a fost respinsă.

(180)

În absența oricăror alte observații referitoare la metodologia generală de evaluare a situației economice a industriei din Uniune, se confirmă considerentele (118)-(123) din regulamentul provizoriu.

(181)

AFASE a susținut că volumul producției stabilit pentru modulele menționate în considerentul (124) din regulamentului provizoriu și capacitatea de producție a industriei din Uniune care au fost stabilite pentru module și celule în același considerent au fost supraestimate și a furnizat date din alte surse (de exemplu, EPIA, IMS și BNEF) care arată volume mai scăzute.

(182)

Volumul producției stabilit în considerentul (124) din regulamentul provizoriu se bazează pe informații care acoperă atât societăți cotate la bursă, cât și societăți necotate. Evoluția producției Uniunii, astfel cum este stabilită în considerentul (124) din regulamentul provizoriu, este în concordanță cu evoluția consumului din Uniune stabilit în considerentul (108) din regulamentul provizoriu. Dimpotrivă, datele furnizate de AFASE cu privire la volumele de producție au arătat tendințe diferite ale consumului din Uniune, astfel cum s-a stabilit în considerentul (108) din regulamentul provizoriu, și ale statisticilor privind consumul din Uniune publicate de EPIA.

(183)

În ceea ce o privește capacitatea de producție, ancheta a arătat că constatările prezentate în considerentul (124) din regulamentul provizoriu au inclus capacitățile de producție ale societăților care au declarat faliment sau au încetat producția în timpul perioadei de anchetă, dar nu și-au vândut instalațiile și mașinile de producție, prin urmare, astfel, au putut să reia producția foarte repede. De asemenea, astfel cum se menționează mai sus în considerentul (182), cifrele de la considerentul (124) din regulamentul provizoriu au inclus date de la societăți necotate.

(184)

În cele din urmă, astfel cum se menționează mai sus în considerentul (137), datele furnizate de consultantul independent au fost verificate și s-a constatat că sunt rezonabil de exacte. Pe baza celor de mai sus, datele furnizate de AFASE pe baza altor surse disponibile nu s-au dovedit a fi neapărat în contradicție cu constatările provizorii.

(185)

În orice caz, acceptarea cifrelor furnizate de AFASE nu ar avea un impact asupra constatării generale conform căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, întrucât tendința negativă a indicatorilor, și anume producția din Uniune și capacitatea de producție a Uniunii, ar fi chiar mai pronunțată.

(186)

Un importator neafiliat cooperant a susținut că volumul de producție, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție ar fi trebuit stabilite doar pe baza datelor producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Cu toate acestea, dat fiind că este vorba despre indicatori macroeconomici, aceștia ar trebui să fie stabiliți la nivelul tuturor producătorilor din Uniune, pentru a furniza o imagine adecvată și completă a situației industriei din Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(187)

În urma comunicării finale, o parte a solicitat Comisiei să clarifice modul în care consultantul a calculat producția anuală din Uniune. O altă parte a solicitat Comisiei să ofere explicații suplimentare cu privire la reconcilierea diferitelor date disponibile referitoare la capacitatea totală de producție în Uniune. O altă parte a sugerat că producția totală din Uniune și capacitatea de producție ar fi trebuit să fie obținute de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, întrucât astfel s-ar fi obținut un rezultat mai fiabil. În acest sens, s-a susținut că datele disponibile publicului au fost imprecise din cauza caracterului confidențial al acestora și că orice centru de cercetare sau consultant ar fi trebuit să își întemeieze analiza pe o serie de estimări și ipoteze.

(188)

Se clarifică faptul că producția anuală din Uniune s-a calculat pe baza cifrelor raportate consultantului de către producătorii din Uniune. În cazul în care producția anuală a unui anumit producător din Uniune nu a putut fi obținută pentru un anumit an, acesta a fost estimată prin aplicarea ratei de utilizare a capacităților din anul precedent la noua capacitate de producție a anului respectiv. Instituțiile au comparat, de asemenea, cifra obținută de consultant cu cifrele raportate în răspunsurile industriei din Uniune la chestionarele de situație furnizate anterior deschiderii procedurii. Cifrele sunt similare.

(189)

În ceea ce privește solicitarea de a furniza explicații suplimentare cu privire la reconcilierea diferitelor date disponibile pentru capacitatea de producție a Uniunii, se remarcă faptul că informațiile au fost deja furnizate în dosarul deschis disponibil pentru examinare pentru părțile interesate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(190)

În sfârșit, producția din Uniune și capacitatea de producție a Uniunii sunt indicatori macroeconomici, prin urmare, trebuie să fie stabiliți la nivelul întregii industrii din Uniune, mai degrabă decât la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(191)

În urma comunicării finale, o parte a susținut că metodologia utilizată pentru culegerea datelor de producție (în special, interviuri și vizite la locurile de producție) nu au permis obținerea de rezultate fiabile din cauza caracterului confidențial al datelor și ca urmare a reticenței societăților în a le divulga. Prin urmare, o astfel de metodologie nu poate fi considerată ca fiind adecvată. Acest lucru ar fi fost confirmat de faptul că, deși consultantul a utilizat un număr mult mai mare de producători din Uniune decât cel luat în considerare de către Comisie în timpul examinării situației în etapa de deschidere, volumul total de producție stabilit de către consultant este mai scăzut decât volumul total de producție stabilit de către Comisie în scopul examinării situației. Partea respectivă a susținut în continuare că, în consecință, informațiile legate de acest indicator de prejudiciu nu pot fi considerate elemente de probă pozitive, în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(192)

În primul rând se clarifică faptul că numărul de producători luați în considerare de către consultant, pe de o parte, și de Comisie, pe de altă parte, a fost în mare parte aceleași, prin urmare, argumentul potrivit căruia rezultatele nu sunt consecvente a trebuit să fie respins. Se reamintește, de asemenea, faptul că datele colectate de către consultant au fost supuse unei verificări încrucișate cu alte surse ori de câte ori a fost posibil și s-a constatat că estimările au fost suficient de fiabile. Prin urmare, se confirmă că informațiile privind datele de producție furnizate de către consultant au fost considerate elemente de probă pozitive, în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(193)

În absența oricăror alte observații privind producția, capacitatea de producție și rata de utilizarea a capacității de producție, se confirmă considerentele (124)-(128) din regulamentul provizoriu.

(194)

O parte interesată a susținut că în 2009 cota de piață pentru module a industriei din Uniune era deja de numai 19 % și că o scădere cu 6 puncte procentuale pe parcursul perioadei luată în considerare nu poate fi considerată ca fiind un prejudiciu.

(195)

Scăderea cotei de piață cu 6 puncte procentuale în cursul perioadei luată în considerare trebuie să fie privită în contextul unei creșteri a consumului de module al Uniunii cu peste 200 % în aceeași perioadă. Industria din Uniune nu a putut beneficia de creșterea consumului; dimpotrivă, chiar și în contextul unui consum ridicat, aceasta nu a putut crește volumul vânzărilor în mod corespunzător și a suferit pierderi de cotă de piață. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(196)

O parte a susținut că metodologia utilizată pentru colectarea de date de vânzări (în principal interviuri și vizite la locurile de producție) nu a permis obținerea unor rezultate fiabile, din cauza caracterului confidențial al datelor și ca urmare a reticenței societăților în a le divulga. Prin urmare, o astfel de metodologie nu poate fi considerată ca fiind adecvată. De asemenea, acestea nu pot fi considerate elemente de probă pozitive, în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul (137), datele colectate de către consultant au fost supuse unei verificări încrucișate cu alte surse ori de câte ori a fost posibil și s-a constatat că estimările au fost suficient de fiabile. Prin urmare, se confirmă că informațiile privind datele de vânzări furnizate de consultant au fost considerate elemente de probă pozitive, în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(197)

În absența altor observații privind volumul vânzărilor industriei din Uniune și cotele sale de piață, se confirmă considerentele (129)-(131) din regulamentul provizoriu.

(198)

În urma comunicării finale, o parte a susținut că metodologia pentru stabilirea totalului forței de muncă din Uniune în cursul perioadei luată în considerare a fost incorectă. Partea a afirmat că ori de câte ori rata de ocupare a forței de muncă a unui anumit producător din Uniune nu a fost disponibilă, în locul acesteia s-a luat în considerare nivelul mediu de ocupare a forței de muncă al producătorilor din Uniune pentru care informațiile au fost disponibile. Afirmația a trebuit să fie respinsă, întrucât metodologia pentru stabilirea totalului forței de muncă a fost diferită, și anume, în cazul în care datele privind ocuparea forței de muncă pentru un anumit producător din Uniune nu au fost disponibile, cifra a fost estimată pe baza datelor aceleiași societăți din anul/anii precedent/precedenți. Astfel cum s-a menționat mai sus, în considerentul (137), metodologia a fost verificată și s-a constatat a fi rezonabilă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(199)

În absența oricăror observații cu privire la gradul de ocupare a forței de muncă și productivitatea industriei din Uniune, se confirmă considerentele (132)-(134) din regulamentul provizoriu.

(200)

În absența oricăror observații în această privință, se confirmă considerentele (135) și (136) din regulamentul provizoriu.

(201)

O parte interesată a contestat constatările conform cărora scăderea prețurilor medii de vânzare au avut un efect devastator asupra rentabilității industriei din Uniune. Acesta a susținut că costul mediu al industriei din Uniune a scăzut în mod egal și că, prin urmare, o scădere a prețurilor este naturală. Totuși, astfel cum s-a descris în considerentul (138) din regulamentul provizoriu, ancheta a stabilit că prețul de vânzare al industriei din Uniune a scăzut chiar mai mult decât costul mediu de producție, prin urmare, o astfel de scădere a costurilor nu a fost reflectată în rentabilitatea industriei din Uniune. În consecință, se confirmă faptul că scăderea prețului de vânzare al industriei din Uniune a avut un efect devastator asupra rentabilității industriei din Uniune, iar afirmațiile în această privință au fost respinse.

(202)

O altă parte a contestat concluzia din considerentul (138) din regulamentul provizoriu, conform căreia prețurile erau la niveluri imposibil de susținut în perioada de anchetă, susținând că acest aspect ar fi la latitudinea forțelor pieței. De asemenea, aceeași parte a obiectat față de concluzia din același considerent conform căreia industria din Uniune nu a fost în măsură să beneficieze de scăderile costurilor din cauza presiunii prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping. În acest sens, instituțiile observă următoarele: „nivel imposibil de susținut” se referă la faptul că industria din Uniune vindea în pierdere, prin urmare, nu ar fi putut rezista pe termen lung. În consecință, problema susținerii nivelului prețurilor este doar o chestiune de relație dintre costurile de producție și prețuri. Expresia „nu a fost în măsură să beneficieze de scăderile costurilor” face referire la faptul că costurile au scăzut mai repede decât prețurile. Ambele afirmații sunt susținute cu elemente de probă în considerentul (138) din regulamentul provizoriu. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(203)

În absența oricăror observații suplimentare privind prețurile medii de vânzare ale industriei din Uniune, se confirmă considerentele (137) și (138) din regulamentul provizoriu.

(204)

Aceeași parte interesată a susținut că, spre deosebire de ceea ce se afirmă în considerentul (140) din regulamentul provizoriu, nu a existat inflație în cursul perioadei luată în considerare și că, prin urmare, creșterea globală a costurilor cu forța de muncă nu ar fi putut fi determinată de acest factor.

(205)

Contrar a ceea ce susținut partea interesată, ancheta a arătat că a existat inflație în cursul perioadei luată în considerare și că o creștere a costului forței de muncă s-a limitat la module și poate fi explicată de inflație și creșterea productivității.

(206)

O parte interesată a afirmat că situația prejudiciabilă a industriei din Uniune a fost cauzată de creșterea costurilor forței de muncă și scăderea paralelă a productivității. Cu toate acestea, în primul rând trebuie remarcat faptul că în cazul celulelor costul forței de muncă a rămas stabil, în timp ce productivitatea a crescut, atât pentru celule, cât și pentru module. Prin urmare, creșterea costurilor forței de muncă poate fi explicată prin creșterea productivității. În plus, ancheta a arătat că costurile forței de muncă nu reprezintă o parte semnificativă din costul de producție, astfel cum s-a indicat deja în considerentul (203) din regulamentul provizoriu. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(207)

Pe această bază, se confirmă constatările de la considerentele (139) și (140) din regulamentul provizoriu.

(208)

O parte interesată a susținut că creșterea nivelului stocurilor pe parcursul perioadei luată în considerare, atunci când este exprimată ca procent din producția totală, ar fi nesemnificativă, prin urmare, aceasta nu poate fi avută în vedere ca dovadă a unui prejudiciu. Partea respectivă a susținut, de asemenea, că prezentarea valorilor bursiere în considerentul (141) din regulamentul provizoriu este înșelătoare, dat fiind că stocurile au fost exprimate în kW, mai degrabă decât în MW, spre deosebire de volumul producției industriei din Uniune.

(209)

În acest sens, se remarcă faptul că considerentul (143) din regulamentul provizoriu se modifică după cum urmează „… creșterea stocurilor pentru produsul similar în cursul perioadei luată în considerare nu este un factor relevant pentru a stabili dacă industria din Uniune a suferit un prejudiciu important”. Existența unei erori materiale reiese în mod evident din teza precedentă, în care se ajunge la concluzia că producătorii din Uniune au tendința de a deține stocuri limitate, dat fiind că producția lor se bazează pe comenzi.

(210)

În cele din urmă, faptul că stocurile sunt exprimate în kW sau în MW ca atare nu a fost considerat relevant pentru a stabili dacă industria din Uniune a suferit sau nu un prejudiciu important.

(211)

În urma comunicării finale, mai multe părți au susținut că stocurile ar fi trebuit să fie determinate pentru întreaga industrie din Uniune și că cifrele a numai zece producători din Uniune nu erau reprezentative. Se clarifică faptul că stocurile au fost considerate un indicator microeconomic, prin urmare, trebuie să fie stabilite pe baza informațiilor colectate per societate, în acest caz, din eșantionul de producători din Uniune considerați ca fiind reprezentativi pentru întreaga industrie din Uniune. Prin urmare, afirmația de mai sus a fost respinsă.

(212)

În lipsa oricăror alte observații privind stocurile, se confirmă considerentele (141)-(143) din regulamentul provizoriu.

(213)

În urma unei observații prezentate de o parte interesată, se clarifică faptul că afirmația din considerentul (148) din regulamentul provizoriu potrivit căreia fluxurile de numerar au urmat o „tendință progresiv negativă” între 2009 și perioada de anchetă a fost greșită, întrucât fluxurile de numerar pentru module, deși au scăzut între 2009 și 2010, au crescut, de fapt, în 2011 și au scăzut din nou în perioada de anchetă.

(214)

Aceeași parte a afirmat că investițiile, astfel cum se arată în considerentul (149) din regulamentul provizoriu, erau prea mici în comparație cu capacitatea de producție a industriei din Uniune, astfel cum se arată în considerentul (124) din regulamentul provizoriu. În sprijinul afirmației, partea respectivă a susținut că are cunoștință de investițiile realizate de un producător din Uniune în creșterea capacității, care s-a realizat la un cost mult mai mare. Partea în cauză a concluzionat că, prin urmare, capacitatea de producție stabilită a industriei din Uniune trebuie să fi fost supraestimată. Se remarcă faptul că afirmația nu a fost susținută de niciun element de probă, în special, în ceea ce privește investițiile realizate de producătorul respectiv din Uniune. În schimb, investițiile menționate în regulamentul provizoriu s-au bazat pe informații reale și verificate de la producătorii din Uniune incluși în eșantion. Trebuie menționat faptul că afirmația s-a bazat, de asemenea, pe comparația între investițiile totale ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion și capacitatea totală de producție a întregii industrii din Uniune, care nu pot fi considerate o bază adecvată pentru comparație, deoarece nu au fost luate în considerare investițiile totale ale întregii industrii din Uniune. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(215)

În lipsa oricăror altor observații cu privire la rentabilitate, fluxul de numerar, investiții și randamentul investițiilor, capacitatea de mobilizare a capitalului, se confirmă considerentele (144)-(152) din regulamentul provizoriu.

(216)

Având în vedere cele de mai sus, se confirmă concluziile prezentate în considerentele (153)-(158) din regulamentului provizoriu și anume că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(217)

În urma comunicării provizorii, mai multe părți interesate au susținut că analiza de cauzalitate efectuată nu a separat, nu a distins și nu a cuantificat efectele prejudiciabile ale importurilor care au făcut obiectul unui dumping de efectele altor factori cunoscuți care aduc, în același timp, prejudicii industriei din Uniune. De asemenea, s-a afirmat că Comisia nu a reușit să efectueze o analiză colectivă a acestor alți factori cunoscuți.

(218)

Ca răspuns la această afirmație, trebuie remarcat faptul că Comisia, conform practicii stabilite, a examinat, în primul rând, dacă există o legătură de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune și, în al doilea rând dacă oricare dintre ceilalți factori cunoscuți a afectat legătura de cauzalitate stabilită între prejudiciul important suferit de industria din Uniune și importurile care fac obiectul unui dumping. În cadrul analizei, au fost evaluate efectele celorlalți factori cunoscuți asupra situației industriei din Uniune, diferențiat și separat de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, pentru a se asigura că prejudiciile cauzate de acești alți factori nu au fost atribuite importurilor care fac obiectul unui dumping. S-a constatat că niciunul dintre factorii respectivi nu a avut un impact semnificativ, dacă este cazul, asupra situației industriei, care ar putea schimba faptul că prejudiciul important evaluat trebuie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping. Din aceste motive, argumentul a fost respins.

(219)

În urma comunicării finale, mai multe părți interesate au reiterat argumentele de mai sus. În acest sens, s-a susținut că ar trebui să se stabilească în mod explicit de către Comisie, printr-o explicație motivată și adecvată, că prejudiciul cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping nu este atribuit importurilor respective.

(220)

În prezenta anchetă, s-a concluzionat, după examinarea tuturor faptelor, că importurile care fac obiectul unui dumping luate izolat au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune. În acest sens, cuantificarea efectelor altor factori cunoscuți nu a fost posibilă, prin urmare, a fost efectuată o evaluare calitativă, astfel cum este prevăzut în considerentele (164)-(222) din regulamentul provizoriu. În concluzie, s-a confirmat că prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping. Într-adevăr, s-a considerat că efectul altor factori asupra evoluției negative a industriei din Uniune a fost limitat. Trebuie remarcat că, în conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, nu este impusă nicio obligație cu privire la forma analizelor de atribuire și neatribuire care trebuie efectuate. Dimpotrivă, în temeiul articolului 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, analizele trebuie efectuate astfel încât să permită ca efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping să fie separate și distinse de efectele prejudiciabile cauzate de alți factori. Ancheta nu a evidențiat nicio dovadă că toți ceilalți factori cunoscuți care ar fi putut contribui la prejudiciul suferit, împreună sau separat, au afectat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Având în vedere analiza de mai sus, s-a confirmat faptul că alți factori cunoscuți nu au fost de natură să infirme constatarea că prejudiciul important suferit de industria din Uniune trebuie să fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping. Din aceste motive, argumentele au fost respinse.

(221)

După comunicarea provizorie, unele părți interesate au ridicat obiecții cu privire la constatarea menționată în considerentul (160) din regulamentul provizoriu. Acestea au reiterat faptul că condițiile de piață ale produsului care face obiectul anchetei diferă de la un stat membru la altul și că, prin urmare, analiza de cauzalitate trebuie să se efectueze la nivelul fiecărui stat membru în parte. De asemenea, părțile respective au susținut că programele naționale de sprijin, expunerea solară și prețurile la energia electrică (inclusiv taxele de reglementare) diferă de la o țară la alta și că, în plus, există segmente diferite de piață pe fiecare piață (instalații rezidențiale de maximum 40 kW, instalații comerciale și industriale între 40 kW și 1 MW și instalații pe segmentul de piață de utilitate între 1 MW și 10 MW). Având în vedere acest lucru, părțile au susținut că analiza de cauzalitate ar trebui să fie efectuată separat pentru fiecare stat membru, pe de o parte, și pentru segmentele rezidențiale și de dimensiuni mari, pe de altă parte.

(222)

În urma comunicării finale, unele părți interesate au reiterat afirmația că analiza legăturii de cauzalitate trebuie să se desfășoare per stat membru, fără a furniza, cu toate acestea, argumente suplimentare sau dovezi noi în acest sens.

(223)

Ancheta a arătat că vânzările și prețurile importurilor sunt similare în întreaga Uniune. Prin urmare, se poate considera că există efectiv o singură piață pentru produsul vizat de anchetă. De asemenea, ancheta nu a arătat că producătorii din fiecare stat membru sau regiune și-au concentrat activitățile pe această piață anume sau că importurile care fac obiectul unui dumping sunt concentrate într-un singur stat membru sau regiune. În plus, niciuna dintre părțile interesate nu a susținut că dumpingul și prejudiciul ar trebui să fie analizate per stat membru în parte, ceea ce ar constitui totuși o precondiție pentru realizarea unei analize separate a legăturii de cauzalitate pentru fiecare stat membru. Ancheta nu a evidențiat nicio dovadă că aceasta ar fi fost o abordare adecvată, în special având în vedere că au existat prețuri similare în întreaga Uniune pentru produsul în cauză la nivelul Uniunii. De asemenea, se remarcă faptul că expunerea solară poate varia în diferite regiuni ale aceluiași statelor membre, de exemplu, sudul Franței are un nivel mai mare de expunere solară decât nordul Franței sau diferite regiuni dintr-un stat membru pot avea programe de sprijin diferite (de exemplu, Belgia), prin urmare, impactul acestor factori asupra cererii poate varia de la o regiune la alta în cadrul aceluiași stat membru. Mai mult, ancheta a stabilit că pot exista, de asemenea, programe de sprijin diferite în segmente diferite de piață într-un anumit stat membru. Cu toate acestea, diferențele în cadrul de reglementare din fiecare stat membru și/sau regiune și diferențele de condiții, cum ar fi expunerea solară, nu justifică o analiză separată a legăturii de cauzalitate, prin urmare, o analiză separată a dumpingului și a prejudiciului. În consecință, argumentele au trebuit să fie respinse.

(224)

O altă parte interesată a afirmat că, în timp ce alți factori sunt relevanți, programele naționale de sprijin rămân principalul factor în stabilirea cererii. De asemenea, aceeași parte a contestat faptul că în unele locații s-a atins deja paritatea de rețea, susținând că prețurile modulelor au crescut de la perioada de anchetă, în timp ce prețurile la energia electrică au scăzut. Partea interesată a mai afirmat că, în orice caz, cel puțin în anumite state membre, condițiile de reglementare, economice și tehnice nu permit conectarea la rețea, prin urmare, pentru statele membre respective nu a fost relevant dacă s-a atins sau nu paritatea de rețea. Partea respectivă nu a furnizat însă nicio dovadă pentru afirmațiile de mai sus. În orice caz, argumentele de mai sus confirmă faptul că situația în ceea ce privește programele naționale de sprijin, precum și paritatea de rețea pot fi diferite într-o anumită măsură între statele membre. Cu toate acestea, niciuna dintre informațiile prezentate nu a fost de natură să demonstreze că s-ar justifica o analiză separată pentru fiecare stat membru.

(225)

În urma comunicării finale, aceeași parte interesată a reiterat afirmația și a furnizat informații care ar fi arătat condițiile de piață diferite pentru fiecare stat membru și pentru fiecare segment. Cu toate acestea, informațiile furnizate nu pot fi considerate drept concludente, întrucât au constat într-o prezentare power point, fără niciun document justificativ, prin urmare, nu au arătat că o analiză separată pentru fiecare stat membru ar fi justificată. În consecință, argumentul părții respective a fost respins.

(226)

Pe această bază, s-a concluzionat că o analiză de cauzalitate pentru fiecare stat membru și/sau regiune și pentru fiecare segment nu ar corespunde realității pieței. În absența altor observații în această privință, se confirmă constatările de la considerentele (159) și (160) din regulamentul provizoriu.

(227)

Guvernul Chinei a susținut că analiza legăturii de cauzalitate a fost efectuată de către Comisie într-un mod inconsecvent, întrucât analiza prejudiciului s-a realizat separat pentru module și celule, în timp ce analiza legăturii de cauzalitate nu a distins între tipuri de produse. În acest sens, se remarcă faptul că, deși indicatorii de prejudiciu au fost, într-adevăr, prezentați separat pentru fiecare tip de produs, concluziile formulate pentru fiecare indicator se referă la produsul care face obiectul anchetei în ansamblu. De asemenea, se reamintește că modulele și celulele reprezintă un singur produs, prin urmare, analiza legăturii de cauzalitate a fost realizată pe această bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(228)

O parte interesată a contestat faptul că există o corelație suficientă între importurile de produs în cauză care au făcut obiectul unui dumping din RPC și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. S-a afirmat că aceasta ar fi susținută, pe de o parte, de faptul că în perioada 2009-2010 marja de profit pentru celule a industriei din Uniune a crescut semnificativ (de la pierderi la 12 % profit), în timp ce importurile din China au avut prețuri mai mici cu 36 % decât prețurile industriei din Uniune și și-au dublat cota de piață în aceeași perioadă. Pe de altă parte, între 2010 și 2011, importurile din China au câștigat doar 6 puncte procentuale din cota de piață, deși consumul a crescut cu mult mai mult în aceeași perioadă, în timp ce industria din Uniune a realizat totuși o pierdere de 36 %. Partea respectivă a susținut în continuare că, în ceea ce privește perioada de anchetă, importurile de celule din alte țări terțe s-au situat la același nivel de preț cu importurile din China, dar au câștigat o cotă de piață corespunzătoare pierderii de cotă de piață a industriei din Uniune.

(229)

Ancheta a arătat că a existat o creștere constantă a cotei de piață chineze pentru toate tipurile de produse pe parcursul perioadei luată în considerare (17 puncte procentuale pentru module, 17 puncte procentuale pentru celule). Importurile care au făcut obiectul unui dumping din RPC au crescut cu mai mult de 300 % pentru module și cu 482 % pentru celule. În același timp, a existat o scădere considerabilă și constantă a prețurilor importurilor din China (64 % pentru module și 42 % pentru celule în cursul perioadei luată în considerare), iar în perioada de anchetă acestea au subcotat în mod semnificativ prețurile industriei din Uniune. În paralel, industria din Uniune a pierdut din cota de piață pe parcursul perioadei luată în considerare și astfel cum se descrie în considerentele (153) și (154) din regulamentul provizoriu, toți indicatorii principali de prejudiciu au arătat o tendință negativă. Prin urmare, se confirmă faptul că există o coincidență clară, în timp, între creșterea importurilor care au făcut obiectul unui dumping și pierderea cotei de piață deținute de industria din Uniune.

(230)

Astfel cum se arată în considerentele (161) și (162) din regulamentul provizoriu, s-a stabilit corelația, în timp, pentru toate tipurile de produse separat. În plus, analiza impactului importurilor asupra marjei de profit a industriei din Uniune separat pentru fiecare an al perioadei luată în considerare nu conduce la rezultate semnificative, întrucât nu este necesar să se stabilească pentru fiecare an separat existența unui dumping și a unui prejudiciu important, precum și o legătură de cauzalitate între acestea. Corelația dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important este demonstrată suficient atunci când se analizează evoluțiile pe parcursul întregii perioade luată în considerare.

(231)

De asemenea, se observă faptul că rentabilitatea industriei din Uniune este unul dintre factorii menționați la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază care ar trebui să fie analizați la examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra situației industriei din Uniune. Doar faptul că industria din Uniune a fost profitabilă în timpul unui anumit an nu înseamnă neapărat că aceasta nu a suferit niciun prejudiciu important. De asemenea, nu este necesar ca pierderea cotei de piață a industriei din Uniune să corespundă exact cu creșterea cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping pentru a stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciu și importurile care fac obiectul unui dumping. În cele din urmă, alți factori (de exemplu, importurile din alte țări terțe sau evoluția consumului) care ar fi putut avea un impact asupra situației prejudiciabile a industriei din Uniune au fost examinați și abordați separat în considerentele (164)-(224) din regulamentul provizoriu.

(232)

Coincidența, în timp, a creșterii importurilor care fac obiectul unui dumping în cantități semnificative, care au subcotat prețurile industriei din Uniune și situația din ce în ce mai precară a industriei din Uniune este un indicator clar de cauzalitate, în cazul de față, astfel cum s-a stabilit în considerentele (161)-(163) din regulamentul provizoriu. Prin urmare, afirmațiile cu privire la lipsa oricărei corelații între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune au fost respinse.

(233)

În urma comunicării finale, aceeași parte interesată a continuat să conteste analiza legăturii de cauzalitate, întrucât rentabilitatea industriei din Uniune nu a fost analizată în mod specific în raport cu anumiți ani (în special 2010), ci pentru întreaga perioadă luată în considerare.

(234)

În acest sens, trebuie remarcat că nu pot fi extrase concluzii valabile cu privire la legătura de cauzalitate izolând un anumit an din perioada luată în considerare și ignorând în același timp evoluția industriei din Uniune pe parcursul întregii perioade luată în considerare și corelațiile sale cu evoluția importurilor care fac obiectul unui dumping. O astfel de analiză poate conduce doar la o imagine parțială, din care nu pot fi extrase concluzii viabile. Astfel, ratele de rentabilitate, care au influențat și alți indicatori financiari realizați de industria din Uniune în cursul anului 2010, au fost ridicate din cauza saltului deosebit de puternic al consumului din Uniune, condiționat de programele de sprijin foarte generoase, care au permis industriei din Uniune să aibă cea mai mare îmbunătățire a vânzărilor în același an, dar numai temporar și, în orice caz, nu în mod durabil pentru tipul de industrie în cauză. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(235)

În lipsa altor observații cu privire la efectul importurilor care fac obiectul unui dumping, se confirmă constatările de la considerentele (159)-(163) din regulamentul provizoriu.

(236)

Mai multe părți interesate au prezentat observații în urma comunicării provizorii cu privire la constatările privind importurile din alte țări terțe și le-au reiterat în urma comunicării finale. Cu toate acestea, părțile respective nu au prezentat informații noi și probe suplimentare care ar fi putut să modifice constatările provizorii relevante.

(237)

Părțile respective au subliniat, în special, volumul importurilor de celule din Taiwan. Cu toate acestea, volumul absolut al importurilor de produs în cauză din Taiwan (1 132 MW) reprezintă doar o parte foarte mică (mai puțin de 5 %) din consumul total din Uniune (21 559 MW) și în comparație cu importurile din RPC (15 005 MW). Prin urmare, importurile din Taiwan au contribuit doar marginal, sau deloc, la prejudiciul suferit de industria din Uniune și nu au afectat legătura de cauzalitate.

(238)

În absența oricăror alte observații cu privire la importurile din alte țări terțe, se confirmă constatările de la considerentele (164)-(167) din regulamentul provizoriu.

(239)

O parte interesată a afirmat că Comisia nu a analizat impactul evoluției consumului. În acest sens, s-a afirmat că importurile din RPC nu au captat întreaga creștere a consumului și că, în timp ce în cazul modulelor industria din Uniune a pierdut din cota de piață între 2009 și 2010, a crescut totuși rentabilitatea în aceeași perioadă. De asemenea, s-a afirmat că, în 2009, când importurile de celule din RPC au avut o cotă de piață de numai 8 %, industria din Uniune a suferit totuși o pierdere de 8 %.

(240)

Astfel cum se menționează în considerentul (168) din regulamentul provizoriu, în pofida scăderii consumului Uniunii în perioada de anchetă, importurile care fac obiectul unui dumping din RPC fie și-au menținut cota de piață (module), fie și-au crescut-o (celule) în detrimentul industriei din Uniune în cursul perioadei luată în considerare. Prin urmare, nu se poate concluziona că scăderea consumului a fost de natură să afecteze legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune. Mai mult, ancheta a arătat că, deoarece capacitatea industriei din Uniune a fost, în orice caz, mult mai mică decât nivelurile consumului, consumul în scădere în cursul perioadei de anchetă nu ar fi putut avea un impact asupra situației prejudiciabile a industriei din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(241)

O altă parte interesată a contestat faptul că cererea Uniunii va continua să existe chiar și în absența programelor naționale de sprijin. Partea respectivă a susținut că există o corelație între cerere și programele de sprijin și că, în absența unor astfel de programe, proiectele în sectorul fotovoltaic nu ar mai fi profitabile, prin urmare, cererea de panouri solare va dispărea de asemenea.

(242)

Astfel cum s-a menționat în considerentul (169) din regulamentul provizoriu, în timpul anchetei au fost colectate unele indicii potrivit cărora, inclusiv în absența programelor de sprijin, cererea exista încă și va continua să existe în Uniune. Partea respectivă nu a furnizat nicio dovadă care ar putea să contrazică aceste constatări. În lipsa unor informații noi în acest sens, constatările stabilite în considerentul (169) din regulamentul provizoriu se confirmă, iar afirmația făcută în această privință a fost respinsă.

(243)

În urma comunicării finale, guvernul Chinei a susținut că faptul că capacitatea industriei din Uniune nu a satisfăcut, în orice caz, cererea din Uniune nu este relevant, întrucât volumul vânzărilor de module al industriei din Uniune a scăzut în paralel cu scăderea consumului și a reiterat faptul că scăderea consumului între 2011 și perioada de anchetă a cauzat prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Deși, într-adevăr, între 2011 și perioada de anchetă consumul din Uniune a scăzut și volumul de vânzări de module a scăzut, urmând o tendință similară, evoluțiile trebuie să fie privite în raport cu evoluția prețurilor din China care fac obiectul unui dumping, determinând o subcotare semnificativă a prețurilor industriei din Uniune și forțând, astfel, industria din Uniune să vândă în pierdere. În acest sens, se reamintește, astfel cum s-a menționat în considerentul (111) din regulamentul provizoriu, că importurile din RPC care fac obiectul unui dumping fie și-au menținut cota de piață (module), fie și-au crescut cota de piață (celule), atunci când consumul era în scădere. În același timp, prețurile de import din China au scăzut în mod semnificativ și au determinat o subcotare substanțială a prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(244)

În absența oricăror alte observații cu privire la evoluția consumului Uniunii, se confirmă constatările de la considerentele (168) și (169) din regulamentul provizoriu.

(245)

În urma comunicării provizorii, o serie de părți interesate au reiterat faptul că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de evoluția tarifelor fixe. Acestea au susținut că evoluțiile tarifelor fixe au exercitat o presiune puternică de scădere asupra prețurilor și, prin urmare, asupra rentabilității industriei din Uniune. O parte interesată a susținut că a fost examinat doar impactul dezvoltării tarifelor fixe asupra cererii, în timp ce ar fi trebuit să se analizeze, de asemenea, impactul acestora asupra prețurilor. În același context, mai multe părți interesate au susținut că majoritatea statelor membre au pus în aplicare reduceri majore deja în 2010, punând astfel o presiune de scădere asupra prețurilor pentru module.

(246)

În ceea ce privește această afirmație, trebuie remarcat faptul că statele membre au pus în aplicare reduceri ale tarifelor fixe la diferite momente de timp și la viteze diferite, fiind destul de dificil să se schițeze o imagine generală pentru întreaga Uniune. Indiferent de momentul în care valorile tarifelor fixe au ajuns la niveluri foarte scăzute, scăderea semnificativă a prețurilor Uniunii și a rentabilității în cursul perioadei luată în considerare nu se poate explica exclusiv sau în principal prin reducerea tarifelor fixe. În primul rând, pe baza informațiilor colectate pentru Germania și Italia, care reprezintă împreună aproximativ 75 % din piața Uniunii în 2011, scăderea prețului mediu de vânzare a fost mai pronunțată decât scăderea valorilor tarifelor fixe în cursul perioadei de anchetă. În al doilea rând, probele strânse arată că, pentru unele țări cum ar fi Italia, chiar și în contextul unor valori foarte generoase ale tarifelor fixe, industria din Uniune a trebuit să scadă în mod semnificativ prețurile. În cele din urmă, în cursul perioadei de anchetă, producătorii din Uniune au fost nevoiți să vândă la prețuri inferioare costurilor lor de producție, ceea ce a fost în principal o consecință a faptului că producătorii-exportatori chinezi dețineau 80 % din piața Uniunii și, prin urmare, puterea de a influența mecanismul de stabilire a prețului.

(247)

Ancheta a stabilit, de asemenea, că până în 2011 valorile mai mari ale tarifelor fixe împreună cu scăderea prețurilor modulelor în Uniune au făcut ca investițiile în energie solară să fie extrem de atractive, dat fiind că investitorii au avut câștiguri foarte ridicate. Prin urmare, aceasta a condus la un număr mare de investiții și astfel la o cerere ridicată de panouri solare. Ca urmare a cererii crescute, valoarea totală a tarifelor fixe plătite a crescut semnificativ și cele mai multe state membre au revizuit în sens descendent programele existente de tarife fixe pentru a evita, printre altele, o creștere a costurilor energiei electrice. Acest lucru arată că este, de asemenea, posibil ca reducerile tarifelor fixe să fi fost cauzate de scăderea prețurilor și nu invers.

(248)

În urma comunicării finale, una dintre părți a afirmat că există o contradicție între considerentul (246) de mai sus, conform căruia este dificil de realizat o evaluare a cererii pentru Uniune în ansamblul său, și considerentul (223) de mai sus, în care se afirmă că o analiză a legăturii de cauzalitate per stat membru nu ar conduce la rezultate semnificative. În acest sens, se precizează că, în evaluarea realizată în considerentul (246) de mai sus, se face referire la dificultatea de a schița o imagine generală a evoluțiilor tarifelor fixe pentru întreaga Uniune și nu a cererii din Uniune, astfel cum a afirmat partea interesată. În consecință, rezultă că nu există nicio contradicție între cele două considerente, prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(249)

În urma comunicării finale, o parte a susținut că prețul modulului poate scădea în mod semnificativ, inclusiv în contextul unor rate ridicate ale tarifelor fixe, ca urmare a dezvoltării tehnologice, a economiilor de scară, a reducerii costurilor și a capacității de producție în creștere la nivel mondial. În ceea ce privește această afirmație, se remarcă faptul că dovezile colectate arată că producătorii italieni au trebuit să își reducă prețurile sub costurile de producție chiar și atunci când ratele tarifelor fixe erau ridicate. Deși este posibil ca factorii menționați mai sus să fi avut, într-adevăr, un impact asupra costurilor medii, ei nu pot explica motivul pentru care producătorii din Uniune au fost nevoiți să își reducă prețurile sub costul lor de producție. Prin urmare, se concluzionează că, în principal, importurile din RPC au fost cele care au împins prețurile la niveluri imposibil de susținut, iar afirmația a fost respinsă.

(250)

În urma comunicării finale, o parte a susținut că o concluzie de la considerentul (247) de mai sus, conform căreia reducerile tarifelor fixe ar fi fost, de asemenea, determinate de prețurile în scădere și nu invers, nu este susținută de nicio dovadă.

(251)

Se remarcă faptul că toate concluziile din considerentul (247) de mai sus s-au bazat pe informațiile disponibile în timpul anchetei și scenariul descris a fost într-adevăr considerat ca fiind rezonabil, date fiind circumstanțele pe această piață specifică. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(252)

În urma comunicării finale, o parte a reiterat faptul că nu este de acord cu concluzia conform căreia presiunea prețurilor aflate în scădere asupra producătorilor din Uniune a fost exercitată, în principal, de importurile care fac obiectul unui dumping și a susținut că, dimpotrivă, reducerea tarifelor fixe a fost cea care a forțat producătorii din Uniune să își reducă prețurile. Aceeași parte a reiterat faptul că, atunci când s-au redus tarifele fixe, prețurile sistemelor fotovoltaice au scăzut în paralel cu scăderea tarifelor fixe, astfel încât costurile pentru dezvoltatorii de proiecte să nu crească, ceea ce a determinat, în cele din urmă, presiunea prețurilor asupra producătorilor din Uniune.

(253)

Întrucât nu s-au adus dovezi concludente în sprijinul acestor afirmații, Comisia a menținut analiza și concluziile sale, astfel cum sunt menționate în considerentele (246)-(247) de mai sus.

(254)

Aceeași parte a afirmat că piețele sunt condiționate de evoluția tarifelor fixe și a furnizat informații care indică numărul de instalații fotovoltaice pentru anii 2012 și 2013 în Regatul Unit. Informațiile furnizate de partea respectivă au constat într-o publicație a guvernului britanic pe baza înregistrărilor săptămânale din Registrul central al tarifelor fixe din Regatul Unit (Central FiT Register, CFR). Se remarcă faptul că informația este legată în mare parte de o perioadă aflată în afara perioadei de anchetă și s-a referit doar la un singur stat membru, în timp ce ancheta în curs s-a axat pe situația de pe piața Uniunii în ansamblul său. În orice caz, nu se contestă faptul că nivelul tarifelor fixe influențează cererea, întrucât rentabilitatea investițiilor în locații cu mai puține radiații solare depinde de nivelul tarifelor fixe. Cu toate acestea, pentru a demonstra că nivelul la care au fost stabilite tarifele fixe în perioada de anchetă a cauzat prejudiciul, părțile interesate ar fi trebuit să arate că o creștere a prețurilor producătorilor din Uniune la nivel neprejudiciabil ar fi însemnat că producătorii din Uniune nu ar fi putut să vândă produsul în cauză, deoarece investițiile în sistemele fotovoltaice nu ar fi fost viabile la respectivele niveluri de preț. Nu s-au furnizat dovezi în acest sens. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(255)

Prin urmare, argumentul potrivit căruia reducerile tarifelor fixe au afectat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost respins.

(256)

În urma comunicării provizorii, una dintre părți a reiterat faptul că evoluția tarifelor fixe a făcut ca oportunitățile de investiții solare să fie neatractive pentru investitori, reducând astfel cererea pentru produsul în cauză. O altă parte a afirmat că erau incorecte constatările prezentate în considerentul (173) din regulamentul provizoriu, potrivit cărora în Spania încă se mai fac investiții în pofida suspendării programelor de tarife fixe.

(257)

Impactul tarifelor fixe asupra cererii a fost abordat în considerentul (173) din regulamentul provizoriu. Întrucât nu au fost aduse noi argumente în acest sens, afirmația de mai sus potrivit căreia cererea a scăzut ca urmare a evoluțiilor tarifelor fixe a fost respinsă. În ceea ce privește investițiile din Spania, se clarifică faptul că constatările de la considerentul (177) din regulamentul provizoriu se bazează pe informații obținute în cursul anchetei și verificate în timpul unei investigații la fața locului. Dat fiind că partea în cauză nu a furnizat informații sau dovezi noi în acest sens, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(258)

În urma comunicării provizorii, mai multe părți au susținut că, în contextul valorilor mici ale tarifelor fixe, investițiile în proiecte în sectorul fotovoltaic erau viabile din punct de vedere economic numai atunci când beneficiau de panouri solare cu prețuri mai mici importate din RPC. Prin urmare, s-a afirmat că reducerile tarifelor fixe a cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune. O altă parte a susținut că nivelul tarifelor fixe influențează mecanismul de stabilire a prețurilor pentru module.

(259)

Trebuie remarcat faptul că costul unui modul la care un proiect ar fi încă viabil din punct de vedere economic variază în funcție de statul membru sau de regiune, în funcție de numeroși factori, cum ar fi tarifele fixe, alte stimulente de reglementare, expunerea la soare, prețurile energiei electrice convenționale etc.

(260)

În plus, ancheta a arătat că instalațiile actuale depind din ce în ce mai puțin de tarifele fixe, dat fiind că în sectorul fotovoltaic este posibil ca anumite tipuri de instalații să atingă paritatea de rețea în mai multe regiuni din Europa, cum ar fi o mare parte din Italia, Spania, Portugalia, sudul Franței și Grecia.

(261)

Din motivele de mai sus, afirmațiile făcute în această privință au fost respinse.

(262)

O parte interesată a afirmat că Comisia nu a examinat dacă industria din Uniune a anticipat sau nu faptul că programele naționale de sprijin vor fi retrase brusc sau vor scădea. Nu au fost aduse argumente în sprijinul acestei afirmații. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, pe baza probelor strânse, nu există informații care să indice faptul că industria din Uniune a răspuns într-un mod nerezonabil la semnalele pieței (de exemplu, evoluția consumului) și alte informații disponibile (de exemplu, reducerea programelor de sprijin). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(263)

O parte interesată a afirmat că reducerile tarifelor fixe au cauzat scăderea vânzărilor industriei din Uniune, întrucât investițiile au fost viabile doar la prețurile accesibile chinezești. Probele colectate arată, de fapt, doar o scădere ușoară a vânzărilor industriei din Uniune în PA, spre deosebire de ceea ce s-ar aștepta în cazul în care proiectele fotovoltaice ar fi fezabile numai cu module din RPC. Dimpotrivă, vânzările de module ale industriei din Uniune au crescut până în 2011 și ulterior au scăzut ușor în perioada de anchetă, urmând aceeași tendință precum cea a consumului. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(264)

O altă parte interesată a susținut că toate constatările prezentate în considerentele (174) și (175) din regulamentul provizoriu, conform cărora modificările tarifelor fixe nu au afectat legătura de cauzalitate, nu au nicio bază factuală sau juridică și nu respectă articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, întrucât Comisia nu a evaluat nivelul prejudiciului cauzat de reduceri tarifelor fixe și a considerat că scăderea semnificativă a prețurilor industriei din Uniune a fost o consecință doar a importurilor din China care fac obiectul unui dumping. Aceeași parte a susținut că scăderea prețului pentru module, celule și plachete a fost un fenomen global și nu a fost cauzată de presiunea importurilor chinezești.

(265)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia Comisia nu a evaluat nivelul prejudiciului cauzat de reducerile tarifelor fixe, se face trimitere la considerentele (174), (175) și (182) din regulamentul provizoriu și la considerentele (245)-(263) de mai sus, în care Comisia a ajuns la concluzia că nici scăderea cererii, nici impactul tarifelor fixe asupra prețurilor din Uniune nu au fost de natură să afecteze legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de industria din Uniune și importurile care fac obiectul de dumping din RPC, indiferent dacă și în ce măsură ar fi putut fi cauzate de reducerile tarifelor fixe. Prin urmare, afirmația potrivit căreia constatările Comisiei nu au nicio bază factuală a fost respinsă. În ceea ce privește afirmația că scăderea prețului pentru module și celule a fost un fenomen global, se face trimitere la considerentele (164)-(167) din regulamentul provizoriu, în care sunt evaluate volumele și prețurile importurilor în Uniune din alte țări decât RPC. În timp ce, într-adevăr, a existat o tendință globală de scădere a prețurilor pentru module și celule, prețurile importurilor care au făcut obiectul unui dumping din RPC au agravat tendința de scădere la niveluri de pierderi. Pe baza celor de mai sus, afirmația a fost respinsă.

(266)

În absența oricăror observații cu privire la alte programe de sprijin financiar acordate industriei din Uniune, se confirmă constatările de la considerentele (184) și (185) din regulamentul provizoriu.

(267)

O parte interesată a reiterat afirmația că supracapacitatea la nivel mondial, precum și pe piața Uniunii a cauzat un prejudiciu important, mai degrabă decât importurile din RPC. În acest sens, s-a susținut că industria din Uniune și-a supraextins capacitățile, astfel cum reiese din rata scăzută de utilizare a capacității, și că, prin urmare, orice prejudiciu a fost autoprovocat. Presupusul impact al supracapacității în Uniune și în întreaga lume a fost deja abordat în considerentele (185)-(190) din regulamentul provizoriu, prin urmare, în absența oricărui element nou, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(268)

O altă parte interesată a afirmat că supracapacitatea a condus la raționalizarea prețului. În acest sens, trebuie subliniat, pe de o parte, că supracapacitatea a condus, de fapt, la o „cursă descendentă” și la blocarea prețurilor industriei Uniunii, care în medie a depășit reducerea costurilor de producție. Pe de altă parte, astfel cum se subliniază în considerentul (186) din regulamentul provizoriu, creșterile capacității industriei din Uniune au fost urmate de evoluțiile pieței și au fost considerate rezonabile. În plus, creșterea capacității de producție de celule a fost la un nivel mai scăzut decât cea de module. Partea respectivă nu a prezentat informații sau dovezi noi în acest sens, prin urmare, afirmațiile au trebuit să fie respinse.

(269)

O altă parte interesată a susținut că prejudiciul suferit de industria din Uniune se datorează concentrării industriei din Uniune doar pe investițiile specializate și eșecului acesteia de a realiza investițiile necesare în creșteri de capacitate și în reducerea costurilor. Nici această afirmație nu a putut fi confirmată de constatările anchetei, care au arătat că industria din Uniune și-a crescut eficiența și capacitatea de producție în timpul perioadei luată în considerare (considerentele (124) și (187) din regulamentul provizoriu). Prin urmare, argumentul a fost respins.

(270)

De asemenea, o parte interesată a susținut că industria din Uniune și-a mărit capacitatea de producție, în pofida faptului că nivelurile de utilizare a capacității erau deja scăzute, rezultând astfel un prejudiciu autoprovocat. Afirmația se baza pe o comparație între tendința investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion și tendința ratei de utilizare a capacității de producție a întregii industrii din Uniune, care nu reprezintă o bază adecvată pentru comparație. Mai mult, ancheta a arătat că industria din Uniune nu și-a extins capacitățile de producție la un nivel care a depășit evoluția consumului Uniunii, prin urmare, argumentul a fost respins.

(271)

În plus, elementele de probă colectate indică faptul că, prin investiții în utilaje noi, industria din Uniune și-ar putea reduce costurile de producție și ar putea să devină mai competitivă din punct de vedere al costurilor. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(272)

O parte interesată a susținut că constatările de la considerentul (189) din regulamentul provizoriu contrazic constatările prezentate în considerentele (124) și (186) din regulamentul provizoriu, fără a oferi însă explicații suplimentare pentru a specifica natura sau măsura presupusei contradicții. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(273)

În urma comunicării finale, unele părți interesate au contestat că adaosurile de capacitate ale industriei din Uniune au fost rezonabile și au urmat evoluția pieței, în special, dezvoltarea consumului din Uniune. Cu toate acestea, în ceea ce privește modulele, capacitatea de producție a crescut cu 106 %, în timp ce consumul din Uniune a crescut cu 221 % în cursul perioadei luată în considerare, reprezentând mai mult decât dublu. De asemenea, în ceea ce privește celulele, capacitatea de producție a crescut cu 39 %, în timp ce consumul din Uniune a crescut cu 87 % în cursul perioadei luată în considerare. Aceasta arată că respectiva creștere a capacității a fost cu mult sub creșterea consumului, prin urmare, aceasta nu poate fi considerată ca fiind nerezonabilă având în vedere că în Uniune nu existat niciodată supracapacitate. În plus, analiza eventualității ca adaosurile de capacitate să fie rezonabile nu trebuie să se bazeze pe o analiză de la an la an, ci ar trebui să ia în considerare tendința pe tot parcursul întregii perioade luate în considerare. Astfel, adaosurile de capacitate vor deveni, de regulă, complet operaționale numai după o anumită perioadă de timp ulterior investițiilor realizate, iar analiza izolată a unui an poate conduce la o imagine denaturată. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(274)

În absența oricăror altor observații privind supracapacitatea industriei din Uniune, se confirmă constatările prezentate în considerentele (185)-(190) din regulamentul provizoriu.

(275)

Unele părți interesate au reiterat faptul că industria din Uniune sau cel puțin o parte din aceasta nu a putut beneficia de scăderea prețurilor la polisiliciu, în cursul perioadei de anchetă, din cauza contractelor pe termen lung pentru materii prime. Cu referire la constatările menționate în considerentul (193) din regulamentul provizoriu, care atestă că industria din Uniune a fost în măsură să își renegocieze contractele pe termen lung cu furnizorii săi (inclusiv producătorii de plachete), prin urmare, a putut beneficia de prețuri mai mici, părțile respective au susținut că renegocierile sau rezilierea contractelor pe termen lung pentru polisiliciu și/sau plachete au condus la sancțiuni. În susținerea acestui argument, părțile respective au furnizat articole de presă care relatează că unii producători din Uniune riscau litigii sau că și-au reziliat contractele. Unele părți au furnizat informații care ar fi confirmat că contractele pe termen lung nu puteau fi renegociate.

(276)

Polisiliciul este principala materie primă pentru producătorii de plachete. Ancheta a arătat că prețurile polisiliciului au crescut în 2008, când au atins nivelul maxim la aproximativ 500 dolari/kg, dar au scăzut din nou în 2009, ajungând la aproximativ 50-55 dolari/kg, la sfârșitul anului 2009, cu doar o ușoară tendință de creștere în 2010 și la începutul anului 2011. Prețurile au scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei de anchetă, ajungând la 30 dolari/kg (JRC Rapoarte științifice și de politică, Raportul privind situația în sectorul fotovoltaic 2012). Trebuie remarcat faptul că impactul prețurilor polisiliciului asupra industriei din Uniune nu ar putea fi decât marginal, dat fiind că orice efect asupra costului de producție al celulelor și a modulelor s-a diluat prin lanțul valoric. Mai mult, articolele de presă menționate mai sus fac trimitere la evoluțiile de după perioada de anchetă, care nu afectează situația producătorilor în cauză din Uniune în cursul perioadei de anchetă, prin urmare, nu pot fi luate în considerare. Acest aspect a fost investigat în continuare după instituirea măsurilor provizorii, drept pentru care se poate confirma că industria din Uniune a putut, într-adevăr, să renegocieze nu numai prețurile din contractele pe termen lung, ci și orice penalități contractuale referitoare la respectivele contracte pe termen lung.

(277)

Una dintre părțile interesate menționate mai sus a susținut în continuare că este suficient ca doar unii producători din Uniune să fi fost afectați de contracte pe termen lung și că situația globală a industriei din Uniune nu este relevantă. Aceasta a susținut că costurile mai ridicate nu trebuie să afecteze neapărat toți operatorii în același mod. Argumentul ignoră constatarea că, în general, pentru industria din Uniune, prețurile medii pentru polisiliciu nu au fost, în multe cazuri, mai mari decât prețul pieței sau decât prețurile de la fața locului, prin urmare, problema costurilor mai ridicate care îi afectează pe toți operatorii sau doar pe o parte din aceștia nu a fost considerată pertinentă. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(278)

O altă parte interesată a solicitat Comisiei să separe, să distingă și să cuantifice efectele fiecărui factor cu impact asupra situației industriei din Uniune; în special, ar trebui să fie examinat separat efectul scăderii semnificative a prețurilor la polisiliciu. În acest sens, s-a afirmat că scăderea prețurilor la polisiliciu, mai degrabă decât presiunea prețurilor din partea importurilor din China a fost cea care a cauzat scăderea prețurilor de vânzare. În ceea ce privește industria din Uniune, trebuie remarcat faptul că prețurile medii de vânzare au scăzut mult mai mult decât scăderea costului mediu de producție asupra căruia declinul prețurilor materiilor prime ar putea avea un impact. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(279)

În urma comunicării finale, unele părți interesate au reiterat faptul că impactul scăderii prețurilor la polisiliciu asupra costurilor industriei din Uniune nu a fost limitat sau diluat prin intermediul lanțului valoric, astfel cum s-a concluzionat în cadrul anchetei. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat deja în considerentul (276) de mai sus, polisiliciul reprezintă principala materie primă pentru producătorii de plachete și s-a constatat în continuare că orice impact asupra costului de producție al celulelor sau modulelor era diluat în lanțul valoric. Părțile interesate nu au furnizat nicio dovadă care ar putea contrazice constatarea respectivă. De asemenea, ancheta a arătat că scăderea prețurilor la polisiliciu pe parcursul perioadei luată în considerare a fost reflectată în costul mediu de producție al celulelor și modulelor pentru industria din Uniune inclusă în eșantion, care a scăzut într-o măsură similară cu prețurile la polisiliciu. O parte interesată a contestat presupusul impact al sancțiunilor pe care industria din Uniune a trebuit să le plătească ca urmare a renegocierii contractelor cu furnizorii. În această privință, nu se poate exclude faptul că un număr limitat de producători este posibil să fi trebuit să plătească penalități pentru anularea unor contracte de furnizare de plachete în cursul perioadei luată în considerare.

Cu toate acestea, Comisia nu a identificat nicio probă că astfel de sancțiuni ar fi putut avea un efect asupra situației industriei din Uniune în ansamblul său sau că ar fi reprezentative. De asemenea, partea interesată în cauză nu a furnizat astfel de probe. Deși nu se poate exclude complet ipoteza ca sancțiunile să fi putut avea un anumit impact negativ asupra unui număr limitat de producători din Uniune, impactul general asupra industriei din Uniune este, în cel mai bun caz, marginal, prin urmare, nu ar putea afecta legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de către întreaga industrie din Uniune. În consecință, argumentele au trebuit să fie respinse.

(280)

O altă parte interesată a afirmat că scăderea prețurilor de vânzare ale produsului care face obiectul anchetei în Uniune se datorează parțial reducerii prețului la polisiliciu. Cu toate acestea, în acest sens, trebuie remarcat faptul că ancheta a arătat că importurile din RPC au făcut obiectul unui dumping și au determinat subcotarea substanțială a prețurilor industriei din Uniune. Prin urmare, scăderea prețurilor depășește reducerea costurilor de producție, care poate fi explicată prin scăderea prețurilor materiilor prime. Dacă scăderea prețului ar fi fost pur și simplu efectul scăderii prețurilor materiilor prime, industria din Uniune nu ar fi fost nevoită să reducă prețurile de vânzare sub costul de producție. Prin urmare, afirmația trebuie să fie respinsă.

(281)

O altă parte interesată a reiterat faptul că litigiul unui producător din Uniune după perioada de anchetă ar fi afectat situația cel puțin a producătorului respectiv din Uniune deja în cursul perioadei de anchetă. Partea respectivă nu a explicat însă în ce mod și în ce măsură un astfel de eveniment care a avut loc după perioada de anchetă ar fi avut efectiv un efect asupra situației producătorului în cursul perioadei de anchetă. De asemenea, ancheta nu a evidențiat nicio dovadă care să arate astfel de efecte. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(282)

În plus, aceeași parte interesată a contestat constatările de mai sus deoarece nu ar fi fost prezentată nicio probă. Cu toate acestea, constatările anchetei s-au bazat pe fapte și probe pozitive, ale căror versiuni neconfidențiale au fost la dispoziția tuturor părților interesate.

(283)

În absența oricăror alte observații cu privire la impactul prețurilor materiilor prime, se confirmă constatările de la considerentele (191)-(194) din regulamentul provizoriu.

(284)

În urma comunicării provizorii, anumite părți interesate au reiterat afirmația potrivit căreia prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de lipsa de economii de scară suficiente ale industriei din Uniune. A fost reiterat faptul că micii producători au avut un dezavantaj în comparație cu producătorii mai mari integrați vertical, prin urmare, orice prejudiciu suferit de către producătorii mici nu poate fi atribuit importurilor care au făcut obiectul unui dumping. O altă parte interesată a afirmat că automatizarea procesului de producție este costisitoare, prin urmare, economiile de scară sunt chiar mai importante pentru a reduce costurile de producție.

(285)

Ancheta a arătat că industria din Uniune, inclusiv societățile mai mari și integrate pe verticală, nu a putut beneficia pe deplin de ratele ridicate de utilizare a capacității de producție pentru a realiza economii de scară din cauza importurilor care au făcut obiectul unui dumping. În orice caz, ancheta nu a indicat nicio corelație între dimensiune, integrarea verticală și ratele mai bune de rentabilitate, dat fiind că presiunea prețului ridicat al importurilor care au făcut obiectul unui dumping a modificat această corelație. Ancheta a arătat că beneficiul economiilor de scară nu mai exista pe o piață pe care ratele de utilizare erau scăzute, ceea ce a fost valabil, de asemenea, pentru producătorii chinezi. Prin urmare, argumentele au fost respinse.

(286)

Mai mult, o parte interesată a susținut că investitorii și băncile nu vor finanța proiecte în cazul în care producătorul modulului este prea mic, dat fiind că producătorii mai mari oferă garanții mai bune și sunt mai rentabili. Cu alte cuvinte, investitorii și băncile sunt reticenți în a finanța proiecte legate de sectorul fotovoltaic care utilizează module produse în Uniune. Cu toate acestea, ancheta a arătat că orice preferință posibilă a investitorilor și a băncilor de a finanța producătorii chinezi care au capacități de producție mai mari este rezultatul denaturării create pe piața Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping. Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul (285), dimensiunea liniilor de producție nu joacă un rol în cazul în care ratele de utilizare rămân scăzute. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(287)

O parte interesată a reiterat faptul că industria din Uniune a avut o structură de cost nefavorabilă în comparație cu concurenții săi chinezi, dat fiind că aceștia din urmă au beneficiat de costuri mai scăzute cu forța de muncă, energia electrică și costurile de amortizare și, în plus, au avut cele mai noi echipamente. Cu toate acestea, partea în cauză nu a putut să ofere noi informații sau documente justificative care ar putea inversa constatările anchetei în acest sens. În special, afirmația că producătorii chinezi au folosit cele mai noi echipamente a fost abordată în considerentul (203) din regulamentul provizoriu, arătându-se că producătorii-exportatori din RPC nu au beneficiat de niciun avantaj comparativ, în special datorită faptului că utilajele și echipamentele au fost importate din Uniunea Europeană. Prin urmare, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(288)

O altă parte a afirmat că producătorii-exportatori din RPC au beneficiat de un avantaj comparativ în ceea ce privește prețurile la polisiliciu și economiile de scară, care a condus la costuri mai mici pentru echipamente. Partea respectivă nu a furnizat noi informații sau documente justificative în acest sens care ar putea inversa constatările astfel cum au fost stabilite în considerentele (195) și (196), precum și în considerentul (203) din regulamentul provizoriu. Prin urmare, argumentul părții respective a trebuit să fie respins.

(289)

Se reamintește că, în conformitate cu considerentul (203) din regulamentul provizoriu și astfel cum s-a menționat, de asemenea, în considerentul (287) de mai sus, producătorii-exportatori din RPC nu beneficiază de niciun avantaj comparativ cu privire la materiile prime și echipamentele utilizate, dat fiind că ambele au fost în principal importate din Uniune. O parte interesată a contestat cele menționate mai sus, fără însă a aduce probe. În ceea ce privește costurile forței de muncă și costurile indirecte, inclusiv cheltuielile cu amortizarea, acestea au reprezentat, în medie, mai puțin de 10 % din costul total al unui modul în cursul perioadei de anchetă și se consideră că nu au jucat un rol semnificativ. În ceea ce privește costurile energiei electrice, acestea au reprezentat, în medie, mai puțin de 1 % din costul total al unui modul în cursul perioadei de anchetă și se consideră că nu au jucat un rol semnificativ. De asemenea, afirmația potrivit căreia producărotii exportatori chinezi foloseau cele mai noi echipamente nu a fost întemeiată.

(290)

De asemenea, o parte interesată a reiterat faptul că unii producători din Uniune au importat celule și/sau module din țara în cauză și au revândut produsele pe piața Uniunii ca și cum ar fi fost vorba despre produsele lor proprii. Aceasta a solicitat ca prejudiciul care rezultă din astfel de tranzacții să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping. Cu toate acestea, ancheta a arătat că importurile produsului în cauză realizate de industria din Uniune au fost de natură complementară și au avut volume limitate comparativ cu producția totală a Uniunii, prin urmare, efectul acestora, dacă există, ar fi doar marginal și nu ar putea fi considerat în măsură să afecteze legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(291)

Un importator neafiliat a susținut faptul că numărul de angajați în creștere pe parcursul perioadei luată în considerare nu a fost abordat suficient în regulamentul provizoriu. În ceea ce privește această afirmație, se remarcă faptul că ocuparea forței de muncă în sectorul modulelor a crescut între 2009 și 2011, iar ulterior a scăzut în cursul perioadei de anchetă. Pentru celule, ocuparea forței de muncă a crescut până în 2010 și apoi a scăzut în 2011, continuând să scadă în cursul perioadei de anchetă. Se remarcă faptul că, în sectorul modulelor, ocuparea forței de muncă a urmat tendința din producția Uniunii. În sectorul celulelor, deoarece importurile din China și-au crescut cota de piață pe întreaga perioadă, industria din Uniune nu a putut beneficia de consumul în creștere astfel cum era de așteptat. Prin urmare, scăderea ocupării forței de muncă în 2011 și în cursul perioadei de anchetă corespunde societăților care au dat faliment sau au încetat producția de celule.

(292)

În urma comunicării finale, o parte interesată a reiterat faptul că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de nivelul scăzut și de lipsa economiilor de scară. Astfel cum s-a explicat deja în considerentul (285) de mai sus și în considerentele (195) și (196) din regulamentul provizoriu, chiar și pe piața mondială, dimensiunea și, prin urmare, beneficiul economiilor de scară nu mai pot exista atunci când ratele de utilizare au fost, în general, scăzute și atunci când la nivel mondial existau supracapacități enorme. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(293)

În plus, aceeași parte a reiterat faptul că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de incapacitatea industriei din Uniune de a obține avantaje de cost. Partea respectivă a susținut că acest lucru s-a datorat, în special, faptului că cei mai mulți dintre producătorii din Uniune erau integrați vertical. Cu toate acestea, partea în cauză nu a furnizat informații suplimentare privind măsura în care integrarea verticală a producătorilor ar fi putut avea un impact negativ asupra structurii costurilor lor. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(294)

În absența oricăror alte observații în acest sens, se confirmă considerentele (195)-(206) din regulamentul provizoriu.

(295)

În urma comunicării provizorii, o parte interesată a reiterat afirmația potrivit căreia prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de concurența din partea produselor fotovoltaice cu strat subțire și a altor tehnologii fotovoltaice, tehnologiile respective fiind în concurență cu produsul care face obiectul anchetei, în special pentru sisteme montate la sol și sisteme pentru acoperișuri comerciale/industriale, care constituie o parte importantă din totalul pieței din sectorul fotovoltaic al Uniunii.

(296)

Ancheta a arătat că, deși produsele fotovoltaice cu strat subțire sunt mai puțin costisitoare decât produsul care face obiectul anchetei, acestea ocupă doar o cotă de piață limitată din piața totală din sectorul energiei solare a Uniunii, dat fiind că au eficiență de conversie mult mai mică și o producție cu o putere mai mică decât modulele pe bază de siliciu cristalin. Conform informațiilor disponibile, cota de piață a produselor cu strat subțire nu a fost semnificativă comparativ cu piața totală din sectorul energiei solare a Uniunii în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, se confirmă constatările de la considerentul (208) din regulamentul provizoriu, conform cărora, deși poate exista o anumită concurență între produsele cu strat subțire și produsul în cauză, o astfel de concurență este considerată a fi marginală. Din aceste motive, a fost necesar ca argumentele aduse în acest sens să fie respinse.

(297)

În urma comunicării finale, o parte interesată a reiterat afirmația potrivit căreia concurența produselor cu strat subțire ar fi cauzat prejudiciul important suferit de industria din Uniune. În acest sens, partea a susținut că, în Germania, cota de piață a produselor cu strat subțire în cadrul pieței totale a produselor solare a fost substanțială în cea mai mare parte a perioadei de anchetă și a scăzut doar la începutul anului 2012.

(298)

Ancheta a indicat, într-adevăr, că prețurile medii ale produselor cu strat subțire au fost la niveluri mai mici decât nivelul prețurilor medii ale produsului care face obiectul anchetei.

(299)

Cu toate acestea, astfel cum se menționează în considerentul (296) de mai sus, produsele cu strat subțire au eficiență de conversie mult mai mică și o putere de ieșire mai mică decât modulele pe bază de siliciu cristalin, prin urmare, concurența între produsele respective, dacă este cazul, nu a putut contribui la prejudiciul suferit de industria din Uniune, întrucât modulele pe bază de siliciu cristalin sunt tehnologia dominantă pe piața produselor solare din Uniune. Raportul privind situația în sectorul fotovoltaic 2012 al JRC prevede că, drept consecință a scăderii prețurilor la polisiliciu, produsele cu strat subțire au pierdut în ultimii ani din cota de piață în favoarea modulelor pe bază de siliciu cristalin.

(300)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă constatările de la considerentele (207)-(210) din regulamentul provizoriu.

(301)

În urma comunicării provizorii, s-a susținut că efectele prejudiciabile ale crizei financiare și ale consecințelor acesteia asupra accesului la finanțare ar trebui să fie separate și distinse și nu ar trebui să fie atribuite importurilor care fac obiectul unui dumping.

(302)

În acest sens, se face referire la considerentul (212) din regulamentul provizoriu, în care au fost abordate în mod specific efectele crizei financiare și ale recesiunii economice asupra situației industriei din Uniune. Considerentul stabilește în detaliu motivele care stau la baza constatării conform căreia criza financiară, deși a avut un impact asupra situației industriei Uniunii, nu a afectat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Acest raționament specific nu a fost contestat de către părțile interesate, care nu au furnizat informații sau dovezi noi care ar fi putut contrazice constatările enunțate în considerentul respectiv. Prin urmare, afirmațiile făcute în această privință au fost respinse.

(303)

De asemenea, s-a susținut că prejudiciul suferit de industria din Uniune s-a datorat eșecului industriei din Uniune de a găsi finanțare adecvată și că Comisia ar trebui să analizeze dacă industria din Uniune a solicitat finanțare atunci când era rentabilă. Ancheta a arătat că, de fapt, în 2010, când industria din Uniune era încă rentabilă, nivelul investițiilor a crescut pentru module și pentru celule cu 315 % și, respectiv, 10 % comparativ cu anul 2009. Dat fiind că industria fotovoltaică necesită investiții importante, este de așteptat ca industria din Uniune să solicite continuu finanțare adecvată pentru a îmbunătăți raportul cost/eficiență și să concureze cu importurile neloiale care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, se concluzionează că lipsa accesului la finanțare a fost rezultatul situației denaturate cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping și nu cauza acesteia. Prin urmare, afirmația de mai sus a fost respinsă.

(304)

În urma comunicării finale, o parte interesată a reiterat faptul că efectele prejudiciabile ale crizei financiare ar trebui să fie separate și distinse și să nu fie atribuite importurilor care fac obiectul unui dumping. Partea respectivă face referire la informațiile disponibile publicului care indică faptul că cel puțin un producător din Uniune a perceput criza financiară ca principala cauză a situației sale prejudiciabile. Prezenta anchetă și-a bazat constatările pe datele specifice ale societății, care trec cu mult dincolo de declarațiile publice ale anumitor societăți. Prin urmare, declarația la dispoziția publicului la care s-a făcut referire nu poate contrazice constatările prezentate în considerentul (212) din regulamentul provizoriu, unde s-a ajuns la concluzia că, deși criza financiară a avut un anumit impact asupra situației industriei din Uniune, aceasta nu ar putea afecta legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(305)

O altă parte interesată a afirmat că ar trebui să fie luat în considerare accesul diferit la finanțare a industriei din Uniune în comparație cu producătorii-exportatori chinezi. Partea respectivă a susținut că acesta a fost unul dintre principalii factori care au cauzat prejudiciul important industriei din Uniune, și nu importurile care fac obiectul unui dumping. Cu toate acestea, s-a constatat că accesul preferențial la finanțare al unui număr de producători-exportatori chinezi a perturbat piața și ar putea fi unul dintre principalele motive care a permis producătorilor-exportatori chinezi să exporte produsul în cauză la prețuri de dumping. Prin urmare, factorul respectiv nu poate afecta legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(306)

În absența oricăror alte observații cu privire la efectele crizei financiare, se confirmă constatările de la considerentele (211) și (212) din regulamentul provizoriu.

(307)

În absența oricăror observații formulate pentru a reconsidera constatările enunțate în considerentele (213) și (215) din regulamentul provizoriu, acestea se confirmă.

(308)

În absența oricăror observații formulate pentru a reconsidera constatările enunțate în considerentele (215)-(217) din regulamentul provizoriu, acestea se confirmă.

(309)

În absența oricăror observații formulate pentru a reconsidera constatările enunțate în considerentele (218) și (219) din regulamentul provizoriu, acestea se confirmă.

(310)

Unele părți interesate au reiterat afirmația exprimată în considerentul (220) din regulamentul provizoriu conform căreia un prejudiciu important suferit de către cel puțin unul dintre producătorii din Uniune a fost cauzat de deciziile de management inadecvate. Părțile respective au furnizat informații suplimentare sub forma unui articol de presă. Cu toate acestea, informațiile furnizate nu au putut fi verificate și nu au putut inversa constatările anchetei conform cărora deciziile de management ale societății în cauză au fost normale și prudente sau nu au avut niciun impact asupra întregii industrii a Uniunii. Prin urmare, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(311)

În absența altor argumente în acest sens, se confirmă constatările prevăzute la considerentele (220) și (221) din regulamentul provizoriu.

(312)

În absența oricăror observații formulate în vederea reconsiderării constatărilor enunțate în considerentul (222) din regulamentul provizoriu, acestea se confirmă.

(313)

O parte interesată a susținut că prejudiciul suferit de industria din Uniune s-a datorat unui dezavantaj anterior și lipsei de sprijin politic din partea Comisiei Europene în anii precedenți. De asemenea, partea respectivă a susținut că, în afară de programele naționale de sprijin, populația, PIB-ul, consumul de electricitate, oportunitățile de finanțare și posibilitatea conectării la rețea sunt, de asemenea, factori importanți pe fiecare piață. Cu toate acestea, partea menționată nu și-a putut dovedi afirmațiile, prin urmare, acestea au fost respinse.

(314)

În urma comunicării finale, aceeași parte interesată a reiterat ideea că prejudiciul suferit de industria din Uniune s-a datorat dezavantajului precursorului. Cu toate acestea, afirmația nu a fost analizată, nici justificată; prin urmare, aceasta a trebuit să fie respinsă.

(315)

Ancheta a arătat că următorii alți factori ar fi putut contribui la prejudiciu: importurile de produs în cauză din Taiwan; o reducere a nivelului tarifelor fixe; contractele pentru polisiliciu pe termen lung ale unui număr limitat de producători din Uniune; criza economică și financiară.

(316)

Astfel cum s-a arătat mai sus în secțiunile 3.1 și, respectiv, 3.6, posibila contribuție a importurilor provenite din Taiwan și a contractelor pentru polisiliciu pe termen lung ale unui număr limitat de producători din Uniune sunt, în cel mai bun caz, marginale, întrucât orice impact a fost diluat în continuare prin lanțul valoric.

(317)

În ceea ce privește criza economică și financiară, ancheta a arătat că principalul motiv pentru dificultățile industriei din Uniune în accesarea capitalului necesar pentru investiții au fost importurile care fac obiectul unui dumping, care au împiedicat industria din Uniune să își vândă produsele la prețuri profitabile atunci când piața Uniunii a prezentat rate mari de creștere (2009-2011).

(318)

În ceea ce privește tarifele fixe, părțile terțe nu au fost în măsură să demonstreze că nivelurile tarifelor fixe în timpul perioadei de anchetă ar fi fost atât de scăzute încât să fi împiedicat producătorii din Uniune să vândă produsul în cauză la prețuri neprejudiciabile. Instituțiile consideră că reducerea nivelului tarifelor fixe poate explica reducerea cererii, întrucât investițiile în anumite locații nu mai erau viabile. Cu toate acestea, tarifele fixe nu pot să afecteze legătura de cauzalitate, chiar luate împreună cu alți factori despre care s-a constatat că ar contribui la prejudiciu, întrucât acestea se situau încă la un nivel la care, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, producătorii din Uniune ar fi putut să își vândă produsele la prețuri neprejudiciabile.

(319)

Prin urmare, chiar dacă este evaluat efectul cumulativ al celor patru alți factori care ar putea contribui, eventual, la prejudiciu, nu este afectată legătura de cauzalitate dintre dumping și prejudiciul suferit.

(320)

Toate efectele factorilor de prejudiciu, alții decât importurile fac obiectul unui dumping, au fost analizate în mod individual și colectiv. Prin urmare, se concluzionează că evaluarea colectivă a tuturor factorilor care ar fi putut avea un impact asupra situației prejudiciabile a industriei din Uniune (și anume, importurile din țări terțe, tarifele fixe, impactul prețurilor materiilor prime, criza financiară), nu explică în mod colectiv prejudiciul suferit de industria din Uniune, în special, în ceea ce privește prețurile reduse și pierderile financiare cauzate de intrarea importurilor de produs în cauză din RPC la prețuri scăzute și în cantități semnificative. Pe baza celor de mai sus, se confirmă constatările provizorii prezentate în considerentele (223)-(224) din regulamentul provizoriu conform cărora importurile din RPC care fac obiectul unui dumping au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(321)

În urma comunicării provizorii, o parte interesată a susținut că evaluarea interesului Uniunii nu s-a bazat pe un număr reprezentativ de operatori.

(322)

Comisia a contactat diferiții operatori în următorul mod.

(323)

Importatori neafiliați: astfel cum se menționează în considerentul (12) din regulamentul provizoriu, Comisia a contactat toți cei 250 de importatori neafiliați prezentați de către reclamant și a selectat un eșantion provizoriu, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, pentru a acoperi cel mai mare volum reprezentativ de importuri care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei ținând seama de timpul disponibil. Cu toate acestea, astfel cum este prevăzut în considerentele (12) și (232) din regulamentul provizoriu, după verificare, s-a confirmat, într-adevăr, că doar una dintre societățile selectate provizoriu este importator neafiliat. După publicarea regulamentului provizoriu, alți cincisprezece importatori neafiliați, care au depus inițial un formular de eșantionare în etapa de deschidere, dar care nu au fost incluși în eșantion, au fost invitați să coopereze în continuare în cadrul anchetei. Șase dintre aceștia au fost de acord și au primit un chestionar, iar cinci dintre ei au prezentat un răspuns, trei dintre răspunsuri fiind considerate suficient de complete. Prin urmare, eșantionul definitiv de importatori neafiliați cuprinde patru importatori neafiliați, reprezentând un interval de 2 % — 5 % din importurile de produs în cauză. În ceea ce privește acest procent scăzut, trebuie să se țină seama de faptul că majoritatea importurilor de produs în cauză în Uniune nu se realizează prin intermediul importatorilor neafiliați, astfel cum se explică în considerentul (12) din regulamentul provizoriu.

(324)

Operatorii, alții decât importatorii neafiliați (operatori în amonte și în aval): astfel cum se menționează în considerentul (226) din regulamentul provizoriu, Comisia a trimis, de asemenea, chestionare specifice pentru aproximativ 150 de operatori, inclusiv importatorilor neafiliați care s-au prezentat după deschiderea anchetei și care au avut, prin urmare, posibilitatea de a furniza date relevante Comisiei. De asemenea, în cadrul anchetei au fost luate în considerare nu numai răspunsurile la chestionare, ci și observațiile care pot fi verificate și justificate în mod corespunzător și datele furnizate de părțile interesate în termenele prevăzute, indiferent dacă părțile respective au răspuns sau nu la chestionar. În special, AFASE a transmis Comisiei observații în numele membrilor săi — operatori din sectorul fotovoltaic, care au fost, de asemenea, analizate.

(325)

Având în vedere cele de mai sus, s-au colectat suficiente elemente care să permită o evaluare adecvată a interesului Uniunii. Din aceste motive, argumentul a fost respins.

(326)

O parte interesată a solicitat Comisiei să clarifice modul în care a tratat chestionarele importatorilor considerate a fi fost prezentate de către operatorii din aval.

(327)

Ca răspuns la această cerere, se clarifică faptul că cele 36 de răspunsuri indicate în considerentul (241) din regulamentul provizoriu se referă la răspunsurile la anexa B din avizul de deschidere, al cărui scop a fost de a include în eșantion importatori neafiliați, dacă este cazul.

(328)

În ceea ce privește răspunsurile la chestionare ale celor doi operatori indicați în considerentul (12) din regulamentul provizoriu, unul a fost luat în considerare în analiza relevantă a operatorilor din aval. Al doilea operator a prezentat informații suplimentare, care au arătat faptul că, spre deosebire de ce s-a afirmat în considerentul (12) din regulamentul provizoriu, acesta era într-adevăr importator de module, dar nu importator de celule. Cu toate acestea, informațiile furnizate în răspunsul său la chestionar nu au fost suficiente pentru a-l include în analiza importatorilor neafiliați datorită faptului că răspunsurile furnizate era incomplete.

(329)

După instituirea de măsuri provizorii au fost efectuate vizite de verificare suplimentare la sediile a doi promotori de proiecte (a se vedea considerentul (8) de mai sus). În plus, cele șase răspunsuri la chestionarele specifice (a se vedea considerentul (324)) prezentate de către furnizorii de servicii care sunt de asemenea activi în sectorul fotovoltaic (logistică, transport, relații publice etc.), care au fost considerate inițial ca fiind insuficient de complete (a se vedea considerentul (241) din regulamentul provizoriu), au fost analizate și luate în considerare în sensul anchetei (a se vedea considerentele (369)-(371) de mai jos).

(330)

În rezumat, pentru analiza privind interesul Uniunii, s-au utilizat următoarele informații:

(331)

Unele părți interesate au contestat faptul că industria din Uniune ar putea să beneficieze de măsuri, susținând că (i) măsurile vor reduce cererea de produse fotovoltaice din Uniune, prin urmare, industria din Uniune nu va putea să își crească vânzările, (ii) industria din Uniune are facilități de producție mici, prin urmare, nu este în măsură să satisfacă cererea pentru anumite tipuri de instalații, cum ar fi instalații comerciale montate pe acoperișuri și instalațiile mari montate la sol, (iii) producătorii din Uniune nu sunt rentabili (iv) instituirea de taxe la celule va crește de facto costul de producție al producătorilor de module din Uniune și le va face mai puțin atractive pentru consumatori, (v) în cazul unei scăderi semnificative a importurilor din China, producătorii din alte țări terțe vor profita de numărul mai scăzut al importurilor din RPC.

(332)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia măsurile vor reduce cererea de produse fotovoltaice din Uniune, prin urmare, industria din Uniune nu va putea să își crească vânzările, se observă că părțile nu au putut să furnizeze dovezi verificabile privind existența unei legături directe între instituirea de măsuri și scăderea cererii de produse fotovoltaice, care s-a dovedit a fi influențată de-a lungul anilor de mai mulți factori.

(333)

Ca răspuns la afirmația potrivit căreia industria din Uniune are facilități de producție mici, prin urmare, nu este în măsură să satisfacă cererea pentru anumite tipuri de instalații, cum ar fi instalațiile comerciale montate pe acoperiș și instalațiile mari montate la sol, trebuie remarcat faptul că ancheta a arătat că industria din Uniune are capacitatea de a furniza atât instalații comerciale și industriale (între 40 kW și 1MW), cât și instalații pentru segmentul de piață de utilitate (1 MW și 10 MW). De asemenea, ancheta nu a evidențiat nicio dovadă că produsele furnizate de producători diferiți nu au putut fi utilizate în cadrul aceluiași proiect. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(334)

Argumentul potrivit căruia industria din Uniune nu ar beneficia de pe urma măsurilor deoarece producătorii din Uniune nu sunt rentabili și fondurile de investiții nu ar accepta să finanțeze proiecte care utilizează module produse în UE nu a fost susținut prin elemente de probă. În orice caz, se așteaptă ca instituirea de măsuri să restabilească condițiile de piață echitabile, care ar trebui să reasigure investitorii, inclusiv pe cei din sectorul bancar în ceea ce privește capacitatea producătorilor din Uniune de a dezvolta proiecte viabile. Din aceste motive, argumentul a fost respins.

(335)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia instituirea de taxe la celule va crește de facto costul de producție al producătorilor de module din Uniune și le va face mai puțin atractive pentru consumatori, deși nu este exclus că ar putea avea loc o anumită creștere a prețurilor în urma impunerii de taxe, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, că sursele publice disponibile indică faptul că tendința prețurilor pentru module și celule este în scădere. Astfel, chiar dacă costul celulelor ar putea crește ca urmare a măsurilor, tendința generală de scădere a prețurilor ar trebui să conducă la reducerea costurilor pentru module. Producătorii în cauză pot decide, de asemenea, să își procure celulele din Uniune și nu din RPC. În cele din urmă, este de așteptat ca instituirea de măsuri să mărească capacitatea de utilizare a producătorilor de celule din Uniune, sporind astfel economia lor de scară și reducând în consecință costurile. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(336)

Argumentul potrivit căruia, în cazul unei scăderi semnificative a importurilor din China după instituirea de măsuri, cel mai probabil celelalte țări terțe vor profita de acest lucru mai degrabă decât industria din Uniune nu a fost confirmat de anchetă. Ancheta nu a evidențiat indicii clare conform cărora celelalte țări terțe și-ar orienta exporturile masiv pe piața Uniunii, în special ținând seama de extinderea probabilă a altor piețe din țări terțe, în special în Asia, după cum au estimat surse disponibile publicului. În cele din urmă, nu există nicio indicație că, inclusiv în cazul în care importurile din alte țări terțe ar crește ca urmare a unei scăderi a importurilor din China, industria din Uniune nu va în măsură să concureze cu importurile din astfel de țări.

(337)

Ca răspuns la comunicarea finală, anumite părți au susținut că este nerealist să se aștepte apariția unei industrii durabile în Uniune care să producă module și celule, întrucât nu există niciun investitor rațional care ar investi în producătorii din Uniune despre care se afirmă că ar suferi din cauza unei structuri de cost nefavorabile, prin urmare, nu ar putea produce la prețuri competitive. Ancheta nu a confirmat că industria din Uniune suferă din cauza unei structuri de costuri nefavorabile, astfel cum se arată în considerentele (202) și (203) din regulamentul provizoriu. Prin urmare, lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping și utilizarea capacităților de producție într-o măsură mai mare ar trebui să aducă economii de scară și să permită apariția unei industrii durabile în Uniune. Având în vedere cele de mai sus, argumentul a fost respins.

(338)

O parte a susținut că cererea din Uniune este determinată de evoluția tarifelor fixe, iar randamentul investițiilor așteptat de către investitori este legat de această evoluție. În special, partea respectivă a susținut că, în cazul în care prețurile cresc în Uniune ca urmare a taxelor, iar tarifele fixe nu urmează această creștere în consecință, cererea va scădea și industria din Uniune nu va beneficia de taxele impuse.

(339)

Ca răspuns la afirmația de mai sus, se observă că, în pofida corelației dintre nivelul tarifelor fixe și cererea de instalații fotovoltaice, elementele de probă colectate în timpul anchetei arată că cererea viitoare va fi din ce în ce mai puțin dependentă de tarifele fixe și alte scheme de sprijin, întrucât este posibil ca anumite tipuri de instalații fotovoltaice să atingă paritatea de rețea în câteva locuri din Uniune (a se vedea considerentul (260) de mai sus). Mai mult, randamentul așteptat al investițiilor trebuie să se bazeze pe prețuri de piață corecte. În sfârșit, astfel cum se menționează în considerentul (335) de mai sus, deși nu este exclusă o anumită creștere a prețurilor în urma instituirii de măsuri, trebuie remarcat faptul că sursele publice disponibile indică faptul că tendința generală a prețurilor este în scădere. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(340)

Părțile interesate au subliniat faptul că, deoarece cererea de panouri solare este condiționată de programe de sprijin, în special de sistemul tarifelor fixe, precum și de nivelul prețurilor la energia electrică pentru consumatorii finali (care determină paritatea de rețea), elasticitatea prețurilor cererii poate fi foarte mare. Cu toate că este adevărat că o creștere importantă a prețurilor poate conduce la o reducere importantă a cererii, din cauza naturii specifice a pieței, subliniată de părțile interesate, argumentul trebuie să fie respins deoarece este foarte puțin probabil ca majorările de prețuri cauzate de măsuri să fie importante, din următoarele motive. În primul rând, toate sursele disponibile confirmă faptul că scăderea importantă a prețurilor pentru produsul în cauză pe parcursul perioadei de anchetă și după perioada de anchetă până în prezent va continua.

În al doilea rând, efectul economic al angajamentului care a fost acceptat de către Comisie este că producătorii-exportatori chinezi vor furniza produsul în cauză la un preț minim de import de mai puțin de 60 c/W, care este cu mult sub prețul care a fost observat în cursul perioadei de anchetă, la un volum care corespunde aproximativ cotei lor curente de piață. La acest nivel de preț, cererea este foarte puțin probabil să scadă în mod semnificativ, întrucât nivelul de preț asigură cerere suficientă, atât în cadrul nivelului actual de sprijin oferit de programele de sprijin, cât și în cadrul nivelurilor actuale ale parității de rețea. În plus, este de așteptat ca prețul energiei electrice pentru consumatorii finali să crească, în timp ce prețul produsului în cauză este de așteptat să scadă. Printr-o formulă de indexare, angajamentul se asigură că scăderile ulterioare ale prețului produsului în cauză sunt luate în calcul pentru prețul minim de import. Prin urmare, argumentele trebuie să fie respinse.

(341)

Mai multe părți interesate au reiterat afirmația potrivit căreia interesul industriei din Uniune nu este semnificativ, deoarece valoarea adăugată creată de industriile din amonte și industriile din aval este mult mai importantă decât valoarea adăugată creată de industria din Uniune în lanțul valoric din sectorul fotovoltaic. Nu se contestă argumentul că diferitele segmente din sectorul fotovoltaic au o valoare adăugată diferită. Astfel cum s-a menționat în considerentul (228) din regulamentul provizoriu, ancheta a stabilit că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important cauzat de practicile comerciale neloiale. În fapt, unii producători din Uniune au fost deja nevoiți să își închidă instalațiile și, dacă nu se vor lua măsuri, deteriorarea accentuată a situației pare sigură. Întrucât toate segmentele din sectorul fotovoltaic sunt strâns legate între ele, dispariția producției din Uniune ar fi în detrimentul întregului sector fotovoltaic, făcându-l complet dependent de aprovizionarea externalizată. Din acest motiv, precum și din motive de securitate a aprovizionării, argumentul a fost respins.

(342)

Ca răspuns la comunicarea finală, o parte interesată a reiterat afirmația potrivit căreia cea mai mare valoare adăugată creată de industria din amonte și din aval, în comparație cu industria din Uniune a produsului în cauză, este relevantă pentru a stabili dacă ar trebui să fie impuse taxele antidumping. În acest sens, se confirmă faptul că, în evaluarea interesului Uniunii, instituțiile au pus în balanță consecințele pozitive și negative pe care taxele le pot avea asupra diferitor operatori economici. În timp ce impactul asupra industriei din amonte și din aval este limitat, măsurile vor acorda industriei din Uniune posibilitatea să se redreseze în urma dumpingului prejudiciabil.

(343)

Una dintre părți a contestat numărul de locuri de muncă care ar putea fi asigurat prin instituirea de măsuri. Aceasta a susținut că industria din Uniune oferă aproximativ 6 000 de locuri de muncă și nu 25 000, astfel cum se raportează în considerentul (229) din regulamentul provizoriu.

(344)

Cu toate acestea, nu s-au furnizat dovezi în sprijinul afirmației de mai sus, prin urmare, aceasta a fost respinsă. Se clarifică faptul că, având în vedere excluderea plachetelor din definiția produsului, ocuparea forței de muncă în industria din Uniune a totalizat aproximativ 21 000 de angajați în perioada de anchetă. Părțile interesate nu au furnizat nicio dovadă că numărul angajaților din industria din Uniune s-a modificat semnificativ după perioada de anchetă.

(345)

În concluzie, ancheta a demonstrat că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important din cauza importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping, fiind în imposibilitatea de a-și recupera investiția prin vânzări profitabile. Este de așteptat ca instituirea de măsuri să restabilească condițiile de concurență loială pe piața Uniunii, permițând industriei din Uniune să concureze pe picior de egalitate. Scăderea probabilă a importurilor din RPC ar trebui să permită industriei din Uniune să își crească vânzările în Uniune, asigurând astfel o mai bună utilizare a capacităților de producție disponibile pe termen scurt. Aceasta, la rândul său, poate aduce economii de scară. Deși este posibil ca prețurile produsului similar să crească într-o perioadă scurtă de timp ca urmare a măsurilor, este probabil, de asemenea, să se mențină tendința generală de scădere a prețurilor datorită, pe de o parte, scăderii în continuare a costului de producție al produsului care face obiectul anchetei și, pe de altă parte, presiunii concurențiale din partea producătorilor din țările terțe, care ar concura, de asemenea, pe piața Uniunii.

(346)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (227) și (231) din regulamentul provizoriu, cu excepția cifrei privind ocuparea forței de muncă menționată în considerentul (344) de mai sus.

(347)

În urma comunicării provizorii, importatorul neafiliat care a furnizat un răspuns la chestionar înainte de instituirea de măsuri provizorii și a fost luat în considerare pentru a constitui eșantionul provizoriu, a susținut că concluziile cu privire la impactul măsurilor asupra importatorilor neafiliați se bazează doar pe propriul său răspuns la chestionar care, prin urmare, nu putea fi considerat ca fiind reprezentativ.

(348)

Regulamentul provizoriu și-a întemeiat constatările cu privire la importatorii neafiliați pe o singură societate, dat fiind că, astfel cum s-a explicat în considerentul (232) din regulamentul provizoriu, doar unul dintre cei trei importatori incluși în eșantion cu titlu provizoriu a avut ca principală activitate comercializarea produsului în cauză. Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul (21), în urma instituirii de măsuri provizorii, eșantionul a fost extins, mai mulți importatori neafiliați au fost contactați, iar din cele cinci răspunsuri suplimentare primite la chestionar doar trei au fost suficient de complete și au permis o evaluare adecvată. În etapa definitivă, eșantionul de importuri neafiliate a fost extins, prin urmare, pentru a include patru importatori. În general, în perioada de anchetă, activitatea celor patru importatori neafiliați cooperanți incluși în eșantion în legătură cu produsul în cauză a variat între 60 % și 100 % din activitățile lor totale. În plus, cei patru importatori neafiliați cooperanți au furnizat din RPC între 16 % și 100 % din totalul de importurilor de module, doar unul furnizând produse exclusiv din țara în cauză. Rentabilitatea celor patru importatori neafiliați cooperanți incluși în eșantion în legătură cu produsul în cauză a fost în medie de 2,3 % în cursul perioadei de anchetă.

(349)

O parte interesată a susținut că impactul taxelor asupra importatorilor neafiliați a fost subestimat, dat fiind că nu există surse alternative imediate de aprovizionare care ar putea înlocui importurile produsului în cauză din China în cazul în care se impun taxele, precum și că este dificil să se înlocuiască sursa de aprovizionare, având în vedere faptul că producția principală are infrastructura în RPC și acest lucru ar genera costuri suplimentare semnificative.

(350)

În acest sens, se reamintește faptul că instituirea de măsuri nu ar trebui să conducă la dispariția importurilor de produs în cauză din RPC. Ancheta a indicat că posibila scădere a importurilor din RPC va afecta, în special, importatorii care primesc produsul în cauză exclusiv din RPC, ceea ce este cazul doar pentru unul dintre cei patru importatori neafiliați cooperanți. În ceea ce privește impactul măsurilor asupra situației financiare a importatorilor neafiliați, nu a fost exclusă posibiliatea ca acesta să poată fi negativ, dar s-a ajuns la concluzia că acest aspect va depinde în mare măsură de capacitatea lor de a schimba sursele de aprovizionare sau de a transmite cel puțin o parte din posibila creștere a prețurilor clienților lor. Pentru operatorii care importă produsul în cauză și din alte surse decât RPC sau care importă și alte produse decât produsul în cauză, impactul negativ va fi limitat și mai mult. Prin urmare, Comisia consideră că, deși este probabil să existe un impact negativ asupra importatorilor produsului în cauză, impactul va rămâne, în medie, limitat.

(351)

Un importator neafiliat a susținut că are nevoie de timp de lucru și investiții financiare semnificative înainte de a accepta produsele unui nou furnizor. În acest sens, s-a susținut, ca răspuns la comunicarea finală, că s-au furnizat probe relevante pentru echipa de verificare la momentul vizitei la fața locului cu privire la cerința de testare îndelungată pe care un importator trebuie să o efectueze înainte de a lua decizia de a se aproviziona de la un anumit exportator.

(352)

Se recunoaște faptul că stabilirea unei noi relații între un importator și un furnizor poate genera costuri suplimentare și timp investit (de exemplu, în testarea produsului). În același timp, schimbarea furnizorilor pare a fi un risc calculat normal în activitatea profesională a importatorilor și este legată de faptul că piața produselor fotovoltaice se consolidează, suferind astfel schimbări constante (de exemplu, falimente, consolidări) ceea ce impune trecerea la furnizori noi. De asemenea, se poate presupune că noile tipuri de module care ajung pe piață în mod constant (și care au, de exemplu, noi caracteristici de eficiență) necesită, de asemenea, testare. În acest sens, testarea unui produs nou (inclusiv de la același furnizor) pare a fi un standard, mai degrabă decât o activitate neobișnuită. Prin urmare, argumentul este respins.

(353)

Ca răspuns la comunicarea finală, două părți au reiterat afirmația potrivit căreia interesul importatorilor neafiliați nu a fost luat în considerare în mod corespunzător. O parte a afirmat că lipsa versiunii neconfidențiale a răspunsurilor la chestionare ale unor importatori cooperanți suplimentari nu a permis o evaluare adecvată de către părți. Aceasta a contestat evaluarea Comisiei în ceea ce privește posibilitatea ca alte importuri din țări terțe în Uniune să crească, permițând, astfel, importatorilor și își schimbe furnizorii, pe baza afirmației că alte piețe terțe sunt în plină expansiune. În acest scop, partea respectivă a susținut că o astfel de ipoteză este în contradicție cu concluziile din considerentul (336), în care se afirmă că importurile din alte țări terțe nu vor fi masive. O altă parte a întrebat dacă s-a respectat principiul nediscriminării, deoarece în evaluarea Comisiei s-a acordat mai multă importanță producătorilor din Uniune decât altor operatori.

(354)

În primul rând, se confirmă faptul că versiunea neconfidențială a răspunsurilor la chestionarele primite după publicarea regulamentului provizoriu de la importatorii cooperanți suplimentari a fost inclusă în dosar pentru consultare de către părțile interesate. În al doilea rând, nu există nicio contradicție între ipoteza că importurile din alte țări terțe pot crește ca răspuns la reducerea importurilor din RPC și faptul că o astfel de creștere este probabil să nu fie masivă, având în vedere cererea tot mai mare de instalații fotovoltaice la nivel mondial. În același timp, întrucât este de așteptat ca industria din Uniune să recupereze o anumită parte din cota de piață, care a fost anterior deținută de produse din RPC, nu se poate exclude existența unei oarecari pierderi de afaceri pentru importatorii neafiliați. Cu toate acestea, se observă că este de așteptat ca dimensiunea totală a pieței de produse fotovoltaice să continue să crească pe termen lung, întrucât paritatea de rețea este atinsă în mai multe locații. În sfârșit, se clarifică faptul că, precum în toate anchetele de apărare comercială, în timp ce situația industriei din Uniune a fost evaluată pentru a se stabili dacă aceasta a suferit un prejudiciu important din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping, în cadrul analizei interesului Uniunii, interesul industriei din Uniune a fost evaluat în mod egal cu cel al altor operatori economici, inclusiv importatorii neafiliați. Se clarifică, de asemenea, faptul că ancheta privind eventualitatea ca industria din Uniune să fi suferit un prejudiciu important este reglementată, în special, de articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, care a stabilit standardele minime ale unei astfel de anchete. Interesul Uniunii este analizat doar după ce s-a realizat o determinare pozitivă a dumpingului prejudiciabil, în conformitate cu standardele stabilite la articolul 21 din regulamentul de bază. Prin urmare, s-a considerat că impactul negativ probabil al măsurilor asupra anumitor importatori, în special cei care au ca sursă exclusivă de aprovizionare RPC, nu era mai mare decât beneficiile măsurilor pentru industria din Uniune și beneficiile pe termen mediu și lung pentru piața produselor fotovoltaice a Uniunii care rezultă din concurența loială.

(355)

În absența oricăror alte observații, pe baza informațiilor privitoare la cei patru importatori incluși în eșantion, se confirmă considerentele (233) și (234) din regulamentul provizoriu.

(356)

În urma comunicării provizorii, mai multe părți au reiterat afirmația potrivit căreia o mare parte din factorii necesari din lanțul valoric fotovoltaic provin din Uniune și o astfel de situație avantajoasă poate înceta în cazul în care ar fi impuse taxe, întrucât producția în RPC a produsului în cauză va scădea ca urmare a taxei. Ca răspuns la comunicarea finală, o parte a indicat că, în acest caz, măsurile pot declanșa alte măsuri pe care RPC le poate aplica produselor din Uniune.

(357)

În acest sens, astfel cum s-a menționat în considerentul (239) din regulamentul provizoriu, se așteaptă ca importurile din China să continue să aprovizioneze piața Uniunii, chiar dacă se impun taxe. De asemenea, mai multe surse disponibile publicului din sectorul fotovoltaic, cum ar fi raportul EPIA, Perspectiva pieței mondiale pentru produsele fotovoltaice 2013-2017, estimează că posibila scădere a cererii în Uniune ar trebui să survină doar pe termen scurt (în 2013 și 2014), deoarece consumul în Uniune va crește în continuare în următorii ani. Mai mult, astfel cum s-a concluzionat în considerentul (239) din regulamentul provizoriu, abordarea practicilor comerciale neloiale este de natură să permită construirea unei creșteri durabile pe piața fotovoltaică din Uniune pe termen mediu și lung, de pe urma căreia ar trebui să beneficieze toți operatorii din Uniune. În sfârșit, în ceea ce privește argumentul cu privire la posibilele represalii din partea RPC ca răspuns la măsurile luate în cazul de față, se reamintește că RPC, ca orice alt membru al OMC, poate recurge la anchete de apărare comercială doar în situații justificate și orice astfel de anchetă trebuie să respecte regulile stricte ale OMC. Comisia monitorizează orice anchetă pentru a se asigura că regulile OMC sunt respectate. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(358)

Anumite părți au contestat concluzia prezentată la considerentul (239) din regulamentul provizoriu, conform căreia exporturile diminuate ale operatorilor din amonte din sectorul fotovoltaic al Uniunii către RPC ar putea fi compensate de exporturile către alte piețe, susținând că taxele vor scădea cererea la nivel mondial pentru produs.

(359)

În acest sens, se observă în primul rând că nu este de așteptat ca importurile din China să înceteze complet ca urmare a taxelor. În plus, informațiile colectate în cursul anchetei nu au stabilit nicio corelație directă între evoluția importurilor din RPC pe piața Uniunii și exporturile din RPC pe alte piețe. De asemenea, surse disponibile publicului, cum ar fi raportul EPIA, Perspectiva pieței mondiale pentru produsele fotovoltaice 2013-2017, estimează că piața fotovoltaică la nivel mondial va crește în următorii ani. În ceea ce privește piața chineză, există indicii conform cărora consumul intern din RPC va crește considerabil (de exemplu, astfel cum este indicat de EPIA). Având în vedere cele de mai sus, nu este de așteptat ca exporturile operatorilor din amonte din Uniune către RPC să scadă în mod semnificativ ca urmare a impunerii de măsuri.

(360)

De asemenea, trebuie remarcat faptul că scăderea cererii în Uniune în 2013 și 2014 menționată în considerentul (357) de mai sus ar putea avea un impact negativ asupra operatorilor din amonte. Totuși, acest lucru nu poate fi legat de taxe, cel puțin nu pentru cea mai importantă parte a sa, dat fiind că scăderea a fost preconizată cu mult timp înainte de instituirea de măsuri provizorii. Mai mult, în ceea ce privește producătorii de utilaje pentru industria din sectorul fotovoltaic din Uniune, astfel cum s-a menționat, de asemenea, în considerentul (239) din regulamentul provizoriu, din cauza capacității disponibile substanțiale existente în RPC, este puțin probabil ca exporturile acestora către RPC să poată crește semnificativ chiar și în contextul creșterii volumului de producție de către producătorii chinezi. În cele din urmă, informațiile colectate în timpul anchetei au indicat faptul că producătorii de utilaje pot fi, de asemenea, afectați de al 12-lea plan cincinal al Chinei pentru industria fotovoltaică solară, care prevede că, până în 2015, 80 % din echipamentele de producție pentru celule ar trebui să provină din RPC. Atât timp cât o astfel de schimbare se realizează în conformitate cu normele OMC, acest lucru ar putea, de asemenea, limita suplimentar posibilitatea producătorilor de utilaje din Uniune de a concura pe piața chineză. Prin urmare, argumentul de mai sus a fost respins.

(361)

Ca răspuns la comunicarea finală, guvernul Chinei a susținut că al 12-lea plan cincinal pentru industria fotovoltaică solară oferă doar unele principii directoare generale, care nu sunt obligatorii deoarece nu sunt prevăzute competențe de aplicare și că, prin urmare, nu ar trebui să fie luate în considerare ca o indicație a faptului că posibilitatea producătorilor de utilaje din Uniune de a concura în piața chineză va fi limitată. În acest sens, se remarcă faptul că guvernul Chinei a inclus industria fotovoltaică printre industriile strategice în cel de-al 12-lea plan cincinal și a emis, de asemenea, un plan specific pentru industria produselor fotovoltaice solare. În acest plan, guvernul Chinei și-a exprimat sprijinul pentru „întreprinderile superioare” și „întreprinderile cheie”, s-a angajat „să promoveze punerea în aplicare a diferitelor politici de sprijin din sectorul fotovoltaic” și „să formuleze pregătirea generală a politicilor de sprijin pentru industrie, finanțe, fiscalitate …”. În plus, întrucât planul conține directive esențiale care trebuie realizate de industria din China în timpul perioadei de cinci ani, acesta are un impact profund asupra peisajului de afaceri, atât în RPC, cât și în țările care fac afaceri cu RPC. Având în vedere cele de mai sus, există indicii clare că libertatea de alegere a producătorilor chinezi de celule și presiunea concurențială a producătorilor din Uniune ai echipamentelor de producție care exportă pe piața chineză este restricționată de plan. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(362)

Un producător de materii prime cooperant a contestat perspectiva compensării altor piețe pentru producția diminuată de pe piața chineză, având în vedere capacitatea considerabilă de producție instalată în RPC, care nu ar putea fi ușor de construit în altă parte.

(363)

Având în vedere concluziile de la considerentul (359) de mai sus, argumentul este respins deoarece nu există indicii cu privire la presupusa producție diminuată de pe piața chineză.

(364)

O parte interesată a contestat numărul de angajați din sectorul din amonte citat în considerentul (236) din regulamentul provizoriu.

(365)

Se clarifică faptul că numărul de 4 200 de angajați raportat în regulamentul provizoriu face referire doar la operatorii din amonte cooperanți, cum ar fi producătorii de echipamente și furnizorul de polisiliciu, pe baza răspunsurilor acestora la chestionar, și nu la întregul sector.

(366)

În urma excluderii plachetelor din definiția produsului, producătorii din Uniune ai produsului vizat ar trebui să beneficieze totuși de instituirea de taxe, întrucât este de așteptat ca industria din Uniune să își sporească producția de celule și de module.

(367)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (235) și (240) din regulamentul provizoriu.

(368)

Astfel cum s-a menționat în considerentul (329) de mai sus, după instituirea de măsuri provizorii au fost efectuate vizite de verificare suplimentare la sediile a doi promotori de proiecte.

(369)

Pe lângă șapte răspunsuri la chestionar ale operatorilor din aval a căror activitate este direct legată de produsul similar (și anume, dezvoltatori de proiecte și societăți care realizează instalarea), a căror analiză a constituit baza pentru evaluarea operatorilor din aval în regulamentul provizoriu, șase răspunsuri suplimentare la chestionare prezentate în etapa provizorie și considerate a nu fi suficient de complete (a se vedea considerentul (241) din regulamentul provizoriu) au fost analizate în continuare, întrucât acestea furnizau indicații cu privire la importanța relativă a activității legate de sectorul fotovoltaic a operatorilor în raport cu totalul activității lor.

(370)

Cei șase operatori suplimentari în cauză erau furnizori de servicii în sectorul fotovoltaic (logistică, transport, relații publice etc.), fiind astfel operatori a căror activitate nu este direct legată de produsul vizat de anchetă. În pofida anumitor lacune din răspunsuri, datele din chestionare au arătat că activitatea legată de sectorul fotovoltaic a operatorilor a fost marginală în raport cu totalul activității lor. Într-adevăr, în perioada de anchetă, activitatea legată de sectorul fotovoltaic a reprezentat, în medie, doar aproximativ 5 % din cifra de afaceri totală a acestora și 8 % din totalul ocupării forței de muncă a acestora. Rentabilitatea a fost în medie de aproximativ 7 %. Cu toate acestea, se observă că datele privind rentabilitatea nu erau complete, dat fiind că nu toți operatorii au raportat cu privire la elementul respectiv.

(371)

Pe baza analizei mai aprofundate, s-a ajuns la concluzia că, luând în considerare datele furnizate, este puțin probabil ca orice impact posibil al măsurilor asupra situației economice a furnizorilor de servicii din sectorul fotovoltaic să fie semnificativ.

(372)

În urma comunicării provizorii și finale, mai multe părți au contestat reprezentativitatea datelor referitoare la operatorii din aval cu privire la cifra de afaceri, rentabilitatea și ocuparea forței de muncă obținute de Comisie din răspunsurile la chestionarele oferite de șapte operatori în aval. AFASE a prezentat un „sondaj” realizat în rândul membrilor săi (societăți care realizează instalarea) pentru a ilustra faptul că, pentru majoritatea societăților care realizează instalarea, activitatea din sectorul fotovoltaic constituie o sursă principală de venit. AFASE a susținut, de asemenea, că operatorii din aval, în special societățile care realizează instalarea, contrar constatărilor enunțate în considerentul (242) din regulamentul provizoriu, ar realiza marje de profit de numai o cifră care nu permit absorbția niciunei taxe.

(373)

În ceea ce privește reprezentativitatea datelor utilizate în regulamentul provizoriu, Comisia a utilizat toate datele furnizate de către operatorii în aval care au completat chestionarul specific, precum și datele furnizate de AFASE, astfel cum se explică în considerentul (330) de mai sus.

(374)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia activitatea din sectorul fotovoltaic constituie o sursă principală de venit pentru societățile care realizează instalarea, o analiză mai aprofundată a răspunsurilor la chestionar prezentate de cei șapte operatori din aval (societăți care realizează instalarea și promotori de proiecte) a confirmat faptul că activitatea direct legată de produsul similar care face obiectul anchetei reprezintă în medie aproximativ 42 % din activitatea totală a operatorilor respectivi, iar rentabilitatea a fost de 11 %. Cu toate acestea, atunci când se iau în considerare, de asemenea, activitățile acestora (care nu sunt direct legate de produsul care face obiectul anchetei), importanța lor globală crește substanțial pentru trei dintre cei șapte operatori. Prin urmare, proporția corespunzătoare ar varia de la aproximativ 45 % până la 100 % în cursul perioadei de anchetă. În plus, pentru cei șapte operatori (societăți care realizează instalarea și dezvoltatori de proiecte) rentabilitatea activității din sectorul fotovoltaic, inclusiv a activităților care nu sunt direct legate de produsul care face obiectul anchetei, s-ar ridica, în medie, la 9 %. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, activitatea din sectorul fotovoltaic, inclusiv activitățile care nu sunt direct legate de produsul care face obiectul anchetei, s-ar ridica la aproximativ 660 de locuri de muncă cu normă întreagă în cursul perioadei de anchetă pentru cei șapte operatori. În afară de proiectele și instalațiile din sectorul fotovoltaic, operatorii respectivi au activat, de asemenea, în instalațiile de energie eoliană și producția de echipamente electrice.

(375)

Se consideră că orice impact al măsurilor asupra operatorilor din aval trebuie să fie evaluat, în primul rând, cu privire la activitatea lor direct legată de produsul care face obiectul anchetei, care a atins în cursul perioadei de anchetă o rentabilitate medie de 11 %. Cu toate acestea, chiar dacă impactul este evaluat pe baza activității de ansamblu din sectorul fotovoltaic care nu este direct legată de produsul care face obiectul anchetei, concluziile ar fi similare cu cele formulate în etapa provizorie, întrucât, în general, diferitele elemente luate în considerare, și anume, rentabilitatea și posibilitatea de a absorbi o parte din taxă, nu variază în mod semnificativ (rentabilitatea scade de la o medie de 11 % la o medie de 9 %). Ca răspuns la comunicarea finală, una dintre părți, la sediul căreia Comisia a efectuat o vizită de verificare, a contestat reprezentativitatea concluziei privind rentabilitatea societăților care realizează instalarea și a dezvoltatorilor de proiecte, care, în ceea ce o privește pe partea în cauză, s-ar baza doar pe o singură tranzacție. Argumentul este respins, întrucât Comisia a calculat rentabilitatea operatorilor din aval pe baza tuturor datelor prezentate de operatorii din aval în răspunsurile lor la chestionar.

(376)

În ceea ce privește sondajul efectuat de AFASE în rândul membrilor săi, se observă în primul rând că toți operatorii au avut posibilitatea să se prezinte la deschiderea anchetei și să răspundă la chestionarul specific conceput pentru operatorii din aval care solicita informații necesare pentru evaluarea impactului taxelor asupra operatorilor respectivi. În al doilea rând, în cadrul anchetei nu s-a dezvăluit identitatea societăților care realizează instalarea, ceea ce nu a permis o verificare, de exemplu, a relevanței și fiabilității datelor furnizate. În al treilea rând, în timp ce o serie de întrebări din sondaj vizau capacitatea societăților care realizează instalarea de a absorbi posibilele taxe, sondajul nu făcea nicio referire la profitul realizat în perioada de anchetă de societățile care realizează instalarea, deci acestuia îi lipsește un element important pentru evaluarea impactului măsurilor. Prin urmare, din sondajul furnizat nu ar putea fi trase concluzii semnificative.

(377)

O serie de părți au contestat constatările de la considerentele (247) și (250) din regulamentul provizoriu, conform cărora, pe termen scurt, locurile de muncă din segmentul din aval vor fi afectate în mod negativ și că impactul general va fi negativ, dar numai într-o măsură limitată, având în vedere faptul că se estimează că, pe termen mediu și lung, piața fotovoltaică din Uniune va crește. Unele părți a susținut că în special societățile care realizează instalarea, care sunt dependente de instalațiile fotovoltaice, vor suferi în urma scăderii cererii.

(378)

Posibilele pierderi de locuri de muncă rezultate din instituirea de taxe a fost analizată mai amănunțit. În termeni generali, informațiile colectate în timpul anchetei au confirmat că sectorul din aval s-a confruntat cu pierderi de locuri de muncă ca urmare a reducerii cererii de instalații fotovoltaice în Uniune de aproximativ 5 GW între 2011 și 2012, astfel cum s-a afirmat deja în considerentul (246) din regulamentul provizoriu. Pierderile de locuri de muncă nu pot fi legate de măsuri impuse, întrucât acestea reflectă o evoluție a pieței. De asemenea, se estimează o reducere suplimentară a cererii în 2013 și 2014, care va rezulta cel mai probabil în pierderi de locuri de muncă în sectorul fotovoltaic. În mod similar, o astfel de evoluție a cererii a fost estimată de centre de cercetare importante, cum ar fi EPIA, înainte de deschiderea anchetei, prin urmare, astfel de pierderi de locuri de muncă nu pot fi atribuite impunerii de măsuri.

(379)

Industria din Uniune a prezentat un studiu realizat de un consultant, PriceWaterHouseCoopers (denumit în continuare „PWC”), privind impactul posibil al măsurii asupra locurilor de muncă legate de sectorul fotovoltaic. Studiul PWC se referă la un studiu anterior efectuat de un alt consultant, Prognos, care prevedea pierderi mari de locuri de muncă pe piața fotovoltaică rezultate din instituirea de măsuri, care a fost prezentat de AFASE înainte de instituirea de taxe provizorii și care a fost abordat în considerentele (243)-(246) din regulamentul provizoriu. Studiul PWC a criticat studiul efectuat de Prognos, subliniind faptul că totalul pierderilor de locuri de muncă estimate de Prognos depășea, de fapt, numărul total de locuri de muncă existente în sectorul fotovoltaic în Uniune. În ceea ce privește impactul taxelor asupra pieței Uniunii, PWC a ajuns la concluzii opuse față de Prognos, estimând un impact net pozitiv asupra locurilor de muncă din Uniune și că beneficiile depășesc posibilele efecte negative ale taxelor (de exemplu, asupra cererii). Având în vedere absența unor noi argumente întemeiate cu privire la impactul măsurilor asupra ocupării forței de muncă în sectorul din aval, concluziile de la considerentele (247)-(250) din regulamentul provizoriu se confirmă.

(380)

AFASE a susținut că Comisia nu a dezvăluit sursa de marjei de eroare de 20 % pentru locuri de muncă directe din sectorul fotovoltaic calculate pentru anul 2011, menționate în considerentul (245) din regulamentul provizoriu.

(381)

Marja de eroare de 20 %, care se poate aplica în plus sau în minus, a devenit evidentă în timpul vizitei de verificare la EPIA. Acest lucru indică dificultatea de a evalua în cifre precise ocuparea forței de muncă în sectorul din aval, întrucât există puține surse, de multe ori contradictorii, de colectare a datelor.

(382)

Ca răspuns la comunicarea finală, unele părți au susținut că analiza Comisiei nu s-a pronunțat asupra faptului că taxele vor contribui suplimentar la pierderea de locuri de muncă care rezultă din numărul mai mic de instalații fotovoltaice după 2011. S-a susținut că astfel de pierderi de locuri de muncă, în special în sectorul din aval, sunt strâns legate de faptul că societățile care realizează instalarea produselor fotovoltaice sunt dependente de instalații solare. În plus, AFASE a criticat Comisia pentru că nu a luat în considerare în mod corespunzător studiul realizat de asociația respectivă în rândul membrilor săi și un studiu similar efectuat de Asociația comerțului cu produse solare din Regatul Unit, care ar fi ilustrat o astfel de dependență.

(383)

În ceea ce privește presupusa tăcere a Comisiei cu privire la impactul taxelor asupra locurilor de muncă, se face trimitere la considerentele (377) și (379) de mai sus, în care se răspunde afirmațiilor referitoare la impactul măsurilor asupra locurilor de muncă în sectorul fotovoltaic și în care se recunoaște faptul că, într-adevăr, locurile de muncă în sectorul din aval ar putea fi afectate pe termen scurt ca urmare a măsurilor.

(384)

În ceea ce privește studiul realizat de AFASE și Asociația comerțului cu produse solare din Regatul Unit, ca răspuns la comunicarea finală, s-a dezvăluit identitatea societăților participante la studiu. Studiile au avut, totuși, lacune, deoarece, de exemplu, anumite răspunsuri au fost incomplete. Analiza studiilor a arătat următoarele. În ceea ce privește studiul efectuat de AFASE, se observă, în primul rând, că marea majoritate a celor 50 de societăți care realizează instalarea care au răspuns la interviu au declarat că sunt active exclusiv pe piața produselor fotovoltaice. 15 din 50 societăți care realizează instalarea au declarat că sunt, de asemenea, active în alte activități din afara sectorului fotovoltaic, cum ar instalații de încălzire, instalații electrice și instalații eoliene, într-o anumită măsură. În cazul studiului britanic, 21 din 31 de societăți din Regatul Unit care au răspuns la interviu aveau, de asemenea, alte activități în afară de cele din sectorul fotovoltaic. Rezultatul arată că, în ceea ce privește aproape o jumătate din dezvoltatorii de proiecte și societățile care realizează instalarea, este corectă constatarea menționată la considerentul (247) din regulamentul provizoriu cu privire la capacitatea de a efectua alte activități, cum ar fi instalațiile electrice și de încălzire, instalații sanitare și alte instalații de energie din surse regenerabile. Cu toate acestea, se recunoaște că o astfel de capacitate ar putea exista într-o măsură mai mică decât se estimase în regulamentul provizoriu. Impactul său de atenuare a pierderilor de locuri de muncă poate fi, prin urmare, mai puțin important decât s-a presupus inițial. În al doilea rând, unii dintre operatorii intervievați de AFASE și de Asociația comerțului cu produse solare din Regatul Unit au folosit produse fabricate din Uniune și unii prevăd achiziționarea de produse din afara Chinei în urma măsurilor pentru a evita o creștere a prețurilor. Astfel, este de așteptat ca dependența acestora de importurile din China și impactul măsurilor să fie reduse, întrucât aceștia au acces la produsele fabricate în Uniune.

În al treilea rând, estimarea impactului măsurilor asupra afacerilor tuturor operatorilor intervievați nu a permis formularea unor concluzii ferme, deoarece evaluarea lor a fost foarte diversă. Unele societăți chiar nu au putut evalua un astfel de impact. În al patrulea rând, de asemenea, răspunsurile la întrebarea cu privire la numărul de proiecte fotovoltaice care riscă să fie anulate în eventualitatea taxelor variază de la „nu multe” la „toate proiectele” în studiul britanic. Unii operatori nu au putut să facă o estimare. În sfârșit, din ambele studii a lipsit întrebarea cu privire la rentabilitatea operatorilor economici intervievați, ceea ce este important pentru evaluarea unei eventuale absorbții a creșterii prețurilor, dacă este cazul, care rezultă din taxă.

(385)

Alte părți au susținut că societățile care realizează instalarea nu pot să își schimbe cu ușurință activitățile sau să treacă la alte instalații de energie din surse regenerabile din cauza know-how-ului și a tehnologiilor implicate, care sunt foarte diferite. Prin urmare, dacă se impun taxe, acestea ar da faliment. În urma comunicării finale, afirmația a fost reiterată de către o parte interesată, care a argumentat că societățile care realizează instalarea au investit resurse considerabile în specializarea în sectorul fotovoltaic, o formare deosebit de specifică, ceea ce ar demonstra că axarea lor principală este pe sectorul fotovoltaic și că acestea nu ar fi putea să treacă la alte activități cu ușurință.

(386)

Argumentul nu este suficient întemeiat deoarece nu s-a demonstrat ce cunoștințe specifice ar trebui să își însușească o societățe care realizează instalarea și cât de dificil și costisitor sunt acestea de obținut. Indiferent de aceasta, instituțiile recunosc că societățile care realizează instalarea au dezvoltat un know-how specific pentru instalarea de module fotovoltaice. Cu toate acestea, dezvoltarea know-how-ului este relativ recentă și se adaugă la experiența primară a societăților care realizează instalarea, care vizează instalații electrice și de încălzire, instalații sanitare etc. De asemenea, aceasta s-a dezvoltat ca răspuns la o practică neloială, și anume afluxul masiv de importuri din RPC care fac obiectul unui dumping. Independent de competențele de specialitate ale angajaților societăților care realizează instalarea, argumentul trebuie să fie luat în considerare în paralel cu analiza realizată în considerentele (378) și (382) de mai sus cu privire la situația ocupării forței de muncă în sectorul din aval, care pe termen scurt ar putea fi afectat negativ, dar care, datorită comerțului durabil, ar conduce la o creștere a ocupării forței de muncă la nivelul societăților care realizează instalarea pe termen mediu și lung. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(387)

Mai multe părți au contestat argumentul privind capacitatea operatorilor din aval de a absorbi parțial posibila creștere a prețurilor menționată în considerentul (247) din regulamentul provizoriu. De asemenea, argumentul nu a fost suficient de întemeiat, astfel că nu a permis evaluarea măsurii în care afirmația era corectă. Astfel cum s-a menționat în considerentul (374) de mai sus, rentabilitatea operatorilor cooperanți din aval direct legată de produsul în cauză, a fost evaluată la aproximativ 11 % în medie, ceea ce lasă la latitudinea operatorilor în cauză posibilitatea de a absorbi cel puțin parțial o anumită creștere a prețurilor, dacă este cazul. În acest context, se reamintește, astfel cum s-a menționat în considerentul (335) de mai sus, că tendința generală a prețurilor este în scădere. Prin urmare, argumentul este respins.

(388)

Ca răspuns la comunicarea finală, unele părți interesate au reiterat argumentul legat de riscul major de reducere a cererii de produse solare în Uniune ca urmare a măsurilor, ceea ce, conform părților respective, pledează împotriva măsurilor. Una dintre părți a susținut că energia solară are în prezent o elasticitate mare de preț a cererii și chiar o creștere limitată a prețului produselor solare ar putea conduce la o reducere majoră a cererii. Partea respectivă a estimat că o taxă antidumping în intervalul de 30 % poate reduce și mai mult cererea cu 8 GW, în timp ce o taxă de 50 % ar reduce cererea cu 10 GW. În același sens, AFASE s-a referit la un studiu realizat de un analist de piață care prevede, de asemenea, o reducere a cererii de până la 2 GW în 2013, ca urmare a unei taxe de 50 %, deci o reducere de o amploare mult mai mică.

(389)

Deși în timpul anchetei părțile au prezentat diferite scenarii de reducere, în plus față de cele menționate mai sus, acestea nu conțin rezultate comparabile. Chiar dacă nu se poate exclude faptul că taxele ar putea conduce la o reducere a cererii de instalații fotovoltaice, este dificil de stabilit cuantificarea unui astfel de efect, având în vedere diferitele elemente care influențează gradul de atractivitate al instalațiilor fotovoltaice din Uniune (a se vedea, de exemplu, considerentul (258) din regulamentul provizoriu). În plus, chiar dacă pe termen scurt are loc o astfel de reducere, pe termen mediu și lung, este de așteptat ca beneficiile care rezultă din comerțul echitabil să compenseze impactul negativ pe termen scurt. În sfârșit, AFASE a recunoscut că evaluarea legăturii directe dintre cerere și taxe va fi disponibilă numai după aplicarea taxelor. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(390)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (243) și (250) din regulamentul provizoriu. Constatările referitoare la cei șase furnizori de servicii pentru care activitatea legată de sectorul fotovoltaic constituie doar o mică parte din activitățile mai extinse ale acestora (a se vedea considerentul (370) de mai sus) nu modifică concluzia cuprinsă în considerentul (250) din regulamentul provizoriu, nici distingerea activității fotovoltaice care nu este direct legată de produsul în cauză a celor șapte dezvoltatori de proiecte/societăți care realizează instalarea menționate în considerentul (374).

(391)

În urma comunicării provizorii, unele părți au reiterat argumentul potrivit căruia taxele ar determina o creștere a prețului produsului în cauză. Prin urmare, ar urma o scădere a cererii pentru instalațiile fotovoltaice, întrucât acestea ar fi prea scumpe pentru consumatori și nu ar fi suficient de atractive pentru alți investitori.

(392)

Astfel cum s-a menționat deja în considerentul (335) de mai sus, chiar dacă poate avea loc o creștere temporară a prețurilor ca urmare a instituirii de măsuri, tendința generală a prețurilor este de scădere, astfel cum au confirmat mai multe surse publice. Deși este dificil de cuantificat exact creșterea posibilă a prețurilor determinată de măsuri și o posibilă scădere ulterioară a cererii, se reamintesc mai multe elemente. În primul rând, produsul care face obiectul anchetei constituie până la 50 % din costul total al unei instalații fotovoltaice, prin urmare, taxa poate fi cel puțin parțial absorbită. În al doilea rând, concurența industriei din Uniune cu producătorii din țările terțe, deja prezenți pe piața Uniunii, este de natură să mențină prețurile la un nivel scăzut. În același timp, industria din Uniune ar trebui să fie în măsură să obțină rezultate financiare mai bune datorită economiilor de scară care rezultă dintr-o utilizare mai bună a instalațiilor de producție și din costurile de producție reduse. În al treilea rând, cererea de instalații fotovoltaice este corelată nu numai cu nivelurile de preț ale produsului care face obiectul anchetei, ci și cu nivelul tarifelor fixe. În prezent, având în vedere nivelurile scăzute ale cererii, în comparație cu cele din anul 2011 și din perioada de anchetă, este de așteptat ca tarifele fixe să nu scadă la fel de repede ca în perioada luată în considerare, pentru a permite investiții continue în proiecte de sisteme fotovoltaice. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(393)

Ca răspuns la comunicarea finală, una dintre părți a contestat argumentele de mai sus. Acesta a susținut că evoluția descendentă a prețurilor nu poate fi menținută după instituirea de măsuri. Partea respectivă a reamintit că măsurile reprezintă o creștere foarte importantă a costurilor, care nu poate fi compensată în totalitate de reducerea costurilor și/sau importurile din țări terțe. În plus, s-a reiterat că industria din Uniune nu va putea să realizeze noi investiții în instalații și utilaje, iar operatorii din aval pot absorbi puțin în cazul în care profitul este de 11 %. În sfârșit, nu există dovezi care să sugereze că tarifele fixe ar putea compensa creșterea prețurilor.

(394)

Contrar acestei afirmații, se reamintește faptul că nu este de așteptat ca o creștere a prețurilor care rezultă în urma măsurilor să poată fi compensată integral, ci mai degrabă este posibilă o creștere temporară a prețurilor ca urmare a măsurilor (a se vedea considerentul (247) din regulamentul provizoriu). Într-adevăr, o astfel de creștere a prețurilor ar putea rezulta în urma diferenței de niveluri de preț între prețurile produselor chineze care fac obiectul unui dumping și cele ale produselor din afara Chinei. Cu toate acestea, informațiile colectate în timpul anchetei permit să se afirme că o eventuală creștere a prețurilor poate fi parțial absorbită de o serie de factori, în vederea unor profituri în sectorul din aval la nivelul de 11 %. În sfârșit, în ceea ce privește afirmația că nu există dovezi care sugerează că tarifele fixe ar putea compensa creșterea prețurilor, este rezonabil să se presupună că tarifele fixe vor fi ajustate în timp, în concordanță cu evoluția prețurilor pentru proiecte.

(395)

O parte a susținut că, de fapt, din martie 2013, prețurile modulelor au crescut cu 20 % în Europa și că există o lipsă acută de stoc din anul 2013. Argumentul nu a fost susținut cu elemente de probă și, dimpotrivă, sursele publice de informare confirmă o stabilitate relativă a prețurilor în al doilea trimestru al anului 2013. Chiar dacă informațiile ar fi corecte, acestea ar reflecta doar faptul că, după înregistrarea importurilor, riscul unei posibile taxe antidumping a fost un inclus în preț. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(396)

O altă parte a afirmat că proiectele din sectorul fotovoltaic nu ar genera profit pentru un investitor în cazul în care scăderea tarifelor fixe nu este corelată cu scăderea costurilor de proiect, inclusiv prețul modulelor, întrucât acestea reprezintă o parte semnificativă a costurilor într-un anumit proiect. În acest sens, s-a susținut că taxele ar pune în discuție viabilitatea multor proiecte din sectorul fotovoltaic deoarece determină o creștere a prețului.

(397)

Astfel cum s-a menționat în considerentul (335) de mai sus, tendința generală a prețurilor produsului este în scădere. În plus, importanța tarifelor fixe în ceea ce privește piața scade, dat fiind că în mai multe regiuni este probabil să se atingă paritatea de rețea. Din aceste motive, argumentul că prețul modulelor fotovoltaice ar putea avea un impact negativ asupra proiectelor din sectorul fotovoltaic, inclusiv problema viabilității acestora, a fost respins.

(398)

O parte interesată a furnizat o modelare internă pentru a demonstra că viabilitatea multor proiecte de sisteme fotovoltaice ar fi pusă în pericol dacă s-ar aplica taxe.

(399)

Modelarea respectivă nu a permis o cuantificare adecvată în ceea ce privește măsura în care atractivitatea investițiilor în instalații din sectorul fotovoltaic (de exemplu, randamentul investițiilor) ar putea scădea în cazul creșterii prețurilor celulelor și modulelor. Cu toate acestea, premisa că orice taxă ar fi pusă integral în seama utilizatorilor sau consumatorilor finali, utilizată în modelul menționat mai sus, este puțin probabilă, având în vedere marjele de profit existente ale operatorilor din aval. De asemenea, o decizie de investiție nu se bazează numai pe prețul modulelor, ci depinde, de asemenea, de mulți alți factori, inclusiv, printre altele, de existența unui cadru general favorabil pentru instalații fotovoltaice într-o anumită țară, nivelul de sprijin și, respectiv, prețul energiei electrice (pentru paritate de rețea). Prin urmare, argumentul trebuie să fie respins.

(400)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (252) și (254) din regulamentul provizoriu.

(401)

În urma comunicării provizorii, s-a reiterat argumentul potrivit căruia industria din Uniune nu este în măsură să aprovizioneze piața Uniunii și numai RPC are capacitatea de a aproviziona piața Uniunii.

(402)

Afirmația a fost abordată în considerentul (256) din regulamentul provizoriu. Chiar dacă s-a făcut o presupunere mai conservatoare cu privire la capacitatea de producție a Uniunii (a se vedea considerentul (183) de mai sus), capacitatea disponibilă comună a Uniunii și a țărilor terțe ar fi suficientă pentru a compensa pe termen scurt posibila reducere a importurilor din China. De asemenea, pe termen mediu, este rezonabil să se presupună că industria din Uniune își va extinde capacitatea de producție pentru a acoperi cererea, ceea ce îi va permite să realizeze economii de scară, ceea ce, la rândul său, ar permite reducerea în continuare a prețului. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(403)

Unele părți au reiterat argumentul privind dificultatea atingerii obiectivelor Comisiei pentru 2020 legate de energia din surse regenerabile, în cazul în care se impun taxe. Argumentul a fost deja abordat în regulamentul provizoriu (considerentele (257)-(259)), prin urmare, în absența oricăror elemente suplimentare, se confirmă considerentele (257) și (259) din regulamentul provizoriu.

(404)

Având în vedere cele de mai sus, se confirmă evaluarea prezentată în considerentele (260)-(261) din regulamentul provizoriu.

(405)

În consecință, nu există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri definitive la importurile produsului în cauză, originare din RPC.

(406)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri antidumping definitive pentru a se preveni agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(407)

Pentru a determina nivelul măsurilor, s-a ținut cont de marjele de dumping constatate și de valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de producătorii din Uniune, fără a depăși marjele de dumping constatate.

(408)

În urma comunicării provizorii, o parte interesată a contestat marja de profit de 10 %, utilizată pentru a calcula nivelul de eliminare a prejudiciului, susținând că nivelul respectiv era prea mare pentru industria vizată în circumstanțele actuale ale pieței și că a fost utilizat atât pentru module, cât și pentru celule. Trebuie remarcat faptul că criteriul de referință legal pentru a determina profitul înainte de impozitare pentru calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului este dacă un astfel de profit ar putea fi realizat în mod rezonabil de către industrie în condiții normale de concurență, și anume, în absența dumpingului. În conformitate cu jurisprudența Tribunalului Uniunii Europene, un astfel de profit este cel realizat la începutul perioadei luate în considerare, și anume, înainte de creșterea importurilor care au făcut obiectul unui dumping. Prin urmare, ținta de profit a fost ajustată la 8 %, pe baza profitului mediu ponderat realizat de industria din Uniune în 2009 și 2010 pentru module și celule, atunci când erau profitabile.

(409)

În urma comunicării finale, industria din Uniune a afirmat că ar trebui să se utilizeze rentabilitatea anului 2010 ca nivel de rentabilitate pe care industria din Uniune l-ar putea obține în mod rezonabil în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, mai degrabă decât marja medie de profit din anii 2009 și 2010. În acest sens, s-a susținut că rentabilitatea din 2009 a fost insuficientă și circumstanțele în cei doi ani au fost în mod clar distincte, având în vedere, în special, evoluția consumului în 2010, care a atenuat efectele dumpingului din anul respectiv. În acest sens, trebuie remarcat faptul că nu este relevant dacă marja medie de profit realizată de industria din Uniune a fost „suficientă” pentru determinarea nivelului de eliminare a prejudiciului. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul (264) din regulamentul provizoriu, nivelul de eliminare a prejudiciului trebuie să se bazeze pe profitul care poate fi realizat în mod rezonabil în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping. Este o practică a organelor de investigație să considere că nivelul a fost atins la începutul perioadei luate în considerare. Întrucât în cazul de față industria din Uniune a realizat pierderi în ceea ce privește vânzările de celule de la începutul perioadei luate în considerare, în 2009, metodologia era nepotrivită și s-a considerat mai sigur să se bazeze determinarea nivelului de eliminare a prejudiciului pe marja medie de profit a primului și a celui de-al doilea an al perioadei luate în considerare. În acest sens, s-a considerat că este irelevant faptul că în cei doi ani circumstanțele au fost diferite.

(410)

O altă parte a reiterat faptul că ar trebui să fie stabilite profituri-țintă diferite pentru module și celule, întrucât rentabilitatea acestor tipuri de produse a prezentat tendințe diferite pe parcursul perioadei luate în considerare. În timp ce indicatorii au fost prezentați separat pentru fiecare tip de produs, concluziile pentru fiecare indicator se referă la produsul care face obiectul anchetei în ansamblu. De asemenea, se reamintește faptul că modulele și celulele sunt un singur produs, prin urmare, marjele de dumping și nivelul de eliminare a prejudiciului au fost stabilite pe această bază.

(411)

În plus, costurile post-import ale eșantionului revizuit de importatori neafiliați (modificat din motivele explicate în considerentul (21)) au avut un impact asupra marjelor de prejudiciu calculate. În cele din urmă, toate marjele de subcotare au fost afectate de corecția prețurilor CIF, excluderea plachetelor și noul profit-țintă.

(412)

O parte a susținut că vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion s-au concentrat pe piața superioară, cum ar fi sectorul rezidențial/comercial mic, ceea ce a atras tarife fixe mai mari și a sugerat că, prin urmare, prețul de vânzare al industriei din Uniune ar trebui să fie ajustat în consecință. Trebuie menționat faptul că afirmația respectivă nu ar trebui să fie decisivă pentru calculul marjei de prejudiciu, deoarece ancheta a arătat că producătorii din Uniune nu au fost profitabili.

(413)

În absența altor observații cu privire la nivelul de eliminare a prejudiciului, se confirmă metodologia descrisă în considerentele (263)-(266) din regulamentul provizoriu.

(414)

Având în vedere concluziile formulate cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, se consideră că ar trebui instituite măsuri antidumping definitive la importurile de module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, precum și de celule de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, originare sau expediate din RPC, la nivelul cel mai mic constatat dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu, în conformitate cu regula celei mai mici taxe. În acest caz, nivelul taxei ar trebui stabilit, în consecință, la nivelul marjelor de prejudiciu constatate.

(415)

Se observă că în paralel cu ancheta antidumping s-a efectuat o anchetă antisubvenție. În vederea utilizării regulii celei mai mici taxe și a faptului că marjele de subvenție definitive sunt mai mici decât nivelul de eliminare a prejudiciului, se consideră necesar să se impună o taxă compensatorie definitivă la nivelul marjelor de subvenție definitive stabilite și ulterior să se impune o taxă antidumping definitivă până la nivelul relevant de eliminare a prejudiciului. Pe baza celor de mai sus, nivelul la care vor fi impuse taxele este stabilit după cum urmează:

(416)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cursul anchetei în ceea ce privește societățile respective. Nivelurile respective ale taxelor (spre deosebire de taxa la nivel de țară aplicabilă „tuturor celelalte societăți”) se aplică, prin urmare, exclusiv importurilor de produse originare din RPC și fabricate de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societatee care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament cu denumirea și adresa acesteia, inclusiv entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(417)

În urma comunicării, guvernul Chinei susținut că media ponderată a nivelului taxei pentru societățile menționate în anexa I și anexa II este o încălcare a Acordului antidumping al OMC, deoarece s-ar întemeia pe o medie ponderată a taxelor calculate separat pentru producătorii-exportatori de celule și module incluși în eșantion. O astfel de evaluare este însă incorectă. Pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, a fost calculat un nivel uniform al taxei pentru toate exporturile acestora de produs în cauză — iar majoritatea producătorilor-exportatori au exportat celule și module. Prin urmare, evaluarea potrivit căreia taxele au fost calculate separat pentru producătorii-exportatori de celule și module este incorectă și, în consecință, argumentul nu poate fi acceptat.

(418)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri mai scăzute ale taxelor individuale cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, o astfel de creștere a volumului ar putea fi considerată ca fiind în sine o modificare a configurației schimburilor comerciale ca urmare a instituirii de măsuri în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de împrejurări și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, se poate deschide o anchetă anticircumvenție. Ancheta poate, printre altele, să examineze necesitatea eliminării nivelurilor taxelor individuale și instituirea ulterioară a unei taxe la nivel de țară.

(419)

Orice cerere prin care se solicită aplicarea unui nivel individual al taxei antidumping (de exemplu, ca urmare a modificării denumirii entității sau ca urmare a înființării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată imediat Comisiei împreună cu toate informațiile relevante, în special orice modificări ale activităților societății legate de producție sau vânzările interne și la export asociate, de exemplu, cu modificarea denumirii sau cu modificarea entităților de producție și de vânzare. Prezentul regulament este modificat, după caz, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei antidumping.

(420)

În vederea asigurării tratamentului egal al noilor exportatori și al societăților cooperante care nu au fost incluse în eșantion, menționate în anexa I la prezentul regulament, ar trebui să se prevadă ca media ponderată a taxei instituite asupra acestora din urmă să se aplice noilor exportatori, care altfel ar fi îndreptățiți la o reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(421)

Măsurile se impun pentru a permite producătorilor din Uniune să se redreseze în urma efectului prejudiciabil al dumpingului. În măsura în care ar exista un dezechilibru inițial între avantajul potențial pentru producătorii din Uniune și costul pentru alți operatori economici din Uniune, dezechilibrul ar putea fi compensat printr-o creștere și/sau reîncepere a producției în Uniune.

(422)

Cu toate acestea, scenariul preconizat de creștere a producției în Uniune ar putea să nu fie în concordanță cu evoluția pieței într-o astfel de piață volatilă. Astfel cum se arată în considerentul (108) din regulamentul provizoriu, consumul de module în Uniune a crescut cu 264 % între 2009 și 2011, pentru ca ulterior să scadă cu 43 de puncte procentuale într-o perioadă de 6 luni, între 2011 și perioada de anchetă. Volatilitatea este și mai impresionantă la examinarea perioadei 2006-2011, în care consumul de module din Uniune a crescut de la mai puțin de 1 GW la aproape 20 GW, însemnând o creștere de aproximativ 2000 % în doar cinci ani. Este de așteptat ca această volatilitate să continue, iar estimările publicate de asociațiile de afaceri prezintă diferențe de 100 % și mai mult între diferite scenarii, inclusiv pentru perioada pe termen mediu 2014-2015.

(423)

Din aceste motive, se consideră adecvat, în astfel de circumstanțe excepționale, să se limiteze durata măsurilor la o perioadă de numai doi ani.

(424)

Perioada respectivă ar trebui să fie suficientă pentru ca producătorii din Uniune să își crească și/sau să își reînceapă producția, în același timp fără a pune în pericol în mod semnificativ situația altor operatori economici din Uniune. Se consideră că perioada de doi ani este cea mai potrivită pentru a analiza dacă instituirea de măsuri a avut, într-adevăr, efectul de creștere a producției europene și, prin aceasta, de echilibrare a efectelor negative asupra altor operatori economici din Uniune.

(425)

În urma comunicării finale, un producător din Uniune a adus argumentul că durata limitată de 2 ani este prea scurtă pentru a se redresa în urma prejudiciului suferit. În plus, s-a susținut că o durată de 2 ani nu ar permite producătorilor din Uniune să depună planuri de afaceri pentru exercițiul financiar curent și cel următor. În acest sens, se remarcă faptul că durata măsurilor este până în decembrie 2015, ceea ce ar trebui să fie suficient pentru ca producătorii din Uniune să depună planurile de afaceri până în 2015.

(426)

În plus, producătorul din Uniune nu a contestat motivele pentru care durata a fost limitată la doi ani, în special, volatilitatea pieței. Producătorul chiar a apreciat în mod explicit o revizuire în cazul în care măsurile trebuie să fie modificare ca urmare a schimbării situației pieței. Având în vedere că probabilitatea unei schimbări a condițiilor de piață în termen de doi ani este într-adevăr mare într-o astfel de piață volatilă, se consideră oportun să se limiteze măsurile, de la bun început, la o perioadă doi ani.

(427)

În urma comunicării finale, reclamantul a susținut că doi ani nu sunt suficienți pentru a investi în producție, referindu-se la considerentul (424) de mai sus. Cu toate acestea, din cauza capacității substanțiale de rezervă a industriei din Uniune, se poate realiza o creștere a producției printr-o mai bună utilizare a capacităților de producție existente, care ar fi putea fi realizată fără investiții suplimentare importante.

(428)

Reclamantul a susținut în continuare că instituirea de taxe antidumping definitive pentru o perioadă de doi ani este insuficientă pentru ca industria din Uniune să se refacă în urma efectele prejudiciabile ale practicilor de dumping anterioare. Cu toate acestea, impunerea de taxe antidumping nu poate avea în vedere doar interesele industriei din Uniune, ci trebuie să găsească un echilibru între potențialul avantaj pentru producătorii din Uniune și costul pentru alți operatori economici din Uniune. Pe această bază, se menține decizia de a limita măsurile la o perioadă de doi ani.

(429)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande impunerea unei taxe antidumping definitive la importurile de module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și celule de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, originare sau expediate din RPC și perceperea definitivă a sumelor plătite cu titlu de taxă provizorie (comunicarea finală). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care au putut prezenta observații cu privire la informarea finală.

(430)

Observațiile orale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(431)

În ceea ce privește o posibilă aplicare retroactivă a măsurilor antidumping, trebuie să fie evaluate criteriile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 10 alineatul (4) litera (b), un criteriu cheie care trebuie să fie îndeplinit este să existe „o nouă creștere substanțială a importurilor”, „în afară de nivelul importurilor care au cauzat un prejudiciu pe parcursul perioadei în care s-a desfășurat ancheta”.

(432)

O comparație a importului mediu lunar (19) de module și de celule cu importul mediu lunar pentru perioada de înregistrare (martie 2013 — iunie 2013) arată o scădere drastică a volumului importurilor după perioada de anchetă. Într-adevăr, astfel cum se menționează în considerentul (110) din regulamentul provizoriu, cantitatea medie lunară a importurilor de module și de celule din China s-a ridicat la 1 250 MW (20) în cursul perioadei de anchetă. Comparativ, în timpul perioadei de înregistrare, volumul mediu lunar al importurilor de module și celule din China a fost de numai aproximativ jumătate din volumul menționat.

(433)

De asemenea, având în vedere natura volatilă a pieței, creșterea suplimentară substanțială a importurilor ar putea fi evaluată în termeni relativi, mai degrabă decât în termeni absoluți. Pentru a evalua dacă există o creștere suplimentară substanțială a importurilor în termeni relativi, este necesar să se compare volumul importurilor cu consumul de pe piața Uniunii, de exemplu, scăderea consumului ar trebui să fie considerabil mai mare decât scăderea importurilor din China. Având în vedere că volumul importurilor de module și de celule din China în timpul perioadei de înregistrare s-a situat doar la jumătate față de cel din perioada de anchetă, scăderea consumului ar trebui să fie considerabil mai mare de 50 %. Deși nu sunt disponibile informații precise cu privire la consum în perioada de înregistrare, nu există indicii conform cărora consumul a scăzut cu mai mult de 50 %.

(434)

Din motivele expuse mai sus, criteriul referitor la o creștere suplimentară substanțială a importurilor nu este, prin urmare, îndeplinit. În consecință, s-a concluzionat că taxa antidumping definitivă nu se va percepe retroactiv înainte de data de aplicare a măsurilor provizorii.

(435)

Ca urmare a adoptării măsurilor antidumping provizorii, un grup de producători-exportatori cooperanți, inclusiv societățile lor afiliate din RPC și din Uniunea Europeană, împreună cu CCCME, au oferit un angajament comun de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Oferta de angajament a fost, de asemenea, susținută de către autoritățile chineze.

(436)

Comisia a examinat oferta și, prin Decizia 2013/423/UE, a acceptat oferta de angajament. Astfel cum s-a menționat deja în considerentele (3), (4) și (7) din respectiva decizie, pentru a evalua dacă angajamentul de preț elimină efectul prejudiciabil al dumpingului, Comisia a analizat toate modificările de durată ale condițiilor de piață modificate în ceea ce privește, printre altele, prețurile de export actuale și nivelul de eliminare a prejudiciului, care s-a constatat a fi mai mic decât nivelul dumpingului.

(437)

Ca urmare a Deciziei 2013/432/UE, producătorii-exportatori împreună cu CCCME au depus o notificare de modificare a ofertei lor inițiale de angajament. Ei au solicitat revizuirea angajamentului pentru a ține seama de excluderea plachetelor din definiția produsului, astfel cum este descris în considerentele (31) și (72). În plus, un număr de exportatori suplimentari, în termenul prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază, au solicitat să fie incluși în angajament.

(438)

Prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, Comisia a confirmat acceptarea angajamentului oferit de către exportatori enumerați în anexa la respectiva decizie, cu privire la taxele definitive.

—

încărcătoare solare care constau din mai puțin de șase celule, sunt portabile și furnizează energie electrică pentru dispozitive sau încarcă baterii;

—

produse fotovoltaice cu strat subțire;

—

produse fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin care sunt integrate permanent în produse electrice, în cazul în care produsele electrice au altă funcție decât generarea de energie electrică și în cazul în care aceste produse electrice consumă electricitatea generată de celula/celulele fotovoltaică/fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin integrată/integrate.

—

modulele sau panourile cu o tensiune de ieșire de maximum 50 V CC și o putere de ieșire de maximum 50 W exclusiv pentru utilizarea directă ca încărcătoare de baterii în sisteme cu aceleași caracteristici de tensiune și putere.

—

nu a exportat în Uniune produsul descris la alineatul (1) pe parcursul perioadei 1 iulie 2011 — 30 iunie 2012 (perioada de anchetă),

—

nu este afiliat niciunui exportator sau producător din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor antidumping impuse prin prezentul regulament;

—

a exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune,

(a)

o societate prevăzută în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE să fi fabricat, expediat și facturat produsele menționate mai sus, direct sau prin intermediul societății sale afiliate care figurează, de asemenea, în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, fie societăților sale afiliate din Uniune care acționează ca importator și pun mărfurile în liberă circulație în Uniune, fie primului client independent care acționează în calitate de importator și pune mărfurile în liberă circulație în Uniune;

(b)

astfel de importuri sunt însoțite de o factură privind angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația menționate în anexa III la prezentul regulament;

(c)

aceste importuri să fie însoțite de un certificat de angajament în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament; și

(d)

bunurile declarate și prezentate la vamă să corespundă exact descrierii din factura conformă cu angajamentul.

(a)

ori de câte ori se constată faptul că, în ceea ce privește importurile menționate la alineatul (1), una sau mai multe dintre condițiile menționate în alineatul respectiv nu sunt îndeplinite; sau

(b)

atunci când Comisia își retrage acceptul privind angajamentul în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 printr-un regulament sau o decizie care se referă la anumite tranzacții și declară nevalabile facturile relevante conforme cu angajamentul respectiv.