2

Pentru a îndeplini obiectivul de la punctul 1, prezentul IFRS:

3

…

4

O entitate care este societate-mamă trebuie să prezinte situații financiare consolidate. Prezentul IFRS se aplică tuturor entităților, cu excepția următoarelor situații:

27

Punctele B85A-B85M oferă îndrumările de aplicare aferente.

28

Atunci când evaluează dacă îndeplinește definiția descrisă la punctul 27, o entitate trebuie să analizeze dacă prezintă următoarele caracteristici tipice ale unei entități de investiții:

Absența uneia din aceste caracteristici tipice nu împiedică neapărat o entitate să fie clasificată drept entitate de investiții. O entitate de investiții care nu are toate aceste caracteristici tipice furnizează informațiile suplimentare prevăzute la punctul 9A din IFRS 12 Prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități.

29

În cazul în care datele și circumstanțele indică faptul că există modificări la unul sau la mai multe dintre cele trei elemente care alcătuiesc definiția unei entități de investiții, astfel cum sunt descrise la punctul 27, sau la caracteristicile tipice ale unei entități de investiții, astfel cum sunt descrise la punctul 28, o societate-mamă trebuie să reevalueze dacă este sau nu o entitate de investiții.

30

O societate-mamă care fie încetează să mai fie o entitate de investiții, fie devine o entitate de investiții trebuie să contabilizeze prospectiv modificarea statutului său de la data la care a avut loc schimbarea statutului (a se vedea punctele B100–B101).

31

32

Fără a aduce atingere cerințelor de la punctul 31, în cazul în care o entitate de investiții are o filială care furnizează servicii care au legătură cu activitățile de investiții ale entității de investiții (a se vedea punctele B85C–B85E), aceasta trebuie să consolideze acea filială în conformitate cu punctele 19–26 din prezentul IFRS și să aplice dispozițiile IFRS 3 pentru achiziționarea oricărei astfel de filiale.

33

O societate-mamă a unei entități de investiții trebuie să consolideze toate entitățile pe care le controlează, inclusiv pe cele care sunt controlate prin intermediul unei filiale a entității de investiții, cu excepția cazului în care însăși societatea-mamă este o entitate de investiții.

grup

…

entitate de investiții

O entitate care:

B85A

O entitate trebuie să ia în considerare toate faptele și circumstanțele, inclusiv obiectul de activitate și structura sa, atunci când evaluează dacă este o entitate de investiții. O entitate care prezintă cele trei elemente ale definiției unei entități de investiții prevăzute la punctul 27 este o entitate de investiții. Punctele B85B–B85M descriu mai detaliat elementele definiției.

B85B

Definiția unei entități de investiții prevede ca obiectul de activitate al entității să fie investițiile efectuate exclusiv pentru creșterea valorii capitalului și/sau pentru venituri din investiții (cum ar fi dividende, dobânzi sau venituri din chirii). Documentele care precizează care sunt obiectivele în materie de investiții ale entității, cum ar fi prospectul de emisiune al entității, publicațiile distribuite de către entitate și alte documente corporative sau de parteneriat, vor servi, de regulă, drept indicații privind obiectul de activitate al entității de investiții. Dovezile suplimentare pot include modul în care entitatea se prezintă altor părți (cum ar fi investitori potențiali sau entități potențiale în care să investească); de exemplu, o entitate poate să își prezinte activitatea drept furnizarea de investiții pe termen mediu pentru creșterea valorii capitalului. În schimb, o entitate care se prezintă pe sine ca un investitor al cărui obiectiv este acela de a dezvolta, de a produce sau de a comercializa în comun produse împreună cu entități în care a investit are un obiect de activitate care este incompatibil cu cel al unei entități de investiții, deoarece entitatea va obține profit din activitățile de dezvoltare, de producție sau de comercializare, precum și din investițiile sale (a se vedea punctul B85I).

B85C

O entitate de investiții poate furniza servicii conexe investițiilor (de exemplu, servicii de consiliere în materie de investiții, de gestionare a investițiilor, de sprijin pentru investiții și servicii administrative), fie direct, fie prin intermediul unei filiale, către terți, precum și către investitorii săi, chiar și în cazul în care aceste activități sunt importante pentru entitate.

B85D

O entitate de investiții poate participa, de asemenea, la următoarele activități conexe investițiilor, fie direct, fie prin intermediul unei filiale, în cazul în care aceste activități se desfășoară pentru a maximiza rentabilitatea investiției (creșterea valorii capitalului sau venituri din investiții) de la entități în care s-a investit și nu reprezintă o activitate economică substanțială separată sau o sursă separată, importantă, de venit pentru entitatea de investiții:

B85E

În cazul în care o entitate de investiții deține o filială care furnizează entității sau altor părți servicii sau activități conexe investițiilor, cum ar fi cele descrise la punctele B85C–B85D, aceasta trebuie să consolideze acea filială în conformitate cu punctul 32.

B85F

Planurile de investiții ale unei entității furnizează, de asemenea, dovezi ale obiectului său de activitate. O entitate de investiții se distinge de alte entități în special prin faptul că o entitate de investiții nu intenționează să își păstreze investițiile pe o perioadă nedeterminată; aceasta le păstrează o perioadă limitată. Deoarece investițiile în capitaluri proprii și în active nefinanciare au potențialul de a fi păstrate o perioadă nedeterminată, o entitate de investiții trebuie să aibă o strategie de ieșire care prezintă modul în care entitatea intenționează să realizeze creșterea valorii capitalului din cvasitotalitatea investițiilor sale în capitaluri proprii și în active nefinanciare. O entitate de investiții trebuie, de asemenea, să aibă o strategie de ieșire pentru orice instrumente de datorie care au potențialul de a fi păstrate pe o perioadă nedeterminată, de exemplu instrumentele de datorie perpetue. Nu este necesar ca entitatea să prezinte strategii de ieșire specifice pentru fiecare investiție, dar trebuie să identifice diferite strategii potențiale pentru diferite tipuri sau portofolii de investiții, inclusiv un interval de timp realist pentru retragerea din investiții. Mecanismele de ieșire care sunt instituite numai pentru cazurile de neîndeplinire a obligațiilor, cum ar fi o încălcare a contractului sau neexecutarea acestuia, nu sunt considerate strategii de ieșire în scopul prezentei evaluări.

B85G

Strategiile de ieșire pot diferi în funcție de tipul de investiție. Pentru investițiile în titluri de capital ale unor societăți necotate, exemplele de strategii de ieșire includ o ofertă publică inițială, un plasament privat, o vânzare comercială a unei întreprinderi, distribuiri (către investitori) de participații în capitalurile proprii în entități în care s-a investit și vânzări de active (inclusiv vânzarea activelor unei entități în care s-a investit, urmată de o lichidare a entității în care s-a investit). Pentru investițiile în capitaluri proprii care sunt tranzacționate pe o piață publică, exemplele de strategii de ieșire includ vânzarea investiției în cadrul unui plasament privat sau pe o piață publică. Pentru investițiile imobiliare, un exemplu de strategie de ieșire constă în vânzarea bunurilor imobiliare prin agenți imobiliari sau pe piața liberă.

B85H

O entitate de investiții poate avea o investiție într-o altă entitate de investiții care este creată în legătură cu aceasta din rațiuni juridice, de reglementare, fiscale sau din rațiuni comerciale similare. În acest caz, nu este necesar ca entitatea de investiții care este investitor să aibă o strategie de ieșire pentru investiția respectivă, cu condiția ca entitatea în care entitatea de investiții a investit să aibă strategii adecvate de ieșire pentru investițiile sale.

B85I

O entitate nu investește exclusiv în scopul creșterii valorii capitalului și/sau al veniturilor din investiții, în cazul în care entitatea sau un alt membru al grupului care conține entitatea (adică grupul care este controlat de către societatea-mamă finală a entității de investiții) obține sau își propune să obțină alte beneficii rezultate din investițiile entității care nu sunt la dispoziția altor părți care nu au legătură cu entitatea în care s-a investit. Astfel de beneficii includ:

B85J

O entitate de investiții poate avea o strategie de a investi în mai multe entități (în care s-a investit) din același sector de activitate, de pe aceeași piață sau din aceeași zonă geografică, pentru a profita de sinergiile care sporesc creșterea valorii capitalului și veniturile din investiții din partea respectivelor entități în care s-a investit. Fără a aduce atingere punctului B85I litera (e), o entitate nu își pierde dreptul de a fi clasificată drept entitate de investiții doar ca urmare a existenței unor schimburi comerciale reciproce între astfel de entități în care s-a investit.

B85K

Un element esențial al definiției unei entități de investiții este că aceasta măsoară și evaluează performanța cvasitotalității investițiilor sale pe baza valorii juste, deoarece prin utilizarea valorii juste se obțin informații mai relevante decât, de exemplu, prin consolidarea filialelor sale sau prin utilizarea metodei punerii în echivalență pentru interesele sale în entități asociate sau în asocieri în participație. Pentru a demonstra că îndeplinește acest element al definiției, o entitate de investiții:

B85L

Pentru a îndeplini cerința de la punctul B85K litera (a), o entitate de investiții:

B85M

O entitate de investiții poate avea unele active care nu implică investiții, cum ar fi un imobil care îi servește drept sediu social și echipamentele aferente, și poate avea, de asemenea, datorii financiare. Elementul privind evaluarea valorii juste din definiția unei entități de investiții de la punctul 27 litera (c) se aplică investițiilor unei entități de investiții. În consecință, o entitate de investiții nu trebuie să își evalueze la valoarea justă activele care nu implică investiții și datoriile.

B85N

Pentru a stabili dacă o entitate corespunde definiției unei entități de investiții, aceasta trebuie să analizeze dacă prezintă caracteristicile tipice ale unei entități de investiții (a se vedea punctul 28). Absența uneia sau a mai multora dintre aceste caracteristici tipice nu împiedică neapărat o entitate să fie clasificată drept entitate de investiții, însă indică faptul că este necesar un raționament suplimentar pentru a determina dacă entitatea este o entitate de investiții.

B85O

O entitate de investiții, de regulă, are mai multe investiții pentru a-și diversifica riscurile și a-și maximiza veniturile. O entitate poate deține un portofoliu de investiții în mod direct sau indirect, de exemplu prin deținerea unei singure investiții într-o altă entitate de investiții care deține la rândul său mai multe investiții.

B85P

Pot exista situații în care entitatea deține o singură investiție. Cu toate acestea, deținerea unei singure investiții nu împiedică neapărat o entitate să corespundă definiției unei entități de investiții. De exemplu, o entitate de investiții poate deține doar o singură investiție atunci când entitatea:

B85Q

De obicei, o entitate de investiții ar avea mai mulți investitori care își pun în comun fondurile pentru a avea acces la servicii de gestionare a investițiilor și la oportunități de investiții la care s-ar putea să nu aibă acces în mod individual. Faptul de a avea mai mulți investitori ar reduce probabilitatea ca entitatea sau ceilalți membri ai grupului care conține entitatea să obțină alte beneficii decât creșterea valorii capitalului sau veniturile din investiții (a se vedea punctul B85I).

B85R

În mod alternativ, o entitate de investiții poate fi formată dintr-un singur investitor sau pentru un singur investitor care reprezintă sau sprijină interesele unui grup mai larg de investitori (de exemplu, un fond de pensii, un fond de investiții publice sau un fond fiduciar familial).

B85S

De asemenea, ar putea exista momente când entitatea are, temporar, un singur investitor. De exemplu, o entitate de investiții poate avea numai un singur investitor atunci când entitatea:

B85T

De obicei, o entitate de investiții are mai mulți investitori care nu sunt părți afiliate (astfel cum sunt definite în IAS 24) entității sau altor membri ai grupului care conține entitatea. Faptul de a avea investitori neafiliați ar reduce probabilitatea ca entitatea sau ceilalți membri ai grupului care conține entitatea să obțină alte beneficii decât creșterea valorii capitalului sau veniturile din investiții (a se vedea punctul B85I).

B85U

Cu toate acestea, o entitate se poate totuși califica drept o entitate de investiții, chiar dacă investitorii săi sunt afiliați entității. De exemplu, o entitate de investiții poate institui, pentru un grup de angajați ai săi (cum ar fi personalul-cheie din conducere) sau pentru un alt investitor (alți investitori) care constituie părți afiliate, un fond „paralel” separat/distinct ce reflectă investițiile fondurilor de investiții principale ale entității. Acest fond „paralel” poate fi considerat drept entitate de investiții, chiar dacă toți investitorii săi sunt părți afiliate.

B85V

În general, o entitate de investiții este o entitate juridică distinctă, dar acest lucru nu este obligatoriu. Participațiile în capitalurile proprii ale unei entități de investiții sunt, de regulă, sub forma unor capitaluri proprii sau a unor interese similare (de exemplu, interese parteneriale), cărora le sunt atribuite cote proporționale din activele nete ale entității de investiții. Cu toate acestea, faptul de a avea diferite categorii de investitori, dintre care unele au drepturi numai la o anumită investiție sau la anumite grupuri de investiții sau care au cote proporționale diferite din activele nete, nu împiedică o entitate să fie entitate de investiții.

B85W

În plus, o entitate care are participații semnificative în capitalurile proprii sub formă de creanță care, în conformitate cu alte IFRS-uri aplicabile, nu corespunde definiției capitalurilor proprii, poate totuși să se califice drept o entitate de investiții, cu condiția ca titularii creanțelor să fie expuși rentabilității variabile în urma modificărilor valorii juste a activelor nete ale entității.

B100

Atunci când o entitate încetează să mai fie o entitate de investiții, aceasta trebuie să aplice IFRS 3 oricărei filiale care a fost anterior evaluată la valoarea justă prin profit sau pierdere în conformitate cu punctul 31. Data modificării statutului este data presupusă a achiziției. Valoarea justă a filialei la data presupusă a achiziției trebuie să reprezinte contrapartida presupusă transferată la evaluarea oricărui fond comercial sau câștig în urma unei cumpărări în condiții avantajoase care decurge din presupusa achiziție. Toate filialele trebuie să fie consolidate în conformitate cu punctele 19–24 din prezentul IFRS de la data modificării statutului.

B101

Atunci când o entitate devine o entitate de investiții, aceasta încetează să își consolideze filialele la data modificării statutului, cu excepția cazului în care o filială trebuie să continue să fie consolidată în conformitate cu punctul 32. Entitatea de investiții trebuie să aplice cerințele de la punctele 25 și 26 acelor filiale pe care încetează să le consolideze ca și cum pierduse controlul asupra acelor filiale la acea dată.

C1B

Documentul Entități de investiții (Amendamente la IFRS 10, IFRS 12 și IAS 27), publicat în octombrie 2012, a modificat punctele 2, 4, C2A, C6A și anexa A și a adăugat punctele 27–33, B85A–B85W, B100–B101 și C3A-C3F. O entitate trebuie să aplice amendamentele respective pentru perioade anuale care încep la 1 ianuarie 2014 sau ulterior. Se permite aplicarea înainte de această dată. În cazul în care o entitate aplică aceste amendamente mai devreme, aceasta trebuie să facă cunoscut acest fapt și să aplice toate amendamentele incluse în documentul Entități de investiții în același timp.

C2A

Fără a aduce atingere cerințelor de la punctul 28 din IAS 8, atunci când prezentul IFRS este aplicat pentru prima dată, și, ulterior, când amendamentele din documentul Entități de investiții aduse prezentului IFRS se aplică pentru prima dată, o entitate nu trebuie să prezinte decât informațiile cantitative prevăzute la punctul 28 litera (f) din IAS 8 pentru perioada anuală care a precedat data aplicării inițiale a prezentului IFRS („perioada imediat precedentă”). O entitate poate, de asemenea, să prezinte aceste informații pentru perioada curentă sau pentru perioade comparative anterioare, dar nu este obligată să facă acest lucru.

C3A

La data aplicării inițiale, o entitate trebuie să evalueze dacă este o entitate de investiții pe baza faptelor și a circumstanțelor existente la acea dată. În cazul în care, la data aplicării inițiale, o entitate concluzionează că este o entitate de investiții, trebuie să aplice cerințele de la punctele C3B–C3F, în locul celor de la punctele C5-C5A.

C3B

Cu excepția cazului în care o filială care este consolidată în conformitate cu punctul 32 (pentru care se aplică punctele C3 și C6 sau punctele C4–C4C, în funcție de relevanța lor), o entitate de investiții trebuie să își măsoare investiția în fiecare filială la valoarea justă prin profit sau pierdere ca și cum cerințele prezentului IFRS ar fi fost întotdeauna în vigoare. Entitatea de investiții trebuie să ajusteze retroactiv atât perioada anuală imediat precedentă datei aplicării inițiale, cât și capitalul propriu la începutul perioadei imediat precedente, pentru orice diferență dintre:

Valoarea cumulată a oricăror ajustări ale valorii juste recunoscută anterior în alte elemente ale rezultatului global trebuie să fie transferată în rezultatele reportate la începutul perioadei anuale imediat precedente datei aplicării inițiale.

C3C

Înainte de data adoptării IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă, o entitate de investiții trebuie să utilizeze sumele corespunzătoare valorii juste care au fost raportate anterior către investitori sau către conducere în cazul în care aceste sume reprezintă suma pentru care investiția ar fi putut fi schimbată între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective la data evaluării.

C3D

Dacă evaluarea unei investiții într-o filială în conformitate cu punctele C3B–C3C este imposibilă (conform definiției din IAS 8), o entitate de investiții trebuie să aplice cerințele prezentului IFRS la începutul primei perioade pentru care este posibilă aplicarea punctelor C3B–C3C, care poate fi perioada curentă. Investitorul trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală imediat precedentă datei aplicării inițiale, cu excepția cazului în care începutul primei perioade pentru care este posibilă aplicarea prezentului punct este perioada curentă. În acest caz, ajustarea la capitalurile proprii trebuie recunoscută la începutul perioadei curente.

C3E

În cazul în care o entitate de investiții a renunțat la o investiție într-o filială sau a pierdut controlul asupra acesteia înainte de data aplicării inițiale a prezentului IFRS, entitatea de investiții nu este obligată să facă ajustări ale contabilizării anterioare pentru filiala respectivă.

C3F

Dacă perioada în care o entitate aplică amendamentele din documentul Entități de investiții este ulterioară celei în care aceasta aplică IFRS 10 pentru prima dată, trimiterile la „data aplicării inițiale” de la punctele C3A–C3E se interpretează ca trimiteri la „începutul perioadei anuale de raportare pentru care amendamentele din documentul Entități de investiții (Amendamente la IFRS 10, IFRS 12 și IAS 27), publicate în octombrie 2012, sunt aplicate pentru prima dată”.

C6A

Fără a se aduce atingere trimiterilor la perioada anuală care precedă data aplicării inițiale („perioada imediat precedentă”) de la punctele C3B–C5A, o entitate poate prezenta, de asemenea, informații comparative ajustate pentru alte perioade anterioare prezentate, dar nu este obligată să facă acest lucru. În cazul în care o entitate prezintă informații comparative ajustate pentru alte perioade anterioare, toate trimiterile la „perioada imediat precedentă” de la punctele C3B–C5A se interpretează ca trimiteri la „prima perioadă comparativă ajustată prezentată”.

2

Pentru a îndeplini obiectivul de la punctul 1, o entitate trebuie să prezinte:

9A

9B

Atunci când o entitate devine sau încetează să mai fie o entitate de investiții, trebuie să indice schimbarea statutului de entitate de investiții și motivele schimbării. În plus, o entitate care devine o entitate de investiții trebuie să prezinte efectul schimbării statutului asupra situațiilor financiare pentru perioada prezentată, inclusiv:

19A

O entitate de investiții care, în conformitate cu IFRS 10, trebuie să aplice excepția de la consolidare și, în loc, trebuie să își contabilizeze investiția într-o filială la valoarea justă prin profit sau pierdere, trebuie să prezinte acest fapt.

19B

Pentru fiecare filială neconsolidată, o entitate de investiții trebuie să prezinte:

19C

În cazul în care o entitate de investiții este societatea-mamă a unei alte entități de investiții, societatea-mamă trebuie să prezinte, de asemenea, informațiile prevăzute la punctul 19B literele (a)–(c) pentru investițiile care sunt controlate de filiala entității de investiții. Prezentarea de informații poate fi asigurată prin includerea, în situațiile financiare ale societății-mamă, a situațiilor financiare ale filialei (sau ale filialelor) care conțin informațiile de mai sus.

19D

O entitate de investiții trebuie să prezinte:

19E

În cazul în care, în timpul perioadei de raportare, o entitate de investiții sau oricare dintre filialele sale a furnizat, fără a avea o obligație contractuală în acest sens, sprijin financiar sau de altă natură unei filiale neconsolidate (de exemplu, cumpărând active sau instrumente emise de filială sau oferind asistență filialei în vederea obținerii de sprijin financiar), entitatea trebuie să prezinte:

19F

O entitate de investiții trebuie să prezinte informații referitoare la orice angajament contractual care ar putea obliga entitatea sau filialele neconsolidate ale acesteia să furnizeze sprijin financiar unei entități controlate, structurate și neconsolidate, inclusiv referitoare la evenimente sau circumstanțe care ar putea expune entitatea raportoare la o pierdere (de exemplu, angajamente de furnizare de lichiditate sau factori de influențare a ratingului de credit, asociați cu obligații de a cumpăra active ale entității structurate sau de a furniza sprijin financiar).

19G

În cazul în care, pe parcursul perioadei de raportare, o entitate de investiții sau oricare dintre filialele neconsolidate ale acesteia a furnizat, fără a avea o obligație contractuală în acest sens, sprijin financiar sau de altă natură unei entități structurate neconsolidate pe care entitatea de investiții nu o controla și în cazul în care furnizarea de sprijin a avut ca rezultat exercitarea unui control de către entitatea de investiții asupra entității structurate, entitatea de investiții trebuie să prezinte o explicație cu privire la factorii relevanți care au determinat-o să ia decizia de a acorda acest sprijin.

21A

O entitate de investiții nu este obligată să prezinte informațiile prevăzute la punctul 21 literele (b) și (c).

25A

O entitate de investiții nu este obligată să prezinte informațiile prevăzute la punctul 24 pentru o entitate structurată neconsolidată, pe care o controlează și pentru care prezintă informațiile prevăzute la punctele 19A–19G.

—

entitate asociată

—

situații financiare consolidate

—

controlul asupra unei entități

—

metoda punerii în echivalență

—

grup

—

entitate de investiții

—

acord comun

—

…

C1B

Documentul Entități de investiții (Amendamente la IFRS 10, IFRS 12 și IAS 27), publicat în octombrie 2012, a modificat punctul 2 și anexa A și a adăugat punctele 9A-9B, 19A–19G, 21A și 25A. O entitate trebuie să aplice amendamentele respective pentru perioade anuale care încep la 1 ianuarie 2014 sau ulterior. Adoptarea mai devreme a acestora este permisă. În cazul în care o entitate aplică aceste amendamente mai devreme, entitatea trebuie să facă cunoscut acest fapt și să aplice toate amendamentele incluse în documentul Entități de investiții în același timp.

5

Următorii termeni sunt definiți în anexa A la IFRS 10 Situații financiare consolidate, în anexa A la IFRS 11 Acorduri comune și la punctul 3 din IAS 28 Investiții în entitățile asociate și asocierile în participație:

6

Situațiile financiare individuale sunt cele prezentate în plus față de situațiile financiare consolidate sau în plus față de situațiile financiare în care investițiile în entități asociate sau asocieri în participație sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență, în alte condiții decât cele stabilite la punctele 8-8A. Situațiile financiare individuale nu trebuie să fie anexate la aceste situații sau să le însoțească.

8A

O entitate de investiții căreia i se cere, în cursul perioadei curente și în toate perioadele comparative prezentate, să aplice excepția de la consolidare pentru toate filialele sale, în conformitate cu punctul 31 din IFRS 10, prezintă situații financiare individuale drept singurele sale situații financiare.

11A

Dacă o societate-mamă trebuie, în conformitate cu punctul 31 din IFRS 10, să își evalueze investiția într-o filială la valoarea justă prin profit sau pierdere în conformitate cu IFRS 9, aceasta trebuie, de asemenea, să își contabilizeze investiția într-o filială în același mod în situațiile sale financiare individuale.

11B

Atunci când o societate-mamă încetează să mai fie o entitate de investiții sau devine o entitate de investiții, aceasta trebuie să contabilizeze schimbarea de la data la care a avut loc schimbarea statutului, după cum urmează:

16A

17

18

…Dacă o entitate aplică prezentul standard mai devreme, entitatea trebuie să prezinte acest fapt și trebuie să aplice concomitent IFRS 10, IFRS 11, IFRS 12 și IAS 28 (astfel cum a fost modificat în 2011).

18A

Documentul Entități de investiții (Amendamente la IFRS 10, IFRS 12 și IAS 27), publicat în octombrie 2012, a modificat punctele 5, 6, 17 și 18 și a adăugat punctele 8A, 11A, 11B, 16A și 18B–18I. O entitate trebuie să aplice amendamentele respective pentru perioade anuale care încep la 1 ianuarie 2014 sau ulterior. Adoptarea mai devreme a acestora este permisă. În cazul în care o entitate aplică aceste amendamente mai devreme, entitatea trebuie să facă cunoscut acest fapt și să aplice toate amendamentele incluse în documentul Entități de investiții în același timp.

18B

În cazul în care, la data aplicării inițiale a amendamentelor din documentul Entități de investiții (care, în sensul prezentului IFRS, este începutul perioadei anuale de raportare pentru care aceste amendamente sunt aplicate pentru prima dată), o societate-mamă concluzionează că este o entitate de investiții, ea trebuie să aplice punctele 18C–18I pentru investiția sa într-o filială.

18C

La data aplicării inițiale, o entitate de investiții care, anterior, și-a evaluat la cost investiția într-o filială trebuie, în schimb, să evalueze investiția respectivă la valoarea justă prin profit sau pierdere ca și cum cerințele prezentului IFRS ar fi fost întotdeauna în vigoare. Entitatea de investiții trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală imediat precedentă datei aplicării inițiale și trebuie să ajusteze rezultatele reportate la începutul perioadei imediat precedente pentru orice diferență dintre:

18D

La data aplicării inițiale, o entitate de investiții care și-a evaluat anterior investiția într-o filială la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global trebuie să continue să evalueze investiția respectivă la valoarea justă. Valoarea cumulată a oricărei ajustări a valorii juste recunoscută anterior în alte elemente ale rezultatului global trebuie să fie transferate în rezultatul reportat la începutul perioadei anuale imediat precedente datei aplicării inițiale.

18E

La data aplicării inițiale, o entitate de investiții nu trebuie să facă ajustări ale contabilizării anterioare pentru un interes într-o filială pe care, în prealabil, o alesese pentru a o evalua la valoarea justă prin profit sau pierdere în conformitate cu IFRS 9, astfel cum se permite la punctul 10.

18F

Înainte de data adoptării IFRS 13 Evaluare la valoarea justă, o entitate de investiții trebuie să utilizeze sumele corespunzătoare valorii juste raportate anterior către investitori sau către conducere, în cazul în care aceste sume reprezintă suma pentru care investiția ar fi putut fi schimbată între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective la data evaluării.

18G

Dacă evaluarea investiției în filială în conformitate cu punctele 18C–18 F este imposibilă (conform definiției din IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori), o entitate de investiții trebuie să aplice dispozițiile prezentului IFRS la începutul primei perioade pentru care este posibilă aplicarea punctelor 18C–18F, care ar putea fi perioada curentă. Investitorul trebuie să ajusteze retroactiv perioada anuală imediat precedentă datei aplicării inițiale, cu excepția cazului în care începutul primei perioade pentru care este posibilă aplicarea prezentului punct este perioada curentă. În cazul în care data la care este posibil ca entitatea de investiții să evalueze valoarea justă a filialei este anterioară începutului perioadei imediat precedente, investitorul trebuie să își ajusteze capitalurile proprii la începutul perioadei imediat precedente pentru orice diferență dintre:

Dacă prima perioadă pentru care este posibilă aplicarea prezentului punct este perioada curentă, ajustarea capitalurilor proprii trebuie să fie recunoscută la începutul perioadei curente.

18H

În cazul în care o entitate de investiții a renunțat la o investiție într-o filială sau a pierdut controlul asupra acesteia înainte de data aplicării inițiale a amendamentelor din documentul Entități de investiții, entitatea de investiții nu este obligată să facă ajustări ale contabilizării anterioare pentru investiția respectivă.

18I

Fără a se aduce atingere trimiterilor la perioada anuală imediat precedentă datei aplicării inițiale („perioada imediat precedentă”) de la punctele 18C–18G, o entitate poate, de asemenea, să prezinte informații comparative ajustate pentru orice perioade anterioare prezentate, dar nu este obligată să facă acest lucru. În cazul în care o entitate prezintă informații comparative ajustate pentru o perioadă anterioară, toate trimiterile la „perioada imediat precedentă” de la punctele 18C–18G se interpretează ca trimiteri la „prima perioadă comparativă ajustată prezentată”. Dacă o entitate prezintă informații comparative neajustate pentru o perioadă anterioară, aceasta trebuie să identifice în mod clar informațiile care nu au fost ajustate, să precizeze că au fost pregătite pe baza unor norme diferite și să explice aceste norme.