9.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 150/78

(1)

Prin scrisoarea din 26 mai 2009, înregistrată la 16 iunie 2009, Comisia a primit o reclamație cu privire la o presupusă acordare a unui ajutor de stat pentru Hammar Nordic Plugg AB prin vânzarea unei proprietăți publice sub prețul pieței de către municipalitatea Vänersborg.

(2)

La 27 octombrie 2009, Comisia a trimis autorităților naționale o versiune neconfidențială a reclamației. Suedia a răspuns prin scrisoarea din 30 noiembrie 2009, înregistrată în aceeași zi.

(3)

La 9 martie 2010, Comisia a solicitat informații suplimentare, și Suedia a răspuns prin scrisoarea din 20 aprilie 2010.

(4)

La 11 mai 2010, Comisia a primit informațiile prezentate de Chips AB.

(5)

Prin scrisoarea din data de 27 octombrie 2010, Comisia a notificat Suediei că a decis să inițieze procedura stabilită la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (2) („TFUE”) cu privire la ajutor. Decizia Comisiei de inițiere a procedurii („decizia de inițiere”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3). Comisia a invitat părțile terțe interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutor.

(6)

Prin scrisoarea din 23 noiembrie 2010, Suedia a solicitat prelungirea termenului de prezentare a observațiilor cu privire la decizia de inițiere.

(7)

Prin scrisorile din 15 și 17 decembrie 2010, autoritățile suedeze au prezentat Comisiei observațiile lor. Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2011, Hammar Nordic Plugg AB a prezentat observațiile sale Comisiei.

(8)

Pentru a primi un răspuns de la autoritățile suedeze, la data de 1 februarie 2011, Comisia a trimis acestora observațiile primite de la Hammar Nordic Plugg AB.

(9)

La 1 iunie 2011, Comisia a trimis o nouă solicitare de a primi informații, Suedia a răspuns prin scrisoarea din 29 iunie 2011 și a trimis clarificări suplimentare prin e-mailurile din 12 septembrie 2011 și, respectiv, 30 septembrie 2011.

(10)

La 6 iunie 2011, Comisia a trimis un chestionar firmei Chips AB, însă compania nu a răspuns direct. Cu toate acestea, Chips AB a trimis unele informații autorităților suedeze, care le-au încorporat în observațiile menționate anterior, la 12 septembrie 2011.

(11)

La 19 octombrie 2011, a avut loc o reuniune între serviciile Comisiei și reprezentanții Hammar Nordic Plugg AB.

(12)

Prin e-mailul din data de 3 noiembrie 2011, Hammar Nordic Plugg AB a prezentat Comisiei observații suplimentare. La 4 noiembrie 2011, Comisia a transmis aceste informații autorităților suedeze, urmând ca acestea să prezinte observații. La 28 noiembrie 2011, Suedia a confirmat că autoritățile nu au nicio observație.

(13)

Beneficiarul măsurii este Hammar Nordic Plugg AB („Hammar”). Hammar este o societate cu răspundere limitată, obiectul de activitate al acesteia fiind închirieri de proprietăți și gestionare de bunuri imobiliare. Societatea are sediul în Trollhättan, provincia Västra Götaland (Suedia). Societatea Hammar este deținută integral de societatea-mamă Hammar Nordic Fastigheter AB, care, la rândul ei, este deținută integral de o persoană privată, Anders Hammar (4).

(14)

Municipalitatea Vänersborg („municipalitatea”) este situată în provincia Västra Götaland din Suedia, în apropiere de Norvegia. Conform hărții ajutoarelor regionale a Suediei pentru perioada 2007-2013, municipalitatea nu se află în zona asistată.

(15)

Fastighets AB Vänersborg („FABV”) este o societate imobiliară deținută integral de către municipalitate.

(16)

Topp Livsmedel („Topp”) aparținea de Chips AB (5), o divizie a grupului de afaceri Orkla ASA („Orkla”).

(17)

Proprietatea care face obiectul măsurii („întreprinderea”) este formată din două terenuri, un loc de producție, bunuri mobile și drepturi de proprietate intelectuală (de exemplu, mărci comerciale). Proprietatea se află în Brålanda, o comunitate mică în cadrul municipalității. Până în 2007, Topp a produs legume congelate în întreprindere, având aproximativ 30 de angajați.

(18)

Prin scrisoarea din 26 mai 2009, Comisia a primit o plângere cu privire la o așa-zisă alocare de ajutor de stat prin vânzarea proprietății publice (întreprinderea) sub prețul pieței.

(19)

Faptele sunt prezentate în continuare. La sfârșitul anului 2007, Chips AB a anunțat că va opri producția la Topp și a început procedura de vânzare a întreprinderii.

(20)

La 13 februarie 2008, municipalitatea – prin intermediul FABV – a cumpărat de la Chips AB întreprinderea menționată anterior, contra sumei de 17 milioane SEK (1,7 milioane EUR) (6).

(21)

La aceeași dată, FABV a încheiat două contracte cu Hammar. Primul a fost un contract de închiriere, prin care FABV a închiriat integral întreprinderea către Hammar (7). Al doilea contract reprezenta o opțiune ce permitea ca Hammar să cumpere întreprinderea de la FABV contra sumei stabilite la 8 milioane SEK (0,8 milioane EUR), la orice dată între 1 martie 2008 și 28 februarie 2010. Hammar a făcut uz de această opțiune și, la 11 august 2008, a cumpărat întreprinderea de la FABV, contra sumei stabilite.

(22)

Prin contractul din 1 martie 2008, Hammar a subînchiriat cea mai mare parte din întreprindere unor antreprenori locali, contra unei chirii (8) mai mari decât cea convenită între FABV și Hammar. În plus, drept condiție pentru semnarea contractului de închiriere, antreprenorii locali au solicitat să se prevadă o opțiune de cumpărare în viitor a întreprinderii, în cazul în care Hammar devine proprietarul acesteia. Contractul privind opțiunea a fost semnat la aceeași dată, astfel încât antreprenorii locali au beneficiat de dreptul de a achiziționa întreprinderea contra sumei de 40 de milioane SEK (4 milioane EUR).

(23)

La 2 septembrie 2008 a fost încheiat un contract între Hammar și antreprenorii locali privind vânzarea întreprinderii către aceștia din urmă, contra prețului convenit de 40 de milioane SEK.

(24)

Comisia avea motive să considere că vânzarea întreprinderii de către FABV în favoarea Hammar implica un ajutor de stat. Prin urmare, la 27 octombrie 2010, Comisia a inițiat procedura de investigare formală cu privire la tranzacția menționată (9).

(25)

Suedia și Hammar au prezentat observații cu privire la inițierea procedurii oficiale de investigare.

(26)

În opinia Suediei, vânzarea întreprinderii de către FABV în favoarea Hammar nu constituie un ajutor de stat. Suedia susține că singurul obiectiv al municipalității atunci când a cumpărat întreprinderea prin intermediul FABV a fost de a asigura continuarea producției și menținerea locurilor de muncă. Întrucât nu avea intenția de a efectua operațiuni pe cont propriu, municipalitatea a optat pentru soluția propusă de Hammar, și anume un contract de închiriere cu opțiunea de cumpărare. De asemenea, Suedia subliniază că opțiunea acordată Hammar necesita o injecție de capital pentru FABV în valoare de 9 milioane SEK (0,9 milioane EUR) din bugetul municipalității pentru a se acoperi pierderea care ar apărea dacă Hammar ar recurge la opțiune.

(27)

Hammar susține că achiziționarea întreprinderii de către FABV de la Chips AB s-a efectuat la un preț excesiv de mare, care ar putea implica un ajutor de stat pentru Orkla. În plus, Hammar susține că achiziționarea întreprinderii de la FABV s-a efectuat în condițiile pieței și că vânzarea nu a afectat schimburile comerciale dintre statele membre și nici nu a denaturat concurența.

(28)

Pentru a-și susține afirmațiile, Hammar a prezentat o evaluare ex post a valorii întreprinderii, datată 20 ianuarie 2011, întocmită de PricewaterhouseCoopers („raportul PwC”). În raport se afirmă că gradul de incertitudine la estimarea prețului pieței pentru acest tip de proprietate este așa de mare, încât s-ar putea spune că prețul a fost aproape de condițiile pieței de fiecare dată când a fost vândută întreprinderea (și anume, achiziționarea de la Chips AB de către FABV, vânzarea ulterioară către Hammar și, în final, vânzarea de către Hammar antreprenorilor locali). În special, în legătură cu vânzarea de către FABV în favoarea Hammar și, ulterior, vânzarea către antreprenorii locali, în raportul PwC se susține că prețurile plătite erau conforme cu piața, având în vedere condițiile financiare prevăzute de cele două contracte de închiriere (și anume, între FABV și Hammar, pe de o parte, și între Hammar și antreprenorii locali, pe de altă parte).

(29)

La reuniunea din 19 octombrie 2011 cu serviciile Comisiei și în informațiile suplimentare prezentate Comisiei la 3 noiembrie 2011, Hammar a susținut că, la data la care municipalitatea și Hammar conveniseră ca Hammar să beneficieze de opțiunea achiziționării întreprinderii contra sumei de 8 milioane SEK, nu existau alte oferte pentru întreprindere, astfel încât prețul respectiv trebuie considerat prețul pieței, indiferent de orice alte evaluări care, incontestabil, sunt ipotetice.

(30)

La 3 noiembrie 2011, Hammar a prezentat Comisiei un raport elaborat de Copenhagen Economics A/S (10) („Copenhagen Economics”) cu privire la un posibil impact asupra schimburilor comerciale între statele membre al achiziționării întreprinderii de către FABV de la Chips AB, precum și al vânzării ulterioare a întreprinderii către Hammar. În raport se conchide că prima tranzacție ar fi putut să afecteze comerțul în interiorul Uniunii, întrucât vânzătorul, Chips AB, este o companie internațională – filiala din Finlanda a Grupului norvegian Orkla – care concurează pe o piață internațională. Dimpotrivă, în raport se argumentează că vânzarea întreprinderii de către FABV în favoarea Hammar nu avea impact sau impactul ar fi fost nesemnificativ asupra comerțului în interiorul Uniunii, întrucât Hammar desfășoară activități numai la nivel local și nu interacționează cu concurenți internaționali pe piața relevantă (piețele relevante).

(31)

Pentru a se stabili dacă vânzarea facilității de către FABV în favoarea Hammar a inclus un ajutor de stat, trebuie să se facă o evaluare pe baza articolului 107 alineatul (1) din TFUE, conform căruia „Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(32)

Comisia observă că beneficiarul măsurii – Hammar – are calitatea de întreprindere, întrucât desfășoară activități economice, oferind pe piață servicii imobiliare și servicii conexe în domeniul imobiliar.

(33)

Tranzacția a fost încheiată de municipalitate prin intermediul FABV. FABV este deținută integral de municipalitate, care acoperă pierderile potențiale ale FABV din propriul buget. Consiliul de administrație al FABV este alcătuit din membri ai consiliului de conducere al municipalității. Astfel, deciziile FABV sunt imputabile statului și, în măsura în care au implicații financiare, ele includ utilizarea resurselor de stat. În plus, municipalitatea a fost implicată fără nici un dubiu în această tranzacție, întrucât opțiunea acordată Hammar necesita o injecție de capital în favoarea FABV în valoare de 9 milioane SEK din bugetul municipalității pentru a se acoperi pierderea care ar apărea dacă Hammar ar recurge la opțiune. În această privință, Comisia concluzionează că vânzarea întreprinderii în favoarea Hammar a implicat resurse de stat.

(34)

Având în vedere că tranzacția a fost în favoarea unei anumite întreprinderi (și anume, Hammar), măsura trebuie considerată ca fiind selectivă.

(35)

Măsura denaturează sau are potențialul de a denatura concurența și de a afecta comerțul în interiorul Uniunii și în Spațiul Economic European („comerțul SEE”) în sensul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la ajutorul de stat. Pentru a susține argumentul conform căruia avantajul selectiv pe care l-a implicat vânzarea întreprinderii în favoarea Hammar nu a avut un impact asupra comerțului ori a avut un impact nesemnificativ, raportul întocmit de Copenhagen Economics (a se vedea considerentul 30) susține că Hammar este activă numai la nivelul pieței locale. Cu toate acestea, efectul potențial asupra comerțului nu depinde de posibilitatea ca un anumit beneficiar de ajutor să fie activ sau nu la nivel internațional sau doar național, ci de faptul ca bunurile sau serviciile pe care le comercializează țin ori ar putea să țină de comerțul din Uniunea Europeană (11). În acest caz, criteriul este îndeplinit, având în vedere că serviciile imobiliare și serviciile conexe în domeniul imobiliar intră în sfera comerțului și investițiilor din Uniunea Europeană, fapt care, în cazul analizat, este justificat de faptul că fostul proprietar (Chips AB) al întreprinderii este filiala cu sediul în Finlanda a Orkla, grup care desfășoară activități la scară internațională. Acest lucru constituie o dovadă a interesului transfrontalier pentru acest activ, și anume întreprinderea în cauză; acest activ nu este un teren viran, ci un loc în care se desfășoară o activitate productivă operațională în sectorul alimentelor congelate.

(36)

Prin urmare, în opinia Comisiei, chiar dacă Hammar operează exclusiv la nivel local, compania este activă pe o piață unde nu se poate exclude impactul asupra comerțului și concurenței în Uniunea Europeană și în SEE. Astfel, argumentele prezentate de Hammar nu oferă Comisiei niciun motiv să se abată de la convingerile preliminare ale deciziei de inițiere cu privire la acest criteriu.

(37)

Prin urmare, singurul criteriu al definiției privind ajutorul de stat care face obiectul discuției este întrebarea dacă vânzarea întreprinderii de către FABV a conferit un avantaj pentru Hammar. Pe baza informațiilor disponibile, Comisia consideră că FABV a vândut întreprinderea în favoarea Hammar la un preț sub valoarea ei de piață, lucru pe care este puțin probabil să-l facă un investitor privat pe piață, astfel încât s-a acordat un avantaj în favoarea Hammar.

(38)

Cazul de față se referă la vânzarea anumitor active din proprietatea publică unei întreprinderi private. Unele dintre aceste active sunt bunuri imobiliare (teren și clădiri) și, pentru a evalua prezența ajutorului în aceste cazuri, Comisia pune în aplicare Comunicarea Comisiei privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice (12) („Comunicarea”). Atunci când vânzarea implică alte tipuri de active, Comisia pune în aplicare criteriul operatorului privat în economia de piață, prin urmare evaluează dacă vânzătorul public s-a comportat ca un investitor care operează într-o economie de piață. Cu toate acestea, întrucât Comunicarea are la bază același criteriu al operatorului privat în economia de piață, din motive de simplificare Comisia va face trimitere la Comunicare pentru a evalua integral tranzacția (13).

(39)

În special, conform punctului II.1 din Comunicare, existența unui ajutor de stat în favoarea cumpărătorului este exclusă automat atunci când vânzarea respectă „o procedură de licitație suficient de bine mediatizată, deschisă și necondiționată, comparabilă cu o vânzare publică, în cadrul căreia se acceptă cea mai bună ofertă sau unica ofertă”. În conformitate cu informațiile obținute de Comisie, rezultă că FABV nu a organizat nicio procedură de licitație pentru vânzarea întreprinderii în cauză. Prin urmare, prezența ajutorului de stat nu poate fi exclusă automat, din acest motiv.

(40)

Hammar argumentează că prețul de 8 milioane SEK reflectă valoarea de piață a întreprinderii, întrucât la data la care s-a convenit opțiunea nu existau alte oferte. Cu toate acestea, Comisia constată că vânzarea întreprinderii de către municipalitate nu a fost transparentă și deschisă altor ofertanți. În consecință, prețul la care a fost vândută întreprinderea nu permite Comisiei să tragă o concluzie cu privire la valoarea de piață reală a întreprinderii (14). În plus, Comisia constată că FABV a cumpărat întreprinderea contra sumei de 17 milioane SEK la 13 februarie 2008, și la aceeași dată a convenit să ofere o opțiune de cumpărare în favoarea Hammar pentru un preț mult mai mic, de 8 milioane SEK.

(41)

Punctul II. 2 litera (a) din Comunicare prevede că, atunci când vânzarea are loc fără să se recurgă la o procedură de ofertare fără condiții, „trebuie efectuată o evaluare independentă de către unul sau mai mulți evaluatori independenți ai activelor înainte de negocierea vânzării, pentru a se stabili valoarea de piață pe baza indicatorilor de piață general acceptați și a standardelor de evaluare general admise”. Comisia constată că FABV nu a solicitat o evaluare independentă a întreprinderii înainte de negocierile de vânzare.

(42)

Cu toate acestea, în pofida absenței unei proceduri de licitație deschisă și necondiționată și a unei evaluări independente înaintea negocierilor de vânzare, valoarea de piață a întreprinderii, astfel cum a fost vândută de FABV întreprinderii Hammar, poate fi dedusă din alte informații disponibile.

(43)

Într-adevăr, atunci când întreprinderea a fost pusă în vânzare la sfârșitul anului 2007, Chips AB a încredințat companiei Colliers International (15) întocmirea unui memorandum de vânzare a întreprinderii. Colliers International a indicat un preț de vânzare de 27 de milioane SEK (2,7 milioane EUR) doar pentru domeniul imobiliar, cu alte cuvinte nu sunt incluse bunurile mobile și drepturile de proprietate intelectuală. După cum s-a menționat în decizia de inițiere, Comisia consideră că aceasta este o estimare rezonabilă a prețului pieței, întrucât (i) estimarea a fost obținută înainte de negocierile de vânzare; (ii) a fost comandată de Chips AB în contextul vânzării întreprinderii, în care Chips AB nu ar fi avut, în mod justificat, niciun alt interes decât acela de a obține o estimare corectă a valorii de piață; (iii) studiul a fost efectuat de un terț independent față de vânzător și cumpărător; și (iv) Colliers International are o vastă experiență în sectorul imobiliar. Cu toate acestea, Hammar contestă opinia preliminară a Comisiei – faptul că evaluarea a fost independentă – întrucât evaluarea a fost contractată de către vânzător. Hammar consideră, de asemenea, faptul că ipotezele prezentate de Colliers International nu au fost realiste (printre altele, a indicat o rată de neocupare de numai 10 %), din punct de vedere al situației întreprinderii la data tranzacției.

(44)

Un alt indicator al prețului de piață al întreprinderii este arătat în evaluarea efectuată de Swedbank Kommersiella Fastigheter (16) („Swedbank”), în iunie 2008. Scopul evaluării, efectuată în numele antreprenorilor locali care, ulterior, au cumpărat întreprinderea, a fost contractarea unui împrumut pentru cumpărarea întreprinderii. Swedbank a estimat valoarea de piață a întreprinderii la 30 milioane SEK (3 milioane EUR), chiar dacă clădirile evaluate erau mai mici decât suprafața totală a întreprinderii (17). Ipoteza utilizată de Swedbank privind rata de neocupare era de 35 %, în timp ce toate celelalte ipoteze erau comparabile cu cele aplicate de Colliers International.

(45)

Raportul PwC cuprinde o serie de estimări ale valorii de piață a întreprinderii, în funcție de data la care a fost vândută. De exemplu, raportul conchide că valoarea întreprinderii la data vânzării de către Chips AB către FABV era de aproximativ 9 milioane SEK, și de aproximativ 5,5 milioane SEK (0,55 milioane EUR) la data când a fost închiriată de FABV de la Hammar, la aceeași dată (13 februarie 2008). Raportul PwC include o a treia estimare a valorii de piață a întreprinderii la data la care Hammar a închiriat-o antreprenorilor locali (1 martie 2008), de aproximativ 21 de milioane SEK (2,1 milioane EUR).

(46)

Comisia notează într-o primă instanță că raportul PwC prezintă cifre divergente privind valoarea de piață a întreprinderii pe o perioadă scurtă de timp. Având în vedere că valoarea de piață a bunului imobiliar arată o tendință relativ constantă pe termen scurt, cu excepția apariției unor împrejurări excepționale, Comisia are serioase îndoieli cu privire la unele dintre evaluările prezentate în raportul PwC, în special din perspectiva faptului că toate operațiunile au avut loc într-o perioadă de timp foarte scurtă.

(47)

În legătură cu primele două evaluări ale întreprinderii, prezentate în raportul PwC (9 milioane SEK și, respectiv, 5,5 milioane SEK), Comisia a ajuns la concluzia că cele două estimări par să fie nerealiste, dacă sunt comparate cu estimările din aceeași perioadă efectuate de Colliers International și de Swedbank. Pe de o parte, în legătură cu estimarea de 5,5 milioane SEK, Comisia constată că PwC își întemeiază evaluarea pe fluxurile de numerar rezultate din chiriile plătite FABV de către Hammar în baza contractului de închiriere a întreprinderii, chirii pe care însuși PwC le recunoaște ca fiind foarte mici comparativ cu profitul normal aferent unei capacități industriale comparabile. Acest lucru este foarte izbitor atunci când se face o comparație cu chiriile pe care Hammar le-a perceput câteva zile mai târziu antreprenorilor locali, de aproximativ șapte ori mai mari (a se vedea notele de subsol 7 și 8). Din această perspectivă, Comisia consideră chiriile stabilite pentru Hammar ca fiind sub prețul pieței. Astfel, Comisia consideră că evaluarea la 5,5 milioane SEK, ce are la bază un nivel al veniturilor din chirii sub nivelul pieței, nu reflectă adevărata valoare de piață a întreprinderii în cauză. Pe de altă parte, estimarea la 9 milioane SEK se bazează pe o rată de neocupare de 100 % în primii doi ani de posesiune asupra întreprinderii, rată care ulterior a scăzut la 75 % în anul 3 și la 50 % în anul 4, rămânând la 60 % în restul perioadei de evaluare. Cu toate acestea, rata de neocupare estimată nu ține seama de faptul că, la data vânzării, se știa că antreprenorii locali erau pregătiți să ia cu chirie întreprinderea și că, în consecință, valoarea care se evalua era valoarea unei întreprinderi cu un chiriaș.

(48)

A treia estimare din raportul PwC situează valoarea de piață a întreprinderii la data la care Hammar a vândut-o antreprenorilor locali, și anume la aproximativ 21 de milioane SEK, chiar dacă clădirile care au făcut obiectul evaluării sunt puțin mai mici decât suprafața totală a întreprinderii (a se vdea nota de subsol 17). În esență, această estimare se bazează pe aceeași metodologie aplicată de Colliers International și Swedbank în estimările lor, și utilizează ca ipoteză principală termenii contractului de închiriere dintre Hammar și antreprenorii locali, adică termenii contractului efectiv aplicabil la data vânzării. De asemenea, trebuie arătat că termenii contractului de închiriere erau considerați a fi în conformitate cu piața, în special pentru că erau conveniți între doi operatori privați pe piață, aparent din motive de natură pur economică. Prin urmare, Comisia consideră drept plauzibilă a treia estimare a valorii de piață, prezentată în raportul PwC, a întreprinderii în cauză.

(49)

Prin urmare, indiferent de estimarea aleasă cu privire la valoarea de piață a întreprinderii (estimarea Colliers International, estimarea Swedbank sau a treia estimare din raportul PwC), este clar că prețul de 8 milioane SEK la care FABV a vândut întreprinderea în favoarea Hammar era mult sub prețul pieței și, în consecință, a acordat un avantaj societății Hammar.

(50)

Întrucât au fost întrunite toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, Comisia conchide că măsura evaluată constituie ajutor de stat. În plus, având în vedere că măsura de ajutor de stat a fost acordată beneficiarului fără autorizarea prealabilă de către Comisie, aceasta constituie ajutor de stat ilegal.

(51)

Pentru beneficiar, avantajul conferit va corespunde diferenței dintre prețul plătit de Hammar, de 8 milioane SEK, și prețul de piață al întreprinderii.

(52)

La stabilirea prețului de piață al întreprinderii, Comisia va examina posibilele alternative și estimări disponibile, și anume: (i) suma de 17 milioane SEK plătită efectiv FABV societății Chips AB la 18 februarie 2008; (ii) suma de 40 de milioane SEK plătită efectiv de antreprenorii locali societății Hammar; (iii) suma de 27 de milioane SEK estimată de Colliers International înainte de vânzare; (iv) suma de 30 de milioane SEK estimată de Swedbank în iunie 2008; și (v) evaluarea la 21 de milioane SEK, prezentată în raportul PwC.

(53)

Comisia consideră că suma de 17 milioane SEK plătită de FABV societății Chips AB la data cumpărării întreprinderii în cauză nu constituie o dovadă incontestabilă a valorii de piață. În decizia de inițiere a procedurii, Comisia explicat deja că Chips AB a acceptat un preț mai mic decât valoarea de piață estimată a întreprinderii, întrucât a vrut să evite prejudicierea reputației sale în mediul corporatist dacă întreprinderea ar fi fost închisă și dacă s-ar fi pierdut locuri de muncă. De asemenea, Chips AB a dorit să profite de oportunitatea unei vânzări rapide pentru a încheia situația contabilă a operațiunilor sale legate de societatea Topp. Un operator privat pe piață care nu ar fi suportat astfel de constrângeri (specifice Chips AB) ar fi cerut un preț mai mare. Din aceste motive, Comisia nu consideră necesar să răspundă la argumentul societății Hammar (prezentat sintetic în considerentul 27 din prezenta decizie) și care, în plus, se referă la un aspect care nu este analizat în investigarea oficială.

(54)

Pe baza informațiilor primite în cursul procedurii oficiale de investigare, Comisia a constatat, de asemenea, că suma de 40 de milioane SEK convenită cu antreprenorii locali nu pare să fie un echivalent valabil pentru prețul de piață al întreprinderii, întrucât antreprenorii au finanțat această sumă parțial printr-un credit bancar, și parțial printr-un împrumut chiar de la Hammar. Finanțarea de mari proporții acordată de vânzător (care, în același timp, este creditorul operațiunii) și riscul aferent creditului pe care îl suportă nu susțin în mod direct argumentul conform căruia prețul de 40 de milioane SEK reprezintă valoarea financiară reală a întreprinderii. Astfel, prețul nominal plătit în cadrul acestei operațiuni nu constituie o dovadă incontestabilă a prețului care ar fi fost plătit pentru întreprindere într-o vânzare în condiții de piață, dar constituie cu siguranță un indiciu că prețul de 8 milioane SEK nu reflectă valoarea de piață a întreprinderii în cauză. Astfel, cele două opțiuni au fost stabilite într-o perioadă mai mică de 3 săptămâni, și o asemenea diferență de prețuri într-o perioadă scurtă de timp confirmă că această sumă nu a reflectat prețul de piață.

(55)

În ceea ce privește estimările efectuate de Colliers International și Swedbank, Comisia nu vede, în principiu, niciun motiv de a se îndoi că acestea au fost independente și au fost întocmite în conformitate cu standardele general acceptate. Cu toate acestea, Comisia recunoaște că aceste estimări nu sunt comparabile imediat, întrucât unele dintre ipotezele care stau la baza evaluărilor sunt divergente. Pe baza informațiilor disponibile, Comisia nu poate fi absolut sigură dacă estimările oferă sau nu cea mai fiabilă reflectare a valorii reale de piață a întreprinderii, întrucât se bazează pe ipoteze și comparații cu alte operațiuni de pe piață, nu pe operațiunile în care este implicată întreprinderea în cauză.

(56)

După o analiză, Comisia consideră că este adecvat să se utilizeze valoarea de piață din cea de a treia estimare prezentată în raportul PwC. După cum se arată în considerentul 48, Comisia recunoaște că estimarea – deși este efectuată după ce au avut loc operațiunile – se întemeiază pe cifre privind fluxul de numerar ce rezultă dintr-un contract de închiriere care a existat în mod real (contractul dintre Hammar și antreprenorii locali), astfel încât are la bază observații concrete privind piața. În această privință, estimarea de 21 de milioane SEK constituie o estimare plauzibilă, deși prudentă, a valorii de piață a întreprinderii, dacă o comparăm cu estimările efectuate de Colliers International și de Swedbank. În plus, Comisia constată că, la 13 februarie 2008, Hammar a încheiat un contract cu opțiunea de a achiziționa întreprinderea contra sumei de 8 milioane SEK, iar la data de 11 august 2008 a pus în aplicare această opțiune. La 1 martie 2008, Hammar a încheiat cu antreprenorii locali un contract cu opțiune privind vânzarea întreprinderii contra sumei de 40 de milioane SEK și, la 2 septembrie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare, în acest fel punând în aplicare opțiunea. Data pe care raportul PwC o utilizează drept bază a valorii estimate de 21 de milioane SEK a întreprinderii este 1 martie 2008. Având în vedere datele apropiate între toate aceste operațiuni, nu există motive să se considere că valoarea de piață a întreprinderii ar fi fost substanțial diferită de valoarea de 21 de milioane SEK la data cumpărării de către Hammar sau la data când aceasta din urmă a încheiat contractul de opțiune.

(57)

Pe această bază, avantajul de care a beneficiat Hammar se ridică la suma de 13 milioane SEK (1,3 milioane EUR). Avantajul este calculat ca diferența dintre valoarea de piață de 21 de milioane SEK și prețul efectiv de 8 milioane SEK plătit de Hammar pentru cumpărarea întreprinderii.

(58)

Nici Suedia și nici Hammar nu au prezentat argumente privind compatibilitatea ajutorului. Singurele obiective menționate de autoritățile suedeze cu privire la măsura în cauză au fost intențiile politice ale municipalității ca întreprinderea să își continue activitatea și, în același timp, să păstreze locurile de muncă din regiunea Vänersborg.

(59)

Având în vedere că municipalitatea nu se află într-o zonă asistată (a se vedea considerentul 14), aceasta nu este eligibilă pentru ajutor regional. Tipurile de obiective ale măsurii, prezentate de Suedia, au fost luate în considerare din perspectiva Comunicării Comisiei – Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate (18). Cu toate acestea, nu există indicii că, în acest caz, ar fi îndeplinite condițiile stabilite în aceste orientări. În special, nu există nimic din care să reiasă că Hammar a fost o întreprindere în dificultate la data la care a achiziționat întreprinderea care a făcut obiectul operațiunilor.

(60)

În orice caz, nu s-a demonstrat suficient până în prezent că măsura a fost necesară și proporțională pentru a atinge oricare dintre obiectivele de interes comun. Prin urmare, Comisia nu a identificat niciun motiv pentru declararea ajutorului ca fiind compatibil cu piața internă, din perspectiva articolului 107 alineatul (3) din TFUE.

(61)

Nu par să se aplice alte motive în favoarea compatibilității. Prin urmare, Comisia conchide că, în baza articolului 107 alineatul (1) din TFUE, vânzarea de către municipalitate a întreprinderii în cauză în favoarea societății Hammar constituie un ajutor de stat ilegal și incompatibil cu piața internă.

(62)

În decizia de inițiere, Comisia a pus la îndoială conformitatea cu condițiile pieței a contractului de închiriere încheiat între FABV și Hammar la 13 februarie 2008 și prețul opțiunii acordate societății Hammar pentru achiziționarea întreprinderii (a se vedea punctul 38 din decizia de inițiere).

(63)

În ceea ce privește contractul de închiriere, Comisia consideră că, din aceleași motive expuse în secțiunea 4.1 de mai sus, acesta implică un ajutor de stat, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele articolului 107 alineatul (1) din TFUE: (i) beneficiarul măsurii – Hammar – are calitatea de întreprindere; (ii) deciziile FABV aparțin statului și, în măsura în care au implicații financiare, ele includ utilizarea resurselor de stat; (iii) măsura este selectivă, întrucât a avantajat o anumită întreprindere; (iv) după cum s-a explicat în considerentul 47, și astfel cum s-a recunoscut în raportul PwC prezentat de Hammar, Comisia consideră că respectivele chirii pe care FABV le-a perceput societății Hammar sunt sub prețul pieței și, prin urmare, implică un avantaj pentru Hammar; și (v) chiar dacă Hammar operează exclusiv la nivel local, societatea este activă pe o piață unde nu se poate exclude impactul asupra comerțului și concurenței în Uniunea Europeană și în SEE.

(64)

Pentru a stabili avantajul de care a beneficiat Hammar, trebuie să se compare chiria convenită între FABV și Hammar la 13 februarie 2008 – 0,5 milioane SEK pentru primul an – și chiria convenită la 1 martie 2008 între Hammar și antreprenorii locali – 3,5 milioane SEK pentru primul an. Comisia consideră că termenii acestui din urmă contract reprezintă valoarea de piață de închiriere a întreprinderii, având în vedre că a fost convenită între două părți private care au avut motive economice justificate. În această privință, trebuie arătat, de asemenea, că raportul PwC utilizează cea de a doua sumă drept bază pentru calcularea valorii întreprinderii. Având în vedere că Hammar a plătit municipalității o chirie numai în perioada 1 martie 2008 – 11 august 2008, data la care a exercitat opțiunea, de aproximativ șase luni, rezultatul calculării pro rata – ca diferență dintre chiria convenită de FABV și Hammar și chiria convenită între Hammar și antreprenorii locali – a avantajului de 3 milioane SEK, ar fi o cifră de 1,5 milioane SEK (0,15 milioane EUR).

(65)

Având în vedere că nu se aplică și nici nu au fost invocate motive de compatibilitate (a se vedea secțiunea 4.2), Comisia conchide că respectivul contract de închiriere încheiat între FABV și Hammar la 13 februarie 2008 implică un ajutor de stat ilegal și incompatibil cu piața internă în baza articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(66)

În legătură cu prețul opțiunii acordate Hammar pentru cumpărarea întreprinderii în cauză, Comisia constată că această opțiune nu pare să fie aplicabilă, întrucât, conform legii suedeze, angajamentele de cumpărare sau de vânzare de bunuri imobiliare la un anumit moment în viitor nu au caracter obligatoriu, în principiu (19). Astfel, avantajul pe care Hammar ar fi putut să îl obțină dintr-o astfel de opțiune este foarte incert, poate chiar inexistent, și, în orice caz, chiria plătită sau prețul de vânzare ar fi putut fi mai mari. Prin urmare, nu se poate stabili cu certitudine că Hammar a obținut un avantaj din respectiva opțiune, separat de avantajul pe care l-a obținut prin acordul de închiriere și, ulterior, prin vânzarea întreprinderii.

(67)

Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (20) stabilește că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar”.

(68)

Având în vedere că măsura în cauză constituie un ajutor ilegal și incompatibil, valoarea ajutorului trebuie recuperată pentru a se reveni la situația existentă pe piață înainte de acordarea ajutorului. Prin urmare, recuperarea trebuie recuperată de la data la care avantajul a fost primit de către beneficiar, și anume data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, suma respectivă fiind purtătoare de dobândă de recuperare până la recuperarea efectivă a ajutorului.

(69)

Elementul de ajutor incompatibil al măsurilor se calculează la valoarea de 14,5 milioane SEK, formată din diferența dintre prețul de piață al întreprinderii (21 de milioane SEK) și prețul plătit de Hammar (8 milioane SEK), rezultând astfel suma de 13 milioane SEK, la care se adaugă suma ce ar trebui recuperată, prevăzută de contractul de închiriere (1,5 milioane SEK).

(70)

Dobânda de recuperare trebuie plătită în funcție de suma care trebuie recuperată. În cazul elementului de ajutor incompatibil de 13 milioane SEK, dobânda de recuperare trebuie calculată de la data la care Hammar a exercitat opțiunea și a achiziționat întreprinderea de la FABV, și anume la 11 august 2008. În ceea ce privește elementul de ajutor incompatibil de 1,5 milioane SEK, dobânda de recuperare trebuie calculată de la data la care trebuia plătită chiria, și anume 1 martie 2008,

(a)

suma totală (principalul și dobânzile de recuperare) care trebuie recuperată de la beneficiar;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor adoptate deja și avute în vedere pentru a se conforma prezentei decizii;

(c)

documente care să demonstreze că s-a dispus beneficiarului să restituie ajutorul.