13.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 92/19

(1)

La 29 ianuarie 2007, Comisia a autorizat un ajutor de salvare în valoare de 5 milioane EUR în favoarea întreprinderii Sandretto Industrie Srl (denumită în continuare „Sandretto”) (1). Ajutorul a constat într-o garanție pentru două linii de creditare furnizate de bănci private, ale căror condiții urmau să fie definite în urma autorizării de către Comisie. În momentul notificării ajutorului pentru salvare, Italia s-a angajat să înceteze garanția în termen de cel mult șase luni de la plata acesteia și să prezinte Comisiei un plan de restructurare pentru Sandretto în termen de șase luni de la data autorizării ajutorului.

(2)

La 14 decembrie 2007, deoarece nu a primit nicio informație privind evoluția situației, Comisia a trimis o scrisoare Italiei, solicitând o prezentare actualizată a cazului (scrisoarea D/54995).

(3)

Italia a răspuns prin scrisoarea din 21 ianuarie 2008 (A/1233), informând Comisia că ajutorul a fost acordat în două părți, una la 24 iulie 2007, iar cea de a doua la 13 august 2007.

(4)

Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2008 (D/50314), Comisia a solicitat Italiei să confirme că garanția a expirat la 24 ianuarie 2008 sau să prezinte un plan de restructurare și a informat Italia că, în lipsa unui răspuns prompt, departamentele Comisiei vor propune inițierea procedurii oficiale de investigare.

(5)

Italia a răspuns la 8 februarie 2008 (A/2526), informând Comisia că prima tranșă a garanției a expirat la 24 ianuarie 2008 și că, în urma mai multor tentative nereușite de vânzare a activelor întreprinderii, instanța cu jurisdicție asupra cazului a fost prompt informată cu privire la faptul ca procedura ar putea fi transformată într-o procedură de faliment.

(6)

O decizie de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din tratat (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene împreună cu o invitație adresată părților interesate de a-și prezenta observațiile (2). Italia a prezentat observații prin scrisoarea din 19 mai 2008 (A/9253). Nu au fost primite observații din partea altor părți interesate.

(7)

Ulterior, Comisia a solicitat informații suplimentare prin scrisoarea din 20 august 2008 (D/53263), la care autoritățile italiene au răspuns la 18 septembrie (A/19134), și prin scrisoarea din 20 octombrie 2008 (D/54063), la care autoritățile italiene au răspuns la 4 noiembrie (A/23219).

(8)

Sandretto produce și comercializează prese de injecție pentru materiale termoplastice. Întreprinderea a fost înființată sub denumirea Fratelli Sandretto în 1947 și de atunci a suferit mai multe modificări în privința denumirii și persoanei juridice. La momentul acordării ajutorului, în 2007, Sandretto avea o cifră de afaceri de 30 de milioane EUR și 340 de angajați; această întreprindere reprezenta o sursă importantă de activitate pentru economia locală, două fabrici de producție fiind amplasate în localitățile Grugliasco și Pont Canavese din provincia Torino, ambele fiind zone care se califică pentru ajutor în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(9)

Întreprinderea a fost declarată insolventă în martie 2006, acordându-i-se ulterior autorizarea de a intra în procedura numită „administrare extraordinară”, care i-ar fi putut permite să își continue activitatea (3). În cele din urmă, s-a hotărât însă că întreprinderea trebuie să își înceteze activitatea și, în conformitate cu procedura prevăzută de Decretul legislativ nr. 270/99 (4), administratorul special a demarat procedura de lichidare și, în consecință, vânzarea activelor întreprinderii, conform unei autorizații emise de ministerul de resort la 27 februarie 2007.

(10)

Au fost făcute mai multe oferte publice pentru vânzarea ansamblului activelor întreprinderii (5), fără succes, până la 24 mai 2008, când s-a ajuns la un acord preliminar cu întreprinderea braziliană Indústrias Romi SA, ceea ce a condus la semnarea, la 12 iunie 2008, a unui contract final între Sandretto și filiala din Italia a cumpărătorului, Romi Italia.

(11)

La 29 iulie 2008, tribunalul local (Tribunale) din Torino a certificat vânzarea respectivă, efectul fiind că de la acea dată Sandretto și-a încetat întreaga activitate urmând să dispară în calitate de persoană juridică odată cu împărțirea activelor întreprinderii între creditorii acesteia.

(12)

Deși ajutorul pentru salvare a fost aprobat la 29 ianuarie 2007, liniile de creditare, în valoare de 5 milioane EUR, au fost acordate la aproape șase luni de la data autorizării, una la 24 iulie 2007, iar cealaltă la 13 august 2007. Potrivit autorităților italiene, administratorii au avut nevoie de această perioadă pentru a selecta băncile private care să acorde împrumutul și pentru a conveni cu acestea asupra condițiilor de finanțare.

(13)

Ajutorul a luat forma unei garanții pentru două linii de creditare, în valoare de 2,5 milioane EUR fiecare, furnizate de Banca Popolare di Novara și Banca Intesa Sanpaolo.

(14)

Potrivit autorităților italiene, garanția asociată primei tranșe din ajutor a fost executată la 24 ianuarie 2008. Italia nu a transmis un plan pentru restructurarea întreprinderii (sau lichidarea acesteia) în cele șase luni ulterioare deciziei de autorizare. Ca urmare a inițierii procedurii oficiale de investigare, Italia a informat Comisia că garanțiile de stat pentru ambele împrumuturi au fost executate (6).

(15)

În decizia de inițiere, Comisia a fost de părere că nu exista nici un element care să demonstreze faptul că Sandretto încetase să mai beneficieze de ajutorul pentru salvare la expirarea perioadei de șase luni de la plata primei tranșe, adică până la 24 ianuarie 2008.

(16)

De asemenea, Comisia și-a exprimat îndoiala că ajutorul pentru salvare, odată prelungit în mod ilegal, putea fi considerat ajutor pentru restructurare care putea fi compatibil în temeiul punctelor 34-51 din Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (denumite în continuare „orientările”) (7), în special în absența unui plan de restructurare.

(17)

Autoritățile italiene au prezentat observații prin scrisoarea din 18 mai 2008, în care au informat Comisia că garanția pentru cele două tranșe ale împrumutului plătite la 24 iulie și la 13 august 2007 a fost executată de băncile în cauză la 23 martie, respectiv 4 aprilie 2008.

(18)

Autoritățile italiene au declarat că creanța statului asupra Sandretto ca urmare a executării garanției a fost „prededucibile”. Aceasta înseamnă că, pentru recuperarea creanței sale, statul are un drept preferențial față de creditorii obișnuiți. Potrivit autorităților italiene, se poate presupune în mod rezonabil că recuperarea completă a ajutorului va fi posibilă.

(19)

În fine, autoritățile italiene au furnizat informații privind starea lichidării Sandretto și ofertele publice organizate pentru vânzarea activelor Sandretto între iunie 2007 și mai 2008, care au condus la achiziționarea parțială de către Romi Italia.

(20)

Ulterior, ca răspuns la cererea Comisiei privind vânzarea anumitor active ale Sandretto către Romi Italia, autoritățile italiene au furnizat următoarele informații.

(21)

Romi Italia a achiziționat o parte din activele Sandretto pentru suma de 7,9 milioane EUR. Acest preț a fost mai mic decât cel la care întreprinderea fusese evaluată în iunie 2007, însă a fost cel mai ridicat preț care a apărut după eșecul mai multor oferte publice de vânzare. Potrivit autorităților italiene, ar trebui să se considere, prin urmare, că acesta reflectă valoarea de piață a respectivelor active.

(22)

Din 29 iulie 2008, Sandretto își încetase în totalitate activitatea, ca urmare a unei ordonanțe emise de tribunalul local din Torino și urma să dispară ca persoană juridică imediat după împărțirea activelor întreprinderii între creditorii acesteia.

(23)

De asemenea, autoritățile italiene au subliniat că Romi Italia nu a preluat niciuna dintre pasivele existente ale Sandretto. Sandretto încetase toate contractele de muncă ale angajaților săi, iar Romi Italia a încheiat contracte noi și diferite, doar o parte dintre acestea cu foștii angajați ai Sandretto. Romi Italia nu a înlocuit Sandretto în nicio relație cu foștii agenți, furnizori sau clienți ai Sandretto, ci a preluat doar contractele strict necesare desfășurării activității (contractele pentru alimentarea cu gaze și electricitate sau pentru servicii de întreținere și securitate).

(24)

Comisia consideră că măsura de ajutor pentru salvare reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. Măsura ia forma unor garanții care reprezintă un avantaj finanțat din resurse de stat. Măsura este selectivă, deoarece se limitează la întreprinderea Sandretto, și este susceptibilă să denatureze concurența, oferind un avantaj întreprinderii Sandretto în raport cu alți concurenți care nu beneficiază de ajutor. În fine, există schimburi comerciale intense între statele membre pe piața pe care operează Sandretto (8).

(25)

Potrivit punctului 25 litera (a) din orientări, ajutorul pentru salvare trebuie să înceteze în termen de cel mult șase luni de la plata primei tranșe către întreprindere.

(26)

În acest caz, prima tranșă a ajutorului a fost plătită la 24 iulie 2007. Astfel, garanția ar fi trebuit să înceteze la 24 ianuarie 2008, astfel cum au confirmat autoritățile italiene în scrisoarea transmisă de acestea la 2 februarie 2008 (9).

(27)

În momentul notificării ajutorului pentru salvare, Italia s-a angajat să înceteze garanția în termen de cel mult șase luni de la plata acesteia și să prezinte Comisiei un plan de restructurare pentru Sandretto în termen de șase luni de la data autorizării ajutorului.

(28)

Italia nu a prezentat însă niciodată un plan de restructurare (sau lichidare) a întreprinderii. În schimb, la expirarea celor șase luni prevăzute, garanția a fost executată, astfel încât Sandretto avea în acel moment o datorie de 5 milioane EUR către stat. Până în prezent, autoritățile italiene nu au demonstrat că această datorie către stat a fost plătită.

(29)

Condițiile de prelungire prevăzute la punctul 26 din orientări nu sunt, de asemenea, îndeplinite. Punctul 26 din orientări prevede că perioada de acordare a ajutorului pentru salvare poate fi prelungită până la adoptarea de către Comisie a unei deciziei privind un plan de restructurare, dacă un astfel de plan este prezentat în perioada de șase luni, ceea ce nu se aplică în cazul de față.

(30)

În fine, o prelungire a garanției după perioada de șase luni nu poate fi considerată ajutor (ilegal) pentru restructurare, deoarece nu a existat nicio notificare a unui plan de restructurare sau a oricărei măsuri care ar fi putut îndeplini condițiile de la punctele 34 și următoarele din orientări.

(31)

Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că ajutorul pentru salvare a fost utilizat cu încălcarea deciziei de autorizare și nu poate fi considerat ajutor compatibil pentru restructurare, deoarece nu a fost respectată niciuna dintre condițiile din orientări.

(32)

În plus, întreprinderea a continuat să beneficieze de ajutorul pentru salvare la finalul celor șase luni menționate în decizia de autorizare, iar Comisia constată, în consecință, că începând cu data de 24 ianuarie 2008 măsura de ajutor a fost utilizată abuziv în sensul articolului 1 litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (10) („regulamentul de procedură”), deoarece a fost utilizată de către beneficiar cu încălcarea unei decizii adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (3) din acel regulament.

(33)

Considerentul 15 al regulamentului de procedură prevede că utilizarea abuzivă a ajutorului poate avea asupra funcționării pieței comune efecte similare cu cele ale ajutorului ilegal și, de aceea, trebuie tratată în temeiul unor proceduri similare.

(34)

Articolul 14 din regulamentul de procedură prevede că, atunci când adoptă o decizie negativă într-un caz de ajutor ilegal, Comisia trebuie să decidă ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar. Articolul 16 prevede că articolul 14 se aplică mutatis mutandis în cazuri de utilizare abuzivă a ajutorului. Prin urmare, din cauza utilizării abuzive, după 24 ianuarie 2008, a ajutorului acordat întreprinderii Sandretto Italia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a recupera ajutorul, împreună cu dobânda plătibilă cu începere de la data la care ajutorul utilizat abuziv a fost pus la dispoziția beneficiarului până la data recuperării acestuia.

(35)

După acordarea ajutorului, s-a efectuat o vânzare a activelor întreprinderii, în deplină conformitate cu procedura de lichidare prevăzută în legislația italiană (11), astfel încât Comisia trebuie să verifice dacă avantajul ar fi putut fi preluat de cumpărător. Prin urmare, Comisia trebuie să examineze dacă activele au fost vândute la prețul pieței. Dacă se dovedește că activele au fost vândute, de fapt, la un preț inferior valorii de piață a acestora, ordinul de recuperare trebuie să fie extins pentru a include și cumpărătorul (12).

(36)

La solicitarea Comisiei, autoritățile italiene au informat Comisia (13) că Romi Italia a achiziționat majoritatea activelor întreprinderii Sandretto pentru suma de 7,9 milioane EUR, din care 2,48 milioane EUR pentru participații deținute la societăți din străinătate și 5,42 milioane EUR pentru alte active corporale și necorporale (clădiri, mașinării, mărci comerciale). Prețul obținut pentru activele corporale și necorporale (5,42 milioane EUR) a fost mai mic decât prețul la care au fost evaluate în iunie 2007 (7,5 milioane EUR). Totuși, acest preț a fost superior oricărei oferte primite în timpul procedurii de lichidare. Potrivit autorităților italiene, ar trebui, prin urmare, să se considere că acest preț reflectă valoarea de piață a respectivelor active.

(37)

O reexaminare a contractelor încheiate între Sandretto și Romi Italia și a informațiilor prezentate de autoritățile italiene arată că Romi Italia nu a preluat niciuna dintre datoriile întreprinderii Sandretto. Sandretto a reziliat toate contractele de muncă, iar Romi Italia a încheiat noi contracte de muncă, doar o parte dintre acestea cu foștii angajați ai Sandretto. Romi Italia nu a înlocuit Sandretto în relațiile cu foștii agenți, furnizori sau clienți ai Sandretto, limitându-se la preluarea contractelor necesare pentru desfășurarea activității.

(38)

Având în vedere toate considerațiile prezentate mai sus, Comisia a concluzionat că Romi Italia nu continuă de facto activitatea Sandretto. Prin urmare, Comisia consideră că operațiunea a fost o vânzare de active, nu o continuare a activității. Pe baza informațiilor aflate la dispoziția sa în momentul adoptării prezentei decizii, Comisia nu are niciun motiv să considere că prețul plătit de Romi Italia nu a fost prețul pieței.

(39)

Prin urmare, Comisia este de părere că ajutorul a conferit un avantaj doar întreprinderii Sandretto și că avantajul nu a fost transferat societății Romi Italia. Prin urmare, recuperarea trebuie să fie efectuată direct de la Sandretto.

(40)

Comisia consideră că ajutorul pentru salvare, în valoare de 5 milioane EUR, care a fost prelungit după 24 ianuarie 2008 și de care a beneficiat Sandretto până în momentul în care această întreprindere și-a încetat activitatea economică la 29 iunie 2009, a fost utilizat în mod abuziv, nu poate fi considerat compatibil cu piața comună și trebuie să fie recuperat de Italia de la beneficiar, întreprinderea Sandretto,

(a)

suma totală (suma principală și dobânda) care trebuie recuperată de la beneficiar;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor care au fost deja adoptate și a măsurilor planificate în vederea respectării prezentei decizii;

(c)

documente care să demonstreze faptul că beneficiarului i s-a cerut să ramburseze ajutorul.