4.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 138/11

(1)

Compușii organostanici trisubstituiți au fost, în trecut, utilizați frecvent în vopselele antivegetative pentru ambarcațiuni. Cu toate acestea, s-a constatat că vopselele respective prezintă riscuri pentru organismele acvatice, cauzând perturbări ale funcției endocrine. Prin urmare, utilizarea compușilor organostanici, cunoscuți și sub denumirea de compuși organostaniu („organotin”), în vopselele antivegetative a fost restricționată prin Directiva 76/769/CEE și prin Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici pe nave (2). În plus, în temeiul Directivei 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (3), compușii organostanici trisubstituiți nu mai pot fi utilizați drept biocide. Cu toate acestea, articolele tratate cu astfel de biocide încă pot fi importate în Comunitate.

(2)

Compușii organostanici disubstituiți, inclusiv îndeosebi compușii dibutilstaniului (DBT) și compușii dioctilstaniului (DOT), sunt frecvent utilizați în articolele de consum fie drept stabilizatori, fie drept catalizatori.

(3)

S-a constatat că utilizarea compușilor organostanici în articolele de consum prezintă riscuri pentru sănătatea umană, în special pentru sănătatea copiilor. Riscurile specifice pentru sănătatea copiilor și a adulților prezentate de diverse articole de consum au fost identificate în cadrul unei evaluări a riscurilor (4) și au fost confirmate de către Comitetului științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului al Comisiei (CSRSM) în cadrul avizului său din 30 noiembrie 2006 (5).

(4)

Deși compușii organostanici disubstituiți și cei trisubstituiți au aceleași efecte adverse asupra sănătății, mai precis imunotoxicitatea prin glanda timus, și acționează în mod cumulativ, potența compușilor trisubstituiți (precum TBT și TPT) este mai mare decât cea a compușilor disubstituiți (DOT și DBT). În plus, compușii organostanici trisubstituiți care sunt emiși de articole destinate consumului sau utilizării profesionale ar putea avea efecte adverse asupra mediului înconjurător – îndeosebi asupra organismelor acvatice. Prin urmare, ar trebui impuse restricții mai severe privind articolele care conțin compuși organostanici trisubstituiți.

(5)

Anumiți compuși DBT (diclorura de dibutilstaniu, CAS: 683-18-1, și hidrogenoboratul de dibutilstaniu, CAS: 75113-37-0) vor fi clasificați, în curând, în cadrul Directivei 67/548/CEE a Consiliului (6) drept toxici pentru reproducere, categoria 2 și se va interzice, ulterior, comercializarea către consumatori a substanțelor și a amestecurilor care conțin acești compuși (7). Prin urmare, ar trebui impuse restricții mai severe privind articolele care conțin compuși DBT, permițând continuarea utilizării acestora pe parcursul unei perioade suplimentare de timp numai în cazul în care nu există alternative adecvate disponibile, cum ar fi catalizatorii din agenții de etanșeizare RTV-1 și RTV-2, vopselele colorante și acoperitoare, sau stabilizatorii PVC din anumite produse (de exemplu, materialele acoperite cu straturi protectoare, profilurile PVC) pentru a permite găsirea unor alternative adecvate, sau în cazul în care articolele în cauză sunt deja reglementate printr-o altă legislație, mai specifică.

(6)

Expunerea la compușii DOT este cea mai mare în cazul anumitor articole de consum precum textilele imprimate, mănușile, articolele de încălțăminte și materialele pentru podele și cele pentru acoperirea pereților, produsele de igienă destinate femeilor, scutecele și mulajele din silicon constituite din două componente.

(7)

În pofida existenței unor alternative pentru majoritatea utilizărilor care urmează să fie restricționate, anumiți producători de articole care conțin DOT și DBT au nevoie de timp pentru a se adapta și din acest motiv, ar trebui să se prevadă pentru aceste utilizări o perioadă de tranziție adecvată.

(8)

Prin urmare, Directiva 76/769/CEE ar trebui modificată în consecință.

(9)

Prezenta decizie nu aduce atingere legislației comunitare care stabilește cerințele minime pentru protecția lucrătorilor, precum Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (8) și directivele speciale care se bazează pe aceasta, în special Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului] (versiunea codificată) (9) și Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă [a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (10).

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului cu substanțe și preparate periculoase,