13.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/1

(1)

În urma unei anchete antidumping („ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 437/2004 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de păstrăv curcubeu mare (denumit în continuare „PC” sau „produsul în cauză”, astfel cum este definit în considerentul 19 de mai jos) originar din Norvegia. Taxa definitivă a fost instituită sub forma unei taxe la scară națională ad valorem la un nivel de 19,9 % („măsuri actuale”).

(2)

La 12 martie 2007, Comisia a primit o cerere de reexaminare intermediară parțială depusă de mai mulți producători și exportatori de PC, și anume Sjøtroll Havbruk AS, Lerøy Fossen AS, Firda Sjøfarmer AS, Coast Seafood AS, Hallvard Leroy AS și Sirena Norway AS („solicitanții”), în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(3)

Solicitanții au furnizat elemente de probă prima facie conform cărora circumstanțele care au stat la baza stabilirii măsurilor s-au schimbat, aceste schimbări având un caracter durabil. Solicitanții au invocat și au prezentat elemente de probă prima facie care arată că prețurile lor de export pe piața comunitară au crescut semnificativ și substanțial mai mult decât prețurile interne și costul producției în Norvegia. Solicitanții au afirmat în continuare că acest lucru ar avea ca rezultat o reducere a dumpingului cu mult sub nivelul măsurilor actuale și, prin urmare, nu mai este necesar să se impună în continuare măsuri la nivelurile existente pentru a compensa dumpingul. Această probă a fost considerată suficientă pentru a justifica deschiderea procedurii.

(4)

În consecință, după consultarea comitetului consultativ, la 15 mai 2007, Comisia a inițiat, prin publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), o reexaminare intermediară parțială a măsurilor antidumping în vigoare cu privire la importurile de PC originar din Norvegia, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază („avizul de inițiere”).

(5)

Respectiva reexaminare s-a limitat la aspectele privind dumpingul, având scopul de a evalua necesitatea continuării, a eliminării sau a modificării măsurilor existente.

(6)

Comisia a informat în mod oficial toți producătorii-exportatori din Norvegia, comercianții, importatorii și asociațiile cunoscute ca fiind interesate, precum și reprezentanții Regatului Norvegiei cu privire la inițierea procedurii. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul limită fixat în avizul de inițiere.

(7)

Secțiunea 5 litera (a) din avizul de inițiere a indicat că Comisia poate decide să recurgă la tehnica eșantionării, în temeiul articolului 17 din regulamentul de bază. Ca răspuns la solicitarea adresată în temeiul secțiunii 5 litera (a) punctul (i) din avizul de inițiere, 298 de societăți, reprezentând peste 70 % din autorizațiile de producție utilizate în cursul perioadei de anchetă, au furnizat informațiile solicitate în termenul prevăzut. Dintre acestea, 123 erau exportatori și/sau producători de PC. Exporturile au fost realizate fie direct, fie indirect prin intermediul comercianților afiliați și al celor independenți.

(8)

Având în vedere numărul mare de societăți implicate, s-a decis utilizarea dispozițiilor privind eșantionarea și, în acest sens, a fost selecționat un eșantion de societăți producătoare care dețin cele mai mari volume de export către Comunitate (producători-exportatori), în consultare cu reprezentanții industriei norvegiene.

(9)

În conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, eșantionul selecționat acoperea cel mai mare volum reprezentativ cu putință de exporturi care putea face în mod rezonabil obiectul anchetei, în intervalul de timp disponibil.

(10)

Solicitările privind stabilirea unei marje de dumping individuale au fost depuse de către societățile neincluse în eșantion. Totuși, având în vedere numărul mare de solicitări și numărul mare de societăți incluse în eșantion, s-a considerat că aceste examinări individuale ar fi pe nedrept împovărătoare în înțelesul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază și ar fi împiedicat efectuarea la timp a anchetei. Solicitările privind stabilirea unor marje individuale sunt prin urmare respinse.

(11)

Unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion a declarat că nu a fost în măsură să completeze răspunsurile la chestionarul antidumping. Prin urmare, acest producător-exportator a fost exclus din eșantion, iar constatările referitoare la acesta s-au bazat pe datele concrete disponibile în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(12)

De asemenea, ancheta a arătat că alți doi producători-exportatori incluși în eșantion nu au exportat produsul în cauză produs de ei sau de societățile afiliate lor către Comunitate în timpul perioadei anchetei de reexaminare („PAR”). Prin urmare, deoarece nu a existat niciun preț de export disponibil, nu s-a putut stabili nicio marjă de dumping pentru acești producători-exportatori.

(13)

Cei trei producători-exportatori incluși în eșantionul final au reprezentat aproximativ 33 % din exporturile norvegiene de PC către Comunitate și 31 % din volumul de producție din Norvegia pe durata PAR, cifră considerată ca fiind totuși reprezentativă.

(14)

În ceea ce privește importatorii și în scopul de a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară, secțiunea 5 litera (a) punctul (ii) din avizul de inițiere prevede că importatorii din Comunitate trebuie să prezinte informațiile menționate în secțiunea respectivă. Numai trei importatori din Comunitate au răspuns la chestionarul de eșantionare. Având în vedere acest număr scăzut de importatori cooperanți, nu a fost necesară nicio eșantionare în acest caz.

(15)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea dumpingului. În acest scop, Comisia a invitat toate părțile cunoscute ca fiind interesate, precum și toate celelalte părți care s-au făcut cunoscute în termenele stabilite în avizul de inițiere să coopereze la prezenta procedură și că completeze chestionarele aferente.

(16)

Comisia a efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(17)

Toate părțile interesate care au solicitat să fie audiate și care au arătat că există motive speciale care să justifice acest fapt au fost audiate.

(18)

Ancheta privind dumpingul a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2006 și 31 martie 2007 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(19)

Produsul care face obiectul reexaminării este același ca cel al anchetei inițiale, și anume păstrăvul curcubeu mare (Oncorhynchus Mykiss), proaspăt, refrigerat sau congelat, fie sub formă de pește întreg (cu cap și branhii, eviscerat, cântărind mai mult de 1,2 kg pe bucată sau fără cap și fără branhii, eviscerat, cântărind mai mult de 1 kg pe bucată), fie sub formă de filé (cântărind mai mult de 0,4 kg pe bucată), originar din Norvegia („produsul în cauză”).

(20)

În prezent, produsul în cauză este încadrat la codurile NC 0302 11 20, 0303 21 20, 0304 19 15 și 0304 29 15 corespunzătoare diverselor prezentări ale produsului (pește proaspăt sau refrigerat, fileuri proaspete sau refrigerate, pește congelat și fileuri congelate).

(21)

După cum s-a stabilit în ancheta inițială și a fost confirmat de prezenta anchetă, s-a constatat că produsul în cauză și produsul realizat și vândut pe piața internă din Norvegia prezintă aceleași caracteristici fizice de bază și au aceeași utilitate. Prin urmare, aceste produse au fost considerate produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Întrucât prezenta reexaminare s-a limitat la dumping, nu s-a ajuns la nicio concluzie privind produsul realizat și vândut de industria comunitară pe piața comunitară.

(22)

Producătorii norvegieni de PC vindeau produsul în cauză către Comunitate fie direct, fie prin intermediul comercianților afiliați și al celor independenți. În scopul calculării unui preț de export, s-au folosit numai vânzările identificabile destinate pieței comunitare, efectuate direct sau prin intermediul societăților cu sediul în Norvegia afiliate producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(23)

Pentru a determina valoarea normală, Comisia a stabilit, în primul rând, pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion, dacă vânzările totale de pe piața internă a produsului în cauză erau reprezentative în comparație cu totalul vânzărilor sale la export către Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările de pe piața internă sunt considerate reprezentative atunci când volumul total de vânzări de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator este de cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export către Comunitate.

(24)

Pentru a determina dacă vânzările pe piața internă au fost reprezentative, vânzările către comercianții independenți din Norvegia în cursul PAR nu au fost luate în considerare, având în vedere că destinația finală a acestor vânzări nu a putut fi stabilită cu certitudine. Într-adevăr, ancheta a indicat că aceste vânzări erau în majoritate destinate exportului către piețele țărilor terțe și, prin urmare, nu au fost destinate consumului pe piața internă.

(25)

Ulterior, Comisia a identificat acele tipuri de produse vândute pe piața internă de către societățile cu vânzări interne reprezentative per ansamblu, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export către Comunitate.

(26)

Vânzările pe plan intern ale unui anumit tip de produs au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul din acel tip de produs vândut pe piața internă pe perioada anchetei de reexaminare a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al tipului de produs comparabil vândut la export către Comunitate.

(27)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne din fiecare categorie de produs în cauză, efectuate în cantități reprezentative, pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, în temeiul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, prin stabilirea proporției de vânzări profitabile a categoriei în cauză către clienți independenți. Acest fapt s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări profitabile interne către clienții independenți ale fiecărui tip de produs exportat pe piața internă pe durata perioadei de desfășurare a anchetei de reexaminare, după cum urmează:

(28)

Atunci când vânzările unui tip de produs efectuate la un preț net egal cu sau mai mare decât costul de producție calculat reprezintă peste 80 % din volumul total al vânzărilor din categoria în cauză, iar prețul mediu practicat pentru această categorie este egal cu sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețurilor reale practicate pe piața internă. Acest preț a fost calculat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne pentru acel tip efectuate în cursul PAR, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu.

(29)

Atunci când volumul vânzărilor profitabile ale unui tip de produs reprezentau cel mult 80 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv sau atunci când prețul mediu ponderat al acelui tip de produs era mai mic decât costul de producție, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețului intern real, exprimat ca medie ponderată a vânzărilor profitabile doar ale tipului respectiv, în cazul în care aceste vânzări reprezintă cel puțin 10 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv de produs.

(30)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile ale oricărui tip de produs era mai mic de 10 % din volumul total de vânzări ale tipului respectiv, s-a considerat că prețul practicat pe piața internă la vânzarea tipului respectiv de produs nu constituie o bază valabilă pentru determinarea valorii normale.

(31)

În cazul în care prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de un producător-exportator nu au putut fi folosite pentru a stabili valoarea normală, a fost necesară aplicarea unei alte metode.

(32)

În acest sens, s-a examinat în primul rând dacă valoarea normală poate fi stabilită pe baza prețurilor interne ale altor producători din Norvegia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază. Întrucât, în acest caz, structurile corporative ale grupurilor incluse în eșantion erau foarte complexe și diferite în mod semnificativ unele de altele, ceea ce foarte probabil a avut un impact asupra prețului de vânzare al producătorilor-exportatori pe piața internă, s-a considerat că, în acest caz, utilizarea prețurilor de vânzare ale altor producători nu era corespunzătoare, deoarece acest lucru nu ar da rezultate mai fiabile decât utilizarea propriilor date ale fiecărui producător-exportator. Prin urmare, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază după cum urmează:

(33)

Valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costurile de fabricație suportate de fiecare producător-exportator pentru tipurile exportate, adaptate acolo unde a fost cazul, a unei cantități acceptabile pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (costuri „VAG”) și a unei marje de profit rezonabile.

(34)

În toate cazurile, costurile VAG, precum și profitul au fost stabilite în conformitate cu metodele prevăzute la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a examinat dacă costurile VAG suportate și profitul realizat de fiecare dintre producătorii-exportatori în cauză de pe piața internă constituie date fiabile.

(35)

Unul dintre cei trei producători-exportatori în cauză, pentru care valoarea normală a trebuit să fie construită, nu a avut vânzări interne reprezentative. Prin urmare, metoda descrisă în partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) nu a putut fi utilizată.

(36)

Deoarece ceilalți producători-exportatori au avut vânzări interne reprezentative în cadrul operațiunilor comerciale normale, costurile VAG și profitul pentru acest producător-exportator s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază, adică pe baza mediei ponderate a sumelor reale stabilite pentru ceilalți exportatori sau producători supuși anchetei cu privire la producția și vânzarea de produse similare pe piața internă a țării de origine.

(37)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat către clienți independenți din cadrul Comunității, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(38)

Atunci când vânzările la export au fost efectuate prin intermediul unor importatori afiliați, prețul de export a fost construit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețului la care produsele importate au fost revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, după ajustarea cu ansamblul cheltuielilor suportate între import și revânzare, și a unei marje rezonabile pentru costurile VAG și profit. În acest sens, s-au utilizat costurile VAG reale ale importatorilor afiliați în cursul PAR. În ceea ce privește marja de profit, s-a stabilit, pe baza informațiilor disponibile și în absența oricăror altor informații mai fiabile, că o marjă de profit de 2 % era rezonabilă pentru un importator din acest sector de activitate.

(39)

Astfel cum se menționează mai sus în considerentul 24, în cazurile în care vânzările au fost efectuate prin intermediul comercianților independenți, nu a fost posibilă determinarea cu certitudine a destinației finale a produsului exportat. Prin urmare, nu s-a putut stabili dacă o anumită vânzare a fost efectuată către un client stabilit în Comunitate sau într-o altă țară terță și, în consecință, s-a hotărât să nu se țină seama de vânzările către comercianții independenți.

(40)

Comparația dintre valoarea normală și prețurile de export a fost făcută pe baza nivelului franco fabrică.

(41)

În scopul asigurării unei comparații juste între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, sub forma ajustărilor, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost acordate ajustări adecvate în toate cazurile în care acestea s-au dovedit rezonabile, precise și susținute prin elemente de probă verificate. Pe această bază, s-au operat ajustări pentru a lua în considerare diferențele referitoare la reduceri de preț, rabat, costuri de transport, asigurare, manipulare, încărcare, precum și costurile auxiliare, ambalare, credit de taxe bancare și taxe de import.

(42)

Pentru producătorii-exportatori care au fost incluși în eșantion, s-a calculat o marjă de dumping individuală. Pentru aceste societăți, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză exportat către Comunitate a fost comparată cu prețul mediu ponderat de export al produsului în cauză de tip corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(43)

Pe baza celor de mai sus, marjele de dumping ale societăților care au făcut parte din eșantion, exprimate în procent din prețul CIF net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(44)

Având în vedere că marjele de dumping stabilite pentru toate societățile incluse în eșantion erau de minimis, iar cooperarea în cadrul prezentei anchete a fost foarte ridicată, marja de dumping națională a fost, de asemenea, considerată a fi de minimis.

(45)

În continuare, s-a examinat, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, dacă circumstanțele în cursul PAR, și anume marjele de dumping indicate anterior, au avut un caracter durabil. În acest sens, următoarele aspecte au fost examinate în special: (i) evoluția probabilă a valorii normale, (ii) evoluția volumului de producție în Norvegia și (iii) evoluția consumului de PC pe piața comunitară, (iv) evoluția prețurilor de export și a volumelor către piețe din țări terțe, precum și (v) evoluția prețurilor de export și a volumelor către Comunitate.

(46)

Pentru a determina evoluția probabilă a valorii normale și deoarece valorile normale stabilite în cursul PAR trebuiau construite pe baza costului de fabricație pentru producătorul-exportator cu cel mai mare volum de export către CE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, s-a considerat necesar să se examineze evoluția probabilă a costurilor de producție în Norvegia ca substitut pentru prețurile interne.

(47)

În acest cadru, mai mulți factori având o influență asupra nivelului costurilor unitare au fost examinați, cum ar fi costurile pentru hrană, costurile somoteiului și impactul procesului de consolidare a industriei norvegiene a PC. În primul rând, ancheta a arătat că cele două elemente de cost principale, costurile pentru hrană și costurile pentru somotei, reprezentând peste 60 % din costul total, au scăzut după ancheta inițială și s-au stabilizat după PAR. Nu s-a găsit nicio indicație de fluctuație semnificativă în viitorul apropiat. Acest fapt a fost confirmat de listele de preț pentru hrană pentru primul trimestru din 2008 verificate în cursul anchetei. În al doilea rând, procesul de consolidare al industriei a avut, de asemenea, un efect de reducere a costurilor datorită economiilor de scară. Astfel, costurile de producție globale au scăzut cu aproximativ 12 % în perioada cuprinsă între ancheta inițială și PAR. Se estimează că costurile globale se vor stabiliza acum la nivelurile stabilite în cursul PAR.

(48)

Deoarece valorile normale stabilite în cursul PAR nu au fost întotdeauna construite, s-a examinat dacă prețurile de vânzări interne vor rămâne la același nivel cu cel din cursul PAR. Nu a fost disponibilă nicio informație privind prețurile interne din Norvegia după PAR. Deși s-a observat, pe baza datelor statistice disponibile publicului, care prezintă evoluțiile de preț din ultimii ani, că prețurile de pe piața internă din Norvegia și prețurile de export către Comunitate se situau la niveluri similare și au urmat în general aceeași tendință, nu s-a putut ajunge la nicio concluzie semnificativă pe această bază. Prin urmare, a fost dificil să se estimeze modul în care prețurile de pe piața internă vor evolua în viitor, dar s-ar putea deduce că acestea vor urma o tendință similară cu prețurile de export către Comunitate.

(49)

În concluzie, date fiind cele de mai sus, se consideră că valoarea normală, atunci când se bazează pe costurile de producție, nu este probabil să crească în mod semnificativ în viitorul apropiat. Pe de altă parte, analiza valorii normale, atunci când se bazează pe prețurile de pe piața internă, nu a arătat o imagine clară a dezvoltărilor viitoare. Prin urmare, deși nu s-a putut ajunge la nicio concluzie definitivă per ansamblu, există indicații că valoarea normală nu va crește în mod semnificativ în viitorul apropiat.

(50)

În urma comunicării informațiilor, industria comunitară („IC”) a afirmat că concluziile referitoare la costurile pentru hrană și acelea pentru somotei sunt eronate. IC a afirmat că prețul pentru hrană în Finlanda a crescut cu 36 % între 2001 și 2008 și că evoluția prețului pentru hrană în Norvegia a urmat aceeași tendință. IC a declarat, de asemenea, că prețul componentelor de hrană a crescut intens în cursul și după PAR, indicând o creștere a costurilor de producție de PC în Norvegia.

(51)

Deoarece declarațiile privind prețul pentru hrană în Finlanda nu au fost susținute de niciun fel de informații publice sau verificabile, a trebuit ca acestea să fie respinse. În ceea ce privește prețul componentelor de hrană, nu se contestă că acesta ar fi putut crește. Totuși, având în vedere faptul că diversele componente de hrană pot fi înlocuite, unele componente cu preț mai ridicat putând fi de obicei înlocuite cu alte componente cu preț mai scăzut, se estimează că, deși costul anumitor componente de hrană a crescut, acest fapt nu are un impact liniar direct asupra costurilor pentru hrană per ansamblu (și, în consecință, asupra costurilor de producție totale), și anume, în cazul unei creșteri a costurilor pentru hrană per ansamblu, această creștere se va produce cu un ritm mult mai scăzut.

(52)

IC a declarat, de asemenea, că statisticile norvegiene au arătat că costul unitar pentru somotei a crescut cu 15,7 % între 2003 și 2006. Totuși, aceleași statistici au arătat că, dacă analizăm situația într-o perspectivă mai largă, costurile pentru somotei au fluctuat în ultimii zece ani, iar per ansamblu nu au crescut semnificativ. De asemenea, ar trebui observat faptul că costurile medii pentru somotei transmise de IC nu se referă la nicio medie ponderată a somoteiului, care este, totuși, necesară pentru a efectua o evaluare semnificativă a acestor costuri. Având în vedere cele de mai sus, argumentele prezentate de industria comunitară privind costurile pentru hrană și acelea pentru somotei nu au fost luate în considerare și, prin urmare, concluziile de la considerentul 49 de mai sus sunt confirmate.

(53)

Contrar argumentelor aduse de părțile interesate norvegiene, ancheta a arătat că volumul norvegian de producție a produsului în cauză este probabil să crească în continuare în viitorul apropiat. Deși se pare că doi producători norvegieni majori ai produsului vizat au decis în mod efectiv să încheie producția tipului de produs în cauză, ancheta a dezvăluit, de asemenea, că alți producători de PC și de somon au planificat să stopeze producția de somon și să se concentreze pe producția de PC.

(54)

Autorizațiile de producție emise de Guvernul norvegian acoperă atât produsul care constituie obiectul prezentei revizuiri (PC), cât și somonul, și limitează volumul de producție al acestor două produse. Deși nu se estimează să se elibereze nicio autorizație nouă înainte de 2009, producătorii individuali pot decide să treacă, în cadrul aceleiași autorizații, de la producția de somon la producția de PC (și viceversa). Totuși, având în vedere volumul relativ de producție între somon și PC (în medie, aproximativ 90 % din cadrul unei autorizații se utilizează pentru producția de somon, în timp ce numai 10 % pentru producția de PC), impactul unei treceri de la somon la PC ar fi mult mai semnificativ decât invers.

(55)

Părțile interesate norvegiene au declarat că producătorii majori de PC trec tot mai mult la producția de somon din cauza diferențelor biologice între PC și somon (de exemplu, frecvență de recoltare, perioadă mai scurtă pentru eliberarea somoteiului), ceea ce ar face producția de somon mai eficientă și, prin urmare, mai lucrativă. Pe lângă faptul că acest argument nu a fost susținut de niciun element de probă, el nu a ținut seama nici de faptul că PC a fost produs cu succes în Norvegia timp de mulți ani, deși diferențele biologice între somon și PC au existat întotdeauna. Nu s-a explicat care au fost exact circumstanțele care s-au modificat și care au făcut o schimbare a strategiilor de producție mai probabilă acum decât în trecut. De asemenea, s-au infirmat estimările producătorilor norvegieni de PC conform cărora consumul de PC va crește în întreaga lume (a se vedea considerentul 63 mai jos). Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(56)

De asemenea, statisticile publice arată că numărul de somotei pentru producția tipului de produs în cauză eliberat în 2008 a crescut semnificativ, și anume cu cel puțin 20 % în comparație cu 2007. O tendință crescătoare în producție este ilustrată și de alte statistici (SSB – Statistics Norway), care indică o creștere semnificativă a producției (+ 42 %) și a vânzărilor (+ 53 %) de puiet de PC în perioada 2003-2006.

(57)

În sfârșit, dovezile prezentate de părțile interesate norvegiene în sprijinul argumentelor lor, și anume că a existat o descreștere a nivelului de biomasă și a producției de icre, ceea ce indică rezultate mai scăzute în viitor, au fost incomplete și bazate pe multe presupuneri. Prin urmare, acestea nu au fost considerate ca fiind conclusive.

(58)

Pe baza celor de mai sus, argumentul părților interesate norvegiene, conform cărora volumele de producție din Norvegia vor descrește per ansamblu, a trebuit prin urmare respins.

(59)

IC a declarat că producția în Norvegia se estimează că va crește și mai departe ca urmare a eliberării probabile de noi autorizații de producție în 2009. După cum se menționează mai sus, în considerentul 54, nu se estimează că se vor emite autorizații noi înainte de 2009. În acest sens, s-a considerat că, chiar dacă se eliberează autorizații noi în 2009, numărul adițional de autorizații, și astfel volumul de producție adițional, este încă necunoscut. În afară de aceasta, autorizațiile acoperă atât producția de somon cât și pe cea de păstrăv și în acest stadiu nu este posibil să se estimeze cu suficientă siguranță măsura în care autorizațiile vor fi utilizate pentru somon sau pentru păstrăv. În sfârșit, ar trebui precizat că, și în eventualitatea în care s-ar elibera autorizații noi, și având în vedere ciclurile de producție relativ lungi, acest lucru nu se traduce imediat într-o creștere a producției. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(60)

Norwegian Seafood Federation și Norwegian Seafood Association au contestat faptul că volumul de producție de păstrăv ar fi crescut sau ar crește mai departe în viitor și a afirmat că biomasa totală și numărul de pești în aprilie 2008 erau mult mai scăzute decât în aprilie 2007. Totuși, aceste afirmații nu au putut fi verificate și au trebuit să fie respinse.

(61)

Pe baza celor de mai sus, s-a concluzionat că este probabil ca, în viitorul apropiat, volumele de producție de PC din Norvegia să crească.

(62)

Se observă că prezenta anchetă s-a limitat la dumping și, prin urmare, nu au fost disponibile date precise privind producția industriei comunitare și vânzările de PC pe piața comunitară în cursul PAR.

(63)

Totuși, mai multe surse au confirmat că cererea globală de produse de pește, inclusiv PC, se estimează că va crește cu 5 % pe an în viitor. Această tendință de expansiune poate fi observată și în cadrul Comunității, chiar dacă nu se estimează ca cererea în cadrul Comunității să absoarbă totalitatea volumelor adiționale de PC produse în Norvegia.

(64)

În urma comunicării informațiilor, Asociația Finlandeză a Piscicultorilor (Finnish Fish Farmers’ Association – FFFA) a contestat concluzia de mai sus declarând că, chiar dacă se estimează că cererea globală de pește va crește, nu va exista nicio cerere adițională de PC norvegian în cadrul Comunității. FFFA a declarat mai departe că orice cerere adițională va fi direcționată către specii de pește noi și exotice, mai degrabă decât către păstrăv. Ar trebui observat că, după cum se menționează în considerentul 63 de mai sus, mai multe surse au indicat o creștere a consumului de PC, care a fost de asemenea confirmată de alte părți interesate reprezentând fermieri din mai multe state membre, dar și din Norvegia. Deoarece FFFA nu a prezentat niciun fel informații sau elemente de probă care ar putea confirma afirmațiile făcute, a trebuit ca acestea să fie respinse.

(65)

Ancheta a arătat că piețele de export principale ale Norvegiei sunt Rusia și, într-o măsură mai mică, Japonia, către care erau destinate, în total, aproximativ 57 % din exporturile norvegiene de PC, în timp ce numai 13 % din exporturile norvegiene erau destinate, în 2007, pieței comunitare. În același an, aproximativ 14 % din totalul exporturilor norvegiene de PC era, de asemenea, destinat către Ucraina și Taiwan.

(66)

Exporturile norvegiene pe piața mondială sunt în competiție cu exporturile din Chile; Chile fiind cel mai mare actor global, producția sa și volumele de export le depășesc pe cele ale Norvegiei.

(67)

Totuși, în urma cererii în creștere, exporturile norvegiene către Rusia, dar și cele către Ucraina au crescut în mod semnificativ în ultimii ani; și anume de la 8 600 tone, în 2002, la 31 500 tone în total, în 2007. Această tendință este confirmată de statisticile recente care arată că volume adiționale semnificative de PC din Chile și din Norvegia sunt exportate către Rusia.

(68)

După cum se menționează în considerentul 65, ancheta a arătat că Rusia a devenit principala piață de export pentru producătorii norvegieni. Pe lângă o creștere semnificativă a volumului de export către Rusia, s-a putut observa o trecere de la vânzarea de păstrăv congelat la păstrăv proaspăt în 2007. Această trecere reflectă dorința producătorilor norvegieni de a satisface nevoile clienților ruși care preferă produsele proaspete, indicând astfel interesul puternic al producătorilor-exportatori norvegieni față de piața rusă aflată în plină expansiune.

(69)

Exporturile norvegiene către Japonia arată o tendință descrescătoare între 2006 și 2007, și anume au scăzut cu 39 %, de la 10 877 la 6 661 tone. La fel ca în cazul Rusiei, pe piața japoneză importurile norvegiene sunt în competiție cu importurile din Chile. Chile a reușit să crească în mod semnificativ volumele de export către Japonia. Totuși, pentru a trage concluzii definitive, ar trebui luat în considerare un interval de timp mai larg. Cu toate acestea, pe baza datelor disponibile serviciilor Comisiei, nu s-a putut ajunge la o astfel de concluzie.

(70)

Prețurile de export din Norvegia s-au dovedit a fi mai ridicate către piețele din țări terțe decât către Comunitate (în medie cu 8,6 %) în cursul PAR. Totuși, statisticile referitoare la perioada după PAR indică o tendință de preț descrescătoare și pe piețele de export tradiționale ale Norvegiei. Prețurile medii de export din Norvegia către Rusia au fluctuat între 2006 și 2007 de la 34,70 NOK/kg la 24,22 NOK/kg, ceea ce se explică într-o mare măsură prin trecerea de la păstrăv congelat la păstrăv proaspăt, mai puțin scump, dar și prin concurența internațională. În mod similar, prețurile de export către Japonia au trecut de la o medie de 33,26 NOK/kg, în 2006, la 29,79 NOK/kg. În pofida acestei descreșteri, prețurile de export către CE în 2007 s-au situat în continuare în medie cu 4 % sub prețurile de export către Japonia și Rusia. Această tendință este confirmată și pentru începutul lui 2008.

(71)

În contextul unei cereri globale în creștere, având în vedere atractivitatea (prețurile mai ridicate) pieței de expansiune principale (Rusia) și având în vedere cererea tot mai mare de pe alte piețe, precum Ucraina și țările din Orientul Îndepărtat, unde exporturile de PC originar din Norvegia au crescut în ultimii ani, este probabil ca volume suplimentare de PC să fie canalizate către și absorbite de aceste piețe.

(72)

În urma comunicării informațiilor, IC a declarat că există niveluri de stoc ridicate de PC congelat în Norvegia, care ar trebui luate în considerare pentru analiza evoluției probabile a volumelor de export către Comunitate. Totuși, IC nu a prezentat niciun element de probă care să indice existența unor niveluri de stoc ridicate. Prin urmare, această afirmație a fost considerată speculativă. De asemenea, se observă că s-au efectuat vizite de verificare la sediile celor mai mari producători-exportatori de PC din Norvegia și că nu s-au putut găsi astfel de niveluri ridicate. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(73)

De asemenea, IC a pretins existența unei producții rusești de PC în creștere și introducerea probabilă de taxe vamale adiționale de către autoritățile ruse pentru PC norvegian, pentru a proteja producția rusă de PC. Alți producători de PC au afirmat că producătorii norvegieni de PC depind de piața rusă și că, dacă accesul pe piață în Rusia ar fi limitat ca urmare a imprevizibilității acestei piețe, volume semnificative de PC ar fi direcționate către Comunitate.

(74)

În mod similar, aceste afirmații nu au fost susținute de niciun element de probă și au fost considerate pur speculative. Astfel, nu au existat motive să se presupună că piața rusă, aflată în prezent în plină expansiune, ar limita accesul pentru exporturile norvegiene. De asemenea, se observă că, după cum se menționează mai sus în considerentul 65, alte piețe din țări terțe precum Ucraina și Orientul Îndepărtat se extind la rândul lor și că exporturile din Norvegia către aceste țări au crescut efectiv. Prin urmare, argumentul că Norvegia ar depinde exclusiv de exporturile către Rusia a trebuit să fie respins.

(75)

Datele de preț disponibile privind vânzările de export către Comunitate au arătat că, între 2006 și 2007, prețurile de export medii au trecut de la o medie de 4,02 EUR/kg, în 2006, la o medie de 2,87 EUR/kg, în 2007. Totuși, de la ultimul trimestru din 2007 până la începutul lui 2008, statisticile indică că această tendință s-a oprit și că prețurile s-au stabilizat.

(76)

După cum arată analiza de mai sus de la considerentul 71, în contextul unor piețe aflate în plină dezvoltare, este improbabil ca volumul crescut de producție de PC din Norvegia să fie complet direcționat către Comunitate în cazul expirării măsurilor. Într-adevăr, cererea crește la nivel global și exporturile norvegiene sunt deja bine stabilite pe mai multe piețe din țări terțe și se estimează că vor continua să crească. În pofida concurenței cu exporturile din Chile și deși în termeni relativi Norvegia a pierdut cote de piață față de Chile pe unele piețe, exporturile sale către majoritatea acestor țări au crescut în termeni absoluți și se estimează că vor continua să crească, având în vedere situația pieței mondiale.

(77)

Cu privire la piața comunitară, după cum se menționează în considerentul 63, consumul de PC este probabil să crească și astfel piața comunitară va fi capabilă să absoarbă cantități de import crescute fără să cunoască în mod necesar presiuni de preț semnificative. De asemenea, se observă că concurența între importurile norvegiene și cele din Chile este puternică nu numai în alte piețe din țări terțe, ci și pe piața comunitară. Prin urmare, nu există indicații clare dacă volumele de import din Norvegia către Comunitate vor crește cu adevărat în mod semnificativ în cazul expirării măsurilor.

(78)

Având în vedere creșterea estimată a consumului și situația de pe piața mondială descrisă anterior, nu se poate concluziona că există un risc de producție excedentară pe piața comunitară care să ducă la scăderi de preț semnificative.

(79)

Prin urmare, s-a concluzionat că situația observată în cursul PAR privind prețurile de export și volumul de producție are un caracter durabil.

(80)

În urma comunicării informațiilor, IC a afirmat că prețurile de export către Finlanda au scăzut semnificativ în cursul și după PAR și că prețul de export al PC către Finlanda s-a situat sub costul de producție începând cu luna iulie 2007.

(81)

În primul rând, ar trebui să se observe că costurile pentru PC produs în Norvegia, așa cum sunt ele estimate de IC, au fost exagerate și nu au corespuns costurilor reale verificate de creștere și de producție ale societăților care au făcut obiectul anchetei. În ceea ce privește nivelul prețurilor de export și deși Finlanda importă o parte semnificativă din exporturile totale ale Norvegiei către Comunitate, cantități semnificative sunt, de asemenea, exportate către Suedia și Danemarca, unde prețul de export mediu a fost mai ridicat. Deoarece trebuie efectuată o evaluare pe bază comunitară largă, trebuie luate în considerare prețurile de export medii către toate țările din Comunitate. Pe această bază, concluzia de mai sus de la considerentul 75, și anume faptul că prețurile de export către Comunitate, în ansamblu, s-au stabilizat la începutul lui 2008, este, prin urmare, confirmată.

(82)

Ancheta a arătat că marjele de dumping au fost la nivelul de minimis.

(83)

Ancheta a arătat, mai departe, că volumul de producție pentru produsul în cauză în Norvegia probabil va crește. Totuși, ancheta a mai stabilit că, deși cantități oarecum crescute pot fi direcționate către Comunitate, datorită unei creșteri estimate a consumului, volumul de producție crescut va fi absorbit probabil în mare parte de alte piețe din țări terțe. De asemenea, consumul va crește foarte probabil pe piața comunitară, care va fi capabilă să absoarbă creșterea potențială în importuri și, prin urmare, nu se estimează o producție excedentară semnificativă.

(84)

În plus, deși prețurile din Comunitate au indicat o tendință descrescătoare, această tendință nu este confirmată după PAR, când prețurile s-au stabilizat. Pe baza celor de mai sus, și anume creșterea consumului și absența unui risc de producție excedentară, nu se estimează creșterea presiunii de preț în Comunitate.

(85)

Prin urmare, se concluzionează că circumstanțele care au stat la baza calculării marjelor de dumping în cursul PAR au un caracter durabil.

(86)

În consecință, actuala reexaminare intermediară ar trebui să se încheie și măsurile antidumping definitive ar trebui să fie abrogate.

(87)

Părțile interesate au fost informate cu privire la principalele fapte și considerente pe baza cărora s-a luat în considerare încheierea prezentei reexaminări intermediare. Toate părțile au avut posibilitatea de a face observații. Observațiile acestora au fost luate în considerare atunci când erau justificate și susținute cu elemente de probă,