11/Volumul 45

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

180

L 068/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 (2), Consiliul a instituit un drept compensatoriu definitiv (denumit în continuare „măsuri compensatorii definitive”) la importurile de folii din polietilenă tereftalată (denumite în continuare „folii din PET”) care intră sub incidența codurillor NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 originare din India. Măsurile se prezentau sub forma unui drept ad valorem cuprins între 3,8 % și 19,1 % aplicat importurilor provenind de la exportatorii numiți individual, nivelul dreptului rezidual aplicabil importurilor de la toate celelalte societăți ridicându-se la 19,1 %.

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 (3), Consiliul a instituit drepturi antidumping definitive la importurile de folii din PET originare din India și din Republica Coreea. Măsurile se prezentau sub forma unui drept ad valorem cuprins între 0 și 62,6 % (denumit în continuare „măsuri antidumping definitive”) aplicat importurilor de folii din PET originare din India, cu excepția importurilor provenite de la cinci societăți indiene, și anume Ester Industries Limited („Ester”), Flex Industries Limited („Flex”), Garware Polyester Limited („Garware”), MTZ Polyesters Limited („MTZ”) și Polyplex Corporation Limited („Polyplex”), ale căror angajamente au fost acceptate prin Decizia 2001/645/CE a Comisiei (4).

(3)

Ar trebui remarcat faptul că societatea denumită anterior MTZ Polyesters Limited și-a schimbat denumirea, denumindu-se în continuare MTZ Polyfilms Limited. Această schimbare a denumirii nu afectează cu nimic concluziile Regulamentului (CE) nr. 2597/1999 și dreptul societății de a beneficia de nivelul dreptului individual care îi era aplicat sub denumirea anterioară. La 17 februarie 2005, Comisia a anunțat modificarea denumirii MTZ printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (5). De asemenea, trebuie remarcat faptul că MTZ și-a schimbat adresa, cu efect din iulie 2005, fără ca acest lucru să îi afecteze conducerea, structura sau activitățile. În consecință, adresa societății ar trebui modificată.

(4)

Prin Regulamentele (CE) nr. 1975/2004 (6) și (CE) nr. 1976/2004 (7), Consiliul a extins măsurile compensatorii definitive și măsurile antidumping definitive aplicate importurilor de folii din PET originare din India la importurile din același produs expediat din Brazilia și din Israel, indiferent dacă a fost sau nu declarat ca fiind originar din aceste țări.

(5)

La 28 iunie 2002 (8), Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială privind exclusiv forma măsurilor compensatorii definitive, în special acceptabilitatea unui angajament oferit de un producător-exportator indian, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază. Ancheta a condus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 365/2006 al Consiliului (9).

(6)

La 22 noiembrie 2003 (10), Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială privind exclusiv forma măsurilor antidumping definitive. Ancheta a condus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 365/2006 al Consiliului.

(7)

La 4 ianuarie 2005 (11), Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială privind exclusiv forma măsurilor antidumping definitive. Ancheta a condus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 365/2006 al Consiliului, care modifică nivelul măsurilor antidumping definitive.

(8)

La 23 august 2005 (12), Comisia a deschis o reexaminare a Regulamentelor (CE) nr. 1975/2004 și (CE) nr. 1976/2004 pentru a studia posibilitatea de a acorda unui producător israelian o exceptare de la măsurile extinse. Ancheta a condus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 101/2006 al Consiliului.

(9)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (13) a măsurilor compensatorii definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 al Consiliului, Comisia a primit o cerere de reexaminare, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, din partea unor producători comunitari ai produsului similar, și anume DuPont Teijin Films, Mitsubishi Polyester Film GmbH, Nuroll SpA și Toray Plastics Europe (denumiți în continuare „reclamanți”). Reclamanții reprezintă o proporție majoritară (în acest caz, mai mult de 50 %) din producția comunitară totală de folii din PET.

(10)

Cererea invoca faptul că expirarea măsurilor este posibil să antreneze continuarea sau reapariția subvențiilor și a prejudiciului adus industriei comunitare.

(11)

Înainte de deschiderea reexaminării la expirarea măsurilor și în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) și cu articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a informat autoritățile publice indiene că a primit o cerere de reexaminare justificată corespunzător. De asemenea, le-a invitat să angajeze consultări pentru a clarifica situația în legătură cu acest subiect și pentru a găsi o soluție convenită pe cale amiabilă. Cu toate acestea, nu a primit nici un răspuns.

(12)

Comisia a examinat elementele de probă prezentate de reclamanți și le-a considerat suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază. După consultarea comitetului consultativ, Comisia, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (14), a deschis o reexaminare la expirarea Regulamentului (CE) nr. 2597/1999 al Consiliului.

(13)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2003 și 30 septembrie 2004 (denumită în continuare „perioada anchetei”). Examinarea tendințelor în cadrul analizării prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și sfârșitul perioadei anchetei (denumită în continuare „perioadă examinată”).

(14)

Comisia a informat în mod oficial reclamanții, ceilalți producători comunitari cunoscuți, producătorii-exportatori, importatorii, furnizorii în amonte, utilizatorii și autoritățile publice indiene cu privire la deschiderea anchetei. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris. S-au audiat toate părțile care au solicitat acest lucru și care au indicat că există motive speciale pentru a fi audiate. Observațiile orale și scrise prezentate de către părți au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(15)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători-exportatori indieni de folii din PET menționați în cerere, în avizul de deschidere s-a preconizat recurgerea la tehnica de eșantionare pentru ancheta privind subvențiile, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază. Pentru a decide dacă este cu adevărat necesar să se procedeze prin eșantionare și, după caz, să se determine alcătuirea eșantionului, toți producătorii-exportatori au fost invitați să se facă cunoscuți și să furnizeze, astfel cum se arată în avizul de deschidere, informații de bază despre activitățile lor legate de produsul vizat în perioada anchetei. După examinarea informațiilor prezentate și ținând seama de numărul mare de producători-exportatori care și-au făcut cunoscută intenția de a coopera, s-a stabilit că trebuie să se procedeze prin eșantionare.

(16)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților despre care se cunoaște că ar fi interesate sau care s-au făcut cunoscute în termenele fixate în avizul de deschidere. Patru producători comunitari, opt producători-exportatori, un importator/utilizator, un furnizor în amonte și autoritățile publice indiene au răspuns la respectivele chestionare.

(17)

Din cei opt producători-exportatori indieni, în eșantion s-au reținut patru, și anume Ester, Flex, Garware și Jindal Poly Films Limited (denumit în continuare „Jindal”). S-a constatat că aceștia reprezintă cel mai mare volum reprezentativ de producție, de vânzări și de exporturi către Comunitate de folii din PET pe care ancheta îl putea acoperi în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(18)

Printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (15), Comisia a anunțat faptul că societatea denumită anterior Jindal Polyester Limited și-a schimbat adresa. În consecință, adresa acestei societăți ar trebui modificată.

(19)

Printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (16), Comisia a anunțat faptul că societatea denumită anterior Jindal Polyester Limited și-a schimbat denumirea în Jindal Poly Films Limited. În consecință, denumirea acestei societăți ar trebui modificată.

(20)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a stabili subvențiile și prejudiciul, precum și probabilitatea continuării subvenției sau a reapariției prejudiciului și pentru a estima dacă menținerea măsurilor ar fi în interesul Comunității. S-au efectuat vizite de verificare pe lângă următoarele părți interesate:

(21)

În conformitate cu articolul 30 din regulamentul de bază, autoritățile publice indiene și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a prevăzut propunerea prelungirii măsurilor. De asemenea, li s-a acordat un termen rezonabil pentru a li se permite să își prezinte observațiile. Anumite părți și-au prezentat comentariile în scris. În afară de aceasta, în conformitate cu articolul 10 alineatul (11) din regulamentul de bază, s-au propus consultări autorităților publice indiene, care le-au acceptat. S-au luat în mod corespunzător în considerare toate observațiile și comentariile lor.

(22)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este același cu cel reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 al Consiliului, și anume foliile din PET care intră sub incidența codurilor NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 originare din India (denumite în continuare „produs vizat”).

(23)

Ancheta a confirmat faptul că, la fel ca în cazul anchetei inițiale, foliile din PET fabricate și vândute pe piața internă indiană și foliile din PET fabricate și vândute în Comunitate de către producătorii comunitari au aceleași caracteristici fizice de bază și sunt destinate acelorași utilizări ca produsul vizat; prin urmare, ele constituie un produs similar, în sensul articolului 1 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(24)

Pe baza informațiilor conținute în cererea de reexaminare și în răspunsurile la chestionarul Comisiei, au făcut obiectul unei anchete următoarele sisteme, în cadrul cărora s-ar acorda subvenții:

(25)

Sistemele de la (a) la (e) se bazează pe Legea din 1992 privind dezvoltarea și reglementarea comerțului exterior (Legea nr. 22 din 1992), intrată în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea privind comerțul exterior”). Această lege autorizează autoritățile publice indiene să publice notificări privind politica în materie de import și de export. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica de import și de export”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod regulat. Perioada anchetei este reglementată printr-un document privind politica de import și de export, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 aprilie 2002 și 31 martie 2007 (denumit în continuare „Documentul privind politica de import și de export 2002-2007”). În afară de aceasta, autoritățile publice indiene definesc, de asemenea, procedurile aplicabile documentului privind politica de import și de export 2002-2007 în „Manualul de proceduri pentru perioada 1 aprilie 2002-31 martie 2007 (volumul I)” [denumit în continuare „Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)”] (17). Acest manual este, de asemenea, actualizat în mod regulat.

(26)

Sistemul de la litera (f) se bazează pe Legea privind impozitul pe profit din 1961, care este modificată anual prin Legea finanțelor.

(27)

Sistemul de la litera (g) se bazează pe secțiunile 21 și 35A din Legea din 1949 privind reglementarea bancară, care autorizează Reserve Bank of India (denumită în continuare „RBI”) să dea instrucțiuni băncilor comerciale în ceea ce privește creditele de export.

(28)

Sistemul de la litera (h) este o subvenție ad hoc pentru care nu s-a putut identifica nici un temei juridic în legislația indiană.

(29)

Pe baza informațiilor conținute în cererea de reexaminare și în răspunsurile la chestionar, Comisia a examinat, de asemenea, mai multe sisteme care urmează să fie acordate de autoritățile publice regionale din anumite state indiene.

(30)

Descrierea detaliată a acestui sistem este prevăzută la punctele de la 4.1.1 la 4.1.14 din Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 și la capitolele de la 4.1 la 4.30 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(31)

Sistemul licențelor prealabile este alcătuit din șase subsisteme, descrise mai detaliat la considerentul 32, care se deosebesc, printre altele, prin criteriile de eligibilitate. Subsistemele „exporturi fizice” și „nevoi anuale” sunt deschise producătorilor-exportatori, precum și negociatorilor-exportatori „asociați” producătorilor. Producătorii-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili pentru subsistemul „aprovizionări intermediare”. Subsistemul „exporturi prevăzute” se adresează întreprinzătorilor principali care aprovizionează categoriile menționate la punctul 8.2 din Documentul privind politica de import și de export 2002-2007, de exemplu, furnizorilor unei unități axate pe export. În final, societățile care asigură aprovizionarea intermediară cu inputuri de la producători-exportatori sunt eligibili pentru avantajele legate de „exporturi prevăzute” din cadrul subsistemului „bonuri de aprovizionare anticipată” (Advance Release Orders, „ARO”) și „acreditiv intern de tip «back to back»” („Back to back inland letter of credit”).

(32)

Licențe prealabile pot fi eliberate în următoarele cazuri:

(33)

Din cei patru producători-exportatori reținuți în eșantion, unul singur a utilizat licențe prealabile în perioada anchetei. Mai precis, a recurs la două subsisteme, și anume la cele menționate la punctele (i) și (ii). Acest producător-exportator a explicat că, în 1999, în momentul instituirii măsurilor compensatorii definitive, recurgea la sistemul creditelor pentru drepturi de import, dar că, între timp, a decis să îl abandoneze și să utilizeze cu prioritate licențe prealabile.

(34)

În scopul verificării de către autoritățile indiene, orice titular de licență este obligat prin lege să țină „contabilitatea, în bună și cuvenită formă, privind consumul și utilizarea produselor importate în cadrul fiecărei licențe” într-un format specific [capitolul 4.30 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)], (denumit în continuare „registru al consumului”). Verificarea a arătat faptul că societatea ținea în mod corect un asemenea registru.

(35)

În ceea ce privește subsistemul (i) menționat anterior, volumul și valoarea importurilor autorizate și ale exporturilor obligatorii (inclusiv al exporturilor estimate) sunt adoptate de către autoritățile publice indiene și înscrise în licență. În afară de aceasta, în momentul tranzacțiilor de import sau de export, operațiunile trebuie să facă obiectul unei mențiuni în licență de către funcționarii competenți. Volumul importurilor autorizate în acest sistem este stabilit de autoritățile publice pe baza normelor standard de intrări/ieșiri (standard input-output norms „SION”). Există norme standard de intrări/ieșiri pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul vizat; acestea sunt publicate în Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(36)

În cazul subsistemului (ii) menționat anterior la considerentul 32 (licențe prealabile „nevoi anuale”), în licență se înscrie numai valoarea importurilor autorizate. Titularul licenței trebuie să „păstreze legătura între inputurile importate și produsul obținut” [punctul 4.24A litera (c) din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)].

(37)

Inputurile importate nu pot fi transferate și trebuie să fie utilizate la fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la eliberarea licenței (optsprezece luni, cu două prelungiri posibile, de câte șase luni fiecare).

(38)

Verificarea a arătat că rata consumului specific de materii prime esențiale pentru producția unui kilogram de folii din PET de către societate, care este prevăzută în registrul de consum, era inferioară normei standard de intrări/ieșiri corespunzătoare. Cu alte cuvinte, volumul materiilor prime pe care exportatorul care a cooperat era autorizat să îl importe cu scutire de drepturi în conformitate cu autorizațiile de import stabilite pe baza normelor standard de intrări/ieșiri depășea volumul necesar procesului de producție. Societatea a argumentat faptul că autoritățile publice indiene urmează să ajusteze diferența la expirarea licențelor, adică după treizeci de luni de la eliberarea lor (a se vedea considerentul 37, practica curentă fiind să se facă uz de cele două prelungiri de șase luni autorizate). Cu toate acestea, ținând seama de faptul că prima licență a fost eliberată societății la 31 ianuarie 2003, aceasta nu a fost în măsură să susțină această afirmație prin elemente de probă cu ocazia verificării la fața locului efectuată de către serviciile Comisiei în mai 2005. În decembrie 2005, când a formulat comentarii privind informațiile care i-au fost comunicate, societatea nu a furnizat elemente de probă care să demonstreze că se realizase ajustarea prevăzută. Normele standard de intrări/ieșiri aplicate au condus în mod clar la o remitere excesivă de drepturi. Autoritățile publice indiene nu au furnizat nici un element de probă care să indice faptul că realizau sistematic o ajustare, la expirarea licențelor, în caz de remitere excesivă, nici că exista un sistem rezonabil pentru a face acest lucru.

(39)

După ce au luat cunoștință de informațiile comunicate, autoritățile publice indiene au indicat că au modificat sistemul licențelor prealabile de trei ori în 2005, cu scopul, printre altele, de a controla mai bine utilizarea acestora de către producătorii-exportatori, și că aceste modificări, împreună cu ameliorarea metodelor de control, nu vor mai permite remiteri excesive. Prin urmare, s-a solicitat ca subvențiile eventual obținute în cadrul acestui sistem și luate în considerare la calcul să nu facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(40)

Trebuie remarcat faptul că modificările aduse sistemului licențelor prealabile nu au intrat în vigoare decât după perioada anchetei și după vizita de verificare a serviciilor Comisiei; prin urmare, nu a fost posibilă verificarea lor în practică. De altfel, printr-un aviz public emis la 10 octombrie 2005, punctul 4.26 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I) a fost completat după cum urmează: „Autoritatea care eliberează licențele poate, de asemenea, să ia măsuri împotriva titularului licenței în caz de neprezentare a registrului din apendicele 23 completat în mod corespunzător (alt nume al registrului de consum)”. Cu toate acestea, nu s-a precizat forma acestor măsuri.

(41)

Prin urmare, se consideră că nu s-a putut verifica punerea în aplicare practică a modificărilor menționate anterior introduse de autoritățile publice indiene. În special, nu se specifică consecințele neprezentării registrului de consum. Concluziile menționate în cele ce urmează se bazează, prin urmare, pe concluziile stabilite în perioada anchetei.

(42)

Scutirea de drepturile de import constituie o subvenție în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a autorităților publice indiene care a conferit un avantaj exportatorilor care au făcut obiectul anchetei.

(43)

De altfel, subsistemul licențelor prealabile „exporturi fizice” și „nevoi anuale” este subordonat clar, de drept, rezultatelor la export; prin urmare, se consideră specifice și pasibile de a face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține nici un avantaj în cadrul acestor sisteme fără a încheia un angajament de export.

(44)

Nici unul din subsistemele aplicate în cazul de față nu poate fi considerat un sistem drawback sau sisteme drawback pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Ele nu respectă normele stricte menționate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiție și norme privind sistemele drawback) și în anexa III (definiție și norme privind sistemele drawback pentru produsele de înlocuire) din regulamentul de bază. Autoritățile publice indiene nu au aplicat în mod eficient sistemul sau procedura care să le permită să verifice ce inputuri se consumă în producția produsului exportat și în ce cantități [anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, pentru sistemele drawback pentru produsele de înlocuire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază]. Normele standard de intrări/ieșiri pentru produsul vizat nu erau suficient de precise. Aceste norme în sine nu pot fi considerate un sistem de verificare a consumului real, deoarece aceste norme excesiv de generoase nu permit autorităților publice indiene să verifice cu suficientă precizie cantitățile de inputuri consumate în fabricarea produsului exportat. În afară de aceasta, autoritățile publice indiene nu exercită un control eficient pe baza registrului de consum.

(45)

Prin urmare, subsistemele pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(46)

Valoarea subvenției acordate exportatorului care a recurs la sistemul licențelor prealabile s-a calculat după cum urmează. Numărătorul este format din drepturile de import nepercepute (dreptul vamal de bază și dreptul vamal suplimentar special) la inputurile importate în temeiul cele două subsisteme utilizate pentru produsul vizat în perioada anchetei. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile suportate în mod necesar pentru a obține subvenția au fost deduse din valorile subvenției pe baza depunerii unor cereri justificate. În conformitate alineatul (2) din același articol, cifra de afaceri realizată la exportul produsului vizat în perioada anchetei reprezintă numitorul.

(47)

Societatea care a recurs la acest sistem în perioada anchetei a obținut astfel o subvenție de 6,0 %.

(48)

Descrierea detaliată a acestui sistem este prevăzută la punctul 4.3 din Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 și la capitolul 4 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I). În timpul anchetei inițiale, acest sistem exista sub două forme: subvenții care se puteau acorda anterior sau ulterior exportului. În aprilie 2000, prima formă a fost eliminată; prin urmare, prezenta anchetă s-a referit numai la forma sistemului care constă în acordarea de subvenții ulterior exportului.

(49)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem. S-a constatat că trei societăți au beneficiat de acest sistem în perioada anchetei.

(50)

Orice exportator eligibil poate solicita credite care să corespundă unui procent din valoarea produselor exportate în cadrul sistemului. Astfel, autoritățile publice indiene au stabilit rate pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul vizat, pe baza normelor standard de intrări/ieșiri, ținând seama de partea estimată de inputuri importate din produsul exportat și de efectul drepturilor vamale aplicabile acestor importuri, indiferent dacă acestea au fost sau nu plătite.

(51)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate prin sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație care să indice faptul că exportul se efectuează în cadrul DEPB. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în cursul procedurii de expediere, un aviz de expediere indicând, printre altele, valoarea creditului pentru drepturi de import care trebuie acordat pentru această tranzacție de export. În acest stadiu, exportatorul cunoaște avantajul de care urmează să beneficieze. Odată ce autoritățile vamale au publicat un aviz de expediere, autoritățile publice indiene nu mai au nici un mijloc să influențeze acordarea unui credit DEPB. Rata aplicabilă calculării creditului acordat este cea în vigoare la data declarației de export. Prin urmare, este absolut imposibilă modificarea a posteriori a nivelului avantajului.

(52)

De asemenea, s-a constatat că, în temeiul standardelor contabile indiene, creditele pentru drepturi de import pot fi înscrise ca profituri în conturile comerciale, în conformitate cu principiile contabilității de angajamente, odată obligația de export îndeplinită. Aceste credite se pot utiliza pentru plata drepturilor vamale datorate pentru orice import ulterior de mărfuri nesupuse restricțiilor la import, cu excepția bunurilor de capital. Produsele astfel importate pot fi fie vândute pe piața internă (în acest caz ele sunt supuse impozitului pe vânzări), fie utilizate altfel. Creditele pentru drepturi de import se pot transfera liber și au o valabilitate de douăsprezece luni de la data acordării lor.

(53)

O cerere de credite pentru drepturi de import poate acoperi până la douăzeci și cinci de tranzacții de export; în cazul în care cererea se prezintă pe cale electronică, numărul de tranzacții este nelimitat. În realitate, nu există un termen strict pentru a solicita să se beneficieze de sistem, deoarece termenele indicate la capitolul 4.47 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I) se calculează întotdeauna începând de la data tranzacției de export celei mai recente care figurează pe cerere.

(54)

Autoritățile publice indiene și un exportator au semnalat serviciilor Comisiei că acest sistem va fi desființat în curând și înlocuit cu un sistem compatibil cu normele OMC. Sistemul creditelor pentru drepturi de import trebuia, inițial, să expire la 1 aprilie 2005. Cu toate acestea, deoarece sistemul care trebuia să urmeze nu era pregătit, existența sa a fost prelungită până la 1 aprilie 2006. În cazul în care noul sistem nu va fi pregătit să intre în vigoare înainte de această dată, sistemul creditelor pentru drepturi de import rămâne în vigoare atât timp cât este necesar.

(55)

După ce au luat cunoștință de informațiile comunicate, autoritățile publice indiene și doi exportatori care au beneficiat de avantaje în baza acestui sistem au formulat comentarii privind analiza prezentată anterior. Aceștia: (i) au afirmat că creditele pentru drepturi de import ar putea fi obținute numai dacă erau percepute drepturi de import la inputurile utilizate pentru producția mărfurilor exportate; (ii) au contestat metoda de calcul aplicată de Comisie, care se baza pe contabilitatea de angajamente, spre deosebire de metodologia utilizată în ancheta inițială din 1999, care condusese la măsurile compensatorii definitive și care se bazase pe plățile reale; (iii) au solicitat închiderea imediată a procedurii privind acest sistem, sub motiv că autoritățile publice indiene au anunțat desființarea sa la 1 aprilie 2006, și (iv) au pretins că neexcluderea sistemului de calcul ar constitui o încălcare a dispozițiilor articolului 27 din acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, favorabil țărilor în curs de dezvoltare.

(56)

Argumentul (i) menționat anterior nu a fost susținut nici de autoritățile publice indiene, nici de exportatori. În orice caz, el este contrazis de concluziile anchetei, menționate la considerentele 50-53. Acest argument este, în consecință, respins.

(57)

În ceea ce privește argumentul (ii), metodologia utilizată în cadrul prezentei anchete urmărește să reflecte mai bine incidența subvențiilor asupra situației financiare a exportatorilor care au cooperat într-o anumită perioadă de anchetă. În această privință, s-a considerat că avantajul a fost obținut în momentul tranzacției de export efectuate în temeiul sistemului, fapt confirmat, printre altele, de contabilizarea creditelor pentru drepturi de import, conform principiului contabilității de angajamente, în conformitate cu standardele de contabilitate indiene. Se remarcă, de asemenea, că această metodologie a fost deja utilizată de mai multe ori de serviciile Comisiei, în special în procedura privind sistemele de electrozi de grafit (18) și că nu conduce la o reevaluare completă a sistemului care, într-adevăr, a putut face întotdeauna obiectul unor măsuri compensatorii. Acest argument este, în consecință, respins.

(58)

În ceea ce privește argumentul (iii), s-a constatat, într-adevăr, că autoritățile publice indiene anunțaseră desființarea sistemului de credite pentru drepturi de import. Acest sistem trebuia desființat la 31 martie 2005, dar a fost prelungit până la 30 septembrie 2005. Ulterior, valabilitatea sa a fost din nou prelungită până la 1 aprilie 2006. În aceste împrejurări, nu este încă sigur dacă acest sistem urmează să fie efectiv desființat de la 1 aprilie 2006 (a se vedea considerentul 123).

(59)

În ceea ce privește argumentul (iv) menționat anterior, dispozițiile privind țările în curs de dezvoltare incluse la articolul 27 din acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii sunt respectate în întregime. Respectivul articol nu împiedică, în fapt, ca un membru al OMC să ia măsuri compensatorii pentru a remedia efectele prejudiciabile ale subvențiilor acordate de un alt membru. În măsura în care s-a constatat că sistemul creditelor pentru drepturi de import putea face obiectul unor măsuri compensatorii, acest argument este respins.

(60)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Creditele pentru drepturi de import reprezintă o contribuție financiară a autorităților publice indiene deoarece, în final, ele sunt utilizate pentru plata drepturilor de import, autoritățile publice indiene renunțând astfel la venituri vamale exigibile în mod normal. În afară de aceasta, ele conferă exportatorului un avantaj prin ameliorarea lichidităților societății.

(61)

De altfel, sistemul de credite pentru drepturi de import este subordonat de drept rezultatelor la export; prin urmare, se consideră specific și susceptibil de a face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(62)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem drawback sau sistem drawback pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. El nu respectă normele stricte menționate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiție și norme privind sistemele drawback) și în anexa III (definiție și norme privind sistemele drawback pentru produsele de înlocuire) din regulamentul de bază. Nimic nu obligă exportatorul să consume efectiv în procesul de producție inputurile importate scutite de drepturi vamale, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de cantitatea reală de inputuri utilizate. În plus, nu există nici un sistem și nici o procedură prin care s-ar putea verifica ce inputuri au fost consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a făcut o remitere excesivă de drepturi de import, în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În final, exportatorii pot beneficia de sistem, indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a beneficia de avantaj, un exportator trebuie pur și simplu să exporte mărfuri. El nu trebuie să facă dovada că a importat un input. În consecință, chiar și importatorii ale căror inputuri sunt de origine națională și care nu importă nici unul dintre produsele utilizate ca inputuri pot beneficia de avantajele sistemului.

(63)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii s-a calculat în ceea ce privește avantajul conferit beneficiarului, astfel cum a fost constatat în perioada anchetei. În această privință, s-a considerat că avantajul era obținut în momentul tranzacției de export efectuate în temeiul acestui sistem. În acest moment, autoritățile publice indiene pot renunța să mai perceapă drepturi vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(64)

Ținând seama de cele menționate anterior, se consideră adecvat să se calculeze avantajul care decurge din DEPB prin adunarea creditelor obținute pentru toate tranzacțiile de export realizate în cadrul acestui sistem în perioada anchetei.

(65)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din credite pentru a obține valorile subvenției (numărător), în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(66)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste valori ale subvenției au fost repartizate pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei (numitor), deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Trei societăți au beneficiat de acest sistem în perioada anchetei și au obținut subvenții cuprinse între 9,0 și 11,0 %.

(67)

Descrierea detaliată a acestor sisteme este prevăzută la capitolele 6 (unitățile axate pe export – EOU) și 7 (zone economice speciale – SEZ) din Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 și din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(68)

Cu excepția societăților comerciale simple, toate entitățile care, în principiu, se angajează să exporte toată producția lor de bunuri sau de servicii pot fi create în cadrul unuia dintre aceste sisteme. S-a constat că o societate a beneficiat de sistemul EOU în perioada anchetei.

(69)

Zonele economice speciale sunt enclave delimitate scutite de drepturi pe care Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 le consideră teritorii străine în sensul operațiunilor comerciale, al drepturilor și al impozitelor.

(70)

Criteriile geografice aplicabile unităților axate pe export sunt mai flexibile, acest tip de unitate putând fi situat oriunde în India. Acest sistem vine în completarea celui al zonelor economice speciale.

(71)

Cererile depuse de societățile care doresc să obțină statutul de unitate axată pe export sau care doresc să se stabilească într-o zonă economică specială trebuie să cuprindă informații referitoare, printre altele, la estimările de producție, la valoarea estimată a exporturilor, la nevoile de import și la nevoile de inputuri naționale pentru următorii cinci ani. Atunci când se acceptă o cerere, societatea vizată este informată cu privire la obligațiile care decurg din această acceptare, care este valabilă pentru o perioadă de cinci ani și se poate reînnoi de mai multe ori.

(72)

Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 impune unităților axate pe export și unităților situate în zone economice speciale obligația esențială de a realiza câștiguri nete din diferențe de curs valutar, și anume, pentru o anumită perioadă de referință (cinci ani), valoarea totală a exporturilor trebuie să fie mai mare decât valoarea totală a mărfurilor importate.

(73)

Unitățile axate pe export și unitățile situate în zone economice speciale se bucură de următoarele avantaje:

(74)

Unitățile care își desfășoară activitatea în temeiul acestor sisteme sunt unități plasate sub control vamal, care rămân sub supravegherea agenților vamali, în conformitate cu secțiunea 65 din Legea vamală. Ele au obligația legală de a ține contabilitatea, într-un format specific, a tuturor importurilor, a consumului și a utilizării tuturor materiilor prime importate, precum și a exporturilor realizate. Aceste documente trebuie prezentate periodic, ori de câte ori se consideră necesar, autorităților competente (rapoarte de activitate trimestriale și anuale). Cu toate acestea, „în nici un moment, nici unei unități axate pe export sau situate într-o zonă economică specială nu i se cere să coreleze fiecare import cu exporturile sale, transferurile către alte unități, vânzările pe piața internă sau stocurile” în conformitate cu punctul 10.2 din apendicele 14-I și cu punctul 13.2 din apendicele 14-II din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(75)

Vânzările interne se expediază și se înregistrează conform unui sistem de autocertificare. Procesul de expediere a exporturilor unei unități axate pe export este supervizat de un agent vamal responsabil cu accizele aflat în permanență în această unitate.

(76)

În cazul de față, un singur exportator care a cooperat a recurs la sistemul unităților axate pe export în perioada anchetei. Întrucât nu s-a utilizat sistemul zonelor economice speciale, nu este necesar să se stabilească dacă poate sau nu să facă obiectul unor măsuri compensatorii. Exportatorul care a cooperat și care a recurs la sistemul unităților axate pe export l-a utilizat pentru a importa bunuri de capital cu scutire de drepturi vamale și pentru a obține rambursarea impozitului central pe vânzări, achitat la mărfurile achiziționate pe piața internă. Exportatorul în cauză nu a utilizat acest sistem pentru a importa materii prime cu scutire de drepturi vamale, deoarece, pentru a fabrica folii din PET, utilizează granule din PET. Aceste granule se obțin într-o altă unitate a societății, din materii prime achiziționate în cadrul sistemului licențelor prealabile. Astfel, societatea a beneficiat de avantajele descrise la considerentul 73 punctele (i) și (iii).

(77)

O societate care a beneficiat de avantaje în baza sistemului EOU a formulat comentarii privind anumite detalii de calcul al marjelor de subvenție corespunzătoare. În cazul în care s-a constatat că respectivele comentarii erau justificate, calculele au fost ajustate în consecință.

(78)

Scutirea de cele două tipuri de drepturi vamale (dreptul vamal de bază și dreptul vamal suplimentar special) și rambursarea impozitului central pe vânzări de care beneficiază unitățile axate pe export constituie o contribuție financiară a autorităților publice indiene în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Autoritățile publice renunță astfel la venituri care ar fi exigibile în lipsa sistemului, conferind astfel unităților axate pe export un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece neplata drepturilor datorate în mod normal le permite să economisească lichidități.

(79)

Astfel, scutirea de dreptul vamal de bază și de dreptul vamal suplimentar special și rambursarea impozitului pe vânzări constituie subvenții în sensul articolului 2 din regulamentul de bază. Ele sunt subordonate în drept rezultatelor la export și, prin urmare, sunt considerate specifice și pasibile de măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Obiectivul exportului stabilit la punctul 6.1 din Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 pentru unitățile axate pe export este o condiție sine qua non a obținerii avantajelor.

(80)

În afară de aceasta, s-a confirmat că autoritățile publice indiene nu aplicau nici un sistem și nici o procedură eficientă prin care s-ar putea verifica ce inputuri achiziționate cu scutire de drepturi vamale și/sau de impozit pe vânzări s-au consumat în procesul de producție a produsului exportat și în ce cantități [anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, pentru sistemele drawback pentru produsele de înlocuire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază]. În afară de aceasta, scutirea de drepturi vamale pentru bunurile de capital nu este în mod evident un sistem drawback autorizat.

(81)

Autoritățile publice indiene nu au procedat la o nouă examinare pe baza inputurilor efective în cauză, cum ar fi trebuit să facă în mod normal în lipsa unui sistem de verificare eficient [anexa II partea II punctul 5 din regulamentul de bază și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază] și nu au dovedit că nu a avut loc o remitere excesivă.

(82)

Prin urmare, avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii corespunde remiterii valorii totale a drepturilor de import (dreptul vamal de bază și dreptul vamal suplimentar special) exigibile în mod normal și rambursării impozitului pe vânzări, în perioada anchetei de reexaminare.

(83)

Numărătorul s-a stabilit după cum urmează. Valoarea subvenției acordate exportatorului care a recurs la acest sistem s-a calculat pe baza impozitului pe vânzări rambursat pentru achizițiile destinate sectorului producției, adică, printre altele, achizițiile de componente și de materiale pentru ambalare, în perioada anchetei. Costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(84)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost repartizată pe cifra de afaceri generată de toate vânzările la export în perioada anchetei (numitor), deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marja de subvenție astfel obținută este de 0,02 %.

(85)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, avantajul conferit societății care a recurs la acest sistem a fost calculat pe baza valorii drepturilor vamale neachitate pentru bunurile de capital importate și pe baza valorii drepturilor la vânzări rambursate pentru achiziționarea bunurilor de capital, ambele repartizate pe o perioadă care corespunde perioadei normale de amortizare a acestor bunuri de capital în sectorul produsului vizat. Valoarea astfel calculată, care este imputabilă perioadei anchetei, a fost ajustată, prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului prin acest sistem. Costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost repartizată pe cifra de afaceri realizată la export de către sectorul în cauză în perioada anchetei (numitor), deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marja de subvenție astfel obținută este de 5,0 %.

(86)

Prin urmare, marja de subvenție totală o societății în cauză în cadrul sistemului unităților axate pe export este de 5,0 %.

(87)

Descrierea detaliată a acestui sistem este prevăzută la alineatul (5) din Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 și la capitolul 5 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(88)

Sistemul este deschis producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” producătorilor și prestatorilor de servicii. S-a constatat că cele patru societăți reținute în eșantion au beneficiat de acest sistem în perioada anchetei.

(89)

Sub rezerva unei obligații de export, societățile sunt autorizate să importe bunuri de capital (noi și, din aprilie 2003, second-hand, vechi de maximum 10 ani) cu o rată a drepturilor redusă. În acest sens, autoritățile publice indiene eliberează o licență, la cerere, în schimbul achitării unei redevențe. Din aprilie 2000, o rată redusă de 5 % se aplică tuturor bunurilor de capital importate în temeiul acestui sistem. Până la 31 martie 2000, se aplica o rată efectivă a drepturilor de 11 % (cuprinzând o suprataxă de 10 %) sau, pentru importurile cu o valoare ridicată, o rată zero a drepturilor. Pentru ca obligația de export să fie îndeplinită, bunurile de capital importate trebuie să fie utilizate la producția unei anumite cantități de produse exportate într-o perioadă dată.

(90)

După ce au luat cunoștință de informațiile comunicate, autoritățile publice indiene au contestat adăugarea de dobânzi la stabilirea valorii totale a avantajului, argumentând că nimic nu lăsa să se presupună că o societate ar fi finanțat toate drepturile vamale suplimentare prin împrumuturi și că, prin urmare, trebuie să se țină seama de raportul creanțe-capital al fiecărei societăți în perioada anchetei și că trebuie să se utilizeze pentru calcul numai o valoare proporțională.

(91)

Indiferent dacă drepturile vamale au fost achitate printr-un împrumut sau au fost finanțate din fonduri proprii, se consideră că, în orice caz, din ele decurge un cost pentru societate. În caz de împrumut, acest cost corespunde dobânzii aferente împrumutului. În cazul recurgerii la fondurile proprii, costul corespunde dobânzilor pierdute. Acest argument a fost, în consecință, respins.

(92)

Trei societăți care au beneficiat de avantaje în temeiul sistemului EPCG au formulat comentarii minore privind anumite detalii de calcul al marjelor de subvenție corespunzătoare. În cazul în care s-a constatat că respectivele comentarii erau justificate, calculele au fost ajustate în consecință.

(93)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea dreptului constituie o contribuție financiară a autorităților publice indiene, care renunță astfel la veniturile vamale exigibile în mod normal. În afară de aceasta, reducerea dreptului conferă exportatorului un avantaj în măsura în care drepturile economisite la import ameliorează lichiditățile societății.

(94)

În plus, sistemul este subordonat de drept rezultatelor la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără a încheia un angajament de export. Prin urmare, el este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(95)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem drawback autorizat sau un sistem drawback pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Bunurile de capital nu fac obiectul sistemelor autorizate definite la anexa I punctul (i) la regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate.

(96)

Numărătorul a fost stabilit după cum urmează. Valoarea subvenției s-a calculat în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii neachitate a drepturilor vamale pentru bunurile de capital importate, repartizate pe o perioadă care corespunde cu perioada normală de amortizare a acestor bunuri de capital în sectorul foliilor din PET. La această valoare s-a adăugat o dobândă pentru a reflecta valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului în perioada anchetei. Costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(97)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției s-a repartizat pe cifra de afaceri realizată la export în perioada anchetei (numitor), deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export. Subvențiile obținute de cele patru societăți reținute în eșantion sunt cuprinse între 1,3 % și 2,7 %.

(98)

Temeiul juridic al acestui sistem este prevăzut la punctele de la 4.2.1 la 4.2.7 din Documentul privind politica de import și de export 2002-2007 și la capitolele de la 4.31 la 4.36 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(99)

Întrucât nici una dintre cele patru societăți reținute în eșantion nu a recurs la acest sistem, nu a fost necesar să se stabilească dacă acesta poate face sau nu obiectul unor măsuri compensatorii.

(100)

Acest sistem are ca temei juridic Legea din 1961 privind impozitul pe profit. Această lege, care este modificată în fiecare an prin Legea finanțelor, definește modalitățile de percepere a impozitelor, precum și diferitele scutiri și deduceri care se pot obține. Societățile exportatoare pot solicita scutiri de impozit în temeiul secțiunilor 10A, 10B și 80HHC.

(101)

Întrucât nici una dintre cele patru societăți reținute în eșantion nu a recurs la secțiunile 10A și 10B, nu a fost necesar să se stabilească dacă acestea pot face sau nu obiectul unor măsuri compensatorii.

(102)

Doi dintre exportatorii care au făcut obiectul anchetei au indicat că au beneficiat de o scutire parțială de impozitul pe profit realizat din vânzările la export în perioada anchetei în temeiul secțiunii 80HHC din lege. Cu toate acestea, ținând seama de faptul că această dispoziție a fost eliminată începând cu exercițiul financiar cuprins între 1 aprilie 2004-31 martie 2005, ea nu va mai conferi nici un avantaj după 31 martie 2005. Prin urmare, avantajele prevăzute la secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit nu vor face obiectul unor măsuri compensatorii, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(103)

Detaliile acestui sistem sunt prevăzute în circulara de bază IECD nr. 5/04.02.01/2002-03 (credite de export în valută) și în circulara de bază IECD nr. 10/04.02.01/2003-04 (credite de export în rupii) ale RBI, adresate tuturor băncilor comerciale indiene.

(104)

Acest sistem este deschis producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori. S-a constatat că trei societăți au beneficiat de sistemul în cauză în perioada anchetei.

(105)

În cadrul acestui sistem, RBI fixează plafoane pentru ratele dobânzii aplicabile creditelor de export în rupii și în valută, pe care băncile comerciale trebuie să le respecte „pentru ca exportatorii să poată avea acces la credit cu dobânzi competitive pe plan internațional”. Sistemul este alcătuit din două subsisteme, și anume creditele de export înainte de expediere („packing credit”), care acoperă creditele acordate unui exportator pentru a finanța achiziționarea, procesarea, producția, ambalarea și/sau expedierea mărfurilor înainte de export și creditele de export după expediere, care acoperă creditele pentru capital de lucru acordate pentru a finanța creanțele comerciale la export. De asemenea, RBI comandă băncilor să rezerve un anumit cuantum din creditul lor net finanțării exporturilor.

(106)

Din aceste circulare de bază ale RBI reiese faptul că exportatorii pot obține credite de export cu rate ale dobânzilor preferențiale în comparație cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale („creditele de casă”) care sunt fixate numai de condițiile pieței.

(107)

Două societăți care au beneficiat de avantaje în cadrul sistemului ECS au formulat comentarii minore privind anumite detalii de calcul al marjelor de subvenție corespunzătoare. În cazul în care s-a constatat că respectivele comentarii erau justificate, calculele au fost ajustate în consecință.

(108)

Prin diminuarea costurilor de finanțare în raport cu rata dobânzilor de piață, rata dobânzilor preferențiale menționate la considerentul anterior conferă exportatorilor un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Deși creditele preferențiale în temeiul sistemului sunt acordate de bănci comerciale, avantajul corespunde unei contribuții financiare a autorităților publice în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (iv) din regulamentul de bază. RBI este un organism public, care intră sub incidența definiției „autorităților publice” menționată la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. Aceasta dă instrucțiuni băncilor comerciale să acorde finanțări preferențiale societăților exportatoare. Aceste finanțări sunt echivalente cu o subvenție, care este considerată specifică și susceptibilă de a face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele dobânzilor preferențiale sunt subordonate rezultatelor la export, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(109)

Valoarea subvenției s-a calculat pe baza diferenței între dobânzile plătite pentru creditele de export utilizate în perioada anchetei și cele care ar fi fost percepute în cazul în care s-ar fi aplicat rata dobânzii aplicabile creditelor de casă utilizate de diferitele societăți. Această valoare a subvenției (numărător) s-a repartizat pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei (numitor), în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Cele patru societăți reținute în eșantion au beneficiat de avantaje în temeiul sistemului și au obținut subvenții cuprinse între 0,01 % și 1,3 %.

(110)

Întrucât nici una dintre cele patru societăți reținute în eșantion nu a recurs la acest sistem, nu a fost necesar să se stabilească dacă sistemul în cauză poate face sau nu obiectul unor măsuri compensatorii.

(111)

S-a constatat că nici un producător-exportator nu a recurs la acest sistem.

(112)

Pentru a încuraja instalarea industriilor în regiunile cel mai puțin dezvoltate ale statului, autoritățile publice din Maharashtra acordă din 1964 facilități unităților care se instalează sau care se extind în regiunile în curs de dezvoltare din stat. Acest sistem s-a modificat de mai multe ori de la introducerea sa. Versiunea din 1993 a sistemului a rămas în vigoare de la 1 octombrie 1993 până la 31 martie 2001, dată la care s-a introdus ultima versiune, valabilă până la 31 martie 2006. Sistemul de stimulente al autorităților publice din Maharashtra este alcătuit din mai multe subsisteme, dintre acestea principalele fiind: (i) scutirea de impozitul local pe vânzări și (ii) rambursarea taxei locale.

(113)

Acest sistem este deschis societăților care investesc în regiunile cel mai puțin dezvoltate ale statului prin crearea unei noi unități industriale sau prin realizarea unor importante investiții de capital în vederea extinderii sau a diversificării unei unități industriale existente. Aceste regiuni sunt clasificate în diferite categorii, în funcție de nivelul de dezvoltare economică (de exemplu, regiuni puțin dezvoltate, regiuni mai puțin dezvoltate, regiunile cel mai puțin dezvoltate). Principalul criteriu în stabilirea stimulentelor este regiunea în care este situată întreprinderea sau în care intenționează să se stabilească și importanța investiției consimțite.

(114)

Scutirea de impozitul local pe vânzări – În mod normal, mărfurile sunt supuse unui impozit central pe vânzări (pentru vânzările între state) sau impozitului de stat pe vânzări (pentru vânzările efectuate în cadrul unui stat), al cărui nivel variază în funcție de statul sau de statele în care au loc tranzacțiile. Nu există impozit pe vânzări în momentul importului sau al exportului de produse, în timp ce vânzările interne sunt supuse acestui impozit la ratele aplicabile. În temeiul acestui sistem, societățile beneficiare nu sunt obligate să perceapă impozit pe vânzări în momentul tranzacțiilor de vânzare. De asemenea, ele sunt scutite de impozitul local pe vânzări la achiziționarea de produse de la un furnizor care poate beneficia el însuși de sistem. În timp ce tranzacția de vânzare nu conferă nici un avantaj vânzătorului, tranzacția de achiziționare conferă un avantaj cumpărătorului. Două dintre cele patru societăți reținute în eșantion aveau fiecare o unitate care putea beneficia de sistem în perioada anchetei. În cadrul acestui sistem, cele două unități au fost scutite de impozitul pe vânzări la anumite achiziții pe piața internă efectuate pe lângă furnizori eligibili ei înșiși pentru sistemul de scutire.

(115)

Rambursarea taxei locale – Taxa locală este un impozit perceput de autoritățile locale din India, în special de autoritățile publice din Maharashtra, la mărfurile care intră în limitele teritoriale ale unui oraș sau ale unui district. Întreprinderile industriale pot beneficia de o rambursare a taxei locale de către autoritățile publice din Maharashtra o dată cu instalarea unităților în anumite orașe sau districte de pe teritoriul statului. Valoarea totală care poate fi rambursată se limitează la 100 % din cheltuielile în capital fix. Dintre cele două societăți menționate anterior, dintre care o unitate poate beneficia de sistemul de stimulente al autorităților publice din Maharashtra în perioada anchetei, una singură a beneficiat de rambursarea taxei locale de către autoritățile publice ale statului.

(116)

O societate care a beneficiat de avantaje în temeiul sistemului de stimulente al autorităților publice din Maharashtra a formulat comentarii minore privind anumite detalii de calcul al marjei de subvenție corespunzătoare. În cazul în care s-a constatat că respectivele comentarii erau justificate, calculele au fost ajustate în consecință.

(117)

Acest sistem acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cele două subsisteme analizate anterior constituie o contribuție financiară a autorităților publice din Maharashtra, care renunță astfel la venituri exigibile în mod normal. În plus, această scutire/rambursare conferă un avantaj societăților beneficiare prin ameliorarea lichidităților lor.

(118)

Acest sistem este destinat exclusiv societăților care au investit în anumite regiuni geografice aflate sub jurisdicția statului Maharashtra. Societățile stabilite în afara acestor zone nu pot beneficia de sistemul în cauză. Valoarea avantajului conferit diferă în funcție de zonă. Sistemul este specific în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) și al articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază; prin urmare, poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(119)

Valoarea subvenției constituită prin scutirea de la impozitul pe vânzări s-a calculat pe baza valorii datorate în mod normal pentru perioada anchetei care nu a fost achitată în baza sistemului. De asemenea, în ceea ce privește taxa locală, avantajul conferit exportatorului s-a calculat ca fiind valoarea taxei locale rambursate în perioada anchetei. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea totală a acestor subvenții (numărător) s-a repartizat pe toate vânzările realizate în perioada anchetei de reexaminare (numitor), deoarece subvenția nu este subordonată exporturilor și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. În această perioadă, două societăți au beneficiat de acest sistem; ambele au obținut o subvenție de 1,6 %.

(120)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul regulamentului de bază, exprimată pe o bază ad valorem, este cuprinsă între 11,7 % și 15,2 % pentru producătorii-exportatori care au făcut obiectul anchetei. Valoarea subvențiilor este mai mare decât pragul de minimis stabilit la articolul 14 alineatul (5) literele (a) și (b) din regulamentul de bază.

(121)

Prin urmare, se consideră că, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, subvențiile au fost menținute în perioada anchetei.

(122)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă expirarea măsurilor în vigoare riscă să ducă la o continuare sau la o reapariție a subvențiilor.

(123)

S-a stabilit că, în perioada anchetei, exportatorii indieni ai produsului vizat reținuți în eșantion au continuat să beneficieze de subvenții care puteau face obiectul unor măsuri compensatorii acordate de autoritățile publice. Cu excepția unei societăți, toate marjele de subvenție constatate în timpul reexaminării sunt mai mari decât cele stabilite în ancheta inițială. În cazul în care anumite sisteme care au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în 1999 (precum creditele pentru drepturi de import acordate înainte de export) au fost eliminate, s-a constatat, în cursul prezentei reexaminări, că alte sisteme, care nu existau în 1999 (precum sistemul licențelor prealabile) pot face obiectul unor asemenea măsuri. Sistemele de subvenție analizate anterior acordă avantaje recurente și, cu excepția cazului DEPB (a se vedea considerentul 54), nimic nu indică faptul că urmează să fie eliminate într-un viitor previzibil. Conform autorităților indiene, sistemul care ar trebui să urmeze după DEPB ar trebui să intre în vigoare cel mai devreme la 1 aprilie 2006. Situația care rezultă în urma înlocuirii DEPB cu un sistem anunțat ca fiind compatibil cu normele OMC, în privința căruia Comisia nu deține nici o informație, va trebui evaluată în timp util. Se remarcă, de asemenea, faptul că unul dintre producătorii-exportatori care au cooperat și care, înainte, recurgeau la sistemul DEPB, nu l-a mai utilizat în perioada anchetei (a se vedea considerentul 33). Totuși, acest exportator a beneficiat atunci de avantaje în baza sistemului licențelor prealabile, care este, de asemenea, un tip de sistem drawback. În cazul în care sistemul DEPB ar fi eliminat la 1 aprilie 2006 și în cazul în care nu s-ar conferi nici un avantaj exportatorilor dincolo de această dată, având în vedere existența unui sistem de subvenție alternativ care poate face obiectul unor măsuri compensatorii (sistemul licențelor prealabile), se consideră că există probabilitatea ca subvențiile să continue la un nivel apropiat de cele constatate pentru sistemul DEPB. Între timp, exportatorii produsului vizat vor beneficia în continuare de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii. În afară de aceasta, se amintește faptul că exportatorii produsului vizat pot beneficia de un anumit număr de sisteme examinate. În aceste împrejurări, s-a considerat rezonabil să se concluzioneze că este probabil ca subvențiile să continue pe viitor.

(124)

Întrucât s-a demonstrat că subvențiile erau menținute în momentul efectuării reexaminării și este posibil ca acestea să fie menținute în viitor, abordarea problemei reapariției acestora este inutilă.

(125)

În Comunitate, produsul similar este fabricat de zece producători care reprezintă producția comunitară totală în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(126)

Trebuie notat faptul că, în decursul anchetei inițiale, industria comunitară era constituită din opt producători. Cei doi noi producători se află în noile state membre. Șase dintre aceste societăți nu au susținut cererea și nu au cooperat la ancheta de reexaminare. Următorii patru producători au susținut plângerea și au acceptat să coopereze:

(127)

Aceste societăți au cooperat pe deplin la anchetă. Ele reprezentau 86 % din producția comunitară totală în perioada anchetei.

(128)

Prin urmare, se consideră că acești patru producători comunitari reprezintă o proporție majoră din producția comunitară totală a produsului similar și că formează, în consecință, industria comunitară în sensul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (8) din regulamentul de bază. Ei sunt denumiți în continuare „industria comunitară”.

(129)

Tendințele în materie de preț expuse în continuare se bazează pe prețurile de import înregistrate de Eurostat și țin seama de drepturile vamale convenționale și de drepturile antidumping, după caz, precum și de o estimare a costurilor ulterioare importului.

(130)

Consumul comunitar s-a stabilit pe baza volumelor de vânzare ale industriei comunitare pe piața comunitară, a datelor furnizate de Eurostat privind ansamblul importurilor în Uniunea Europeană și a volumelor de vânzare ale celorlalți producători comunitari pe piața comunitară.

(131)

Între 2001 și perioada anchetei, consumul comunitar a scăzut cu 7 %. Mai exact, a rămas stabil, în general, între 2001 și 2002, înainte să scadă cu șase puncte procentuale între 2002 și 2003, apoi cu încă un punct în perioada anchetei.

(132)

Volumul importurilor originare din țara vizată a crescut cu 107 % în perioada anchetei și a atins un nivel de 12 679 tone în perioada anchetei, ceea ce corespunde unei cote de piață de 5 %. În perioada anchetei inițiale, cota de piață a produselor originare din țara vizată atingea un nivel de 9,6 %, apoi a scăzut până la 2,3 % în 2001, în urma instituirii măsurilor.

(133)

Prețurile importurilor originare din țara vizată au crescut ușor (două puncte procentuale) între 2001 și 2003, adică după instituirea măsurilor compensatorii definitive, dar au scăzut ulterior cu cinci puncte procentuale în perioada anchetei.

(134)

Pe baza unei comparații model cu model, ancheta a arătat că, în perioada anchetei, importurile originare din țara vizată determină o subcotare a prețurilor industriei comunitare cuprinsă între 2 %-21 %, în funcție de exportatorul care a cooperat. Această comparație a fost realizată pe baza prețurilor reale la exportul către Comunitate a exportatorilor care au cooperat. Anchetele menționate la considerentele 5, 6 și 7 au arătat că o mare parte a prețurilor de export către Comunitate erau fixate imediat deasupra prețurilor minime de import stabilite în angajamentele acceptate în contextul măsurilor antidumping definitive (a se vedea considerentul 2) și că prețurile de export către alte țări terțe practicate de societățile indiene erau considerabil mai mici decât cele practicate la exportul către Comunitate. În consecință, în cazul în care calculele de subcotare s-ar fi efectuat pe baza prețurilor de export către alte țări terțe, marjele de subcotare ar fi fost mai mari decât cele menționate anterior.

(135)

Ancheta menționată la considerentul 6 a dus la concluzia că angajamentele nu erau adecvate pentru produsul vizat și că trebuiau retrase. Aceste elemente explică într-o mare măsură tendințele observate anterior în ceea ce privește importurile din India, precum și motivul pentru care industria comunitară nu și-a revenit în urma practicilor de subvenționare anterioare (a se vedea considerentul 161).

(136)

După cum s-a menționat la considerentul 4, s-a constatat, de asemenea, că eludarea măsurilor inițiale aplicabile importurilor din India se realiza prin Brazilia și Israel. În consecință, măsurile instituite asupra importurilor din India s-au extins, în noiembrie 2004, la importurile acelorași folii din PET expediate din Brazilia și din Israel, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din aceste țări, cu excepția celor produse de un producător brazilian veritabil și de un producător israelian veritabil. După cum se menționează la considerentul 8, un al doilea producător israelian a fost scutit de măsurile extinse. Cele două proceduri menționate anterior au arătat că, în 2003, producătorilor brazilian și israelian veritabili li s-a atribuit un volum foarte limitat de importuri din Brazilia (aproximativ 10 tone) și din Israel (aproximativ 180 tone). Trebuie amintit faptul că extinderea măsurilor antidumping și compensatorii menționată anterior este ulterioară tendințelor descrise la considerentele 137 și 138.

(137)

Volumul importurilor din Brazilia s-a dublat între 2001 și 2002, a scăzut ușor în 2003, apoi a scăzut din nou în perioada anchetei, pentru a se stabili în final la un nivel apropiat de cel din 2001, fapt care ar putea fi cauzat de deschiderea anchetei privind eludarea menționată anterior în cursul anului 2004. De asemenea, cota de piață deținută de importurile din Brazilia a crescut de la 0,5 % în 2001 la 0,9 % în 2002, înainte de a reveni la 0,5 % în perioada anchetei. Importurile din Brazilia se efectuau la prețuri foarte scăzute în 2001. Aceste prețuri au crescut în perioada examinată și s-au stabilit la aproximativ 1 800 EUR/tonă, ceea ce corespunde unui nivel ușor inferior celui al prețurilor importurilor din India.

(138)

Volumul importurilor originare din Israel a înregistrat o creștere constantă, crescând de la aproximativ 3 600 tone în 2001 la aproximativ 4 800 tone în perioada anchetei. Cota de piață a acestor importuri a crescut de la 1,3 % în 2001 la 1,9 % în perioada anchetei, în timp ce prețurile lor scădeau, scăzând de la aproximativ 2 000 EUR/tonă la aproximativ 1 800 EUR/tonă în perioada anchetei. Prețurile importurilor originare din Israel se situează și ele ușor sub nivelul prețurilor importurilor originare din India.

(139)

După cum se menționează la considerentul 2, Consiliul a instituit, în 2001, măsuri antidumping definitive la importurile de folii din PET originare din Republica Coreea, sub forma unor drepturi ad valorem cuprinse între 0 și 13,4 %. Volumul importurilor din această țară în Comunitate a scăzut de la aproximativ 34 000 tone în 2001 la aproximativ 23 200 tone în perioada anchetei, după instituirea măsurilor menționate anterior. Cota de piață a produselor coreene a scăzut, de asemenea, cu aproximativ trei puncte procentuale între 2001 și perioada anchetei. Prețurile produselor coreene au scăzut cu 7 % între 2001 și 2002, au crescut cu trei puncte procentuale în 2003, apoi cu încă un punct procentual în perioada anchetei. Din statisticile Eurostat reiese faptul că prețurile coreene de export au fost întotdeauna mai mari decât prețurile de export indiene, dar mai mici decât prețurile practicate de industria comunitară.

(140)

Volumul importurilor din țări terțe altele decât cele menționate a scăzut de la aproximativ 41 000 tone în 2001, ceea ce corespunde unei cote de piață de 15 %, la aproximativ 40 000 tone în perioada anchetei, ceea ce echivalează cu o cotă de piață de 16 %. Creșterea cotei de piață se explică prin faptul că consumul (numitor) a scăzut mai mult decât importurile menționate anterior (numărător). Prețurile medii ale acestor importuri au crescut mai întâi, de la aproximativ 5 300 EUR/tonă în 2001 la aproximativ 6 000 EUR/tonă în 2002, apoi au scăzut la aproximativ 4 800 EUR/tonă în perioada anchetei. Aceste prețuri sunt considerabil mai mari decât cele practicate de exportatorii indieni și de industria comunitară. Dintre țările terțe care exportă produsul vizat către Comunitate, altele decât cele menționate anterior, Statele Unite ocupă primul loc: ele au exportat aproximativ 17 500 tone din produsul vizat către Comunitate în perioada anchetei. Prețurile importurilor (aproximativ 6 700 EUR/tonă în perioada anchetei) erau, de asemenea, considerabil mai mari decât cele ale importurilor din țara vizată și decât cele practicate de industria comunitară.

(141)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care influențează situația industriei comunitare.

(142)

Producția industriei comunitare a crescut cu 10 % între 2001 și 2002, înainte să scadă și să se stabilizeze la nivelul său din 2001 în decursul următorilor ani.

(143)

Capacitățile de producție s-au diminuat foarte ușor (cu 3 %) între 2001 și perioada anchetei. Ținând seama de faptul că, în același timp, producția a rămas stabilă, rata de utilizare a capacităților care au rezultat a crescut ușor.

(144)

După o scădere considerabilă între 2001 și 2002, stocurile de sfârșit de exercițiu financiar ale industriei comunitare au scăzut, ulterior, în mod treptat. Ele au scăzut cu 28 % între 2001 și perioada anchetei. Cu toate acestea, întrucât produsul similar este, în general, fabricat la cerere, nivelul stocurilor nu este un indicator foarte util.

(145)

Vânzările realizate de industria comunitară pe piața comunitară către clienți independenți au crescut inițial în 2002, după instituirea măsurilor, apoi au scăzut cu douăsprezece puncte procentuale între 2002 și perioada anchetei.

(146)

Cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu aproximativ două puncte procentuale între 2001 și perioada anchetei. Mai exact, a crescut inițial cu aproximativ patru puncte procentuale în 2002, după instituirea măsurilor compensatorii și a măsurilor antidumping, apoi a scăzut cu aproximativ cinci puncte procentuale în 2003, înainte să piardă încă un punct în perioada anchetei. Această evoluție și nivelul atins arată o anumită ameliorare în comparație cu nivelurile observate înainte de instituirea măsurilor compensatorii, atunci când cota de piață deținută de industria comunitară a scăzut de la 57 % la aproximativ 50 %.

(147)

Între 2001 și perioada anchetei, consumul comunitar a scăzut cu 7 %. Cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu aproximativ două puncte procentuale, în timp ce cota de piață al importurilor în cauză a crescut cu 2,7 puncte procentuale.

(148)

Nivelul de ocupare al forței de muncă în industria comunitară a scăzut cu 8 % între 2001 și perioada anchetei.

(149)

Productivitatea forței de muncă din industria comunitară, măsurată în producție pe persoană ocupată anual, a crescut cu 8 % între 2001 și perioada anchetei.

(150)

Prețurile de vânzare unitare din industria comunitară au crescut cu 4 % între 2001 și perioada anchetei. Această evoluție urmărește, în linii mari, evoluțiile costului de producție și ale prețului principalei materii prime care, de asemenea, au crescut în perioada examinată.

(151)

Între 2001 și perioada anchetei, salariul mediu pe persoană ocupată a crescut cu 12 %, cifră mai mare decât rata de creștere a costurilor salariale unitare nominale medii (6 %) observat în aceeași perioadă pentru întreaga economie comunitară.

(152)

Fluxul anual de investiții destinate produsului vizat de industria comunitară a scăzut în mod constant din 2002. Creșterea înregistrată în 2002 se poate explica prin investiții în echipamente tehnice efectuate de un producător și prin investiții destinate facilitării închiderii anumitor linii de producție în cazul unui alt producător.

(153)

Deși s-a ameliorat treptat în perioada examinată, rentabilitatea industriei comunitare a rămas negativă între 2001 (–5,2 %) și perioada anchetei (–2,5 %). Randamentul investițiilor, care corespunde beneficiului exprimat în procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor a urmat o tendință similară, în general, tendinței rentabilității în perioada examinată.

(154)

Situația fluxurilor de trezorerie s-a deteriorat între 2001 și perioada anchetei, în principal din cauza altor elemente, fără efect de trezorerie, precum amortizarea activelor și circulația stocurilor.

(155)

Ancheta a evidențiat faptul că nevoile de capital ale producătorilor comunitari au fost afectate de situația financiară dificilă a acestora. Cu toate că mai multe din aceste societăți aparțin unor grupuri mari, nevoile lor de capital nu sunt întotdeauna satisfăcute în măsura în care, în cadrul acestor grupuri, resursele financiare sunt în general afectate celor mai rentabile entități. Această incapacitate cu privire la mobilizarea capitalului poate fi corelată cu scăderea investițiilor menționată la considerentul 152.

(156)

În ceea ce privește impactul marjelor efective de subvenție asupra industriei comunitare, ținând seama de volumul și de prețurile importurilor din țara vizată, acest efect nu poate fi considerat neglijabil, în special pe o piață atât de transparentă și, prin urmare, extrem de sensibilă la evoluția prețurilor, precum piața produsului vizat.

(157)

Cu toate că indicatorii examinați anterior indică o anumită redresare a situației economice și financiare a industriei comunitare după instituirea de măsuri compensatorii definitive în 1999 și de măsuri antidumping în 2001, ei arată, de asemenea, că situația sa rămâne fragilă și vulnerabilă.

(158)

După cum se menționează la considerentele 132-135, volumul importurilor din țara vizată s-a dublat între 2001 și perioada anchetei. Ținând seama de faptul că, în același timp, consumul a scăzut cu 7 %, a rezultat o creștere puternică a cotei de piață deținute de exportatorii indieni, de la 2,3 % în 2001 la 5,0 % în perioada anchetei. În același timp, prețurile de export către Comunitate practicate de exportatorii indieni au rămas relativ stabile, la un nivel de aproximativ 2 000 EUR/tonă, adică la un nivel sensibil inferior nivelului prețurilor practicate de industria comunitară.

(159)

Între 2001 și perioada anchetei, următorii indicatori au cunoscut o evoluție pozitivă: utilizarea capacităților și productivitatea industriei comunitare au crescut, iar stocurile s-au redus. Prețurile de vânzare unitare au urmat aceeași evoluție ascendentă ca și costul materiei prime între 2001 și perioada anchetei, rentabilitatea s-a îmbunătățit, dar a rămas negativă în perioada anchetei, asemenea randamentului investițiilor. Salariile au crescut.

(160)

În schimb, următorii indicatori au cunoscut o evoluție negativă: cota de piață deținută de industria comunitară a scăzut ușor, iar producția, capacitățile de producție, volumul vânzărilor, ocuparea forței de muncă, fluxurile de trezorerie și investițiile au scăzut. În consecință, industria comunitară prezintă caracteristici diverse din 2001: în timp ce anumiți indicatori au evoluat în mod pozitiv, alții prezintă o tendință negativă.

(161)

O comparație între tendințele descrise anterior și cele descrise în regulamentele care au instituit măsurile compensatorii provizorii și definitive duce, de asemenea, la o constatare cu mai multe elemente. Cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu aproximativ două puncte procentuale între 2001 și perioada anchetei, în timp ce, în decursul celor patru ani care au precedat adoptarea măsurilor compensatorii definitive, a scăzut cu aproximativ șapte puncte procentuale. Prin urmare, se poate considera că măsurile și-au atins unul din obiective, și anume încetinirea deteriorării cotei de piață. Cu toate acestea, în perioada anchetei, rentabilitatea industriei comunitare a fost mai scăzută decât cea de dinaintea instituirii măsurilor compensatorii definitive. În cazul în care aceste măsuri nu ar fi fost eludate prin importurile din Brazilia și din Israel, situația ar fi putut să se amelioreze. Se amintește, de asemenea, că eficacitatea măsurilor și, prin urmare, efectul lor corectiv asupra situației prejudiciabile a industriei comunitare a fost compromisă considerabil de faptul că angajamentele nu au funcționat corect, astfel cum se arată la considerentul 135.

(162)

Se concluzionează, prin urmare, că situația industriei comunitare nu s-a ameliorat în măsura scontată după instituirea măsurilor compensatorii definitive. În consecință, industria comunitară se află încă într-o situație instabilă.

(163)

În afara eludării măsurilor inițiale și a faptului că angajamentul nu a avut efectul scontat, s-a examinat, de asemenea, dacă alți factori, precum importurile din alte țări sau o presupusă ineficiență a industriei comunitare, pot explica persistența proastei situații financiare a acesteia din urmă. În această privință, s-a constatat că nu poate fi exclus faptul ca importurile din Republica Coreea și scăderea consumului să fi putut avea un anumit impact asupra fragilității situației. Cu toate acestea, situația actuală a industriei comunitare nu se poate explica numai prin acești doi factori. Mai mult decât atât, ceea ce contează în cele din urmă este felul în care industria comunitară s-ar dezvolta în lipsa unor măsuri compensatorii, și dacă există o probabilitate ca prejudiciul să reapară. Acest aspect este examinat la următorul punct.

(164)

După ce au luat cunoștință de informațiile comunicate, doi producători-exportatori au pretins că importurile din Statele Unite, creșterea salariilor în industria comunitară și diminuarea consumului în Comunitate reprezintă factori cu un impact important asupra situației precare a industriei comunitare. Se amintește (a se vedea considerentul 140) că, în perioada anchetei, prețurile importurilor din Statele Unite erau, în medie, cu mult mai mari decât prețurile importurilor din țara în cauză și decât cele din industria comunitară. În afară de aceasta, s-a stabilit faptul că, în toată perioada examinată, prețurile importurilor din această țară au fost considerabil mai mari decât cele indicate anterior. În consecință, se poate concluziona în mod rezonabil că acest factor nu a avut o influență negativă asupra situației industriei comunitare. În ceea ce privește creșterea salariului mediu pe persoană ocupată în perioada examinată (12 %), trebuie remarcat faptul că consecințele negative ale acestui factor asupra situației industriei comunitare sunt compensate în mare măsură de scăderea simultană a nivelului ocupării forței de muncă în perioada examinată; astfel, masa salarială nu a crescut decât cu 3,3 %. În consecință, nu s-a putut accepta argumentul conform căruia acest factor ar fi avut un impact important asupra situației precare a industriei comunitare. În ceea ce privește scăderea consumului, în cele de mai sus se admite că, într-adevăr, acest factor a putut avea un anumit impact asupra situației precare a industriei comunitare. Cu toate acestea, nu poate fi considerat important în măsura în care volumul vânzărilor către clienți independenți în industria comunitară nu a scăzut decât cu 2 %, în timp ce consumul scădea cu 7 %. În lumina concluziilor enunțate la punctele F și G și ținând seama de cele menționate anterior, se concluzionează că nu este posibil ca importurile din Statele Unite să fi avut un impact negativ asupra situației industriei comunitare și că cei doi factori menționați anterior nu au putut avea decât, cel mult, un rol minor.

(165)

După cum s-a arătat deja, instituirea măsurilor compensatorii definitive nu a permis industriei comunitare să se restabilească decât parțial în urma prejudiciului suferit. Ca urmare a mai multor factori menționați anterior, situația rămâne instabilă și vulnerabilă. Mai multe aspecte au fost examinate, prin urmare, pentru a se stabili dacă situația industriei comunitare poate rămâne neschimbată, se poate ameliora sau se poate deteriora în caz de expirare a măsurilor.

(166)

Examinarea probabilității unei continuări sau a unei reapariții a prejudiciului în caz de abrogare a măsurilor s-a bazat, în special, pe informații furnizate de producătorii-exportatori care au cooperat. S-au analizat în egală măsură date referitoare la prețurile de import practicate de alți exportatori decât cei care au cooperat, stabilite pe baza Eurostat. S-au examinat politica prețurilor practicată pe alte piețe de export de producătorii-exportatori care au cooperat, prețurile la export către Comunitate, capacitățile de producție și stocurile lor. În final, s-a evaluat, de asemenea, efectul probabil al unei abrogări a măsurilor asupra prețurilor altor importuri.

(167)

S-a constatat faptul că prețul mediu de vânzare practicat de producătorii indieni la export către alte piețe decât Uniunea Europeană era semnificativ mai mic decât prețul mediu de vânzare la export către Comunitate și mai mic decât prețurile practicate pe piața internă. Vânzările exportatorilor indieni care au ca destinație alte piețe decât UE erau în cantități importante, reprezentând 73 % din totalul vânzărilor lor la export. În consecință, s-a considerat că, în caz de expirare a măsurilor, exportatorii indieni vor fi stimulați să reorienteze cantități mari din exporturile lor către piața comunitară, mai atrăgătoare, la niveluri de preț care, chiar dacă ar crește, probabil tot ar fi mai mici decât nivelurile actuale ale prețurilor la export către Comunitate.

(168)

În medie, producătorii indieni care au cooperat dispun de capacități neutilizate considerabile, reprezentând de aproximativ trei ori cantitatea exportată către Comunitate în perioada anchetei. De asemenea, importante sunt și stocurile lor medii de produs finit, reprezentând, la sfârșitul perioadei anchetei, 16 % din volumul exportat către Comunitate. În consecință, producătorii indieni sunt în măsură să își mărească semnificativ volumul exporturilor către Comunitate, cu atât mai mult cu cât nimic nu arată că piețele din țări terțe sau piața internă ar putea absorbi o eventuală creștere a producției. În această privință, trebuie remarcat faptul că, având în vedere prezența a cel puțin alți patru producători concurenți, este foarte puțin probabil ca piața internă indiană să poată absorbi toate capacitățile neutilizate ale celor patru producători-exportatori care au cooperat.

(169)

În consecință, producătorii din țara în cauză au capacitatea de a-și mări și/sau de a-și reorienta exporturile către piața comunitară. Ancheta a arătat, pe baza unor tipuri de produs comparabile, faptul că producătorii-exportatori care au cooperat vindeau produsul în cauză la un preț mai mic decât prețul pieței comunitare (marje de subcotare cuprinse între 2 % și 21 %). Este foarte probabil ca țara în cauză să continue să practice prețuri la fel de mici, și chiar să le reducă în continuare pentru a le alinia la prețurile practicate față de restul lumii, după cum se menționează la considerentul 134, în special pentru a recâștiga nivelul cotei de piață deținute înaintea instituirii măsurilor. Această politică a prețurilor, împreună cu capacitatea de livrare a unor importante cantități din produsul în cauză pe piața comunitară, ar avea ca efect, după toate probabilitățile, accentuarea crizei prețurilor, fapt care ar avea consecințe negative asupra situației economice a industriei comunitare.

(170)

După cum se explică anterior, situația economică a industriei comunitare rămâne fragilă și vulnerabilă. Este probabil ca, în cazul în care industria comunitară ar fi expusă unei creșteri a importurilor originare din țara în cauză la prețuri care fac obiectul unor subvenții, să rezulte o deteriorare a vânzărilor sale, a cotei sale de piață, a prețurilor sale de vânzare și, prin urmare, a situației sale financiare, de o amploare comparabilă cu cea constatată în ancheta inițială. Pe baza celor menționate anterior, se concluzionează, prin urmare, că abrogarea măsurilor ar determina, după toate probabilitățile, o degradare a situației deja fragile a industriei comunitare, precum și reapariția unui prejudiciu tot mai mare.

(171)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor compensatorii în vigoare ar fi contrară sau nu interesului Comunității în ansamblu. Stabilirea interesului Comunității are la bază o apreciere a tuturor intereselor aflate în joc.

(172)

Trebuie reamintit faptul că ancheta inițială a dus la concluzia că instituirea de măsuri nu este contrară interesului Comunității. În afară de aceasta, faptul că prezenta anchetă este o anchetă de reexaminare, adică analizează o situație în care sunt deja în vigoare măsuri compensatorii, permite evaluarea oricărui impact negativ anormal a acestor măsuri asupra părților în cauză.

(173)

Pe această bază, s-a examinat dacă, contrar concluziilor privind probabilitatea de continuare sau de reapariție a subvențiilor prejudiciabile, există motive imperioase pentru a se concluziona că menținerea măsurilor în acest caz particular nu este în interesul Comunității.

(174)

Industria comunitară a dovedit faptul că este viabilă din punct de vedere structural, fapt demonstrat de vânzările sale la export, care au rămas stabile la un nivel ridicat din 2001 până în prezent, precum și evoluția pozitivă a situației sale economice după instituirea măsurilor compensatorii în 1999. În special, faptul că a oprit, practic, pierderea cotelor de piață în decursul celor câțiva ani de dinainte de perioada anchetei contrastează puternic cu situația care predomina înainte de instituirea măsurilor. De asemenea, pierderile sale s-au diminuat între 2001 și perioada anchetei. Se amintește, de altfel, că măsurile au fost eludate prin importurile din Brazilia și Israel și că angajamentul acceptat nu a funcționat după cum s-a sperat. În cazul în care lucrurile ar fi stat altfel, situația industriei comunitare ar fi fost și mai bună.

(175)

Se poate afirma în mod rezonabil că industria comunitară va continua să profite de măsurile în vigoare în prezent și să se restabilească, recâștigând probabil cote de piață și ameliorându-și rentabilitatea. În cazul în care măsurile ar fi abrogate, ar suferi probabil un nou prejudiciu, rezultând dintr-o creștere a importurilor la prețuri care fac obiectul unor subvenții din țara în cauză, și situația sa financiară, precară în momentul actual, s-ar degrada și mai mult.

(176)

După cum se menționează la considerentul 20, o singură societate importatoare, care este și utilizatoare a produsului în cauză, a cooperat pe deplin la prezenta anchetă. Din această cauză, din motive de confidențialitate, nu se pot divulga datele exacte în privința acestui importator/utilizator. Cu toate acestea, importatorul/utilizatorul în cauză este considerat reprezentativ pentru situația celorlalți importatori/utilizatori din Comunitate datorită cifrei sale totale de afaceri relativ ridicată. Acest importator achiziționează folii din PET de la diverși furnizori, printre care exportatori indieni și industria comunitară. În perioada anchetei, revânzările produsului în cauză originar din India de către această societate au reprezentat mai puțin de 20 % din cifra sa de afaceri. În aceeași perioadă, rentabilitatea importatorului/utilizator care a cooperat a fost cuprinsă între 5 % și 10 % din cifra sa de afaceri.

(177)

În afară de aceasta, se reamintește faptul că ancheta inițială a concluzionat că instituirea măsurilor nu urmează să aibă decât un efect neglijabil, atât asupra importatorilor, cât și asupra utilizatorilor. Cu toate că măsurile există de cinci ani, importatorii/utilizatorii din Comunitate continuă să se aprovizioneze, printre altele, din India. Nimic nu indică faptul că ar fi întâmpinat dificultăți în găsirea altor furnizori. În afară de aceasta, se reamintește că, examinând posibilele efecte ale instituirii măsurilor, ancheta inițială a concluzionat că, ținând seama de impactul neglijabil al costului foliilor din PET asupra industriilor utilizatoare, eventuala sa creștere nu ar trebui să le afecteze în mod serios. Nu s-a constatat nici un element care să indice contrariul după instituirea măsurilor. Se concluzionează, prin urmare, că este puțin probabil ca menținerea măsurilor compensatorii să aibă un impact semnificativ asupra importatorilor/utilizatori în Comunitate.

(178)

Ancheta inițială a concluzionat că instituirea măsurilor ar fi benefică pentru furnizorii din industria comunitară. Astfel cum este menționat anterior, un singur furnizor a cooperat la anchetă și confirmă această concluzie, deoarece aprovizionează, practic, numai producători comunitari și ar suferi de o deteriorare a sănătății sale financiare. Prin urmare, se consideră că menținerea măsurilor ar fi în continuare benefică pentru furnizori.

(179)

Ținând seama de cele menționate anterior, se concluzionează că interesul comunitar nu se opune în mod imperios menținerii măsurilor compensatorii în vigoare la momentul prezent.

(180)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea măsurilor existente. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a li se permite să formuleze observații cu privire la informațiile astfel comunicate.

(181)

Din cele menționate anterior rezultă că, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din regulamentul de bază, trebuie să se mențină măsurile compensatorii aplicabile importurilor de folii din PET originare din India. Se reamintește faptul că aceste măsuri constau în drepturi ad valorem.

(182)

După cum se subliniază la considerentul 4, drepturile compensatorii în vigoare au fost extinse pentru a reglementa, de asemenea, importurile de folii din PET expediate din Brazilia și din Israel, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din aceste țări. Producătorul-exportator brazilian și cel israelian scutiți de măsurile extinse prin Regulamentul (CE) nr. 1976/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 101/2006 al Consiliului, ar trebui să fie scutiți, de asemenea, de măsurile instituite prin prezentul regulament.

(183)

Nivelurile individuale ale dreptului compensatoriu prevăzute în prezentul regulament reflectă situația constatată pentru exportatorii care au cooperat în timpul reexaminării. Prin urmare, se aplică numai importurilor produsului în cauză fabricat de aceste societăți și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de orice societate a cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod specific în expunerea de motive a prezentului regulament, inclusiv de către entitățile aflate în legătură cu societățile specific menționate, nu pot beneficia de aceste niveluri și urmează să facă obiectul dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(184)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului compensatoriu (de exemplu, în urma unei schimbări de denumire a entității sau în urma a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată fără întârziere Comisiei (19) și trebuie să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție, de vânzări interne și de vânzări la export care rezultă, de exemplu, în urma acestei schimbări de denumire a entității sau în urma creării acestor noi entități de producție sau de vânzare. În cazul în care acest lucru este necesar, regulamentul este modificat în consecință, după consultarea comitetului consultativ, printr-o actualizare a listei de societăți care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului compensatoriu.

(185)

Pentru a garanta aplicarea corectă a dreptului compensatoriu, nivelul dreptului rezidual nu ar trebui să se aplice numai exportatorilor care nu au cooperat, ci și societăților care nu au exportat produsul în cauză în perioada anchetei. Cu toate acestea, acestea din urmă sunt invitate, având în vedere faptul că îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 20 din regulamentul de bază, să prezinte o cerere de reexaminare în conformitate cu respectivul articol, pentru a se putea examina situația lor individuală,