05/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

37

L 143/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Violența fizică, sexuală și psihologică împotriva copiilor, tinerilor și femeilor, inclusiv amenințările cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, petrecute atât în viața publică, cât și în cea privată, constituie o încălcare a drepturilor acestora la viață, securitate, demnitate și integritate fizică și emoțională și o amenințare serioasă pentru sănătatea fizică și mintală a victimelor; efectele acestei violențe sunt atât de larg răspândite în Comunitate încât constituie o adevărată amenințare pentru sănătate și un obstacol în calea exercitării cetățeniei într-un mod sigur, liber și echitabil.

(2)

Este important și necesar să se recunoască consecințele grave, imediate și pe termen lung, în materie de sănătate, dezvoltare socială și psihologică și șanse egale, ale violenței împotriva indivizilor, familiilor și comunităților, precum și costurile sociale și economice ridicate pentru societate în ansamblu.

(3)

Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca o stare de completă bunăstare fizică, psihică și socială, și nu doar ca absența îmbolnăvirii sau a infirmității; în termenii unei rezoluții a Adunării Mondiale a Sănătății, adoptată la cea de-a 49-a Adunare Mondială a Sănătății de la Geneva în 1996, violența este o problemă majoră de sănătate publică la scară mondială; „Raportul mondial privind violența și sănătatea”, prezentat de Organizația Mondială a Sănătății la Bruxelles la 3 octombrie 2002, recomandă acțiuni de prevenire primară, precum și întărirea măsurilor în favoarea victimelor, a colaborării și a schimbului de informații privind prevenirea violenței.

(4)

Aceste principii sunt recunoscute în numeroase convenții, declarații și protocoale ale principalelor organizații și instituții internaționale, cum ar fi ONU, Organizația Internațională a Muncii, Conferința mondială privind femeile și Congresul mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor; această activitate importantă realizată de organizațiile internaționale trebuie completată cu cea a Comunității; într-adevăr, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (p) din tratat, acțiunea Comunității trebuie să includă o contribuție la atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății.

(5)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (4) reafirmă, între altele, drepturile la demnitate, egalitate și solidaritate; Carta include un număr de dispoziții specifice pentru protejarea și promovarea dreptului la integritate fizică și mintală, egalitatea între femei și bărbați, drepturile copilului și nediscriminarea, precum și pentru interzicerea tratamentelor inumane sau degradante, a sclaviei și a muncii forțate, precum și a muncii copiilor.

(6)

Parlamentul European a invitat Comisia să elaboreze și să pună în aplicare programe de acțiuni pentru combaterea acestui tip de violență, între altele, prin rezoluțiile din 19 mai 2000 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „Pentru noi acțiuni în domeniul combaterii traficului de femei (5)” și din 20 septembrie 2001 privind mutilarea genitală a femeilor (6);

(7)

Programul de acțiune instituit prin Decizia nr. 293/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 ianuarie 2000 de adoptare a unui program de acțiune comunitară (programul Daphné) (2000-2003) privind măsurile preventive de combatere a violenței împotriva copiilor, tinerilor și femeilor (7) a ajutat la creșterea gradului de sensibilizare a opiniei publice din Uniunea Europeană față de problema violenței și la consolidarea cooperării între organizațiile din statele membre care combat acest fenomen.

(8)

Programul Daphné s-a bucurat de un succes excepțional, ceea ce a demonstrat că acesta corespunde unei nevoi profunde resimțite în sectorul de voluntariat; Proiectele finanțate au început să aibă deja efecte care se multiplică asupra activităților organizațiilor neguvernamentale și ale instituțiilor din Europa; Programul a contribuit deja substanțial la elaborarea unei politici UE privind combaterea violenței, a traficului de ființe umane, a abuzurilor sexuale și a pornografiei, cu implicații care depășesc frontierele Uniunii Europene, după cum se menționează în raportul intermediar privind aplicarea programului Daphné.

(9)

În rezoluția din 4 septembrie 2002 privind revizuirea intermediară a programului Daphné (8), Parlamentul European subliniază că acest program răspunde unei nevoi profunde de strategii eficiente de combatere a violenței și că acesta trebuie să continue și după 2003 și invită în acest sens Comisia să prezinte o propunere privind un nou program de acțiune care să încorporeze toată experiența acumulată începând cu 1997 și căruia să i se aloce finanțarea adecvată.

(10)

Este necesar să se asigure continuitatea proiectelor finanțate prin programul Daphné, să se continue folosirea experienței anterioare, să se prevadă posibilități de promovare a valorii adăugate europene care rezultă din această experiență și, în acest scop, este necesar să se stabilească o a doua etapă a programului, denumit în continuare „programul Daphné II”.

(11)

Comunitatea poate aduce valoare adăugată acțiunilor care trebuie întreprinse în mod esențial de către statele membre cu privire la prevenirea violenței, inclusiv abuzul și exploatarea sexuală a copiilor, tinerilor și femeilor și protecția victimelor și a grupurilor de risc prin difuzarea și schimbul de informații și experiență, promovarea unei strategii inovatoare, stabilirea în comun a priorităților, dezvoltarea activităților în rețea, dacă este cazul, selectarea proiectelor la nivelul Comunității și motivarea și mobilizarea tuturor părților interesate; aceste acțiuni trebuie să cuprindă, de asemenea, femeile și copiii aduși în statele membre prin trafic de ființe umane. Comunitatea poate, de asemenea, să identifice și să încurajeze bunele practici.

(12)

Programul Daphné II poate aduce o valoare adăugată prin definirea și stimularea bunelor practici, prin încurajarea inovației și prin schimbul de experiențe cu privire la acțiunile întreprinse de statele membre, inclusiv informații privind diferite legislații, sancțiuni și rezultate obținute; pentru a atinge obiectivele programului și pentru a folosi resursele disponibile în cel mai eficient mod, este necesară alegerea cu grijă a domeniilor de acțiune și selectarea de proiecte care oferă o mai mare valoare adăugată comunitară și care arată calea prin experimentarea și difuzarea ideilor inovatoare pentru prevenirea și combaterea violenței, în contextul unei abordări multidisciplinare.

(13)

Deoarece obiectivele acțiunii preconizate, și anume prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva copiilor, tinerilor și femeilor, nu pot fi atinse îndeajuns de către statele membre și, în consecință, dată fiind necesitatea unei abordări coordonate și multidisciplinare care să favorizeze crearea unor structuri transnaționale pentru formarea, informarea, studiul și schimbul de bune practici, precum și selectarea de proiecte la nivel comunitar, acestea pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat de articolul 5 din tratat; în conformitate cu principiul proporționalității, enunțat de articolul menționat, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivelor obiective.

(14)

Programul Daphné II trebuie să aibă o durată de cinci ani astfel încât să se acorde timp suficient pentru a se pune în practică acțiunile, pentru a se putea atinge obiectivele stabilite, precum și pentru a trage învățăminte și pentru a aduna experiența dobândită și a o integra în bunele practici care trebuie aplicate în întreaga Uniune Europeană.

(15)

Este necesară adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (9).

(16)

Prezenta decizie stabilește, pentru întreaga durată a programului, un cadru financiar care constituie principala referință, în sensul punctului 33 din Acordul interinstituțional din 6 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și îmbunătățirea procedurii bugetare (10), pentru autoritatea bugetară, în cadrul procedurii bugetare anuale,

(a)

promovării acțiunilor transnaționale:

(b)

a pune în aplicare acțiuni complementare, la inițiativa Comisiei, cum ar fi studii, formularea de indicatori, colectarea datelor, statistici defalcate pe categorii de sex și de vârstă, seminare și reuniuni ale experților sau alte activități pentru îmbogățirea bazei de cunoștințe a programului și pentru difuzarea informațiilor obținute în cadrul programului.

(a)

statelor candidate care au semnat tratatul de aderare la 16 aprilie 2003;

(b)

statelor AELS/EEA, în conformitate cu condițiile prevăzute în Acordul EEA;

(c)

României și Bulgariei, pentru care condițiile de participare trebuie stabilite în conformitate cu acordurile europene respective, protocoalele adiționale ale acestora și deciziile consiliilor de asociere respective;

(d)

Turciei, pentru care condițiile de participare trebuie stabilite în conformitate cu Acordul-cadru între Comunitatea Europeană și Republica Turcia de stabilire a principiilor generale pentru participarea Republicii Turcia la programele comunitare (11).

(a)

identificarea și schimbul de bune practici și experiențe profesionale, în special în vederea punerii în aplicare a unor măsuri preventive și asistenței acordate victimelor;

(b)

anchete sintetice, studii și cercetare;

(c)

activități de teren cu implicarea beneficiarilor, în special copii și tineri, în toate etapele de concepere, realizare și evaluare a proiectului;

(d)

crearea unor rețele multidisciplinare durabile;

(e)

formarea și conceperea de instrumente pedagogice;

(f)

conceperea și punerea în aplicare a programelor de sprijin și a asistenței acordate victimelor și persoanelor vulnerabile, pe de o parte, și autorilor, pe de altă parte, asigurându-se securitatea victimelor;

(g)

elaborarea și punerea în aplicare a activităților de sensibilizare destinate unui public specific, proiectarea de materiale pentru suplimentarea celor deja disponibile sau adaptarea și utilizarea materialelor existente în alte zone geografice sau pentru alte grupuri țintă;

(h)

difuzarea rezultatelor obținute în cadrul celor două programe Daphné, inclusiv adaptarea, transpunerea și utilizarea lor de către alți beneficiari sau în alte zone geografice;

(i)

identificarea și valorificarea acțiunilor care să contribuie la tratamentul pozitiv al persoanelor vulnerabile la violență, adică la un demers favorabil respectării, bunăstării și realizării personale.

(a)

prevenire (generală sau a unor grupuri specifice);

(b)

protejarea și sprijinirea victimelor (asistență psihologică, medicală, socială, școlară și juridică, asigurarea cazării, preluarea și protejarea victimelor, formarea și reintegrarea socială și profesională);

(c)

proceduri de protejare a intereselor primordiale ale copiilor, mai ales a celor care sunt victime ale prostituției, a tinerilor și a femeilor care sunt victime ale violenței;

(d)

măsurarea impactului real al diferitelor tipuri de violență asupra victimelor și societății în Europa, pentru a defini o reacție adecvată.

(a)

să se examineze și să se evalueze diferitele mecanisme, cauze, și împrejurări ale apariției și creșterii violenței, inclusiv utilizarea forței pentru a impune realizarea unor acțiuni cum ar fi cerșitul sau furtul;

(b)

să se analizeze și să se compare modelele de prevenire și protecție existente;

(c)

să se dezvolte practici de prevenire și protecție;

(d)

să se evalueze impactul violenței, inclusiv din punct de vedere al sănătății, atât asupra victimelor, cât și asupra societății în ansamblu, inclusiv costurile economice;

(e)

să se studieze posibilitatea de creare a unor filtre care să împiedice difuzarea materialelor care conțin pornografie infantilă pe internet;

(f)

să se realizeze studii privind copiii care sunt victime ale prostituției pentru a contribui la prevenirea acestui fenomen prin mai buna cunoaștere a factorilor de risc.

(a)

producerea unui cadru comun pentru analizarea violenței, inclusiv definirea diferitelor tipuri de violență, a cauzelor violenței și a tuturor consecințelor acesteia, și pentru punerea în aplicare a răspunsurilor multisectoriale adecvate;

(b)

evaluarea tipurilor și eficienței măsurilor și practicilor pentru prevenirea și detectarea violenței și pentru oferirea de sprijin victimelor violenței, mai ales pentru a se asigura că acestea nu mai sunt expuse niciodată violenței;

(c)

promovarea activităților care să rezolve această problemă, la nivel atât național, cât și internațional.

(a)

conceperea și punerea în aplicare a activităților de informare și sensibilizare destinate copiilor, tinerilor și femeilor, în special cu privire la potențialele riscuri de a fi supuși unor acte de violență și modalitățile de evitare a acestor riscuri; celelalte categorii de public vizate pot, de asemenea, include profesii specifice, cum ar fi profesori, educatori, medici, lucrători sociali sau din domeniul asistenței pentru tineret, avocați, autorități polițienești și mass-media;

(b)

realizarea surselor de informare la scară comunitară, pentru sprijinirea și informarea ONG-urilor și a organismelor publice cu privire la informațiile accesibile publicului referitoare la violență, mijloacele de prevenire a acesteia și reabilitarea victimelor, adunate de serviciile guvernamentale, ONG-uri, instituțiile universitare și din alte surse; aceste informații pot fi așadar integrate în toate sistemele informatice adecvate;

(c)

încurajarea introducerii de măsuri și servicii specifice pentru ca actele de violență și diferitele forme de trafic cu copii, tineri și femei în scopul exploatării sexuale și nonsexuale să fie din ce în ce mai des semnalate autorităților;

(d)

promovarea, prin mijloace de comunicare în masă, a campaniilor care condamnă actele de violență și încurajează sprijinirea victimelor prin acordarea de asistență psihologică, morală și practică.

(a)

facilitarea elaborării indicatorilor privind violența, astfel încât să poată fi măsurat impactul cuantificat al politicilor și proiectelor. Această acțiune trebuie să se bazeze pe experiența dobândită în privința tuturor formelor de violență împotriva copiilor, tinerilor și femeilor;

(b)

stabilirea unei proceduri pentru colectarea periodică și durabilă a datelor, de preferință cu sprijinul Eurostat, în scopul cuantificării cu o mai mare acuratețe a violenței în cadrul Uniunii;

(c)

identificarea, ori de câte ori este posibil, a dimensiunii politice, având în vedere lucrările realizate în cadrul proiectelor finanțate, în vederea propunerii unor politici comune de combatere a violenței la nivelul Comunității și a întăririi practicii judiciare;

(d)

analizarea și evaluarea proiectelor finanțate, în vederea pregătirii unui An european împotriva violenței;

(e)

difuzarea la scară europeană a bunelor practici rezultate din proiectele finanțate; această acțiune poate fi realizată prin următoarele mijloace:

(f)

organizarea de seminare pentru toate persoanele interesate implicate în proiectele finanțate, în vederea îmbunătățirii capacității de gestionare și de creare de rețele și a facilitării schimbului de informații;

(g)

elaborarea de studii și organizarea unor reuniuni de experți și seminare direct legate de realizarea acțiunii din care fac parte integrantă.