2.1.

Toate bovinele cu vârstă mai mare de douăzeci și patru de luni:

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.2.

Toate bovinele cu vârstă mai mare de treizeci de luni:

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.3.

Prin derogare de la punctul 2.2, Suedia poate hotărî, pentru bovinele născute, crescute și sacrificate pe teritoriul său, examinarea unui singur eșantion aleatoriu. Acest eșantion cuprinde cel puțin 10 000 de animale pe an.

3.1.

Toate bovinele cu vârstă mai mare de douăzeci și patru de luni care au murit sau care au fost sacrificate, dar nu:

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

3.2.

Statele membre pot hotărî o derogare de la dispozițiile punctului 3.1, în zonele îndepărtate cu densitate mică a animalelor și unde nu se asigură colectarea animalelor moarte. Statele membre care recurg la această derogare informează Comisia cu privire la aceasta și îi transmit o listă cu zonele respective. Derogarea nu poate include mai mult de 10 % din populația bovină din statul membru.

4.1.

Toate animalele supuse sacrificării de urgență sau declarate bolnave cu ocazia inspecției ante mortem sunt supuse unui test de depistare a ESB.

4.2.

Toate animalele care au vârsta mai mare de patruzeci și două de luni, născute după 1 august 1996, fac obiectul unui test de depistare a ESB.

4.3.

Un eșantion aleatoriu care cuprinde cel puțin 10 000 animale pe an care nu intră sub incidența punctului 4.1 sau 4.2 este supus unui test de depistare a ESB.

6.1.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consum uman este selecționat pentru a fi supus unui test de depistare a ESB, marca de sănătate prevăzută la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE se aplică pe carcasa animalului respectiv numai după primirea unui rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot beneficia de o derogare de la dispozițiile menționate la punctul 6.1 cu condiția să fie pus în aplicare un sistem oficial în abator care să garanteze că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare a ESB, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui diagnostic negativ în urma testului rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

6.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

6.5.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consumul uman a fost declarat pozitiv după testul rapid, atât carcasa declarată pozitivă, cât și cel puțin carcasa imediat precedentă și cele două carcase imediat următoare pe linia de sacrificare a abatorului trebuie distruse în conformitate cu dispozițiile punctului 6.4.

6.6.

Statele membre pot beneficia de derogări de la dispozițiile punctului 6.5 cu condiția ca abatorul să fie prevăzut cu un sistem care să împiedice contaminarea carcaselor între ele.

—

în cadrul unei epidemii, cum ar fi cea de febră aftoasă;

—

pentru consumul uman

—

animalele folosite pentru producția de lapte;

—

animalele care provin din țări în care s-au înregistrat cazuri indigene de EST;

—

animalele care au consumat furaje potențial contaminate;

—

animalele născute sau descendente din femele infectate cu EST;

—

animalele care provin din efective infectate cu EST.

5.1.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consum uman este selecționat pentru a fi supus unui test de depistare a EST, marca de sănătate prevăzută la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE se aplică pe carcasa animalului respectiv numai după primirea unui rezultat negativ la testul rapid.

5.2.

Statele membre pot beneficia de o derogare de la dispozițiile punctului 5.1 cu condiția să fie pus în aplicare un sistem oficial în abator care să garanteze că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

5.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui diagnostic negativ în urma testului rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4.

5.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv după testul rapid, inclusiv pielea, sunt distruse în conformitate cu anexa V punctul 3 sau 4, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

6.1.

Pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine se determină genotipul proteinei prion. Cazurile de EST depistate la animalele ale căror genotipuri sunt rezistente la boală (ovine la care genotipurile codifică alanina pe cele două alele ale codonului 136, arginina pe cele două alele ale codonului 154 și arginina pe cele două alele ale codonului 171) trebuie semnalate fără întârziere Comisiei. Dacă este posibil, aceste cazuri ar trebui să facă obiectul identificării sușei. În cazul în care nu este posibilă identificarea, efectivul de origine, precum și toate celelalte efective care au venit în contact cu animalul sunt supuse unei monitorizări sporite pentru a depista alte cazuri de EST în vederea identificării sușei.

6.2.

În afară de animalele supuse unei analize a genotipului în conformitate cu dispozițiile punctului 6.1, trebuie, de asemenea, să se determine genotipul proteinei prion la un sub-eșantion de ovine selecționate la întâmplare și supuse unui test de depistare în conformitate cu dispozițiile capitolului A partea II punctul 2. Acest sub-eșantion reprezintă cel puțin unu la sută din eșantionul total pentru fiecare stat membru și conține cel puțin 100 de animale pentru fiecare stat membru. Prin derogare, statele membre pot opta pentru analiza genotipului la un număr echivalent de animale vii cu vârstă similară.

1.

Numărul de cazuri suspecte pe specii supuse restricțiilor de circulație în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

2.

Numărul de cazuri suspecte pe specii supuse examenelor de laborator în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și rezultatele analizelor.

3.

Numărul de efective în care au fost semnalate și investigate cazuri suspecte la ovine si caprine în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2).

4.

Mărimea estimată a fiecărei subpopulații menționată la capitolul A partea I punctele 3 și 4.

5.

Numărul de bovine supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea I punctele 2-5, metoda de selectare a eșantioanelor și rezultatele testelor.

6.

Mărimea estimată a subpopulațiilor menționate la capitolul A partea II punctele 2 și 3, care au fost selectate pentru eșantionare.

7.

Numărul de ovine și caprine și efectivele supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea II punctele 2-4, metoda de selectare a eșantioanelor și rezultatele testelor.

8.

Numărul, defalcarea după vârstă și distribuția geografică a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie. Țara de origine a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie, în cazul în care nu este aceeași cu țara care le raportează. Numărul și distribuția geografică a efectivelor infectate cu scrapie. Anul și, dacă este posibil, luna nașterii trebuie indicate pentru fiecare caz de ESB.

9.

Cazurile pozitive de EST, confirmate la alte animale decât bovine, ovine și caprine.

10.

Genotipul și, dacă este posibil, rasa fiecărui animal care a făcut obiectul unei eșantionări în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea II punctele 6.1 și 6.2.

1.

Autoritatea competentă notează în evidențe, care se păstrează timp de șapte ani, următoarele informații:

2.

Laboratorul responsabil cu efectuarea examenelor va păstra pe o perioadă de șapte ani toate documentele referitoare la teste, în special fișele de laborator și, după caz, blocurile de parafină și fotografiile imuno-amprentelor (Western-blots).”