11/Volumul 26

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

23

L 017/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1497/2001 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu pentru importurile de uree înregistrate sub codurile NC 3102 10 10 și 3102 10 90 și originare din Belarus, Bulgaria, Croația, Estonia, Libia, Lituania, România și Ucraina.

(2)

Prin același regulament s-a decis finalizarea procedurii privind importurile de uree originară din Egipt și Polonia.

(3)

În urma comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a hotărât instituirea măsurilor provizorii pentru importurile de uree originară din Belarus, Bulgaria, Croația, Estonia, Libia, Lituania, România și Ucraina, mai multe părți interesate și-au prezentat observațiile în scris. Părțile care au solicitat aceasta au avut posibilitatea de a fi audiate.

(4)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru constatările sale definitive.

(5)

S-au efectuat vizite de verificare suplimentare la sediile următoarelor societăți:

(6)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa recomandarea instituirii unor drepturi definitive și a perceperii definitive a sumelor plătite sub forma unui drept provizoriu. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile în urma acestei comunicări.

(7)

Observațiile orale și scrise prezentate de către părți au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate în consecință.

(8)

În lipsa observațiilor, se confirmă definiția produsului analizat și a produsului similar, enunțată la motivele 9-12 din regulamentul provizoriu.

(9)

Producătorul-exportator libian a afirmat că motivul 63 din regulamentul provizoriu nu reflectă cu fidelitate nivelul de cooperare prevăzut. Acesta a susținut că, faptul că ansamblul de conturi ale societății privind toate activitățile grupului nu îi va fi prezentat Comisiei din motive de confidențialitate, era cunoscut și acceptat în mod implicit de către aceasta. De asemenea, acesta a afirmat că legislația contabilă libiană nu impune publicarea conturilor verificate; în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia nu ar fi trebuit să respingă datele comunicate de societate din acest motiv.

(10)

În ceea ce privește gradul de cooperare, Comisia nu a arătat niciodată faptul că acceptă refuzul societății de a prezenta documentele contabile esențiale. Dimpotrivă, aceasta l-a informat de mai multe ori pe producătorul-exportator cu privire la posibilitatea de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază, în special de a folosi cele mai bune date disponibile, din cauza gradului redus de cooperare. Cu toate acestea, societatea și-a menținut poziția și nu a prezentat informațiile esențiale necesare pentru a verifica, printre altele, vânzările pe piața națională și costul de producție al produsului analizat. În aceste circumstanțe și în vederea determinării valorii normale pentru societatea în cauză, serviciile Comisiei au fost nevoite să folosească datele disponibile, adică informațiile furnizate de reclamant, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Având în vedere cele menționate anterior, nu se poate afirma, așa cum pretinde societatea, că lipsa publicării conturilor verificate se află la originea recurgerii la datele disponibile în vederea determinării valorii normale.

(11)

Această abordare este de asemenea confirmată de faptul că datele comunicate au fost utilizate de fiecare dată când a fost posibilă verificarea și compararea acestora cu conturile interne ale societății, în special în scopul determinării prețului la export practicat de producătorul-exportator libian (a se vedea motivele 67-72 din regulamentul provizoriu).

(12)

Același producător-exportator a susținut că valoarea sa normală ar fi trebuit să se stabilească pe baza prețului de vânzare real de pe piața națională sau ar fi trebuit să se determine pornind de la datele contabile proprii, mai degrabă decât să se bazeze pe datele prezentate de industria comunitară în plâgerea sa. Acesta a afirmat că, în acest sens, au fost comunicate toate probele și toate informațiile necesare privind producția și vânzările de uree pe piața internă libiană.

(13)

Societatea a omis în mod sistematic să prezinte informațiile esențiale în răspunsul ei la chestionar și nu a explicat în mod satisfăcător incoerențele și contradicțiile observate în timpul vizitei de verificare, deși acestea i-au fost semnalate în mod expres de către Comisie în cererile sale scrise de explicații și informații complementare și în timpul vizitei de verificare la fața locului. Prin urmare, a fost imposibil să se stabilească exactitatea și caracterul complet al vânzărilor interne declarate, precum și al costului de producție comunicat. În consecință, în ceea ce privește prezentarea probelor și a informațiilor referitoare la producție și la vânzările de uree pe piața internă libiană, se confirmă constatările enunțate la motivele 64 și 65 din regulamentul provizoriu.

(14)

După cum se precizează la motivul 66 din regulamentul provizoriu, în lipsa altor informații fiabile, valoarea normală pentru producătorul-exportator libian a fost stabilită pe baza informațiilor prezentate în plângere, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(15)

Același producător-exportator a susținut că, în orice situație, marja profitului utilizată în plângere pentru determinarea valorii normale a fost supraevaluată. În sprijinul contestației sale, acesta a afirmat că marjele profitului în sectorul ureei sunt în mod tradițional relativ scăzute.

(16)

Pe baza constatărilor referitoare la alți producători-exportatori care au cooperat la prezenta procedură, Comisia a considerat necesar să revizuiască nivelul marjei profitului utilizate la determinarea valorii normale pentru producătorul-exportator libian.

(17)

După cum se precizează la motivul 22 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, valoarea medie a marjei profitului realizate de producătorii-exportatori care au cooperat la prezenta anchetă privind vânzarea produsului analizat pe piața lor națională a fost utilizată pentru determinarea valorii normale a producătorilor-exportatori pentru care marja profitului nu a putut fi stabilită în conformitate cu fraza introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază sau cu literele (a) și (b) ale articolului menționat anterior. Întrucât nu s-a identificat nici un motiv valabil care să justifice aplicarea unei marje a profitului diferite pentru producătorul-exportator libian și în lipsa unor informații corespunzătoare, s-a hotărât menținerea aceleiași marje în faza definitivă în vederea stabilirii valorii normale.

(18)

Doi producători-exportatori români au cerut ca valoarea normală să fie stabilită pe o bază lunară din cauza inflației care afecta România în perioada de anchetă. Această metodă a fost utilizată în faza provizorie pentru toți producătorii-exportatori români.

(19)

Cu toate acestea, după instituirea drepturilor antidumping provizorii, această abordare a fost revizuită. Ancheta a arătat că efectele inflației nu justificau calcularea valorilor normale lunare. Serviciile Comisiei au drept practică constantă stabilirea valorilor normale medii pentru perioada de anchetă, cu excepția circumstanțelor speciale, cum ar fi hiperinflația. Cu toate acestea, această situație nu se regăsește în România.

(20)

Prin urmare, s-a considerat necesară stabilirea valorii normale pentru fiecare producător-exportator român în faza definitivă pe baza prețului mediu plătit pe piața națională în perioada anchetei.

(21)

Industria comunitară a susținut că în scopul determinării marjei profitului utilizate pentru construirea valorilor normale ale producătorilor-exportatori bulgari, estonieni și lituanieni, ar fi trebuit să se utilizeze randamentul minim al capitalurilor investite „necesare în mod normal pentru a asigura viabilitatea activităților comerciale în sectorul ureei pe termen mediu”. Aceasta a afirmat că marjele profitului în aceste țări nu erau în întregime fiabile, din cauza „interferențelor” din sistemul de economie planificată în metodele contabile ale societăților în cauză.

(22)

Ancheta nu a identificat nici un mijloc de probă și nici o informație care să indice faptul că nu erau fiabile conturile acestor societăți și prin urmare nu ar fi trebuit să fie utilizate la determinarea marjei profitului. În consecință, serviciile Comisiei au fost nevoite să stabilească valorile normale în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază. Marjele profitului au fost deci determinate în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) literele (b) și (c) din regulamentul de bază, și anume, pentru producătorul-exportator lituanian în cauză, pe baza profitului realizat pentru aceeași categorie generală de produse fabricate și vândute pe piața națională și, în cazul Bulgariei și Estoniei, pe baza oricărei alte metode rezonabile, adică pornind de la marja profitului medie ponderată constatate pentru ceilalți producători-exportatori care au cooperat la prezenta procedură.

(23)

Cu toate acestea, s-a revizuit nivelul marjei profitului care a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază pe baza marjelor medii ponderate ale producătorilor-exportatori care au cooperat prin afișarea vânzărilor profitabile de pe piața națională. În urma finalizării procedurii privind importurile de uree originară din Egipt, producătorii-exportatori egipteni au fost excluși din calculul marjei medii a profitului.

(24)

În urma observațiilor formulate de producătorul-exportator estonian, marja profitului utilizată pentru refacerea valorii normale a fost reevaluată. Reexaminarea constatărilor provizorii a arătat că marja profitului utilizată (calculată pe baza vânzărilor altor produse de către societate) ar trebui revizuită din nou, în măsura în care aceste produse nu pot fi considerate ca făcând parte din aceeași categorie generală ca și produsul analizat (în acest caz, îngrășăminte). Prin urmare, în absența unor vânzări suficiente realizate în cursul operațiunilor comerciale normale și în absența altor producători-exportatori estonieni ai produsului analizat și/sau a vânzărilor de produse din aceeași categorie generală de către societatea estoniană în cauză, s-a aplicat o altă metodă rezonabilă în faza definitivă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. În acest caz, marja profitului s-a bazat pe marja medie ponderată calculată pentru ceilalți producători-exportatori în cauză care au cooperat (în același fel ca și pentru producătorul-exportator bulgar, a se vedea motivul 22).

(25)

Producătorul-exportator lituanian a contestat utilizarea cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale, precum și a profitului corespunzător producției și vânzărilor de nitrat de amoniu, în vederea determinării valorii normale. Acesta a susținut că ureea și nitratul de amoniu sunt îngrășăminte diferite, vândute în condiții de concurență și pe piețe diferite și pentru care procesul de fabricație, cererea, prețul de vânzare și costurile sunt diferite.

(26)

În măsura în care există numai un producător de uree în Lituania și în absența vânzărilor reprezentative de pe piața națională, se poate aplica articolul 2 alineatul (6) litera (b) din regulamentul de bază pentru a determina cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și profitul. Pe de altă parte, ureea și nitratul de amoniu sunt îngrășăminte azotate și, chiar dacă procesele de fabricație ale acestora sunt diferite într-o oarecare măsură, ele aparțin aceleiași categorii generale de produse, în sensul regulamentului de bază. Pentru a răspunde pe deplin argumentului ridicat, piețele și situațiile privind concurența nu sunt foarte diferite (un singur producător, concurența importurilor). Având în vedere cele menționate anterior, s-a hotărât menținerea determinării provizorii.

(27)

În lipsa observațiilor din partea părților interesate sau a oricărei alte constatări care ar putea infirma constatările provizorii, se confirmă prețul de export al producătorilor-exportatori în cauză stabilit provizoriu.

(28)

În urma observațiilor formulate de producătorul-exportator libian cu privire la calcularea costurilor de încărcare și de manipulare privind exportul produsului analizat în Comunitate, Comisia și-a revizuit calculele și a găsit o greșeală, care a fost corectată în consecință.

(29)

Producătorul-exportator din Belarus a contestat faptul că nu a fost tratat de către Comisie ca parte care nu a cooperat la procedură. Societatea a pretins că a furnizat Comisiei toate informațiile cerute și consideră că aceasta nu a tratat-o ca pe o parte care a cooperat, privând-o de drepturile care decurg din acest statut, adică de posibilitatea de a prezenta o ofertă de angajament.

(30)

În cursul prezentei anchete, faptul că societatea nu a furnizat informațiile necesare pentru stabilirea unui preț de export care să poată fi verificat a dus la aplicarea normei stabilite la articolul 18 din regulamentul de bază pentru părțile care nu au cooperat și, în consecință, la folosirea parțială a „datelor disponibile”, adică cifrele de export comunicate de Eurostat.

(31)

Cu toate acestea, s-a observat că, contrar afirmațiilor societății, aplicarea parțială a articolului 18 nu o privează de drepturile sale în calitate de parte interesată, mai precis de dreptul de a fi informată, de a prezenta observații orale sau în scris, de a avea acces la dosarele neconfidențiale și de a prezenta o ofertă de angajament.

(32)

Așa cum s-a subliniat la motivele 118-130 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, trei societăți ucrainene au cerut să beneficieze de statutul de economie de piață susținând că, în ceea ce privește producția și vânzarea produsului similar în cauză, condițiile unei economii de piață erau predominante. Se reamintește că două dintre aceste societăți au primit acest statut. Producătorul-exportatorul ucrainean căruia i s-a refuzat statutul a contestat constatările Comisiei referitoare la o eventuală intervenție a statului.

(33)

Industria comunitară a afirmat din nou că societățile ucrainene care produc și vând îngrășăminte azotate, inclusiv uree, sunt supuse unei intervenții importante din partea statului și că, în general, nici una dintre ele nu ar fi trebuit să beneficieze de statutul economiei de piață. Aceasta a susținut în special că piața ucraineană de îngrășăminte se caracteriza prin existența de contracte de furnizare pe bază de comandă fermă, de acorduri cadru de troc și de intervenții ale statului în cadrul costurilor energetice, cheltuielilor cu electricitatea și transportului și că toți acești factori erau incompatibili cu o situație de economie de piață.

(34)

Aceste argumente aduse de producătorii-exportatori și de industria comunitară au fost deja abordate la motivele 118 și 130 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, este necesar să se adauge faptul că s-a estimat că, în sine, contractele de furnizare pe bază de comandă fermă nu erau incompatibile cu statutul de economie de piață în măsura în care acestea nu pot fi neapărat considerate ca fiind tipice intervenției statului. Intervenția statului în cadrul costurilor pentru transport a fost luată în considerare prin utilizarea tarifelor care se aplică în țara analoagă. În ceea ce privește costurile energetice și cheltuielile cu electricitatea, nu a existat nici un mijloc de probă care să demonstreze că au suferit o denaturare semnificativă în urma unei intervenții a statului sau că acestea nu reflectă în mod substanțial valoarea pieței. În plus, costurile energetice și cheltuielile cu electricitatea nu sunt costuri importante participante în producția de uree, în comparație cu costurile pentru gazul natural.

(35)

Industria comunitară a contestat decizia de a acorda beneficiul tratamentului individual unuia dintre producătorii-exportatori ucraineni, susținând că participarea statului în această societate îi permite o intervenție importantă.

(36)

Cu toate acestea, aceasta nu a furnizat nici o informație nouă și nici o probă care să arate că această pretinsă intervenție permite eludarea măsurilor impuse; prin urmare cererea a fost respinsă. În consecință, se confirmă constatările enunțate la motivul 132 din regulamentul provizoriu.

(37)

Astfel cum s-a precizat la motivele 133-135 din regulamentul provizoriu, trei societăți ucrainene sunt implicate în contracte de furnizare pe bază de comandă fermă. Se reamintește că, în legislația ucraineană, furnizorul de materii prime este proprietarul produsului finit, iar societatea prelucrătoare nu primește nici un drept de proprietate asupra mărfurilor.

(38)

Ancheta a arătat că una dintre societățile care au beneficiat de statutul de economie de piață nu putea fi considerată drept producător-exportator al produsului analizat. Această societate stabilise o relație de afaceri durabilă cu o altă societate instalată într-o țară terță. În cadrul acestei relații, aceasta din urmă era virtual unicul furnizor de materii prime în cadrul contractelor de furnizare pe bază de comandă fermă (și rămâne proprietarul produselor pe parcursul întregului proces de fabricație). Această societate era de asemenea implicată activ în vânzările la export ale produsului analizat. Aceste fapte demonstrează clar că legătura dintre aceste societăți depășea relația obișnuită cumpărător-vânzător.

(39)

În lipsa cooperării din partea furnizorului asociat de gaz, nu au putut fi stabilite și, a fortiori, verificate, nici costul de producție total, nici prețul de export plătit sau care urma să fie plătit. De asemenea, ar trebui să se observe faptul că, deși erau disponibile anumite informații privind prețul de export pentru primul cumpărător independent, acestea nu puteau fi verificate și deci folosite pentru stabilirea marjei de dumping. În lipsa cooperării din partea furnizorului asociat (proprietar de drept al materiei prime și al produsului finit), nu au putut fi stabilite cu exactitate nici valoarea normală, nici prețul de export al societății ucrainene în cauză. În consecință, nu a fost posibilă determinarea marjei de dumping individuale a acestei societăți.

(40)

O altă societate ucraineană, care nu beneficiase de statutul de economie de piață și nici de tratamentul individual, a realizat toate vânzările sale la export în cadrul contractelor de furnizare pe bază de comandă fermă. În lipsa cooperării din partea furnizorului de gaz al acesteia și în lipsa unui preț de export pentru primul cumpărător independent care să poată fi verificat, prețurile acestor tranzacții au fost stabilite în conformitate cu metoda expusă în continuare la motivul 66, în vederea evaluării marjei de dumping la scară națională.

(41)

În sfârșit, o a treia societate a realizat o parte din vânzările sale, atât pe plan național, cât și la export, în cadrul contractelor de furnizare pe bază de comandă fermă. În același fel, în absența cooperării din partea furnizorilor săi și în absența unui preț, care să poată fi verificat, pentru primul cumpărător independent, serviciile Comisiei au fost nevoite să nu ia în considerare ansamblul de vânzări realizate în cadrul acestor contracte. Vânzările de pe piața națională rămase erau încă reprezentative, astfel cum s-a stabilit la motivul 138 din regulamentul provizoriu.

(42)

Alte două societăți ucrainene care realizaseră de asemenea vânzări pe baza contractelor de furnizare pe bază de comandă fermă și ai căror furnizori de gaz au refuzat să coopereze au afirmat, cu toate acestea, că datele privind vânzările pe care le-au comunicat erau exacte și fiabile și că ele furnizaseră suficiente mijloace de probă care să permită luarea în considerare a acestor tranzacții în vederea determinării valorii normale sau a prețului de export.

(43)

În cursul vizitei de verificare, s-a constatat că în registrele contabile ale acestor societăți nu figurau nici prețurile facturate, nici plățile privind ureea. În absența cooperării din partea furnizorilor de gaz, în conturile cărora trebuiau să figureze în mod normal aceste date și în absența elementelor de probă privind plățile realizate efectiv pentru aceste tranzacții, informațiile furnizate nu au putut fi verificate și prin urmare nu au fost acceptate.

(44)

Trei producători-exportatori ucraineni au afirmat că valoarea lor normală nu ar fi trebuit să se bazeze pe prețurile interne și pe costurile dintr-o țară analoagă, ci pe vânzările de pe piața națională ale unui producător-exportator ucrainean care a beneficiat de statutul de economie de piață.

(45)

Serviciile Comisiei au drept practică constantă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, determinarea valorii normale pe baza alineatelor (1)-(6) din articolul 2 din regulamentul de bază numai pentru producătorii care pot demonstra că își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Pentru toți ceilalți producători din aceeași țară, valoarea normală este determinată pe baza articolului 2 alineatul (7) litera (a), adică pe baza prețului sau a valorii determinate într-o țară terță cu economie de piață, sau folosind orice altă bază rezonabilă prevăzută la acest articol. Prin urmare, nimic nu poate justifica modificarea constatărilor provizorii în acest sens.

(46)

Producătorul-exportator din Belarus, trei producători-exportatori ucraineni, guvernele din Belarus și Ucraina și o asociație a importatorilor au contestat alegerea Statelor Unite ca țară analoagă, afirmând că Lituania poate reprezenta o țară terță cu economie de piață mai adecvată.

(47)

Aceste părți au susținut că Statele Unite nu reprezentau o alegere potrivită din cauza costului ridicat al gazului din această țară, ceea ce poate determina o denaturare a prețului ureei, din cauza diferenței dintre nivelul de dezvoltare economică a Statelor Unite și cel din Belarus și Ucraina și din cauza diferenței de dimensiune a piețelor. Faptul că a cooperat un singur producător american a fost prezentat ca argument împotriva alegerii Statelor Unite ca țară terță cu economie de piață. Prin urmare, Lituania a fost propusă ca țară analoagă mai adecvată. S-a susținut că volumul de uree produs în Lituania era reprezentativ în raport cu volumul exporturilor de uree originară din Ucraina și Belarus către Comunitate în perioada anchetei. De asemenea, s-a afirmat că Lituania era o piață deschisă și competitivă, scutită de drepturi de import, dotată cu acces identic la gaz natural și în care procesul de fabricație era similar cu cel utilizat în Belarus și Ucraina. Faptul că în Lituania există un singur producător de uree a fost considerat de asemenea de către părți ca fiind lipsit de importanță, în măsura în care Lituania, precum și alte țări în care există un singur producător al produsului analizat au fost deja folosite în anchetele anterioare referitoare la produsele din aceeași categorie.

(48)

Serviciile Comisiei au examinat toate aceste argumente cu atenție și au ajuns la următoarele concluzii:

(49)

În timp ce pe piața americană există zece producători de uree, față de cinci producători în Ucraina, în Lituania există un singur producător. Deși în Statele Unite au fost impuse drepturi antidumping pentru importurile produsului analizat provenit din fosta Uniune Sovietică, se importă cantități mari de uree din alte țări (peste un milion de tone). Ancheta a arătat că, deși nu se aplică nici o drept antidumping pentru importurile de uree în Lituania, acestea sunt în continuare reduse. Statele Unite reprezintă o piață importantă pentru uree (peste 10 milioane tone pe an), în timp ce piața lituaniană este practic inexistentă. Din această cauză, vânzările de uree realizate în timpul perioadei de anchetă pe piața lituaniană au fost minime și, pe baza informațiilor furnizate de producătorul lituanian, nu au fost efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale. S-a ajuns astfel la concluzia că piața americană de uree era mult mai competitivă în raport cu piața lituaniană. Față de situația existentă în Lituania, vânzările americane de pe piața națională sunt reprezentative în raport cu exporturile din Belarus și Ucraina către Comunitate.

(50)

Faptul că la prezenta anchetă a cooperat un singur producător american nu afectează cu nimic constatările menționate anterior. De fapt, prețurile practicate de acest producător, care au fost utilizate la stabilirea valorii normale, sunt supuse concurenței descrise anterior. Cantitățile vândute de acest producător sunt reprezentative chiar și în raport cu cantitățile totale exportate din Belarus și Ucraina către Comunitate.

(51)

Ca răspuns la argumentul adus cu privire la similaritatea accesului la gazul natural, principala materie primă folosită la producția de uree, serviciile Comisiei au examinat și aprovizionarea producătorilor. S-a confirmat că, în timp ce producătorul american și producătorii ucraineni se aprovizionează cu gaz natural de la mai mulți furnizori, cum era cazul în Ucraina, producătorul lituanian apela la un singur furnizor și nu dispunea de alte surse de aprovizionare. Pe de altă parte, Statele Unite, ca și Ucraina, sunt atât producători, cât și importatori de gaz natural, în timp ce Lituania nu dispune de resurse de gaz natural.

(52)

Comisia a comparat și procesele de producție utilizate în Statele Unite cu cele utilizate în Belarus și Ucraina și a ajuns la concluzia că tehnologia utilizată de producătorul american era cel puțin la fel de eficientă ca și cea utilizată de producătorii din Belarus și Ucraina.

(53)

De asemenea, s-a afirmat că Lituania ar trebui folosită drept țară analoagă deoarece făcea obiectul aceleiași anchete.

(54)

Comisia notează că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază dispune că, după caz, poate fi reținută o țară terță cu economie de piață care face obiectul aceleiași anchete. Cu toate acestea, din considerentele expuse la motivele 49-51, Lituania nu a putut fi considerată drept țară analoagă adecvată, în sensul prezentei anchete.

(55)

După cum s-a precizat deja la motivul 107 din regulamentul provizoriu, costul ridicat al gazului natural din Statele Unite în perioada de anchetă a făcut obiectul unor ajustări. Acest cost rezulta dintr-o situație de piață specifică Statelor Unite în perioada în cauză. Ajustarea a adus prețul gazului la un nivel comparabil cu cel al altor societăți care au cooperat la prezenta procedură.

(56)

Industria comunitară a aprobat alegerea Statelor Unite drept țară analoagă. Cu toate acestea, a afirmat că prețurile gazului natural din Statele Unite au crescut foarte puțin și că nu era necesar să se facă ajustări în acest sens. În cazul în care este adevărat că cea mai importantă creștere a prețului gazului s-a produs doar în semestrul al doilea al anului 2000, adică după perioada de anchetă, s-a constatat că, în cea de-a doua parte a perioadei de anchetă, costul gazului natural cunoscuse deja o creștere neobișnuită și specifică. Prin urmare, s-a considerat că ajustarea efectuată este justificată.

(57)

Toate considerentele menționate anterior duc la concluzia că Statele Unite reprezintă o țară cu economie de piață analoagă adecvată și că alegerea sa a fost rezonabilă. Prin urmare, valoarea normală, bazată pe vânzările de pe piața națională realizate în Statele Unite în cursul operațiunilor comerciale normale, incluzând o marjă a profitului rezonabilă, fără a fi excesivă, este în deplină conformitate cu cerințele articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(58)

Societatea ucraineană care a realizat practic toate vânzările sale în cadrul contractelor de furnizare pe bază de comandă fermă a susținut că determinarea valorii sale normale ar trebui să se bazeze pe vânzările sale de pe piața națională. Societatea a propus Comisiei, drept alternativă, să utilizeze valoarea normală a unui producător-exportator ucrainean care beneficiază de statutul de economie de piață sau să determine valoarea normală pe baza propriilor sale date.

(59)

În absența cooperării din partea furnizorului asociat de gaz, s-a ajuns la concluzia că această societate ucraineană nu putea fi considerată drept un producător-exportator de uree (a se vedea motivele 38 și 39 pentru detalii suplimentare). În consecință, nu s-a stabilit nici o valoare normală.

(60)

După cum s-a precizat la motivul 138 din regulamentul provizoriu, Comisia a examinat dacă ajustările altor factori de cost, cum ar fi costurile de amortizare suportate de producătorul-exportator ucrainean pentru care valoarea normală se baza pe propriile sale date, erau necesare.

(61)

O comparație între costul de amortizare inclus în costul de producție al diferitelor instalații de fabricație ale producătorului din țara analoagă care a cooperat și costul de amortizare suportat de producătorul ucrainean a indicat câteva diferențe. Cu toate acestea, aceste diferențe puteau fi rezultatul mai multor factori și, în orice caz, nu erau suficiente pentru a justifica o ajustare a costului producătorului ucrainean. În plus, deoarece valoarea normală a acestui producător ucrainean se baza pe vânzările de pe piața națională, orice modificare a costului de producție ar fi avut, eventual, un impact neglijabil. Prin urmare, nu s-a efectuat nici o ajustare.

(62)

Două societăți ucrainene ale căror vânzări la export au fost realizate în cadrul contractelor de furnizare pe bază de comandă fermă și care au fost, prin urmare, excluse din calculele cu privire la dumping, au afirmat că prețul lor de export ar trebui să se stabilească pe baza sumei facturate către clienții străini pentru operațiunea de prelucrare, majorată cu costul gazului pe care l-au achitat cele două societăți sau un alt producător-exportator din Ucraina, precum și cu o sumă rezonabilă corespunzătoare profitului.

(63)

Pentru una dintre societăți, din cauza lipsei de cooperare din partea furnizorului asociat de gaz, nu numai că prețurile vânzărilor sale la export nu puteau fi verificate, dar societatea ca atare nu putea fi considerată ca fiind producător-exportator de uree (a se vedea motivele 38 și 39 pentru detalii suplimentare). În consecință, nu s-a stabilit pentru aceasta nici o marjă de dumping.

(64)

În ceea ce privește cealaltă societate, metoda propusă nu este în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Obiectivul acestui articol nu este acela de a propune metode alternative pentru stabilirea prețului la export în cazul lipsei de cooperare, ci de a ține seama de intervenția, în vânzările la export, a unui importator legat în Comunitate sau asociat al producătorului-exportator. Construcția propusă de societățile ucrainene, contrar dispozițiilor articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, nu se bazează pe orice preț de vânzare al unei părți independente. În schimb, ea utilizează ca punct de plecare un cost de producție (o metodă utilizată pentru a determina valorile normale, nu prețul de export). Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(65)

O a treia societate ucraineană, care realizase de asemenea toate vânzările la export în cadrul contractelor de furnizare pe bază de comandă fermă, a afirmat că ar fi trebuit să se utilizeze prețul mediu de export al altor producători-exportatori ucraineni în locul celor mai scăzute prețuri de export.

(66)

Cu toate acestea, nu există motive să se creadă că prețul mediu de export al altor producători-exportatori ucraineni era mai exact. Serviciile Comisiei au drept practică constantă, în cazul lipsei de cooperare, utilizarea prețului de export mediu ponderat al tranzacțiilor realizate la cele mai scăzute prețuri de export, care reprezintă în același timp o mare parte a exporturilor la prețuri care pot fi verificate.

(67)

Două societăți ucrainene și una din Belarus au afirmat că ar trebui să le fie furnizate de către Comisie informații esențiale pentru a le permite să își susțină avantajele naturale comparative.

(68)

În măsura în care o singură societate americană a cooperat la procedură, nici o probă specifică referitoare la detaliile producției și ale vânzărilor sale nu poate fi comunicată fără a încălca regulile de confidențialitate. Sunt accesibile alte informații esențiale (localizarea geografică, accesul la materiile prime etc.). Serviciile Comisiei au analizat informațiile disponibile și au efectuat, din proprie inițiativă, ajustările necesare. Se reamintește faptul că s-a constatat că, în perioada de anchetă, costul gazului natural era anormal de ridicat în Statele Unite și că efectuarea unei ajustări a costului gazului natural utilizat de societatea americană care a cooperat a permis readucerea costului la un nivel comparabil cu cel al celorlalte societăți care au cooperat la prezenta procedură.

(69)

Trei societăți ucrainene și societatea din Belarus au contestat faptul că a fost efectuată de către Comisie o ajustare a prețului la export cu privire la costurile de transport terestru pe baza tarifelor feroviare în vigoare în țara analoagă. S-a afirmat că ar trebui să se utilizeze tarifele ucrainene sau, la nevoie, tarifele lituaniene.

(70)

Tarifele feroviare din Ucraina și Belarus, țări în care nu există încă condițiile unei economii de piață, sunt stabilite de către stat și deci nu pot fi considerate ca reflectând prețurile normale ale pieței. Serviciile Comisiei au drept practică constantă efectuarea ajustărilor referitoare la acest tip de mijloc de transport intern pentru țările menționate la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază pe baza datelor verificate corespunzătoare țării analoage, dacă aceste date sunt disponibile. De asemenea, la acordarea statutului de economie de piață anumitor societăți ucrainene în cauză, s-a menționat în mod specific că anumiți factori de cost ar putea fi corectați pentru a îi alinia valorii normale a pieței. Prin urmare, nu se justifică nici o modificare a constatărilor provizorii.

(71)

De asemenea, s-a afirmat că ar trebui să se aplice tarife mai mici în măsura în care producătorii-exportatori ucraineni foloseau vagoanele proprii pentru a expedia cantități mari de produs, ocupându-se și de returul vagoanelor goale.

(72)

Informațiile furnizate de producătorul din țara analoagă au arătat că era justificată ajustarea referitoare la utilizarea vagoanelor aparținând societăților. Prin urmare, calculele au fost revizuite.

(73)

Societățile ucrainene și cele din Belarus au afirmat că ajustarea efectuată cu privire la diferențele fizice dintre ureea granulată vândută pe piața națională a țării analoage și ureea cristalizată pe care acestea o exportă ar trebui să se bazeze pe diferențele de preț constatate pe piața Comunității.

(74)

Cu toate acestea, în măsura în care obiectivul vizat este determinarea unei valori normale pentru ureea cristalizată de pe piața țării analoage, ajustarea ar trebui să se bazeze pe diferența de preț constatată pe această piață. Prin urmare, ajustarea a fost efectuată pe baza diferențelor de preț constatate pe piața americană. Folosirea pieței Comunității nu este adecvată deoarece diferența de preț de pe această piață este foarte probabil influențată de practicile de dumping. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(75)

Două societăți ucrainene și societatea din Belarus au cerut de asemenea o ajustare cu privire la diferențele etapelor comerciale, susținând că ele vindeau produsul analizat numai comercianților.

(76)

Producătorii-exportatorii ucraineni și cei din Belarus au vândut produsul analizat unor comercianți. Producătorul din țara analoagă care a cooperat a vândut de asemenea produsul în cauză unor comercianți. Cu toate acestea, o parte din vânzările sale de pe piața națională au fost realizate cu ajutorul unor amestecătoare. O analiză aprofundată a funcțiilor și a prețurilor a arătat că cererea nu a fost justificată.

(77)

În urma instituirii drepturilor provizorii, Comisia a examinat exactitatea costurilor de transport indicate de producătorul-exportator lituanian, dar achitate de importatori. S-a constatat că aceste costuri erau supraevaluate în raport cu informațiile preluate de la importatori și cu tarifele publice pentru aceleași trasee. Prin urmare, s-au revizuit sumele pentru costurile de transport și s-au utilizat costurile reale.

(78)

În urma observațiilor formulate de producătorul-exportator estonian referitoare la inadecvarea ajustării, în etapa provizorie, a valorii CIF a vânzărilor nedeclarate utilizate la determinarea marjei de dumping practicate pentru aceste vânzări, Comisia a examinat mai atent această situație și a hotărât revizuirea metodei utilizate. Ajustarea efectuată în stadiul provizoriu a fost anulată. Cu toate acestea, în lipsa unor informații fiabile furnizate de societate, Comisia a hotărât să-și bazeze constatările pe informațiile comunicate de Eurostat, în măsura în care acestea reprezentau cele mai adecvate date disponibile.

(79)

În stadiul provizoriu, Comisia a efectuat ajustarea valorii CIF pentru producătorul-exportator din Belarus în vederea calculării marjei de dumping. Deoarece această ajustare a fost efectuată greșit, a fost anulată.

(80)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF de import la frontiera comunitară, se stabilesc după cum urmează:

Belarus

Bulgaria

Croația

Estonia

Libia

Lituania

România

Ucraina

(81)

Mai multe părți interesate au susținut din nou că producătorii comunitari care au cumpărat și au importat uree din țările menționate de prezenta procedură ar trebui să fie excluși din definiția industriei comunitare.

(82)

În conformitate cu motivul 156 din regulamentul provizoriu, aceste achiziții constau în general în cantități mici destinate compensării pierderii în aprovizionare datorate lucrărilor de întreținere. Singura societate care a efectuat cumpărături mai importante, reprezentând aproximativ 20 % din propria producție în cursul perioadei de anchetă, avea ca obiectiv completarea gamei sale de produse. Ancheta a stabilit că această societate era în primul rând un producător de uree, nu importator, și că prin urmare nu exista nici un motiv valabil pentru excluderea acesteia din definiția industriei comunitare. În orice caz, o astfel de excludere nu ar fi avut un efect major asupra constatărilor acestei cauze sau asupra nivelului drepturilor impuse.

(83)

Prin urmare, se confirmă constatările expuse la motivul 157 din regulamentul provizoriu.

(84)

În lipsa de noi elemente referitoare la consumul comunitar, se confirmă constatările enunțate la motivele 158 și 159 din regulamentul provizoriu.

(85)

S-a afirmat că importurile de uree originare din România nu ar trebui să fie cumulate cu importurile din alte țări reglementate de prezenta procedură. Cererea se baza pe faptul că volumul importurilor și cotele de piață au cunoscut evoluții diferite în cursul perioadei analizate.

(86)

La motivul 162 din regulamentul provizoriu s-a stabilit că:

(87)

Volumul importurilor de uree originară din România a urmat aceeași evoluție ca și prețul ureei pe piața comunitară, ceea ce înseamnă că a existat o legătură între prețurile practicate și volumul importurilor originare din România în cursul perioadei analizate. În 1999, când prețurile se aflau la nivelul cel mai scăzut, nu s-a înregistrat practic nici un import originar din România. Acest lucru dovedește că transparența prețurilor se aplică pe piața comunitară a ureei. De asemenea, arată că exportatorii români se vor retrage de pe piață în momentul în care prețurile vor scădea foarte mult. Cu toate acestea, în urma creșterii parțiale a prețurilor între 1999 și perioada de anchetă (motivul 164 din regulamentul provizoriu), importurile românești au crescut considerabil, ajungând să reprezinte 2,3 % din piață în cursul perioadei de anchetă. Printre țările în cauză, România era al patrulea exportator al produsului analizat către Comunitate.

(88)

Cu toate acestea, această tendință a importurilor nu era specifică României. Importurile mai multor țări în cauză au cunoscut o scădere importantă similară între 1996 și 1999, urmată de o revenire în forță pe piața comunitară în cursul perioadei de anchetă. Această revenire a avut loc în contextul unei creșteri constante, de la an la an, a volumului global al importurilor originare din țările în cauză în cursul perioadei analizate. S-a modificat numai repartizarea importurilor între țările în cauză, în funcție de prețurile practicate. Acest lucru dovedește încă o dată concurența care există între produsele importate, dar nu constituie un motiv pentru a nu cumula importurile originare din România sau din oricare altă țară în cauză cu restul importurilor.

(89)

Având în vedere toate motivele menționate anterior, s-a ajuns la concluzia că au fost îndeplinite criteriile definite la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, se confirmă constatările enunțate la motivul 162 din regulamentul provizoriu.

(90)

În absența unor elemente noi privind volumul și prețul importurilor originare din țările în cauză, se confirmă constatările provizorii.

(91)

În sensul constatărilor provizorii, subcotarea prețurilor a fost calculată prin compararea prețurilor exportatorului la nivelul frontierei comunitare, franco chei, franco destinație vămuit cu prețurile franco fabrică verificate ale producătorilor comunitari. Comparația s-a efectuat pentru fiecare nivel de uree granulată, uree cristalizată, uree în vrac și uree în saci.

(92)

Un anumit număr de părți, inclusiv mai mulți producători-exportatori, au afirmat că prețurile producătorilor comunitari folosite în comparație trebuiau să se bazeze pe prețul mediu ponderat la nivelul industriei comunitare, nu pe prețul calculat la nivelul producătorului individual. S-a susținut că o astfel de metodă are ca efect creșterea artificială a marjei prin practicarea reducerii la zero la nivelul producătorului comunitar.

(93)

În primul rând ar trebui să se observe că exercițiul subcotării sau al comparației prețurilor reprezintă un indicator al prejudiciului care, în temeiul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, intenționează să examineze „dacă a existat, pentru importurile care fac obiectul unui dumping, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria comunitară sau dacă aceste importuri au ca efect, pe de altă parte, o scădere importantă a prețurilor”.

(94)

Este adevărat că prețurile importurilor din țările în cauză nu se situează în totalitate sub nivelul celor practicate de diferiți producători comunitari. Cu toate acestea, s-a realizat un volum important de vânzări la export la prețuri mai mici decât cele din industria comunitară. De asemenea, este necesar să se precizeze că piața comunitară a ureei este în egală măsură foarte transparentă și foarte sensibilă la variațiile de preț.

(95)

În urma unei analize suplimentare, s-a constatat că partea de importuri, pe societate, pentru țările în cauză, care avea un preț mai mic decât cel din industria comunitară, se situa între 0 și 56 %, media tuturor importurilor situându-se la 46 %. Nivelul subcotării ajungea până la 17 %. La această analiză nu s-a folosit reducerea la zero. Din cauza problemelor de cooperare cu producătorul-exportator din Belarus (motivul 113 din regulamentul provizoriu) și din Estonia (motivul 58), nu a fost posibilă efectuarea acestei comparații de prețuri pentru societățile în cauză. Cu toate acestea, nu există motive să se creadă că rezultatele acestora puteau fi diferite.

(96)

În plus, ar trebui să se precizeze că industria comunitară a înregistrat pierderi în cursul perioadei de anchetă (motivul 175 din regulamentul provizoriu), când prețurile acesteia au scăzut. În ceea ce privește societatea pentru care nu s-a găsit nici o subcotare în raport cu prețul de vânzare comunitar, s-a dovedit că aceasta se situa sub costurile de producție comunitare majorate cu profitul rezonabil calculat pentru industria comunitară.

(97)

În consecință, s-a stabilit în mod definitiv faptul că producătorii-exportatori din țările în cauză au practicat o subcotare semnificativă a prețurilor lor, în timp ce prețurile de pe piața comunitară au scăzut în cursul perioadei de anchetă.

(98)

S-a depus un număr de plângeri referitoare la calculele de eliminare a prejudiciului. Acestea sunt reluate în detaliu la motivele 114-116 și 121-123. Cu toate acestea, în măsura în care s-au acordat ajustările corespunzătoare, se confirmă faptul că acestea au fost luate în considerare și pentru exercițiul de subcotare.

(99)

În urma verificării suplimentare a doi producători comunitari, s-a dovedit că anumiți indicatori ai prejudiciului s-au modificat în termeni absoluți. Cu toate acestea, aceste modificări nu au fost suficiente pentru a afecta în mod semnificativ tendințele indicatorilor de prejudiciu în cursul perioadei analizate sau pentru a modifica constatările provizorii. Având în vedere cele menționate anterior, se confirmă constatările provizorii ale prejudiciului material cauzat industriei comunitare.

(100)

Un anumit număr de părți interesate au afirmat din nou că prejudiciul suferit de industria comunitară nu a fost determinat de importurile care fac obiectul unui dumping, ci de o ofertă excedentară de uree pe piața mondială. Aceasta se adaugă afirmației formulate de anumite părți, conform căreia prejudiciul suferit de industria comunitară este rezultatul scăderii vânzărilor sale la export, fapt care a avut efecte negative asupra vânzărilor pe piața comunitară.

(101)

Este necesar să se precizeze în acest sens că evaluarea situației industriei comunitare se bazează pe date referitoare la vânzările produsului analizat pe piața comunitară. În consecință, eventualele efecte negative ale unei scăderi a vânzărilor la export sunt excluse din analiza prejudiciului menționat anterior.

(102)

În plus, în perioada analizată, vânzările la export ale industriei comunitare au scăzut cu 337 000 de tone, în timp ce vânzările pe piața comunitară au crescut cu 172 000 de tone. În condiții dificile pentru export, industria comunitară a reușit să acopere jumătate din aceste pierderi la export datorită pieței comunitare.

(103)

În același timp, consumul comunitar a crescut cu 1,25 milioane de tone, importurile la preț scăzut care fac obiectul unui dumping au crescut cu 867 000 de tone (motivul 163 din regulamentul provizoriu) și industria comunitară a pierdut 10,3 % din piața comunitară (motivul 173 din regulamentul provizoriu). Incapacitatea industriei comunitare de a profita de o piață națională aflată în expansiune în momentul în care vânzările la export sunt în scădere nu este cauza acestei situații, fiind mai degrabă dovada existenței unui prejudiciu determinat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(104)

În consecință, este posibil ca oferta excedentară și pierderea vânzărilor la export să fi avut efecte numai asupra industriei comunitare (sub forma unei pierderi limitate a economiilor de scară), importurile care fac obiectul unui dumping împiedicând-o să profite pe deplin de piața comunitară în expansiune. S-a ajuns la concluzia că impactul unei presupuse oferte excedentare și al scăderii vânzărilor industriei comunitare destinate exportului, examinate separat, nu este suficient pentru a anula legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria comunitară. Prin urmare, se confirmă constatările de la motivele 197 și 198 din regulamentul provizoriu.

(105)

În urma publicării regulamentului provizoriu, nu s-a primit nici o observație din partea importatorilor care au cooperat. Cu toate acestea, o asociație a importatorilor a susținut că instituirea măsurilor antidumping este contrară intereselor importatorilor de uree, pentru care este importantă existența unui sector agricol prosper.

(106)

Nevoia continuă de importuri este recunoscută la motivul 206 din regulamentul provizoriu. Deși drepturile ar trebui să reflecte în totalitate, costurile agricultorilor nu ar crește decât cu 0,6 %, în cel mai rău caz. În cazul în care este adevărat că o creștere de acest gen îi poate determina pe anumiți agricultori să își schimbe sursele de aprovizionare cu uree, nimic nu pare să contrazică constatările enunțate la motivul 206 din regulamentul provizoriu.

(107)

În urma publicării regulamentului provizoriu, s-au primit observații din partea organizațiilor de agricultori austrieci, italieni, spanioli și britanici. Nici una dintre aceste părți nu a contestat concluzia provizorie potrivit căreia drepturile permit o creștere a costurilor agricultorilor cu 0,6 % în cel mai rău caz. Cu toate acestea, acestea s-au opus instituirii măsurilor și au respins concluzia conform căreia creșterile de preț nu s-ar reflecta în totalitate.

(108)

O verificare efectuată într-o cooperativă agricolă a confirmat concluzia conform căreia măsurile propuse au o implicație la nivel de costuri. Ipoteza conform căreia efectul măsurilor nu ar trebui să se reflecte în totalitate se bazează pe experiența dobândită în cursul mai multor proceduri antidumping. Nu există motive pentru a presupune că în cazul prezentei proceduri situația va fi diferită.

(109)

În cazul în care se reafirmă situația delicată în care sunt puși agricultorii, nu se poate concluziona, cu toate acestea, că incidența drepturilor poate transforma instituirea măsurilor într-o acțiune împotriva interesului Comunității.

(110)

Nu s-a primit nici o observație scrisă directă de la nici unul dintre utilizatorii industriali de uree care au cooperat. Acest lucru poate indica faptul că măsurile nu au un impact important asupra acestor utilizatori de uree.

(111)

Un utilizator industrial care importă și vinde uree și-a prezentat observațiile prin intermediul unei asociații de importatori. Această societate lasă să se înțeleagă că instituirea unor astfel de măsuri o poate obliga să-și înceteze activitatea, determinând pierderea a 380 de locuri de muncă. Cu toate acestea, deoarece această plângere nu a fost depusă direct de către societatea în cauză și, mai mult, nu a fost însoțită de nici o dovadă, a fost respinsă.

(112)

În lipsă de noi elemente privind interesul Comunității, se confirmă concluziile enunțate la motivul 219 din regulamentul provizoriu.

(113)

În sensul concluziilor provizorii, subcotarea în raport cu costul de producție ridicat datorită unui profit rezonabil a fost calculată prin compararea prețurilor exportatorilor la nivelul frontierei comunitare, franco chei, franco destinație vămuit cu prețurile țintă franco fabrică verificate ale producătorilor comunitari. Comparația s-a efectuat pentru fiecare societate pentru fiecare nivel de uree granulată, uree cristalizată, uree în vrac și uree în saci.

(114)

Mai mulți producători-exportatori au afirmat că ajustarea efectuată la nivelul costurilor de descărcare pentru a se ajunge la un preț franco chei, franco destinație vămuit era insuficientă. De asemenea, s-a susținut că marja importatorilor (comercianți în majoritate) ar trebui să fie inclusă în calcul, în conformitate cu ceea ce s-a evidențiat în alte cauze recente referitoare la îngrășăminte.

(115)

S-au obținut din diferite surse probe suplimentare referitoare la costurile reale de descărcare, în special de la producători-exportatori, de la industria comunitară și de la importatorii independenți. Având în vedere aceste informații, indemnizația destinată costurilor de descărcare a fost ajustată în consecință.

(116)

Acordarea unei ajustări a marjei importatorilor a fost examinată pe fond în cadrul acestei anchete specifice. S-a constatat că producătorii-exportatori de uree utilizau mai multe circuite pentru a-și vinde produsele pe piața comunitară, printre care vânzarea directă către utilizatorul final. Nu există motive pentru a se crede că prețurile au variat în funcție de circuitul folosit. Dimpotrivă, s-a dovedit că prețul de vânzare nu depindea în general de tipul de consumator. De asemenea, nu există diferențe majore între circuitele de vânzare folosite de industria comunitară și cele folosite de producători-exportatori. În consecință, cererea de ajustare a marjei importatorilor a fost respinsă.

(117)

Un anumit număr de părți, printre care majoritatea producătorilor-exportatori, au afirmat că prețurile producătorilor comunitari care servesc la determinarea subcotării prețurilor ar trebui să se bazeze pe prețul mediu ponderat la nivelul industriei comunitare, nu pe prețul calculat la nivel de producător individual. S-a afirmat că o astfel de metodă ar avea ca efect creșterea artificială a marjei dacă nu se ia în considerare o eventuală subcotare negativă a prețurilor la nivel de producător comunitar. S-a afirmat și faptul că stabilirea drepturilor antidumping pe baza unei metode de calcul care implică o reducere la zero poate duce la încălcarea unei decizii recente a OMC (3).

(118)

Este necesar să se observe faptul că prin calcularea subcotării se dorește examinarea dimensiunii reale a prejudiciului suferit de industria comunitară din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping. Orice comparație de prețuri ar trebui să reflecte realitatea economică. Ancheta a demonstrat că, pe piața comunitară, există concurență între producători-exportatori individuali și producători individuali aparținând industriei comunitare. În acest sens, se poate constata, printre altele, că există diferențe de preț semnificative între producătorii comunitari, în funcție de amplasarea geografică. Dimensiunea dumpingului prejudiciabil cauzat de un producător-exportator industriei comunitare ar trebui să fie examinată în funcție de situația reală de pe piață și de datele verificate ale fiecărei societăți în parte.

(119)

O comparație a prețurilor fiecărei societăți permite evaluarea cu precizie a impactului total al oricărui dumping prejudiciabil suferit de industria comunitară, fără a determina o creștere artificială a nivelului subcotării în cauza actuală. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(120)

Industria comunitară a afirmat că o parte din ureea importată în Comunitate se prezenta de fapt sub formă de cristale „grase” și trebuia să fie tratată ca un tip de uree distinct. De asemenea, a afirmat că, pentru calcularea subcotării în cauza actuală, acest tip de produs ar trebui comparat cu prețul ureei sub formă de cristale „grase” produse în Comunitate.

(121)

S-a dovedit că acele cristale cu diametru mare sau „grase” erau într-adevăr produse de industria comunitară, pe lângă cele exportate către Comunitate din anumite țări în cauză. Cu toate acestea, numai diametrul lor mare le distinge de cristalele clasice. Nu există motive să se afirme că este mai ridicat costul de producție al cristalelor „grase” sau că aceste produse au fost vândute la suprapreț în cursul perioadei de anchetă. S-a concluzionat că nu există nici un motiv pentru a considera cristalele „grase” ca fiind un tip de produs distinct.

(122)

Anumiți producători-exportatori și-au reiterat cererea de ajustare având în vedere diferența de calitate a produsului lor. Cu toate acestea, nu s-a adus nici un element de probă în sprijinul acestei cereri. În plus, s-a dovedit că piața nu a identificat probleme de calitate privind ureea românească. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(123)

Este necesar să se observe faptul că pentru calcularea prețului neprejudiciabil în etapa provizorie s-a folosit o marjă a profitului de 8 % din cost și nu 8 % din cifra de afaceri, astfel cum s-a menționat la motivul 222 din regulamentul provizoriu. Anumite părți care au cooperat au afirmat că marja profitului ar trebui să fie limitată la 5 %, ca și în cazul procedurilor antidumping precedente referitoare la îngrășămintele azotate și al procedurii privind ureea originară din Rusia (4). La rândul ei, industria comunitară a afirmat din nou că este mai adecvată folosirea unei marje a profitului de 15 % din randamentul capitalurilor investite (RCI).

(124)

S-a confirmat faptul că determinarea unei marje a profitului pertinente pentru această procedură se baza pe evaluarea marjei profitului pe care o poate reclama în mod rezonabil industria comunitară în condițiile unei concurențe normale, în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Aceasta se bazează deci pe o evaluare a faptelor din această cauză și nu a altor proceduri referitoare la alte produse și/sau alte perioade de anchetă.

(125)

Din considerentele menționate la motivul 223 din regulamentul provizoriu, cererea referitoare la calcularea profitului pe baza randamentului capitalurilor investite (RCI) se respinge.

(126)

Având în vedere cele menționate anterior și în absența dovezilor care să permită demonstrarea faptului că determinarea unei marje a profitului de 8 % este incorectă, se confirmă constatările de la motivele 221-227 din regulamentul provizoriu.

(127)

Informațiile primite și datele verificate după publicarea regulamentului provizoriu, printre care informațiile verificate de la alți doi producători comunitari, au putut fi de asemenea integrate în calcule, după caz.

(128)

Având în vedere cele menționate anterior, se consideră că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie un drept antidumping definitiv pentru importurile originare din Belarus, Bulgaria, Croația, Estonia, Libia, Lituania, România și Ucraina, la nivelul marjelor prejudiciului sau al marjelor de dumping stabilite, în cazul în care acestea sunt mai mici.

(129)

În ceea ce privește dreptul rezidual care urmează să se aplice producătorilor-exportatori care nu au cooperat, acesta s-a stabilit la nivelul dreptului celui mai ridicat stabilit pentru producătorii care au cooperat în fiecare dintre țările în cauză.

(130)

Un producător-exportator a afirmat că, pentru a păstra coerența în raport cu o procedură precedentă, drepturile ar trebui să ia forma unui preț minim la import, astfel cum este cazul ureei originare din Rusia.

(131)

Cu toate acestea, astfel cum se precizează la motivul 231 din regulamentul provizoriu, pentru a garanta eficacitatea măsurilor și pentru a descuraja manipularea prețurilor care a fost observată cu ocazia anumitor proceduri precedente referitoare la aceeași categorie generală de produse, cum ar fi îngrășămintele, drepturile definitive iau forma unei sume specifice pe tonă. Prin urmare, această cerere se respinge.

(132)

Având în vedere cele menționate anterior, sumele drepturilor definitive se stabilesc după cum urmează:

(133)

Ratele drepturilor antidumping individuale precizate de prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația societăților în cauză în momentul anchetei. Aceste rate de drepturilor (spre deosebire de dreptul la scară națională care se aplică „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv importurilor produsului originar din țările în cauză fabricat de către societățile și implicit de către persoanele juridice specifice citate. Produsul importat fabricat de societățile ale căror nume și adresă nu sunt menționate în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile aflate în legătură cu societățile citate în mod specific, nu poate beneficia de aceste rate și se supune dreptului care se aplică „tuturor celorlalte societăți”.

(134)

Orice cerere de aplicare a acestor rate individuale ale dreptului antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări de nume a entității sau a instituirii de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (5) și ar trebui să conțină toate informațiile necesare referitoare în special la orice modificare a activităților societății cu privire la producție și la vânzările pe piața națională și la export rezultate, de exemplu, din modificarea numelui sau din modificarea privind entitățile de producție și de vânzare. În urma consultării comitetului consultativ, Comisia urmează să modifice, dacă este necesar, regulamentul prin actualizarea listei societăților care beneficiază de ratele de drepturi individuale.

(135)

Având în vedere amploarea marjelor de dumping stabilite și prejudiciul cauzat industriei comunitare, s-a considerat necesară perceperea definitivă a sumelor plătite sub forma unor drepturi antidumping provizorii impuse prin regulamentul provizoriu la nivel de drept definitiv. În cazul în care dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, se percep definitiv numai sumele plătite ca drept provizoriu.

(136)

În urma instituirii măsurilor provizorii, producătorii-exportatori din Belarus, Croația, Libia, România și Ucraina au oferit angajamente de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Producătorii-exportatori din Estonia și Lituania și-au reînnoit ofertele de angajament făcute deja în etapa provizorie, dar respinse din considerentele menționate la motivele 236 și 237 din regulamentul provizoriu.

(137)

Se reamintește că a fost deja acceptat de către Comisie un angajament din partea producătorului-exportator bulgar în etapa provizorie a prezentei proceduri (a se vedea motivul 236 din regulamentul provizoriu). Astfel cum s-a precizat la motivul 128, integrarea unor date noi în calcularea marjei definitive a prejudiciului a avut un impact asupra nivelului de eliminare a prejudiciului stabilit. Prețul minim al angajamentului s-a adaptat în consecință.

(138)

În urma publicării constatărilor provizorii, industria comunitară reclamantă s-a opus deciziei Comisiei de a accepta un angajament din partea producătorului-exportator bulgar. S-a afirmat în acest sens că societatea în cauză avea legătură cu alți exportatori și/sau producători de îngrășăminte azotate, în special de uree, situați în Bulgaria, în Belarus și în Ucraina – sau că avea cel puțin relații strânse tehnice și industriale cu aceștia din urmă – și că eventualitatea ca societatea să încheie aranjamente de compensare era prin urmare foarte mare. În plus, industria comunitară și-a exprimat îndoiala cu privire la capacitatea acestui producător-exportator de a îndeplini obligațiile care decurg dintr-un angajament.

(139)

Într-un mod mai general, industria comunitară a afirmat că angajamentele și implicit prețurile minime pot constitui o măsură necorespunzătoare privind îngrășămintele azotate, în special ureea.

(140)

Este necesar să se observe că industria comunitară nu a fost în măsură să aducă probe suficiente în sprijinul afirmațiilor făcute la adresa producătorului-exportator din Bulgaria. Mai mult, ancheta Comisiei nu a confirmat aceste afirmații, care au fost prin urmare respinse. Cu privire la temeinicia angajamentului, este necesar să se observe că acesta ar trebui să ia în considerare în primul rând situația specifică societății în cauză. S-a dovedit astfel că societatea în cauză producea și exporta numai uree și că existau șanse mari cu privire la garantarea unui control eficient al angajamentului în acest caz.

(141)

Indiferent de situație, în caz de încălcare presupusă sau dovedită sau de retragere a angajamentului se poate institui un drept antidumping în conformitate cu articolul 8 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

(142)

Toate celelalte oferte de angajament primite au fost analizate în detaliu. Din această analiză s-au desprins două obstacole majore privind acceptabilitatea acestor oferte de angajament.

(143)

Producătorii-exportatori în cauză din Lituania, România, Croația, Ucraina și Libia produc diferite tipuri de îngrășăminte și/sau alte produse chimice și în trecut au exportat în mod constant aceste produse către consumatorii obișnuiți (comercianți, în cea mai mare parte) din Comunitate. Această practică prezintă un risc grav al compensațiilor încrucișate, ceea ce înseamnă că prețurile de angajament, oricare ar fi acestea, sunt respectate în mod oficial, dar că prețurile produselor, altele decât cele analizate, sunt mai mici. Toate acestea pot face ca angajamentul de respectare a prețului minim pentru uree să devină ușor de eludat și foarte dificil de controlat în mod eficient.

(144)

Mai mult, anumiți producători (cum ar fi Estonia, Ucraina și Belarus) au afirmat că nu aveau nici un control – nu aveau nici o informație – asupra destinației și/sau condițiilor de vânzare a exporturilor lor de uree, cu toate că din lectura statisticilor oficiale reieșea foarte clar faptul că produsul era exportat către Comunitate în cantități mari în cursul perioadei de anchetă. Se reamintește că, având în vedere faptul că aceste societăți nu au furnizat informații suficiente în acest sens, Comisia a fost nevoită să folosească faptele disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, în vederea stabilirii prețurilor de export. În plus, anumiți exportatori (Libia, Estonia) au oferit în ansamblu un nivel de cooperare nesatisfăcător în cursul anchetei. S-a considerat că aceste fapte duceau la creșterea anormală a riscului legat de acceptarea unui angajament și la obținerea de garanții insuficiente pentru un control corect.

(145)

Din motivele enunțate anterior s-a ajuns la concluzia că nu se acceptă nici un angajament oferit după publicarea concluziilor definitive.

(146)

Părțile interesate au fost informate în consecință și motivele pentru care angajamentele nu puteau fi acceptate le-au fost prezentate în mod detaliat exportatorilor în cauză. Comitetul consultativ a fost consultat,

(2)

Comisia Comunităților Europene

Direcția Generală Comerț

TERV 00/13

Rue de la Loi, 200

B-1049 Bruxelles.

1.

Titlul „FACTURĂ COMERCIALĂ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFURILOR CARE FAC OBIECTUL UNUI ANGAJAMENT”

2.

Numele societății menționate la articolul 2 alineatul (1), care emite factura comercială

3.

Numărul facturii comerciale

4.

Data emiterii facturii comerciale

5.

Codul adițional TARIC sub care mărfurile incluse în factură ar trebui să fie vămuite la frontiera comunitară

6.

Denumirea exactă a mărfurilor, în special:

7.

Descrierea condițiilor de vânzare, în special:

8.

Numele societății care acționează în calitate de importator către care societatea emite direct factura

9.

Numele persoanei responsabile din societatea, care a emis factura conformă a angajamentului și declarația următoare semnată de către această persoană:

„Subsemnatul, declar că vânzarea la export direct a [societatea] către Comunitatea Europeană a mărfurilor incluse în prezenta factură se efectuează în cadrul și în conformitate cu condițiile angajamentului oferit de către [societatea] și acceptat de Comisia Comunităților Europene prin [Regulamentul (CE) nr. 1497/2001]. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”