11/Volumul 22

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 301/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 1741/2000 („Regulament provizoriu”), a instituit un drept compensatoriu provizoriu (2) la importurile anumitor tipuri de polietilenă tereftalat originare din India, Malaezia, Taiwan și Thailanda.

(2)

În urma unei anchete antidumping desfășurată în paralel, Comisia a instituit, de asemenea, prin Regulamentul (CE) nr. 1742/2000 (3), un drept antidumping provizoriu la importurile anumitor tipuri de polietilenă tereftalat originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda.

(3)

Este recomandabil să se reamintească faptul că ancheta privind subvențiile și prejudiciul s-a desfășurat în perioada 1 octombrie 1998-30 septembrie 1999 („perioada anchetei”). Examinarea tendințelor din cadrul analizei prejudiciului a acoperit perioada de la 1 ianuarie 1996 la sfârșitul perioadei de anchetă („perioadă de analiză a prejudiciului”).

(4)

În urma publicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-au instituit măsurile provizorii, mai multe părți interesate și-au prezentat observațiile în scris. În conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 („Regulament de bază”), toate părțile interesate care au făcut cerere au avut ocazia de a fi audiate de Comisie.

(5)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii concluziilor definitive.

(6)

Toate părțile au fost informate asupra faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a prevăzut să se recomande instituirea unui drept compensatoriu definitiv și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de drept provizoriu.

S-a acordat, de asemenea, un termen în care părțile să își poată formula observațiile în urma acestei notificări.

(7)

Comentariile prezentate oral sau în scris de către părți au fost examinate și, după caz, au fost luate în considerare în vederea stabilirii concluziilor definitive.

(8)

După revizuirea concluziilor provizorii pe baza informațiilor adunate succesiv, s-a stabilit că principalele concluzii expuse în Regulamentul provizoriu trebuie confirmate.

(9)

În Regulamentul provizoriu, produsul în cauză este descris astfel: polietilenă tereftalat („PET” sau „polietilenă tereftalat”) cu un coeficient de vâscozitate de minimum 78 mililitri pe gram, în conformitate cu DIN 53728 (Deutsche Industrienorm), încadrat la poziția din NC 3907 60 20 și la poziția din NC ex 3907 60 80 (cod TARIC 3907608010). Dat fiind că nu s-a primit nici o observație nouă cu privire la această definiție, sunt confirmate concluziile provizorii privind produsul în cauză.

(10)

La considerentul 16 din Regulamentul provizoriu s-a constatat că polietilena tereftalat produsă de industria comunitară și vândută pe piața Comunității și polietilena tereftalat produsă în țările în cauză și exportată în Comunitate sunt produse similare, deoarece diferitele tipuri de polietilenă tereftalat nu prezintă nici o diferență la nivelul caracteristicilor fizice și tehnice esențiale și al utilizărilor. Dat fiind că nu a fost prezentat nici un element de probă nou în această privință, concluziile provizorii privind produsul similar sunt confirmate.

(11)

Concluziile Regulamentului provizoriu privind subvențiile susceptibile de măsuri compensatorii obținute de producătorii-exportatori sunt definitiv confirmate, cu excepția indicațiilor contrare din prezentul document.

(12)

Autoritățile publice indiene susțin că prezenta anchetă a fost deschisă de către Comisie prin încălcarea articolului 10 din Regulamentul de bază și a articolului 11 alineatul (2) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (Acordul SMC). Acestea invocă faptul că informațiile cuprinse în plângerea privind subvențiile și prejudiciul sunt inexacte și incomplete și nu constituie elemente de probă suficiente pentru a permite deschiderea prezentei proceduri.

(13)

Ca răspuns la acest argument, s-a constatat că plângerea conține elemente de probă suficiente privind existența subvențiilor și a prejudiciului, în sensul articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul de bază și a articolului 11 alineatul (2) din Acordul SCM. Plângerea conține informații privind subvențiile, prejudiciul și legătura de cauzalitate de care reclamantul putea dispune în mod rezonabil. În ceea ce privește subvențiile, este necesar, de asemenea, să se reamintească faptul că majoritatea programelor existente în India au fost examinate deja și supuse măsurilor compensatorii în cadrul unor anchete precedente privind importurile din India, precum importurile de pelicule PET, de produse siderurgice laminate plate etc. Exactitatea și pertinența elementelor de probă furnizate în plângere au fost examinate de Comisie în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul de bază, iar acestea s-au dovedit suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei. Prin urmare, acest argument nu poate fi acceptat.

(14)

Autoritățile publice indiene pretind că avizul de deschidere (4) nu îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (2) din Acordul SCM, deoarece acesta nu conține informații despre pretinsele subvenții invocate în plângere, și nici un rezumat al factorilor pe care se bazează invocarea existenței unui prejudiciu.

(15)

Articolul 22 alineatul (2) din Acordul SCM prevede că orice aviz public privind deschiderea unei anchete va conține informații adecvate, în special o descriere a practicii sau practicilor de subvenționare și un rezumat al factorilor pe care se bazează invocarea unui prejudiciu. În ceea ce privește invocarea subvenționării, se precizează următoarele în avizul de deschidere: „S-a susținut că fabricanții produsului în cauză originar din India au beneficiat de un anumit număr de subvenții acordate de autoritățile publice indiene. Aceste subvenții se prezintă sub forma unei scutiri de impozitul pe profit, a unei scutiri de drepturi de import asupra materiilor prime și a bunurilor de capital și a unor avantaje conferite societăților orientate spre export și societăților stabilite în zone libere pentru procesul de export” și „S-a susținut că sistemele menționate anterior constituie subvenții, în sensul că există o contribuție financiară a autorităților publice indiene care conferă un avantaj beneficiarilor, anume producătorilor-exportatori de polietilenă tereftalat. Se prezumă că acestea depind de rezultatele la export și, în consecință, sunt specifice și susceptibile de măsuri compensatorii”. În ceea ce privește invocarea prejudiciului, în avizul de deschidere se precizează că: „Reclamantul a furnizat elementele de probă din care reiese că importurile produsului în cauză din India, Indonezia, Republica Coreea, Malaezia, Taiwan și Thailanda au crescut în mod global și în cote de piață” și „S-a afirmat, de asemenea, că volumele și prețurile produsului importat au avut, printre altele, un efect negativ asupra cotei de piață deținute și asupra prețurilor practicate de producătorii Comunității, ceea ce a afectat în mod grav rezultatele globale și situația financiară a industriei comunitare.”

Textul menționat mai sus constituie un rezumat corespunzător al pretinsei existențe a subvenționării și a prejudiciului.

(16)

Autoritățile publice indiene au afirmat că sistemul de credite pentru drepturi de import acordate anterior exportului a fost eliminat la 1 aprilie 2000. Ca urmare, nici un drept compensatoriu nu ar trebui instituită în cadrul acestui sistem, deoarece instituirea unui drept ar fi contrară articolului 15 din Regulamentul de bază.

(17)

În urma informațiilor comunicate, autoritățile publice indiene au prezentat elemente de probă care demonstrează că acest sistem a ajuns efectiv la scadență și că nu va mai acorda avantaje producătorilor-exportatori în India. În consecință, această solicitare se acceptă, iar avantajul rezultat din acest sistem este exclus de la calculul ratelor de subvenționare. Acest sistem nemaifiind susceptibil de măsuri compensatorii, nu este necesar să se examineze celelalte solicitări prezentate de părțile interesate cu privire la acest program.

(18)

Autoritățile publice indiene afirmă că, la evaluarea aplicabilității măsurilor compensatorii pentru acest sistem, Comisia a săvârșit o eroare manifestă. În special, Comisia ar fi concluzionat în mod eronat că autoritățile publice indiene nu au realizat un sistem eficace care să permită verificarea consumului de inputuri utilizate în procesul de producție. În plus, ele afirmă că evaluarea de către Comisie a avantajelor acordate prin acest sistem este incorectă, deoarece numai rambursarea excesivă a drepturilor se consideră subvenție, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul de bază.

(19)

Comisia a recurs la următoarea metodă pentru a stabili dacă sistemul creditelor pentru drepturi de import acordate ulterior exportului constituie o subvenție susceptibilă de măsuri compensatorii și, după caz, pentru calcularea valorii avantajului. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul de bază, se concluzionează că acest sistem implică o contribuție financiară a autorităților publice indiene, deoarece nu s-au perceput veniturile publice în mod normal exigibile (în cazul de față, drepturi de import asupra importurilor). De asemenea, beneficiarului i se acordă un avantaj, deoarece producătorii-exportatori nu au trebuit să plătească drepturi de import datorate în mod normal.

(20)

Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul de bază prevede o excepție la această normă generală, în special pentru sistemele drawback și pentru sistemele drawback pentru produsele de înlocuire, care sunt strict conforme cu normele stabilite la anexa I punctul (i) și la anexa II (definiție și norme pentru sistemele drawback), precum și la anexa III (definiție și norme pentru sistemele drawback pentru produsele de înlocuire).

(21)

Analiza a arătat că sistemul creditelor pentru drepturi de import acordate ulterior exportului nu este nici sistem drawback, nici sistem drawback pentru produsele de înlocuire. Sistemul examinat nu conține obligația inerentă de a importa doar mărfurile consumate pentru producția produselor exportate (anexa II la Regulamentul de bază). În afară de aceasta, nu s-a instituit nici un sistem de verificare pentru a controla dacă importurile sunt efectiv consumate în procesul de producție. De asemenea, acest sistem nu mai este un sistem drawback pentru produsele de înlocuire, deoarece cantitatea și caracteristicile mărfurilor importate nu sunt identice cu cele ale inputurilor de origine națională utilizate la fabricarea produsului pentru export (anexa III la Regulamentul de bază). În ultimul rând, producătorii-exportatori pot beneficia de DEPB indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a beneficia de avantaj, un exportator trebuie doar să exporte produse, fără să fie nevoie să demonstreze că eventualele inputuri au fost într-adevăr importate; producătorii-exportatori ale căror inputuri sunt de origine națională și care nu importă produsele utilizate ca inputuri pot, prin urmare, să beneficieze de avantajele DEPB. În consecință, sistemul creditelor pentru drepturi de import acordate ulterior exportului nu este conform cu nici una dintre dispozițiile anexelor I-III. Dat fiind că această excepție de la definiția subvenției prevăzută la articolul 2 nu se aplică, avantajul susceptibil de măsuri compensatorii este scutirea de valoarea totală a drepturilor de import percepute în mod normal pentru toate importurile.

(22)

Din cele menționate anterior rezultă în mod clar că remiterea excesivă a drepturilor de import nu constituie baza de calcul a valorii avantajului decât în cazul veritabilelor sisteme drawback sau drawback pentru produsele de înlocuire. Dat fiind că s-a stabilit că sistemul de credite pentru drepturile de import acordate ulterior exportului nu face parte din nici una dintre cele două categorii, avantajul îl constituie scutirea totală de drepturi de import, și nu o eventuală remitere excesivă.

(23)

În ceea ce privește sistemul de verificare, argumentul are legătură cu întrebarea dacă sistemul de credite pentru drepturi de import acordate ulterior exportului poate fi considerat sistem drawback sau sistem drawback pentru produsele de înlocuire. Dat fiind că s-a stabilit că sistemul creditelor pentru drepturi de import acordate ulterior exportului nu reprezintă nici un sistem drawback, nici un sistem drawback pentru produsele de înlocuire, astfel cum sunt definite la anexele II și III la Regulamentul de bază, nu este necesar să se recurgă la o nouă examinare. Chiar dacă DEPB îndeplinește criteriile din anexele II și III, este oportun să se concluzioneze că nu există nici un sistem de verificare rezonabil. „Input/output norms” constituie o listă cu articolele și cantitățile în care aceste articole pot fi utilizate în procesul de fabricație. Cu toate acestea, ele nu constituie un sistem de verificare, în sensul anexei II punctul 5 la Regulamentul de bază. Aceste norme nu prevăd verificarea inputurilor consumate în mod real în procesul de fabricație, nici al importului de astfel de produse.

(24)

Din motivele expuse anterior, această solicitare nu poate fi acceptată, iar concluziile provizorii privind aplicabilitatea măsurilor compensatorii pentru acest sistem și calculul avantajului sunt confirmate.

(25)

Un producător-importator și autoritățile publice indiene au susținut că profiturile obținute în cadrul sistemului de unități axate pe export nu trebuie să fie considerate subvenție, în măsura în care scutirea de accize și de drepturi de import acordată în cadrul acestui sistem nu se referă decât la cantitățile de inputuri utilizate în producția produsului final care este exportat. Sistemul ar constitui un sistem drawback, în conformitate cu normele stabilite la anexa I punctul (i) și la anexa II la Regulamentul de bază.

(26)

Doi exportatori indieni se situează într-o unitate axată pe export. Independent de întrebarea dacă sistemul constituie un sistem drawback în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de bază, Comisia recunoaște, după revizuire, că nu s-a efectuat nici o remitere excesivă a dreptului în cazul celor două societăți în cauză. Prin urmare, în cadrul prezentei anchete, scutirea de pe materiile prime nu este susceptibilă de măsuri compensatorii în cazul acestor societăți.

(27)

Valorile subvențiilor aferente celor două societăți situate într-o zonă liberă industrială pentru export/unitate axată pe export au fost, prin urmare, limitate la valoarea drepurilor vamale neachitate datorate pentru bunurile de capital și au fost reduse la 0,37 %, respectiv la 4,43 %.

(28)

Autoritățile publice indiene au subliniat că în cadrul sistemului de drepturi preferențiale la importul de bunuri de capital, beneficiarul nu este obligat să exporte toate produsele fabricate cu ajutorul bunurilor de capital și că titularul licenței este liber să vândă o parte din producție pe piața internă. Autoritățile publice indiene au susținut că avantajul eventual acordat în cadrul acestui sistem ar trebui să fie repartizat pe întreaga producție.

(29)

Ca răspuns la această afirmație, este necesar să se sublinieze că, astfel cum s-a explicat la considerentul 52 din Regulamentul provizoriu, societatea poate importa bunurile de capital la rata zero a drepturilor sau la un nivel redus, în funcție de angajamentele la export pe care acceptă să și le asume. Sistemul este, prin urmare, în drept, subordonat rezultatelor la export, în măsura în care nu se poate obține nici un avantaj fără asumarea unui angajament de export. Din acest motiv, sistemul se consideră specific, în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul de bază. Fiind o subvenție la export, se consideră că aceasta profită doar vânzărilor la export. În concluzie, numitorul corect este ansamblul vânzărilor la export.

(30)

Deoarece nu s-a primit nici un comentariu cu privire la acest sistem după publicarea concluziilor provizorii, sunt confirmate concluziile de la considerentele 50-57 din Regulamentul provizoriu.

(31)

Toate subvențiile constatate s-au dovedit a fi subvenții la export. Valoarea subvențiilor la export susceptibile de măsuri compensatorii, exprimată pe o bază ad valorem pentru producătorii-exportatori care au făcut obiectul anchetei, se stabilește după cum urmează:

(32)

Marja subvenției medii ponderate la nivel național pentru toți producătorii-exportatori care fac obiectul anchetei și care reprezintă mai mult de 90 % din exporturile în Comunitate ale produsului în cauză originar din India depășește marja subvenției de minimis aplicabile acestei țări, care este de 3 %.

(33)

Ținând seama de gradul ridicat de cooperare, rata reziduală pentru societățile care nu au cooperat s-a stabilit la nivelul marjei subvenției celei mai ridicate constatate pentru o societate care a cooperat, și anume 8,23 %.

(34)

Dat fiind că nu s-a primit nici o observație importantă în urma publicării concluziilor provizorii, concluzia conform căreia marja subvenției pentru Indonezia trebuie considerată neglijabilă și concluziile din considerentul 78 din Regulamentul provizoriu sunt confirmate. Prin urmare, procedura privind Indonezia trebuie să fie închisă.

(35)

Dat fiind că nu s-a primit nici o observație importantă în urma publicării concluziilor provizorii, concluzia conform căreia marja subvenției pentru Coreea trebuie considerată neglijabilă și concluziile din considerentul 79 din Regulamentul provizoriu sunt confirmate. Prin urmare, procedura privind Coreea trebuie să fie închisă.

(36)

În Regulamentul provizoriu, la considerentul 132, profitul derivat din statutul de industrie pionieră a fost considerat în mod eronat drept subvenție la export. Cu toate acestea, sunt confirmate concluziile din considerentele 93-95 privind aplicabilitatea măsurilor compensatorii în cazul acestui sistem, considerat drept subvenție internă specifică. Aceasta implică faptul că valoarea subvenției constatate nu mai trebuie să fie dedusă din drept antidumping.

(37)

Deoarece nu s-a primit nici un alt comentariu în urma publicării concluziilor provizorii, concluziile din considerentele 80-133 din Regulamentul provizoriu sunt confirmate, unele erori de calcul fiind, totodată, corectate.

(38)

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, în sensul Regulamentului de bază, exprimată pe o bază ad valorem pentru producătorii-exportatori care au făcut obiectul anchetei, se stabilește după cum urmează:

(39)

Marja subvenției medii ponderate la nivel național pentru toți producătorii-exportatori care fac obiectul anchetei și care reprezintă peste 90 % din exporturile în Comunitate ale produsului în cauză originar din Malaezia este mai mare decât marja subvenției de minimis aplicabile acestei țări, care este de 2 %.

(40)

O societate a susținut că s-a săvârșit de către Comisie o eroare de calcul a avantajului acordat în cadrul sistemului de scutire de drepturi de import pentru instalațiile mecanice. Profitul obținut în cadrul acestui sistem a fost recalculat și s-a dovedit că a existat, într-adevăr, o eroare de calcul. Eroarea a fost corectată, iar profitul obținut a fost redus de la 1,92 % la 0,27 %.

(41)

Comisia a procedat, în continuare, la o reexaminare completă a întregului dosar Taiwan, în special a calculelor privind cei patru producători-exportatori, și a evaluat efectul asupra stabilirii marjei subvenției la nivel național.

(42)

S-a stabilit că, din cauza scăderii ratei subvenției pentru societatea menționată anterior, marja la nivel național a scăzut la 0,94 %, adică la un nivel inferior pragului de minimis aplicabil acestei țări, care este de 1 %. Prin urmare, ancheta privind importurile originare din Taiwan trebuie să fie închisă.

(43)

În stadiul provizoriu s-a constatat că, deși o zonă din Thailanda (zona 3) este o zonă geografică clar delimitată, corespunzând definiției regiunii defavorizate, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul de bază, avantajele care decurg din diferitele sisteme de subvenții sunt specifice din punct de vedere sectorial, în măsura în care accesul la programe este limitat pentru anumite industrii. Autoritățile publice thailandeze pretind că sistemele sunt la dispoziția unei varietăți de industrii și, în consecință, sunt accesibile tuturor.

(44)

S-a constatat că autoritățile publice thailandeze au stabilit o listă limitată a activităților care dau dreptul la promovarea investițiilor, ceea ce, prin definiție, limitează accesul la subvenții, în măsura în care societățile care fabrică produse neeligibile nu pot avea pretenții la avantajele acordate de Legea privind promovarea investițiilor. Pe de altă parte, această listă trebuie considerată ca o listă pozitivă, care definește în mod clar produsele specifice pentru care producătorii sunt favorizați comparativ cu alții. Faptul că 200 de produse diferite sunt eligibile pentru avantajele acordate de Legea privind promovarea investițiilor este irelevant, deoarece societățile care nu fabrică aceste produse nu au dreptul la nici un avantaj. Prin urmare, concluziile provizorii privind specificitatea sunt confirmate.

(45)

La considerentele 193 și 196 din Regulamentul provizoriu, s-a constatat că proiectele eligibile pentru măsurile de stimulare ale biroului de investiții trebuie să corespundă criteriului de valoare adăugată de 20 %. S-a stabilit, în mod provizoriu, că această condiție încurajează întreprinderile să utilizeze mai mult produse naționale în raport cu produsele importate și, în consecință, este specifică în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul de bază.

(46)

În urma informațiilor comunicate, autoritățile publice thailandeze au prezentat elemente de probă demonstrând că valoarea adăugată nu obligă producătorii de PET să utilizeze mai mult inputurile naționale în raport cu inputurile importate. Autoritățile au dovedit că respectivul criteriu privind valoarea adăugată poate fi respectat chiar și în cazul în care la fabricarea produsului finit se folosesc numai materii prime importate. Prin urmare, în cazul produsului respectiv, acest program nu se subordonează utilizării în mod preferențial a produselor naționale în raport cu produsele importate, în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul de bază.

(47)

Producătorul-exportator susține că a ales să își compenseze pierderile nete acumulate în cursul exercițiilor financiare precedente cu profitul impozabil actual decât să beneficieze de scutirea de impozitul pe profit și că, în consecință, nu a obținut nici un avantaj în perioada anchetei.

(48)

S-a stabilit că o societate are de ales între două opțiuni: să beneficieze de scutirea de impozitul pe profit sau să compenseze pierderile prin profitul realizat, în conformitate cu legislația fiscală în vigoare. Ministerul fiscalității și biroul de investiții thailandez au confirmat acest fapt. În cazul de față, s-a stabilit că producătorul-exportator a recurs la scutirea de impozitul pe profit deoarece pierderile nete acumulate nu au fost compensate de profitul impozabil. În fapt, pierderile nete acumulate au crescut în decursul ultimului exercițiu financiar (de la 1 655 089 790 baht la 1 704 894 309 baht). În cazul în care producătorul-exportator ar fi ales compensarea pierderilor nete acumulate prin profitul său, el nu ar fi completat partea privind veniturile neimpozabile, care are legătură exclusiv cu veniturile care beneficiază de scutirea acordată de biroul de investiții. În afară de aceasta, Organismul de apel al OMC a stabilit, în cauza Aeronavelor civile canadiene (5), că pentru a determina dacă o contribuție financiară [în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Acordul SCM] acordă un „benefit”, adică un avantaj, trebuie să se determine dacă această contribuție financiară plasează beneficiarul într-o poziție mai avantajoasă decât în absența contribuției financiare. După cum s-a menționat mai sus, producătorul-exportator se află într-o situație mai avantajoasă datorită recurgerii la scutirea de impozitul pe profit, deoarece a avut posibilitatea de a amâna o valoare mai ridicată a pierderilor acumulate decât s-ar fi întâmplat în altă situație. Prin urmare, dat fiind că producătorul-exportator a recurs la scutirea de impozitul pe profit, acesta a obținut un avantaj, iar solicitarea sa nu poate fi acceptată.

(49)

Dat fiind că nu s-a primit nici un comentariu cu privire la acest sistem, concluziile de la considerentele 202-208 din Regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(50)

Pe baza comentariilor primite în urma publicării concluziilor provizorii, valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de bază, exprimată pe o bază ad valorem pentru producătorii-exportatori care au făcut obiectul anchetei, se stabilește după cum urmează:

(51)

În măsura în care producătorului-exportator care a făcut obiectul anchetei îi corespund, practic, toate importurile în Comunitate originare din Thailanda ale produsului în cauză, marja subvenției medii ponderate la nivel național este mult mai mare decât nivelul de minimis de 2 %.

(52)

În lipsa unor informații noi privind definiția industriei comunitare, concluziile formulate în considerentele 226-231 din Regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(53)

Unele părți interesate au întrebat de ce datele prezentate de industria comunitară au fost utilizate doar din 1996, în timp ce examinarea evoluției pieței înaintea acestei perioade se baza pe informații provenind din studii de piață independente.

(54)

Comisia a considerat că datele prezentate de industria comunitară pentru anul 1995 nu puteau fi utilizate din cauza sciziunii Kodak și Eastman în 1995 și a restructurării activităților Shell. Nici Shell, nici Eastman nu au fost în măsură să furnizeze cifre complete pentru acest an.

(55)

În această situație, Comisia a considerat esențial să facă o trecere în revistă a penuriei pe piața Comunității în 1995 din cauza efectului său atât asupra prețurilor, cât și asupra rentabilității industriei comunitare. Astfel, utilizarea informațiilor furnizate de studii de piață independente a fost considerată potrivită pentru a dispune de date de bază necesare evaluării situației industriei comunitare în perioada de analiză a prejudiciului, după cum se explică la considerentul 236.

(56)

În lipsa unor informații contradictorii noi, concluziile privind consumul produsului în cauză în Comunitate, formulate la considerentele 239 și 240 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(57)

Concluziile formulate la considerentul 242 din Regulamentul provizoriu privind marjele subvenției de minimis pentru importurile originare din Coreea și Indonezia sunt confirmate. Prin urmare, cele două țări sunt excluse de la evaluarea prejudiciului.

(58)

În conformitate cu noile concluzii formulate mai sus, marjele subvenției stabilite pentru importurile originare din Taiwan se situează în prezent la nivelul de minimis; prin urmare, aceste importuri nu sunt luate în considerare la evaluarea prejudiciului.

(59)

Autoritățile publice thailandeze au susținut că importurile originare din această țară nu ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative cu celelalte importuri în cauză, deoarece acestea au reprezentat cea mai slabă cotă de piață din cele trei țări interesate și în care acestea nu s-au efectuat la prețuri inferioare prețurilor din industria comunitară, arătând astfel că exportatorul thailandez nu a avut același comportament ca și exportatorii din celelalte țări. S-a considerat că aceste elemente nu sunt noi; prin urmare, această cerere a fost respinsă și s-a confirmat că importurile originare din Thailanda trebuie să facă obiectul unei evaluări cumulative cu importurile originare din India și Malaezia.

(60)

Autoritățile publice indiene și malaeziene au susținut că doar importurile care fac obiectul unor subvenții originare din țara lor trebuie cumulate. Deoarece s-a stabilit că marjele subvenției medii ponderate la nivel național pentru toate importurile originare din India și Malaezia care fac obiectul anchetei sunt superioare marjelor subvenției de minimis aplicabile, toate exporturile efectuate de cele două țări în Comunitate trebuie luate în considerare. Prin urmare, această solicitare a fost respinsă și s-a concluzionat că toate importurile originare din India, Malaezia și Thailanda trebuie să fie cumulate pentru a se evalua prejudiciul suportat de industria comunitară.

(61)

Astfel cum se prezintă în tabelul următor, volumul importurilor originare din India, Malaezia și Thailanda a crescut în mod semnificativ între 1996 și perioada de anchetă (un volum aproape de 7 ori mai mare) pentru a atinge un nivel de 123 563 tone.

(62)

După ce au cunoscut o creștere considerabilă între 1996 și 1998, mai mult decât dublu în fiecare an, importurile s-au stabilizat din 1998 până la perioada de anchetă. Este necesar să se remarce, cu toate acestea, că importurile au continuat să crească, într-un ritm mai lent, în ciuda eforturilor făcute de industria comunitară pentru a face față concurenței prin prețurile practicate la importurile care fac obiectul unor subvenții și pentru a recâștiga cotele de piață.

(63)

Cota de piață a importurilor în cauză a evoluat după cum urmează:

(64)

Cota de piață a importurilor originare din India, Malaezia și Thailanda se ridica la 9,2 % în perioada de anchetă. Acest procent era de patru ori mai mare decât cel din 1996, la începutul perioadei de analiză a prejudiciului. Între 1998 și perioada de anchetă, cota de piață deținută de aceste importuri s-a stabilizat, ca urmare a scăderii cantităților importate prezentate anterior.

(65)

Prețurile importurilor în cauză originare din India, Malaezia și Thailanda au scăzut cu 34 % din 1996 până la perioada de anchetă. Pe o bază anuală, acestea au scăzut cu 16 % între 1996 și 1997, cu 5 % între 1997 și 1998 și cu 13 % între 1998 și perioada de anchetă. În medie, prețul CIF înainte de vămuire al produsului în cauză originar din aceste țări se ridica la 516 EUR pe tonă în perioada anchetei. S-a confirmat, în timpul anchetei, că un mare număr de exportatori vindeau în pierdere în Comunitate, ceea ce demonstrează o politică agresivă a prețurilor față de piața Comunității.

(66)

Subcotarea de prețuri de către importurile care fac obiectul unor subvenții, calculată în conformitate cu metoda prevăzută la considerentul 254 din Regulamentul provizoriu, este confirmată după cum urmează:

(67)

În lipsa unor observații și a unor informații contradictorii noi ale părților în cauză, concluziile privind subcotarea de prețuri formulate la considerentul 254 din Regulamentul provizoriu sunt confirmate. S-a observat, în special, că aceste marje scăzute de subcotare medii se explică prin blocajul prețurilor din cauza comportamentului producătorilor-exportatori din țările în cauză, care vând nu numai la prețuri subvenționate, dar și în pierdere.

(68)

Este necesar să se remarce că excluderea importurilor originare din Taiwan de la analiza prejudiciului nu modifică tendințele stabilite pentru importurile în cauză în Regulamentul provizoriu. S-a concluzionat că noile date menționate mai sus nu modifică în nici un fel concluziile stabilite de Regulamentul provizoriu privind efectul importurilor în cauză asupra situației industriei comunitare și a legăturii de cauzalitate.

(69)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra industriei comunitare a constat într-o evaluare a tuturor factorilor și indicilor pertinenți care influențează situația industriei comunitare.

Examinarea a inclus toți factorii specifici enumerați la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul de bază. Cu toate acestea, unii factori nu sunt examinați în detaliu, deoarece nu s-au dovedit pertinenți în evaluarea situației din industria comunitară în timpul anchetei (salarii și stocuri, a se vedea în continuare). În ceea ce privește efectul asupra industriei comunitare a importanței pe care o are valoarea compensatorie a subvențiilor, ținând seama de volumul și prețurile importurilor originare din țările în cauză, aceasta nu poate fi considerată neglijabilă.

(70)

S-a constatat că unele investiții realizate de un producător comunitar care a cooperat nu au fost luate în considerare în stadiul provizoriu. După inserarea acestor cifre, situația investițiilor nu se schimbă față de tendința stabilită anterior.

Unele părți în cauză au susținut că importanța investițiilor realizate în 1998 de industria comunitară arăta că aceasta din urmă se bucura de o stare financiară bună. Alte părți au subliniat că nivelul slab al investițiilor din timpul anchetei se explică prin pierderile înregistrate de industria comunitară în cursul anilor precedenți, și nu prin efectul importurilor care fac obiectul unor subvenții.

În această privință, ancheta a arătat în mod clar că toate cheltuielile de investiții realizate în 1997, în 1998 și în perioada anchetei rezultă, în principal, din deciziile luate în 1995, când perspectivele din sectorul PET erau favorabile (în pofida pierderilor înregistrate în 1996, această situație a fost considerată temporară). În această industrie este mai indicat să se țină cont de proiectele de investiții decât de calendarul cheltuielilor efective. După cum s-a afirmat la considerentul 264 din Regulamentul provizoriu, se confirmă că, din cauza agravării situației sale financiare în urma subvențiilor prejudiciabile din perioada anchetei, industria comunitară nu a planificat nici o extindere semnificativă a capacităților sale pentru a satisface o creștere viitoare a cererii.

(71)

Examinarea situației din industria comunitară s-a realizat și pe baza următorilor indicatori.

(72)

Părțile interesate au contestat concluziile Comisiei privind prejudiciul, date fiind tendințele prezentate de unii indicatori ai prejudiciului, în creștere sau stabili. În această privință, un anumit număr de părți interesate au pus accentul pe subcotarea redusă de prețuri, pe creșterea volumului vânzărilor și stabilitatea globală a cotei de piață. Ele au considerat că acești indicatori demonstrează starea bună a industriei comunitare și că, în ciuda nivelului lor foarte scăzut, prețurile sunt normale, ținând cont de condițiile predominante pe piață.

(73)

Acest argument nu poate fi acceptat. În conformitate cu Regulamentul provizoriu, industria a reușit să își mărească vânzările și cota de piață în perioada anchetei, după ce a pierdut 5 puncte procentuale între 1997 și 1998, când a scăzut puternic prețurile pentru a le alinia la cele ale importurilor care fac obiectul unor subvenții. După cum s-a explicat în Regulamentul provizoriu, s-a stabilit că importurile au fost efectuate la prețuri subvenționate. În această privință, nivelul scăzut de subcotare de prețuri decurge din faptul că prețurile din industria comunitară au fost în scădere pe perioada anchetei. Această depreciere a prețurilor era provocată de importurile care fac obiectul unor subvenții, care au fost substanțiale în termeni de volum și de cotă de piață și care au forțat industria comunitară să reacționeze printr-o scădere a prețurilor sale.

(74)

Mai multe părți interesate și delegate ale statelor membre au solicitat Comisiei să analizeze și să ia în considerare unele evoluții ulterioare perioadei de anchetă. Aceste părți au subliniat în special creșterea rapidă și semnificativă a prețurilor PET din industria comunitară, corelată cu creșterea costurilor materiilor prime. În opinia acestor părți, industria comunitară a cunoscut o ameliorare sensibilă a situației după perioada de anchetă și nu ar mai trebui să suporte un prejudiciu important.

(75)

Este oportun să se reamintească faptul că articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul de bază prevede că informațiile privind o perioadă de anchetă nu sunt, în mod normal, luate în considerare. Pe baza jurisprudenței Curții, evoluția ulterioară perioadei de anchetă poate fi luată în considerare doar în cazul în care prin aceasta instituirea măsurilor compensatorii devine necorespunzătoare.

(76)

Comisia a analizat evoluția pieței PET timp de nouă luni ulterior perioadei de anchetă, adică de la 1 octombrie 1999 la 30 iunie 2000. S-a constatat că prețurile de vânzare ale PET din industria comunitară pe piața Comunității au crescut în mod constant. În cursul acestei perioade de nouă luni, prețul mediu de vânzare era cu aproximativ 40 % superior mediei constatate în perioada anchetei. Această creștere a fost mai rapidă decât cea a costurilor (aproximativ 20 %), ceea ce a contribuit la îmbunătățirea situației financiare a industriei comunitare. Cu toate acestea, în medie, în cursul acestei perioade de nouă luni, rentabilitatea vânzărilor din industria comunitară a fost întotdeauna negativă (–2 %), ceea ce demonstrează că rezultatele sale financiare au rămas nesatisfăcătoare și de departe inferioare unui nivel care să garanteze viabilitatea acestei industrii.

(77)

Această schimbare spectaculoasă a prețurilor se explică într-o mare măsură prin creșterea prețurilor petrolului brut de la jumătatea anului 1999, ceea ce a afectat sensibil prețurile tuturor polimerilor câteva luni mai târziu. Este, de asemenea, necesar să se remarce că vânzările și cota de piață a industriei comunitare au crescut în mod regulat, în defavoarea importurilor care fac obiectul unor subvenții. Cu toate acestea, scăderea volumului importurilor care fac obiectul unor subvenții poate rezulta din deschiderea unei anchete antisubvenții. În cazul de față, evoluția cursului de schimb dolar/euro a făcut și importurile în cauză mai puțin atrăgătoare.

(78)

Trebuie remarcat că nivelul cursului de schimb și prețul petrolului brut sunt factori extrem de variabili, susceptibili de schimbări temporare. În afară de aceasta, în cazul în care ancheta antisubvenții în curs se închide fără instituirea unor măsuri, importurile care fac obiectul unor subvenții vor putea să recâștige rapid cote de piață.

(79)

Ținând cont de cele menționate anterior, s-a concluzionat că evoluția ulterioară perioadei de anchetă nu demonstrează că prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unor subvenții a dispărut. În concluzie, instituirea unor măsuri compensatorii nu este în mod clar inadecvată.

(80)

Dat fiind că nu s-a primit nici un argument privind prejudiciul suferit de industria comunitară, concluzia conform căreia industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 8 din Regulamentul de bază, prezentată la considerentele 265-268 din Regulamentul provizoriu, este confirmată.

(81)

Mai multe părți interesate au continuat să susțină că s-a concluzionat în mod eronat de către Comisie că importurile originare din țările în cauză au cauzat prejudiciul suferit de industria comunitară în timp ce, în opinia lor, situația acestei industrii și nivelul prețurilor pe piața Comunității se explică printr-o combinație a altor factori. În acest context, acestea au reiterat elementele prezentate deja în stadiul provizoriu (în special prețul materiilor prime, capacitățile excedentare, concurența între producătorii de PET).

(82)

Deoarece nu s-a primit nici un alt argument privind cauza prejudiciului suferit de industria comunitară, concluzia conform căreia importurile de PET din țările în cauză au cauzat un prejudiciu industriei comunitare, formulată la considerentul 290 din Regulamentul provizoriu, este confirmată.

(83)

Ținând cont de gradul redus de cooperare a utilizatorilor în prima fază a anchetei, Comisia a decis să procedeze la o examinare mai aprofundată a efectului probabil al instituirii unor măsuri pentru industriile în aval. Aceasta a trimis 90 de chestionare noi, mai simple, utilizatorilor de PET, dintre care unii au fost deja contactați, dar nu au răspuns. 19 societăți care nu au cooperat anterior și-au prezentat răspunsurile valabile în termenele stabilite.

Noile societăți care au cooperat sunt următoarele:

În total, datele prezentate de societățile care au răspuns la primul și cel de-al doilea chestionar au acoperit 26 % din consumul comunitar de PET în perioada anchetei. Costurile stabilite prin regruparea acestor date au fost considerate reprezentative pentru diferitele subsectoare utilizatoare, în măsura în care informațiile prezentate de fiecare societate au demonstrat mari asemănări între societățile care aparțin acelorași subsectoare.

(84)

După instituirea măsurilor provizorii au fost primite mai multe observații de la utilizatori sau de la asociațiile lor reprezentative. Acestea vizau în principal evoluția pieței de PET și efectul posibil al măsurilor asupra sectoarelor utilizatoare. Aceste observații proveneau de la:

Aceste observații, precum și cele prezentate de asociațiile care îi reprezintă pe producătorii de ape (care s-au făcut cunoscuți în primul stadiu al anchetei), au fost luate în considerare: în total, acestea reprezintă cel puțin jumătate din piață.

(85)

După analiza tuturor informațiilor furnizate, s-a dovedit că sectorul utilizator, considerat anterior ca fiind subdivizat în trei grupe (producători de preforme, producători de ape și îmbuteliatori integrați de băuturi răcoritoare), se compunea, de fapt, din două grupe.

(86)

Este necesar să se remarce că transformatorii (cu excepția fabricanților de folii) lucrează în strânsă colaborare cu îmbuteliatorii.

În concluzie, efectul măsurilor descrise în continuare nu ar trebui cumulat, în măsura în care, pentru o mare parte, aceasta se va repercuta direct asupra principalilor clienți ai transformatorilor, în acest caz îmbuteliatorii de băuturi nealcoolice.

(87)

Ținând seama de noile date prezentate, situația utilizatorilor care au furnizat informații cuantificate în întregime se prezintă după cum urmează:

(88)

S-a estimat că instituirea măsurilor compensatorii propuse va antrena o creștere cu 0,75 % a costurilor de producție ale transformatorilor care fabrică preforme și sticle, ținând cont de volumele de achiziții în perioada anchetei de PET originar din țările interesate. De asemenea, efectul măsurilor asupra producătorilor de folii ar fi de aproximativ 0,4 %. Având în vedere legăturile contractuale cu clienții lor, este probabil că transformatorii vor putea transmite această creștere a costurilor în mare parte asupra clienților lor. Efectul măsurilor compensatorii asupra rentabilității acestor societăți se consideră, prin urmare, limitat.

(89)

S-a estimat că instituirea măsurilor compensatorii propuse va antrena o creștere medie de cel puțin 0,2 % a costurilor de producție ale îmbuteliatorilor de băuturi nealcoolice, ținând cont de volumele de achiziții în perioada anchetei de PET originar din țările interesate. În consecință, se poate considera că această creștere a costurilor va fi neglijabilă.

(90)

S-a dovedit că prețurile apelor și băuturilor nealcoolice în sticle au crescut într-un ritm relativ constant (1-2 % pe an) în ultimul deceniu (statistici privind indicii de preț cu amănuntul furnizate de Eurostat). În decursul aceleiași perioade, prețurile PET au fost extrem de variabile, fără a influența prețurile cu amănuntul ale apelor și băuturilor nealcoolice în sticle. În consecință, se respinge cererea privind efectul inflaționist potențial al măsurilor privind prețurile cu amănuntul ale apelor și băuturilor nealcoolice în sticlă.

(91)

În principiu, măsurile propuse vor fi profitabile pentru industria comunitară care, prin eforturile sale de restructurare și prin creșterea impresionantă a productivității sale, și-a demonstrat hotărârea de a-și menține prezența pe piața Comunității aflată în plină expansiune. Instituirea măsurilor îi va permite să își amelioreze rentabilitatea, să realizeze noi investiții care sunt esențiale pentru o activitate care implică capitaluri costisitoare și să își asigure viabilitatea pe termen lung în Comunitate.

(92)

Dat fiind că situația industriei comunitare în amonte este dependentă de starea financiară bună a producătorilor comunitari de PET, îmbunătățirea situației acestora din urmă, ca o consecință a instituirii măsurilor, va profita și industriei în amonte. Acest fapt a fost confirmat de societățile în amonte care au cooperat.

(93)

Pe baza informațiilor suplimentare obținute de la utilizatori, se concluzionează că efectul măsurilor asupra utilizatorilor riscă să fie limitat. Într-adevăr, dat fiind că transformatorii sunt în măsură să transmită o mare parte a creșterii costurilor asupra clienților, efectul global al măsurilor asupra rentabilității generale a producătorilor de băuturi se consideră marginal.

(94)

În afară de aceasta, se confirmă că delocalizarea producției de preforme în afara Comunității este puțin probabilă, că prețurile cu amănuntul ale băuturilor nealcoolice nu sunt, în general, influențate în mod considerabil de fluctuațiile prețurilor PET și că instituirea măsurilor este în mod clar în interesul industriei comunitare și al industriilor în amonte.

(95)

Dat fiind că nu s-a primit nici un alt argument privind interesul Comunității, concluzia conform căreia nu există nici un motiv imperios de a nu institui măsurile, în conformitate cu considerentul 344, este confirmată.

(96)

Dat fiind că s-a concluzionat mai sus că marja subvenției medii ponderate la nivel național este de minimis pentru Indonezia, Coreea și Taiwan, s-a decis în mod definitiv să nu se instituie un drept compensatoriu în privința importurilor originare din aceste țări. În consecință, procedura privind importurile provenind din aceste țări trebuie să fie închisă.

(97)

Pe baza concluziilor stabilite privind subvențiile, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, se consideră că trebuie luate măsuri compensatorii definitive pentru a se evita agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unor subvenții originare din India, Malaezia și Thailanda.

(98)

În lipsa unor informații noi, metoda utilizată pentru stabilirea marjei de eliminare a prejudiciului prezentată la considerentele 349 și 350 din Regulamentul provizoriu este confirmată.

(99)

Pentru a se evita ca fluctuațiile prețurilor PET, cauzate de fluctuațiile prețurilor petrolului brut, să nu determine un drept mai ridicat, se consideră corespunzătoare instituirea drepturilor sub forma unei valori specifice pe tonă. Această valoare rezultă din aplicarea cotei dreptului compensatoriu la prețurile la exportul CIF utilizate pentru calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului în perioada anchetei.

(100)

Următoarele cote ale dreptului compensatoriu (euro pe tonă) pentru producătorii-exportatori care au cooperat se prezintă după cum urmează:

(101)

Pentru a nu recompensa lipsa de cooperare, s-a considerat corespunzătoare stabilirea dreptului pentru societățile care nu au cooperat la valoarea cea mai ridicată stabilită pentru producătorii-exportatori care au cooperat, adică 41,3 EUR pe tonă pentru producătorii indieni, 16,6 EUR pe tonă pentru producătorii malaezieni și 49,1 EUR pe tonă pentru producătorii thailandezi.

(102)

Cotele drepturilor compensatorii individuale precizate de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete antisubvenții. Acestea reflectă, prin urmare, situația societăților interesate la momentul anchetei. Aceste cote ale dreptului (în opoziție cu dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv persoanelor juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice societate al cărei nume nu se menționează în special în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de persoanele juridice care au legătură cu societățile menționate în special, nu pot beneficia de aceste drepturi și vor fi supuse drepturilor aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(103)

Orice solicitare de aplicare a acestor cote individuale ale drepturilor compensatorii (de exemplu, ca urmare a unei schimbări a numelui persoanei juridice sau a realizării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată de îndată Comisiei (7) și trebuie să conțină toate informațiile necesare privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție și de vânzările pe piața internă și de exportul care rezultă, de exemplu, din această schimbare a numelui sau din schimbarea privind entitățile de producție și de vânzare. După consultarea comitetului consultativ, Comisia va modifica regulamentul, în cazul în care este necesar, actualizând lista societăților care beneficiază de cote individuale ale drepturilor.

(104)

Ținând cont de valoarea subvențiilor susceptibile de măsuri compensatorii stabilite pentru producători-exportatori și de importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesară perceperea în mod definitiv a sumelor depuse cu titlu de drept compensatoriu provizoriu instituit de Regulamentul (CE) nr. 1741/2000, la nivelul dreptului definitiv. În cazul în care dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, se percep definitiv doar sumele depuse la nivelul dreptului provizoriu. Sumele depuse cu titlu de drepturi compensatorii provizorii la importurile anumitor tipuri de polietilenă tereftalat originare din Taiwan sunt eliberate.

(105)

În urma instituirii măsurilor compensatorii provizorii, doi producători-exportatori din India au oferit un angajament de preț, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul de bază.

(106)

Comisia consideră că angajamentele oferite de Reliance Industries Limited și Pearl Engineering Polymers Limited pot fi acceptate (8) în măsura în care acestea elimină efectul prejudiciabil al subvențiilor. În plus, rapoartele periodice și detaliate pe care societățile se angajează să le furnizeze Comisiei vor permite un control eficient. În afară de aceasta, structura vânzărilor acestor societăți este de așa natură, încât Comisia consideră că riscul de eludare a angajamentelor este minim.

(107)

Pentru a asigura respectarea și controlul eficient al angajamentelor, în cursul prezentării solicitării de punere în liberă circulație în conformitate cu angajamentele, scutirea de drept se subordonează prezentării autorităților vamale competente ale statului membru în cauză a unei facturi conforme cu angajamentul, validă, eliberată de producătorii-exportatori ale căror angajamente au fost acceptate și care conține informațiile prezentate în anexă. În cazul în care această factură lipsește sau nu corespunde produsului prezentat serviciilor vamale, se va aplica dreptul compensatoriu aferent pentru a garanta aplicarea efectivă a angajamentului.

(108)

În cazul încălcării sau al retragerii angajamentelor, se va putea institui un drept compensatoriu, în conformitate cu articolul 13 alineatele (9) și (10) din Regulamentul de bază,

Comisia Europeană

Direcția Generală Comerț

Direcția C

TERV 0/13

Rue de la Loi 200

B-1049 Bruxelles.

1.

Numărul facturii conforme.

2.

Codul adițional TARIC sub care produsele care figurează pe factură pot fi vămuite la frontiera comunitară (precizat în regulament).

3.

Descrierea precisă a mărfurilor, în special:

4.

Descrierea condițiilor de vânzare, în special:

5.

Numele importatorului căruia i se eliberează direct factura de către societate.

6.

Numele responsabilului din cadrul societății care eliberează factura conformă și următoarea declarație semnată de această persoană:

„Subsemnatul certific că vânzarea pentru exportul direct în Comunitatea Europeană a mărfurilor acoperite de prezenta factură se efectuează în cadrul și în conformitate cu termenii angajamentului oferit de … [numele societății] și acceptat de Comisia Europeană prin Decizia 2000/745/CE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”