05/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

35

---

31997R0118

---

L 028/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 118/97 AL CONSILIULUI

din 2 decembrie 1996

de modificare și actualizare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 51 și 235,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât, din motive de coerență și claritate, este necesar să se adapteze formularea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (3) și ale Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a procedurii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (4), precum și să se elimine alte dispoziții care au devenit caduce și inutile; întrucât aceste modificări sunt de natură exclusiv tehnică și sunt menite să îmbunătățească regulamentele respective;

întrucât de la ultima actualizare a regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 prin Regulamentul (CEE) nr. 2001/83 (5) s-au făcut mai multe modificări; întrucât, în consecință, pentru a spori transparența și accesibilitatea regulilor comunitare relevante, este necesar să se adopte o nouă versiune actualizată a regulamentelor menționate anterior, sub forma unui text unic pentru fiecare dintre regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72, care figurează în partea I și, respectiv, partea II din anexa A; întrucât este necesar, de asemenea, să se prezinte, într-un apendice la partea II a acestei anexe, textul articolului 95 din Regulamentul (CE) nr. 3095/95 (6), care se va aplica începând cu 1 ianuarie 1998 sau, în relațiile cu Republica Franceză, începând cu 1 ianuarie 2002;

întrucât articolul 106 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, privind balanța de plăți, a fost suprimat prin articolul G din Tratatul privind Uniunea Europeană, iar articolul 73b alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene interzice orice restricții asupra plăților între statele membre;

întrucât, pentru atingerea obiectivului privind libera circulație a lucrătorilor în domeniul securității sociale, este necesar și oportun să se modifice reglementările cu privire la coordonarea regimurilor naționale de securitate socială printr-un instrument juridic al Comunității care să fie obligatoriu și să se aplice direct în statele membre;

întrucât modificările și completările introduse de prezentul regulament sunt conforme cu condiția impusă prin articolul 3b al treilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 se modifică după cum urmează:

(1)	Articolul 82 alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4)   Comitetul consultativ este condus de un reprezentant al Comisiei. Președintele nu participă la vot.”

(2)	Prima teză a articolului 88 se înlocuiește cu următorul text: „Atunci când este cazul, transferurile de bani realizate în conformitate cu prezentul regulament se efectuează cu respectarea acordurilor în materie aflate în vigoare între statele membre respective la data transferului.”.

(3)	Articolul 100 se elimină.

Articolul 2

Titlul, expunerea de motive, tabla de materii și dispozițiile regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 se înlocuiesc cu textul din anexa A, părțile I și, respectiv, II, care țin seama de modificările efectuate la articolul 1 din prezentul regulament.

Anexa B conține lista documentelor de modificare a regulamentelor menționate de alineatul anterior.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO C 249, 27.8.1996, p. 10.

(2)  JO C 362, 2.12.1996.

(3)  JO L 149, 5.7.1971, p. 2, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3096/95 (JO L 335, 30.12.1995, p. 10).

(4)  JO L 74, 27.3.1972, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3096/95 (JO L 335, 30.12.1995, p. 10).

(5)  JO L 230, 22.8.1983, p. 6.

(6)  JO L 335, 30.12.1995, p. 1.

---

ANEXA

ANEXA A:

PARTEA I:

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariații, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrilor familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității.

PARTEA II:

Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității

Apendice

ANEXA B:

Lista actelor de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72

ANEXA A

PARTEA I

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (8) (9) (10) (11)

CONȚINUT

TITLUL I:

DISPOZIȚII GENERALE (articolele 1 – 12)

TITLUL II:

STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE (articolele 13 – 17a)

TITLUL III:

DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

Capitolul 1:

Boala și maternitatea

Secțiunea 1:

Dispoziții comune (articolul 18)

Secțiunea 2

Lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente și membrii de familie ai acestora (articolele 19 – 24)

Secțiunea 3:

Șomerii și membrii de familie ai acestora (articolul 25)

Secțiunea 4:

Solicitanții de pensii sau indemnizații și membrii de familie ai acestora (articolul 26)

Secțiunea 5:

Titularii de pensii sau indemnizații și membrii de familie ai acestora (articolele 27 – 34)

Secțiunea 6:

Dispoziții diverse (articolul 35)

Secțiunea 7:

Rambursările între instituții (articolul 36)

Capitolul 2:

Invaliditatea

Secțiunea 1:

Lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente supuși exclusiv legislațiilor conform cărora cuantumul prestațiilor de invaliditate este independent de durata perioadelor de asigurare (articolele 37 – 39)

Secțiunea 2:

Lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente supuse fie exclusiv legislațiilor conform cărora cuantumul prestațiilor de invaliditate depinde de durata perioadelor de asigurare sau de rezidență, fie legislațiilor de acest tip sau de tipul celor prevăzute de secțiunea 1 (articolul 40)

Secțiunea 3:

Agravarea unei invalidități (articolul 41)

Secțiunea 4:

Reluarea acordării de prestații după suspendare sau retragere. Transformarea prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limită de vârstă. Recalcularea prestațiilor acordate în temeiul articolului 39 (articolele 42 și 43)

Capitolul 3:

Limita de vârstă și decesul (pensii) (articolele 44 – 51)

Capitolul 4:

Accidentele de muncă și bolile profesionale

Secțiunea 1:

Dreptul la prestații (articolele 52 – 59)

Secțiunea 2:

Agravarea unei boli profesionale pentru care a fost acordată prestația (articolul 60)

Secțiunea 3:

Dispoziții diverse (articolele 61 și 62)

Secțiunea 4:

Rambursări între instituții (articolul 63)

Capitolul 5:

Ajutoarele de deces (articolele 64 – 66)

Capitolul 6:

Ajutoare deșomaj

Secțiunea 1:

Dispoziții comune (articolele 67 și 68)

Secțiunea 2:

Șomerii care se deplasează într-un stat membru, altul decât statul competent (articolele 69 și 70)

Secțiunea 3:

Șomerii care, pe durata exercitării ultimei lor activități salariate, au avut reședința într-un stat membru, altul decât statul competent (articolul 71).

Capitolul 7:

Prestațiile familiale (articolele 72 – 76)

Capitolul 8:

Prestațiile pentru copiii aflați în întreținerea titularilor de pensü sau de indemnizații și pentru orfani (articolele 77 – 79)

TITLUL IV:

COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI (articolele 80 și 81)

TITLUL V:

COMITETUL CONSULTATIV PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI (articolele 82 și 83)

TITLUL VI:

DISPOZIȚII DIVERSE (articolele 84 – 93)

TITLUL VII:

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE (articolele 94 – 98)

ANEXE

Anexa I:

Domeniul personal de aplicare al prezentului regulament

Anexa II:

Regimuri speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente și care nu se încadrează în domeniul de aplicare a regulamentului, conform articolului 1 litera (j) al patrulea paragraf. Alocații speciale pentru copiii nou-născuți care nu sunt incluse în domeniul de aplicare a regulamentului conform articolului 1 litera (u). Prestații speciale cu caracter necontributiv în sensul articolului 4 alineatul (2b) care nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului

Anexa IIa:

Prestații speciale cu caracter necontributiv

Anexa III:

Dispoziții ale convențiilor privind securitatea socială care se aplică în continuare fără a aduce atingere articolului 6 din regulament. Dispoziții ale convențiilor privind securitatea socială care nu se aplică tuturor persoanelor care fac obiectul regulamentului

Anexa IV:

Legislațiile menționate la articolul 37 alineatul (1) din regulament, conform cărora valoarea prestațiilor de invaliditate este independentă de durata perioadei de asigurare. Regimuri speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente în sensul articolului 38 alineatul (3) și articolului 45 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71. Cazurile prevăzute la articolul 46 alineatul (1) litera (b) din regulament, în care se poate renunța la calculul prestației în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din regulament. Prestațiile și acordurile menționate la articolul 46b alineatul (2) din regulament

Anexa V:

Concordanța dintre legislațiile statelor membre în ceea ce privește condițiile referitoare la gradul de invaliditate

Anexa VI:

Proceduri speciale pentru aplicarea legislațiilor anumitor state membre

Anexa VII:

Cazuri în care o persoană este supusă simultan legislației a două state membre

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 51 și 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât dispozițiile de coordonare a legislațiilor naționale de securitate socială se înscriu în cadrul liberei circulații a lucrătorilor care sunt cetățeni ai statelor membre și trebuie să contribuie la îmbunătățirea nivelului lor de viață și a condițiilor de angajare a acestora;

întrucât libera circulație a persoanelor, care reprezintă unul dintre fundamentele Comunității, nu se limitează la lucrătorii salariați, ci se extinde și la lucrătorii care desfășoară activități independente în cadrul dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii;

întrucât, din cauza diferențelor considerabile existente între legislațiile naționale cu privire la persoanele cărora li se aplică, este preferabil să se stabilească principiul conform căruia regulamentul se aplică tuturor persoanelor asigurate în cadrul unor regimuri de securitate socială existente pentru lucrătorii salariați și pentru lucrătorii care desfășoară activități independente sau în temeiul desfășurării unei activități salariate sau independente;

întrucât este necesar să se respecte caracteristicile speciale ale legislațiilor naționale de securitate socială și să se elaboreze doar un sistem de coordonare;

întrucât este necesar, în cadrul acestei coordonări, să se garanteze, în interiorul Comunității, egalitatea de tratament, în conformitate cu diferitele legislații naționale, pentru lucrătorii care locuiesc în statele membre, persoanele aflate în întreținerea lor, precum și urmașii acestora;

întrucât dispozițiile de coordonare trebuie să le garanteze lucrătorilor care se deplasează în cadrul Comunității, precum și persoanelor aflate în întreținerea lor și urmașilor acestora, menținerea drepturilor și avantajelor dobândite sau în curs de a fi dobândite;

întrucât aceste obiective trebuie să fie realizate în special prin cumularea tuturor perioadelor luate în calcul în conformitate cu diferitele legislații naționale în scopul dobândirii și menținerii dreptului la prestații și al calculării cuantumului prestațiilor, precum și prin prevederea unor prestații pentru diferitele categorii de persoane reglementate de regulament, indiferent de locul de reședință în interiorul Comunității;

întrucât este necesar ca lucrătorii salariați și cei care desfășoară activități independente care se deplasează în interiorul Comunității să fie cuprinși în regimul de securitate socială al unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea legislațiilor naționale aplicabile și complicațiile care ar putea rezulta din această situație;

întrucât este necesar să se limiteze pe cât posibil numărul și importanța cazurilor în care, prin derogare de la regula generală, un lucrător se supune simultan la două legislații;

întrucât, pentru a garanta în fapt egalitatea de tratament a tuturor lucrătorilor ocupați pe teritoriul unui stat membru, este bine să se stabilească că legislația aplicabilă este, ca regulă generală, legislația statului membru pe teritoriul căruia persoana în cauză își desfășoară activitatea salariată sau independentă;

întrucât, în anumite situații care justifică alte criterii de aplicabilitate, este posibil să se deroge de la această regulă generală;

întrucât anumite prestații prevăzute de legislațiile naționale pot aparține simultan securității sociale și asistenței sociale, datorită domeniului de aplicare personal, obiectivelor și modului lor de aplicare, este necesar să se stabilească un sistem de coordonare, care să țină seama de caracteristicile speciale ale prestațiilor respective și care să fie inclus în regulament cu scopul de a apăra interesele lucrătorilor migranți în conformitate cu dispozițiile din tratat;

întrucât astfel de prestații trebuie să fie acordate, în ceea ce privește persoanele care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament, numai în conformitate cu legislația țării pe teritoriul căreia își are reședința persoana în cauză sau membrii de familie ai acesteia, cumulându-se, în funcție de necesități, perioadele de rezidență realizate pe teritoriul oricărui alt stat membru și fără discriminare pe motive de cetățenie;

întrucât este necesar să se prevadă norme speciale, îndeosebi în materie de boală și șomaj, pentru lucrătorii frontalieri și sezonieri, ținându-se seama de specificul situației lor;

întrucât, în materie de prestații de boală și de maternitate, este necesar să se garanteze protecția persoanelor care locuiesc sau se află temporar într-un stat membru, altul decât statul membru competent;

întrucât poziția specifică a solicitanților și titularilor de pensii sau indemnizații, precum și a membrilor de familie ai acestora, impune adaptarea dispozițiilor privind asigurările de boală la situația lor;

întrucât, în materie de prestații de invaliditate, ar trebui să se elaboreze un sistem de coordonare care respectă caracteristicile specifice ale legislațiilor naționale; întrucât, în consecință, este necesar să se facă o distincție între legislațiile conform cărora cuantumul prestației de invaliditate nu depinde de durata perioadelor de asigurare și legislațiile conform cărora cuantumul depinde de durata respectivă;

întrucât diferențele între regimurile statelor membre impun adoptarea unor reguli de coordonare aplicabile în cazul agravării unei invalidități;

întrucât este necesar să se elaboreze un regim de acordare a prestațiilor pentru limită de vârstă și de urmaș, în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă a făcut obiectul legislației unuia sau mai multor state membre;

întrucât este necesar să se stabilească cuantumul unei pensii calculat în conformitate cu metoda de cumulare și de calcul proporțional și garantat de legislația comunitară în cazul în care aplicarea legislației naționale, inclusiv dispozițiile privind reducerea, suspendarea sau retragerea, este mai puțin favorabilă decât metoda menționată anterior;

întrucât, pentru a proteja lucrătorii migranți și urmașii acestora împotriva unei aplicări prea riguroase a dispozițiilor naționale de reducere, suspendare sau retragere, este necesară introducerea unor dispoziții care să stabilească reguli stricte de aplicare a dispozițiilor respective;

întrucât, în ceea ce privește prestațiile pentru accidente de muncă și boli profesionale, este necesar, pentru asigurarea protecției, să se reglementeze situația persoanelor care au reședința sau locuiesc într-un stat membru, altul decât statul membru competent;

întrucât este necesar să se stabilească dispoziții specifice pentru ajutoarele de deces;

întrucât, pentru a asigura mobilitatea forței de muncă în condiții mai bune, este necesar să se asigure o mai strânsă coordonare între regimurile de asigurare în caz de șomaj și regimurile de asistență în caz de șomaj din toate statele membre;

întrucât, prin urmare, este cât se poate de oportun, pentru a facilita căutarea unui loc de muncă în diversele state membre, să se acorde unui lucrător fără loc de muncă, pe o perioadă limitată, ajutoarele de șomaj prevăzute de legislația statului membru căreia i s-a supus ultima dată;

întrucât, pentru a determina legislația aplicabilă prestațiilor familiale, criteriul ocupării în muncă asigură egalitatea de tratament pentru toți lucrătorii care fac obiectul aceleiași legislații;

întrucât, pentru a se evita cumulul nejustificat de prestații, este necesar să se prevadă reguli de prioritate în cazul cumulului de drepturi la prestații familiale în temeiul legislației statului competent și al legislației țării de reședință a membrilor de familie;

întrucât legislațiile statelor membre diferă unele față de altele și au un caracter specific, se consideră necesară elaborarea unor reguli speciale pentru coordonarea regimurilor naționale de acordare a prestațiilor pentru copiii aflați în întreținerea titularilor pensiilor sau indemnizațiilor și pentru orfani;

întrucât este necesar să se înființeze o comisie administrativă formată din câte un reprezentant guvernamental al fiecărui stat membru, având în principal sarcina de a se ocupa de problemele administrative sau de problemele de interpretare care decurg din dispozițiile prezentului regulament, precum și să se promoveze cooperarea între statele membre;

întrucât este de dorit ca, în cadrul unui comitet consultativ, reprezentanții lucrătorilor și ai angajatorilor să examineze problemele abordate de comisia administrativă;

întrucât este necesar să se elaboreze dispoziții speciale care să corespundă particularităților legislațiilor naționale cu scopul de a facilita aplicarea dispozițiilor privind coordonarea,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1 (10) (15)

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a)

lucrător salariat și lucrător care desfășoară o activitate independentă înseamnă: (i) orice persoană care este asigurată, în baza unei asigurări obligatorii sau facultative continue, pentru unul sau mai multe riscuri acoperite de ramurile unui regim de securitate socială pentru lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente; (ii) orice persoană care este asigurată, cu titlu obligatoriu, pentru unul sau mai multe riscuri acoperite de ramurile de securitate socială care fac obiectul prezentului regulament, în cadrul unui regim de securitate socială care se aplică tuturor rezidenților sau întregii populații active: — în cazul în care modurile de administrare sau de finanțare a regimului respectiv permit identificarea persoanei ca lucrător salariat ori lucrător care desfășoară o activitate independentă sau — în absența unor astfel de criterii, în cazul în care persoana este asigurată în baza unei asigurări obligatorii sau facultative continue pentru un alt risc specificat în anexa I, în cadrul unui regim pentru lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente sau al unui regim prevăzut la punctul (iii) sau, în absența unui astfel de regim în statul membru respectiv, dacă se încadrează în definiția din anexa I; (iii) orice persoană care este asigurată cu titlu obligatoriu pentru mai multe riscuri acoperite de domeniile prevăzute în prezentul regulament, în cadrul unui regim standard de securitate socială aplicabil întregii populații rurale în conformitate cu criteriile stabilite în anexa I; (iv) orice persoană care este asigurată cu titlu voluntar pentru unul sau mai multe riscuri acoperite de domeniile prevăzute în prezentul regulament, în cadrul unui regim de securitate socială al unui stat membru organizat pentru lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente sau pentru toți rezidenții sau pentru anumite categorii de rezidenți: — dacă persoana respectivă desfășoară o activitate salariată sau independentă sau — dacă persoana respectivă a fost anterior asigurată cu titlu obligatoriu pentru același risc în cadrul unui regim pentru lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente al aceluiași stat membru;

(b)

lucrător frontalier înseamnă orice lucrător salariat sau lucrător care desfășoară o activitate independentă care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru și își are reședința pe teritoriul altui stat membru unde se întoarce de regulă zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână; cu toate acestea, un lucrător frontalier care este detașat în alt loc pe teritoriul aceluiași stat membru sau al altui stat membru de către întreprinderea de care aparține în mod obișnuit sau care prestează servicii pe teritoriul aceluiași stat membru sau al altui stat membru își păstrează statutul de lucrător frontalier pe o perioadă care nu depășește patru luni, chiar dacă pe durata acestei perioade nu poate să revină zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână la locul său de reședință;

(c)

lucrător sezonier înseamnă orice lucrător salariat care se deplasează pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel unde își are reședința, pentru a presta acolo o muncă cu caracter sezonier pentru o întreprindere sau un angajator aparținând statului respectiv, pe o perioadă care în nici un caz nu poate depăși opt luni, și care rămâne pe teritoriul statului respectiv pe durata activității sale; prin muncă cu caracter sezonier se înțelege o muncă care depinde de succesiunea anotimpurilor și se repetă în mod automat în fiecare an;

(d)	termenul refugiat are sensul care i se atribuie prin articolul 1 din Convenția privind statutul refugiaților, semnată la Geneva la 28 iulie 1951;

(e)	termenul apatrid are sensul care i se atribuie prin articolul 1 din Convenția privind statutul apatrizilor, semnată la New York la 28 septembrie 1954;

(f)

(i) membru de familie înseamnă orice persoană definită sau recunoscută ca membru al familiei sau desemnată ca membru al gospodăriei de legislația în baza căreia se acordă prestațiile sau, în cazurile prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (a) și la articolul 31, de legislația statului membru pe al cărui teritoriu are reședința persoana respectivă; cu toate acestea, dacă legislațiile respective consideră ca membru al familiei sau al gospodăriei numai persoana care locuiește sub același acoperiș cu lucrătorul salariat sau cu lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, se apreciază că această condiție este îndeplinită dacă persoana respectivă se află, în principal, în întreținerea acestuia din urmă; dacă legislația unui stat membru cu privire la prestațiile în natură acordate în caz de boală sau maternitate nu permite identificarea membrilor de familie printre celelalte persoane cărora li se aplică aceasta, termenul de „membru de familie” are sensul care i se atribuie în anexa I; (ii) cu toate acestea, în cazul prestațiilor pentru persoane cu handicap, acordate în baza legislației unui stat membru tuturor cetățenilor acelui stat membru care îndeplinesc condițiile cerute, termenul de „membru de familie” se referă cel puțin la soț, copiii minori și copiii majori aflați în întreținerea lucrătorului salariat sau a lucrătorului care desfășoară o activitate independentă;

(g)

urmaș înseamnă orice persoană definită sau recunoscută ca atare de legislația în baza căreia se acordă prestațiile; cu toate acestea, dacă legislația respectivă consideră ca urmaș numai persoana care locuia în cadrul aceleiași gospodării cu persoana decedată, această condiție se consideră îndeplinită dacă persoana respectivă s-a aflat în principal în întreținerea persoanei decedate;

(h)	rezidență înseamnă ședere permanentă;

(i)	ședere înseamnă ședere temporară;

(j)

legislație înseamnă, pentru fiecare stat membru, actele cu putere de lege, normele administrative, dispozițiile statutare și orice alte măsuri de punere în aplicare, prezente sau viitoare, care privesc ramurile și regimurile de securitate socială prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2) sau prestațiile speciale necontributive prevăzute la articolul 4 alineatul (2a). Termenul exclude dispozițiile convenționale, existente sau viitoare, indiferent dacă acestea au făcut sau nu obiectul unei decizii a autorităților prin care devin obligatorii sau li se extinde domeniul de aplicare. Cu toate acestea, în măsura în care aceste dispoziții: (i) servesc la punerea în executare a unei obligații de asigurare impuse de actele cu putere de lege și normele administrative menționate în paragraful anterior sau (ii) instituie un sistem administrat de aceeași instituție care gestionează regimurile instituite prin actele cu putere de lege și normele administrative menționate în paragraful precedent, limitarea termenului poate fi revocată oricând printr-o declarație a statului membru în cauză, care specifică regimurile de acest fel la care se aplică prezentul regulament. Această declarație este notificată și publicată în conformitate cu dispozițiile articolului 97. Dispozițiile paragrafului precedent nu au efectul de a scuti de aplicarea prezentului regulament regimurile cărora li s-a aplicat Regulamentul nr. 3. Termenul „legislație” exclude, de asemenea, dispozițiile care reglementează regimurile speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente, a căror elaborare este lăsată la inițiativa celor interesați sau care se aplică numai unei părți a teritoriului statului membru respectiv, indiferent dacă autoritățile au hotărât sau nu să le confere un caracter obligatoriu și să le extindă domeniul de aplicare. Regimurile speciale respective sunt menționate în anexa II;

(k)

convenție de securitate socială înseamnă orice instrument bilateral sau multilateral care leagă sau va lega, în mod exclusiv, două sau mai multe state membre și orice alt instrument multilateral care leagă sau va lega cel puțin două state membre în domeniul securității sociale, în ceea ce privește ramurile și regimurile prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2), precum și acordurile de orice natură încheiate în temeiul instrumentelor respective;

(l)	autoritate competentă înseamnă, pentru fiecare stat membru, ministrul, miniștrii sau alte autorități echivalente care răspund de regimurile de securitate socială pe întreg teritoriul sau într-o parte a teritoriului statului respectiv;

(m)	comisie administrativă înseamnă comisia la care se face referire la articolul 80;

(n)	instituție înseamnă, pentru fiecare stat membru, organismul sau autoritatea responsabilă cu aplicarea întregii legislații sau a unei părți a acesteia;

(o)

instituție competentă înseamnă: (i) instituția la care persoana respectivă este asigurată la data solicitării prestației sau (ii) instituția de la care persoana respectivă are dreptul sau ar avea dreptul să primească prestații dacă aceasta sau unul sau mai mulți membri de familie ai acesteia ar avea reședința pe teritoriul statului membru unde se află instituția sau (iii) instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru respectiv; (iv) în cazul unui regim referitor la obligațiile angajatorului cu privire la prestațiile menționate la articolul 4 alineatul (1), fie angajatorul, fie asigurătorul subrogat sau, în lipsa acestora, un organism sau o autoritate desemnată de autoritatea competentă din statul membru respectiv;

(p)

instituție de la locul de reședință și instituție de la locul de ședere înseamnă instituția care are competența de a acorda prestații la locul unde persoana respectivă are reședința și, respectiv, instituția care are competența de a acorda prestații la locul unde persoana respectivă locuiește, conform legislației administrate de instituția respectivă sau, în lipsa unei astfel de instituții, instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru respectiv;

(q)	stat competent înseamnă statul membru pe al cărui teritoriu se află instituția competentă;

(r)

perioade de asigurare înseamnă perioadele de contribuție, perioada de angajare sau de activitate independentă definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de legislația în temeiul căreia au fost realizate sau au fost considerate realizate, precum și toate perioadele asimilate, dacă legislația respectivă le consideră echivalente cu perioadele de asigurare;

(s)

perioade de angajare și perioade de desfășurare a unei activități independente înseamnă perioadele definite sau recunoscute ca atare de legislația în baza căreia au fost realizate, precum și toate perioadele asimilate, dacă legislația respectivă le consideră echivalente cu perioadele de angajare sau de desfășurare a unei activități independente;

(sa)	perioade de rezidență înseamnă perioadele definite sau recunoscute ca atare de legislația în temeiul căreia au fost realizate sau au fost considerate realizate;

(t)

prestații, pensii și indemnizații înseamnă toate prestațiile, pensiile și indemnizațiile, inclusiv toate elementele acestora plătibile din fonduri publice, majorările de revalorizare și alocațiile suplimentare, sub rezerva dispozițiilor titlului III, precum și prestațiile în sumă fixă care pot fi plătite în locul pensiilor sau indemnizațiilor și plățile efectuate sub forma rambursării contribuțiilor;

(u)

(i) prestații familiale înseamnă toate prestațiile în natură sau în numerar menite să acopere cheltuielile familiale în temeiul dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) litera (h), cu excepția alocațiilor speciale pentru nou-născuți sau de adopție menționate în anexa II; (ii) indemnizații familiale înseamnă prestațiile periodice în numerar acordate exclusiv în funcție de numărul și, dacă este cazul, vârsta membrilor de familie;

(v)	ajutoare de deces înseamnă orice sumă vărsată o singură dată în caz de deces, cu excepția prestațiilor în sumă fixă prevăzute la litera (t).

Articolul 2

Domeniul personal de aplicare al regulamentului

(1)   Prezentul regulament se aplică lucrătorilor salariați sau care desfășoară activități independente care s-au supus sau fac obiectul legislației unuia sau mai multor state membre și care sunt cetățeni ai unuia dintre statele membre ori apatrizi sau refugiați care au reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre, precum și membrilor de familie ai acestora și urmașilor lor.

(2)   De asemenea, prezentul regulament se aplică urmașilor lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente care au făcut obiectul legislației unuia sau mai multor state membre, indiferent de cetățenia acestor lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente, dacă urmașii lor sunt cetățeni ai unuia dintre statele membre sau apatrizi ori refugiați care au reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre.

(3)   Prezentul regulament se aplică funcționarilor și personalului care, în conformitate cu legislația aplicabilă, este asimilat acestora, dacă fac sau au făcut obiectul legislației unui stat membru căruia i se aplică prezentul regulament.

Articolul 3

Egalitatea de tratament

(1)   Sub rezerva dispozițiilor speciale ale prezentului regulament, persoanele care au reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre căruia i se aplică prezentul regulament au aceleași obligații și se bucură de aceleași avantaje prevăzute de legislația oricărui stat membru ca și cetățenii acelui stat.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică în ceea ce privește dreptul de a alege membrii organelor instituțiilor de securitate socială sau de a participa la desemnarea acestora, dar nu aduc atingere dispozițiilor legislației nici unui stat membru cu privire la eligibilitate sau metodele de desemnare a persoanelor respective în organele menționate.

(3)   Dacă anexa III nu prevede altceva, dispozițiile convențiilor de securitate socială care rămân în vigoare în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (c) și dispozițiile convențiilor încheiate în temeiul articolului 8 alineatul (1) se aplică tuturor persoanelor cărora li se aplică prezentul regulament.

Articolul 4 (10)

Probleme reglementate

(1)   Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la următoarele domenii de securitate socială:

(a)	prestații de boală și de maternitate;

(b)	prestații de invaliditate, inclusiv cele destinate menținerii sau ameliorării capacității de a realiza un venit;

(c)	prestații pentru limită de vârstă;

(d)	prestații de urmaș;

(e)	prestații în caz de accident de muncă sau boală profesională;

(f)	ajutoare de deces;

(g)	prestații de șomaj;

(h)	prestații familiale.

(2)   Prezentul regulament se aplică tuturor regimurilor generale și speciale de securitate socială, contributive sau necontributive, precum și regimurilor privind obligațiile angajatorului sau armatorului în ceea ce privește prestațiile prevăzute la alineatul (1).

(2a)   Prezentul regulament se aplică și prestațiilor speciale necontributive care sunt acordate în baza unei legislații sau a unor regimuri diferite de cele prevăzute la alineatul (1) sau care sunt excluse în temeiul alineatului (4), dacă aceste prestații sunt destinate:

(a)	fie să acopere, cu titlu suplimentar, complementar sau accesoriu, riscurile care corespund ramurilor de securitate socială prevăzute la alineatul (1) literele (a)–(h) sau

(b)	să asigure numai o protecție specifică a persoanelor cu handicap.

(2b)   Prezentul regulament nu se aplică dispozițiilor din legislația unui stat membru referitoare la anumite prestații necontributive, menționate în anexa II secțiunea III, a căror aplicare este limitată la o parte a teritoriului său.

(3)   Cu toate acestea, dispozițiile de la titlul III din prezentul regulament nu aduc atingere dispozițiilor legislației unui stat membru privind obligațiile armatorului.

(4)   Prezentul regulament nu se aplică asistenței sociale sau medicale, regimurilor de prestații pentru victimele de război sau pentru consecințele acestuia sau regimurilor speciale pentru funcționarii sau personalul asimilat acestora.

Articolul 5 (10)

Declarațiile statelor membre privind domeniul de aplicare al prezentului regulament

Statele membre specifică legislația și regimurile menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2), prestațiile speciale necontributive menționate la articolul 4 alineatul (2a), prestațiile minime menționate la articolul 50 și prestațiile prevăzute la articolele 77 și 78 în declarații care trebuie notificate și publicate conform articolului 97.

Articolul 6

Convențiile de securitate socială înlocuite de prezentul regulament

Sub rezerva dispozițiilor articolelor 7, 8 și 46 alineatul (4), prezentul regulament înlocuiește, cu privire la persoanele și problemele din domeniul său de aplicare, dispozițiile oricărei convenții de securitate socială la care sunt părți:

(a)	fie exclusiv două sau mai multe state membre;

(b)	fie cel puțin două state membre și unul sau mai multe alte state, dacă rezolvarea cazurilor respective nu implică nici o instituție aparținând unuia din aceste din urmă state.

Articolul 7

Dispoziții internaționale neafectate de prezentul regulament

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor care decurg din:

(a)	orice convenție adoptată de Conferința Internațională a Muncii care a intrat în vigoare după ratificarea ei de către unul sau mai multe state membre;

(b)	Acordurile europene interimare privind securitatea socială din 11 decembrie 1953, încheiate între statele membre și Consiliul Europei.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, continuă să se aplice următoarele:

(a)	dispozițiile din Acordurile din 27 iulie 1950 și din 30 noiembrie 1979 cu privire la securitatea socială a navigatorilor de pe Rin;

(b)	dispozițiile Convenției europene din 9 iulie 1956 cu privire la securitatea socială a lucrătorilor din domeniul transporturilor internaționale;

(c)	dispozițiile convențiilor privind securitatea socială enumerate în anexa III.

Articolul 8

Încheierea convențiilor între statele membre

(1)   Două sau mai multe state membre pot încheia între ele, atunci când este necesar, convenții pe baza principiilor și în spiritul prezentului regulament.

(2)   Fiecare stat membru notifică, în conformitate cu dispozițiile articolului 97 alineatul (1), orice convenție încheiată cu un alt stat membru în temeiul dispozițiilor de la alineatul (1).

Articolul 9

Admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă

(1)   Dispozițiile legislației oricărui stat membru care condiționează admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de rezidența pe teritoriul statului respectiv nu sunt opozabile persoanelor care au reședința pe teritoriul altui stat membru, cu condiția ca acestea să se fi supus, în decursul activității lor profesionale anterioare, legislației primului stat, în calitate de lucrători salariați sau de lucrători care desfășoară activități independente.

(2)   Dacă, potrivit legislației unui stat membru, acceptarea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă este condiționată de realizarea perioadelor de asigurare, perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru sunt luate în considerare, în măsura necesară, ca și cum perioadele de asigurare ar fi fost realizate în temeiul legislației primului stat.

Articolul 9a (7)

Prelungirea perioadei de referință

Dacă legislația unui stat membru condiționează recunoașterea dreptului la o prestație de realizarea unei perioade minime de asigurare în cursul unei anumite perioade care precedă producerea riscului asigurat (perioadă de referință) și dacă legislația respectivă prevede că perioadele pe parcursul cărora au fost acordate prestațiile în temeiul legislației statului membru respectiv sau perioadele dedicate creșterii copiilor pe teritoriul acelui stat membru duc la prelungirea perioadei de referință, perioadele în care s-au acordat pensii de invaliditate sau pentru limită de vârstă sau prestații de boală, ajutoare de șomaj sau indemnizații pentru accidente de muncă (cu excepția indemnizațiilor) în temeiul legislației unui alt stat membru și perioadele dedicate creșterii copiilor pe teritoriul unui alt stat membru prelungesc, de asemenea, perioada de referință menționată anterior.

Articolul 10

Renunțarea la clauzele de rezidență. Efectul asigurării obligatorii asupra rambursării contribuțiilor

(1)   Dacă prezentul regulament nu prevede altceva, prestațiile de invaliditate, de limită de vârstă sau de urmaș în numerar, indemnizațiile pentru accidente de muncă sau boli profesionale și ajutoarele de deces obținute în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre nu sunt supuse nici unei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări pe motiv că beneficiarul are reședința pe teritoriul altui stat membru decât cel în care se află instituția debitoare.

Primul paragraf se aplică și prestațiilor în sumă unică acordate în cazul în care soțul supraviețuitor care avea dreptul la pensie sau indemnizație de urmaș se recăsătorește.

(2)   Dacă, în temeiul legislației unui stat membru, rambursarea contribuțiilor este condiționată de cerința ca persoana respectivă să fi încetat să mai facă obiectul unei asigurări obligatorii, această condiție nu va fi considerată îndeplinită atât timp cât persoana respectivă face obiectul unei asigurări obligatorii în calitate de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă în temeiul legislației unui alt stat membru.

Articolul 10a (10)

Prestațiile speciale necontributive

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 10 și titlului III, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de prestațiile speciale necontributive în numerar prevăzute la articolul 4 alineatul (2a) numai pe teritoriul statului membru în care își au domiciliul, în conformitate cu legislația statului respectiv, cu condiția ca aceste prestații să fie enumerate în anexa IIa. Aceste prestații se acordă de către și pe cheltuiala instituției de la locul de reședință.

(2)   Instituția dintr-un stat membru a cărui legislație condiționează dreptul la prestații prevăzute la alineatul (1) de realizarea unor perioade de angajare, activitate independentă sau de rezidență consideră, în măsura în care este necesar, perioadele de angajare, activitate independentă sau de rezidență îndeplinite pe teritoriul oricărui alt stat membru ca și cum aceste perioade ar fi fost realizate pe teritoriul primului stat membru.

(3)   În cazul în care legislația unui stat membru condiționează dreptul la o prestație prevăzută la alineatul (1), acordată cu titlu suplimentar, de primirea unei prestații prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (a)–(h) și nici o prestație de acest tip nu este datorată în baza acestei legislații, orice prestație corespondentă acordată în temeiul legislației altui stat membru este considerată ca o prestație acordată în baza legislației primului stat membru în vederea acordării prestației suplimentare.

(4)   Dacă o prestație de handicap sau de invaliditate prevăzută la alineatul (1) se acordă, în temeiul legislației unui stat membru, sub rezerva condiției ca handicapul sau invaliditatea să fie diagnosticate pentru prima dată pe teritoriul acelui stat membru, această condiție se consideră îndeplinită dacă diagnosticul respectiv este pus pentru prima dată pe teritoriul altui stat membru.

Articolul 11

Revalorizarea prestațiilor

Reglementările privind revalorizarea, prevăzute de legislația unui stat membru, se aplică prestațiilor datorate în temeiul legislației respective ținând seama de dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 12 (9) (11)

Prevenirea cumulului de prestații

(1)   Dispozițiile prezentului regulament nu pot avea ca efect conferirea sau menținerea dreptului de a beneficia de mai multe prestații de aceeași natură pentru una și aceeași perioadă de asigurare obligatorie. Cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică prestațiilor pentru invaliditate, limită de vârstă, deces (pensii) sau boli profesionale care sunt acordate de instituțiile a două sau mai multe state membre, în conformitate cu dispozițiile articolului 41, 43 alineatele (2) și (3), 46, 50 și 51 sau articolului 60 alineatul (1) litera (b).

(2)   În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, dispozițiile legislației unui stat membru cu privire la reducerea, suspendarea sau retragerea prestațiilor în cazurile de cumul cu alte prestații de securitate socială sau cu alte venituri de orice natură pot fi invocate chiar dacă prestațiile respective au fost dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru sau dacă venitul respectiv a fost dobândit pe teritoriul altui stat membru.

(3)   Dispozițiile legislației unui stat membru cu privire la reducerea, suspendarea sau retragerea prestațiilor în cazul unei persoane care beneficiază de prestații de invaliditate sau de prestații anticipate pentru limită de vârstă și care desfășoară o activitate profesională sau comercială pot fi invocate împotriva persoanei respective chiar dacă aceasta își desfășoară activitatea pe teritoriul altui stat membru.

(4)   O pensie de invaliditate datorată în temeiul legislației Țărilor de Jos se reduce, în cazul în care instituția din Țările de Jos este obligată conform dispozițiilor articolului 57 alineatul (5) sau articolului 60 alineatul (29) litera (b) să contribuie și la acoperirea costului prestațiilor pentru boli profesionale acordate în temeiul legislației altui stat membru, cu suma datorată instituției celuilalt stat membru care răspunde de acordarea prestațiilor pentru boli profesionale.

TITLUL II

STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE

Articolul 13 (9)

Reguli generale

(1)   Sub rezerva articolului 14c, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament fac obiectul legislației unui singur stat membru. Legislația respectivă este stabilită în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

(2)   Sub rezerva articolelor 14-17:

(a)

persoana care desfășoară o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru se supune legislației statului respectiv chiar dacă își are domiciliul pe teritoriul altui stat membru sau dacă întreprinderea sau angajatorul la care persoana este încadrată își are sediul social sau adresa pe teritoriul altui stat membru;

(b)	persoana care desfășoară o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru se supune legislației statului respectiv, chiar dacă are reședința pe teritoriul altui stat membru;

(c)	persoana care desfășoară o activitate salariată la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se supune legislației statului respectiv;

(d)	funcționarii și personalul asimilat acestora se supun legislației statului membru de care aparține administrația ai căror angajați sunt;

(e)

persoana chemată sau convocată să își satisfacă serviciul militar, concentrarea sau serviciul civil într-un stat membru se supune legislației statului respectiv. Dacă dreptul la prestații în temeiul legislației respective este condiționat de realizarea unor perioade de asigurare înainte de începerea sau după terminarea serviciului militar, concentrării sau serviciului civil, perioadele de asigurare îndeplinite în baza legislației oricărui alt stat membru se iau în considerare, în măsura necesară, ca și cum aceste perioade ar fi fost îndeplinite în baza legislației primului stat. Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă chemat sau convocat să își satisfacă serviciul militar, concentrarea sau serviciul civil își păstrează statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă;

(f)

persoana căreia nu îi mai este aplicabilă legislația unui stat membru, fără ca legislația altui stat membru să îi fie aplicabilă în conformitate cu una dintre regulile stabilite în paragrafele anterioare sau în conformitate cu una dintre excepțiile sau dispozițiile speciale stabilite la articolele 14–17, face obiectul legislației statului membru pe teritoriul căruia are reședința în conformitate exclusiv cu dispozițiile legislației respective.

Articolul 14

Reguli speciale aplicabile persoanelor, altele decât marinarii, care desfășoară o activitate salariată

Articolul 13 alineatul (2) litera (a) se aplică sub rezerva următoarelor excepții și împrejurări:

1.

(a) persoana care desfășoară o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru în serviciul unei întreprinderi de care aparține în mod obișnuit și care este detașată de întreprinderea respectivă pe teritoriul altui stat membru pentru a presta o muncă acolo pentru întreprinderea respectivă continuă să se supună legislației primului stat membru, dacă durata preconizată a detașării nu depășește 12 luni și dacă nu este trimisă să înlocuiască o altă persoană a cărei detașare s-a încheiat; (b) dacă durata muncii care trebuie efectuată este mai mare decât durata preconizată inițial din cauza unor circumstanțe neprevăzute și depășește 12 luni, legislația primului stat membru continuă să se aplice până la încheierea muncii respective, cu condiția ca autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu este detașată persoana respectivă sau organismul desemnat de autoritatea respectivă să-și dea acordul; acest acord trebuie solicitat înainte de încheierea perioadei inițiale de 12 luni; cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

2.

legislația aplicabilă unei persoane care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două sau mai multe state membre se stabilește după cum urmează: (a) persoana care este membră a personalului navigant al unei întreprinderi care desfășoară, pe seama altei persoane sau pentru sine, servicii internaționale de transport feroviar, rutier, aerian sau fluvial de pasageri sau marfă și are sediul social pe teritoriul unui stat membru face obiectul legislației acestui stat; cu toate acestea: (i) dacă întreprinderea respectivă are o sucursală sau o reprezentanță permanentă pe teritoriul unui stat membru altul decât cel în care se află sediul său, persoana angajată de o astfel de sucursală sau reprezentanță permanentă se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu se află sucursala sau reprezentanța permanentă respectivă; (ii) dacă o persoană este angajată în principal pe teritoriul statului membru unde are reședința, ea se supune legislației statului respectiv, chiar dacă întreprinderea al cărui angajat este nu are sediul și nici o sucursală sau reprezentanță permanentă pe teritoriul respectiv; (b) persoana, alta decât cele prevăzute la litera (a), se supune: (i) legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința, dacă își desfășoară activitatea parțial pe acel teritoriu sau dacă aparține mai multor întreprinderi sau mai multor angajatori care își au sediul social pe teritoriul unor state membre diferite; (ii) legislației statului membru unde se află sediul întreprinderii sau angajatorului pentru care l-a încadrat în muncă, dacă nu are reședința pe teritoriul nici unuia dintre statele membre unde își desfășoară activitatea;

3.

persoana care desfășoară o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru într-o întreprindere care își are sediul pe teritoriul altui stat membru și care este traversată de frontiera comună a acestor state se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu se află sediul întreprinderii.

Articolul 14a

Reguli speciale aplicabile persoanelor, cu excepția marinarilor, care desfășoară activități independente

Articolul 13 alineatul (2) litera (b) se aplică având în vedere următoarele excepții și împrejurări:

1.

(a) persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru și care prestează o muncă pe teritoriul altui stat membru continuă să se supună legislației primului stat membru, cu condiția ca durata preconizată a activității respective să nu depășească 12 luni; (b) dacă durata muncii ce urmează să fie prestată se prelungește, datorită unor circumstanțe neprevăzute, dincolo de perioada prevăzută inițial și depășește 12 luni, legislația primului stat membru continuă să se aplice până la încheierea acestei munci, cu condiția ca autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia s-a deplasat persoana respectivă pentru a presta munca menționată sau ca organismul desemnat de autoritatea respectivă să își fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat înainte de încheierea perioadei inițiale de 12 luni; cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

2.

persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă pe teritoriul a două sau mai multe state membre se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința dacă desfășoară o parte a activității sale pe teritoriul acelui stat membru; dacă persoana în cauză nu desfășoară nici o activitate pe teritoriul statului în care are reședința, ea se supune legislației statului membru pe teritoriul căruia își desfășoară activitatea principală; criteriile folosite pentru a stabili activitatea principală sunt prevăzute în regulamentul menționat la articolul 98;

3.	persoana care desfășoară o activitate independentă într-o întreprindere care își are sediul pe teritoriul unui stat membru și care este traversată de frontiera comună a două state membre se supune legislației statului membru pe teritoriul căruia își are sediul această întreprindere;

4.

dacă legislația căreia ar trebui să i se supună o persoană în conformitate cu alineatele (2) sau (3) nu permite acesteia să participe, nici măcar cu titlu voluntar, la un regim de asigurare pentru limită de vârstă, persoana respectivă se supune legislației celuilalt stat membru care i s-ar aplica independent de aceste dispoziții speciale sau, dacă legislațiile a două sau mai multe state membre i se aplică în acest mod, persoana se supune legislației stabilite de comun acord de către statele membre respective sau de către autoritățile lor competente.

Articolul 14b

Reguli speciale aplicabile marinarilor

Articolul 13 alineatul (2) litera (c) se aplică sub rezerva următoarelor excepții și împrejurări:

1.

persoana care desfășoară o activitate salariată în cadrul unei întreprinderi căreia îi aparține în mod normal, fie pe teritoriul unui stat membru fie la bordul unei nave care arborează pavilionul unui stat membru, și care este detașată de întreprinderea respectivă la bordul unei nave aflate sub pavilionul altui stat membru pentru a presta o muncă acolo pentru întreprinderea respectivă continuă, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 14 alineatul (1), să se supună legislației primului stat membru;

2.

persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă pe teritoriul unui stat membru sau la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru și care prestează, în nume propriu, o muncă la bordul unei nave sub pavilionul altui stat membru continuă, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 14a alineatul (1), să se supună legislației primului stat membru;

3.

persoana care, deși nu desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată pe mare, prestează o muncă în apele teritoriale sau într-un port al unui stat membru la bordul unei nave aflate sub pavilionul altui stat membru în acele ape teritoriale sau în acel port, dar nu este membru al echipajului navei se supune legislației primului stat membru;

4.

persoana care desfășoară o activitate salariată la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru și este remunerată pentru acea activitate de o întreprindere sau de o persoană fizică avându-și sediul sau domiciliul pe teritoriul altui stat membru face obiectul legislației acestui din urmă stat dacă are reședința pe teritoriul acestuia; întreprinderea sau persoana fizică plătitoare a remunerației se consideră ca angajator în sensul legislației respective.

Articolul 14c (5)

Reguli speciale aplicabile persoanelor care desfășoară simultan o activitate salariată și o activitate independentă pe teritoriul unor state membre diferite

Persoana care desfășoară simultan o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru și o activitate independentă pe teritoriul altui stat membru se supune:

(a)	dacă litera (b) nu prevede altceva, legislației statului membru pe al cărui teritoriu desfășoară o activitate salariată sau, dacă desfășoară o astfel de activitate pe teritoriul a două sau mai multe state membre, legislației stabilite în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) sau (3);

(b)

în cazurile prevăzute în anexa VII: — legislației statului membru pe al cărui teritoriu desfășoară o activitate salariată, legislația respectivă stabilindu-se conform dispozițiilor articolului 14 alineatul (2) sau (3), dacă desfășoară o astfel de activitate pe teritoriul a două sau mai multe state membre și — legislației statului membru pe al cărui teritoriu desfășoară o activitate independentă, această legislație stabilindu-se conform articolului 14a alineatul (2), (3) sau (4), dacă exercită o astfel de activitate pe teritoriul a două sau mai multe state membre.

Articolul 14d (5)

Dispoziții diverse

(1)   În scopul aplicării legislației stabilite conform prezentelor dispoziții, persoana menționată la articolul 14 alineatele (2) și (3), articolul 14a alineatele (2)-(4) și articolul 14c litera (a) este tratată ca și când și-ar desfășura întreaga activitate profesională sau toate activitățile profesionale pe teritoriul statului membru respectiv.

(2)   În sensul stabilirii cuantumului contribuției pe care o plătesc lucrătorii care desfășoară activități independente în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu desfășoară activitatea independentă, persoana la care se face referire la articolul 14c litera (b) este tratată ca și când ar desfășura activitatea salariată pe teritoriul statului membru respectiv.

(3)   Dispozițiile legislației unui stat membru care prevăd că titularul unei pensii sau al unei indemnizații care desfășoară o activitate profesională sau comercială nu face obiectul asigurării obligatorii pentru această activitate se aplică și titularului unei pensii sau indemnizații dobândite în temeiul legislației altui stat membru, cu excepția cazului în care persoana respectivă nu solicită în mod expres să facă obiectul asigurării obligatorii adresându-se instituției desemnate de autoritatea competentă din primul stat membru și menționată în anexa 10 la regulamentul prevăzut la articolul 98.

Articolul 15

Reguli privind asigurarea voluntară sau asigurarea facultativă continuă

(1)   Articolele 13-14d nu se aplică asigurării voluntare sau asigurării facultative continue cu excepția cazului în care, în ceea ce privește una dintre ramurile prevăzute la articolul 4, într-un stat membru nu există decât un singur regim de asigurare voluntară.

(2)   Dacă aplicarea legislațiilor a două sau mai multe state membre conduce la un cumul de asigurare:

—	la un regim de asigurare obligatorie și la unul sau mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoanei respective i se aplică numai regimul de asigurare obligatorie;

—	la două sau mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana respectivă nu poate fi admisă decât în regimul de asigurare voluntară sau facultativă continuă pentru care a optat.

(3)   Cu toate acestea, în ceea ce privește invaliditatea, limita de vârstă și decesul (pensiile), persoana respectivă se poate înscrie în regimul de asigurare voluntară sau facultativă continuă al unui stat membru chiar dacă i se aplică în mod obligatoriu legislația altui stat membru, în măsura în care acest cumul este admis explicit sau implicit în primul stat membru.

Articolul 16

Reguli speciale privind personalul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și personalul auxiliar al Comunităților Europene

(1)   Dispozițiile articolului 13 alineatul (2) litera (a) se aplică membrilor personalului misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și personalului casnic aflat în serviciul funcționarilor acestor misiuni și oficii.

(2)   Cu toate acestea, lucrătorii prevăzuți la alineatul (1) care sunt resortisanți ai statului membru care acreditează sau ai celui care trimite reprezentanți pot opta pentru a li se aplica legislația statului respectiv. Acest drept de opțiune poate fi reînnoit la sfârșitul fiecărui an calendaristic și nu are efect retroactiv.

(3)   Personalul auxiliar al Comunităților Europene poate opta pentru a i se aplica legislația statului membru pe al cărui teritoriu își desfășoară activitatea, legislația statului membru care li s-a aplicat ultima dată sau legislația statului membru ai cărui resortisanți sunt, în ceea ce privește alte dispoziții decât cele referitoare la alocațiile familiale, a căror acordare este reglementată de condițiile de angajare aplicabile acestui personal. Dreptul de opțiune, care poate fi exercitat o singură dată, are efect de la data intrării în serviciu.

Articolul 17 (9)

Excepții de la dispozițiile articolelor 13–16

Două sau mai multe state membre, autoritățile competente ale acestor state sau organismele desemnate de aceste autorități pot prevedea, de comun acord, excepții de la dispozițiile articolelor 13–16 în interesul unor categorii de persoane sau al unor persoane.

Articolul 17a (9)

Reguli speciale privind titularii pensiilor sau indemnizațiilor datorateîn temeiul legislației unuia sau mai multor state membre

Titularul unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al pensiilor sau indemnizațiilor datorate în temeiul legislațiilor din mai multe state membre, care are reședința pe teritoriul altui stat membru, poate fi scutit, la cerere, de aplicarea legislației din acest din urmă stat, cu condiția să nu fie supusă acestei legislații ca urmare a desfășurării unei activități profesionale.

TITLUL III

DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

CAPITOLUL I

BOALA ȘI MATERNITATEA

Secțiunea 1

Dispoziții comune

Articolul 18

Cumularea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau de rezidență

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau de rezidență ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare, activitate salariată sau rezidență îndeplinite în temeiul legislației oricărui alt stat membru ca și cum acestea ar fi îndeplinite în temeiul legislației care o aplică.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică lucrătorilor sezonieri, chiar în cazul perioadelor anterioare unei întreruperi a asigurării care depășește perioada permisă de legislația statului competent, cu condiția, cu toate acestea, ca persoana respectivă să nu fi încetat să fie asigurată pentru o perioadă mai mare de patru luni.

Secțiunea 2

Lucrătorii salariați sau care desfășoară activități independente și membrii de familie ai acestora

Articolul 19

Reședința într-un stat membru, altul decât statul competent. Reguli generale

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, care are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, și care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent pentru a avea dreptul la prestații, luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolul 18, beneficiază, în statul de reședință, de:

(a)	prestații în natură acordate în numele instituției competente de instituția de la locul de reședință în conformitate cu dispozițiile legislației pe care aceasta o aplică, ca și cum ar fi asigurat la aceasta;

(b)

prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației pe care aceasta o aplică. Cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția de la locul de reședință, astfel de prestații pot fi acordate de această din urmă instituție, pe seama celei dintâi, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică prin analogie membrilor de familie care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, în măsura în care nu au dreptul la astfel de prestații în temeiul legislației statului pe al cărui teritoriu au reședința.

În cazul în care membrii de familie au reședința pe teritoriul unui stat membru, în temeiul legislației conform căreia dreptul la prestații în natură nu este supus condiției privind asigurarea sau activitatea, prestațiile în natură de care aceștia beneficiază se consideră ca fiind acordate pe seama instituției la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă este asigurat, cu excepția cazului în care soțul sau persoana căreia îi sunt încredințați copiii desfășoară o activitate profesională sau comercială pe teritoriul respectivului stat membru.

Articolul 20

Lucrătorii frontalieri și membrii de familie ai acestora. Reguli speciale

Un lucrător frontalier poate, de asemenea, să obțină prestații pe teritoriul statului competent. Astfel de prestații sunt acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, ca și cum respectiva persoană și-ar avea reședința în acel stat. Membrii de familie ai acestuia pot beneficia de prestații în aceleași condiții; cu toate acestea, primirea unor astfel de prestații este condiționată, cu excepția situațiilor urgente, de existența unui acord între statele respective sau între autoritățile competente ale respectivelor state sau, în lipsa acestuia, de existența unei autorizații prealabile emise de instituția competentă.

Articolul 21

Șederea sau transferul de reședință în statul competent

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă menționată la articolul 19 alineatul (1) și care locuiește pe teritoriul statului competent beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, ca și cum și-ar avea reședința acolo, chiar dacă a beneficiat deja de prestații pentru același caz de boală sau maternitate înaintea șederii.

(2)   Alineatul (1) se aplică prin analogie membrilor de familie menționați la articolul 19 alineatul (2).

Cu toate acestea, în cazul în care aceștia au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel pe al cărui teritoriu lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă are reședința, se acordă prestații în natură de instituția de la locul de ședere pe seama instituției de la locul de reședință al persoanelor respective.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică lucrătorilor frontalieri și membrilor de familie ai acestora.

(4)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă și membrii de familie ai acestuia, menționați la articolul 19 și care își transferă reședința pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, chiar dacă au beneficiat deja de prestații pentru același caz de boală sau maternitate înaintea transferului de reședință.

Articolul 22

Șederea în afara statului competent. Reîntoarcerea sau transferul de reședință în alt stat membru pe durata bolii sau maternității. Necesitatea de a se deplasa într-un alt stat membru pentru tratament corespunzător

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent pentru a beneficia de prestații, luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 18 și:

(a)	a cărui stare de sănătate necesită prestații imediate pe durata unei șederi pe teritoriul unui alt stat membru sau

(b)	care, după ce a dobândit dreptul la prestații plătibile de instituția competentă, este autorizat de respectiva instituție să se întoarcă pe teritoriul statului membru unde are reședința ori să-și transfere reședința pe teritoriul unui alt stat membru; sau

(c)	care este autorizat de instituția competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a beneficia de tratament corespunzător bolii sale

are dreptul la:

(i)

prestații în natură acordate pe seama instituției competente de instituția de la locul de ședere sau de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației aplicate de respectiva instituție, ca și cum ar fi asigurat la aceasta; cu toate acestea, durata perioadei de acordare a prestațiilor este reglementată de legislația statului competent;

(ii)

prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică; cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția de la locul de ședere sau de reședință, astfel de prestații pot fi acordate de această ultimă instituție, pe seama celei dintâi, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent.

(2)   Autorizația solicitată conform alineatului (1) litera (b) nu poate fi refuzată decât dacă se stabilește că deplasarea persoanei respective ar putea prejudicia starea sa de sănătate sau aplicarea tratamentului medical.

Autorizația solicitată conform alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv figurează printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru pe al cărui teritoriu respectiva persoană a avut reședința și unde nu i se poate acorda un astfel de tratament în limita timpului necesar pentru obținerea tratamentului în statul membru de reședință, luând în considerare starea sa actuală de sănătate și evoluția probabilă a bolii.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică prin analogie membrilor de familie ai unui lucrător salariat sau ai unui lucrător care desfășoară o activitate independentă.

Cu toate acestea, în scopul aplicării alineatului (1) litera (a) și (c) punctul (i) membrilor de familie menționați la articolul 19 alineatul (2) care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel pe teritoriul căruia își are reședința lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă:

(a)

prestațiile în natură sunt acordate pe seama instituției statului membru pe teritoriul căruia au reședința membrii de familie, de instituția de la locul de ședere, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică aceasta, ca și cum lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă ar fi asigurat la aceasta; cu toate acestea, perioada acordării prestațiilor este cea reglementată de legislația statului membru pe teritoriul căruia au reședința membrii de familie;

(b)	autorizația solicitată conform alineatului (1) litera (c) este emisă de instituția statului membru pe teritoriul căruia au reședința membrii de familie.

(4)   Faptul că dispozițiile alineatului (1) se aplică unui lucrător salariat sau unui lucrător care desfășoară o activitate independentă nu aduce atingere dreptului la prestații al membrilor de familie ai acestuia.

Articolul 22a (14)

Reguli speciale pentru anumite categorii de persoane

Fără a se aduce atingere articolului 2 din regulament, articolul 22 alineatul (1) literele (a) și (c) se aplică, de asemenea, persoanelor care sunt resortisanți ai unui stat membru și care sunt asigurate în temeiul legislației unui stat membru, precum și membrilor de familie ai acestora care au aceeași reședință cu acestea.

Articolul 22b (15)

Activitatea desfășurată într-un stat membru, altul decât statul competent. Șederea în statul în care se desfășoară activitatea

Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, menționat la articolele 13 alineatul (2) litera (d), 14, 14b, 14c litera (a) sau 17, precum și membrii de familie care îl însoțesc, beneficiază de dispozițiile articolului 22 alineatul (1) litera (a) pentru orice situație care necesită prestații pe durata unei șederi pe teritoriul statului membru unde lucrătorul își desfășoară activitatea profesională sau al cărui pavilion este arborat pe vasul pe care lucrătorul își desfășoară activitatea profesională.

Articolul 23 (a)

Calcularea prestațiilor în numerar

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile în numerar se calculează pe baza câștigurilor medii sau a contribuțiilor medii, stabilește astfel de câștiguri sau contribuții medii exclusiv prin trimitere la câștigurile sau contribuțiile realizate în temeiul respectivei legislații.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile în numerar se calculează pe baza unor câștiguri forfetare ia în considerare exclusiv câștigurile forfetare sau, dacă este cazul, media câștigurilor forfetare pentru perioadele realizate în temeiul respectivei legislații.

(3)   Instituția competentă a unui stat membru conform cu a cărui legislație cuantumul prestațiilor în numerar variază în funcție de numărul membrilor de familie ia, de asemenea, în considerare membrii de familie ai respectivei persoane care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și cum ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

Articolul 24

Prestații substanțiale în natură

(1)   În cazul în care dreptul unui lucrător salariat sau al unui lucrător care desfășoară o activitate independentă sau al unui membru de familie la o proteză, un aparat major sau alte prestații substanțiale în natură a fost recunoscut de instituția unui stat membru înainte ca acesta să fie asigurat la instituția unui alt stat membru, respectivul lucrător salariat sau lucrător care desfășoară o activitate independentă primește astfel de prestații pe cheltuiala primei instituții, chiar dacă sunt acordate după ce devine asigurat la a doua instituție.

(2)   Comisia administrativă întocmește lista prestațiilor la care se aplică dispozițiile alineatului (1).

Secțiunea 3

Șomerii și membrii de familie ai acestora

Articolul 25

(1)   Un șomer care anterior a desfășurat o activitate salariată sau independentă, căruia i se aplică dispozițiile articolului 69 alineatul (1) sau ale articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) a doua teză și care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent pentru acordarea de prestații în natură și în numerar, luându-se în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 18, beneficază pentru perioada prevăzută la articolul 69 alineatul (1) litera (c) de:

(a)	prestații în natură acordate pe seama instituției competente de instituția statului membru unde își caută un loc de muncă, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care această din urmă instituție o aplică, ca și cum ar fi asigurat la aceasta;

(b)

prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică; cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția statului membru unde șomerul caută un loc de muncă, prestațiile pot fi acordate de cea din urmă instituție pe seama celei dintâi instituții, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent; prestațiile de șomaj prevăzute la articolul 69 alineatul (1) nu se acordă pentru perioada pe parcursul căreia se primesc prestații în numerar.

(2)   Persoana aflată în șomaj total care anterior a desfășurat o activitate salariată și căreia i se aplică dispozițiile articolului 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau ale articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) prima teză beneficiază de prestații în natură și în numerar în conformitate cu dispozițiile legislației statului membru pe teritoriul căruia are reședința, ca și cum ar fi fost supusă acestei legislații pe parcursul ultimei sale activități, luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 18; aceste prestații sunt suportate de instituția țării de reședință.

(3)   Dacă un șomer îndeplinește condițiile impuse de legislația statului membru căruia îi incumbă costul prestațiilor de șomaj pentru dobândirea dreptului la prestații de boală și maternitate, luând în considerare, unde este cazul, dispozițiile articolului 18, membrii de familie ai acestuia beneficiază de aceste prestații, indiferent de statul membru pe teritoriul căruia au reședința sau locuiesc. Astfel de prestații sunt acordate:

(i)	în cazul prestațiilor în natură, de instituția de la locul de reședință sau ședere în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, pe seama instituției competente a statului membru căreia îi încumbă costul prestațiilor de șomaj;

(ii)	în cazul prestațiilor în numerar, de instituția competentă a statului membru căreia îi incumbă costul prestațiilor de șomaj, în conformitate cu legislația pe care o aplică.

(4)   Fără a aduce atingere vreunei dispoziții din legislația unui stat membru care permite o prelungire a perioadei pe parcursul căreia se pot acorda prestații de boală, perioada prevăzută la alineatul (1) poate fi prelungită, în cazuri de forță majoră, de instituția competentă în limitele stabilite de legislația aplicată de respectiva instituție.

Articolul 25a (12)

Contribuții în sarcina lucrătorilor salariați aflați în șomaj total

Instituția care este responsabilă pentru acordarea prestațiilor în natură și în numerar șomerilor prevăzuți la articolul 25 alineatul (2) și care aparține unui stat membru a cărui legislație prevede reținerea contribuțiilor în sarcina șomerilor pentru acoperirea prestațiilor de boală și maternitate este autorizată să efectueze astfel de rețineri în conformitate cu dispozițiile legislației sale.

Secțiunea 4

Solicitanții de pensii sau indemnizații și membrii de familie ai acestora

Articolul 26

Dreptul la prestații în natură în caz de stingere a dreptului la prestații din partea ultimei instituții competente

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, membrii de familie ai acestuia sau urmașii săi care, pe parcursul instrumentării unei cereri de pensie sau indemnizație, încetează să aibă dreptul la prestații în natură în temeiul legislației ultimului stat membru competent primesc cu toate acestea astfel de prestații în următoarele condiții: prestațiile în natură se acordă în conformitate cu dispozițiile legislației statului membru pe al cărui teritoriu persoana sau persoanele respective au reședința, dacă acestea sunt îndreptățite la astfel de prestații în temeiul acelei legislații sau dacă ar fi îndreptățite la acestea în temeiul legislației unui alt stat membru în cazul în care ar avea reședința pe teritoriul acelui stat, luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 18.

(2)   Un solicitant de pensie sau indemnizație având dreptul la prestații în natură în temeiul legislației unui stat membru care obligă respectiva persoană să plătească personal contribuția la asigurarea de boală în timpul instrumentării cererii sale de pensie încetează să aibă dreptul la prestații în natură la finele celei de a doua luni pentru care nu a achitat contribuțiile datorate.

(3)   Prestațiile în natură acordate în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) sunt în sarcina instituției care a încasat contribuțiile în conformitate cu dispozițiile alineatului (2); în cazul în care dispozițiile alineatului (2) nu prevăd contribuții plătibile, instituția căreia îi incumbă costul prestațiilor în natură după acordarea pensiei sau indemnizației, în conformitate cu dispozițiile articolului 28, rambursează cuantumul prestațiilor acordate instituției de la locul de reședință.

Secțiunea 5

Titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii de familie ai acestora

Articolul 27

Pensiile sau indemnizațiile datorate în temeiul legislației mai multor state, în cazul în care există dreptul la prestații în țara de reședință

Titularul pensiilor sau indemnizațiilor datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, dintre care una este cea a statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința, și care are dreptul la prestații în temeiul legislației celui din urmă stat membru, luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 18 și ale anexei VI, primește, împreună cu membrii de familie ai acestuia, astfel de prestații din partea instituției de la locul de reședință și pe cheltuiala acestei instituții, ca și cum persoana respectivă ar fi titularul unei pensii sau indemnizații datorate numai în temeiul legislației celui din urmă stat membru.

Articolul 28

Pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unuia sau mai multor state, în cazurile în care nu există nici un drept la prestații în țara de reședință

(1)   Titularul unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al pensiilor sau indemnizațiilor datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre și care nu are dreptul la prestații în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința beneficiază cu toate acestea de astfel de prestații pentru el însuși și pentru membrii de familie ai acestuia, în măsura în care ar avea dreptul la acestea, luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 18 și ale anexei VI, în temeiul legislației statului membru sau cel puțin a unuia dintre statele membre competente în privința pensiilor în cazul în care are reședința pe teritoriul unui astfel de stat. Prestațiile sunt acordate în următoarele condiții:

(a)

prestațiile în natură se acordă pe seama instituției menționate la alineatul (2) de instituția de la locul de reședință ca și când persoana respectivă ar fi titularul unei pensii sau indemnizații în temeiul legislației statului pe al cărui teritoriu aceasta are reședința și ar avea dreptul la astfel de prestații;

(b)

prestațiile în numerar se acordă, dacă este cazul, de instituția competentă stabilită în funcție de regulile de la alineatul (2), în conformitate cu legislația pe care aceasta o aplică. Cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția de la locul de reședință, astfel de prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție pe seama celei dintâi, în conformitate cu legislația statului competent.

(2)   În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestațiilor în natură incumbă instituției stabilite în conformitate cu următoarele reguli:

(a)	dacă titularul are dreptul la respectivele prestații în temeiul legislației unui singur stat membru, costul incumbă instituției competente a acelui stat;

(b)

dacă titularul are dreptul la respectivele prestații în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, costul incumbă instituției competente a statului membru la a cărui legislație titularul a fost supus pentru cea mai lungă perioadă; în cazul în care punerea în aplicare a acestei reguli ar avea drept efect atribuirea costului prestațiilor mai multor instituții, costul incumbă instituției care aplică legislația la care titularul a fost supus ultima dată.

Articolul 28a

Pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, altele decât țara de reședință, în cazul în care există dreptul la prestații în aceasta din urmă

În cazul în care titularul unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al unor pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislațiilor a două sau mai multe state membre are reședința pe teritoriul unui stat membru conform cu a cărui legislație dreptul la prestații în natură nu este supus condițiilor de asigurare sau activitate salariată și conform căreia nu este datorată nici o pensie sau indemnizație, costul prestațiilor în natură acordate acestuia și membrilor de familie ai acestuia incumbă instituției unuia dintre statele membre, competentă în privința pensiilor, stabilită în conformitate cu regulile prevăzute la articolul 28 alineatul (2), în măsura în care titularul și membrii de familie ai acestuia ar fi fost îndreptățiți la astfel de prestații în temeiul legislației aplicate de respectiva instituție dacă ar fi avut reședința pe teritoriul statului membru unde se află acea instituție.

Articolul 29

Reședința membrilor de familie într-un stat, altul decât cel în care are reședința titularul. Transferul de reședință în statul în care își are reședința titularul

(1)   Membrii de familie ai titularului unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al pensiilor sau indemnizațiilor datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care titularul are reședința, în cazul în care acesta are dreptul la prestații în temeiul legislației unui stat membru, beneficiază de prestații ca și cum titularul ar avea reședința pe același teritoriu ca și aceștia. Prestațiile se acordă în următoarele condiții:

(a)	prestațiile în natură se acordă de instituția de la locul de reședință al membrilor de familie, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care acea instituție o aplică, costul fiind suportat de instituția de la locul de reședință al titularului;

(b)

prestațiile în numerar se acordă, dacă este cazul, de instituția competentă stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 27 sau 28 alineatul (2), conform dispozițiilor legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția de la locul de reședință al membrilor de familie, astfel de prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție pe seama celei dintâi, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent.

(2)   Membrii de familie menționați la alineatul (1) care își transferă reședința pe teritoriul statului membru în care are reședința titularul beneficiază de:

(a)	prestații în natură în temeiul dispozițiilor legislației statului respectiv, chiar dacă au beneficiat deja de prestații pentru același caz de boală sau maternitate înainte de a-și transfera reședința;

(b)

prestații în numerar acordate, dacă este cazul, de instituția competentă stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 27 sau 28 alineatul (2), conform legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția de la locul de reședință al titularului, astfel de prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție pe seama celei dintâi, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent.

Articolul 30

Prestații în natură substanțiale

Dispozițiile articolului 24 se aplică prin analogie titularilor pensiilor sau indemnizațiilor.

Articolul 31

Șederea titularului și a membrilor de familie ai acestuia într-un stat, altul decât statul în care își au reședința

Titularul unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al unor pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre care are dreptul la prestații în temeiul legislației unuia dintre acele state membre beneficiază, împreună cu membrii de familie ai acestuia, care locuiesc pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care au reședința, de următoarele:

(a)	prestații în natură acordate de instituția de la locul de ședere, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, costul fiind suportat de instituția de la locul de reședință al titularului;

(b)

prestații în numerar acordate, dacă este cazul, de instituția competentă stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 27 sau 28 alineatul (2), conform dispozițiilor legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția de la locul de ședere, aceste prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție pe seama celei dintâi, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent.

Articolul 32 (15)

…

Articolul 33 (7)

Contribuții datorate de către titularii pensiilor sau indemnizațiilor

(1)   Instituția unui stat membru care este responsabilă de plata unei pensii sau indemnizații și care aplică o legislație care prevede rețineri ale contribuțiilor din pensii sau indemnizații pentru acoperirea prestațiilor pentru boală și maternitate este autorizată să opereze aceste rețineri, calculate în conformitate cu legislația respectivă, din pensia sau indemnizația datorată de o astfel de instituție, în măsura în care costul prestațiilor acordate conform articolelor 27-29, 31 și 32 este suportat de către o instituție a statului membru respectiv.

(2)   Dacă, în cazurile menționate la articolul 28a, titularul unei pensii sau indemnizații se supune, datorită reședinței sale, contribuțiilor sau reținerilor echivalente pentru acoperirea prestațiilor de boală și de maternitate în temeiul legislației unui stat membru pe al cărui teritoriu titularul respectiv are reședința, contribuțiile respective nu sunt exigibile.

Articolul 34

Dispoziții generale

(1)   În sensul articolelor 28-29 și 31, titularul a două sau mai multe pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui singur stat membru este considerat titular al unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru, în sensul acestor dispoziții.

(2)   Articolele 27–33 nu se aplică titularului unei pensii sau indemnizații sau membrilor de familie ai acestuia care au dreptul la prestații în temeiul legislației unui stat membru ca rezultat al desfășurării unei activități profesionale sau comerciale. În acest caz, în scopul aplicării prezentului capitol, persoana respectivă este considerată ca fiind lucrător salariat sau lucrător care desfășoară o activitate independentă sau ca membru de familie al unui lucrător salariat sau al unui lucrător care desfășoară o activitate independentă.

Secțiunea 6

Dispoziții diverse

Articolul 35

Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în țara de reședință sau de ședere. Boală preexistentă. Perioada maximă de acordare a prestațiilor

(1)   Sub rezerva alineatului (2), dacă legislația țării de ședere sau de reședință cunoaște mai multe regimuri de asigurare în caz de boală sau maternitate, dispozițiile aplicabile conform articolelor 19, 21 alineatul (1), 22, 25, 26, 28 alineatul (1), 29 alineatul (1) sau 31 sunt acelea ale regimului pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă respectiva legislație include un regim special pentru lucrătorii din mine și unități asimilate, dispozițiile unui astfel de regim se aplică acestei categorii de lucrători și membrilor de familie ai acestora, cu condiția ca instituția de la locul de ședere sau de reședință căreia i se adresează aceștia să fie competentă pentru a aplica un astfel de regim.

(2)   Dacă legislația țării de ședere sau de reședință cunoaște unul sau mai multe regimuri speciale, aplicabile tuturor sau majorității categoriilor profesionale de lucrători care desfășoară activități independente, care acordă prestații în natură mai puțin favorabile decât acelea acordate lucrătorilor salariați, dispozițiile aplicabile persoanei respective și membrilor de familie ai acesteia în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2), 22 alineatul (1) [conform literei (i)] și alineatul (3), 28 alineatul (1) litera (a) și 31 litera (a) sunt cele ale regimului sau regimurilor stabilite de regulamentul de aplicare menționat la articolul 98:

(a)	în cazul în care, în statul competent, persoana respectivă este asigurată conform unui regim special pentru lucrători care desfășoară activități independente care acordă, de asemenea, prestații în natură mai puțin favorabile decât acelea acordate lucrătorilor salariați sau

(b)

în cazul în care titularul unei pensii sau indemnizații nu are dreptul, în temeiul legislației statului membru sau a statelor membre competente în materia pensiilor, decât la prestațiile în natură prevăzute de un regim special aplicabil lucrătorilor care desfășoară activități independente care acordă, de asemenea, prestații în natură mai puțin favorabile decât acelea de care beneficiază lucrătorii salariați.

(3)   Dacă, în temeiul legislației unui stat membru, acordarea de prestații este supusă unei condiții privind originea bolii, această condiție nu este opozabilă lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente și nici membrilor de familie ai acestora cărora li se aplică prezentul regulament, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu au reședința.

(4)   Dacă legislația unui stat membru stabilește o perioadă maximă pentru acordarea de prestații, instituția care aplică respectiva legislație poate, dacă este cazul, să ia în considerare perioada în care prestațiile au fost deja acordate de instituția unui alt stat membru pentru același caz de boală sau maternitate.

Secțiunea 7

Rambursarea între instituții

Articolul 36 (15)

(1)   Prestațiile în natură acordate în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol de instituția unui stat membru pe seama instituției unui alt stat membru se rambursează integral.

(2)   Rambursările menționate la alineatul (1) se stabilesc și se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută de regulamentul de aplicare menționat la articolul 98, pe baza prezentării documentelor doveditoare privind cheltuielile efective sau pe bază de plăți forfetare.

În cel din urmă caz, plățile forfetare trebuie să fie de așa natură încât rambursarea să fie cât mai apropiată de cheltuielile efective.

(3)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state pot prevedea alte metode de rambursare sau pot renunța la toate rambursările între instituțiile care intră în competența lor.

CAPITOLUL 2 (11)

INVALIDITATEA

Secțiunea 1

Lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente aflate numai sub incidența legislației în temeiul căreia cuantumul prestațiilor de invaliditate este independent de durata perioadelor de asigurare

Articolul 37 (11)

Dispoziții generale

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă care s-a aflat succesiv sau alternativ sub incidența legislației a două sau mai multe state membre și care a realizat perioade de asigurare exclusiv în temeiul legislației potrivit căreia cuantumul prestațiilor de invaliditate este independent de durata perioadelor de asigurare, beneficiază de prestații în conformitate cu articolul 39. Prezentul articol nu se referă la majorările sau suplimentele de pensie cu privire la copii, acordate în conformitate cu dispozițiile capitolului 8.

(2)   Anexa VI partea A menționează legislațiile de tipul menționat la alineatul (1), care sunt în vigoare pe teritoriul fiecărui stat membru interesat.

Articolul 38 (11)

Luarea în considerare a perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației sub incidența căreia s-a aflat lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, în vederea dobândirii, menținerii sau redobândirii dreptului la prestații

(1)   Dacă legislația unui stat membru condiționează dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații, în cadrul unui regim care nu este un regim special în sensul alineatului (2) sau (3), de realizarea perioadelor de asigurare sau de rezidență, instituția competentă a respectivului stat membru ia în considerare, dacă este necesar, perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, fie în cadrul unui regim general sau în cadrul unui regim special, fie ca lucrător salariat sau ca lucrător care desfășoară o activitate independentă. În acest scop, se iau în considerare aceste perioade ca și cum ar fi fost realizate în temeiul propriei legislații.

(2)   Dacă legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de perioadele de asigurare care au fost realizate numai într-o profesie supusă unui regim special pentru lucrători salariați sau, după caz, într-un loc de muncă specific, perioadele realizate în temeiul legislației altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestații numai dacă au fost realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, în lipsa acestuia, în aceeași profesie sau, după caz, în același loc de muncă.

Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile impuse pentru a beneficia de aceste prestații, aceste perioade se iau în considerare pentru acordarea de prestații în temeiul regimului general sau, în lipsa acestuia, în temeiul regimului aplicabil lucrătorilor manuali sau, după caz, funcționarilor, cu condiția ca persoana respectivă să fie asigurată în cadrul unuia sau celuilalt dintre aceste regimuri.

(3)   Dacă legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații condiției ca perioada de asigurare să fi fost realizată exclusiv într-o profesie supusă unui regim special aplicabil lucrătorilor care desfășoară activități independente, perioadele realizate în temeiul legislației altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestații numai dacă sunt realizate în temeiul unui regim similar sau, în lipsa acestuia, în aceeași profesie. Regimurile speciale pentru lucrătorii care desfășoară activități independente menționați în prezentul alineat sunt enumerate în anexa VI partea B, pentru fiecare stat membru implicat.

Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile impuse pentru a beneficia de aceste prestații, aceste perioade se iau în considerare pentru acordarea de prestații în cadrul regimului general sau, în lipsa acestuia, în cadrul regimului aplicabil lucrătorilor manuali sau, după caz, funcționarilor, cu condiția ca persoana respectivă să fie asigurată în cadrul unuia sau celuilalt dintre aceste regimuri.

Articolul 39 (11)(14)

Acordarea de prestații

(1)   Instituția unui stat membru a cărui legislație era aplicabilă în momentul în care a survenit incapacitatea de muncă urmată de invaliditate stabilește, în conformitate cu respectiva legislație, dacă persoana respectivă îndeplinește condițiile impuse pentru a avea dreptul la prestații, luându-se în considerare, dacă este cazul, articolul 38.

(2)   Persoana care îndeplinește condițiile menționate la alineatul (1) primește prestații numai de la respectiva instituție, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică.

(3)   Persoana care nu are dreptul la prestații în temeiul alineatului (1) beneficiază de prestațiile la care are încă dreptul în temeiul legislației unui alt stat membru, luându-se în considerare, dacă este cazul, articolul 38.

(4)   Dacă legislația menționată la alineatul (2) sau (3) prevede stabilirea cuantumului prestațiilor luându-se în considerare existența membrilor de familie, alții decât copiii, instituția competentă ia, de asemenea, în considerare acei membri de familie ai persoanei respective care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și cum ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

(5)   Dacă legislația menționată la alineatul (2) sau (3) conține dispoziții pentru reducerea, suspendarea sau retragerea prestațiilor în caz de cumul cu prestații de natură diferită în sensul articolului 46a alineatul (2) sau cu alte venituri, articolul 46a alineatul (3) și articolul 46c alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

(6)   Un lucrător salariat aflat în șomaj total căruia i se aplică articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) prima teză beneficiază de prestațiile de invaliditate acordate de instituția competentă a statului membru pe al cărui teritoriu are reședința, în conformitate cu legislația pe care aceasta o aplică, ca și cum ar fi fost supus acelei legislații în timpul ultimei activități desfășurate, ținând seama, după caz, de articolul 38 și de articolul 25 alineatul (2). Instituția țării de reședință este responsabilă de plata acestor prestații.

Dacă respectiva instituție aplică o legislație care prevede reținerea contribuțiilor datorate de șomeri pentru acoperirea prestațiilor de invaliditate, aceasta este autorizată să opereze aceste rețineri în conformitate cu dispozițiile legislației sale.

Dacă legislația pe care respectiva instituție o aplică prevede calcularea prestațiilor pe baza salariilor, instituția ia în considerare salariile primite în țara în care persoana a avut ultimul loc de muncă și în țara de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică. Dacă nici un salariu nu a fost primit în țara de reședință, instituția competentă ține seama, conform modalităților prevăzute de legislația sa, de salariile primite în țara în care persoana a avut ultimul loc de muncă.

Secțiunea 2

Lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente supuse exclusiv legislației în temeiul căreia cuantumul prestațiilor de invaliditate depinde de durata perioadelor de asigurare sau de rezidență sau legislației de acest tip și de tipul menționat în secțiunea 1

Articolul 40 (11)

Dispoziții generale

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă care a fost supusă succesiv sau alternativ legislației a două sau mai multe state membre, dintre care cel puțin una nu este de tipul menționat la articolul 37 alineatul (1), beneficiază de prestații în temeiul dispozițiilor capitolului 3, care se aplică mutatis mutandis, luându-se în considerare dispozițiile alineatului (4).

(2)   Cu toate acestea, persoana în cauză care se află în incapacitate de muncă urmată de invaliditate, atât timp cât se supune legislației menționate în anexa IV partea A, beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile articolului 37 alineatul (1) în următoarele condiții cumulative:

—	să îndeplinească condițiile impuse de legislația respectivă sau de alte legislații de același tip, ținând seama, după caz, de articolul 38, însă fără să se recurgă la perioadele de asigurare realizate în temeiul legislațiilor care nu sunt menționate în anexa IV partea A;

—	să nu îndeplinească condițiile impuse pentru dobândirea dreptului la prestațiile de invaliditate în temeiul unei legislații care nu este menționată în anexa IV partea A;

—	să nu invoce eventualele drepturi la prestațiile de limită de vârstă, luându-se în considerare articolul 44 alineatul (2) a doua teză.

(3)

(a) În scopul stabilirii dreptului la prestații în temeiul legislației unui stat membru, menționată în anexa IV partea A, care subordonează acordarea de prestații de invaliditate condiției ca, pe parcursul unei perioade determinate, persoana respectivă să fi beneficiat de prestații de boală în numerar sau să se fi aflat în incapacitate de muncă în cazul în care un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă care a fost supus acelei legislații suferă o incapacitate de muncă care conduce la invaliditate în timpul cât se află sub incidența legislației unui alt stat membru, se iau în considerare următoarele situații, fără a se aduce atingere articolului 37 alineatul (1): (i) orice perioadă pe parcursul căreia, pentru respectiva incapacitate de muncă, în temeiul legislației celui de al doilea stat membru, persoana a beneficiat de prestații de boală în numerar sau, în locul acestora, a continuat să primească un salariu; (ii) orice perioadă pe parcursul căreia, pentru invaliditatea care a urmat acelei incapacități de muncă, persoana a beneficiat de prestații în sensul prezentului capitol 2 și al capitolului 3 următor din prezentul regulament, acordate pentru invaliditate, în temeiul legislației celui de al doilea stat membru, ca și cum ar fi o perioadă pe parcursul căreia prestațiile de boală în numerar ar fi fost acordate acestuia, în temeiul legislației primului stat membru sau pe parcursul căreia a fost în incapacitate de muncă în sensul acelei legislații. (b) Dreptul la prestații de invaliditate în temeiul legislației primului stat membru este dobândit fie la expirarea perioadei preliminare de indemnizare în caz de boală, așa cum prevede respectiva legislație, fie la expirarea perioadei preliminare de incapacitate de muncă, așa cum prevede respectiva legislație, dar nu înainte de: (i) data dobândirii dreptului la prestații de invaliditate, menționat la litera (a) punctul (ii), în temeiul legislației celui de al doilea stat membru sau de (ii) ziua următoare ultimei zile în care persoana respectivă are dreptul să beneficieze de prestații de boală în numerar, în temeiul legislației celui de al doilea stat membru.

(4)   O decizie luată de o instituție a unui stat membru cu privire la gradul de invaliditate al unui solicitant este obligatorie pentru instituția oricărui alt stat membru implicat, cu condiția ca în anexa V să fie recunoscută concordanța între legislația acestor state cu privire la condițiile referitoare la gradul de invaliditate.

Secțiunea 3

Agravarea invalidității

Articolul 41 (11)

(1)   În caz de agravare a invalidității pentru care un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă beneficiază de prestații în temeiul legislației unui singur stat membru, se aplică următoarele dispoziții:

(a)	dacă persoana respectivă nu a fost supusă legislației unui alt stat membru din momentul în care beneficiază de prestații, instituția competentă a primului stat acordă prestațiile, luând în considerare agravarea, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică;

(b)	dacă persoana respectivă a fost supusă legislației unuia sau mai multor alte state membre din momentul în care beneficiază de prestații, prestațiile îi sunt acordate luându-se în considerare agravarea, în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) sau 40 alineatul (1) sau (2), după caz;

(c)

dacă totalul prestației sau prestațiilor datorate în temeiul literei (b) este mai mic decât cuantumul prestației de care beneficiază persoana respectivă pe cheltuiala instituției anterior debi toare, această instituție este obligată să îi plătească un supliment egal cu diferența între cele două cuantumuri;

(d)

dacă, în cazul menționat la litera (b), instituția competentă în ceea ce privește incapacitatea inițială este o instituție din Țările de Jos și dacă: (i) boala care a provocat agravarea este aceeași cu cea care a generat acordarea de prestații în temeiul legislației Țărilor de Jos; (ii) această boală este o boală profesională în sensul legislației statului membru căreia persoana respectivă i-a fost ultima dată supusă și care o îndreptățește la plata unui supliment menționat la articolul 60 alineatul (1) litera (b); (iii) legislația sau legislațiile sub incidența căreia sau cărora s-a aflat persoana respectivă de când beneficiază de prestații este sau sunt menționate în anexa IV partea A, instituția din Țările de Jos continuă să acorde prestația inițială după apariția agravării, iar prestația datorată în temeiul legislației ultimului stat membru căreia i s-a supus persoana respectivă este redusă cu cuantumul prestației din Țările de Jos;

(e)

dacă, în cazul menționat la litera (b), persoana respectivă nu este îndreptățită la prestații pe cheltuiala unei instituții a unui alt stat membru, instituția competentă a primului stat este obligată să acorde prestațiile, în conformitate cu dispozițiile legislației statului, luând în considerare agravarea și, dacă este cazul, articolul 38.

(2)   În cazul agravării unei invalidități pentru care un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă beneficiază de prestații în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, prestațiile îi sunt acordate luându-se în considerare agravarea, în conformitate cu articolul 40 alineatul (1).

Secțiunea 4

Reluarea acordării de prestații după suspendare sau retragere. Transformarea prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limită de vârstă. Recalcularea prestațiilor acordate în temeiul articolului 39

Articolul 42 (11)

Stabilirea instituției responsabile pentru acordarea prestațiilor în cazul în care se reia acordarea prestațiilor de invaliditate

(1)   Dacă acordarea de prestații trebuie să se reia după suspendare, acest lucru, fără a aduce atingere articolului 43, este în sarcina instituției sau instituțiilor care au fost responsabile pentru acordarea prestațiilor la data suspendării lor.

(2)   Dacă, după retragerea prestațiilor, starea persoanei în cauză justifică acordarea de noi prestații, acestea sunt acordate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) sau articolul 40 alineatul (1) sau (2), după caz.

Articolul 43 (11)

Transformarea prestațiilor de invaliditate în prestații de limită de vârstă. Recalcularea prestațiilor acordate în temeiul articolului 39

(1)   Prestațiile de invaliditate sunt transformate în prestații de limită de vârstă, dacă este cazul, în condițiile prevăzute de legislația sau legislațiile în temeiul căreia sau cărora acestea au fost acordate și în conformitate cu capitolul 3.

(2)   Dacă persoana care beneficiază de prestații de invaliditate poate solicita prestații de limită de vârstă, în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, în conformitate cu articolul 49, orice instituție care este responsabilă pentru acordarea prestațiilor de invaliditate în temeiul legislației unui stat membru continuă să acorde acestei persoane prestațiile de invaliditate la care are dreptul, în temeiul legislației pe care o aplică, până în momentul în care dispozițiile alineatului (1) devin aplicabile cu privire la acea instituție sau atât timp cât persoana respectivă îndeplinește condițiile pentru acordarea unor astfel de prestații.

(3)   Dacă prestațiile de invaliditate acordate în conformitate cu articolul 39, în temeiul legislației unui stat membru, sunt transformate în prestații de limită de vârstă și dacă persoana respectivă nu îndeplinește încă condițiile impuse de una sau mai multe legislații naționale pentru a avea dreptul la aceste prestații, persoana respectivă beneficiază, din partea statului sau statelor membre respective, de la data transformării, de prestații de invaliditate acordate în conformitate cu capitolul 3 ca și cum acel capitol ar fi fost aplicabil la data producerii incapacității de muncă a persoanei, urmată de invaliditate, până în momentul în care persoana în cauză îndeplinește condițiile impuse de legislația sau de legislațiile naționale respective pentru a avea dreptul la prestații de limită de vârstă sau, dacă o astfel de transformare nu este prevăzută, atât timp cât persoana în cauză are dreptul la prestații de invaliditate în temeiul legislației sau legislațiilor respective.

(4)   Prestațiile de invaliditate acordate conform articolului 39 fac obiectul unei noi acordări în temeiul capitolului 3, de îndată ce beneficiarul îndeplinește condițiile impuse pentru dobândirea dreptului la prestații de invaliditate în temeiul legislației care nu este menționată în anexa IV partea A, sau de îndată ce acesta beneficiază de prestații de limită de vârstă în temeiul legislației unui alt stat membru.

CAPITOLUL 3 (11)

LIMITA DE VÂRSTĂ ȘI DECESUL (PENSII)

Articolul 44 (11)

Dispoziții generale pentru acordarea de prestații în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă s-a aflat sub incidența legislației a două sau mai multe state membre

(1)   Drepturile la prestații ale unui lucrător salariat sau ale unui lucrător care desfășoară o activitate independentă care s-a aflat sub incidența legislației a două sau mai multe state membre sau drepturile urmașilor acestuia se stabilesc în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

(2)   Sub rezerva articolului 49, din momentul în care a fost introdusă o cerere de acordare a prestațiilor de către persoana interesată se procedează la aceasta, având în vedere toate legislațiile sub incidența cărora s-a aflat lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă. Constituie excepție de la această regulă cazul în care persoana în cauză solicită în mod expres amânarea acordării prestațiilor de limită de vârstă la care ar fi îndreptățită în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre.

(3)   Prezentul capitol nu se referă la majorările de pensii sau la suplimentele de pensii pentru copii sau la pensiile pentru orfani acordate în conformitate cu dispozițiile capitolului 8.

Articolul 45 (11) (14)

Luarea în considerare a perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislațiilor sub incidența cărora s-a aflat un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă pentru dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații

(1)   Dacă legislația unui stat membru condiționează dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații în temeiul unui regim care nu este un regim special în sensul alineatului (2) sau (3) de realizarea perioadelor de asigurare sau de rezidență, instituția competentă a respectivului stat membru ține seama, în măsura necesară, de perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru în cadrul unui regim general sau în cadrul unui regim special, ca lucrător salariat sau ca lucrător care desfășoară o activitate independentă. În acest scop, aceasta ia în considerare aceste perioade ca și cum ar fi fost realizate în temeiul propriei legislații.

(2)   Dacă legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de perioadele de asigurare care au fost realizate într-o singură profesie care este inclusă într-un regim special pentru lucrători salariați sau, dacă este cazul, un loc de muncă specific, perioadele realizate în temeiul legislației altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestații numai dacă sunt realizate în cadrul unui regim similar sau, în lipsa acestuia, în aceeași profesie sau, dacă este cazul, în același loc de muncă. Dacă, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de aceste prestații, aceste perioade se iau în considerare pentru acordarea de prestații în cadrul regimului general sau, în lipsa acestuia, în cadrul regimului aplicabil lucrătorilor manuali sau, după caz, funcționarilor, cu condiția ca persoana să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri.

(3)   Dacă legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de perioadele de asigurare care au fost realizate numai într-o profesie inclusă într-un regim special pentru lucrători care desfășoară activități independente, perioadele realizate în temeiul legislațiilor altor state membre se iau în considerare pentru acordarea acestor prestații numai dacă sunt realizate în cadrul unui regim similar sau, în lipsa acestuia, în aceeași profesie. Regimurile speciale pentru lucrători care desfășoară activități independente menționate în prezentul alineat sunt prezentate în anexa IV partea B, pentru fiecare stat membru în cauză. Dacă, luându-se în considerare perioadele menționate în prezentul alineat, persoana respectivă nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de aceste prestații, aceste perioade se iau în considerare pentru acordarea de prestații în cadrul regimului general sau, în lipsa acestuia, în cadrul regimului aplicabil lucrătorilor manuali sau, după caz, funcționarilor, cu condiția ca persoana respectivă să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri.

(4)   Perioadele de asigurare realizate în cadrul unui regim special al unui stat membru se iau în considerare în cadrul regimului general sau, în lipsa acestuia, în cadrul regimului aplicabil lucrătorilor manuali sau, după caz, funcționarilor, al altui stat membru pentru dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații, cu condiția ca persoana respectivă să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri, chiar dacă aceste perioade au fost deja luate în considerare în cel din urmă stat în cadrul unui regim menționat la alineatul (2) sau la alineatul (3) prima teză.

(5)   Dacă legislația unui stat membru subordonează dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații unei condiții privind existența asigurării persoanei în cauză la data producerii riscului, această condiție este considerată îndeplinită în cazul asigurării în temeiul legislației unui alt stat membru, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa VI, pentru fiecare stat membru implicat.

(6)   O perioadă de activitate cu normă întreagă a unui lucrător căruia i se aplică articolul 81 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) prima teză se ia în considerare de instituția competentă a statului membru pe al cărui teritoriu are reședința lucrătorul respectiv, în conformitate cu legislația pe care acea instituție o aplică, ca și cum respectiva legislație i s-ar fi aplicat acestuia pe parcursul ultimei sale activități.

Dacă acea instituție aplică o legislație care prevede rețineri ale contribuțiilor datorate de șomeri pentru acoperirea pensiilor de limită de vârstă și a prestațiilor de deces, aceasta este autorizată să opereze astfel de rețineri în conformitate cu dispozițiile legislației sale.

Dacă perioada de șomaj total în țara de reședință a persoanei respective poate fi luată în considerare numai dacă perioadele de contribuție au fost realizate în țara respectivă, această condiție se consideră îndeplinită dacă perioadele de contribuție au fost realizate în alt stat membru.

Articolul 46 (11)

Acordarea de prestații

(1)   În cazul în care condițiile impuse de legislația unui stat membru pentru a avea dreptul la prestații au fost îndeplinite fără aplicarea articolului 45 sau a articolului 40 alineatul (3), se aplică următoarele reguli:

(a)	instituția competentă calculează cuantumul prestației care ar fi datorată: (i) pe de o parte, numai în temeiul dispozițiilor legislației pe care o aplică; (ii) pe de altă parte, în temeiul alineatului (2);

(b)

cu toate acestea, instituția competentă poate renunța la calculul care trebuie efectuat în conformitate cu litera (a) punctul (ii) dacă rezultatul acestui calcul, lăsând la o parte diferențele care apar din utilizarea sumelor rotunjite, este egal cu sau mai mic decât rezultatul calculului efectuat în conformitate cu litera (a) punctul (i), în măsura în care acea instituție nu aplică o legislație care conține reguli împotriva cumulului menționat la articolele 46b și 46c sau dacă instituția sus-menționată aplică o legislație care conține reguli împotriva suprapunerii în cazul prevăzut la articolul 46c, cu condiția ca respectiva legislație să stabilească că prestațiile de natură diferită se iau în considerare numai pe baza relației dintre perioadele de asigurare sau de rezidență realizate numai în temeiul acelei legislații și perioadele de asigurare sau rezidență impuse de acea legislație pentru a beneficia de o prestație completă. Anexa IV partea C menționează pentru fiecare stat membru interesat cazurile în care cele două calcule ar conduce la un asemenea rezultat.

(2)   În cazul în care condițiile impuse de legislația unui stat membru pentru a avea dreptul la prestații sunt îndeplinite numai după aplicarea articolului 45 și a articolului 40 alineatul (3), se aplică următoarele reguli:

(a)

instituția competentă calculează cuantumul teoretic al prestației pe care ar putea să o pretindă persoana interesată, cu condiția ca toate perioadele de asigurare sau de rezidență care au fost realizate în temeiul legislației statelor membre căreia i s-a supus lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă să fi fost realizate în statul respectiv în temeiul legislației pe care o aplică la data acordării prestației. Dacă, în temeiul acestei legislații, cuantumul prestației este independent de durata perioadelor realizate, cuantumul se consideră ca fiind cuantumul teoretic menționat în prezentul alineat;

(b)

instituția competentă stabilește ulterior cuantumul efectiv al prestației pe baza cuantumului teoretic menționat la alineatul anterior, în conformitate cu raportul dintre durata perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate înaintea producerii riscului în temeiul legislației pe care o aplică și durata totală a perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate înaintea producerii riscului în temeiul legislațiilor tuturor statelor membre în cauză.

(3)   Persoana în cauză este îndreptățită la cel mai mare cuantum calculat în conformitate cu alineatele (1) și (2) din partea instituției competente a fiecărui stat membru, fără a se aduce atingere aplicării dispozițiilor cu privire la reducere, suspendare sau retragere prevăzute de legislația în temeiul căreia această prestație este datorată.

În acest caz, comparația ce urmează a fi efectuată se referă la cuantumurile stabilite ulterior aplicării respectivelor dispoziții.

(4)   Dacă, în cazul pensiilor sau indemnizațiilor de invaliditate, de limită de vârstă sau de urmaș, totalul prestațiilor datorate de instituțiile competente a două sau mai multe state membre în temeiul dispozițiilor unei convenții multilaterale de securitate socială menționate la articolul 6 litera (b) nu depășește totalul care ar fi datorat de aceste state membre în temeiul alineatelor (1)–(3), persoana respectivă beneficiază de dispozițiile prezentului capitol.

Articolul 46a (11)

Dispoziții generale referitoare la reducere, suspendare sau retragere aplicabile prestațiilor de invaliditate, limită de vârstă sau urmaș în temeiul legislațiilor statelor membre

(1)   În sensul prezentului capitol, cumulul prestațiilor de aceeași natură are următorul înțeles: orice cumul de prestații de invaliditate, limită de vârstă sau urmaș calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate de una și aceeași persoană.

(2)   În sensul prezentului capitol, cumulul prestațiilor de natură diferită înseamnă orice cumul de prestații care nu pot fi considerate de aceeași natură în sensul alineatului (1).

(3)   Următoarele reguli sunt aplicabile pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind reducerea, suspendarea sau retragerea prevăzute de legislația unui stat membru în cazul cumulului unei prestații de invaliditate, limită de vârstă sau urmaș cu o prestație de aceeași natură sau cu o prestație de natură diferită sau cu alte venituri:

(a)	se iau în considerare prestațiile dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru sau alte venituri dobândite în alt stat membru numai dacă legislația primului stat membru prevede luarea în considerare a prestațiilor sau veniturilor dobândite în străinătate;

(b)	se ia în considerare cuantumul prestațiilor care urmează a fi acordate de un alt stat membru înaintea deducerii impozitului, contribuțiilor de securitate socială și a altor taxe sau deduceri individuale;

(c)	nu se ia în considerare cuantumul prestațiilor dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru care sunt acordate pe bază de asigurare voluntară sau asigurare facultativă continuă;

(d)

în cazul în care dispozițiile cu privire la reducere, suspendare sau retragere se aplică în temeiul legislației unui singur stat membru din cauza faptului că persoana respectivă beneficiază de prestații de aceeași natură sau de natură diferită datorate în temeiul legislației altor state membre sau alte venituri dobândite pe teritoriul altor state membre, prestația plătibilă în temeiul legislației primului stat membru poate fi redusă numai în limita cuantumului prestațiilor datorate în temeiul legislației sau a veniturilor dobândite pe teritoriul altor state membre.

Articolul 46b (11)

Dispoziții speciale aplicabile în cazul cumulului prestațiilor de aceeași natură în temeiul legislației a două sau mai multe state membre

(1)   Dispozițiile cu privire la reducere, suspendare sau retragere stabilite de legislația unui stat membru nu sunt aplicabile unei prestații calculate în conformitate cu articolul 46 alineatul (2).

(2)   Dispozițiile cu privire la reducere, suspendare sau retragere stabilite de legislația unui stat membru se aplică unei prestații calculate în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (i) numai dacă prestația respectivă este:

(a)	o prestație menționată în anexa IV partea D, al cărei cuantum nu depinde de durata perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate sau

(b)

o prestație al cărei cuantum este stabilit pe baza unei perioade fictive considerate a fi fost realizată între data producerii riscului și o dată ulterioară. În cel din urmă caz, respectivele dispoziții se aplică în cazul cumulului unei astfel de prestații: (i) cu o prestație de aceeași natură, cu excepția cazului în care a fost încheiat un acord între două sau mai multe state membre conform căruia una sau aceeași perioadă fictivă să nu poată fi luată în considerare de două sau mai multe ori sau (ii) cu o prestație de tipul menționat la litera (a).

Prestațiile prevăzute la literele (a) și (b) și acordurile sunt menționate în anexa IV partea D.

Articolul 46c (11)

Dispoziții speciale aplicabile în cazul cumulului uneia sau mai multor prestații menționate la articolul 46a alineatul (1) cu una sau mai multe prestații de natură diferită sau cu alte venituri, atunci când sunt interesate două sau mai multe state membre

(1)   Dacă primirea unor prestații de natură diferită sau a unor alte venituri determină reducerea, suspendarea sau retragerea a două sau mai multe prestații menționate la articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (i), cuantumurile care nu ar fi plătite în cazul unei aplicări stricte a dispozițiilor cu privire la reducere, suspendare sau retragere prevăzute de legislația statelor membre implicate sunt împărțite la numărul de prestații care fac obiectul reducerii, suspendării sau retragerii.

(2)   În cazul în care prestația în discuție este calculată în conformitate cu articolul 46 alineatul (2), prestația sau prestațiile de natură diferită din partea altor state membre sau alte venituri și toate celelalte elemente prevăzute de legislația statului membru pentru aplicarea dispozițiilor cu privire la reducere, suspendare sau retragere sunt luate în considerare în raport de perioadele de asigurare sau rezidență menționate la articolul 46 alineatul (2) litera (b) și sunt utilizate pentru calculul respectivei prestații.

(3)   Dacă primirea unor prestații de tip diferit sau a altor venituri determină reducerea, suspendarea sau retragerea uneia sau mai multor prestații menționate la articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și a uneia sau mai multor prestații menționate la articolul 46 alineatul (2), se aplică următoarele reguli:

(a)

în cazul unor prestații menționate la articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (i), cuantumurile care nu ar fi plătite în cazul unei aplicări stricte a dispozițiilor cu privire la reducere, suspendare sau retragere prevăzute de legislația statelor membre implicate se împart la numărul de prestații care fac obiectul reducerii, suspendării sau retragerii;

(b)	în cazul unor prestații calculate în conformitate cu articolul 46 alineatul (2), reducerea, suspendarea sau retragerea se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

(4)   Dacă, în cazul menționat la alineatele (1) și (3) litera (a), legislația unui stat membru prevede că, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cu privire la reducere, suspendare sau retragere, se iau în considerare prestațiile de natură diferită și alte venituri și toate celelalte elemente în funcție de raportul dintre perioadele de asigurare menționate la articolul 46 alineatul (2) litera (b), împărțirea prevăzută la respectivele alineate nu se aplică cu privire la respectivul stat membru.

(5)   Toate dispozițiile sus-menționate se aplică mutatis mutandis în cazul în care legislația unuia sau mai multor state membre prevede că dreptul la o prestație nu poate fi dobândit dacă persoana respectivă beneficiază de o prestație de natură diferită, datorată în temeiul legislației unui alt stat membru, sau de alte venituri.

Articolul 47 (11)

Dispoziții suplimentare pentru calcularea prestațiilor

(1)   Pentru calcularea cuantumurilor teoretice și pro rata menționate la articolul 46 alineatul (2), se aplică următoarele reguli:

(a)

în cazul în care durata totală a perioadelor de asigurare și de rezidență realizate înaintea producerii riscului conform legislațiilor tuturor statelor membre în cauză este mai mare decât perioada maximă impusă de legislația unuia dintre aceste state pentru a beneficia de o prestație completă, instituția competentă a respectivului stat ia în considerare această perioadă maximă în locul duratei totale a perioadelor realizate; această metodă de calcul nu trebuie să aibă ca rezultat obligația respectivei instituții de a plăti costul unei prestații mai mari decât prestația completă prevăzută de legislația pe care o aplică. Această dispoziție nu se aplică prestațiilor al căror cuantum nu depinde de durata asigurării;

(b)	procedura pentru luarea în considerare a perioadelor care se suprapun este stabilită în regulamentul de aplicare menționat la articolul 98;

(c)

în cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, prestațiile sunt calculate pe baza unor câștiguri medii, a unei contribuții medii, a unei majorări medii sau a relației existente, pe parcursul perioadelor de asigurare, între câștigurile brute ale persoanei interesate și câștigurile brute medii ale tuturor persoanelor asigurate, altele decât ucenicii, aceste cifre medii sau relații se stabilesc de către instituția competentă a statului respectiv, numai pe baza perioadelor de asigurare realizate în conformitate cu legislația statului respectiv sau a veniturilor brute primite de persoana respectivă numai pe parcursul acelor perioade;

(d)

în cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, prestațiile se calculează pe baza cuantumului veniturilor, contribuțiilor sau majorărilor, instituția competentă a statului stabilește veniturile, contribuțiile sau majorările care trebuie luate în considerare cu privire la perioadele de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre pe baza câștigurilor, contribuțiilor sau majorărilor medii înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(e)

în cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, prestațiile se calculează pe baza unor câștiguri forfetare sau a unui cuantum forfetar, instituțiile competente ale statului respectiv consideră câștigurile forfetare sau cuantumul forfetar care trebuie luat în considerare de acestea pentru perioadele de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislațiilor altor state membre ca fiind egale cu câștigurile forfetare sau cuantumul forfetar sau, dacă este cazul, cu media câștigurilor forfetare sau a cuantumului forfetar corespunzător perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

(f)

în cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, prestațiile sunt calculate pentru unele perioade pe baza cuantumului câștigurilor și pentru alte perioade pe baza câștigurilor forfetare sau a cuantumului forfetar, instituția competentă a statului respectiv ia în considerare, cu privire la perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislațiilor altor state membre, câștigurile sau cuantumurile fixe stabilite în conformitate cu dispozițiile menționate la litera (d) sau (e) sau, dacă este cazul, media acestor câștiguri sau cuantumuri fixe; dacă prestațiile sunt calculate pe baza câștigurilor forfetare sau a unui cuantum forfetar pentru toate perioadele realizate în temeiul legislației pe care o aplică, instituția competentă consideră câștigurile care trebuie avute în vedere cu privire la perioadele de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislațiilor altor state membre ca fiind egale cu câștigurile naționale corespunzătoare câștigurilor forfetare sau cuantumurilor forfetare;

(g)	în cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, prestațiile sunt calculate pe baza contribuțiilor medii, instituția competentă stabilește respectiva medie prin referire doar la perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației statului respectiv.

(2)   Dispozițiile legislației unui stat membru cu privire la revalorizarea factorilor luați în considerare pentru calculul prestațiilor se aplică, după caz, factorilor care trebuie luați în considerare de instituția competentă a statului respectiv, în conformitate cu alineatul (1), cu privire la perioadele de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre.

(3)   Dacă, în temeiul legislației unui stat membru, cuantumul prestațiilor este stabilit luându-se în considerare existența membrilor de familie, alții decât copiii, instituția competentă a statului respectiv ia, de asemenea, în considerare acei membri de familie ai persoanei respective care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și cum ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

(4)   Dacă legislația pe care o aplică instituția competentă a unui stat membru impune să se ia în considerare un salariu pentru calculul prestațiilor, în cazul în care s-au aplicat primul și al doilea paragraf al articolului 45 alineatul (6) și dacă, în acest stat membru, se iau în considerare pentru acordarea pensiilor numai perioadele de șomaj complet indemnizate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau prima teză a articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), instituția competentă a acelui stat membru acordă pensia pe baza salariului pe care l-a folosit ca referință pentru acordarea ajutorului de șomaj în conformitate cu legislația pe care o aplică.

Articolul 48 (11)

Perioadele de asigurare sau de rezidență mai mici de un an

(1)   Fără a aduce atingere articolului 46 alineatul (2), instituției unui stat membru nu i se impune să acorde prestații în temeiul perioadelor realizate conform legislației pe care o aplică și care sunt luate în considerare în momentul producerii riscului, dacă:

—	durata respectivelor perioade nu atinge un an și

—	luându-se în considerare numai aceste perioade, nu se dobândește nici un drept la prestație în temeiul dispozițiilor respectivei legislații.

(2)   Instituția competentă a fiecărui stat membru în cauză ia în considerare perioadele menționate la alineatul (1), în scopul aplicării articolului 46 alineatul (2), cu excepția litera (b).

(3)   Dacă efectul aplicării alineatului (1) ar fi să descarce toate instituțiile statelor membre respective de obligațiile lor, se acordă prestații exclusiv în temeiul legislației ultimului dintre acele state ale cărui condiții sunt îndeplinite, ca și cum toate perioadele de asigurare și rezidență realizate și luate în considerare în conformitate cu articolul 45 alineatele (1)–(4) ar fi fost îndeplinite în temeiul legislației statului respectiv.

Articolul 49 (11) (15)

Calcularea prestațiilor în cazul în care cel interesat nu îndeplinește simultan condițiile stabilite de toate legislațiile în temeiul cărora au fost realizate perioadele de asigurare sau de rezidență sau în cazul în care acesta a solicitat expres amânarea acordării prestațiilor de limită de vârstă

(1)   Dacă, la un anumit moment, persoana interesată nu îndeplinește condițiile stabilite pentru acordarea prestațiilor de toate legislațiile statelor membre cărora li s-a supus, luând în considerare, dacă este cazul, articolul 45 și/sau articolul 40 alineatul (3), dar îndeplinește condițiile sau numai una sau câteva dintre acestea, se aplică următoarele dispoziții:

(a)	fiecare instituție competentă care aplică o legislație ale cărei condiții sunt îndeplinite calculează cuantumul prestației datorate, în conformitate cu articolul 46;

(b)

cu toate acestea: (i) dacă persoana respectivă îndeplinește condițiile a cel puțin două legislații fără să recurgă la perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislațiilor ale căror condiții nu sunt îndeplinite, aceste perioade nu sunt luate în considerare în sensul articolului 46 alineatul (2), cu excepția cazului în care, luând în considerare respectivele perioade, este posibil să se stabilească un cuantum mai mare al prestației; (ii) dacă persoana respectivă îndeplinește condițiile unei legislații fără să recurgă la perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislațiilor ale căror condiții nu sunt îndeplinite, cuantumul prestației datorate se calculează, în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (i), numai în conformitate cu dispozițiile legislației ale cărei condiții sunt îndeplinite, luându-se în considerare perioadele realizate numai în temeiul acelei legislații, cu excepția cazului în care luarea în considerare a perioadelor realizate în temeiul legislațiilor ale căror condiții nu sunt îndeplinite face posibil, în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), să se stabilească un cuantum mai mare al prestației.

Dispozițiile prezentului alineat se aplică mutatis mutandis în cazul în care persoana în cauză a solicitat expres amânarea acordării prestațiilor de limită de vârstă, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) a doua teză.

(2)   Prestația sau prestațiile acordate în temeiul uneia sau mai multor legislații în cauză, în cazul menționat la alineatul (1), se recalculează automat în conformitate cu articolul 46, pe măsură ce condițiile impuse de una sau mai multe dintre celelalte legislații la care persoana respectivă a fost supusă sunt îndeplinite, luând în considerare, unde este cazul, articolul 45 și luând în considerare încă o dată, unde este cazul, alineatul (1). Prezentul alineat se aplică mutatis mutandis în cazul în care o persoană solicită acordarea prestațiilor de limită de vârstă dobândite în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre care fuseseră suspendate până la acea dată, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) a doua teză.

(3)   Se efectuează automat o recalculare în conformitate cu alineatul (1) fără a aduce atingere articolului 40 alineatul (2), în cazul în care condițiile impuse de una sau mai multe legislații în cauză nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 50 (11)

Acordarea unui supliment în cazul în care totalul prestațiilor datorate în temeiul legislațiilor diferitelor state membre nu atinge minimul prevăzut de legislația statului pe al cărui teritoriu are reședința beneficiarul

Unui beneficiar de prestații căruia i se aplică prezentul capitol nu i se poate acorda o prestație, în statul pe al cărui teritoriu are reședința și în temeiul legislației căreia îi este datorată o prestație, care este mai mică decât prestația minimă stabilită de respectiva legislație pentru o perioadă de asigurare sau de rezidență egală cu toate perioadele de asigurare sau de rezidență luate în considerare pentru plată în conformitate cu articolele precedente. Instituția competentă a statului respectiv îi plătește, dacă este necesar, pe parcursul perioadei de rezidență pe teritoriul său, un supliment egal cu diferența între totalul prestațiilor datorate conform prezentului capitol și cuantumul prestației minime.

Articolul 51 (11)

Revalorizarea și recalcularea prestațiilor

(1)   Dacă, din cauza unei creșteri a costului vieții sau a modificării nivelului salariilor sau din alte motive de adaptare, prestațiile statelor în cauză sunt modificate cu un procentaj sau cuantum fix, acest procentaj sau cuantum trebuie aplicat direct prestațiilor stabilite conform articolului 46, fără a fi necesară o recalculare în conformitate cu respectivul articol.

(2)   Pe de altă parte, dacă metoda de stabilire a prestațiilor sau regulile de calculare a prestațiilor trebuie modificate, se efectuează o recalculare în conformitate cu articolul 46.

CAPITOLUL 4

ACCIDENTELE DE MUNCĂ ȘI BOLILE PROFESIONALE

Secțiunea 1

Dreptul la prestații

Articolul 52

Reședința într-un stat membru, altul decât statul competent. Reguli generale

Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă care suferă un accident de muncă sau contractează o boală profesională și care are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, beneficiază în statul în care are reședința de:

(a)	prestații în natură acordate în numele instituției competente de instituțiile de la locul său de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care aceasta o aplică ca și cum ar fi asigurat la aceasta;

(b)

prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția de la locul de reședință, aceste prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție pe seama celei dintâi, în conformitate cu legislația statului competent.

Articolul 53

Lucrătorii frontalieri – Regulă specială

Un lucrător frontalier poate, de asemenea, să obțină prestații pe teritoriul statului competent. Aceste prestații se acordă de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, ca și cum persoana respectivă ar avea reședința acolo.

Articolul 54

Șederea sau transferul de reședință în statul competent

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, menționat la articolul 52 și care locuiește pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, chiar dacă a beneficiat deja de prestații înaintea sejurului său. Cu toate acestea, prezenta dispoziție nu se aplică lucrătorilor frontalieri.

(2)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, menționat la articolul 52 și care își transferă reședința pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului respectiv, chiar dacă a beneficiat deja de prestații înaintea transferului de reședință.

Articolul 55

Șederea în afara statului competent. Revenirea sau transferul de reședință în alt stat membru după producerea accidentului sau contractarea unei boli profesionale. Necesitatea de deplasare în alt stat membru pentru a primi tratament adecvat

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă care suferă un accident de muncă sau contractează o boală profesională și:

(a)	care locuiește pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent sau

(b)	care, după ce a dobândit dreptul la prestații plătibile de instituția competentă, este autorizat de respectiva instituție să revină pe teritoriul statului membru în care are reședința sau să-și transfere domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru sau

(c)	care este autorizat de instituția competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi tratamentul adecvat stării sale

are dreptul:

(i)

la prestații în natură acordate pe seama instituției competente de instituția locului de ședere sau de reședință în conformitate cu dispozițiile legislației aplicate de respectiva instituție, ca și cum ar fi asigurat la aceasta, perioada pe parcursul căreia se acordă prestațiile fiind reglementată, cu toate acestea, de legislația statului competent;

(ii)

la prestații în numerar acordate de instituția competentă în conformitate cu legislația pe care o aplică. Cu toate acestea, prin acord între instituția competentă și instituția locului de ședere sau de reședință, respectivele prestații pot fi acordate de cea din urmă instituție pe seama celei dintâi, în conformitate cu legislația statului competent.

(2)   Autorizația solicitată în temeiul alineatului (1) litera (b) poate fi refuzată numai dacă se stabilește că deplasarea persoanei respective ar aduce atingere stării sale de sănătate sau administrării tratamentului medical.

Autorizația solicitată în temeiul alineatului (1) litera (c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul în cauză nu-i poate fi administrat persoanei respective pe teritoriul statului membru în care are reședința.

Articolul 56

Accidente în cursul deplasării

Un accident în cursul deplasării care se produce pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, se consideră a se fi produs pe teritoriul statului competent.

Articolul 57 (7)

Prestații pentru o boală profesională în cazul în care cel interesat a fost expus aceluiași risc în mai multe state membre

(1)   În cazul în care o persoană care a contractat o boală profesională a desfășurat, în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, o activitate susceptibilă, prin natura ei, de a cauza respectiva boală, prestațiile pe care aceasta sau urmașii acesteia le pot solicita sunt acordate exclusiv în temeiul legislației ultimului dintre aceste state, ale cărei condiții sunt îndeplinite, luând în considerare, după caz, alineatele (2)–(5).

(2)   Dacă, în temeiul legislației unui stat membru, acordarea de prestații cu privire la o boală profesională este sub rezerva condiției ca boala respectivă să fi fost diagnosticată pentru prima dată pe teritoriul său, o astfel de condiție se consideră îndeplinită dacă boala a fost diagnosticată pentru prima dată pe teritoriul unui alt stat membru.

(3)   Dacă, în temeiul legislației unui stat membru, acordarea de prestații cu privire la o boală profesională este subordonată condiției ca boala respectivă să fi fost constatată într-un termen determinat după încetarea ultimei activități susceptibile de a cauza o astfel de boală, instituția competentă a statului respectiv, în momentul verificării datei la care o astfel de activitate a fost desfășurată, ia în considerare, în măsura necesară, activitățile similare desfășurate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost desfășurate în temeiul legislației primului stat.

(4)   Dacă, în temeiul legislației unui stat membru, acordarea de prestații cu privire la o boală profesională este subordonată condiției ca activitatea susceptibilă de producerea bolii respective să fi fost desfășurată pentru o anumită perioadă, instituția competentă a statului ia în considerare, în măsura necesară, perioadele pe parcursul cărora o astfel de activitate a fost desfășurată în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost desfășurate în temeiul legislației primului stat.

(5)   În cazuri de pneumoconioză sclerogenă, costul prestațiilor în numerar, inclusiv indemnizațiile, se repartizează între instituțiile competente ale statelor membre pe ale căror teritorii persoana respectivă a exercitat o activitate susceptibilă de producerea bolii. Această repartizare se efectuează pe baza raportului dintre durata perioadelor de asigurare de limită de vârstă sau de rezidență menționate la articolul 45 alineatul (1), realizate în temeiul legislației fiecărui stat, și durata totală a perioadelor de asigurare de limită de vârstă sau de rezidență realizate în temeiul legislației tuturor statelor, la datele la care au început prestațiile.

(6)   Consiliul stabilește în unanimitate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, bolile profesionale la care sunt extinse dispozițiile alineatului (5).

Articolul 58

Calcularea prestațiilor în numerar

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede ca prestațiile în numerar să se calculeze pe baza câștigurilor medii stabilește aceste câștiguri medii exclusiv în funcție de câștigurile constatate pe durata perioadelor realizate în temeiul respectivei legislații.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede ca prestațiile în numerar să se calculeze pe baza câștigurilor forfetare ia în considerare exclusiv câștigurile forfetare sau, după caz, media câștigurilor forfetare pentru perioadele realizate în temeiul respectivei legislații.

(3)   Instituția competentă a unui stat membru conform legislației căruia cuantumul prestațiilor în numerar diferă în funcție de numărul membrilor de familie ia, de asemenea, în considerare membrii de familie ai persoanei respective care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și cum ar avea reședința pe teritoriul statului competent.

Articolul 59

Costurile transportului unei persoane care a suferit un accident de muncă sau care suferă de o boală profesională

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede acoperirea costurilor de transport al unei persoane care a suferit un accident de muncă sau suferă de o boală profesională, fie până la locul său de reședință, fie până la spital, suportă aceste costuri până la locul corespunzător de pe teritoriul unui alt stat membru unde persoana are reședința, cu condiția ca respectiva instituție să acorde o autorizație prealabilă pentru un astfel de transport, luând în considerare, în mod corespunzător, motivele care îl justifică. O astfel de autorizație nu este necesară în cazul unui lucrător frontalier.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede acoperirea costurilor pentru transportarea corpului unei persoane care a murit într-un accident de muncă până la locul de înmormântare suportă, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, aceste costuri până la locul corespunzător de pe teritoriul unui alt stat membru, unde persoana a avut reședința la data accidentului.

Secțiunea 2

Agravarea unei boli profesionale pentru care a fost acordată prestația

Articolul 60 (7) (11)

(1)   În cazul agravării unei boli profesionale pentru care un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă a beneficiat sau beneficiază de prestații în temeiul legislației unui stat membru, se aplică următoarele reguli:

(a)

dacă persoana în cauză, în perioada în care a beneficiat de prestații, nu a desfășurat o activitate conform legislației unui alt stat membru susceptibilă de producerea sau agravarea bolii respective, instituția competentă a primului stat membru este obligată să suporte costul prestațiilor în temeiul dispozițiilor legislației pe care o aplică, luând în considerare agravarea;

(b)

dacă persoana în cauză, în perioada în care a beneficiat de prestații, a desfășurat o astfel de activitate conform legislației unui alt stat membru, instituția competentă a primului stat membru este obligată să suporte costul prestațiilor în temeiul legislației pe care o aplică, fără a lua în considerare agravarea. Instituția competentă a celui de al doilea stat membru acordă un supliment persoanei respective, al cărui cuantum este egal cu diferența între cuantumul prestațiilor datorate după agravare și cuantumul care ar fi fost datorat înaintea agravării, în temeiul legislației pe care o aplică, dacă boala respectivă ar fi survenit sub incidența legislației respectivului stat membru;

(c)

dacă, în cazul menționat la litera (b), un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă care suferă de pneumoconioză sclerogenă sau de o boală stabilită conform articolului 57 alineatul (6) nu este îndreptățită să primească prestații în temeiul legislației unui al doilea stat membru, instituția competentă a primului stat membru este obligată să acorde prestații în temeiul legislației pe care o aplică, luând în considerare agravarea. Instituția competentă a celui de al doilea stat membru suportă, cu toate acestea, costul diferenței dintre cuantumul prestațiilor în numerar, inclusiv indemnizațiile, datorate de instituția competentă a primului stat membru, luând în considerare agravarea, și cuantumul prestațiilor corespunzătoare care au fost datorate înainte de agravare;

(d)	dispozițiile cu privire la reducere, suspendare sau retragere stabilite de legislația unui stat membru nu se aplică persoanelor care beneficiază de prestații acordate de instituțiile a două state membre, în conformitate cu litera (b).

(2)   În cazul în care agravarea unei boli profesionale conduce la aplicarea dispozițiilor articolului 57 alineatul (5), se aplică următoarele dispoziții:

(a)	instituția competentă care a acordat prestațiile în conformitate cu dispozițiile articolului 57 alineatul (1) este obligată să acorde prestații în temeiul legislației pe care o aplică, luând în considerare agravarea;

(b)

costul prestațiilor în numerar, inclusiv indemnizațiile, continuă să fie distribuit între instituțiile care au împărțit costurile prestațiilor anterioare, în conformitate cu dispozițiile articolului 57 alineatul (5). Cu toate acestea, în cazul în care persoana a desfășurat din nou o activitate susceptibilă de producerea sau agravarea bolii profesionale respective, fie conform legislației unuia dintre statele membre în care a desfășurat deja o activitate de aceeași natură, fie conform legislației unui alt stat membru, instituția competentă a acelui stat suportă costul diferenței dintre cuantumul prestațiilor datorate, luând în considerare agravarea, și cuantumul prestațiilor datorate anterior agravării.

Secțiunea 3

Dispoziții diverse

Articolul 61

Reguli pentru luarea în considerare a particularităților anumitor legislații

(1)   Dacă nu există o asigurare pentru accidente de muncă sau boli profesionale pe teritoriul statului membru în care persoana respectivă se află sau dacă o astfel de asigurare există, dar nu există o instituție responsabilă pentru acordarea prestațiilor în natură, aceste prestații se acordă de instituția de la locul de ședere sau reședință, care este responsabilă pentru acordarea prestațiilor în natură în caz de boală.

(2)   În cazul în care legislația statului competent condiționează acordarea prestațiilor în natură complet gratuite de utilizarea serviciului medical organizat de angajator, prestațiile în natură acordate în cazurile menționate la articolul 52 și articolul 55 alineatul (1) sunt considerate a fi fost acordate de un astfel de serviciu medical.

(3)   În cazul în care legislația statului competent include un regim referitor la obligațiile angajatorului, prestațiile în natură acordate în cazul menționat la articolul 52 și articolul 55 alineatul (1) sunt considerate a fi fost acordate la solicitarea instituției competente.

(4)   În cazul în care regimul statului competent referitor la compensarea pentru accidente de muncă nu este unul de asigurare obligatorie, prestațiile în natură se acordă direct de angajator sau de asiguratorul subrogat.

(5)   În cazul în care legislația unui stat membru prevede în mod expres sau implicit că accidentele de muncă sau bolile profesionale care au survenit sau au fost confirmate anterior se iau în considerare pentru evaluarea gradului de incapacitate, stabilirea unui drept la orice prestație sau determinarea cuantumului prestației, instituția competentă a respectivului stat membru ia, de asemenea, în considerare accidentele de muncă sau bolile profesionale care au survenit sau au fost anterior confirmate conform legislației unui alt stat membru, ca și cum ar fi survenit sau ar fi fost confirmate conform legislației pe care o aplică.

(6)   În cazul în care legislația unui stat membru prevede în mod expres sau implicit că accidentele de muncă sau bolile profesionale care au survenit sau au fost confirmate ulterior se iau în considerare pentru evaluarea gradului de incapacitate, stabilirea dreptului la orice prestație sau determinarea cuantumului unei astfel de prestații, instituția competentă a respectivului stat membru ia, de asemenea, în considerare accidentele de muncă sau bolile profesionale care au survenit sau au fost confirmate ulterior conform legislației unui alt stat membru, ca și cum ar fi survenit sau ar fi fost confirmate conform legislației pe care o aplică, numai dacă:

1.	nu este datorată nici o compensație cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională care a survenit sau a fost anterior confirmată conform legislației pe care o aplică și

2.

făra a se aduce atingere dispozițiilor articolului 5, nu este datorată nici o compensație în temeiul legislației celuilalt stat membru în cadrul căreia accidentul de muncă sau boala profesională a survenit sau a fost ulterior confirmată pentru respectivul accident de muncă sau respectiva boală profesională.

Articolul 62

Regimul aplicabil în cazul în care există mai multe regimuri în țara de ședere sau de reședință – Durata maximă a prestațiilor

(1)   Dacă legislația țării de ședere sau de reședință are mai multe regimuri de asigurare, dispozițiile aplicabile lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente, care intră sub incidența articolului 52 sau 55 alineatul (1), sunt acelea ale regimului pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică. Cu toate acestea, dacă respectiva legislație include un regim special pentru lucrătorii din mine și întreprinderi similare, acestei categorii de lucrători i se aplică dispozițiile respectivului regim în cazul în care instituția locului de ședere sau de reședință către care aceștia își înaintează cererea este competentă să aplice regimul respectiv.

(2)   Dacă legislația unui stat membru stabilește o perioadă maximă pe parcursul căreia pot fi acordate prestații, instituția care aplică respectiva legislație poate lua în considerare orice perioadă pe parcursul căreia prestațiile au fost deja acordate de instituția unui alt stat membru.

Secțiunea 4

Rambursări între instituții

Articolul 63

(1)   Instituția competentă este obligată să ramburseze cuantumul prestațiilor în natură acordate pe seama sa, în conformitate cu dispozițiile articolului 52 și articolului 55 alineatul (1).

(2)   Rambursările menționate la alineatul (1) se stabilesc și se efectuează în conformitate cu procedurile stabilite de regulamentul de aplicare menționat la articolul 98, pe baza prezentării documentelor privind cheltuielile efective.

(3)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state pot prevedea alte metode de rambursare sau pot renunța la rambursarea între instituțiile care intră în competența acestora.

CAPITOLUL 5

AJUTOARELE DE DECES

Articolul 64

Cumularea perioadelor de asigurare sau de rezidență

Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la ajutor de deces de realizarea perioadelor de asigurare sau de rezidență ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost realizate conform legislației pe care o aplică.

Articolul 65

Dreptul la ajutoare în cazul în care survine decesul sau beneficiarul are reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazul în care un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă, un titular sau un solicitant al unei pensii sau indemnizații, sau un membru de familie decedează pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, se consideră că decesul a survenit pe teritoriul statului competent.

(2)   Instituția competentă este obligată să acorde ajutoarele de deces datorate în temeiul legislației pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică, de asemenea, în cazul în care decesul este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale.

Articolul 66

Acordarea de prestații în cazul decesului unui titular de pensii sau indemnizații care a avut reședința într-un stat membru, altul decât acela în care se găsește instituția responsabilă pentru acordarea prestațiilor în natură

În cazul decesului titularului unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui stat membru, sau al unor pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislațiilor a două sau mai multe state membre, dacă un astfel de titular a avut reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât acela în care se găsește instituția responsabilă pentru acordarea prestațiilor în natură în temeiul dispozițiilor articolului 28, ajutoarele de deces datorate în temeiul legislației aplicate de respectiva instituție se acordă de această instituție pe propria cheltuială, ca și cum, în momentul decesului, titularul ar fi avut reședința pe teritoriul statului membru pe teritoriul căruia se găsește această instituție.

Dispozițiile alineatului anterior se aplică prin analogie membrilor de familie ai unui titular al unei pensii sau indemnizații.

CAPITOLUL 6

AJUTOARE DE ȘOMAJ

Secțiunea 1

Dispoziții comune

Articolul 67

Cumularea perioadelor de asigurare sau activitate salariată

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau activitate realizate ca lucrător salariat, în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost perioade de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică, cu condiția ca perioadele de activitate să fi fost, cu toate acestea, considerate ca perioade de asigurare în cazul în care ar fi fost realizate în temeiul acelei legislații.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de activitate ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare sau activitate realizate ca lucrător salariat, în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost perioade de activitate realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

(3)   Cu excepția cazurilor menționate la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii), aplicarea dispozițiilor alineatelor (1) și (2) se face sub rezerva condiției ca persoana respectivă să fi realizat ultima dată:

—	în cazul alineatului (1), perioade de asigurare;

—	în cazul alineatului (2), perioade de activitate salariată,

în conformitate cu dispozițiile legislației în temeiul căreia sunt solicitate prestațiile.

(4)   În cazul în care durata perioadei pe parcursul căreia pot fi acordate prestații depinde de durata perioadelor de asigurare sau activitate salariată, se aplică dispozițiile alineatul (1) sau (2), după caz.

Articolul 68

Calcularea prestațiilor

(1)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile ar trebui calculate pe baza cuantumului salariului anterior ia exclusiv în considerare salariul primit de persoana în cauză pentru ultima sa activitate pe teritoriul statului respectiv. Cu toate acestea, dacă persoana respectivă și-a desfășurat ultima activitate pe acel teritoriu mai puțin de patru săptămâni, prestațiile se calculează pe baza salariului normal corespunzând, în locul în care șomerul are reședința sau locuiește, unei activități echivalente sau similare ultimei sale activități pe teritoriul unui alt stat membru.

(2)   Instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile variază în funcție de numărul membrilor de familie ia, de asemenea, în considerare membrii de familie ai persoanei în cauză care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, ca și cum ar avea reședința pe teritoriul statului competent. Această dispoziție nu se aplică dacă, în țara de reședință a membrilor de familie, o altă persoană are dreptul la prestații de șomaj pentru a căror calculare sunt luați în considerare membrii de familie.

Secțiunea 2

Șomeri care se deplasează într-un stat membru, altul decât statul competent

Articolul 69

Condiții și limite pentru menținerea dreptului la prestații

(1)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă care este în șomaj complet și care îndeplinește condițiile legislației unui stat membru pentru a avea dreptul la prestații și care se deplasează într-unul sau mai multe alte state membre în vederea căutării unui loc de muncă își păstrează dreptul la astfel de prestații conform următoarelor condiții și în următoarele limite:

(a)

înaintea plecării, el trebuie să fi fost înregistrat ca solicitant al unui loc de muncă și să fi rămas la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă ale statului competent timp de cel puțin patru săptămâni după intrarea în șomaj; cu toate acestea, serviciile sau instituțiile competente pot autoriza plecarea sa înaintea expirării acestui termen;

(b)

el trebuie să se înregistreze ca persoană în căutarea unui loc de muncă la birourile de ocupare a forței de muncă ale fiecărui stat membru în care se deplasează și să se supună procedurii de control organizată de acestea; această condiție se consideră îndeplinită pentru perioada anterioară înregistrării dacă persoana în cauză s-a înregistrat în termen de șapte zile de la data la care a încetat să fie la dispoziția birourilor de ocupare a forței de muncă ale statului din care a plecat; în cazuri excepționale, acest termen poate fi prorogat de birourile sau instituțiile competente;

(c)

dreptul la prestații continuă să existe pentru o perioadă maximă de trei luni de la data la care persoana în cauză a încetat să fie la dispoziția birourilor de ocupare a forței de muncă ale statului pe care l-a părăsit, cu condiția ca durata totală de acordare a prestațiilor să nu depășească durata perioadei de prestații la care era îndreptățit conform legislației statului respectiv. In plus, în cazul unui lucrător sezonier, o astfel de durată este limitată la perioada rămasă până la finele sezonului pentru care a fost angajat.

(2)   Dacă persoana în cauză revine în statul competent înaintea expirării perioadei pe parcursul căreia are dreptul la prestații, conform dispozițiilor alineatului (1) litera (c), aceasta continuă să aibă dreptul la prestații în temeiul legislației statului respectiv; persoana pierde orice drept la prestații în temeiul legislației statului competent dacă nu revine înaintea expirării respectivei perioade. In cazuri excepționale, această limită de timp poate fi prelungită de birourile sau instituțiile competente.

(3)   Dispozițiile alineatului (1) pot fi invocate numai o singură dată între două perioade de activitate salariată.

(4)   În cazul în care statul competent este Belgia, șomerul care revine după expirarea termenului de trei luni prevăzute la alineatul (1) litera (c) nu redobândește dreptul la prestații în țara respectivă decât după ce a desfășurat acolo o activitate salariată pentru o perioadă de cel puțin trei luni.

Articolul 70

Acordarea de prestații și rambursări

(1)   În cazurile menționate la articolul 69 alineatul (1), prestațiile se acordă de instituția fiecărui stat în care șomerul se deplasează în căutarea unui loc de muncă.

Instituția competentă a statului membru sub incidența legislației căruia s-a aflat lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă în cursul ultimei sale activități este obligată să ramburseze cuantumul prestațiilor.

(2)   Rambursările menționate la alineatul (1) se stabilesc și se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută de regulamentul de aplicare menționat la articolul 98, pe baza prezentării documentelor cu privire la cheltuielile efective, sau prin plăți forfetare.

(3)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state pot prevedea alte metode de rambursare sau plată sau pot renunța la toate rambursările între instituțiile care intră în competența acestora.

Secțiunea 3

Șomeri care, pe durata desfășurării ultimei lor activități, au avut reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

Articolul 71

(1)   Lucrătorul salariat aflat în șomaj și care, pe durata ultimei sale activități, avea reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, beneficiază de prestații în conformitate cu următoarele dispoziții:

(a)

(i) lucrătorul frontalier aflat în șomaj parțial sau intermitent la întreprinderea care l-a angajat primește prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent ca și cum ar avea reședința pe teritoriul acelui stat; aceste prestații se acordă de instituția competentă; (ii) lucrătorul frontalier aflat în șomaj total beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința, ca și cum ar fi fost supus acelei legislații pe parcursul desfășurării ultimei sale activități; aceste prestații se acordă de instituția de la locul de domiciliu, pe propria cheltuială a acesteia;

(b)

(i) lucrătorul salariat, altul decât lucrătorul frontalier, aflat în șomaj parțial, intermitent sau total și care rămâne la dispoziția angajatorului său sau a birourilor de ocupare a forței de muncă pe teritoriul statului competent, beneficiază de prestații în conformitate cu dispozițiile legislației acestui stat, ca și cum ar avea reședința pe teritoriul acestuia; aceste prestații se acordă de instituția competentă; (ii) lucrătorul salariat, altul decât un lucrător frontalier, aflat în șomaj complet și care se pune la dispoziția birourilor de ocupare a forței de muncă pe teritoriul statului membru unde are reședința sau care revine pe acel teritoriu, beneficiază de prestații în conformitate cu legislația statului respectiv, ca și cum și-ar fi desfășurat ultima activitate acolo; instituția de la locul de reședință acordă astfel de prestații pe propria cheltuială. Cu toate acestea, dacă un asemenea lucrător salariat a dobândit dreptul la prestații pe cheltuiala instituției competente a statului membru la a cărui legislație a fost supus ultima dată, acesta beneficiază de prestații în temeiul dispozițiilor articolului 69. Acordarea de prestații în temeiul legislației statului de la locul de reședință se suspendă pentru orice perioadă pe parcursul căreia șomerul poate, în temeiul dispozițiilor articolului 69, să pretindă prestațiile în temeiul legislației căreia i s-a supus ultima dată.

(2)   Un șomer nu poate pretinde prestații în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința atât timp cât are dreptul la prestații în temeiul dispozițiilor alineatului (1) litera (a) punctul (i) sau litera (b) punctul (i).

CAPITOLUL 7 (8)

PRESTAȚIILE FAMILIALE

Articolul 72 (8)

Cumularea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă

În cazul în care legislația unui stat membru condiționează dobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare, activitate salariată sau activitate independentă, instituția competentă a acelui stat ia în considerare în acest scop, în măsura necesară, perioadele de asigurare, activitate salariată sau activitate independentă realizate în orice alt stat membru, ca și cum ar fi perioade realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

Articolul 72a (9) (14)

Lucrătorii salariați aflați în șomaj complet

Lucrătorul salariat aflat în șomaj complet și căruia i se aplică articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau litera (b) punctul (ii) prima teză beneficiază pentru membrii săi de familie care au reședința pe teritoriul aceluiași stat membru de prestații familiale în conformitate cu legislația statului, ca și cum ar fi fost supus acelei legislații pe durata desfășurării ultimei sale activități salariate, luându-se în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 72. Aceste prestații se acordă de și pe cheltuiala instituției de la locul de reședință.

În cazul în care respectiva instituție aplică o legislație care prevede rețineri de contribuții în sarcina șomerilor pentru acoperirea prestațiilor familiale, aceasta este autorizată să opereze aceste rețineri în conformitate cu dispozițiile legislației sale.

Articolul 73 (8)

Lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente ai căror membri de familie au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă aflat sub incidența legislației unui stat membru are dreptul, în ceea ce privește membrii de familie care au reședința într-un alt stat membru, la prestațiile familiale prevăzute de legislația primului stat, ca și cum ar avea reședința în acel stat, sub rezerva dispozițiilor anexei VI.

Articolul 74 (8)

Șomeri ai căror membri de familie au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă aflat în șomaj și care beneficiază de prestații de șomaj în temeiul legislației unui stat membru are dreptul, în ceea ce privește membrii de familie care au reședința într-un alt stat membru, la prestațiile familiale prevăzute de legislația primului stat, ca și cum ar avea reședința în acel stat, sub rezerva dispozițiilor anexei VI.

Articolul 75 (8)

Acordarea prestațiilor

(1)   Prestațiile familiale se acordă, în cazurile menționate la articolul 73, de instituția competentă a statului sub incidența legislației căruia se află lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă și, în cazurile menționate la articolul 74, de instituția competentă a statului în temeiul legislației căruia lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă aflat în șomaj beneficiază de prestații de șomaj. Acestea se acordă în conformitate cu dispozițiile aplicate de aceste instituții, indiferent dacă persoana fizică sau juridică căreia i se plătesc aceste prestații are reședința, locuiește sau are sediul pe teritoriul statului competent sau pe acela al altui stat membru.

(2)   Cu toate acestea, dacă prestațiile familiale nu sunt utilizate de persoana căreia ar trebui să-i fie acordate pentru întreținerea membrilor de familie, instituția competentă acordă respectivele prestații, cu efect liberatoriu, persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii de familie, la solicitarea și prin intermediul instituției de la locul lor de reședință sau al instituției desemnate sau al organismului numit în acest scop de autoritatea competentă a țării lor de reședință.

(3)   Două sau mai multe state membre pot conveni, în conformitate cu dispozițiile articolului 8, ca instituția competentă să acorde prestațiile familiale, datorate în temeiul legislației acestor state sau a unuia dintre aceste state, persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii de familie, fie direct, fie prin intermediul instituției de la locul lor de reședință.

Articolul 76 (8)

Reguli de prioritate în cazul cumulului drepturilor la prestații familiale în temeiul legislației statului competent și în temeiul legislației statului membru de reședință al membrilor de familie

(1)   În cazul în care, pe durata aceleiași perioade, pentru același membru de familie și în temeiul desfășurării unei activități profesionale, prestațiile familiale sunt prevăzute de legislația statului membru pe al cărui teritoriu membrii de familie au reședința, dreptul la prestații familiale datorate în conformitate cu legislația unui alt stat membru, dacă este cazul în temeiul articolului 73 sau 74, se suspendă până la cuantumul prevăzut de legislația primului stat membru.

(2)   Dacă o cerere pentru prestații nu este făcută în statele membre pe al căror teritoriu au domiciliul membrii de familie, instituția competentă a celuilalt stat membru poate aplica dispozițiile alineatului (1), ca și cum prestațiile ar fi acordate în primul stat membru.

CAPITOLUL 8

PRESTAȚIILE PENTRU COPIII AFLAȚI ÎN ÎNTREȚINEREA TITULARILOR DE PENSII SAU DE INDEMNIZAȚII ȘI PENTRU ORFANI

Articolul 77

Copiii aflați în întreținerea titularilor de pensii sau indemnizații

(1)   Termenul „prestații”, în sensul prezentului articol, desemnează alocațiile familiale pentru titularii unei pensii sau indemnizații pentru limită de vârstă, invaliditate sau accident de muncă sau boală profesională, precum și majorările sau suplimentele la aceste pensii sau indemnizații prevăzute pentru copiii acestor titulari, cu excepția suplimentelor acordate în temeiul asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale.

(2)   Prestațiile se acordă în conformitate cu următoarele reguli, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu titularul pensiei sau indemnizației sau copiii au reședința:

(a)	unui titular al unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației unui singur stat membru, în conformitate cu legislația statului membru competent pentru acordarea pensiei sau indemnizației;

(b)

unui titular al unei pensii sau indemnizații datorate în temeiul legislației mai multor state membre: (i) în conformitate cu legislația oricăruia dintre aceste state în care are reședința, cu condiția ca, luând în considerare, după caz, dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), un drept la una dintre prestațiile menționate la alineatul (1) să fie dobândit în temeiul legislației statului respectiv sau (ii) în alte cazuri, în conformitate cu legislația statului membru căreia i s-a supus pentru cea mai mare perioadă, cu condiția ca, luând în considerare, după caz, dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), un drept la una dintre prestațiile menționate la alineatul (1) să fie dobândit în temeiul acestei legislații; dacă nici un drept la prestații nu este dobândit în temeiul acestei legislații, condițiile pentru dobândirea unui astfel de drept în temeiul legislațiilor celorlalte state membre în cauză sunt examinate în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației acelor state membre.

Articolul 78

Orfanii

(1)   Termenul „prestații”, în sensul prezentului articol, înseamnă alocațiile familiale și, după caz, alocațiile suplimentare sau speciale pentru orfani, precum și pensiile sau indemnizațiile pentru orfani, cu excepția indemnizațiilor pentru orfani acordate în temeiul asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale.

(2)   Prestațiile pentru orfani se acordă în conformitate cu următoarele reguli, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu orfanul sau persoana fizică sau juridică care îl întreține efectiv are reședința:

(a)	pentru orfanul unui lucrător salariat sau al unui lucrător care a desfășurat o activitate independentă decedat după ce s-a aflat sub incidența legislației unui stat membru, numai în conformitate cu legislația statului respectiv;

(b)

pentru orfanul unui lucrător salariat sau al unui lucrător care a desfășurat o activitate independentă decedat după ce s-a aflat sub incidența legislației mai multor state membre: (i) în conformitate cu legislația statului membru pe al cărui teritoriu orfanul are reședința, cu condiția ca, luând în considerare, după caz, dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), dreptul la una dintre prestațiile menționate la alineatul (1) să fie dobândit în temeiul legislației statului respectiv; (ii) în alte cazuri, în conformitate cu legislația statului membru căreia i s-a supus decedatul pentru cea mai mare perioadă, cu condiția ca, luând în considerare, după caz, dispozițiile articolului 79 alineatul (1) litera (a), dreptul la una dintre prestațiile menționate la alineatul (1) să fie dobândit în temeiul legislației statului respectiv; dacă nici un drept nu este dobândit în temeiul acelei legislații, condițiile pentru dobândirea unui astfel de drept în temeiul legislațiilor celorlalte state membre sunt examinate în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislației acelor state membre.

Cu toate acestea, legislația statului membru aplicabilă cu privire la acordarea prestațiilor menționate la articolul 77 pentru copiii unui titular de pensii sau indemnizații continuă să se aplice după decesul titularului în ceea ce privește acordarea prestațiilor pentru orfanii săi.

Articolul 79 (7)

Dispoziții comune privind prestațiile pentru copiii aflați în întreținerea titularilor de pensii sau indemnizații și pentru orfani

(1)   Prestațiile, în sensul articolelor 77 și 78, se acordă, în conformitate cu legislația stabilită prin punerea în aplicare a dispozițiilor respectivelor articole, de către instituția responsabilă pentru aplicarea acestei legislații și pe cheltuiala acesteia, ca și cum titularul pensiilor sau indemnizațiilor sau persoana decedată s-ar fi supus numai legislației statului competent.

Cu toate acestea:

(a)

dacă legislația respectivă prevede că dobândirea, menținerea sau redobândirea dreptului la prestații depinde de durata perioadelor de asigurare, activitate salariată, activitate independentă sau rezidență, această durată este stabilită luând în considerare, dacă este cazul, dispozițiile articolului 45 sau, după caz, ale articolului 72;

(b)	dacă respectiva legislație prevede calcularea cuantumului prestațiilor pe baza cuantumului pensiilor sau a duratei perioadelor de asigurare, cuantumul acestor prestații se calculează pe baza cuantumului teoretic stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul (2).

(2)   În cazul în care efectul aplicării regulii stabilite la articolul 77 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) sau 78 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) ar face ca mai multe state membre să devină competente, durata perioadelor fiind egală, prestațiile în sensul articolului 77 sau 78, după caz, se acordă în conformitate cu legislația statelor membre căreia i s-a supus ultima dată titularul sau persoana decedată.

(3)   Dreptul la prestații datorate fie în temeiul unei legislații naționale, fie în temeiul dispozițiilor alineatului (2) și în temeiul articolelor 77 și 78 se suspendă dacă copiii dobândesc dreptul la prestații familiale sau alocații familiale în temeiul legislației unui stat membru ca urmare a desfășurării unei activități profesionale sau comerciale. În acest caz, persoanele interesate se consideră ca fiind membri de familie ai unui lucrător salariat sau ai unui lucrător care desfășoară o activitate independentă.

TITLUL IV

COMISIA ADMINISTRATIVĂ PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI

Articolul 80

Componență și metode de lucru

(1)   Pe lângă Comisie funcționează o comisie administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți (denumită în cele ce urmează „Comisia administrativă”), compusă dintr-un reprezentant guvernamental din partea fiecărui stat membru, asistat, dacă este cazul, de consilieri de specialitate. Un reprezentant al Comisiei participă la reuniunile Comisiei administrative, cu rol consultativ.

(2)   Comisia administrativă este asistată, pentru probleme tehnice, de Biroul Internațional al Muncii, conform acordurilor încheiate în acest scop între Comunitatea Europeană și Organizația Mondială a Muncii.

(3)   Regulile Comisiei administrative se stabilesc de comun acord de către membrii acesteia.

Deciziile cu privire la aspectele de interpretare menționate la articolul 81 litera (a) se iau în unanimitate. Acestora li se asigură publicitatea necesară.

(4)   Serviciile de secretariat ale Comisiei administrative sunt asigurate de Comisie.

Articolul 81

Atribuțiile Comisiei administrative

Comisia administrativă are următoarele atribuții:

(a)

se ocupă de toate aspectele administrative și aspectele de interpretare care rezultă din dispozițiile prezentului regulament și regulamentele ulterioare sau din orice acord sau aranjament încheiat pe baza acestora, fără a aduce atingere dreptului autorităților, instituțiilor sau persoanelor interesate de a recurge la procedurile și instanțele prevăzute de legislațiile statelor membre, de prezentul regulament sau de tratat;

(b)

efectuează toate traducerile documentelor referitoare la aplicarea prezentului regulament, la solicitarea autorităților, instituțiilor și instanțelor competente ale statelor membre și, în special, traducerile cererilor prezentate de persoanele care pot beneficia de dispozițiile prezentului regulament;

(c)	stimulează și dezvoltă cooperarea între statele membre în domeniul securității sociale, în special cu privire la măsurile de sănătate și sociale de interes comun;

(d)

stimulează și dezvoltă cooperarea între statele membre în scopul de a accelera, luând în considerare evoluția tehnicilor de management administrativ, acordarea prestațiilor, în special a acelora datorate în temeiul dispozițiilor prezentului regulament pentru invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii);

(e)	reunește factorii care trebuie luați în considerare pentru elaborarea situațiilor referitoare la costurile care trebuie suportate de instituțiile statelor membre în temeiul dispozițiilor prezentului regulament și adoptă situația financiară anuală între respectivele instituții;

(f)	exercită orice altă funcție care ține de competența sa conform dispozițiilor prezentului regulament și ale regulamentelor ulterioare sau ale oricărui acord sau aranjament încheiat pe baza acestora;

(g)	prezintă propuneri Comisiei pentru elaborarea regulamentelor ulterioare și pentru revizuirea prezentului regulament și a regulamentelor ulterioare.

TITLUL V

COMITETUL CONSULTATIV PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANȚI

Articolul 82 (B)

Înființare, componență și metode de lucru

(1)   Se înființează un comitet consultativ pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți (denumit în cele ce urmează „Comitetul consultativ”), alcătuit din 90 de membri, inclusiv, din partea fiecărui stat membru:

(a)	doi reprezentanți ai guvernului, dintre care unul cel puțin trebuie să fie membru al Comisiei administrative;

(b)	doi reprezentanți ai organizațiilor sindicale;

(c)	doi reprezentanți ai organizațiilor patronale.

Pentru fiecare dintre categoriile sus-menționate, se numește un membru supleant pentru fiecare stat membru.

(2)   Membrii Comitetului consultativ și supleanții lor sunt numiți de Consiliu care se angajează, în momentul selectării reprezentanților organizațiilor sindicale și patronale, să realizeze o reprezentare echitabilă în cadrul Comitetului a diferitelor sectoare implicate.

Lista membrilor titulari și a celor supleanți este publicată de Consiliu în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Mandatul membrilor titulari și al supleanților este de doi ani. Mandatul lor poate fi reînnoit. La expirarea mandatului, membrii titulari și supleanții rămân în funcție până în momentul înlocuirii sau reînnoirii mandatului lor.

(4)   Comitetul consultativ este prezidat de un reprezentant al Comisiei. Președintele nu participă la vot.

(5)   Comitetul consultativ se reunește cel puțin o dată pe an. Acesta este convocat de președinte, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea scrisă adresată acestuia de cel puțin o treime din membri. O astfel de solicitare trebuie să includă propuneri concrete cu privire la ordinea de zi.

(6)   Acționând la propunerea președintelui său, Comitetul consultativ poate decide, în cazuri excepționale, să consulte orice persoane sau reprezentanți ai organizațiilor cu vastă experiență în domeniul securității sociale. De asemenea, Comitetul primește asistență tehnică din partea Biroului Internațional al Muncii în aceleași condiții ca și Comisia administrativă, conform condițiilor acordului încheiat între Comunitatea Europeană și Organizația Mondială a Muncii.

(7)   Avizele și propunerile Comitetului consultativ trebuie să prezinte motivele pe care acestea se bazează. Acestea se adoptă cu majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate.

Cu majoritatea voturilor membrilor săi, Comitetul își stabilește regulamentul de procedură care este aprobat de către Consiliu după primirea avizului Comisiei.

(8)   Serviciile de secretariat ale Comitetului consultativ sunt asigurate de către Comisie.

Articolul 83

Atribuțiile Comitetului consultativ

Comitetul consultativ este abilitat, la solicitarea Comisiei Comunităților Europene, a Comisiei administrative sau din proprie inițiativă:

(a)	să examineze aspectele generale sau aspectele de principiu și problemele care rezultă din aplicarea regulamentelor adoptate în cadrul dispozițiilor articolului 51 din tratat;

(b)	să formuleze avize în domeniu pentru Comisia administrativă și propuneri pentru orice revizuire a regulamentelor.

TITLUL VI

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 84 (7)

Cooperarea între autoritățile competente

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre își comunică toate informațiile cu privire la:

(a)	măsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentului regulament;

(b)	modificările din legislația lor care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2)   În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, autoritățile și instituțiile statelor membre își oferă bunele oficii și acționează ca și cum ar aplica propria lor legislație. Asistența administrativă furnizată de respectivele autorități și instituții este, în principiu, gratuită. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre pot să convină asupra rambursării anumitor cheltuieli.

(3)   Autoritățile și instituțiile statelor membre pot, în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, să comunice direct între ele și cu persoanele implicate sau reprezentanții lor.

(4)   Autoritățile, instituțiile și instanțele unui stat membru nu pot respinge cererile sau alte documente adresate acestora, pe motiv că sunt redactate în limba oficială a unui alt stat membru. Acestea recurg, după caz, la dispozițiile articolului 81 litera (b).

(5)

(a) În cazul în care, în temeiul prezentului regulament sau în temeiul regulamentului de aplicare menționat la articolul 98, autoritățile sau instituțiile unui stat membru comunică date personale autorităților sau instituțiilor unui alt stat membru, respectiva comunicare se face sub rezerva dispozițiilor legale care guvernează protecția datelor, stabilite de statul membru care oferă datele. Orice transmitere ulterioară, precum și stocarea, alterarea sau distrugerea datelor se fac sub rezerva dispozițiilor legislației cu privire la protecția datelor a statului membru receptor. (b) Utilizarea datelor personale în alte scopuri decât acelea de securitate socială se face sub rezerva aprobării persoanei implicate sau în conformitate cu celelalte garanții prevăzute de legislația națională.

Articolul 85

Scutiri sau reduceri de taxe. Scutirea de legalizare

(1)   Orice scutire sau reducere de taxe, taxe de timbru, taxe notariale sau de înregistrare prevăzută de legislația unui stat membru cu privire la certificatele sau documentele care trebuie prezentate în sensul legislației statului respectiv se extinde la documente similare care trebuie prezentate în sensul legislației unui alt stat membru sau al prezentului regulament.

(2)   Toate actele, documentele și certificatele de orice tip solicitate pentru a fi prezentate în legătură cu prezentul regulament sunt scutite de legalizare de către autoritățile diplomatice sau consulare.

Articolul 86 (14)

Solicitări, declarații sau acțiuni introduse înaintea unei autorități, instituții sau instanțe a unui stat membru, altul decât statul competent

(1)   Orice cerere, declarație sau acțiune care ar fi trebuit să fie introduse, în aplicarea legislației unui stat membru, într-un anumit termen, înaintea unei autorități, instituții sau instanțe a statului respectiv sunt admisibile dacă sunt introduse în același termen pe lângă o autoritate, instituție sau instanță corespunzătoare dintr-un alt stat membru. În acest caz, autoritatea, instituția sau instanța sesizată înaintează fără întârziere cererea, declarația sau acțiunea către autoritatea, instituția sau instanța competentă a primului stat, fie direct, fie prin intermediul autorităților competente ale statului membru în cauză. Data la care aceste cereri, declarații sau acțiuni au fost introduse înaintea autorității, instituției sau instanței celui de al doilea stat se consideră ca data introducerii acestora la autoritatea, instituția sau instanța competentă.

(2)   În cazul în care o persoană care are dreptul să procedeze astfel în temeiul legislației unui stat membru a prezentat statului respectiv o cerere pentru prestații familiale chiar dacă statul respectiv nu este competent prin drept de preferință, data la care prima cerere a fost formulată se consideră ca data la care a fost introdusă înaintea autorității, instituției sau instanței competente, cu condiția ca o nouă cerere să fie introdusă, în statul membru care este competent prin drept de preferință, de către o persoană îndreptățită să procedeze astfel în temeiul legislației acelui stat. A doua cerere trebuie introdusă în termen de un an de la notificarea respingerii primei cereri sau de la încetarea plății prestațiilor în primul stat membru.

Articolul 87

Expertize medicale

(1)   Expertizele medicale prevăzute de legislația unui stat membru pot fi efectuate, la cererea instituției competente, pe teritoriul unui alt stat membru de către instituția de la locul de ședere sau reședință al persoanei care are dreptul la prestații, conform condițiilor stabilite în regulamentul de aplicare menționat la articolul 98 sau, în lipsa acestora, conform condițiilor convenite între autoritățile competente ale statelor membre interesate.

(2)   Expertizele medicale efectuate conform condițiilor prevăzute la alineatul (1) se consideră ca fiind efectuate pe teritoriul statului competent.

Articolul 88

Transferurile dintr-un stat membru în altul ale sumelor datorate în temeiul prezentului regulament

După caz, transferurile de bani efectuate în conformitate cu prezentul regulament se realizează în conformitate cu acordurile relevante în vigoare între statele membre respective la data transferului. In cazul în care astfel de acorduri nu sunt în vigoare între două state membre, autoritățile competente ale respectivelor state sau autoritățile responsabile pentru plățile internaționale stabilesc, de comun acord, măsurile necesare pentru efectuarea unor astfel de transferuri.

Articolul 89

Proceduri speciale pentru aplicarea anumitor legislații

Procedurile speciale pentru aplicarea legislațiilor anumitor state membre sunt menționate în anexa VI.

Articolul 90 (8)

…

Articolul 91

Contribuții în sarcina angajatorilor sau întreprinderilor care nu sunt înființate în statul competent

Un angajator nu este obligat să plătească contribuții majorate pe motiv că domiciliul său sau sediul întreprinderii sale este situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent.

Articolul 92

Colectarea contribuțiilor

(1)   O contribuție datorată unei instituții a unui stat membru poate fi colectată pe teritoriul unui alt stat membru în conformitate cu procedura administrativă și cu garanțiile și privilegiile aplicabile colectării de contribuții datorate instituției corespunzătoare a celui din urmă stat.

(2)   Procedura pentru aplicarea dispozițiilor alineatului (1) este guvernată, în măsura în care este necesar, de regulamentul de aplicare menționat la articolul 98 sau prin intermediul acordurilor încheiate între statele membre. Astfel de proceduri de aplicare pot include, de asemenea, procedurile de executare silită.

Articolul 93

Drepturile instituțiilor responsabile pentru prestații, față de terții responsabili

(1)   Dacă o persoană beneficiază de prestații în temeiul legislației unui stat membru pentru un prejudiciu care rezultă din fapte survenite pe teritoriul unui alt stat, orice drepturi eventuale ale instituției responsabile pentru prestații față de un terț obligat la repararea prejudiciului sunt guvernate de următoarele reguli:

(a)	în cazul în care instituția responsabilă pentru prestații este, în temeiul legislației pe care o aplică, subrogată în drepturile pe care beneficiarul le are față de terț, o astfel de subrogare este recunoscută de fiecare stat membru;

(b)	în cazul în care respectiva instituție are drepturi directe față de terț, fiecare stat membru recunoaște aceste drepturi.

(2)   Dacă o persoană beneficiază de prestații în temeiul legislației unui stat membru pentru un prejudiciu care rezultă din fapte survenite pe teritoriul unui alt stat membru, dispozițiile respectivei legislații care stabilesc situațiile în care se exclude răspunderea civilă a angajatorilor sau a lucrătorilor salariați ai acestora se aplică cu privire la respectiva persoană sau la instituția competentă.

Dispozițiile alineatului (1) se aplică, de asemenea, oricăror drepturi ale instituției responsabile pentru prestații față de un angajator sau de lucrătorii salariați ai acestuia, în cazurile în care răspunderea acestora nu este exclusă.

(3)   În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 36 alineatul (3) și/sau articolului 63 alineatul (3), două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acelor state au încheiat un acord de renunțare la rambursare între instituțiile care intră în competența acestora, orice drepturi eventuale față de un terț responsabil sunt guvernate de următoarele reguli:

(a)

în cazul în care instituția statului membru de ședere sau reședință acordă prestații unei persoane pentru un prejudiciu care a survenit pe teritoriul său, respectiva instituție, în conformitate cu legislația pe care o aplică, exercită dreptul la subrogare sau acțiune directă față de terțul obligat la repararea prejudiciului;

(b)	în scopul aplicării literei (a): (i) beneficiarul prestațiilor se consideră a fi asigurat la instituția de la locul de ședere sau reședință și (ii) respectiva instituție se consideră a fi instituția debitoare.

(c)	Dispozițiile alineatelor (1) și (2) continuă să se aplice cu privire la orice prestații care nu sunt acoperite de acordul de renunțare menționat în prezentul alineat.

TITLUL VII

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 94 (7) (8) (11) (12)

Dispoziții tranzitorii cu privire la lucrătorii salariați

(1)   Prezentul regulament nu dă naștere nici unui drept cu privire la o perioadă anterioară datei de 1 octombrie 1972 sau datei aplicării sale pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat.

(2)   Toate perioadele de asigurare și, după caz, toate perioadele de activitate salariată sau de rezidență realizate în temeiul legislației unui stat membru anterior datei de 1 octombrie 1972 sau anterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul acelui stat membru sau într-o parte a teritoriului acelui stat sunt luate în considerare pentru stabilirea drepturilor dobândite în temeiul dispozițiilor prezentului regulament.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), un drept este dobândit în temeiul prezentului regulament chiar dacă se referă la un risc produs anterior datei de 1 octombrie 1972 sau datei de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat.

(4)   Orice prestație care nu a fost acordată sau care a fost suspendată pe motivul cetățeniei sau locului de reședință al persoanei respective se acordă sau se reia, la cererea persoanei interesate, cu începere de la data de 1 octombrie 1972 sau de la data de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat, cu condiția ca drepturile anterior acordate să nu fi dat naștere unei plăți forfetare.

(5)   Drepturile unei persoane căreia i-a fost acordată o pensie sau o indemnizație anterior datei de 1 octombrie 1972 sau datei de punere în aplicare a prezentului regulement pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat pot fi revizuite, la cererea persoanei respective, luându-se în considerare dispozițiile prezentului regulament. Această dispoziție se aplică, de asemenea, celorlalte prestații menționate la articolul 78.

(6)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) sau (5) este introdusă în termen de doi ani de la data de 1 octombrie 1972 sau de la data punerii în aplicare a prezentului regulement pe teritoriul statului membru respectiv, drepturile dobândite în temeiul prezentului regulament au efect de la acea dată, fără ca dispozițiile legislației oricărui stat membru cu privire la decăderea din drepturi sau la prescrierea acestora să poată fi opozabile persoanelor în cauză.

Aceleași dispoziții se aplică cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament pe teritoriile care au devenit parte a Republicii Federale Germania la 3 octombrie 1990, cu condiția ca cererea menționată la alineatul (4) sau (5) să fie prezentată în termen de doi ani de la data de 1 iunie 1992.

(7)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) sau (5) este introdusă după expirarea termenului de doi ani cu începere de la 1 octombrie 1972 sau ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulement pe teritoriul statului membru respectiv, drepturile care nu au fost pierdute ca rezultat al decăderii sau care nu s-au prescris au efect de la data la care cererea a fost introdusă, cu excepția cazului în care se aplică dispoziții mai favorabile ale legislației oricărui stat membru.

Aceleași dispoziții se aplică cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament pe teritoriile care au devenit parte a Republicii Federale Germania la 3 octombrie 1990, cu condiția ca cererea menționată la alineatul (4) sau (5) să fie introdusă după expirarea unui termen de doi ani de la data de 1 iunie 1992.

(8)   În caz de pneumoconioză sclerogenă, dispoziția articolului 57 alineatul (5) se aplică prestațiilor în numerar pentru boală profesională a căror plată, în lipsa unui acord între instituțiile respective, nu a putut fi repartizată între aceste instituții anterior datei de 1 octombrie 1972.

(9)   Alocațiile familiale primite de lucrătorii salariați angajați în Franța sau de lucrătorii salariați aflați în șomaj care beneficiază de prestații de șomaj în temeiul legislației franceze pentru membrii de familie ai acestora care au reședința într-un alt stat membru la data de 15 noiembrie 1989 continuă să fie plătite în cuantumul stabilit, în limitele și conform procedurilor aplicabile la data res pectivă atât timp cât cuantumul lor este superior celui al prestațiilor care ar fi datorate de la data de 16 noiembrie 1989 și atât timp cât persoanele respective se supun legislației franceze. Nu se iau în considerare întreruperile mai mici de o lună, nici perioadele pe parcursul cărora au fost încasate prestațiile de șomaj sau boală.

Procedura pentru punerea în aplicare a prezentului alineat și, în special, împărțirea costului acestor alocații se stabilește de comun acord între statele membre în cauză sau de către autoritățile lor competente după emiterea unui aviz de către Comisia administrativă.

(10)   Drepturile persoanelor cărora li s-a acordat o pensie anterior intrării în vigoare a articolului 45 alineatul (6) pot fi revizuite la cererea acestora, sub rezerva dispozițiilor articolului 45 alineatul (6).

Articolul 95 (6) (12)

Dispoziții tranzitorii cu privire la lucrătorii care desfășoară activități independente

(1)   Prezentul regulament nu dă naștere nici unui drept cu privire la o perioadă anterioară datei de 1 iulie 1982 sau datei de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat.

(2)   Toate perioadele de asigurare și, după caz, toate perioadele de activitate salariată, activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației unui stat membru anterior datei de 1 iulie 1982 sau anterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul acelui stat membru sau într-o parte a teritoriului acelui stat se iau în considerare pentru stabilirea drepturilor dobândite în temeiul prezentului regulament.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), un drept este dobândit în temeiul prezentului regulament chiar dacă se referă la un risc produs anterior datei de 1 iulie 1982 sau datei de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat.

(4)   Orice prestație care nu a fost acordată sau care a fost suspendată pe motivul cetățeniei sau locului de reședință al persoanei respective se acordă sau se reia, la cererea persoanei respective, cu începere de la data de 1 iulie 1982 sau de la data punerii în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat, cu condiția ca drepturile anterior acordate să nu fi dat naștere unei plăți forfetare.

(5)   Drepturile unei persoane căreia i-a fost acordată o pensie sau o indemnizație anterior datei de 1 iulie 1982 sau datei de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv sau într-o parte a teritoriului acelui stat pot fi revizuite, la cererea persoanei respective, luându-se în considerare prezentul regulament. Această dispoziție se aplică, de asemenea, celorlalte prestații menționate la articolul 78.

(6)   Dacă o cerere menționată la alineatul (4) sau (5) este introdusă în termen de doi ani de la data de 1 iulie 1982 sau de la data de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv, drepturile dobândite în temeiul prezentului regulament au efect de la acea dată, fără ca dispozițiile legislației oricărui stat membru cu privire la decăderea din drepturi sau prescrierea acestora să poată fi opozabile persoanelor în cauză.

Aceleași dispoziții se aplică cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament pe teritoriile care au devenit parte a Republicii Federale Germania la 3 octombrie 1990, cu condiția ca cererea menționată la alineatul (4) sau (5) să fie prezentată în termen de doi ani de la data de 1 iunie 1992.

(7)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) sau (5) este introdusă după expirarea termenului de doi ani cu începere de la 1 iulie 1982 sau ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament pe teritoriul statului membru respectiv, drepturile care nu au fost pierdute ca rezultat al decăderii sau care nu s-au prescris au efect de la data la care cererea a fost introdusă, cu excepția cazului în care se aplică dispoziții mai favorabile ale legislației oricărui stat membru.

Aceleași dispoziții se aplică cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament pe teritoriile care au devenit parte a Republicii Federale Germania la 3 octombrie 1990, cu condiția ca cererea menționată la alineatul (4) sau (5) să fie introdusă după expirarea unui termen de doi ani de la data de 1 iunie 1992.

Articolul 95a (11)

Dispoziții tranzitorii pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1248/92 (1)

(1)   În temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1248/92 nu se dobândește nici un drept pentru o perioadă anterioară datei de 1 iunie 1992.

(2)   Toate perioadele de asigurare sau perioadele de rezidență realizate în temeiul legislației unui stat membru anterior datei de 1 iunie 1992 se iau în considerare pentru stabilirea drepturilor la prestații în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1248/92.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), un drept este dobândit în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1248/92 chiar dacă se referă la un risc produs anterior datei de 1 iunie 1992.

(4)   Drepturile unei persoane căreia i-a fost acordată o pensie anterior datei de 1 iunie 1992 pot fi revizuite, la cererea persoanei respective, luându-se în considerare dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1248/92.

(5)   Dacă o cerere menționată la alineatul (4) este prezentată în termen de doi ani de la data de 1 iunie 1992, drepturile dobândite în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1248/92 au efect de la acea dată, fără ca dispozițiile legislației oricărui stat membru cu privire la decăderea din drepturi sau prescrierea acestora să poată fi opozabile persoanelor respective.

(6)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) este introdusă după expirarea unui termen de doi ani cu începere de la 1 iunie 1992, drepturile care nu au fost pierdute ca rezultat al decăderii sau care nu s-au prescris au efect de la data la care cererea a fost introdusă, cu excepția cazului în care se aplică dispoziții mai favorabile ale legislației oricărui stat membru.

Articolul 95b (14)

Dispoziții tranzitorii pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 (2)

(1)   Regulamentul (CEE) nr. 1247/92 nu dă naștere nici unui drept pentru perioadele anterioare datei de 1 iunie 1992.

(2)   Perioadele de rezidență sau perioadele de activitate salariată sau de activitate independentă realizate pe teritoriul unui stat membru anterior datei de 1 iunie 1992 se iau în considerare pentru stabilirea drepturilor dobândite în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1247/92.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), un drept este dobândit în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 chiar dacă se referă la un risc produs anterior datei de 1 iunie 1992.

(4)   Orice prestație specială cu caracter necontributiv care nu a fost acordată sau care a fost suspendată pe motivul cetățeniei persoanei respective se acordă sau se reia, la cererea persoanei respective, cu începere de la data de 1 iunie 1992, cu condiția ca drepturile anterior stabilite să nu fi dat naștere unei plăți forfetare.

(5)   Drepturile unei persoane căreia i-a fost acordată o pensie anterior datei de 1 iunie 1992 pot fi revizuite, la cererea persoanei respective, luându-se în considerare dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1247/92.

(6)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) sau (5) este introdusă în termen de doi ani de la data de 1 iunie 1992, drepturile dobândite în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 au efect de la acea dată, fără ca dispozițiile legislației oricărui stat membru cu privire la decăderea din drepturi sau prescrierea acestora să poată fi opozabile persoanelor în cauză.

(7)   Dacă cererea menționată la alineatul (4) sau (5) este introdusă după expirarea termenului de doi ani cu începere de la 1 iunie 1992, drepturile care nu au fost pierdute ca rezultat al decăderii sau care nu s-au prescris au efect de la data la care cererea a fost introdusă, cu excepția cazului în care se aplică dispoziții mai favorabile ale legislației oricărui stat membru.

(8)   Aplicarea articolului 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1247/92 nu poate avea ca efect retragerea prestațiilor care sunt acordate anterior datei de 1 iunie 1992 de instituțiile competente ale statelor membre în temeiul titlului III al Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 cărora li se aplică articolul 10 al acestui din urmă regulament.

(9)   Aplicarea articolului 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1247/92 nu poate avea ca efect respingerea unei cereri pentru o prestație specială necontributivă acordată ca supliment la o pensie, care a fost introdusă de persoana interesată care îndeplinise condițiile pentru acordarea acestei prestații anterior datei de 1 iunie 1992, chiar dacă persoana respectivă are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru competent, cu condiția ca cererea pentru acordarea prestației să fie introdusă în termen de cinci ani cu începere de la 1 iunie 1992.

(10)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), orice prestație specială necontributivă, acordată ca supliment la o pensie, care nu a fost plătită sau care a fost suspendată din cauza rezidenței persoanei respective pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru competent, se plătește sau se reia, la cererea persoanei respective, cu începere de la data de 1 iunie 1992, în primul caz de la data la care prestația ar fi trebuit plătită și în cel de-al doilea caz de la data suspendării prestației.

(11)   În cazul în care prestațiile speciale necontributive menționate la articolul 4 alineatul (2a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 pot fi acordate, pe parcursul aceleiași perioade și pentru aceeași persoană, în temeiul articolului 10a din acel regulament, de către instituția competentă a statului membru pe teritoriul căruia respectiva persoană are reședința și, în temeiul alineatelor (1)–(10) ale acestui articol, de instituția competentă a altui stat membru, persoana respectivă poate cumula acele prestații numai până la limita celui mai mare cuantum al prestației speciale pe care ar putea s-o solicite conform uneia dintre legislațiile în cauză.

(12)   Normele de aplicare a alineatului (11) și, în special, aplicarea în ceea ce privește prestațiile menționate la respectivul alineat, a clauzelor de reducere, suspendare sau desființare prevăzute conform legislației unuia sau mai multor state membre, precum și atribuirea de cuantumuri suplimentare diferențiate se stabilesc prin decizia Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți și, dacă este cazul, de comun acord între statele membre implicate sau autoritățile lor competente.

Articolul 96

Acorduri referitoare la rambursări între instituții

Acordurile încheiate în temeiul articolului 36 alineatul (3), 63 alineatul (3) și 70 alineatul (3) anterior datei de 1 iulie 1982 se aplică și persoanelor pentru care sfera de aplicare a prezentului regulament a fost extinsă la acea dată, cu excepția situației în care unul dintre statele membre contractante la aceste acorduri formulează o opoziție.

Această opoziție se ia în considerare dacă autoritatea competentă a respectivului stat membru informează în scris autoritatea competentă a celuilalt sau celorlalte state membre în cauză înainte de 1 octombrie 1983. O copie a acestei comunicări se transmite Comisiei administrative.

Articolul 97

Notificarea în temeiul unor dispoziții

(1)   Notificările menționate la articolul 1 litera (j), articolul 5 și articolul 8 alineatul (2) se transmit președintelui Consiliului. Acestea indică data intrării în vigoare a legilor și regimurilor respective sau, în cazul notificărilor menționate la alineatul (1) litera (j), data de la care prezentul regulament se aplică regimurilor menționate în declarațiile statelor membre.

(2)   Notificările primite în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 98

Regulamentul de aplicare

Procedura pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se stabilește printr-un regulament ulterior.

---

(1)  JO L 136, 19.5.1992, p. 7.

(2)  JO L 136, 19.5.1992, p. 1.

PARTEA II

Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de asigurare socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității

CONȚINUT

TITLUL I:

DISPOZIȚII GENERALE (articolele 1-4)

TITLUL II:

APLICAREA DISPOZIȚIILOR GENERALE ALE REGULAMENTULUI (articolele 5–10a)

TITLUL III:

APLICAREA DISPOZIȚIILOR REGULAMENTULUI PRIVIND STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE (articolele 10b–14)

TITLUL IV:

APLICAREA DISPOZIȚIILOR SPECIALE ALE REGULAMENTULUI PRIVIND DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

Capitolul 1:

Reguli generale privind cumularea perioadelor (articolul 15)

Capitolul 2:

Boală și maternitate (articolele 16–34)

Capitolul 3:

Invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii) (articolele 35–59)

Capitolul 4:

Accidente de muncă și boli profesionale (articolele 60–77)

Capitolul 5:

Ajutoare de deces (articolele 78 și 79)

Capitolul 6:

Ajutoare de șomaj (articolele 80–84)

Capitolul 7:

Prestații familiale (articolele 85–88)

Capitolul 8:

Prestații pentru copiii aflați în întreținerea titularilor pensiilor sau indemnizațiilor și pentru orfani (articolele 90–92)

TITLUL V:

DISPOZIȚII FINANCIARE (articolele 93–107)

TITLUL VI:

DISPOZIȚII DIVERSE (articolele 108–117)

TITLUL VII:

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE (articolele 118–122)

ANEXE

Anexa 1:

Autorități competente

Anexa 2:

Instituții competente

Anexa 3:

Instituții de la locul de reședință și instituții de la locul de ședere

Anexa 4:

Organisme de legătură

Anexa 5:

Dispoziții de aplicare ale convențiilor bilaterale care rămân în vigoare

Anexa 6:

Procedura de plată a prestațiilor

Anexa 7:

Bănci

Anexa 8:

Acordarea prestațiilor familiale

Anexa 9:

Calcularea costului anual mediu al prestațiilor în natură

Anexa 10:

Instituțiile și organismele desemnate de autoritățile competente

Anexa 11:

Regimuri prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din Regulament

Apendice:

Articolul 95

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 51 și 235,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în Comunitate și, în special, articolul 98,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât este necesar să se stabilească modalitățile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, adaptate la regulile de bază și la experiența acumulată în decursul anilor în aplicarea acestor documente;

întrucât este necesar, în special, să se specifice autoritățile și instituțiile competente din fiecare stat membru, precum și organismele de legătură abilitate să comunice direct între ele;

întrucât este necesar să se specifice documentele ce trebuie să fie furnizate și completate pentru ca persoanele interesate să poată beneficia de prestații;

întrucât este necesar să se specifice în amănunt modalitățile de aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind stabilirea legislației aplicabile, precum și a dispozițiilor privind diferitele categorii de prestații;

întrucât, de asemenea, este necesar să se specifice condițiile rambursării prestațiilor acordate de instituția unui stat membru pe seama instituției altui stat membru și îndatoririle Comisiei de audit;

întrucât este necesar să se stabilească modalitățile de aplicare a procedurii de conversie monetară în cadrul Sistemului Monetar European;

întrucât, pentru a facilita comunicarea între autoritățile și instituțiile statelor membre, este necesar să se prevadă posibilitatea prelucrării electronice a datelor referitoare la aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71;

întrucât trebuie asigurată posibilitatea modificării anexelor 1, 4, 5, 6, 7 și 8 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72 printr-un regulament adoptat de Comisie la solicitarea statului membru sau a statelor membre interesate sau a autorităților competente ale acestora, după consultatea Comisiei administrative; întrucât singurul scop al modificării acestor anexe este acela de a încorpora într-un instrument comunitar deciziile adoptate de statele membre interesate sau de autoritățile lor competente,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1 (10) (15)

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a)	„regulament” reprezintă Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;

(b)	„regulament de aplicare” reprezintă prezentul regulament;

(c)	definițiile prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament au înțelesul atribuit în articolul respectiv.

Articolul 2

Modele de formulare tipărite– Informații privind legislațiile – Materiale orientative

(1)   Modelele de certificate, atestatele, declarațiile, cererile și alte documente necesare pentru aplicarea regulamentului și a regulamentului de aplicare se întocmesc de către Comisia administrativă.

Două state membre sau autoritățile competente ale acestora pot adopta modele simplificate în raporturile dintre ele, de comun acord și după ce au primit avizul Comisiei administrative.

(2)   Comisia administrativă poate strânge informații privind dispozițiile legislațiilor interne care intră în domeniul de aplicare al regulamentului, pentru a fi folosite de către autoritățile competente ale fiecărui stat membru.

(3)   Comisia administrativă întocmește materiale orientative pentru informarea persoanelor interesate cu privire la drepturile acestora și formalitățile administrative ce trebuie îndeplinite în vederea exercitării acelor drepturi.

Comitetul consultativ este consultat înainte de întocmirea acestor materiale orientative.

Articolul 3 (7)

Organisme de legătură – Comunicarea între instituții și între beneficiari și instituții

(1)   Autoritățile competente pot desemna organisme de legătură împuternicite să comunice direct între ele.

(2)   Orice instituție a unui stat membru, precum și orice persoană care are reședința sau locuiește pe teritoriul unui stat membru se poate adresa instituției unui alt stat membru, fie direct, fie prin intermediul organismelor de legătură.

(3)   Deciziile și alte documente adoptate de o instituție a unui stat membru în beneficiul unor persoane care au reședința sau locuiesc pe teritoriul unui alt stat membru pot fi notificate direct prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Articolul 4 (9)

Anexe

(1)   Autoritatea competentă sau autoritățile competente din fiecare stat membru sunt menționate de anexa 1.

(2)   Instituțiile competente din fiecare stat membru sunt menționate de anexa 2.

(3)   Instituțiile de la locul de reședință și instituțiile de la locul de ședere din fiecare stat membru sunt menționate de anexa 3.

(4)   Organismele de legătură, desemnate în temeiul articolului 3 alineatul (1) din regulamentul de aplicare, sunt menționate de anexa 4.

(5)   Dispozițiile prevăzute la articolul 5, articolul 53 alineatul (3), articolul 104, articolul 105 alineatul (2), articolele 116 și 121 din regulamentul de aplicare sunt menționate de anexa 5.

(6)   Procedura privind plata prestațiilor stabilită de instituțiile debitoare din fiecare stat membru, în conformitate cu dispozițiile articolului 53 alineatul (1) din regulamentul de aplicare, este menționată de anexa 6.

(7)   Denumirea și sediul băncilor prevăzute la articolul 55 alineatul (1) din regulamentul de aplicare sunt menționate de anexa 7.

(8)   Statele membre pentru care, în relațiile dintre ele, se aplică dispozițiile articolului 10a alineatul (1) litera (d) din regulamentul de aplicare sunt menționate de anexa 8.

(9)   Regimurile care se iau în considerare la calcularea costului mediu anual al prestațiilor în natură, în conformitate cu dispozițiile articolului 94 alineatul (3) litera (a) și articolului 95 alineatul (3) litera (a) din regulamentul de aplicare, sunt menționate de anexa 9.

(10)   Anexa 10 menționează instituțiile sau organismele desemnate de autoritățile competente în temeiul, în special, următoarelor dispoziții:

(a)	regulament: articolul 14c, articolul 14d alineatul (3) și articolul 17;

(b)

regulamentul de aplicare: articolul 6 alineatul (1), 8, 10b, 11 alineatul (1), 11a alineatul (1), 12a, 13 alineatul (2) și (3), 14 alineatul (1), (2) și (3), 38 alineatul (1), 70 alineatul (1), 80 alineatul (2), 81, 82 alineatul (2), 85 alineatul (2), 86 alineatul (2), 89 alineatul (1), 91 alineatul (2), 102 alineatul (2), 109, 110, 113 alineatul (2).

(11)   Regimul sau regimurile prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din regulament sunt menționate de anexa 11.

TITLUL II

APLICAREA DISPOZIȚIILOR GENERALE ALE REGULAMENTULUI

Aplicarea articolelor 6 și 7 din regulament

Articolul 5 (10)

Înlocuirea regulamentului de aplicare a acordurilor privind aplicarea convențiilor

Dispozițiile regulamentului de aplicare le înlocuiesc pe cele ale acordurilor privind aplicarea convențiilor menționate la articolul 6 din regulament; acestea înlocuiesc, de asemenea, dispozițiile privind aplicarea dispozițiilor convențiilor menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (c) din regulament, cu condiția ca acestea să nu fie menționate de anexa 5 la regulament.

Aplicarea articolului 9 din regulament

Articolul 6

Admiterea la asigurarea continuă voluntară sau facultativă

(1)   În cazul în care, având în vedere dispozițiile articolelor 9 și 15 alineatul (3) din regulament, persoana în cauză îndeplinește condițiile impuse pentru admiterea la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii) în cadrul mai multor regimuri de asigurare, conform legislației unui stat membru și dacă aceasta nu a făcut obiectul unei asigurări obligatorii, în cadrul unuia dintre acele regimuri, în temeiul ultimei activități salariate sau independente, aceasta poate, conform dispozițiilor menționate anterior, să fie admisă în regimul de asigurare continuă voluntară sau facultativă, specificat de legislația statului membru respectiv sau, în lipsă, în regimul pe care îl alege.

(2)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 9 alineatul (2) din regulament, persoana în cauză este obligată să prezinte instituției statului membru respectiv un atestat cu privire la perioadele de asigurare sau perioadele de rezidență realizate conform legislației oricărui alt stat membru. Acest atestat se eliberează, la cererea persoanei în cauză, de către instituția sau instituțiile care aplică legislația conform căreia acesta a realizat perioadele respective.

Aplicarea articolului 12 din regulament

Articolul 7 (11)

Reguli generale de aplicare a dispozițiilor privind prevenirea cumulului de prestații

(1)   Dacă prestațiile datorate în temeiul legislației a două sau mai multe state membre sunt susceptibile de a fi reduse, suspendate sau retrase în mod reciproc, sumele care nu ar fi plătite prin aplicarea strictă a dispozițiilor privind reducerea, suspendarea sau retragerea prevăzute de legislația statelor membre în cauză se împart la numărul de prestații supuse reducerii, suspendării sau retragerii.

(2)   Pentru aplicarea dispozițiilor articolului 12 alineatele (2), (3) și (4), articolelor 46a, 46b și 46c din regulament, instituțiile competente respective își furnizează reciproc, la cerere, toate informațiile adecvate.

Articolul 8 (5)

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la prestații de boală sau maternitate în temeiul legislației mai multor state membre

(1)   Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă sau un membru de familie al acestuia are dreptul să solicite acordarea de prestații de maternitate în temeiul legislațiilor a două sau mai multe state membre, prestațiile respective se acordă exclusiv în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu s-a produs nașterea sau, dacă nașterea nu a avut loc pe teritoriul unuia dintre aceste state membre, exclusiv conform legislației statului membru sub incidența căreia s-a aflat ultima dată lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă.

(2)   Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă are dreptul să solicite prestații de boală în temeiul legislației Irlandei și Regatului Unit pentru aceeași perioadă de incapacitate de muncă, prestațiile respective se acordă exclusiv în temeiul legislației statului membru căreia i s-a supus persoana respectivă ultima dată.

(3)   În cazurile menționate la articolul 14c litera (b) din regulament, dacă persoana respectivă sau un membru de familie al acesteia are dreptul să solicite prestații în natură în caz de boală sau maternitate conform legislațiilor în cauză, se aplică următoarele reguli:

(a)	Dacă cel puțin una dintre legislațiile respective prevede ca prestațiile să fie acordate sub forma unei rambursări beneficiarului, acestea sunt exclusiv în sarcina instituției statului membru pe al cărui teritoriu au fost acordate.

(b)	Dacă prestațiile au fost acordate pe teritoriul unui stat membru, altul decât cele două state membre în cauză, acestea sunt exclusiv în sarcina instituției statului membru la a cărui legislație se supune persoana respectivă, în temeiul activității sale salariate.

Articolul 8a

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la prestații de boală, prestații în caz de accident de muncă sau boală profesională în temeiul legislației Greciei și a legislației unuia sau mai multor alte state membre

Dacă în aceeași perioadă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă ori un membru de familie al acestuia are dreptul să beneficieze de prestații de boală, prestații în caz de accident de muncă sau boală profesională în temeiul legislației Greciei și în temeiul legislației unui stat membru sau mai multor state membre, aceste prestații se acordă exclusiv în temeiul legislației sub incidența căreia s-a aflat ultima dată lucrătorul respectiv.

Articolul 9 (5)

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la ajutoare de deces în temeiul legislației mai multor state membre

(1)   În cazul în care decesul survine pe teritoriul unui stat membru, se păstrează numai dreptul la ajutor de deces dobândit în temeiul legislației acelui stat membru, în timp ce dreptul dobândit în temeiul legislației oricărui alt stat membru se stinge.

(2)   În cazul în care decesul survine pe teritoriul unui stat membru atunci când dreptul la ajutor de deces a fost dobândit în temeiul legislației a două sau mai multe alte state membre sau în cazul în care decesul survine în afara teritoriului statelor membre și dreptul menționat anterior a fost dobândit în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, se păstrează numai dreptul dobândit conform legislației statului membru sub a cărei incidență persoana decedată s-a aflat ultima dată, în timp ce dreptul dobândit în temeiul legislației oricărui alt stat membru se stinge.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (1) și (2), în cazurile prevăzute la articolul 14c litera (b) din regulament, drepturile la ajutoare de deces dobândite în temeiul legislației fiecăruia dintre cele două state membre prevăzute în anexa VII se păstrează.

Articolul 9a

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la prestații de șomaj

Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă, care are dreptul la prestații de șomaj în temeiul legislației unui stat membru sub incidența căreia s-a aflat în cursul ultimei sale activități salariate sau independente în conformitate cu articolul 69 din regulament, se deplasează în Grecia, unde are dreptul la prestații de șomaj în temeiul unei perioade de asigurare, de activitate salariată sau independentă realizată anterior conform legislației grecești, dreptul la prestații în temeiul legislației grecești se suspendă pe perioada prevăzută la articolul 69 alineatul (1) litera (c) din regulament.

Articolul 10 (12) (13)

Reguli aplicabile în cazul cumulului de drepturi la prestații sau alocații familiale ale lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente

(1)

(a) Dreptul la prestații sau alocații familiale datorate în temeiul legislației unui stat membru, conform căreia dobândirea dreptului la aceste prestații sau alocații nu este subordonată unor condiții de asigurare, activitate salariată sau independentă, se suspendă atunci când, în cursul aceleiași perioade și pentru același membru de familie, sunt datorate prestații numai în temeiul legislației naționale a altui stat membru sau prin aplicarea articolului 73, 74, 77 sau 78 din regulament, până la concurența sumei prestațiilor respective. (b) Cu toate acestea, dacă se exercită o activitate profesională sau comercială pe teritoriul primului stat membru: (i) În cazul prestațiilor datorate fie numai în temeiul legislației naționale a altui stat membru, fie în temeiul articolului 73 sau 74 din regulament persoanei îndreptățite să primească prestațiile familiale sau persoanei căreia urmează să-i fie acordate acestea, dreptul la prestațiile familiale datorate fie numai în temeiul legislației naționale a acelui alt stat membru, fie în temeiul articolelor menționate anterior se suspendă până la concurența sumei prestațiilor familiale prevăzute de legislația statului membru pe al cărui teritoriu are reședința membrul de familie. Prestațiile plătite de statul membru pe al cărui teritoriu are reședința membrul de familie sunt suportate de statul membru respectiv; (ii) În cazul prestațiilor datorate fie numai în temeiul legislației naționale a altui stat membru, fie în temeiul articolului 77 sau 78 din regulament persoanei îndreptățite să primească aceste prestații sau persoanei căreia îi sunt acordate, dreptul la aceste prestații sau alocații familiale datorate fie numai în temeiul legislației naționale a acelui alt stat membru, fie prin aplicarea articolelor menționate se suspendă; dacă este cazul, persoana interesată are dreptul la prestații sau alocații familiale de la statul membru pe al cărui teritoriu au reședința copiii, prestațiile fiind în sarcina acelui stat membru și, după caz, la alte prestații decât alocațiile familiale menționate la articolul 77 sau 78 din regulament, prestațiile fiind în sarcina statului membru competent, așa cum este definit în articolele respective.

(2)   Dacă un lucrător salariat aflat sub incidența legislației unui stat membru are dreptul la prestații familiale în temeiul perioadelor de asigurare sau de activitate salariată realizate anterior în temeiul legislației Greciei, acest drept se suspendă dacă, în aceeași perioadă și pentru același membru de familie, sunt datorate prestații familiale în temeiul legislației primului stat membru conform articolelor 73 și 74 din regulament, până la concurența sumei prestațiilor respective.

(3)   Dacă sunt datorate prestații familiale, pentru aceeași perioadă și pentru același membru de familie, de două state membre conform articolelor 73 și 74 din regulament, instituția competentă din statul membru a cărui legislație prevede cele mai înalte nivele de prestații plătește întreaga sumă a acestor prestații și i se rambursează jumătate din această sumă de către instituția competentă a celuilalt stat membru până la limita sumei prevăzute de legislația acestui ultim stat membru.

Articolul 10a (8)

Reguli aplicabile în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă se supune succesiv legislației mai multor state membre, în cursul aceleiași perioade sau a unei părți a perioadei

Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă s-a aflat succesiv sub incidența legislației a două state membre în perioada dintre două termene de plată a prestației familiale în temeiul legislației unuia sau ambelor state membre respective, se aplică următoarele reguli:

(a)

Prestația familială pe care persoana respectivă o poate solicita în temeiul faptului că se supune legislației fiecăruia dintre aceste state corespunde numărului de prestații zilnice datorate în temeiul legislației relevante. Dacă legislațiile respective nu prevăd prestații zilnice, prestația familială se acordă proporțional cu durata în care persoana respectivă a fost supusă legislației fiecăruia dintre statele membre în raport cu perioada fixată de legislația respectivă.

(b)	Dacă prestația familială a fost acordată de o instituție într-o perioadă când ar fi trebuit să fie acordată de o altă instituție, se efectuează o decontare între instituțiile respective.

(c)

În sensul paragrafelor (a) și (b), dacă perioadele de activitate salariată sau independentă realizate în temeiul legislației unui stat membru sunt exprimate în alte unități decât cele folosite la calcularea prestațiilor familiale în temeiul legislației altui stat membru sub incidența căreia persoana interesată s-a aflat de asemenea în cursul aceleiași perioade, conversia este efectuată conform dispozițiilor articolului 15 alineatul (3) din regulamentul de aplicare.

(d)

Prin derogare de la dispozițiile paragrafului (a) cu privire la relațiile dintre statele membre enumerate în anexa 8 la regulamentul de aplicare, instituția care suportă costurile prestațiilor familiale în temeiul primei activități salariate sau independente desfășurate în perioada respectivă suportă aceste costuri pe întreaga perioadă în curs.

TITLUL III

APLICAREA DISPOZIȚIILOR REGULAMENTULUI PRIVIND STABILIREA LEGISLAȚIEI APLICABILE

Aplicarea articolelor 13 – 17 din regulament

Articolul 10b (9)

Formalități prevăzute la articolul 13 alineatul (2) litera (f) din regulament

Data și condițiile în care legislația unui stat membru încetează să mai fie aplicabilă unei persoane prevăzute la articolul 13 alineatul (2) litera (f) din regulament se stabilesc în conformitate cu dispozițiile legislației respective. Instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație devine aplicabilă persoanei adresează instituției desemnate de autoritatea competentă din primul stat membru o cerere de specificare a datei respective.

Articolul 11

Formalități în cazul detașării unui lucrător salariat în conformitate cu articolele 14 alineatul (1) și 14b alineatul (1) din regulament în cazul acordurilor încheiate conform articolului 17 din regulament

(1)   Instituțiile desemnate de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație urmează să rămână aplicabilă eliberează un certificat care să ateste că lucrătorul salariat rămâne sub incidența legislației respective până la o dată specificată:

(a)	la cererea lucrătorului salariat sau a angajatorului său, în cazurile menționate la articolul 14 alineatul (1) și 14b alineatul (1) din regulament;

(b)	în cazurile în care se aplică articolul 17 din regulament.

(2)   Acordul prevăzut în cazurile menționate la articolele 14 alineatul (1) litera (b) și 14b alineatul (1) este solicitat de angajator.

Articolul 11a

Formalități prevăzute în conformitate cu articolul 14a alineatul (1) și 14b alineatul (2) din regulament și în cazul acordurilor încheiate conform articolului 17 din regulament în situația activității exercitate pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care persoana respectivă desfășoară în mod normal o activitate independentă

(1)   Instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație urmează să rămână aplicabilă eliberează un certificat care să ateste că lucrătorul care desfășoară o activitate independentă rămâne sub incidența legislației respective până la o dată specificată:

(a)	la cererea lucrătorului care desfășoară o activitate independentă, în cazurile menționate la articolele 14a alineatul (1) și 14b alineatul (2) din regulament;

(b)	în cazurile în care se aplică articolul 17 din regulament.

(2)   Acordul prevăzut în cazurile menționate la articolele 14a alineatul (1) și 14b alineatul (2) din regulament este solicitat de lucrătorul care desfășoară o activitate independentă.

Articolul 12

Dispoziții speciale privind asigurarea lucrătorilor salariați în cadrul regimului german de securitate socială

Dacă, în conformitate cu dispozițiile articolului 13 alineatul (2), 14 alineatul (1) și (2) sau 14b alineatul (1) din regulament sau în temeiul unui acord încheiat conform articolului 17 din regulament, se aplică legislația germană unui lucrător salariat încadrat în muncă de către o întreprindere sau un angajator al cărui sediu sau domiciliu nu este situat pe teritoriul german, iar lucrătorul salariat respectiv nu are un loc de muncă stabil pe teritoriul german, această legislație se aplică ca și cum lucrătorul respectiv ar fi încadrat în muncă la locul său de reședință pe teritoriul german.

Dacă lucrătorul salariat nu are reședința pe teritoriul german, se aplică legislația germană ca și când persoana ar fi încadrată în muncă într-un loc pentru care competența aparține lui Allgemeine Ortskrankenkasse Bonn (Fondul general local de asigurări de sănătate din Bonn) din Bonn.

Articolul 12a (5)

Reguli aplicabile persoanelor prevăzute la articolele 14 alineatul (2) litera (b), 14 alineatul (3), 14a alineatele (2)–(4) și 14c din regulament, care în mod normal sunt lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente pe teritoriul a două sau mai multe state membre

În sensul articolelor 14 alineatul (2) litera (b), 14 alineatul (3), 14a alineatele (2)–(4) și 14c din regulament, se aplică următoarele reguli:

(1)

(a) Persoana care își desfășoară în mod obișnuit activitatea pe teritoriul a două sau mai multe state membre sau într-o întreprindere al cărei sediu se află pe teritoriul unui stat membru și care este traversată de frontiera comună a două state membre sau care desfășoară simultan o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru și o activitate independentă pe teritoriul altui stat membru informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia are reședința asupra acestei situații. (b) Dacă legislația statului membru pe al cărui teritoriu persoana are reședința nu îi este aplicabilă, instituția desemnată de autoritatea competentă a acelui stat membru informează asupra situației, la rândul său, instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație este aplicabilă.

(2)

(a) Dacă, în conformitate cu dispozițiile articolului 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) sau articolului 14a alineatul (2) prima teză din regulament, o persoană care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată sau o activitate independentă pe teritoriul a două sau mai multe state membre și care își desfășoară o parte din activitate în statul membru în care are reședința se supune legislației statului membru respectiv, instituția desemnată de autoritatea competentă din acel stat membru eliberează persoanei respective un certificat care atestă că se supune legislației acelui stat și trimite o copie a certificatului instituției desemnate de autoritatea competentă din oricare alt stat membru: (i) pe al cărui teritoriu persoana respectivă desfășoară o parte a activității sale sau (ii) dacă desfășoară o activitate salariată, pe teritoriul căruia are sediul sau domiciliul întreprinderea sau angajatorul al cărui angajat este. (b) Dacă este necesar, a doua instituție trimite instituției desemnate de autoritatea competentă din statul membru a cărui legislație este aplicabilă informația necesară pentru stabilirea contribuțiilor pe care angajatorul sau angajatorii și, după caz, persoana respectivă trebuie să le plătească în temeiul legislației respective.

(3)

(a) Dacă, în conformitate cu dispozițiile articolului 14 alineatul (3) sau 14a alineatul (3) din regulament, o persoană care este încadrată în muncă, pe teritoriul unui stat membru, de către o întreprindere al cărei sediu se află pe teritoriul altui stat membru și care este traversată de frontiera comună a statelor respective sau care desfășoară o activitate independentă pentru o astfel de întreprindere se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu se află sediul întreprinderii, instituția desemnată de autoritatea competentă a celui de-al doilea stat membru eliberează persoanei respective un certificat ce atestă că se supune legislației sale și trimite o copie a certificatului instituției desemnate de autoritatea competentă din oricare alt stat membru: (i) pe teritoriul căruia persoana respectivă este încadrată în muncă sau desfășoară o activitate independentă; (ii) pe teritoriul căruia persoana respectivă are reședința. (b) Dispozițiile alineatului (2) litera (b) se aplică prin analogie.

(4)

(a) Dacă, în conformitate cu dispozițiile articolului 14 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din regulament, persoana care nu are reședința pe teritoriul nici unuia dintre statele membre unde își desfășoară activitatea se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu se află sediul sau domiciliul întreprinderii sau angajatorului al cărui angajat este persoana respectivă, instituția desemnată de autoritatea competentă a celui de-al doilea stat membru eliberează lucrătorului salariat un certificat care să ateste că acesta se supune legislației acelui stat și trimite o copie instituției desemnate de autoritatea competentă a oricărui stat membru: (i) pe teritoriul căruia lucrătorul salariat își desfășoară o parte din activitate; (ii) pe teritoriul căruia lucrătorul salariat are reședința. (c) Dispozițiile alineatului (2) litera (b) se aplică prin analogie.

(5)

(a) Dacă, în conformitate cu dispozițiile articolului 14a alineatul (2) a doua teză din regulament, un lucrător care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă pe teritoriul a două sau mai multe state membre, dar nu-și desfășoară nici o parte a activității pe teritoriul statului membru în care își are reședința, se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu își desfășoară activitatea principală, instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu își are reședința informează imediat instituția desemnată de autoritățile competente ale celorlalte state membre interesate. (b) Autoritățile competente ale statelor membre interesate sau instituțiile desemnate de acele autorități competente stabilesc, de comun acord, legislația aplicabilă persoanei respective, ținându-se seama de dispozițiile de la litera (d) și, dacă este cazul, de dispozițiile articolului 14a alineatul (4) din regulament, în termen de maximum șase luni începând din ziua când situația persoanei respective a fost notificată instituțiilor respective. (c) Instituția care aplică legislația stabilită ca fiind aplicabilă persoanei în cauză eliberează acelei persoane un certificat care să ateste că acesta se supune legislației respective și trimite o copie a acestuia celorlalte instituții interesate. (d) Pentru a stabili, conform articolului 14a alineatul (2) a treia teză din regulament, activitatea principală a persoanei în cauză, se ține seama în primul rând de locul în care este situat sediul fix și permanent al activităților persoanei respective. În lipsa acestuia, se ține seama de criterii cum ar fi natura obișnuită și durata activităților desfășurate, numărul de prestații și venitul care rezultă din aceste activități. (e) Instituțiile interesate fac schimb de informații pentru a stabili atât activitatea principală a persoanei în cauză, cât și contribuțiile datorate în temeiul legislației stabilite ca fiindu-i aplicabilă.

(6)

(a) Fără a aduce atingere alineatului (5) și în special literei (b), dacă o instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație ar fi aplicabilă în temeiul articolului 14a alineatul (2) sau (3) din regulament stabilește că dispozițiile alineatului (4) al articolului menționat se aplică în cazul persoanei în cauză, aceasta informează autoritățile competente ale celorlalte state membre interesate sau instituțiile desemnate de aceste autorități; dacă este necesar, legislația care urmează să i se aplice persoanei respective se stabilește de comun acord. (b) Informațiile menționate la alineatul (2) litera (b) de mai sus sunt trimise de celelalte instituții interesate instituțiilor desemnate de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație a fost stabilită ca fiind aplicabilă.

(7)

(a) Dacă, în conformitate cu articolul 14c litera (a) din regulament, o persoană care desfășoară simultan o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru și o activitate independentă pe teritoriul altui stat membru se supune legislației statului membru pe al cărui teritoriu desfășoară activitatea salariată, instituția desemnată de autoritatea competentă a celui de-al doilea stat membru îi eliberează lucrătorului salariat un certificat care să ateste că acesta se supune legislației sale și trimite o copie a acestuia instituției desemnate de autoritatea competentă din oricare alt stat membru: (i) pe al cărui teritoriu persoana desfășoară o activitate independentă; (ii) pe teritoriul căruia persoana are reședința. (b) Alineatul (2) litera (b) se aplică prin analogie.

(8)   Dacă, în conformitate cu dispozițiile articolelor 14 și 14c litera (b) din regulament, o persoană care desfășoară simultan o activitate salariată pe teritoriul unui stat membru și o activitate independentă pe teritoriul altui stat membru se supune legislației a două state membre, dispozițiile de la punctele 1, 2, 3 și 4 se aplică în raport cu activitatea salariată, iar dispozițiile de la punctele 1, 2, 3, 5 și 6 se aplică mutatis mutandis în raport cu activitatea independentă.

Instituțiile desemnate de autoritățile competente ale celor două state membre a căror legislație a fost stabilită ca fiind aplicabilă se informează reciproc în această privință.

Articolul 13

Exercitarea dreptului de opțiune de către personalul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare

(1)   Dreptul de opțiune prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din regulament trebuie exercitat, pentru prima oară, în cele trei luni următoare datei la care lucrătorul salariat a fost angajat de către misiunea diplomatică sau oficiul consular respectiv sau la care a intrat în serviciul misiunii sau oficiului respectiv. Opțiunea produce efecte de la data angajării.

Când persoana în cauză își exercită din nou dreptul de opțiune la sfârșitul anului calendaristic, opțiunea produce efecte în prima zi a anului calendaristic următor.

(2)   Persoana în cauză care își exercită dreptul de opțiune informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat, notificând în același timp și angajatorul. Instituția menționată anterior transmite aceste informații, în măsura necesară, tuturor celorlalte instituții ale aceluiași stat membru, în conformitate cu directivele emise de autoritatea competentă a statului membru respectiv.

(3)   Instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat persoana în cauză îi eliberează acesteia un certificat care atestă că aceasta se supune legislației acelui stat membru cât timp este angajată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular respectiv sau se află în serviciul personal al funcționarilor unei asemenea misiuni sau oficiu.

(4)   Dacă persoana în cauză a optat pentru aplicarea legislației germane, dispozițiile acestei legislații se aplică ca și când acesta ar fi angajată în locul în care își are sediul guvernul german. Autoritatea competentă desemnează instituția competentă în materia asigurării de boală.

Articolul 14

Exercitarea dreptului de opțiune de către agenții auxiliari ai Comunităților Europene

(1)   Dreptul de opțiune prevăzut la articolul 16 alineatul (3) din regulament trebuie exercitat în momentul în care se încheie contractul de încadrare în muncă. Autoritatea împuternicită să încheie acest contract informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat agentul auxiliar. Instituția menționată anterior informează, în măsura necesară, toate celelalte instituții ale aceluiași stat membru.

(2)   Instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pentru a cărui legislație a optat agentul auxiliar îi eliberează un certificat care să ateste că acesta se supune legislației acelui stat membru în perioada în care este angajat al Comunităților Europene, în calitate de agent auxiliar.

(3)   Autoritățile competente ale statelor membre desemnează, atunci când este necesar, instituțiile competente în ceea ce privește agenții auxiliari ai Comunităților Europene.

(4)   Dacă un agent auxiliar, angajat pe teritoriul unui stat membru, altul decât Germania, a optat pentru aplicarea legislației germane, dispozițiile acelei legislații se aplică r ca și când acel agent ar fi angajat în locul în care își are sediul guvernul german. Autoritatea competentă desemnează instituția competentă în materie de asigurări de boală.

TITLUL IV

APLICAREA DISPOZIȚIILOR SPECIALE ALE REGULAMENTULUI PRIVIND DIFERITELE CATEGORII DE PRESTAȚII

CAPITOLUL 1

REGULI GENERALE PRIVIND TOTALIZAREA PERIOADELOR

Articolul 15 (A) (5) (11)

(1)   În cazurile menționate la articolul 18 alineatul (1), 38, 45 alineatele (1)–(3), 64, 67 alineatele (1) și (2) din regulament, totalizarea perioadelor se efectuează în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

La perioadele de asigurare sau de rezidență realizate conform legislației unui stat membru se adaugă perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației oricărui alt stat membru, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se suplimenta perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației primului stat membru în vederea dobândirii, păstrării sau recâștigării dreptului la prestații, cu condiția ca aceste perioade de asigurare sau rezidență să nu se suprapună. Dacă prestațiile pentru invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) urmează să fie acordate de către instituțiile a două sau mai multe state membre, în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul (2) din regulament, fiecare dintre instituțiile în cauză efectuează o totalizare separată, luând în considerare totalul perioadelor de asigurare sau rezidență realizate de lucrătorul salariat sau de lucrătorul care desfășoară o activitate independentă conform legislațiilor tuturor statelor membre care i s-au aplicat, fără să aducă atingere, dacă este cazul, dispozițiilor articolului 45 alineatele (2) și (3) și articolului 47 alineatul (1) litera (a) din regulament. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la articolul 14c litera (b) din regulament, instituțiile menționate anterior țin seama, de asemenea, în vederea acordării prestațiilor, de perioadele de asigurare sau rezidență care au fost realizate în temeiul unui regim de asigurare obligatorie conform legislațiilor celor două state membre în cauză și care se suprapun.

(b)

Atunci când o perioadă de asigurare sau rezidență realizată în temeiul unei asigurări obligatorii, conform legislației unui stat membru, coincide cu o perioadă de asigurare realizată în temeiul unei asigurări continue voluntare sau facultative, conform legislației altui stat membru, se ia în considerare numai perioada realizată în temeiul asigurării obligatorii.

(c)	Atunci când o perioadă de asigurare sau rezidență, alta decât o perioadă asimilată acesteia, realizată conform legislației unui stat membru, coincide cu o perioadă asimilată în temeiul legislației altui stat membru, se ia în considerare numai perioada neasimilată.

(d)

Orice perioadă asimilată în temeiul legislațiilor a două sau mai multe state membre se ia în considerare numai de către instituția statului membru a cărui legislație i se aplică obligatoriu asiguratului înainte de perioada menționată anterior; în cazul în care asiguratul nu a fost supus obligatoriu legislației unui stat membru înainte de perioada menționată anterior, aceasta se ia în considerare de către instituția statului membru a cărui legislație i se aplică obligatoriu asiguratului pentru prima dată după perioada menționată anterior.

(e)

Atunci când nu este posibilă stabilirea cu exactitate a perioadei în care au fost realizate anumite perioade de asigurare sau de rezidență conform legislației unui stat membru, se prezumă că aceste perioade de asigurare nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau de rezidență realizate conform legislației altui stat membru și, dacă este util, se iau în considerare.

(f)

În cazul în care, conform legislației unui stat membru, anumite perioade de asigurare sau de rezidență sunt luate în considerare numai dacă au fost realizate într-un anumit termen, instituția care aplică această legislație: (i) ia în considerare perioadele de asigurare sau de rezidență realizate conform legislației altui stat membru numai dacă au fost realizate în termenul menționat anterior sau (ii) prorogă acest termen cu durata perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate în întregime sau parțial, în termenul menționat anterior, conform legislației altui stat membru, atunci când perioadele de asigurare sau de rezidență respective, conform legislației celui de-al doilea stat membru, determină numai suspendarea termenului în care trebuie realizate perioadele de asigurare sau de rezidență.

(2)   Perioadele de asigurare sau de rezidență realizate conform legislației unui stat membru care nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a regulamentului, dar care sunt luate în considerare în temeiul legislației acelui stat membru căruia i se aplică regulamentul, sunt considerate perioade de asigurare sau de rezidență ce trebuie luate în considerare în scopul totalizării.

(3)   Dacă perioadele de asigurare realizate conform legislației unui stat membru sunt exprimate în unități diferite de cele utilizate de legislația altui stat membru, conversia necesară în scopul totalizării se efectuează în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

Dacă persoana în cauză este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de șase zile sau dacă este un lucrător care desfășoară o activitate independentă: (i) o zi este echivalentă cu opt ore și invers; (ii) șase zile sunt echivalente cu o săptămână și invers; (iii) 26 de zile sunt echivalente cu o lună și invers; (iv) trei luni sau 13 săptămâni sau 78 de zile sunt echivalente cu un trimestru și invers; (v) pentru conversia săptămânilor în luni și invers, săptămânile și lunile sunt convertite în zile; (vi) aplicarea regulilor menționate nu trebuie să ducă, în ceea ce privește suma perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, la un total mai mare de 312 zile sau 52 de săptămâni sau 12 luni sau patru trimestre.

(b)

Dacă persoana în cauză este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de cinci zile: (i) o zi este echivalentă cu nouă ore și invers; (ii) cinci zile sunt echivalente cu o săptămână și invers; (iii) 22 de zile sunt echivalente cu o lună și invers; (iv) trei luni sau 13 săptămâni sau 66 de zile sunt echivalente cu un trimestru și invers; (v) pentru conversia săptămânilor în luni și invers, săptămânile și lunile sunt convertite în zile; (vi) aplicarea regulilor menționate nu trebuie să ducă, în ceea ce privește suma perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, la un total mai mare de 264 de zile sau 52 de săptămâni sau 12 luni sau patru trimestre.

(c)

Dacă persoana respectivă este un lucrător salariat supus regimului săptămânii de șapte zile: (i) o zi este echivalentă cu șase ore și invers; (ii) șapte zile sunt echivalente cu o săptămână și invers: (iii) 30 de zile sunt echivalente cu o lună și invers; (iv) trei luni sau 13 săptămâni sau 90 de zile sunt echivalente cu un trimestru și invers; (v) pentru conversia săptămânilor în luni și invers, săptămânile și lunile sunt convertite în zile; (vi) aplicarea regulilor menționate nu trebuie să ducă, în ceea ce privește suma perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, la un total mai mare de 360 de zile sau 52 de săptămâni sau 12 luni sau patru trimestre.

Dacă perioadele de asigurare realizate conform legislației unui stat membru sunt exprimate în luni, zilele care corespund unei fracțiuni dintr-o lună, în conformitate cu regulile privind conversia stabilite în prezentul alineat, sunt considerate ca o lună întreagă.

CAPITOLUL 2

BOALĂ ȘI MATERNITATE

Aplicarea articolului 18 din regulament

Articolul 16

Atestarea perioadelor de asigurare

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 18 din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă este obligat să prezinte instituției competente un atestat care să specifice perioadele de asigurare realizate conform legislației sub a cărei incidență s-a aflat ultima dată.

(2)   Acest atestat este eliberat, la solicitarea lucrătorului salariat sau a lucrătorului care desfășoară o activitate independentă, de către instituția sau instituțiile statului membru sub a cărui legislație persoana respectivă s-a aflat ultima dată. Dacă persoana nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția competentă se adresează instituției sau instituțiilor respective pentru a-l obține.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică prin analogie, dacă este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare realizate anterior, conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile impuse prin legislația statului competent.

Aplicarea articolului 19 din regulament

Articolul 17 (14)

Prestații în natură în cazul rezidenței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 19 din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să se înregistreze pe sine și pe membrii săi de familie la instituția de la locul său de reședință, prin prezentarea unui atestat care certifică că lucrătorul respectiv și membrii săi de familie au dreptul la prestațiile în natură menționate anterior. Acest atestat se eliberează de instituția competentă, dacă este necesar având în vedere informațiile furnizate de angajator. Dacă lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă sau membrii de familie nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de reședință se adresează instituției competente pentru a-l obține.

(2)   Atestatul rămâne valabil până când instituția de la locul de reședință primește notificarea cu privire la anularea acestuia. Cu toate acestea, atunci când atestatul menționat anterior se eliberează de o instituție germană, franceză, italiană sau portugheză, acesta este valabil numai pe o perioadă de un an după data la care a fost eliberat și trebuie reînnoit anual.

(3)   În cazul în care persoana în cauză este lucrător sezonier, atestatul prevăzut la alineatul (1) este valabil pe toată durata preconizată a activității sezoniere, cu excepția cazului în care, între timp, instituția competentă notifică instituția de la locul de reședință cu privire la anularea acestuia.

(4)   Instituția de la locul de reședință informează instituția competentă cu privire la orice înregistrare efectuată în conformitate cu dispozițiile alineatului (1).

(5)   Atunci când solicită orice prestație în natură, persoana interesată prezintă documentele justificative necesare pentru acordarea prestațiilor în natură, conform legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința.

(6)   În cazul spitalizării, instituția de la locul de reședință notifică instituția competentă, în termen de trei zile de la data la care aceasta a luat cunoștință de acest fapt, data internării, durata probabilă a spitalizării și data externării. Cu toate acestea, notificarea nu este necesară atunci când costurile prestațiilor în natură fac obiectul unei rambursări în sumă forfetară instituției de la locul de reședință.

(7)   Instituția de la locul de reședință informează instituția competentă în prealabil cu privire la orice decizie legată de acordarea prestațiilor în natură în cazul în care costul probabil sau efectiv depășește suma forfetară fixată și revizuită periodic de către Comisia administrativă. Instituția competentă dispune de un termen de 15 zile, începând din ziua în care informațiile respective sunt trimise, pentru a notifica, dacă este cazul, orice opoziție motivată; dacă, la expirarea acestui termen, nu a fost primită o astfel de opoziție, instituția de la locul de reședință acordă prestațiile în natură. Dacă aceste prestații în natură trebuie acordate într-un caz de extremă urgență, instituția de la locul de reședință informează imediat instituția competentă cu privire la aceasta. Cu toate acestea, notificarea opoziției sale motivate nu este necesară atunci când costurile prestațiilor în natură fac obiectul unei rambursări printr-o plată forfetară instituției de la locul de reședință.

(8)   Lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă sau membrii de familie trebuie să informeze instituția de la locul de reședință cu privire la orice schimbare a situației lor care poate să modifice dreptul acestora la prestații în natură, în special cu privire la orice încetare sau schimbare a activității salariate sau a activității independente a persoanei în cauză sau orice transfer al reședinței sau al locului de ședere al lucrătorului salariat sau al lucrătorului care desfășoară o activitate independentă sau al unui membru de familie. Instituția competentă informează, de asemenea, instituția de la locul de reședință în cazul în care încetează asigurarea sau dreptul la prestații în natură al lucrătorului salariat sau al lucrătorului care desfășoară o activitate independentă. Instituția de la locul de reședință poate, în orice moment, să solicite instituției competente să-i furnizeze orice informații privind asigurarea sau dreptul la prestații în natură al lucrătorului salariat sau al lucrătorului care desfășoară o activitate independentă.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale statelor membre respective pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de punere în aplicare.

Articolul 18

Prestațiile în numerar în cazul rezidenței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în numerar, în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (b) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să se adreseze instituției de la locul de reședință, în termen de trei zile de la debutul incapacității de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activității sau, dacă legislația aplicată de instituția competentă sau instituția de la locul de reședință prevede acest lucru, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant al persoanei în cauză.

(2)   Dacă medicii curanți din țara de reședință nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, persoana respectivă se adresează direct instituției de la locul de reședință în termenul stabilit de legislația pe care aceasta o aplică.

Această instituție procedează imediat la constatarea, din punct de vedere medical, a incapacității de muncă și întocmește certificatul menționat la alineatul (1). Acest certificat trebuie să precizeze durata probabilă a incapacității de muncă și se transmite imediat instituției competente.

(3)   În cazurile în care nu se aplică alineatul (2), instituția de la locul de reședință procedează, imediat ce este posibil și în orice caz, în termen de trei zile de la data la care persoana în cauză i s-a adresat, la controlul medical al persoanei respective ca și când aceasta ar fi asigurată la instituția în cauză. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacității de muncă și se transmite instituției competente de către instituția de la locul de reședință, în termen de trei zile de la data examinării.

(4)   Instituția de la locul de reședință efectuează ulterior, dacă este necesar, orice control administrativ sau medical al persoanei în cauză, ca și când aceasta ar fi asigurată la instituția respectivă. Imediat ce aceasta constată că persoana este aptă pentru reluarea activității, informează persoana în cauză, precum și instituția competentă despre acest lucru, specificând data la care incapacitatea de muncă încetează. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (6), notificarea persoanei în cauză este considerată ca o decizie luată în numele instituției competente.

(5)   În toate cazurile instituția competentă își rezervă dreptul de a proceda la examinarea persoanei în cauză de către un medic la alegerea sa.

(6)   Dacă instituția competentă decide să refuze acordarea prestațiilor în numerar deoarece persoana în cauză nu a îndeplinit formalitățile prevăzute de legislația țării de reședință sau dacă aceasta constată că persoana în cauză este aptă pentru reluarea activității, notifică persoana în cauză cu privire la decizia sa și, simultan, trimite o copie a acestei decizii instituției de la locul de reședință.

(7)   Când persoana în cauză reia activitatea, aceasta notifică instituția competentă despre acest fapt, dacă este astfel prevăzut de legislația aplicată de instituția respectivă.

(8)   Instituția competentă plătește prestațiile în numerar printr-o modalitate adecvată, în special prin mandat poștal internațional, și informează despre aceasta instituția de la locul de reședință și persoana în cauză. Dacă prestațiile în numerar sunt plătite de instituția de la locul de reședință în numele instituției competente, aceasta din urmă informează persoana în cauză cu privire la drepturile sale și indică instituției de la locul de reședință suma prestațiilor în numerar, datele la care trebuie efectuată plata și perioada maximă în care acestea trebuie acordate, în conformitate cu legislația statului competent.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale statelor membre respective pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de punere în aplicare.

Aplicarea articolului 20 din regulament

Articolul 19

Dispoziții speciale privind lucrătorii frontalieri și membrii de familie ai acestora

În cazul lucrătorilor frontalieri sau al membrilor de familie ai acestora, medicamentele, bandajele, ochelarii și dispozitivele mici pot fi eliberate, iar analizele și examenele de laborator pot fi efectuate numai pe teritoriul statului membru în care sunt prescrise, în conformitate cu dispozițiile legislației statului membru respectiv, cu excepția cazului în care legislația aplicată de instituția competentă sau un acord încheiat între statele membre respective sau autoritățile competente ale acelor state membre este mai favorabil.

Aplicarea articolului 21 alineatul (2) a doua liniuță din regulament

Articolul 19a (15)

Prestații în natură în cazul șederii într-un stat competent. Membrii de familie care își au reședința într-un stat membru, altul decât cel în care își are reședința lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 21 din regulament, membrii de familie trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice că au dreptul la prestațiile respective. Acest atestat, care este eliberat de instituția de la locul de reședință al membrilor de familie, dacă este posibil înainte ca aceștia să părăsească teritoriul statului membru în care au reședința, indică în special, dacă este cazul, perioada maximă de acordare a prestațiilor în natură, așa cum prevede legislația statului membru respectiv. Dacă membrii de familie nu prezintă atestatul respectiv, instituția de la locul de ședere se adresează instituției de la locul de reședință pentru a-l obține.

(2)   Dispozițiile articolului 17 alineatele (6), (7) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie. În aceste cazuri, instituția de la locul de reședință al membrilor de familie este considerată ca fiind instituția competentă.

Aplicarea articolului 22 din regulament

Articolul 20

Prestații în natură în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent. Cazul particular al lucrătorilor salariaților angajați în domeniul transporturilor internaționale și al membrilor de familie ai acestora

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură pentru sine și pentru membrii de familie ai acestuia care îl însoțesc, un lucrător salariat angajat în domeniul transporturilor internaționale, menționat la articolul 14 alineatul (2) litera (a) din regulament și care în cursul desfășurării activității se deplasează pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie să prezinte, cât mai curând posibil, instituției de la locul de ședere un atestat special eliberat de angajatorul sau prepusul său în cursul lunii calendaristice curente sau în cursul celor două luni calendaristice înainte de data prezentării sale. Acest atestat indică în special data începând de la care persoana în cauză a fost angajată de către angajatorul respectiv, precum și denumirea și sediul instituției competente; dacă, cu toate acestea, conform legislației statului competent, angajatorului nu i se cere să cunoască instituția competentă, persoana în cauză furnizează în scris denumirea și adresa instituției respective atunci când își prezintă cererea instituției de la locul de ședere. Se consideră că o persoană care a prezentat un astfel de atestat a îndeplinit condițiile pentru a dobândi dreptul la prestații în natură. Dacă o persoană nu se poate adresa instituției de la locul de ședere înainte de a primi tratament medical, aceasta primește cu toate acestea tratamentul medical pe baza prezentării atestatului menționat, ca și când ar fi asigurată la instituția respectivă.

(2)   Instituția de la locul de ședere se adresează instituției competente în termen de trei zile pentru a afla dacă persoana în cauză îndeplinește condițiile pentru dobândirea dreptului la prestații în natură. Instituția de la locul de ședere acordă prestațiile în natură până când primește un răspuns de la instituția competentă, dar nu mai mult de 30 de zile.

(3)   Instituția competentă trimite răspunsul său instituției de la locul de ședere în termen de 10 zile de la primirea cererii din partea respectivei instituții. Dacă răspunsul este pozitiv, instituția competentă indică, dacă este necesar, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația pe care o aplică, iar instituția de la locul de ședere continuă să acorde prestațiile în cauză.

(4)   În locul atestatului prevăzut la alineatul (1), lucrătorul salariat menționat de acest alineat poate prezenta instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice îndeplinirea condițiilor pentru dobândirea dreptului la prestații în natură. Acest atestat, care este eliberat de instituția competentă, specifică îndeosebi, dacă este necesar, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în conformitate cu legislația statului competent. În acest caz, alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică.

(5)   Dispozițiile articolului 17 alineatele (6), (7) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(6)   Prestațiile în natură acordate în temeiul prezumției prevăzute la alineatul (1) fac obiectul rambursării prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din regulament.

Articolul 21

Prestațiile în natură în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent. Alți lucrători salariați decât cei prevăzuți la articolul 20 din regulamentul de aplicare sau lucrători care desfășoară activități independente

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulament, cu excepția cazului menționat la articolul 20 din regulamentul de aplicare, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice că are dreptul la prestații în natură. Acest atestat care se eliberează de instituția competentă la cererea persoanei în cauză, dacă este posibil înainte ca aceasta să părăsească teritoriul statului membru de reședință, indică în special, dacă este cazul, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația statului competent. Dacă persoana în cauză nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de ședere se adresează instituției competente pentru a-l obține.

(2)   Dispozițiile articolului 17 alineatele (6), (7) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Articolul 22

Prestații în natură pentru lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente care își transferă reședința sau se întorc în țara de reședință, precum și pentru lucrători salariați sau lucrători care desfășoară activități independente autorizați să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament medical

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură conform articolului 22 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință un atestat care să certifice că are dreptul să primească în continuare prestațiile menționate. Acest atestat care se eliberează de instituția competentă indică în special, dacă este cazul, perioada maximă în care aceste prestații pot fi acordate în continuare, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent. La cererea persoanei în cauză, atestatul poate fi eliberat după plecarea sa dacă, din motive de forță majoră, nu poate fi întocmit înainte.

(2)   Dispozițiile articolului 17 alineatele (6), (7) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică prin analogie în ceea ce privește acordarea prestațiilor în natură în cazul prevăzut la articolul 22 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din regulament.

Articolul 23

Prestații în natură pentru membrii de familie

Dispozițiile articolului 21 sau 22 din regulamentul de aplicare, după caz, se aplică prin analogie în privința acordării prestațiilor în natură membrilor de familie menționați la articolul 22 alineatul (3) din regulament.

Cu toate acestea, în cazurile menționate la articolul 22 alineatul (3) al doilea paragraf din regulament, instituția de la locul de reședință și legislația țării de reședință a membrilor de familie sunt considerate ca fiind instituția competentă și, respectiv, legislația statului competent, în sensul articolului 17 alineatele (6), (7) și (9) și articolului 22 din regulamentul de aplicare.

Articolul 24

Prestații în numerar pentru lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent

Pentru a beneficia de prestații în numerar în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulament, dispozițiile articolului 18 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligației de a prezenta un certificat de incapacitate de muncă, lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă care locuiește pe teritoriul unui stat membru, fără a desfășura acolo o activitate profesională, nu trebuie să prezinte certificatul de încetare a activității menționat la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

Aplicarea articolului 23 alineatul (3) din regulament

Articolul 25

Atestatul privind membrii de familie care trebuie luați în considerare la calcularea prestațiilor în numerar

(1)   Pentru a beneficia de prestații conform dispozițiilor articolului 23 alineatul (3) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituției competente un atestat privind membrii săi de familie care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția respectivă.

(2)   Acest atestat se eliberează de instituția de la locul de reședință al membrilor de familie.

Acesta este valabil pentru următoarele 12 luni de la data eliberării sale. Acesta poate fi reînnoit; în acest caz, durata valabilității sale curge de la data reînnoirii.

Persoana în cauză trebuie să notifice imediat instituția competentă cu privire la orice fapt care face necesară o modificare a atestatului menționat anterior. Modificarea respectivă produce efecte de la data apariției faptului respectiv.

(3)   În locul atestatului prevăzut la alineatul (1), instituția competentă poate solicita persoanei în cauză să prezinte documente recente de stare civilă privind membrii de familie ai acesteia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția respectivă.

Aplicarea articolului 25 alineatul (1) din regulament

Articolul 26

Prestații pentru șomerii care se deplasează într-un stat membru, altul decât statul competent, în căutarea unui loc de muncă

(1)   Pentru a beneficia de prestații în numerar și în natură, în temeiul articolului 25 alineatul (1) din regulament, pentru sine și pentru membrii de familie ai acestuia, șomerul trebuie să prezinte instituției de asigurări de boală de la locul unde s-a deplasat un atestat pe care ar fi trebuit să îl solicite, înainte de plecare, instituției de asigurări de boală competente. Dacă șomerul nu prezintă acest atestat, instituția de la locul unde s-a deplasat acesta se adresează instituției competente pentru a-l obține.

Acest atestat trebuie să certifice existența dreptului la prestațiile menționate anterior, în condițiile stabilite la articolul 69 alineatul (1) litera (a) din regulament; să indice durata acestui drept, ținând seama de dispozițiile articolului 69 alineatul (1) litera (c) din regulament; și să specifice cuantumul prestațiilor în numerar care urmează să fie acordate, dacă este cazul, în temeiul asigurării de boală, pe perioada menționată mai sus, în cazul incapacității de muncă sau spitalizării.

(2)   Instituția de asigurare pentru șomaj de la locul unde s-a deplasat persoana certifică, pe o copie a atestatului menționat la articolul 83 din regulamentul de aplicare, care este trimisă instituției de asigurări de boală din același loc, îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 69 alineatul (1) litera (b) din regulament și precizează data de la care au fost îndeplinite, precum și data începând cu care șomerul beneficiază de prestații de asigurare de șomaj pe cheltuiala instituției competente.

Acest atestat este valabil pentru perioada prevăzută la articolul 69 alineatul (1) litera (c) din regulament, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile. Instituția de asigurare pentru șomaj de la locul unde s-a deplasat șomerul informează instituția de asigurări de boală menționată anterior, în termen de trei zile, în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile.

(3)   Dispozițiile articolului 17 alineatele (6), (7) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(4)   Pentru a beneficia de prestațiile în numerar prevăzute de legislația statului competent, șomerul trebuie să prezinte un certificat de incapacitate de muncă, în termen de trei zile, instituției de asigurări de boală de la locul unde s-a deplasat. Acesta trebuie să indice și data până la care a beneficiat de prestații de asigurări de boală, precum și adresa sa din țara unde se află.

(5)   Instituția de asigurări de boală de la locul unde s-a deplasat șomerul notifică instituția de asigurări de boală competentă, precum și instituția la care șomerul este înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă, în termen de trei zile, despre debutul și încheierea incapacității de muncă.

(6)   În cazurile definite la articolul 25 alineatul (4) din regulament, instituția de asigurări de boală de la locul unde s-a deplasat șomerul informează instituția de asigurări de boală competentă și instituția de asigurare pentru șomaj competentă despre faptul că ea consideră că sunt îndeplinite condițiile care justifică prelungirea perioadei în care sunt acordate prestații în numerar și în natură, precizând motivele pe care se bazează opinia sa, și atașează informării pe care o trimite instituției de asigurări de boală competente un raport detaliat al medicului examinator cu privire la starea pacientului, indicând perioada probabilă în care vor fi îndeplinite condițiile pentru aplicarea articolului 25 alineatul (4) din regulament. Instituția de asigurări de boală competentă ia apoi o hotărâre cu privire la prelungirea perioadei în care se pot acorda prestații șomerului bolnav.

(7)   Dispozițiile articolului 18 alineatele (2)-(6), (8) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 25 alineatul (3) din regulament

Articolul 27

Prestații în natură pentru membrii de familie ai șomerilor în cazul în care au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

Dispozițiile articolului 17 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie în ceea ce privește acordarea prestațiilor în natură membrilor de familie ai șomerilor, atunci când membrii de familie au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent. În momentul înregistrării membrilor de familie ai șomerilor care beneficiază de prestații în temeiul dispozițiilor articolului 69 alineatul (1) din regulament, trebuie prezentat atestatul menționat la articolul 26 alineatul (1) din regulamentul de aplicare. Acest atestat este valabil pe perioada în care pot fi acordate prestațiile prevăzute la articolul 69 alineatul (1) din regulament.

Aplicarea articolului 26 din regulament

Articolul 28

Prestații în natură pentru solicitanții de pensii sau indemnizații și pentru membrii de familie ai acestora

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură pe teritoriul statului membru în care are reședința, în temeiul articolului 26 alineatul (1) din regulament, solicitantul și membrii de famili ai acestuia trebuie să se înregistreze la instituția de la locul de reședință, prin prezentarea unui atestat care să certifice că audreptul, în temeiul legislației unui alt stat membru, să beneficieze de prestațiile menționate anterior, pentru sine și pentru membrii de familie ai acestuia. Acest atestat este eliberat de instituția celuilalt stat membru, în a cărei competență intră prestațiile în natură.

(2)   Instituția de la locul de reședință informează instituția care a eliberat atestatul cu privire la fiecare înregistrare pe care a efectuat-o în conformitate cu dispozițiile alineatului (1).

Aplicarea articolelor 28 și 28a din regulament

Articolul 29

Prestații în natură pentru titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii de familie ai acestora care nu au reședința într-un stat membru în temeiul legislației conform căreia aceștia beneficiază de o pensie sau indemnizație și au dreptul la prestații

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură pe teritoriul statului membru în care are reședința, în temeiul articolelor 28 alineatul (1) și 28a din regulament, titularul unei pensii sau indemnizații și membrii de familie ai acestuia se înregistrează la instituția de la locul de reședință, prin prezentarea unui atestat care să certifice că acesta are dreptul la prestațiile menționate anterior, pentru sine și pentru membrii de familie ai acestuia, în temeiul legislației sau uneia dintre legislațiile conform căreia se datorează o pensie sau o indemnizație.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea titularului, de către instituția sau una dintre instituțiile răspunzătoare pentru plata pensiei sau indemnizației sau, după caz, de către instituția împuternicită să stabilească dreptul la prestații în natură, imediat ce titularul îndeplinește condițiile pentru dobândirea dreptului la prestațiile respective. Dacă titularul nu prezintă atestatul, instituția de la locul de reședință se adresează instituției sau instituțiilor răspunzătoare pentru plata pensiei sau indemnizației pentru a-l obține sau, după caz, instituției împuternicite să elibereze acest atestat. Până la primirea acestui atestat, instituția de la locul de reședință îi poate înregistra provizoriu pe titular și pe membrii de familie ai acestuia, pe baza documentelor justificative pe care le-a acceptat. Această înregistrare nu este opozabilă instituției răspunzătoare de plata prestațiilor în natură până când respectiva instituție nu eliberează atestatul prevăzut la alineatul (1).

(3)   Instituția de la locul de reședință informează instituția care a eliberat atestatul prevăzut la alineatul (2) cu privire la orice înregistrare efectuată în conformitate cu dispozițiile alineatului menționat anterior.

(4)   Atunci când solicită orice prestații în natură, titularul trebuie să dovedească instituției de la locul de reședință că are în continuare dreptul la pensie sau indemnizație, conform recipisei sau talonului mandatului ultimei plați efectuate.

(5)   Titularul sau membrii de familie ai acestuia trebuie să informeze instituția de la locul de reședință cu privire la orice schimbare a situației lor care ar putea să modifice dreptul la prestații în natură, în special orice suspendare sau retragere a pensiei sau indemnizației și orice transfer al reședinței. Instituțiile răspunzătoare pentru plata pensiei sau indemnizației informează instituția de la locul de reședință al titularului despre orice astfel de schimbare.

(6)   Comisia administrativă stabilește, în măsura în care este necesar, modalitățile care permit determinarea instituției căreia îi incumbă plata prestațiilor în natură, în cazul menționat la articolul 28 alineatul (2) litera (b) din regulament.

Aplicarea articolului 29 din regulament

Articolul 30 (14)

Prestații în natură pentru membrii de familie care au reședința într-un stat membru, altul decât statul în care are reședința titularul pensiei sau indemnizației

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură, pe teritoriul statului membru în care au reședința, în temeiul articolului 29 alineatul (1) din regulament, membrii de familie trebuie să se înregistreze la instituția de la locul lor de reședință, prin prezentarea documentelor justificative, în temeiul legislației pe care o aplică instituția respectivă, pentru acordarea acestor prestații membrilor de familie ai unui titular al pensiei sau indemnizației, împreună cu atestatul care să certifice că titularul are dreptul la prestații în natură pentru sine și pentru membrii de familie ai acestuia. Acest atestat, care se eliberează de instituția de la locul de reședință al titularului, rămâne valabil atât timp cât instituția de la locul de reședință al membrilor de familie ai acestuia nu a primit notificarea cu privire la anularea sa. Cu toate acestea, când atestatul prevăzut mai sus se eliberează de către o instituție germană, franceză, italiană sau portugheză, acesta este valabilă numai pentru o perioadă de un an de la data eliberării sale și trebuie reînnoit anual.

(2)   Atunci când solicită prestații în natură, membrii de familie trebuie să prezinte instituției de la locul lor de reședință atestatul menționat la alineatul (1), dacă legislația pe care o aplică instituția respectivă prevede că această solicitare trebuie să fie însoțită de dovada dreptului la pensie sau indemnizație.

(3)   Instituția de la locul de reședință al titularului informează instituția de la locul de reședință al membrilor de familie cu privire la suspendarea sau retragerea pensiei și cu privire la orice transfer de reședință a titularului. Instituția de la locul de reședință al membrilor de familie poate, în orice moment, să solicite instituției de la locul de reședință al titularului să-i furnizeze orice informații cu privire la dreptul la prestații în natură.

(4)   Membrii de familie trebuie să informeze instituția de la locul lor de reședință cu privire la orice schimbare a situației lor care poate să modifice dreptul acestora la prestații în natură, în special cu privire la orice transfer de reședință.

Aplicarea articolului 31 din regulament

Articolul 31

Prestații în natură pentru titularii pensiilor sau indemnizațiilor și membrii de familie ai acestora care locuiesc într-un stat membru, altul decât cel în care au reședința

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 31 din regulament, titularul pensiei sau indemnizației trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice că acesta are dreptul la prestațiile menționate anterior. Acest atestat, care se eliberează de instituția de la locul de reședință al titularului, dacă este posibil înainte ca acesta să părăsească teritoriul statului membru în care are reședința, indică, în special, dacă este cazul, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația statului membru respectiv. Dacă titularul nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de ședere se adresează instituției de la locul de reședință pentru a-l obține.

(2)   Dispozițiile articolului 17 alineatele (6), (7) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie. În acest caz, instituția de la locul de reședință al titularului pensiei sau indemnizației este considerată a fi instituția competentă.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică prin analogie cu privire la acordarea prestațiilor în natură membrilor de familie prevăzuți la articolul 31 din regulament.

Aplicarea articolului 35 alineatul (1) din regulament

Articolul 32

Instituțiile cărora li se pot adresa lucrătorii din întreprinderi miniere și întreprinderi asimilate și membrii de familie ai acestora când locuiesc sau au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazurile menționate la articolul 35 alineatul (1) din regulament și dacă, în țara de ședere sau de reședință, prestațiile prevăzute în cadrul regimului de asigurări de boală și maternitate pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică sunt echivalente cu cele prevăzute în cadrul regimului special pentru lucrătorii din întreprinderi miniere și întreprinderi asimilate, lucrătorii din ultima categorie și membrii de familie ai acestora se pot adresa celei mai apropiate instituții de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reședința, specificată în anexa 3 la regulamentul de aplicare, chiar dacă aceasta este o instituție care aparține regimului aplicabil lucrătorilor manuali din industria siderurgică, așadar obligată să acorde prestațiile respective.

(2)   Dacă prestațiile prevăzute în cadrul regimului special pentru lucrători din întreprinderi miniere și întreprinderi asimilate sunt mai avantajoase, acești lucrători sau membrii de familie ai acestora pot alege să se adreseze fie instituției răspunzătoare pentru aplicarea regimului respectiv, fie celei mai apropiate instituții de pe teritoriul statului membru unde locuiesc sau au reședința, care aplică regimul pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică. În al doilea caz, instituția respectivă este obligată să atragă atenția persoanei în cauză asupra faptului că, adresându-se instituției răspunzătoare de aplicarea regimului special menționat anterior, va obține prestații mai avantajoase; de asemenea, trebuie să-i aducă la cunoștință denumirea și adresa acestei instituții.

Aplicarea articolului 35 alineatul (2) din regulament

Articolul 32a

Regimuri speciale care se aplică anumitor lucrători care desfășoară activități independente

Anexa 11 specifică regimul sau regimurile prevăzute la articolul 35 alineatul (2) din regulament.

Aplicarea articolului 35 alineatul (4) din regulament

Articolul 33

Luarea în considerare a perioadei în care prestațiile au fost deja acordate de către instituția unui alt stat membru

În scopul aplicării dispozițiilor articolului 35 alineatul (4) din regulament, instituția dintr-un stat membru însărcinată să acorde prestații poate solicita instituției altui stat membru să-i furnizeze informații privind perioada în care aceasta din urmă a acordat deja prestații pentru același caz de boală sau maternitate.

Rambursarea de către instituția competentă a unui stat membru a cheltuielilor efectuate în timpul șederii în alt stat membru

Articolul 34 (12)

(1)   Dacă, în cursul șederii unui lucrător salariat sau a unui lucrător care desfășoară o activitate independentă într-un stat membru, altul decât statul competent, nu este posibil să se îndeplinească formalitățile prevăzute la articolul 20 alineatele (1) și (4) și la articolele 21, 23 și 31 din regulamentul de aplicare, cheltuielile sale sunt rambursate, la solicitarea sa, de către instituția competentă, în conformitate cu ratele de rambursare aplicate de instituția de la locul de ședere.

(2)   La solicitarea instituției competente, instituția de la locul de ședere îi furnizează acesteia informațiile necesare privind ratele respective.

Dacă instituția de la locul de ședere și instituția competentă au încheiat un acord conform căruia nu se efectuează nici o rambursare sau se face o rambursare, printr-o plată forfetară, a prestațiilor acordate, în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și articolului 31 din regulament, instituției de la locul de ședere i se solicită, de asemenea, să transfere instituției competente suma care urmează să fie rambursată persoanei în cauză în conformitate cu dispozițiile de la alineatul (1).

(3)   Dacă sunt implicate cheltuieli majore, instituția competentă poate plăti un avans adecvat persoanei în cauză, imediat ce persoana prezintă instituției menționate cererea de rambursare.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), instituția competentă poate efectua rambursarea cheltuielilor suportate în conformitate cu ratele pe care le aplică, dacă este posibil să se efectueze o rambursare în conformitate cu aceste rate, dacă sumele ce urmează să fie rambursate nu depășesc un nivel stabilit de Comisia administrativă și dacă lucrătorul salariatul sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă ori titularul pensiei sau indemnizației este de acord cu aplicarea acestei dispoziții. În orice caz, suma rambursată nu depășește suma cheltuielilor efectiv suportate.

(5)   Dacă legislația statului de reședință nu prevede rate de rambursare, instituția competentă poate efectua rambursarea în condițiile prevăzute la alineatul (4) fără să fie necesar acordul persoanei în cauză.

CAPITOLUL 3

INVALIDITATE, LIMITĂ DE VÂRSTĂ ȘI DECES (PENSII)

Introducerea și instrumentarea cererilor de prestații

Articolul 35 (11)

Cereri pentru prestații de invaliditate în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă s-a aflat exclusiv sub incidența legislațiilor menționate în partea A a anexei IV la regulament, precum și în cazul prevăzut

la articolul 40 alineatul (2) din regulament   (1) Pentru a beneficia de prestații în temeiul articolelor 37, 38 și 39 din regulament, inclusiv în cazurile prevăzute la articolul 40 alineatul (2), 41 alineatul (1) și 42 alineatul (2) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să prezinte o cerere fie instituției din statul membru a cărui legislație i se aplica la data când a survenit incapacitatea de muncă urmată de invaliditate sau agravarea invalidității respective, fie instituției de la locul de reședință, care apoi înaintează cererea primei instituții, indicând data când a fost introdusă cererea; această dată este considerată data introducerii cererii la prima instituție. Cu toate acestea, dacă au fost acordate prestații în numerar în temeiul asigurării de boală, data la care acordarea acestor prestații în numerar a încetat trebuie considerată, dacă este cazul, ca data la care a fost introdusă cererea pentru pensie.

(2)   În cazul prevăzut la articolul 41 alineatul (1) litera (b) din regulament, instituția la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă a fost asigurat ultima dată aduce la cunoștința instituției răspunzătoare inițial de plata prestațiilor suma și data acordării prestațiilor datorate conform legislației pe care o aplică. Cu începere de la acea dată, prestațiile datorate înainte de agravarea invalidității sunt anulate sau reduse la o sumă care nu depășește suplimentul prevăzut la articolul 41 alineatul (1) din regulament.

(3)   Dispozițiile de la alineatul (2) nu se aplică în cazul prevăzut la articolul 41 alineatul (1) litera (d) din regulament. În acest caz, instituția la care solicitantul a fost asigurat ultima dată se adresează instituției din Țările de Jos pentru a afla suma datorată de aceasta.

Articolul 36

Cereri de prestații de limită de vârstă și de urmaș (cu excepția prestațiilor pentru orfani) și prestații de invaliditate, în cazuri care nu sunt prevăzute la articolul 35 din regulamentul de aplicare

(1)   Pentru a beneficia de prestații în temeiul articolelor 40–51 din regulament, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 35 din regulamentul de aplicare, solicitantul trebuie să adreseze o cerere instituției de la locul de reședință, în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația aplicată de această instituție. Dacă lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă nu s-a aflat sub incidența legislației respective, instituția de la locul de reședință transmite cererea instituției din statul membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată, indicând data la care a fost introdusă cererea. Această dată este considerată data de introducere a cererii la cea de-a doua instituție menționată.

(2)   Dacă un solicitant are reședința pe teritoriul unui stat membru a cărui legislație nu i s-a aplicat lucrătorului salariat sau lucrătorului care desfășoară o activitate independentă, acesta poate adresa cererea instituției statului membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată.

(3)   Dacă un solicitant are reședința pe teritoriul unui stat care nu este un stat membru, acesta trebuie să adreseze cererea instituției competente a statului membru a cărui legislație i s-a aplicat lucrătorului salariat sau lucrătorului care desfășoară o activitate independentă ultima dată.

Dacă solicitantul adresează cererea sa instituției din statul membru al cărui resortisant este, aceasta din urmă o transmite instituției competente.

(4)   O cerere pentru prestații adresată instituției unui stat membru implică automat acordarea concomitentă a prestațiilor, în temeiul legislației tuturor statelor membre în cauză, ale căror condiții sunt îndeplinite de solicitant, cu excepția cazului în care, conform articolului 44 alineatul (2) din regulament, solicitantul cere amânarea acordării prestațiilor pentru limită de vârstă la care ar avea dreptul în temeiul legislației unui stat membru sau mai multor state membre.

Articolul 37

Documente și informații conexe cererilor pentru prestații prevăzute la articolul 36 din regulamentul de aplicare

Introducerea cererilor menționate la articolul 36 din regulamentul de aplicare respectă următoarele reguli:

(a)

cererea trebuie să fie însoțită de documentele justificative solicitate și trebuie să fie întocmită pe formularul prevăzut de legislația: (i) statului membru pe al cărui teritoriu are reședința solicitantul, în cazul prevăzut la articolul 36 alineatul (1); (ii) statului membru sub a cărui incidență s-a aflat ultima dată lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, în cazurile prevăzute la articolul 36 alineatele (2) și (3);

(b)	acuratețea informațiilor furnizate de solicitant trebuie să fie stabilită prin documentele oficiale anexate formularului de cerere sau să fie confirmată de organismele competente ale statului membru pe al cărui teritoriu solicitantul are reședința;

(c)

solicitantul trebuie să indice, în măsura în care acest lucru este posibil, fie instituția sau instituțiile de asigurare pentru invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) din oricare stat membru, la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă a fost asigurat, sau în cazul unui lucrător salariat, angajatorul sau angajatorii pentru care a lucrat pe teritoriul oricărui stat membru, prezentând în acest scop orice certificate de muncă care se pot afla în posesia sa;

(d)

dacă, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din regulament, solicitantul cere amânarea acordării oricăror prestații pentru limită de vârstă pe care le-ar putea dobândi în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, acesta trebuie să precizeze legislația conform căreia solicită prestațiile.

Articolul 38

Atestatele privind membrii de familie care trebuie luați în considerare pentru stabilirea cuantumului prestației

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 39 alineatul (4) sau articolului 47 alineatul (3) din regulament, solicitantul trebuie să prezinte un atestat privind membrii de familie ai acestuia, cu excepția copiilor săi, care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care se află instituția responsabilă de acordarea prestațiilor.

Acest atestat se eliberează de către instituția de asigurări de boală de la locul de reședință al membrilor de familie sau de către altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu aceștia au reședința. Dispozițiile articolului 25 alineatul (2) paragrafele al doilea și al treilea din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

În locul atestatului prevăzut la primul paragraf, instituția răspunzătoare de acordarea prestațiilor poate impune solicitantului să furnizeze documente de stare civilă recente cu privire la membrii de familie ai acestuia, cu excepția copiilor săi, care își au domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care se află instituția menționată.

(2)   În cazul prevăzut la alineatul (1), dacă legislația aplicată de instituția în cauză impune ca membrii de familie să locuiască sub același acoperiș cu titularul pensiei sau indemnizației, faptul că respectivii membri ai familiei care nu îndeplinesc această condiție sunt totuși întreținuți, în principal, de solicitant trebuie să fie stabilit pe baza unor documente care să dovedească transmiterea regulată a unei părți din veniturile solicitantului.

Articolul 39 (11)

Instrumentarea cererilor pentru prestații de invaliditate, în cazul în care un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă s-a aflat numai sub incidența legislațiilor prevăzute în partea A din anexa IV la regulament

(1)   Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă a introdus o cerere pentru prestații de invaliditate și dacă instituția constată că se aplică dispozițiile articolului 37 alineatul (1) din regulament, instituția obține, dacă este cazul, de la instituția la care persoana în cauză a fost asigurată ultima dată atestatul privind perioadele de asigurare realizate de persoana respectivă conform legislației aplicate de cea de-a doua instituție.

(2)   Dacă este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare realizate anterior, conform legislației oricărui alt stat membru pentru a se îndeplini condițiile impuse de legislația statului competent, se aplică prin analogie dispozițiile alineatului (1).

(3)   În cazul prevăzut la articolul 39 alineatul (3) din regulament, instituția care a instrumentat dosarul solicitantului îl transmite instituției la care acesta a fost asigurat ultima dată.

(4)   Articolele 41 și 50 din regulamentul de aplicare nu se aplică în cazul instrumentării cererilor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).

Articolul 40

Stabilirea gradului de invaliditate

În scopul stabilirii gradului de invaliditate, instituția statului membru ia în considerare documentele și rapoartele medicale, precum și informațiile de natură administrativă obținute de instituția oricărui alt stat membru. Cu toate acestea, fiecare instituție își păstrează dreptul de a proceda la examinarea solicitantului de către un medic ales de aceasta, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile articolului 40 alineatul (4) din regulament.

Examinarea cererilor de prestații de invaliditate, limită de vârstă și de urmaș, în cazurile prevăzute la articolul 36 din regulamentul de aplicare

Articolul 41

Stabilirea instituțiilor de instrumentare

(1)   Cererile pentru prestații se instrumentează de instituția căreia i-au fost adresate sau transmise în conformitate cu dispozițiile articolului 36 din regulamentul de aplicare. Această instituție este denumită în continuare „instituția de instrumentare”.

(2)   Instituția de instrumentare este obligată să notifice imediat tuturor instituțiilor interesate cererile pentru prestații, întocmite pe un formular special, astfel încât acestea să poată fi instrumentate simultan și fără întârziere de către toate aceste instituții.

Articolul 42

Formularele utilizate pentru instrumentarea cererilor pentru prestații

(1)   Pentru instrumentarea cererilor pentru prestații, instituția de instrumentare folosește un formular care include, în special, o declarație și un sumar al perioadelor de asigurare sau rezidență realizate de lucrătorul salariat sau de lucrătorul care desfășoară o activitate independentă, conform legislației tuturor statelor membre interesate.

(2)   Transmiterea acestor formulare instituției oricărui alt stat membru ține locul transmiterii documentelor justificative.

Articolul 43

Procedura ce trebuie urmată de către instituțiile interesate în instrumentarea unei cereri

(1)   Instituția de instrumentare înscrie în formularul prevăzut la articolul 42 alineatul (1) din regulamentul de aplicare perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației pe care o aplică și transmite un exemplar al acestui formular instituției de asigurări de invaliditate, limită de vârstă și deces (pensii) din oricare stat membru la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă a fost asigurat, anexând, dacă este cazul, orice certificate de angajare prezentate de solicitant.

(2)   Dacă este implicată o singură instituție, aceasta completează formularul menționat, indicând:

(a)	perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației pe care o aplică;

(b)	cuantumul prestației pe care solicitantul ar putea s-o solicite numai pentru acele perioade de asigurare sau rezidență;

(c)	cuantumul teoretic și cuantumul efectiv al prestațiilor calculate în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul (2) din regulament.

Astfel completat, formularul este returnat instituției de instrumentare.

Dacă un drept la prestații este dobândit ținându-se seama numai de perioadele de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislației aplicate de instituția celui de-al doilea stat membru și dacă cuantumul prestației care corespunde acestor perioade poate fi determinat fără întârziere, în timp ce pentru procedura de calcul prevăzută la litera (c) este necesară o perioadă considerabil mai lungă, formularul este returnat instituției de instrumentare împreună cu informațiile prevăzute la literele (a) și (b); informațiile prevăzute la litera (c) sunt înaintate instituției de instrumentare cât de curând este posibil.

(3)   Dacă sunt implicate două sau mai multe alte instituții, fiecare dintre acestea completează formularul menționat, indicând perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației pe care o aplică și îl returnează instituției de instrumentare.

Dacă un drept la prestații este dobândit ținându-se seama numai de perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației aplicate de către una sau mai multe dintre instituțiile respective și dacă cuantumul prestațiilor corespunzătoare acestor perioade poate fi stabilit fără întârziere, acesta se notifică instituției de instrumentare în același timp cu perioadele de asigurare sau rezidență; dacă stabilirea cuantumului în cauză implică o oarecare întârziere, acesta îi este notificat instituției de instrumentare, imediat ce este stabilit.

La primirea tuturor formularelor cu informații privind perioadele de asigurare sau rezidență și, dacă este cazul, cuantumul sau cuantumurile datorate conform legislației unuia sau mai multor state membre implicate, instituția de instrumentare înaintează un exemplar al formularelor astfel completate fiecăreia dintre instituțiile implicate, în care precizează cuantumul teoretic și cuantumul efectiv al prestațiilor, calculate în conformitate cu dispozițiile articolului 46 alineatul (2) din regulament, și îl returnează instituției de instrumentare.

(4)   Imediat ce instituția de instrumentare constată, după primirea informațiilor prevăzute la alineatul (2) sau (3), că ar trebui aplicate dispozițiile articolului 40 alineatul (2) sau articolului 48 alineatul (2) sau (3) din regulament, ea informează celelalte instituții implicate cu privire la aceasta.

(5)   În cazul prevăzut la articolul 37 litera (d) din regulamentul de aplicare, instituțiile din statele membre a căror legislație i s-a aplicat solicitantului, dar cărora acesta le-a solicitat amânarea acordării prestațiilor, completează în formularul prevăzut la articolul 42 alineatul (1) din regulamentul de aplicare numai perioadele de asigurare sau rezidență realizate de solicitant conform legislației pe care acestea o aplică.

Articolul 44

Instituția abilitată să ia o decizie cu privire la starea de invaliditate

(1)   Instituția de instrumentare este singura abilitată să ia decizia privind starea de invaliditate a solicitantului, prevăzută la articolul 40 alineatul (4) din regulament, sub rezerva dispozițiilor de la alineatele (2) și (3). Aceasta ia decizia respectivă imediat ce poate stabili dacă, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 45 din regulament, sunt îndeplinite condițiile privind dobândirea dreptului, stabilite de legislația pe care o aplică. Instituția de instrumentare notifică decizia respectivă imediat celorlalte instituții interesate.

(2)   Dacă, ținând seama de dispozițiile articolului 45 din regulament, condițiile de dobândire a dreptului, cu excepția celor privind starea de invaliditate, stabilite de legislația aplicată de instituția de instrumentare nu sunt îndeplinite, instituția respectivă informează imediat instituția competentă în materie de invaliditate din celălalt stat membru a cărui legislație i s-a aplicat lucrătorului salariat sau lucrătorului care desfășoară o activitate independentă ultima dată. Această instituție este abilitată, dacă sunt îndeplinite condițiile de dobândire a dreptului prevăzute de legislația pe care o aplică, să ia decizia privind starea de invaliditate a solicitantului; decizia este imediat notificată celorlalte instituții implicate.

(3)   Dacă este necesar, problema poate fi retransmisă, în aceleași condiții, instituției competente în materie de invaliditate a statului membru a cărui legislație i s-a aplicat lucrătorului salariat sau lucrătorului care desfășoară o activitate independentă prima dată.

Articolul 45

Plata provizorie a prestațiilor și plățile în avans ale prestațiilor

(1)   Dacă instituția de instrumentare constată că solicitantul are dreptul la prestații conform legislației pe care o aplică fără să fie necesar să fie luate în considerare perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației altor state membre, acesta plătește imediat, cu titlu provizoriu, aceste prestații.

(2)   Dacă solicitantul nu are dreptul la prestații în temeiul alineatului (1), dar, din informațiile furnizate instituției de instrumentare conform articolului 43 alineatul (2) sau (3) din regulamentul de aplicare, reiese că un drept la prestații a fost dobândit conform legislației altui stat membru ținându-se seama numai de perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform legislației respective, instituția care aplică această legislație plătește prestațiile în cauză, cu titlu provizoriu, imediat ce instituția de instrumentare o informează despre obligația care îi incumbă.

(3)   Dacă, în cazul prevăzut la alineatul (2), un drept la prestații este dobândit conform legislației a mai mult de un stat membru, ținând seama numai de perioadele de asigurare sau rezidență realizate conform fiecăreia dintre legislațiile respective, plata prestațiilor cu titlu provizoriu revine instituției care a informat prima dată instituția de instrumentare despre existența dreptului respectiv; instituția de instrumentare are datoria de a informa celelalte instituții implicate.

(4)   Instituția care trebuie să plătească prestații în temeiul alineatul (1), (2) sau (3) informează imediat solicitantul cu privire la aceasta, atrăgându-i atenția în mod explicit asupra caracterului provizoriu al măsurii luate și asupra faptului că aceasta nu este supusă vreunei căi de atac.

(5)   Dacă, în temeiul alineatului (1), (2) sau (3), solicitantului nu trebuie să i se plătească nici o prestație cu titlu provizoriu, dar din informațiile primite reiese că un drept este dobândit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din regulament, instituția de instrumentare îi plătește acestuia un avans corespunzător recuperabil, al cărui cuantum este cât mai apropiat posibil de cuantumul care i se va acorda probabil conform articolului 46 alineatul (2) din regulament.

(6)   Două state membre sau autoritățile lor competente pot conveni să aplice alte modalități de plată a prestațiilor cu titlu provizoriu în cazurile care privesc numai instituțiile statelor respective. Acordurile care se încheie în această materie se comunică Comisiei administrative.

Articolul 46 (11)

Sumele datorate pentru perioade de asigurare continuă voluntară sau facultativă, care nu trebuie să fie luate în considerare în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de aplicare

Pentru calcularea cuantumului teoretic și al cuantumului efectiv al prestației conform articolului 46 alineatul (2) literele (a) și (b) din regulament, se aplică regulile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) litera (b), (c) și (d) din regulamentul de aplicare.

Cuantumul efectiv datorat, calculat conform articolului 46 alineatul (2) din regulament, se majorează cu suma care corespunde perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă, care nu au fost luate în considerare conform articolului 15 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de aplicare. Această majorare se calculează în conformitate cu dispozițiile legislației statului membru conform căreia au fost realizate perioadele de asigurare voluntară sau facultativă continuă. Comparația menționată la articolul 46 alineatul (3) din regulament trebuie să se facă având în vedere majorarea menționată anterior.

Articolul 47 (11)

Calcularea cuantumurilor datorate ce corespund perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă

În conformitate cu legislația pe care o aplică, instituția fiecărui stat membru calculează cuantumul care corespunde perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă care, conform articolului 46a alineatul (3) litera (c) din regulament, nu face obiectul dispozițiilor unui alt stat membru privind retragerea, reducerea sau suspendarea.

Articolul 48 (11)

Comunicarea deciziilor instituțiilor solicitantului

(1)   Decizia definitivă luată de fiecare dintre instituțiile implicate este transmisă instituției de instrumentare. Fiecare dintre aceste decizii trebuie să specifice căile și termenele de atac prevăzute de legislația respectivă. După ce au fost primite toate aceste decizii, instituția de instrumentare le notifică solicitantului în limba acestuia prin intermediul unei note recapitulative la care se anexează deciziile menționate. Termenele prevăzute pentru căile de atac încep să curgă numai de la data primirii de către solicitant a notei recapitulative.

(2)   O dată cu expedierea către solicitant a notei recapitulative prevăzute la alineatul (1), instituția de instrumentare transmite simultan o copie fiecăreia dintre instituțiile interesate, anexând la ea o copie a deciziilor celorlalte instituții.

Articolul 49 (11)

Recalcularea prestațiilor

(1)   În scopul aplicării articolului 43 alineatele (3) și (4), articolului 49 alineatele (2) și (3) și articolului 51 alineatul (2) din regulament, dispozițiile articolului 45 din regulamentul de aplicare se aplică mutatis mutandis.

(2)   În cazul recalculării, retragerii sau suspendării unei prestații, instituția care a luat decizia respectivă notifică imediat persoana în cauză și fiecare dintre instituțiile în raport cu care persoana interesată are un drept, dacă este necesar prin intermediul instituției de instrumentare. Decizia trebuie să precizeze căile și termenele de atac prevăzute de legislația respectivă. Termenele prevăzute pentru căile de atac încep să curgă numai de la data primirii deciziei de către persoana în cauză.

Articolul 50

Măsuri menite să accelereze acordarea prestațiilor

(1)

(a) (i) Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă, resortisant al unui stat membru, se supune legislației altui stat membru, instituția competentă în materie de pensii a celui de-al doilea stat membru, utilizând toate mijloacele aflate la dispoziția sa la data înregistrării persoanei în cauză, transmite organismului desemnat de autoritatea competentă a aceluiași stat membru toate informațiile privind identitatea persoanei respective, precum și denumirea instituției competente menționate și numărul de asigurare atribuit de aceasta. (ii) De asemenea, instituția competentă menționată la punctul (i) transmite, de asemenea, în măsura în care este posibil, organismului desemnat în conformitate cu dispozițiile de la punctul (i) orice alte informații care pot facilita și accelera acordarea ulterioară a pensiilor. (iii) Aceste informații sunt transmise, în condițiile stabilite de Comisia administrativă, organismului desemnat de către autoritatea competentă a statului membru în cauză. (iv) Pentru aplicarea dispozițiilor punctul (i), (ii) și (iii), apatrizii și refugiații sunt considerați resortisanți ai statului membru a cărui legislație li s-a aplicat prima dată. (b) Instituțiile în cauză, la cererea persoanei interesate sau a instituției la care aceasta este asigurată în momentul respectiv, reconstituie stagiul de cotizare al persoanei respective, cu începere nu mai târziu de un an înainte de data la care aceasta atinge vârsta de pensionare.

(2)   Comisia administrativă stabilește modalitățile de aplicare a dispozițiilor alineatului (1).

Controale administrative și medicale

Articolul 51

(1)   Atunci când beneficiarul, în special al:

(a)	prestațiilor de invaliditate;

(b)	prestațiilor pentru limită de vârstă acordate în cazul incapacității de muncă;

(c)	prestațiilor pentru limită de vârstă acordate șomerilor în vârstă;

(d)	prestațiilor pentru limită de vârstă acordate în cazul încetării unei activități profesionale sau comerciale;

(e)	prestațiilor pentru urmași acordate în caz de invaliditate sau incapacității de muncă;

(f)	prestațiilor acordate cu condiția ca mijloacele materiale ale beneficiarului să nu depășească o limită stabilită,

locuiește sau are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru în care este situată instituția care răspunde de plată, controlul administrativ sau medical se efectuează la cererea instituției respective, de către instituția de la locul de ședere sau de reședință al beneficiarului, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația aplicată de cea de-a doua instituție. Instituția care efectuează plata își rezervă cu toate acestea dreptul de a proceda la examinarea medicală a beneficiarului de către un medic la alegerea acesteia.

(2)   Dacă se constată că beneficiarul prestațiilor menționate la alineatul (1) este lucrător salariat sau lucrător care desfășoară o activitate independentă sau dispune de mijloace care depășesc limita stabilită în perioada când primește prestațiile, instituția de la locul de ședere sau reședință trebuie să trimită un raport instituției care răspunde de plată și care a solicitat efectuarea controlului. Acest raport indică, în special, natura activității salariate sau independente desfășurate de persoana în cauză, cuantumul câștigurilor sau al resurselor de care a dispus în ultimul trimestru, câștigurile obișnuite obținute în același domeniu de un lucrător salariat sau de un lucrător care desfășoară o activitate independentă din aceeași categorie profesională cu persoana în cauză, în profesia pe care aceasta a exercitat-o înainte de surveni invaliditatea, în cursul unei perioade de referință care urmează să fie stabilită de instituția care răspunde de plată și, dacă este cazul, avizul unui expert medical cu privire la starea sănătății persoanei în cauză.

Articolul 52

Dacă, după suspendarea prestațiilor de care a beneficiat, persoana în cauză își redobândește dreptul la prestații în timp ce are reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, instituțiile în cauză fac schimb de informații relevante în vederea reluării acordării prestațiilor respective.

Plata prestațiilor

Articolul 53

Modalitatea de plată a prestațiilor

(1)   Dacă instituția care răspunde de plată într-un stat membru nu plătește direct prestațiile datorate beneficiarilor care au reședința pe teritoriul unui alt stat membru, prestațiile respective sunt plătite, la cererea instituției care răspunde de plată, de către organismul de legătură din al doilea stat membru sau de către instituția de la locul de reședință al beneficiarilor în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 54–58 din regulamentul de aplicare; dacă instituția care răspunde de plată plătește direct prestațiile beneficiarilor, aceasta notifică instituția de la locul de reședință cu privire la acest fapt. Procedura de plată pe care trebuie s-o urmeze instituția din statele membre este prevăzută de anexa 6.

(2)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state pot conveni asupra altor modalități de plată a prestațiilor, în cazurile în care instituțiile competente ale statelor membre respective sunt singurele implicate. Orice acorduri încheiate în această materie se comunică Comisiei administrative.

(3)   Dispozițiile acordurilor privind plata prestațiilor, care se aplică în ziua anterioară intrării în vigoare a regulamentului, continuă să se aplice cu condiția ca acestea să fie prevăzute de anexa 5.

Articolul 54

Comunicarea borderoului de plăți organismului plătitor

Instituția care răspunde de plata prestațiilor adresează în dublu exemplar organismului de legătură din statul membru pe al cărui teritoriu are reședința beneficiarul sau instituției de la locul de reședință (ambele numite în continuare „organismul plătitor”) un borderou de plăți care trebuie să ajungă la organismul respectiv cel târziu cu douăzeci de zile înainte de data scadenței prestațiilor.

Articolul 55

Plata sumelor datorate în contul organismului plătitor

(1)   Cu zece zile înainte de data scadenței prestațiilor, instituția care răspunde de plată plătește, în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situată, suma necesară pentru plățile specificate în borderoul prevăzut la articolul 54 din regulamentul de aplicare. Plata se efectuează prin banca națională sau printr-o altă bancă din statul membru pe al cărui teritoriu este situată instituția care răspunde de plată, într-un cont deschis în numele băncii naționale sau al altei bănci din statul membru pe al cărui teritoriu este situat organismul plătitor, în favoarea organismului respectiv. Această plată este liberatorie. În același timp, instituția care răspunde de plată adresează organismului plătitor un aviz de plată.

(2)   Banca în contul căreia fost efectuată plata creditează organismul plătitor cu contravaloarea plății în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situat organismul respectiv.

(3)   Denumirea și sediul băncilor prevăzute la alineatul (1) sunt enumerate în anexa 7.

Articolul 56

Plata sumelor datorate beneficiarului de către organismul plătitor

(1)   Plățile specificate în programul prevăzut la articolul 54 din regulamentul de aplicare sunt efectuate beneficiarului de către organismul plătitor, în contul instituției care răspunde de plată. Aceste plăți sunt efectuate conform modalităților prevăzute de legislația aplicată de organismul plătitor.

(2)   Imediat ce organismul plătitor sau orice alt organism desemnat de acesta ia cunoștință despre orice circumstanțe care justifică suspendarea sau retragerea prestațiilor, acesta încetează orice plată. Se procedează în același mod și atunci când beneficiarul își transferă reședința pe teritoriul altui stat.

(3)   Organismul plătitor înștiințează instituția care răspunde de plată cu privire la orice motiv de neefectuare a plății. În cazul decesului beneficiarului sau al soțului acestuia sau în cazul în care un soț supraviețuitor se recăsătorește, organismul plătitor notifică data respectivă instituției menționate.

Articolul 57

Regularizarea conturilor de plăți prevăzute la articolul 56 din regulamentul de aplicare

(1)   Conturile pentru plățile prevăzute la articolul 56 din regulamentul de aplicare sunt regularizate la sfârșitul fiecărei perioade de plată, pentru a se stabili sumele efective plătite beneficiarilor sau mandatarilor lor, precum și sumele neplătite.

(2)   Suma totală, exprimată în cifre și litere în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituția care răspunde de plată, este certificată ca fiind conformă cu plățile efectuate de organismul plătitor și confirmată prin semnătura reprezentantului organismului respectiv.

(3)   Organismul plătitor este garantul regularității plăților.

(4)   Diferența dintre sumele plătite de instituția care răspunde de plată, exprimată în moneda statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituția respectivă, și valoarea plăților, exprimată în aceeași monedă, justificate de organismul plătitor, se adaugă sumelor ce trebuie plătite ulterior cu același titlu de către instituția care răspunde de plată.

Articolul 58

Recuperarea cheltuielilor aferente plății prestațiilor

Cheltuielile aferente plății prestațiilor, în special cheltuielile poștale și bancare, pot fi recuperate de la beneficiari de către organismul plătitor, în condițiile prevăzute de legislația aplicată de acesta.

Articolul 59

Notificarea transferului de reședință a beneficiarului

Atunci când beneficiarul prestațiilor datorate în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre își transferă reședința de pe teritoriul unui stat pe acela al altui stat, acesta trebuie să notifice transferul instituției sau instituțiilor care răspund de plata prestațiilor respective sau organismului plătitor.

CAPITOLUL 4

ACCIDENTE DE MUNCĂ ȘI BOLI PROFESIONALE

Aplicarea articolelor 52 și 53 din regulament

Articolul 60

Prestații în natură în cazul rezidenței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 52 litera (a) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă prezintă instituției de la locul de reședință un atestat care să certifice că are dreptul la aceste prestații în natură. Acest atestat se eliberează de instituția competentă, pe baza, atunci când este cazul, informațiilor furnizate de angajator. De asemenea, dacă legislația statului competent prevede acest lucru, lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință o recipisă de primire din partea instituției competente privind notificarea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Dacă persoana în cauză nu prezintă aceste documente, instituția de la locul de reședință se adresează direct instituției competente pentru a le obține și, până la primirea acestora, acordă persoanei prestațiile în natură conform asigurării de boală, cu condiția ca persoana să îndeplinească condițiile impuse pentru a avea dreptul la prestațiile respective.

(2)   Atestatul rămâne valabil atât timp cât instituția de la locul de reședință nu primește o notificare cu privire la anularea acestuia. Cu toate acestea, în cazul în care atestatul a fost eliberat de o instituție franceză, acesta este valabil numai timp de un an de la data eliberării și trebuie să fie reînnoit anual.

(3)   Dacă persoana în cauză este lucrător sezonier, atestatul prevăzut la alineatul (1) este valabil pe toată durata preconizată a activității sezoniere, cu excepția cazului în care, între timp, instituția competentă nu notifică instituția de la locul de reședință cu privire la anularea acestuia.

(4)   Atunci când solicită prestații în natură, persoana în cauză prezintă documentele justificative în vederea acordării prestațiilor în natură conform legislației statului membru pe al cărui teritoriu are reședința.

(5)   În eventualitatea spitalizării, instituția de la locul de reședință notifică, în termen de trei zile de la data când ia cunoștință de această situație, instituția competentă cu privire la data internării, durata probabilă a spitalizării și data externării.

(6)   Instituția de la locul de reședință informează instituția competentă, în avans, cu privire la orice decizie legată de acordarea prestațiilor în natură ale căror costuri probabile sau efective depășesc o sumă forfetară fixată și revizuită periodic de către Comisia administrativă.

Instituția competentă dispune de un termen de 15 zile de la data la care aceste informații sunt trimise pentru a notifica, dacă este cazul, opoziția sa motivată; instituția de la locul de reședință acordă prestațiile în natură în cazul în care, la expirarea termenului, nu a primit nici o opoziție. Dacă aceste prestații în natură trebuie acordate într-un caz de urgență extremă, instituția de la locul de reședință informează instituția competentă imediat cu privire la aceasta.

(7)   Persoana în cauză trebuie să informeze instituția de la locul de reședință cu privire la orice schimbare intervenită în situația sa, care poate modifica dreptul său la prestații în natură, în special cu privire la orice încetare sau modificare a activității salariate sau independente sau orice transfer de reședință sau ședere. De asemenea, dacă persoana în cauză nu mai este asigurată sau nu mai are dreptul la prestații în natură, instituția competentă informează instituția de la locul de reședință cu privire la aceasta. Instituția de la locul de reședință poate, în orice moment, să solicite instituției competente să-i furnizeze orice informații cu privire la asigurarea persoanei în cauză sau la dreptul acesteia la prestații în natură.

(8)   În cazul lucrătorilor frontalieri, medicamentele, bandajele, ochelarii și aparatele mici pot fi eliberate, iar analizele și testele de laborator pot fi efectuate numai pe teritoriul statului membru în care au fost prescrise în conformitate cu dispozițiile legislației statului membru respectiv.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor modalități de aplicare.

Articolul 61

Prestații în numerar, altele decât indemnizațiile, în cazul rezidenței într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în numerar, altele decât indemnizațiile, în temeiul articolului 52 litera (b) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să se adreseze instituției de la locul de reședință, în termen de trei zile de la debutul incapacității de muncă, prin prezentarea unui certificat de încetare a activității sau, dacă legislația aplicată de instituția competentă sau de instituția de la locul de reședință prevede acest lucru, un certificat de incapacitate de muncă eliberat de medicul curant al persoanei în cauză.

(2)   Dacă medicul curant din țara de reședință nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, persoana în cauză se adresează direct instituției de la locul de reședință în termenul prevăzut de legislația pe care aceasta o aplică.

Instituția procedează imediat la constatarea, din punct de vedere medical, a incapacității de muncă și întocmirea certificatului prevăzut la alineatul (1). Acest certificat menționează durata probabilă a incapacității și este înaintat imediat instituției competente.

(3)   În cazul în care alineatul (2) nu se aplică, instituția de la locul de reședință procedează, de îndată ce este posibil și în orice caz în termen de trei zile de la data când persoana în cauză i s-a adresat, la controlul medical al persoanei în cauză ca și când aceasta ar fi asigurată la instituția respectivă. Raportul medicului examinator indică, în special, durata probabilă a incapacității de muncă și este înaintat instituției competente de la locul de reședință în termen de trei zile de la data controlului.

(4)   Instituția de la locul de reședință procedează ulterior la toate controalele administrative și medicale necesare ale persoanei în cauză ca și când aceasta ar fi asigurată la instituția respectivă. Imediat ce constată că persoana este aptă să reia activitatea, notifică această situație persoanei în cauză și instituției competente, menționând data la care a încetat incapacitatea de muncă. Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (6), notificarea persoanei în cauză este considerată ca o decizie luată în numele instituției competente.

(5)   În toate cazurile, instituția competentă își rezervă dreptul de a proceda la examinarea persoanei în cauză de către un medic la alegerea sa.

(6)   Dacă instituția competentă decide să refuze acordarea prestațiilor în numerar deoarece persoana în cauză nu a îndeplinit formalitățile prevăzute de legislația țării de reședință sau dacă constată că persoana respectivă este aptă să reînceapă activitatea, notifică decizia sa persoanei în cauză și simultan trimite o copie a deciziei instituției de la locul de reședință.

(7)   Când persoana în cauză reîncepe activitatea, aceasta informează, în consecință, instituția competentă dacă este astfel prevăzut de legislația aplicată de instituția respectivă.

(8)   Instituția competentă plătește prestațiile în numerar prin mijloacele adecvate, în special prin mandat poștal internațional, și informează instituția de la locul de reședință și persoana în cauză cu privire la aceasta. Dacă prestațiile în numerar sunt plătite de instituția de la locul de reședință, în numele instituției competente, aceasta din urmă informează persoana în cauză despre drepturile sale și indică instituției de la locul de reședință cuantumul prestațiilor în numerar, datele plăților și perioada maximă în care trebuie acordate, în conformitate cu legislația statului competent.

(9)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state membre pot conveni, după primirea avizului Comisiei administrative, asupra altor dispoziții de aplicare.

Aplicarea articolului 55 din regulament

Articolul 62

Prestații în natură în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură, un lucrător salariat din transporturile internaționale menționat la articolul 14 alineatul (2) litera (a) din regulament care, în cursul activității sale salariate, se deplasează pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie să prezinte instituției de la locul de ședere, cât de curând posibil, atestatul special eliberat de angajator sau de către prepusul său în cursul lunii calendaristice sau în cursul celor două luni calendaristice anterioare prezentării sale. Acest atestat indică în special data de la care persoana în cauză a fost încadrată de respectivul angajator, precum și denumirea sau adresa instituției competente. Dacă persoana în cauză a prezentat acest atestat, se consideră că a îndeplinit condițiile pentru dobândirea dreptului la prestații în natură. Dacă persoana în cauză nu poate contacta instituția de la locul de ședere înainte de a primi tratament medical, primește cu toate acestea tratamentul la prezentarea atestatului menționat, ca și când ar fi asigurată la instituția respectivă.

(2)   Instituția de la locul de ședere se adresează, în termen de trei zile, instituției competente pentru a afla dacă persoana în cauză îndeplinește condițiile pentru dobândirea dreptului la prestații în natură. Instituția de la locul de ședere trebuie să acorde prestațiile în natură până când primește un răspuns de la instituția competentă, dar nu mai mult de 30 de zile.

(3)   Instituția competentă adresează răspunsul său instituției de la locul de ședere, în termen de 10 zile de la primirea cererii din partea instituției respective. Dacă răspunsul este afirmativ, instituția competentă indică, dacă este cazul, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația pe care o aplică, iar instituția de la locul de ședere continuă să acorde prestațiile menționate anterior.

(4)   Prestațiile în natură acordate în temeiul prezumției prevăzute la alineatul (1) fac obiectul rambursării prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din regulament.

(5)   În locul atestatului prevăzut la alineatul (1), lucrătorul salariat menționat la alineatul respectiv poate prezenta instituției de la locul de ședere atestatul prevăzut la alineatul (6).

(6)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulament, cu excepția cazurilor în care este invocată prezumția stabilită prin alineatul (1), lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă prezintă instituției de la locul de ședere un atestat care să certifice că are dreptul la prestații în natură. Acest atestat, care se eliberează de instituția competentă, dacă este posibil înainte ca persoana în cauză să părăsească teritoriul statului membru unde are reședința, indică, în special, dacă este cazul, perioada maximă în care pot fi acordate prestațiile în natură, în conformitate cu legislația statului competent. Dacă persoana în cauză nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul de ședere se adresează instituției competente pentru a-l obține.

(7)   Dispozițiile articolului 60 alineatele (5), (6) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Articolul 63

Prestații în natură pentru lucrătorii salariați sau pentru lucrătorii care desfășoară activități independente în cazul transferului de reședință sau întorcerii în țara de reședință, precum și pentru lucrătorii salariați sau pentru lucrătorii care desfășoară activități independente autorizați să se deplaseze în alt stat membru pentru tratament medical

(1)   Pentru a beneficia de prestații în natură în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din regulament, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă trebuie să prezinte instituției de la locul de reședință un atestat care să certifice că are dreptul să primească în continuare prestațiile menționate anterior. Acest atestat, care se eliberează de instituția competentă, indică, în special, dacă este necesar, perioada maximă în care aceste prestații pot fi acordate în continuare, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent. La cererea persoanei în cauză, atestatul poate fi eliberat după plecarea acesteia dacă, din motive de forță majoră, nu a putut fi întocmită anterior plecării.

(2)   Dispozițiile articolului 60 alineatele (5), (6) și (9) din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică prin analogie în ceea ce privește acordarea prestațiilor în natură menționate la articolul 55 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din regulament.

Articolul 64

Prestații în numerar, altele decât indemnizațiile, în cazul șederii într-un stat membru, altul decât statul competent

Pentru a beneficia de prestațiile în numerar, altele decât indemnizațiile, în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulament, se aplică prin analogie dispozițiile articolului 61 din regulamentul de aplicare. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligației de a prezenta un certificat de incapacitate de muncă, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă care locuiește pe teritoriul unui stat membru fără a desfășura acolo o activitate profesională sau comercială nu trebuie să prezinte certificatul de încetare a lucrului prevăzut la articolul 61 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

Aplicarea articolelor 52–56 din regulament

Articolul 65

Declarații, anchete și schimb de informații între instituții cu privire la un accident de muncă sau o boală profesională survenite într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazul în care un accident de muncă survine sau o boală profesională este diagnosticată pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, trebuie făcută o declarație cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională, în conformitate cu dispozițiile legislației statului competent, fără a aduce atingere oricăror dispoziții legale aflate în vigoare pe teritoriul statului membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională, care în acest caz rămân aplicabile. Declarația este trimisă instituției competente, iar o copie este trimisă instituției de la locul de reședință sau instituției de la locul de ședere.

(2)   Instituția din statul membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională comunică instituției competente, în dublu exemplar, certificatele medicale întocmite pe acel teritoriu și, la cererea instituției din urmă, orice informații relevante.

(3)   Dacă, în cazul unui accident de traseu survenit în timpul unei călătorii pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, există motive pentru efectuarea unei anchete pe teritoriul primului stat membru, un anchetator poate fi desemnat în acest scop de către instituția competentă, care informează autoritățile statului membru respectiv cu privire la aceasta. Autoritățile respective acordă asistență anchetatorului în cauză, în special prin desemnarea unei persoane care să-l asiste în consultarea proceselor-verbale și a oricăror alte documente privind accidentul.

(4)   La sfârșitul tratamentului, instituției competente îi este transmis un raport detaliat, însoțit de certificatele medicale privind consecințele permanente ale accidentului sau bolii și, în special, starea actuală a persoanei în cauză, precum și recuperarea după traumatismele respective sau stabilizarea acestora. Onorariile aferente sunt plătite de instituția de la locul de reședință sau de instituția de la locul de ședere, după caz, conform tarifului aplicat de instituție, dar pe cheltuiala instituției competente.

(5)   Instituția competentă notifică, la cerere, instituției de la locul de reședință sau instituției de la locul de ședere, după caz, decizia cu privire la data vindecării după traumatisme sau a stabilizării acestora și, dacă este cazul, decizia cu privire la acordarea unei indemnizații.

Articolul 66

Contestarea caracterului profesional al accidentului sau bolii

(1)   Dacă, în cazurile prevăzute la articolele 52 sau 55 alineatul (1) din regulament, instituția competentă contestă aplicarea legislației cu privire la accidente de muncă sau boli profesionale, aceasta informează imediat instituția de la locul de reședință sau instituția de la locul de ședere care a acordat prestațiile în natură; prestații considerate apoi ca fiind acordate în temeiul asigurării de boală și continuând să fie acordate astfel în temeiul certificatelor sau atestatelor prevăzute la articolele 20 și 21 din regulamentul de aplicare.

(2)   În cazul în care a fost luată o decizie definitivă cu privire la acest subiect, instituția competentă informează imediat instituția de la locul de reședință sau instituția de la locul de ședere care a acordat prestațiile în natură. Această instituție continuă să acorde prestațiile în natură menționate anterior în temeiul asigurării de sănătate, dacă lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă are dreptul la acestea, în cazul în care nu este vorba despre un accident de muncă sau o boală profesională. În alte cazuri, prestațiile în natură de care a beneficiat persoana în cauză în temeiul asigurării de boală se consideră prestații pentru accident de muncă sau boală profesională.

Aplicarea articolului 57 din regulament

Articolul 67 (7)

Procedura în caz de expunere la riscul unei boli profesionale în mai multe state membre

(1)   În cazul prevăzut la articolul 57 alineatul (1) din regulament, declarația cu privire la boala profesională se transmite fie instituției competente în materie de boli profesionale a statului membru a cărui legislație i s-a aplicat persoanei care suferă de boala respectivă ultima dată când a desfășurat o activitate care poate cauza boala respectivă, fie instituției de la locul de reședință, care transmite declarația instituției competente menționate anterior.

(2)   Dacă instituția competentă prevăzută la alineatul (1) constată că o activitate care poate cauza boala respectivă a fost desfășurată ultima dată conform legislației unui alt stat membru, aceasta transmite declarația și documentele conexe instituției corespunzătoare din acel stat membru.

(3)   Dacă instituția din statul membru a cărui legislație i s-a aplicat persoanei care suferă de boala respectivă atunci când a desfășurat ultima dată o activitate care poate cauza boala profesională în cauză constată că această persoană sau urmașii săi nu îndeplinesc condițiile legislației respective, ținând seama de dispozițiile articolului 57 alineatele (2), (3) și (4) din regulament, instituția respectivă:

(a)

transmite, fără întârziere, instituției din statul membru sub a cărui legislație persoana care suferă de boala respectivă a desfășurat anterior o activitate care poate cauza boala respectivă declarația și toate documentele care o însoțesc, inclusiv constatările și rapoartele expertizelor medicale efectuate de prima instituție, precum și o copie a deciziei prevăzute la litera (b);

(b)	notifică simultan persoanei interesate decizia sa, indicând, în special, motivele pentru care sunt refuzate prestațiile, căile și termenele de atac, precum și data la care dosarul a fost transmis instituției prevăzute la litera (a).

(4)   Dacă este necesar, cazul trebuie transmis înapoi, în conformitate cu aceeași procedură, instituției corespunzătoare a statului membru conform cu a cărui legislație persoana care suferă de boala respectivă a desfășurat prima dată o activitate care poate cauza boala profesională respectivă.

Articolul 68 (7)

Schimbul de informații între instituții în cazul unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri. Plata avansurilor în cazul unei căi de atac

(1)   În cazul introducerii unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri, luată de instituția unuia dintre statele membre conform cu a cărui legislație persoana care suferă de boala în cauză a desfășurat o activitate care poate cauza boala profesională respectivă, acea instituție trebuie să informeze corespunzător instituția căreia i-a fost transmisă declarația, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 67 alineatul (3) din regulamentul de aplicare, și o informează ulterior cu privire la decizia luată.

(2)   Dacă dreptul la prestații a fost dobândit în temeiul legislației aplicate de cea de-a doua instituție, ținând seama de dispozițiile articolului 57 alineatele (2), (3) și (4) din regulament, instituția respectivă plătește avansuri până la concurența unei sume care urmează să fie stabilită, dacă este necesar, după consultarea instituției împotriva deciziei căreia s-a introdus calea de atac. Aceasta rambursează suma avansului plătit dacă, în urma căii de atac, este obligată să acorde prestațiile. Suma respectivă se reține apoi din suma totală a prestațiilor datorate persoanei în cauză.

Articolul 69 (7)

Repartizarea costului prestațiilor în numerar în cazurile de pneumoconioză sclerogenă

Pentru aplicarea articolului 57 alineatul (5) din regulament se aplică următoarele reguli:

(a)

instituția competentă a statului membru conform cu a cărui legislație se acordă prestațiile în numerar conform articolului 57 alineatul (1) din regulament (numită în continuare „instituția răspunzătoare de plata prestațiilor în numerar”) folosește un formular care conține în special evidența și sumarul tuturor perioadelor de asigurare (asigurare pentru limită de vârstă) sau a perioadelor de rezidență realizate conform legislației fiecăruia dintre statele membre în cauză;

(b)

instituția răspunzătoare de plata prestațiilor în numerar transmite formularul respectiv tuturor instituțiilor de asigurare pentru limită de vârstă ale statelor membre respective la care persoana care suferă de boală a fost asigurată; fiecare dintre instituțiile menționate înscrie pe formular perioadele de asigurare (asigurare pentru limită de vârstă) sau perioadele de rezidență realizate conform legislației pe care o aplică și returnează formularul instituției răspunzătoare de plata prestațiilor în numerar;

(c)

instituția răspunzătoare de plata prestațiilor în numerar repartizează apoi costurile între ea însăși și celelalte instituții competente implicate; aceasta notifică celelalte instituții competente implicate despre această repartizare, în scopul de a obține acordul lor, furnizând și documentele doveditoare corespunzătoare, în special cu privire la cuantumul prestațiilor în numerar acordate și calculul procentelor pentru repartizare;

(d)

la sfârșitul anului calendaristic, instituția răspunzătoare de plata prestațiilor în numerar înaintează fiecăreia dintre instituțiile competente implicate situația prestațiilor în numerar plătite în cursul anului financiar în cauză, indicând cuantumul datorat de fiecare dintre ele în conformitate cu repartizarea prevăzută la litera (c); fiecare dintre aceste instituții rambursează suma datorată instituției răspunzătoare de plata prestațiilor în numerar cât mai curând posibil și cel mai târziu în termen de trei luni.

Aplicarea articolului 58 alineatul (3) din regulament

Articolul 70

Atestatul privind membrii de familie ce trebuie luați în considerare la calcularea prestațiilor în numerar, inclusiv a indemnizațiilor

(1)   Pentru a beneficia de prestații în temeiul dispozițiilor articolului 58 alineatul (3) din regulament, solicitantul trebuie să prezinte un atestat privind membrii de familie ai acestuia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția răspunzătoare de acordarea prestațiilor în numerar.

Acest atestat este eliberat de instituția de asigurări de boală de la locul de reședință al membrilor de familie sau de către o altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu aceștia au reședința. Dispozițiile articolului 25 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

În locul atestatului prevăzut la primul paragraf, instituția răspunzătoare de acordarea prestațiilor în numerar poate impune solicitantului să prezinte documente recente de stare civilă cu privire la membrii de familie ai acestuia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția menționată.

(2)   În cazul prevăzut la alineatul (1), dacă legislația aplicată de instituția în cauză impune ca membrii de familie să locuiască sub același acoperiș cu solicitantul, faptul că membrii de familie care nu îndeplinesc această condiție sunt totuși persoane aflate în principal în întreținerea solicitantului trebuie să se stabilească pe baza documentelor care dovedesc transmiterea regulată a unei părți a câștigurilor solicitantului.

Aplicarea articolului 60 din regulament

Articolul 71

Agravarea unei boli profesionale

(1)   În cazurile prevăzute la articolul 60 alineatul (1) din regulament, solicitantul trebuie să prezinte instituției statului membru căreia îi solicită drepturi la prestații toate informațiile privind prestațiile acordate anterior pentru boala profesională în cauză. Instituția respectivă se poate adresa oricărei alte instituții care a fost competentă anterior pentru a obține orice informații pe care le consideră necesare.

(2)   În cazul prevăzut la articolul 60 alineatul (1) din regulament, instituția competentă care trebuie să plătească prestațiile în numerar notifică celeilalte instituții în cauză, în scopul obținerii acordului său, suma costurilor ce trebuie suportate de cea de-a doua instituție ca rezultat al agravării bolii, furnizându-i totodată documente doveditoare adecvate. La sfârșitul fiecărui an calendaristic, prima instituție trimite celei de-a doua instituții o situație a prestațiilor în numerar plătite în cursul anului financiar respectiv, indicând suma datorată de cea de-a doua instituție care face rambursarea primei instituții, cât mai curând posibil și cel mai târziu în termen de trei luni.

(3)   În cazul prevăzut la articolul 60 alineatul (2) litera (b) prima teză din regulament, instituția răspunzătoare de plata prestațiilor în numerar notifică instituțiile competente în cauză, în scopul obținerii acordului lor, cu privire la schimbările aduse repartizării anterioare a costurilor și le furnizează totodată documentele doveditoare adecvate.

(4)   În cazul prevăzut la articolul 60 alineatul (2) litera (b) a doua teză din regulament, dispozițiile alineatului (2) se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 61 alineatele (5) și (6) din regulament

Articolul 72

Evaluarea gradului de incapacitate în cazul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale survenite anterior sau ulterior

(1)   Pentru a evalua gradele de incapacitate, în scopul dobândirii unui drept la orice prestații, sau pentru a determina cuantumul unei prestații în cazurile prevăzute la articolul 61 alineatele (5) și (6) din regulament, solicitantul trebuie să furnizeze instituției competente a statului membru a cărui legislație i se aplica la data când a suferit accidentul de muncă sau când boala profesională a fost diagnosticată prima dată toate informațiile privind accidentele de muncă suferite anterior sau ulterior sau privind bolile profesionale pe care le-a contractat conform legislației oricărui alt stat membru, indiferent de gradul de incapacitate cauzat de respectivele evenimente anterioare sau ulterioare.

(2)   În conformitate cu legislația pe care o aplică cu privire la dobândirea dreptului la prestații și la stabilirea cuantumului prestației, instituția competentă ia în considerare gradul de incapacitate cauzat de respectivele evenimente anterioare sau ulterioare.

(3)   Instituția competentă se poate adresa oricărei alte instituții care a fost competentă anterior sau ulterior pentru a obține orice informații pe care le consideră necesare.

Dacă incapacitatea de muncă anterioară sau ulterioară a fost cauzată de un accident suferit în timp ce persoanei în cauză i se aplica legislația unui stat membru care nu face nici o distincție cu privire la originea incapacității de muncă, instituția competentă pentru incapacitatea de muncă anterioară sau ulterioară sau organismul desemnat de autoritatea competentă a statului membru respectiv furnizează, la cererea instituției competente a altui stat membru, informații cu privire la gradul incapacității de muncă anterioare sau ulterioare și, în măsura în care acest lucru este posibil, orice informații de natură să stabilească dacă incapacitatea a fost rezultatul unui accident de muncă în sensul legislației aplicate de instituția celui de-al doilea stat membru. Dacă este cazul, dispozițiile alineatului (2) se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 61 alineatul (1) din regulament

Articolul 73

Instituțiile cărora li se pot adresa lucrătorii din mine sau întreprinderi asimilate atunci când locuiesc sau au reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazurile prevăzute la articolul 62 alineatul (1) din regulament sau dacă, în țara de ședere sau de reședință, prestațiile acordate în temeiul regimului de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică sunt echivalente cu cele acordate în temeiul regimului special pentru lucrătorii din mine și întreprinderi asimilate, lucrătorii aparținând celei de-a doua categorii se pot adresa celei mai apropiate instituții de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reședința, specificate în anexa 3 la regulamentul de aplicare, chiar dacă aceasta este o instituție cuprinsă în regimul aplicabil lucrătorilor manuali din industria siderurgică, care acordă apoi prestațiile respective.

(2)   Dacă prestațiile prevăzute în cadrul regimului special pentru lucrătorii din mine și întreprinderi asimilate sunt mai avantajoase, acești lucrători au posibilitatea de a se adresa fie instituției responsabile pentru aplicarea regimului respectiv, fie celei mai apropiate instituții de pe teritoriul statului membru în care locuiesc sau au reședința, care aplică regimul pentru lucrătorii manuali din industria siderurgică. În cel de-al doilea caz, instituția în cauză atrage atenția persoanei implicate asupra faptului că, adresându-se instituției responsabile pentru aplicarea regimului special menționat anterior, va obține prestații mai avantajoase; aceasta trebuie, de asemenea, să-i aducă la cunoștință denumirea și adresa instituției respective.

Aplicarea articolului 62 alineatul (2) din regulament

Articolul 74

Luarea în considerare a perioadelor în care au fost deja acordate prestații de către instituția altui stat membru

În sensul articolului 61 alineatul (2) din regulament, instituția unui stat membru chemată să acorde prestații poate solicita instituției altui stat membru să-i furnizeze informații cu privire la perioada în care cea de-a doua instituție menționată a acordat deja prestații în același caz de accident de muncă sau boală profesională.

Introducerea și instrumentarea cererilor de indemnizații, cu excepția indemnizațiilor pentru boli profesionale prevăzute la articolul 57 din regulament

Articolul 75

(1)   Pentru a beneficia de o indemnizație sau de un ajutor suplimentar în temeiul legislației unui stat membru, un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă ori urmașii săi care au reședința pe teritoriul altui stat membru trebuie să adreseze o cerere fie instituției competente, fie instituției de la locul de reședință, care înaintează cererea instituției competente. Introducerea cererii trebuie să respecte următoarele reguli:

(a)	cererea trebuie să fie însoțită de documentele doveditoare necesare și să fie întocmită pe formularul prevăzut de legislația pe care o aplică instituția competentă;

(b)	exactitatea informației furnizate de solicitant trebuie să fie dovedită cu documente oficiale anexate formularului de solicitare sau să fie confirmată de organismele competente ale statului membru pe al cărui teritoriu solicitantul are reședința.

(2)   Instituția competentă notifică decizia sa solicitantului direct sau prin intermediul organismului de legătură al statului competent; instituția competentă trimite o copie a deciziei respective organismului de legătură al statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința solicitantul.

Controale administrative și medicale

Articolul 76

(1)   Controalele administrative și medicale, inclusiv examinările medicale prevăzute în cazul revizuirii indemnizațiilor, sunt efectuate la cererea instituției competente de către instituția statului membru pe al cărui teritoriu se află persoana care are dreptul la prestații, în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația pe care o aplică cea de-a doua instituție menționată. Instituția competentă își rezervă cu toate acestea dreptul de a proceda la examinarea beneficiarului de către un medic la alegerea sa.

(2)   Orice persoană căreia i se acordă o indemnizație, pentru sine sau pentru un orfan, informează instituția răspunzătoare de plată cu privire la orice schimbare survenită în situația sa sau a orfanului, care poate modifica dreptul la pensie.

Plata indemnizațiilor

Articolul 77

Plata indemnizațiilor datorate de instituția unui stat membru titularilor care au reședința pe teritoriul altui stat membru se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolelor 53–58 din regulamentul de aplicare.

CAPITOLUL 5

AJUTOARE DE DECES

Aplicarea articolelor 64-66 din regulament

Articolul 78

Introducerea cererii pentru un ajutor

Pentru a beneficia de un ajutor de deces în temeiul legislației unui stat membru, altul decât statul pe al cărui teritoriu are reședința, solicitantul trebuie să adreseze cererea sa fie instituției competente, fie instituției de la locul de reședință.

Cererea trebuie să fie însoțită de documentele doveditoare impuse de legislația pe care o aplică instituția competentă.

Exactitatea informațiilor furnizate de solicitant trebuie să fie dovedită prin documente oficiale anexate la cerere sau să fie confirmată de organismele competente ale statului membru pe al cărui teritoriu solicitantul are reședința.

Articolul 79

Atestatul privind perioadele de asigurare

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 64 din regulament, solicitantul trebuie să prezinte instituției competente un atestat care specifică perioadele de asigurare sau de rezidență realizate de lucrătorul salariat sau de lucrătorul care desfășoară o activitate independentă conform legislației care i s-a aplicat ultima dată.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea solicitantului, de către instituția de asigurări de boală sau de limită de vârstă, după caz, la care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă a fost asigurată ultima dată. Dacă solicitantul nu prezintă atestatul respectiv, instituția competentă se adresează uneia sau celeilalte instituții menționate mai sus pentru a-l obține.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică prin analogie dacă, pentru a îndeplini condițiile impuse de legislația statului competent, este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare sau de rezidență realizate anterior conform legislației oricărui alt stat membru.

CAPITOLUL 6

AJUTOARE DE ȘOMAJ

Aplicarea articolului 67 din regulament

Articolul 80

Atestatul privind perioadele de asigurare sau activitate salariată

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 67 alineatul (1), (2) sau (4) din regulament, persoana în cauză trebuie să prezinte instituției competente un atestat care să specifice perioadele de asigurare sau activitate salariată realizate anterior în calitate de lucrător salariat, conform legislației care i s-a aplicat ultima dată, precum și orice alte informații cerute de legislația aplicată de instituția respectivă.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea persoanei interesate, fie de instituția competentă în materie de șomaj a statului membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată, fie de o altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru respectiv. Dacă persoana în cauză nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția competentă se adresează uneia sau celeilalte instituții menționate mai sus pentru a-l obține.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică prin analogie în cazul în care este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare sau activitate realizate anterior în calitate de lucrător salariat conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile legislației statului competent.

Aplicarea articolului 68 din regulament

Articolul 81

Atestatul privind calcularea prestațiilor

Dacă obligația calculării prestațiilor incumbă unei instituții prevăzute la articolul 68 alineatul (1) din regulament și dacă persoana interesată nu și-a desfășurat ultima activitate salariată cel puțin patru săptămâni pe teritoriul statului membru în care este situată instituția respectivă, persoana în cauză trebuie să prezinte instituției respective un atestat care indică natura ultimei activități salariate desfășurate timp de cel puțin patru săptămâni pe teritoriul altui stat membru, precum și ramura economică în care a fost desfășurată activitatea respectivă. Dacă persoana în cauză nu prezintă acest atestat, instituția menționată se adresează fie instituției competente în materie de șomaj din al doilea stat membru, la care persoana a fost asigurată, fie altei instituții desemnate de autoritatea competentă a acelui stat membru pentru a-l obține.

Articolul 82

Atestatul privind membrii de familie care urmează să fie luați în considerare la calcularea prestațiilor

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 68 alineatul (2) din regulament, persoana interesată trebuie să prezinte instituției competente un atestat privind membrii de familie ai acesteia care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția respectivă.

(2)   Acest atestat se eliberează de instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu au reședința respectivii membri de familie. Acesta trebuie să certifice că membrii de familie nu sunt luați în considerare pentru calcularea ajutorului de șomaj datorat altei persoane, în temeiul legislației statului membru respectiv.

Atestatul este valabil 12 luni de la data eliberării. Acesta poate fi reînnoit; în acest caz, este valabil începând de la data reînnoirii. Persoana interesată notifică imediat instituția competentă cu privire la orice fapt care face necesară modificarea respectivului atestat. Această modificare produce efecte începând de la data producerii evenimentului respectiv.

(3)   Dacă instituția care eliberează atestatul prevăzut la alineatul (1) nu poate certifica faptul că membrii de familie nu sunt luați în considerare pentru calcularea prestațiilor de șomaj datorate altei persoane în temeiul legislației statului membru pe teritoriul căruia au reședința, atunci când prezintă atestatul instituției competente, persoana în cauză atașează și o declarație în acest sens.

Dispozițiile celui de-al doilea paragraf de la alineatul (2) se aplică prin analogie acestei declarații.

Aplicarea articolului 69 din regulament

Articolul 83

Condițiile și limitele pentru menținerea dreptului la prestații în cazul în care un șomer se deplasează în alt stat membru

(1)   Pentru a-și păstra dreptul la prestații, șomerul menționat la articolul 69 alineatul (1) din regulament trebuie să prezinte instituției de la locul în care acesta s-a deplasat un atestat prin care instituția competentă certifică faptul că acesta are în continuare dreptul la prestații în condițiile stabilite la alineatul (1) litera (b) din articolul menționat anterior. Instituția competentă specifică în acest atestat, în special:

(a)	cuantumul prestației care urmează să-i fie plătită șomerului conform legislației statului competent;

(b)	data la care șomerul a încetat să mai fie la dispoziția birourilor de ocupare a forței de muncă ale statului competent;

(c)	termenul prevăzut la articolul 69 alineatul (1) litera (b) din regulament pentru înregistrarea ca persoană în căutarea unui loc de muncă în statul membru în care s-a deplasat șomerul;

(d)	perioada maximă în care se poate menține dreptul la prestații în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) litera (c) din regulament;

(e)	faptele care pot modifica dreptul la prestații.

(2)   Șomerul care intenționează să se deplaseze în alt stat membru pentru a căuta un loc de muncă trebuie să solicite, înainte de plecare, atestatul prevăzut la alineatul (1). Dacă șomerul nu prezintă atestatul menționat anterior, instituția de la locul în care acesta s-a deplasat se adresează instituției competente pentru a-l obține. Birourile de ocupare a forței de muncă ale statului competent trebuie să se asigure că șomerul a fost informat cu privire la obligațiile sale în temeiul articolului 69 din regulament și prezentului articol.

(3)   Instituția din locul în care s-a deplasat șomerul informează instituția competentă cu privire la data înregistrării șomerului și cu privire la data la care a început plata prestațiilor și plătește prestațiile statului competent în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația statului membru în care șomerul s-a deplasat.

Instituția din locul în care s-a deplasat șomerul efectuează un control sau ia măsurile necesare pentru a efectua un control, ca și când ar fi vorba de un șomer care are dreptul la prestații conform legislației pe care o aplică instituția respectivă. Aceasta informează instituția competentă cu privire la producerea oricărui fapt prevăzut la alineatul (1) litera (e) de mai sus, imediat ce ia cunoștință de acesta, și, în cazurile în care prestațiile trebuie să fie suspendate sau retrase, întrerupe imediat plata prestațiilor. Instituția competentă o informează imediat în ce măsură și începând de la ce dată faptul respectiv afectează dreptul șomerului la prestații. Plata prestațiilor poate fi reluată, dacă este cazul, numai după primirea acestor informații. Dacă prestația trebuie să fie redusă, instituția de la locul în care s-a deplasat șomerul continuă să-i plătească o prestație în sumă redusă, care poate fi modificată după primirea răspunsului de la instituția competentă.

(4)   După primirea avizului Comisiei administrative, două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale respectivelor state membre pot conveni asupra altor dispoziții de aplicare.

Aplicarea articolului 71 din regulament

Articolul 84

Lucrătorii salariați aflați în șomaj care, pe durata ultimei activități salariate, au avut reședința într-un stat membru, altul decât statul competent

(1)   În cazurile prevăzute la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și în prima teză de la articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din regulament, instituția de la locul de reședință este considerată a fi instituția competentă, în scopul aplicării dispozițiilor articolului 80 din regulamentul de aplicare.

(2)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din regulament, lucrătorul salariat aflat în șomaj trebuie să prezinte instituției de la locul său de reședință, în plus față de atestatul prevăzut la articolul 80 din regulamentul de aplicare, un atestat din partea instituției statului membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată, care să specifice că acesta nu are dreptul la prestații în temeiul articolului 69 din regulament.

(3)   În scopul aplicării dispozițiilor articolului 71 alineatul (2) din regulament, instituția de la locul de reședință solicită instituției competente orice informații cu privire la drepturile pe care șomerul le are în raport cu instituția din urmă.

CAPITOLUL 7 (8)

PRESTAȚII FAMILIALE

Aplicarea articolului 72 din regulament

Articolul 85 (A)

Atestatul privind perioadele de activitate salariată sau independentă

(1)   Pentru a beneficia de dispozițiile articolului 72 din regulament, persoana interesată prezintă instituției competente un atestat care să indice perioadele de asigurare, activitate salariată sau independentă realizate conform legislației care i s-a aplicat ultima dată.

(2)   Acest atestat se eliberează, la cererea persoanei interesate, fie de către instituția competentă în materie de prestații familiale a statului membru la care a fost asigurată ultima dată, fie de altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru respectiv. Dacă persoana în cauză nu prezintă atestatul respectiv, instituția competentă se adresează uneia dintre instituțiile menționate anterior pentru a-l obține, cu excepția cazului în care instituția de asigurări de boală nu-i poate transmite o copie a atestatului prevăzut la articolul 16 alineatul (1) din regulamentul de aplicare.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică prin analogie dacă este necesar să se ia în considerare perioadele de asigurare, activitate salariată sau independentă realizate anterior conform legislației oricărui alt stat membru, pentru a îndeplini condițiile impuse de legislația statului competent.

Aplicarea articolelor 73 și 75 alineatele (1) și (2) din regulament (8)

Articolul 86 (8)

(1)   Pentru a beneficia de prestații familiale conform articolului 73 din regulament, lucrătorul salariat trebuie să adreseze instituției competente o cerere, dacă este necesar, prin intermediul angajatorului său.

(2)   În sprijinul cererii sale, lucrătorul salariat trebuie să prezinte un certificat cu privire la membrii de familie care au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este situată instituția competentă. Acest certificat este eliberat fie de către autoritățile competente în materie de stare civilă din țara de reședință a respectivilor membri de familie, fie de către instituția competentă în materie de asigurări de boală de la locul de reședință al respectivilor membri de familie sau de o altă instituție desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu membrii de familie respectivi au reședința. Acest certificat trebuie să fie reînnoit anual.

(3)   Dacă legislația statului competent prevede că prestațiile familiale pot sau trebuie să fie plătite unei alte persoane decât lucrătorul salariat, acesta din urmă prezintă, în sprijinul cererii sale, informații cu privire la identitatea persoanei căreia urmează să i se plătească prestațiile familiale în țara de reședință (nume, prenume, adresa completă).

(4)   Autoritățile competente a două sau mai multe state membre pot conveni asupra unor modalități speciale de plată a prestațiilor familiale, în special în vederea facilitării aplicării articolului 75 ali neatele (1) și (2) din regulament. Astfel de acorduri sunt aduse la cunoștința Comisiei administrative.

(5)   Lucrătorul salariat trebuie să informeze instituția competentă, dacă este cazul prin intermediul angajatorului său, cu privire la:

—	orice modificare a situației membrilor de familie ai acestuia care poate modifica dreptul la prestații familiale;

—	orice schimbare a numărului membrilor de familie ai acestuia pentru care sunt datorate prestații familiale;

—	orice transfer de reședință sau loc de ședere al membrilor de familie respectivi;

—	exercitarea oricărei activități profesionale sau comerciale în temeiul căreia sunt datorate prestații familiale și în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu au reședința membrii de familie.

Articolul 87 (8)

…

Aplicarea articolului 74 din regulament

Articolul 88 (8)

Dispozițiile articolului 86 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente aflate în șomaj menționate la articolul 74 din regulament.

Articolul 89 (8)

…

CAPITOLUL 8

PRESTAȚII PENTRU COPIII AFLAȚI ÎN ÎNTREȚINEREA TITULARILOR PENSIILOR SAU INDEMNIZAȚIILOR ȘI PENTRU ORFANI

Aplicarea articolelor 77-79 din regulament

Articolul 90

(1)   Pentru a beneficia de prestații în temeiul articolului 77 sau 78 din regulament, solicitantul trebuie să adreseze o cerere instituției de la locul său de reședință, în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația pe care o aplică instituția respectivă.

(2)   Dacă, cu toate acestea, solicitantul nu are reședința pe teritoriul statului membru în care este situată instituția competentă, acesta poate adresa cererea sa fie instituției competente, fie instituției de la locul său de reședință, care apoi transmite cererea instituției competente, indicând data la care a fost introdusă. Data respectivă este considerată data introducerii cererii la instituția competentă.

(3)   Dacă instituția competentă menționată la alineatul (2) constată că nu a fost dobândit nici un drept în temeiul dispozițiilor legislației pe care o aplică, aceasta transmite cererea imediat, împreună cu toate documentele și informațiile necesare, instituției statului membru sub incidența legislației căruia lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă s-a aflat cea mai lungă perioadă.

Dacă este necesar, problema poate fi transmisă înapoi, în aceleași condiții, instituției din statul membru conform cu a cărui legislație persoana în cauză a realizat cea mai scurtă dintre perioadele sale de asigurare sau rezidență.

(4)   Comisia administrativă stabilește, în măsura necesară, orice modalități suplimentare pentru introducerea cererilor pentru prestații.

Articolul 91

(1)   Plata prestațiilor datorate în temeiul articolului 77 sau 78 din regulament se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolelor 53–58 din regulamentul de aplicare.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre desemnează, dacă este cazul, instituția competentă pentru plata prestațiilor datorate în temiul articolul 77 sau 78 din regulament.

Articolul 92

Orice persoană căreia i se plătesc prestații în temeiul articolului 77 sau 78 din regulament pentru copiii unui titular de pensii sau indemnizații sau pentru orfani, informează instituția răspunzătoare pentru plata prestațiilor respective despre:

—	orice schimbare a situației copiilor sau orfanilor care poate modifica dreptul la prestații;

—	orice modificare a numărului de copii sau orfani pentru care sunt datorate prestații;

—	orice transfer al reședinței copiilor sau orfanilor;

—	exercitarea oricărei activități profesionale sau comerciale care dă dreptul la prestații sau alocații familiale pentru copiii sau orfanii respectivi.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 93

Rambursarea prestațiilor de asigurare de boală și maternitate, altele decât cele prevăzute la articolele 94 și 95 din regulamentul de aplicare

(1)   Cuantumul efectiv al prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 19 alineatele (1) și (2) din regulament lucrătorilor salariați, lucrătorilor care desfășoară activități independente și membrilor de familie ai acestora care au reședința pe teritoriul aceluiași stat membru, precum și al prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 21 alineatul (2), 22, 25 alineatele (1), (3) și (4), 26, 29 alineatul (1) sau 31 din regulament se rambursează de instituția competentă instituției care a acordat prestațiile respective, așa după cum reiese din contabilitatea celei de-a doua instituții.

(2)   În cazurile menționate la articolul 21 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 22 alineatul (3) al doilea paragraf și la articolul 29 alineatul (1) și 31 din regulament, precum și în scopul aplicării alineatului (1), instituția de la locul de reședință al membrilor de familie sau al titularului pensiei sau indemnizației, după caz, se consideră a fi instituția competentă.

(3)   Dacă suma efectivă a prestațiilor menționate la alineatul (1) nu reiese din contabilitatea instituției care le-a acordat, suma care trebuie rambursată se stabilește, în absența unui acord încheiat în temeiul alineatului (6), pe baza unei sume forfetare calculate în funcție de toate referințele relevante obținute din datele disponibile. Comisia administrativă evaluează bazele ce trebuie folosite pentru calcularea prestațiilor forfetare și stabilește cuantumul acestora.

(4)   Tarifele superioare celor aplicabile prestațiilor în natură acordate lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente care se supun legislației aplicate de instituția care a acordat prestațiile menționate la alineatul (1) nu se iau în considerare în vederea rambursării.

(5)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică prin analogie rambursării prestațiilor în numerar plătite în conformitate cu dispozițiile articolului 18 alineatul (8) a doua teză din regulamentul de aplicare.

(6)   După primirea avizului Comisiei administrative, două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state membre pot conveni asupra altor modalități de stabilire a sumelor ce trebuie să fie rambursate, în special pe baza sumelor forfetare.

Articolul 94

Rambursarea prestațiilor în natură de asigurare de boală și maternitate acordate membrilor de familie ai unui lucrător salariat sau ai unui lucrător care desfășoară o activitate independentă care nu au reședința în același stat membru cu cel din urmă

(1)   Cuantumul prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 19 alineatul (2) din regulament membrilor de familie ai unui lucrător salariat sau ai unui lucrător care desfășoară o activitate independentă care nu au reședința pe teritoriul aceluiași stat membru cu persoana în cauză se rambursează de instituțiile competente instituțiilor care au acordat prestațiile respective pe baza unei sume forfetare pentru fiecare an calendaristic, cât mai apropiată posibil de cheltuielile efectiv suportate.

(2)   Plata forfetară se stabilește prin înmulțirea costului mediu anual pe familie cu numărul mediu anual de familii care trebuie luat în considerare și prin reducerea sumei obținute cu 20 %.

(3)   Factorii necesari pentru calcularea respectivei sume forfetare se stabilesc după cum urmează:

(a)

costul mediu anual pe familie se obține, pentru fiecare stat membru, prin împărțirea cheltuielilor anuale cu toate prestațiile în natură acordate de instituțiile statului membru respectiv tuturor membrilor de familie ai lucrătorilor salariați sau ai lucrătorilor care desfășoară activități independente cărora li se aplică legislația statului membru respectiv, în cadrul regimurilor de securitate socială ce trebuie luate în considerare, la numărul mediu anual de lucrători salariați sau de lucrători care desfășoară activități independente cu membri de familie; regimurile de securitate socială ce trebuie luate în considerare în acest scop sunt specificate în anexa 9 la regulamentul de aplicare;

(b)

în relațiile dintre instituțiile a două state membre, numărul mediu anual de familii ce trebuie luat în considerare este egal cu numărul mediu anual de lucrători salariați sau de lucrători care desfășoară activități independente care se supun legislației unuia dintre aceste state membre și ai căror membri de familie au dreptul la prestații în natură ce trebuie acordate de o instituție a celorlalte state membre.

(4)   Numărul familiilor ce trebuie luate în considerare în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) litera (b) se stabilește cu ajutorul unei liste păstrate în acest scop de instituția de la locul de reședință, pe baza documentelor justificative furnizate de instituția competentă cu privire la drepturile persoanelor în cauză. În cazul oricărui litigiu, observațiile instituțiilor în cauză se prezintă Comisiei de audit prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din regulamentul de aplicare.

(5)   Comisia administrativă stabilește metodele și modalitățile pentru stabilirea factorilor de calcul menționați la alineatele (3) și (4).

(6)   După primirea avizului Comisiei administrative, două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state pot conveni asupra altor modalități de stabilire a sumelor ce trebuie rambursate.

Articolul 95 (1)

Rambursarea prestațiilor în natură de asigurare de boală și de maternitate acordate titularilor pensiilor sau indemnizațiilor și membrilor de familie ai acestora care nu au reședința într-un stat membru conform cu a cărui legislație beneficiază de pensie sau de indemnizație și au dreptul la prestații

(1)   Cuantumul prestațiilor în natură acordate în temeiul articolului 18 alineatul (1) și 28a din regulament se rambursează de instituțiile competente instituțiilor care au acordat prestațiile respective, pe baza unei sume forfetare care este cât se poate de apropiată de cheltuielile efective suportate.

(2)   Suma forfetară se stabilește prin înmulțirea costului mediu anual pe titular de pensie sau indemnizație cu numărul mediu anual de titulari de pensie sau indemnizație ce trebuie luat în considerare și reducerea sumei rezultate cu 20 %.

(3)   Factorii necesari pentru calcularea sumei forfetare respective se stabilesc în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

costul mediu anual pe titular de pensie sau indemnizație se obține, pentru fiecare stat membru, prin împărțirea cheltuielilor anuale aferente totalului prestațiilor în natură acordate de instituțiile statului membru respectiv tuturor titularilor pensiilor sau indemnizațiilor datorate în temeiul legislației statului membru respectiv, în cadrul regimurilor de securitate socială luate în considerare, și membrilor de familie ai acestora, la numărul mediu anual de titulari de pensii sau indemnizații; regimurile de securitate socială ce trebuie luate în considerare în acest scop sunt specificate în anexa 9;

(b)

în relațiile dintre instituțiile a două state membre, numărul mediu anual de titulari de pensii sau indemnizații ce trebuie luat în considerare este egal cu numărul mediu anual de titulari de pensii sau indemnizații menționați la articolul 28 alineatul (2) din regulament, care, deși au reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre, au dreptul la prestații în natură pe cheltuiala instituției celuilalt stat membru.

(4)   Numărul titularilor de pensii sau indemnizații ce trebuie luat în considerare în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) litera (b) se stabilește cu ajutorul unei liste întocmite în acest scop de instituția de la locul de reședință, pe baza documentelor justificative furnizate de instituția competentă cu privire la drepturile persoanelor în cauză. În cazul oricărui litigiu, observațiile instituțiilor în cauză sunt prezentate Comisiei de audit menționate la articolul 101 alineatul (3) din regulamentul de aplicare.

(5)   Comisia administrativă stabilește modalitățile și procedurile de stabilire a factorilor de calcul prevăzuți la alineatele (3) și (4).

(6)   După primirea avizului Comisiei administrative, două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale respectivelor state membre pot conveni asupra altor modalități de evaluare a sumelor ce trebuie rambursate.

Aplicarea articolului 63 alineatul (2) din regulament

Articolul 96

Rambursarea prestațiilor în natură de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale acordate de către instituția unui stat membru pentru instituția altui stat membru

În scopul aplicării dispozițiilor articolului 63 alineatul (2) din regulament, dispozițiile articolului 93 din regulamentul de aplicare se aplică prin analogie.

Aplicarea articolului 70 alineatul (2) din regulament

Articolul 97

Rambursarea ajutoarelor de șomaj plătite șomerilor care se deplasează în alt stat în căutarea unui loc de muncă

(1)   Cuantumul prestațiilor plătite în temeiul articolului 69 din regulament se rambursează de către instituția competentă instituției care a plătit prestațiile respective, așa cum rezultă din contabilitatea celei de-a doua instituții.

(2)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale statelor respective pot:

—	după primirea avizului Comisiei administrative, să convină asupra altor modalități de stabilire a sumelor ce trebuie rambursate, în special sume forfetare, sau a altor metode de plată sau

—	să renunțe la orice rambursare între instituții.

Articolul 98 (8)

…

Dispoziții comune privind rambursările

Articolul 99

Cheltuieli administrative

Două sau mai multe state sau autoritățile competente ale statelor respective pot conveni, în conformitate cu dispozițiile articolului 84 alineatul (2) a treia teză din regulament, să majoreze suma prestațiilor menționate la articolele 93–98 din regulamentul de aplicare cu un procent determinat pentru a lua în considerare cheltuielile administrative. Procentul respectiv poate varia în funcție de prestațiile respective.

Articolul 100

Creanțe restante

(1)   La regularizarea conturilor între instituțiile statelor membre, cererile de rambursare a prestațiilor acordate în cursul unui an calendaristic, cu trei ani sau mai mult înainte de data transmiterii acestor cereri, fie unui organism de legătură, fie instituției răspunzătoare pentru plată din statul competent, pot să nu fie luate în considerare de către instituția răspunzătoare pentru plată.

(2)   În ceea ce privește cererile privind rambursările pe baza sumelor forfetare, termenul de trei ani începe să curgă de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a costurilor medii anuale ale prestațiilor în natură stabilite în conformitate cu articolele 94 și 95 din regulamentul de aplicare.

Articolul 101 (8)

Situația creanțelor

(1)   Comisia administrativă întocmește o situație a creanțelor pentru fiecare an calendaristic, conform articolelor 36, 63 și 70 din regulament.

(2)   Comisia administrativă poate efectua orice verificare necesară pentru controlul datelor statistice și contabile care servesc pentru întocmirea situației creanțelor, prevăzută la alineatul (1), în special pentru a asigura conformitatea acestora cu normele stabilite în prezentul titlu.

(3)   Comisia administrativă ia deciziile prevăzute de prezentul articol cu privire la raportul Comisiei de audit care îi furnizează un aviz motivat. Comisia administrativă stabilește metodele de funcționare și compunerea Comisiei de audit.

Articolul 102 (8)

Atribuțiile Comisiei de audit – modalități de rambursare

(1)   Comisia de audit:

(a)	culege datele necesare și efectuează calculele necesare pentru aplicarea prezentului titlu;

(b)	raportează periodic Comisiei administrative cu privire la rezultatele aplicării regulamentelor, în special în ceea ce privește aspectul financiar;

(c)	adresează orice sugestii Comisiei administrative în legătură cu dispozițiile de la literele (a) și (b);

(d)	prezintă Comisiei administrative propuneri cu privire la observațiile care i-au fost transmise în conformitate cu articolul 94 alineatul (4) și 95 alineatul (4) din regulamentul de aplicare;

(e)	prezintă Comisiei administrative propuneri în legătură cu aplicarea articolului 101 din regulamentul de aplicare;

(f)	realizează toate activitățile, studiile și sarcinile legate de problemele care i-au fost atribuite de Comisia administrativă.

(2)   Rambursările prevăzute la articolele 36, 63 și 70 din regulament se efectuează, pentru toate instituțiile competente ale unui stat membru, în favoarea instituțiilor creditoare ale altui stat membru, prin intermediul organismelor desemnate de autoritățile competente ale statelor membre. Organismele prin intermediul cărora s-au făcut rambursări informează Comisia administrativă despre sumele rambursate în termenele și în conformitate cu modalitățile stabilite de Comisia respectivă.

(3)   În cazurile în care rambursările se stabilesc pe baza sumei efective a prestațiilor acordate, așa după cum rezultă din contabilitatea instituțiilor, acestea se efectuează, pentru fiecare semestru calendaristic, în cursul următorului semestru calendaristic.

(4)   În cazurile în care rambursările se stabilesc pe baza unei sume forfetare, acestea se efectuează pentru fiecare an calendaristic; în această situație, instituțiile competente plătesc avansuri instituțiilor creditoare în prima zi a fiecărui semestru calendaristic, în conformitate cu modalitățile stabilite de Comisia administrativă.

(5)   Autoritățile competente a două sau mai multe state membre pot conveni asupra altor termene de rambursare sau asupra altor modalități pentru plata avansurilor.

Articolul 103

Colectarea datelor statistice și contabile

Autoritățile competente ale statelor membre iau toate măsurile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului titlu, în special cele care implică culegerea datelor statistice și contabile.

Articolul 104 (8)

Introducerea în anexa 5 a acordurilor între statele membre sau autoritățile competente ale statelor membre cu privire la rambursări

(1)   Dispozițiile care sunt similare celor prevăzute la articolul 36 alineatul (3), 63 alineatul (3) și 70 alineatul (3) din regulament, precum și la articolul 93 alineatul (6), 94 alineatul (6) și 95 alineatul (6) din regulamentul de aplicare și care sunt în vigoare în ziua anterioară intrării în vigoare a regulamentului continuă să se aplice cu condiția să fie incluse în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

(2)   Dispozițiile care sunt similare celor prevăzute la alineatul (1) și care, în relațiile dintre două sau mai multe state membre, se vor aplica după intrarea în vigoare a regulamentului se introduc în anexa 5 la regulamentul de aplicare. Aceeași regulă se aplică dispozițiilor convenite în temeiul articolului 97 alineatul (2) din regulamentul de aplicare.

Cheltuielile controlului administrativ și medical

Articolul 105

(1)   Cheltuielile implicate de controlul administrativ, precum și de examinările medicale, punerea sub observație, vizitele medicului și verificările de orice fel necesare pentru acordarea, plata sau revizuirea prestațiilor se rambursează de către instituția în numele căreia au fost efectuate instituției care le-a suportat, pe baza tarifelor aplicate de aceasta din urmă.

(2)   Cu toate acestea, două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state membre pot conveni asupra altor metode de rambursare, în special pe baza sumelor forfetare, sau pot renunța la toate rambursările între instituții.

Aceste acorduri se vor înscrie în anexa 5 la regulamentul de aplicare. Acordurile aflate în vigoare în ziua precedentă intrării în vigoare a regulamentului continuă să se aplice cu condiția să fie înscrise în anexa menționată.

Dispoziții comune pentru plata prestațiilor în numerar

Articolul 106

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru comunică Comisiei administrative, în termenele stabilite și în conformitate cu modalitățile stabilite de Comisia respectivă, cuantumul prestațiilor în numerar plătite de instituțiile care intră în competența acestora beneficiarilor care au reședința sau locuiesc pe teritoriul oricărui alt stat membru.

Articolul 107 (9) (11) (12) (14)

Conversia monetară

(1)   În scopul aplicării următoarelor dispoziții:

(a)

regulament: articolul 12 alineatele (2), (3) și (4), articolul 14d alineatul (1), articolul 19 alineatul (1) litera (b) ultima teză, articolul 22 alineatul (1) punctul (ii) ultima teză, articolul 25 alineatul (1) litera (b) penultima teză, articolul 41 alineatul (1) literele (c) și (d), articolul 46 alineatul (4), articolul 46a alineatul (3), articolul 50, articolul 52 litera (b) ultima teză, articolul 55 alineatul (1) punctul (ii) ultima teză, articolul 70 alineatul (1) primul paragraf, articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și (b) punctul (ii) penultima teză;

(b)

regulamentul de aplicare: articolul 34 alineatele (1), (4) și (5), cursul de schimb într-o monedă națională a sumelor denominate în altă monedă națională este cursul calculat de Comisie și bazat pe media lunară, în cursul perioadei de referință prevăzute la alineatul (2), a cursurilor de schimb ale acestor monede care îi sunt comunicate în scopul aplicării Sistemului Monetar European.

(2)   Perioada de referință este:

—	ianuarie pentru cursurile de schimb aplicabile de la 1 aprilie următor;

—	aprilie pentru cursurile de schimb aplicabile de la 1 iulie următor;

—	iulie pentru cursurile de schimb aplicabile de la 1 octombrie următor;

—	octombrie pentru cursurile de schimb aplicabile de la 1 ianuarie următor.

(3)   Cursurile de schimb ce urmează a fi folosite în sensul alineatului (1) sunt cursurile notificate Comisiei, în același moment, de către banca centrală pentru calculul ECU în cadrul Sistemului Monetar European.

(4)   Cursurile de schimb ce trebuie luate în considerare pentru stabilirea cursurilor de schimb pentru cazurile menționate la alineatul (1) sunt stabilite de Comisia administrativă la propunerea Comisiei de audit.

(5)   Cursurile de schimb ce trebuie aplicate în cazurile prevăzute la alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene în cursul penultimei luni înaintea lunii din a cărei primă zi urmează să se aplice.

(6)   În cazurile care nu sunt prevăzute la alineatul (1), conversia se efectuează la cursul oficial de schimb din ziua plății atât pentru plată, cât și pentru rambursarea prestațiilor.

TITLUL VI

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 108

Dovada calității de lucrător sezonier

Pentru a dovedi calitatea sa de lucrător sezonier, lucrătorul salariat menționat la articolul 1 litera (c) din regulament trebuie să prezinte contractul de muncă vizat de birourile de ocupare a forței de muncă ale statului membru pe al cărui teritoriu își desfășoară sau și-a desfășurat activitatea. Dacă în statul membru respectiv nu a fost încheiat un contract de muncă sezonieră, instituția din țara de desfășurare a activității eliberează, dacă este necesar, în cazul unei solicitări de prestații, un certificat care să ateste, pe baza informațiilor furnizate de persoana interesată, caracterul sezonier al activității pe care o desfășoară sau a desfășurat-o.

Articolul 109

Aranjamente privind plata contribuțiilor

Angajatorul care nu are sediul în statul membru pe al cărui teritoriu este încadrat lucrătorul salariat și lucrătorul salariat pot conveni ca acesta din urmă să execute obligațiile angajatorului cu privire la plata contribuțiilor.

Angajatorul trebuie să notifice acest aranjament instituției competente sau, dacă este cazul, instituției desemnate de autoritatea competentă a statului membru menționat anterior.

Articolul 110

Ajutor administrativ reciproc cu privire la recuperarea prestațiilor nedatorate

Dacă instituția unui stat membru care a acordat prestații își propune să introducă o acțiune împotriva unei persoane care a beneficiat de prestații ce nu i se datorau, instituția de la locul de reședință al persoanei în cauză sau instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru pe al cărui teritoriu are reședința persoana respectivă își oferă bunele oficii primei instituții.

Articolul 111

Recuperarea de către instituțiile de securitate socială a plății nedatorate și acțiunile organismelor de asistență

(1)   Dacă, în momentul acordării sau revizuirii prestațiilor de invaliditate, limită de vârstă sau deces (pensii) în temeiul capitolului 3 din titlul III din regulament, instituția unui stat membru a plătit unui beneficiar al prestațiilor o sumă mai mare decât cea la care acesta avea dreptul, instituția respectivă poate solicita instituției oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestațiilor față de acel beneficiar să rețină suma plătită în plus din orice rest de plată pe care aceasta din urmă îl plătește beneficiarului respectiv. Cea de-a doua instituție transferă suma reținută instituției creditoare. În măsura în care suma plătită în plus nu poate fi reținută din resturile de plată, se aplică dispozițiile alineatului (2).

(2)   Dacă instituția unui stat membru a plătit unui beneficiar o sumă mai mare față de cea la care acesta avea dreptul, instituția respectivă poate, în condițiile și limitele prevăzute de legislația pe care o aplică, să solicite instituției oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestațiilor față de acel beneficiar să rețină suma plătită în plus din sumele pe care le plătește beneficiarului respectiv. Cea de-a doua instituție operează reținerea în condițiile și limitele prevăzute pentru compensare de legislația pe care o aplică, ca și când ar fi vorba despre sume plătite în plus de către ea însăși, și transferă suma reținută instituției creditoare.

(3)   Dacă o persoană căreia i se aplică regulamentul a beneficiat de asistență pe teritoriul unui stat membru în cursul unei perioade în care avea dreptul la prestații în temeiul legislației altui stat membru, organismul care a acordat asistența poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestațiile datorate persoanei respective, să solicite instituției oricărui alt stat mem bru care răspunde de plata prestațiilor față de acea persoană să rețină suma plătită cu titlu de asistență din sumele pe care cea de-a doua instituție le plătește persoanei respective.

Dacă un membru de familie al unei persoane căreia i se aplică regulamentul a beneficiat de asistență pe teritoriul unui stat membru, în cursul unei perioade în care persoana respectivă avea dreptul la prestații, ca membru al familiei respective, în temeiul legislației altui stat membru, organismul care a acordat asistența poate, dacă dispune de o cale de atac legal admisibilă cu privire la prestațiile datorate persoanei respective, ca membru al familiei în cauză, să solicite instituției oricărui alt stat membru care răspunde de plata prestațiilor față de acea persoană să rețină suma plătită cu titlu de asistență din sumele pe care le plătește în acest scop persoanei respective.

Instituția răspunzătoare de plată operează reținerea în condițiile și limitele prevăzute pentru compensare de legislația pe care o aplică și transferă suma reținută organismului creditor.

Articolul 112

Dacă o instituție a efectuat plăți nedatorate, fie direct, fie prin intermediul altei instituții și dacă recuperarea acestora a devenit imposibilă, sumele în cauză rămân definitiv în sarcina primei instituții, cu excepția cazului în care plata nedatorată este rezultatul unei acțiuni dolosive.

Articolul 113

Recuperarea prestațiilor în natură acordate, dar nedatorate lucrătorilor salariați din transporturile internaționale

(1)   Dacă dreptul la prestații în natură nu este recunoscut de instituția competentă, prestațiile în natură care au fost acordate unui lucrător salariat din transporturile internaționale de către instituția de la locul de ședere în temeiul prezumției stabilite de articolul 20 alineatul (1) sau 62 alineatul (1) din regulamentul de aplicare se rambursează de către instituția competentă.

(2)   Cheltuielile suportate de instituția de la locul de ședere în cazul fiecărui lucrător salariat din transporturile internaționale care a beneficiat de prestații în natură pe baza prezentării atestatului prevăzut la articolul 20 alineatul (1) sau 62 alineatul (1) din regulamentul de aplicare, care nu s-a adresat instituției de la locul de ședere și care nu are dreptul la prestații în natură, se rambursează de instituția indicată ca fiind competentă în atestatul menționat anterior sau de orice altă instituție desemnată în acest scop de către autoritatea competentă a statului membru respectiv.

(3)   Instituția competentă sau, în cazul menționat la alineatul (2), instituția indicată ca fiind competentă sau instituția desemnată în acest scop păstrează în raport cu beneficiarul prestațiilor o creanță egală cu valoarea prestațiilor în natură nedatorat acordate. Instituțiile menționate anterior notifică aceste creanțe Comisiei de audit prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din regulamentul de aplicare, care întocmește un raport cu privire la acestea.

Articolul 114

Plăți provizorii ale prestațiilor în cazul unei divergențe privind legislația aplicabilă sau instituția care trebuie să acorde prestațiile

În caz de divergență între instituțiile sau autoritățile competente a două sau mai multe state membre, fie cu privire la legislația care trebuie să se aplice în temeiul titlului II din regulament, fie cu privire la instituția care trebuie să acorde prestațiile, persoana interesată care ar putea solicita prestații dacă nu ar exista acea divergență beneficiază cu titlu provizoriu de prestațiile prevăzute de legislația pe care o aplică instituția de la locul de reședință sau, dacă persoana în cauză nu are reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre în cauză, de prestațiile prevăzute de legislația pe care o aplică instituția la care a fost introdusă cererea inițial.

Articolul 115

Modalități de expertize medicale efectuate într-un stat membru, altul decât statul competent

Instituția de la locul de ședere sau de reședință care este solicitată, în temeiul articolului 87 din regulament, să efectueze o expertiză medicală acționează în conformitate cu modalitățile stabilite de legislația pe care aceasta o aplică.

În absența acestor modalități, aceasta se adresează instituției competente pentru a afla modalitățile care trebuie aplicate.

Articolul 116

Acorduri cu privire la recuperarea contribuțiilor

(1)   Acordurile încheiate în temeiul articolului 92 alineatul (2) din regulament se înscriu în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

(2)   Acordurile încheiate pentru aplicarea articolului 51 din Regulamentul nr. 3 continuă să se aplice cu condiția ca acestea să fie înscrise în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

Articolul 117

Prelucrarea automată a datelor

(1)   După primirea avizului Comisiei administrative, unul sau mai multe state membre sau autoritățile lor competente pot adapta, în vederea prelucrării automate a datelor, modelele de certificate, atestate, declarații, cereri și alte documente, precum și operațiunile și metodele de transmitere a datelor prevăzute pentru aplicarea regulamentului și a regulamentului de aplicare.

(2)   Dacă stadiul de dezvoltare al prelucrării automate a datelor în statele membre permite acest lucru, Comisia administrativă poate întreprinde studiile necesare pentru standardizarea și unificarea metodelor de adaptare rezultate din dispozițiile alineatului (1).

TITLUL VII

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 118 (6) (12)

Dispoziții tranzitorii privind pensiile și indemnizațiile pentru lucrătorii salariați

(1)   Dacă riscul se produce înainte de 1 octombrie 1972 sau înainte de data punerii în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului membru în cauză și cererea de pensie sau indemnizație nu a condus la acordare înainte de data respectivă, acea cerere dă naștere, în măsura în care prestațiile trebuie acordate în temeiul unui astfel de risc, pe o perioadă anterioară datei respective, la o dublă acordare:

(a)	pentru perioada anterioară datei de 1 octombrie 1972 sau datei punerii în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului membru în cauză, în conformitate cu Regulamentul nr. 3 sau convențiile în vigoare între statele membre în cauză;

(b)	pentru perioada care începe la 1 octombrie 1972 sau la data punerii în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului membru în cauză, în conformitate cu regulamentul.

Cu toate acestea, dacă suma calculată în temeiul dispozițiilor prevăzute la litera (a) este mai mare decât cea calculată în temeiul dispozițiilor prevăzute la litera (b), persoana în cauză continuă să beneficieze de suma calculată conform dispozițiilor prevăzute la litera (a).

(2)   O cerere pentru prestații de invaliditate, de limită de vârstă sau de urmaș adresată unei instituții a unui stat membru, începând de la 1 octombrie 1972 sau de la data punerii în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului membru în cauză sau într-o porțiune a teritoriului statului respectiv, face necesară revizuirea din oficiu a prestațiilor care au fost acordate pentru același risc anterior datei respective de către instituția sau instituțiile unuia sau mai multora dintre celelalte state membre, în conformitate cu regulamentul, fără ca această revizuire să poată conduce la acordarea unei prestații reduse.

Articolul 119 (6) (12)

Dispoziții tranzitorii privind pensiile și indemnizațiile pentru lucrătorii care desfășoară activități independente

(1)   Dacă riscul se produce înainte de 1 iulie 1982 sau înainte de data punerii în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului membru în cauză și cererea de pensie sau indemnizație nu a dus la acordare înainte de data respectivă, cererea în cauză dă naștere, în măsura în care prestațiile trebuie acordate în temeiul unui astfel de risc, pentru o perioadă anterioară datei respective, unei duble acordări:

(a)	pentru perioada anterioară datei de 1 iulie 1982 sau datei de punere în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului în cauză, în conformitate cu regulamentul sau convențiile între statele membre respective, în vigoare înainte de acea dată;

(b)	pentru perioada care începe la 1 iulie 1982 sau la data punerii în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului membru implicat, în conformitate cu regulamentul.

Cu toate acestea, dacă suma calculată în temeiul dispozițiilor prevăzute la litera (a) este mai mare decât cea calculată în temeiul dispozițiilor de la litera (b), persoana în cauză continuă să aibă dreptul la suma calculată în temeiul dispozițiilor prevăzute la litera (a).

(2)   O cerere de prestații de invaliditate, limită de vârstă sau de urmaș adresată unei instituții a unui stat membru începând de la 1 iulie 1982 sau de la data punerii în aplicare a regulamentului de aplicare pe teritoriul statului membru în cauză sau într-o porțiune a teritoriului statului respectiv face necesară revizuirea din oficiu a prestațiilor care au fost acordate deja pentru același risc anterior datei respective de către instituția sau instituțiile unuia sau mai multora dintre celelalte state membre, conform regulamentului, fără ca această revizuire să poată conduce la acordarea unei prestații reduse.

Articolul 119a (5)

Dispoziții tranzitorii cu privire la pensii și indemnizații în scopul aplicării ultimei părți a articolului 15 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de aplicare

(1)   Dacă data la care se produce riscul este anterioară datei de 1 ianuarie 1987 și dacă cererea de pensie sau indemnizație nu a dus la acordare înainte de data respectivă, în măsura în care trebuie acordate prestații în temeiul riscului respectiv, această cerere dă naștere unei duble acordări:

(a)	pentru perioada anterioară datei de 1 ianuarie 1987, în conformitate cu dispozițiile regulamentului sau ale convențiilor în vigoare între statele membre implicate;

(b)	pentru perioada care începe la 1 ianuarie 1987, în conformitate cu dispozițiile regulamentului.

Cu toate acestea, dacă suma calculată în temeiul dispozițiilor prevăzute la litera (a) este mai mare decât cea calculată în temeiul dispozițiilor de la litera (b), persoana în cauză continuă să beneficieze de suma calculată în temeiul dispozițiilor prevăzute la litera (a).

(2)   O cerere pentru prestații de invaliditate, limită de vârstă sau de urmaș adresată unei instituții a unui stat membru începând de la 1 ianuarie 1987 face necesară revizuirea din oficiu, în conformitate cu dispozițiile regulamentului, a prestațiilor care au fost acordate pentru același risc anterior datei respective de către instituția sau instituțiile unuia sau mai multora dintre celelalte state membre, fără să se aducă atingere dispozițiilor articolului 3.

(3)   Drepturile persoanelor interesate care au obținut acordarea unei pensii sau indemnizații anterior datei de 1 ianuarie 1987 pe teritoriul statului membru respectiv pot fi revizuite, la cererea acestora, în lumina dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 3811/86 al Consiliului. (2)

(4)   Dacă cererea prevăzută la alineatul (3) se introduce în termen de un an după 1 ianuarie 1987, drepturile la prestații care iau naștere conform Regulamentului (CEE) nr. 3811/86 sunt dobândite începând de la 1 ianuarie 1987 sau de la data dobândirii dreptului la pensie sau indemnizație dacă data aceasta din urmă este ulterioară datei de 1 ianuarie 1987; în acest caz dispozițiile legislației oricărui stat membru cu privire la decăderea din drepturi sau prescrierea drepturilor nu sunt opozabile persoanelor interesate.

(5)   Dacă cererea prevăzută la alineatul (3) este introdusă după expirarea termenului de un an după data de 1 ianuarie 1987, dreptul la prestații dobândit în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 3811/86 și care nu a fost afectat de decădere sau care nu s-a prescris este dobândit începând de la data la care este introdusă cererea, sub rezerva dispozițiilor mai favorabile ale legislației oricărui stat membru.

Articolul 120 (8)

…

Articolul 121

Acorduri suplimentare de aplicare

(1)   Două sau mai multe state membre sau autoritățile lor competente pot, dacă este necesar, să încheie acorduri menite să completeze modalitățile de aplicare administrativă a regulamentului. Aceste acorduri sunt enumerate în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

(2)   Acordurile similare cu cele prevăzute la alineatul (1), care sunt în vigoare în ziua anterioară datei de 1 octombrie 1972, se aplică în continuare cu condiția să fie înscrise în anexa 5 la regulamentul de aplicare.

Articolul 122

Dispoziții speciale privind modificarea unor anexe

Anexele 1, 4, 5, 6, 7 și 8 la regulamentul de aplicare pot fi modificate printr-un regulament al Comisiei la cererea statului membru sau a statelor membre interesate sau a autorităților lor competente, după obținerea avizului Comisiei administrative.

---

(1)  Acest articol se aplică în continuare până la 1 ianuarie 1998. Cu toate acestea, în relațiile cu Republica Franceză, continuă să se aplice până la 1 ianuarie 2002. A se vedea apendicele.

(2)  JO L 355, 16.12.1986, p. 5.

ANEXA B

LISTA ACTELOR DE MODIFICARE A REGULAMENTELOR (CEE) NR. 1408/71 ȘI (CEE) NR. 574/72

A.	Actul de aderare a Spaniei și Portugaliei (JO L 302, 15.11.1985, p. 23).

B.	Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei (JO C 241, 29.8.1994, p. 9) modificat de Decizia 95/1/CE a Consiliului (JO L 1, 1.1.1995, p. 1).

1.	Actualizat de Regulamentul (CEE) nr. 2001/83 al Consiliului din 2 iunie 1983 (JO L 230, 22.8.1983, p. 6)

2.

Regulamentul (CEE) nr. 1660/85 al Consiliului din 13 iunie 1985 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 160, 20.6.1985, p. 1; text spaniol: DO Edicíon especial, 1985 (05.V4), p. 142; text portughez; OJ DO Ediçăo Especial, 1985 (05. F4), p. 142; text suedez; EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (04), p. 61; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (04), p. 61]

3.

Regulamentul (CEE) nr. 1661/85 al Consiliului din 13 iunie 1985 de stabilire a adaptărilor tehnice la regulile comunitare privind securitatea socială pentru lucrătorii migranți în privința Groenlandei [JO L 160, 20.6.1985, p. 7; text spaniol: DO Edicíon especial, 1985 (05.04), p. 148; text portughez: OJ Ediçăo Especial, 1985 (05.04), p. 148; text suedez; EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (04), p. 67; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (04), p. 67]

4.

Regulamentul (CEE) nr. 513/86 al Consiliului din 26 februarie 1986 de modificare a anexelor 1, 4, 5 și 6 la Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității [JO L 51, 28.2.1986, p. 44; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (04), p. 73; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (04), p. 73]

5.

Regulamentul (CEE) nr. 3811/86 al Consiliului din 11 decembrie 1986 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 355, 16.12.1986, p. 5; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (04), p. 86; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (04), p. 86]

6.

Regulamentul (CEE) nr. 1305/89 al Consiliului din 11 mai 1989 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 131, 13.5.1985, p. 1; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (04), p. 143; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (04), p. 143]

7.

Regulamentul (CEE) nr. 2332/89 al Consiliului din 18 iulie 1989 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 224, 2.8.1989, p. 1; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (04), p. 154; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (04), p. 154]

8.

Regulamentul (CEE) nr. 3427/89 al Consiliului din 30 octombrie 1989 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 331, 16.11.1989, p. 1; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (04), p. 165; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (04), p. 165]

9.

Regulamentul (CEE) nr. 2195/91 al Consiliului din 25 iunie 1991 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 206, 29.7.1991, p. 2; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (05), p. 46; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (05), p. 46]

10.

Regulamentul (CEE) nr. 1247/92 al Consiliului din 30 aprilie 1992 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 136, 19.5.1992, p. 1; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (05), p. 124; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (05), p. 124]

11.

Regulamentul (CEE) nr. 1248/92 al Consiliului din 30 aprilie 1992 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 136, 19.5.1992, p. 7; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (05), p. 130; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (05), p. 130]

12.

Regulamentul (CEE) nr. 1249/92 al Consiliului din 30 aprilie 1992 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 136, 19.5.1992, p. 28; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (05), p. 151 ; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (05), p. 151]

13.

Regulamentul (CEE) nr. 1945/93 al Consiliului din 30 iunie 1993 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și a Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 [JO L 181, 23.7.1993, p. 1; text suedez: EGT, Specialutgåva 1994, område 05 (06), p. 63; text finlandez: EYVL:n erityispainos 1994, alue 05 (06), p. 63]

14.

Regulamentul (CE) nr. 3095/95 al Consiliului din 22 decembrie 1995 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, a Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și a Regulamentului (CEE) nr. 1945/93 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1247/92 (JO L 335, 30.12.1995, p. 1)

15.

Regulamentul (CE) nr. 3096/95 al Consiliului din 22 decembrie 1995 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (JO L 335, 30.12.1995, p. 10).

---