EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31980L0777

DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (80/777/CEE)

JO L 229, 30.8.1980, p. 1–10 (DA, DE, EN, FR, IT, NL)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (EL, ES, PT, FI, SV, CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 15/07/2009; abrogat prin 32009L0054

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1980/777/oj

13/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

117


31980L0777


L 229/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 15 iulie 1980

de apropiere a legislațiilor statelor membre privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale

(80/777/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât legislațiile statelor membre definesc apele minerale naturale; întrucât, referitor la acest subiect, sunt adoptate definiții care diferă în cadrul Comunității; întrucât aceste legislații stabilesc condițiile în care apele minerale naturale sunt recunoscute ca atare și determină condițiile de exploatare a izvoarelor; întrucât acestea prevăd norme speciale suplimentare pentru comercializarea apelor respective;

întrucât diferențele dintre aceste legislații împiedică libera circulație a apelor minerale naturale, creând situații de concurență neloială și afectând, prin urmare, în mod direct, realizarea și funcționarea pieței comune;

întrucât, în acest caz special, eliminarea acestor bariere poate genera, pentru fiecare stat membru, obligația de a permite comercializarea pe teritoriul său a apelor minerale naturale recunoscute ca atare de către fiecare dintre celelalte state membre, precum și stabilirea de norme comune cu privire, în special, la cerințele microbiologice care trebuie îndeplinite și la condițiile în care denumirile specifice trebuie utilizate pentru anumite ape minerale;

întrucât, până la încheierea acordurilor privind recunoașterea de comun acord a apelor minerale naturale între Comunitate și țările terțe, trebuie stabilite condițiile în care, până la punerea în aplicare a acordurilor amintite, poate fi permisă intrarea în Comunitate a produselor similare importate din țările terțe ca ape minerale naturale;

întrucât trebuie să se asigure că apele minerale naturale păstrează în stadiul de comercializare acele caracteristici care le-au permis să fie recunoscute ca atare; întrucât recipientele utilizate la ambalarea acestora ar trebui să aibă, prin urmare, sisteme de închidere corespunzătoare;

întrucât, cu privire la etichetare, apele minerale naturale sunt supuse normelor generale stabilite prin Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea și publicitatea alimentelor destinate vânzării către consumatorul final (4); întru cât prezenta directivă poate fi, prin urmare, limitată la stabilirea de completări și derogări necesare la respectivele norme generale;

întrucât, cu scopul de a simplifica și urgenta procedura, ar trebui să se încredințeze Comisiei sarcina de a adopta măsuri de punere în aplicare tehnică, în special definirea procedurii de prelevare a probelor și a metodelor de analiză necesare pentru verificarea compoziției apelor minerale naturale;

întrucât, în toate cazurile în care Consiliul încredințează Comisiei responsabilitatea de punere în aplicare a normelor stabilite privind alimentele destinate consumului uman, ar trebui prevăzută o procedură care să instituie o cooperare strânsă între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru produsele alimentare, instituit prin Decizia 69/414/CEE (5),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se referă la apele extrase de pe teritoriul unui stat membru și recunoscute de către autoritatea competentă a statului membru respectiv ca ape minerale naturale care îndeplinesc prevederile din partea I din anexa I.

(2)   Prezenta directivă se referă, de asemenea, la apele extrase de pe teritoriul unei țări terțe, importate în Comunitate și recunoscute ca ape minerale naturale de către autoritatea competentă a unui stat membru.

Apele menționate la alineatul (1) pot fi recunoscute ca atare numai în cazul în care autoritatea competentă din țara de extracție a atestat faptul că ele îndeplinesc cerințele din partea I din anexa I și că se efectuează controale regulate privind aplicarea prevederilor punctului 2 din anexa II.

Valabilitatea atestării menționate la al doilea paragraf nu poate depăși o perioadă de doi ani. Nu va fi necesară repetarea procedurii de recunoaștere menționate la primul paragraf în cazul în care atestarea este reînnoită înainte de încheierea perioadei amintite.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică:

apelor care sunt produse medicinale în sensul Directivei 65/65/CEE (6);

apelor minerale naturale utilizate ca sursă în scopuri curative în stațiunile termale sau hidrominerale.

(4)   Motivele pentru acordarea recunoașterii menționate la alineatele (1) și (2) se declară în formă corespunzătoare de către autoritatea competentă din statul membru și fac obiectul unei publicații oficiale.

(5)   Fiecare stat membru informează Comisia asupra cazurilor în care recunoașterea menționată la alineatele (1) și (2) a fost acordată sau retrasă. Lista apelor minerale recunoscute ca atare se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 2

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că numai apele menționate la articolul 1 care respectă prevederile prezentei directive pot fi comercializate ca ape minerale naturale.

Articolul 3

Izvoarele de ape minerale naturale pot fi exploatate, iar apele acestora pot fi îmbuteliate numai în conformitate cu anexa II.

Articolul 4

(1)   Apa minerală naturală, în starea sa de la sursă, nu poate fi supusă altor metode de tratare sau adăugării de alte substanțe în afară de:

(a)

separarea elementelor sale instabile, cum ar fi componentele de fier și sulf, prin filtrare sau decantare, precedate eventual de oxigenare, în măsura în care această metodă de tratare nu alterează compoziția apei privind constituenții săi esențiali care îi conferă proprietățile respective;

(b)

eliminarea totală sau parțială a dioxidului de carbon liber prin metode exclusiv fizice;

(c)

introducerea sau reintroducerea de dioxid de carbon în conformitate cu condițiile stabilite în partea III din anexa I.

(2)   Se interzic, în special, orice metodă de dezinfecție, indiferent de mijloacele utilizate sub rezerva alineatului (1) litera (c), adăugarea de elemente bacteriostatice sau oricare altă metodă de tratare care ar putea modifica numărul de microorganisme viabile din apele minerale naturale.

(3)   Alineatul (1) nu reprezintă un obstacol în calea utilizării apelor minerale naturale la fabricarea băuturilor răcoritoare.

Articolul 5

(1)   Numărul total de microorganisme reactivate dintr-o apă minerală naturală la sursă corespunde numărului normal de microorganisme viabile și se furnizează dovezi suficiente privind protecția sursei împotriva contaminărilor de orice fel. Acest număr total de microorganisme se determină în conformitate cu condițiile stabilite la punctul 1.3.3 din partea II din anexa I.

După îmbuteliere, numărul total de microorganisme la sursă nu poate depăși 100 pe mililitru la o temperatură de 20 - 22 °C în 72 de ore pe agar-agar sau pe un amestec agar-gelatină și 20 pe mililitru la 37 °C în 24 de ore pe agar-agar. Numărul total de microorganisme se măsoară într-un interval de 12 ore de la îmbuteliere, apa fiind păstrată la 4 °C ± 1 °C pe durata celor 12 ore.

La sursă, aceste valori nu ar trebui, în mod normal, să depășească 20 pe mililitru la o temperatură de 20 - 22 °C în 72 de ore și, respectiv, 5 pe mililitru la 37 °C în 24 de ore, cu mențiunea că acestea trebuie considerate cifre de referință și nu concentrații maxime permise.

(2)   La sursă și în timpul comercializării sale, o apă minerală naturală nu conține următoarele:

(a)

paraziți și microorganisme patogene;

(b)

Escherichia coli și alte bacterii coliforme și streptococi fecali în orice probă de 250 ml examinată;

(c)

bacterii anaerobe sporulate sulfito-reducătoare în orice probă de 50 ml examinată;

(d)

Pseudomonas aeruginosa în orice probă de 250 ml examinată.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2) și condițiilor de exploatare stabilite la anexa II, în stadiul de comercializare:

numărul total de microorganisme reactivate dintr-o apă minerală naturală poate fi doar acela care rezultă din creșterea normală a conținutului de bacterii pe care l-a avut la sursă;

apa minerală naturală nu poate conține nici un fel de defecte organoleptice.

Articolul 6

Toate recipientele utilizate la ambalarea apelor minerale naturale trebuie prevăzute cu sisteme de închidere proiectate pentru a evita orice posibilitate de alterare sau contaminare.

Articolul 7

(1)   Denumirea comercială a apelor minerale naturale este „apă minerală naturală” sau, în cazul unei ape minerale naturale carbogazoase în conformitate cu definiția din partea III din anexa I, după caz, „apă minerală naturală, natural carbogazoasă”, „apă minerală naturală îmbogățită cu dioxid de carbon de la sursă” sau „apă minerală naturală carbogazificată”.

Denumirea comercială a apelor minerale naturale care au fost supuse oricăror metode de tratare menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) se completează, după caz, cu indicațiile „decarbogazificată integral” sau „decarbogazificată parțial”.

(2)   Etichetarea apelor minerale naturale conține, de asemenea, următoarele informații obligatorii:

(a)

mențiunea: „compoziție în conformitate cu rezultatele analizei recunoscute oficial din … (data analizei)”

sau

declararea compoziției analitice prezentând constituenții săi caracteristici;

(b)

locul în care este exploatat izvorul și denumirea acestuia.

(3)   Statele membre pot, de asemenea:

(a)

să mențină prevederile prin care se cere indicarea țării de origine, deși aceste informații nu pot fi cerute în cazul apelor minerale naturale de la un izvor de pe teritoriul Comunității;

(b)

să introducă prevederi prin care se cer informații privind orice fel de metodă de tratare prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a).

Articolul 8

(1)   Denumirea localității, cătunului sau a locului pot apărea în formularea din denumirea comercială, cu mențiunea că se referă la o apă minerală naturală al cărei izvor este exploatat la locul indicat de acea descriere și cu mențiunea că aceasta nu induce în eroare privind locul de exploatare a izvorului.

(2)   Se interzice comercializarea apelor minerale naturale de la unul și același izvor sub mai multe descrieri comerciale.

(3)   În cazul în care etichetele sau inscripționările de pe recipientele în care sunt oferite spre vânzare apele minerale naturale includ o descriere comercială diferită de denumirea izvorului sau a locului său de exploatare, acest loc sau denumirea izvorului vor fi indicate în caractere de cel puțin o dată și jumătate înălțimea și lățimea celui mai mare dintre caracterele utilizate în respectiva denumire comercială.

Alineatul (1) se aplică mutatis mutandisși în același spirit în ceea ce privește importanța atribuită denumirii izvorului sau locului de exploatare a acestuia, privind denumirea comercială utilizată în publicitate, indiferent sub ce formă, la apele minerale naturale.

Articolul 9

(1)   Se interzice, atât pe ambalaje și etichete, cât și în publicitatea de orice fel, utilizarea de mențiuni, denumiri, mărci comerciale, ilustrații sau alte indicații simbolice sau nu, care:

(a)

în cazul unei ape minerale naturale, sugerează o caracteristică pe care apa nu o posedă, în special privind originea sa, data autorizării de exploatare a acesteia, rezultatele analizelor sau orice trimiteri similare la garanțiile de autenticitate;

(b)

în cazul apei potabile ambalate în recipiente care nu îndeplinesc prevederile din partea I din anexa I, pot duce la confundarea cu o apă minerală naturală, în special mențiunea „apă minerală”.

(2)

(a)

Se interzic toate indicațiile care atribuie unei ape minerale naturale proprietăți referitoare la prevenirea, tratarea sau vindecarea unei boli umane.

(b)

Cu toate acestea, indicațiile menționate în anexa III la prezenta directivă sunt autorizate în cazul în care întrunesc criteriile relevante stabilite în anexa menționată sau, în absența acesteia, criteriile stabilite în prevederile de drept intern și cu mențiunea că au fost elaborate în baza analizelor fizico-chimice și, după caz, farmacologice, fiziologice și clinice realizate în conformitate cu metodele științifice recunoscute în conformitate cu punctul 2 din partea I din anexa I.

(c)

Statele membre pot autoriza indicațiile „stimulează digestia”, „poate facilita funcțiile hepato-biliare” sau indicații similare. Acestea pot autoriza, de asemenea, includerea altor indicații, cu mențiunea că acestea nu contravin principiilor prevăzute la litera (a) și sunt compatibile cu cele prevăzute la litera (b).

(3)   Statele membre pot adopta prevederi privind informațiile atât de pe ambalaje sau etichete, cât și din publicitate, referitoare la posibilitatea utilizării apelor minerale naturale la alimentarea sugarilor. Prevederile de acest tip pot viza, de asemenea, proprietățile apei care determină utilizarea informației amintite.

Statele membre care intenționează să adopte astfel de măsuri informează din timp celelalte state membre și Comisia cu privire la acestea.

(4)   În termen de trei ani cel târziu de la notificarea prezentei directive, Comisia prezintă Consiliului un raport și, după caz, propuneri corespunzătoare privind aplicarea prevederilor menționate la punctul 1.2.12 din partea II din anexa I.

Articolul 10

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că nu este împiedicată comercializarea apelor minerale naturale care respectă definițiile și normele stabilite de prezenta directivă prin aplicarea dispozițiilor de drept intern nearmonizate privind proprietățile, compoziția, condițiile de exploatare, ambalarea sau etichetarea apelor minerale naturale sau a alimentelor, în general.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică dispozițiilor de drept intern nearmonizate, justificate în baza următoarelor:

protecția sănătății publice;

prevenirea fraudei, cu excepția cazurilor în care aceste dispoziții pot împiedica aplicarea definițiilor și normelor prevăzute de prezenta directivă;

protecția proprietății industriale și comerciale, indicațiile privind sursa, denumirea de origine și prevenirea concurenței neloiale.

Articolul 11

Procedurile de prelevare a probelor și metodele de analiză necesare pentru verificarea caracteristicilor microbiologice menționate la articolul 5 și caracteristicile privind compoziția menționate la punctul 1.2 din partea II din anexa I se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.

Articolul 12

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura stabilită de prezentul articol, problema se prezintă Comitetului permanent pentru produsele alimentare (denumit în continuare „comitet”) de către președintele său din proprie inițiativă sau la cererea unui reprezentant al unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect de măsuri care urmează a fi luate. Comitetul își dă avizul asupra proiectului într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei. Avizele se adoptă cu o majoritate de 41 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

(3)

(a)

Comisia adoptă măsurile prevăzute, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.

(b)

În cazul în care măsurile prevăzute nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în care avizul nu este dat, Comisia înaintează de îndată Consiliului o propunere privind măsurile care urmează a fi luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(c)

În cazul în care la expirarea celor trei luni de la data la care i-a fost înaintată propunerea, Consiliul nu hotărăște, Comisia adoptă măsurile propuse.

Articolul 13

Articolul 12 se aplică pe o perioadă de 18 luni de la data la care comitetul a fost pentru prima dată informat în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

Articolul 14

Prezenta directivă nu se aplică apelor minerale naturale destinate exportului către țări terțe.

Articolul 15

Statele membre își modifică legislația, după caz, pentru a se conforma prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Legislația astfel modificată se aplică astfel încât:

să permită comercializarea produselor în conformitate cu prezenta directivă în termen de cel mult doi ani de la notificarea sa;

să interzică comercializarea produselor neconforme cu prezenta directivă în termen de patru ani de la notificarea sa.

Articolul 16

Prezenta directivă se aplică și departamentelor franceze de peste mări.

Articolul 17

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 iulie 1980.

Pentru Consiliu

Președintele

J. SANTER


(1)  JO C 69, 11.6.1970, p. 14.

(2)  JO C 45, 10.5.1971, p. 5.

(3)  JO C 36, 19.4.1971, p. 14.

(4)  JO 33, 8.2.1979, p. 1.

(5)  JO 291, 19.11.1969, p. 9.

(6)  JO 22, 9.2.1965, p. 369/65.


ANEXA I

I.   DEFINIȚIE

1.   „Apa minerală naturală” este apa pură din punct de vedere microbiologic, în sensul articolului 5, care își are originea într-o pânză freatică sau într-un zăcământ acvifer subteran și care provine de la un izvor prevăzut cu robinete la una sau mai multe ieșiri naturale sau forate.

Apa minerală naturală poate fi distinsă clar de apa de băut obișnuită:

(a)

prin natura sa, care se caracterizează prin componenți minerali, oligoelemente sau alți constituenți și, după caz, prin anumite efecte;

(b)

prin starea sa primară,

ambele caracteristici fiind menținute intacte datorită originii subterane a apei de acest tip, care a fost protejată de toate riscurile poluării.

2.   Aceste caracteristici, care pot conferi apei minerale naturale proprietăți favorabile pentru sănătate, ar fi trebuit evaluate:

(a)

din următoarele puncte de vedere:

1.

din punct de vedere geologic și hidrologic;

2.

fizic, chimic și fizico-chimic;

3.

microbiologic;

4.

după caz, farmacologic, fiziologic și clinic;

(b)

conform criteriilor enumerate în partea II;

(c)

conform metodelor științifice aprobate de autoritatea competentă.

Analizele menționate la litera (a) punctul 4 pot fi facultative atunci când apa prezintă caracteristici ale compoziției în virtutea cărora a fost considerată apă minerală naturală în statul membru de origine înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Această situație se referă, în special, la cazul în care apa respectivă conține per kg, atât la sursă, cât și după îmbuteliere, un minimum de 1 000 mg din solidele totale în soluție sau un minimum de 250 mg de dioxid de carbon liber.

3.   Compoziția, temperatura și alte caracteristici importante ale apei minerale naturale trebuie să rămână stabile în limitele fluctuațiilor naturale; ele nu trebuie să fie afectate, în special, de posibilele variații ale debitului.

În sensul articolului 5 alineatul (1), conținutul microbiologic normal al apei minerale naturale este numărul populației bacteriene total acceptabil, constatat la sursă înainte de orice tratare, a cărei compoziție calitativă și cantitativă luată în considerare la recunoașterea apei respective se verifică prin analize periodice.

II.   CERINȚE ȘI CRITERII DE APLICARE A DEFINIȚIEI

1.1.   Cerințe pentru studiile geologice și hidrologice

Trebuie să existe o cerință pentru prezentarea următoarelor mențiuni:

1.1.1.   amplasarea exactă a bazinului de captare cu indicarea altitudinii sale pe o hartă la o scală nu mai mare de 1:1 000;

1.1.2.   un raport geologic detaliat asupra originii și naturii terenului;

1.1.3.   stratigrafia stratului hidrogeologic;

1.1.4.   descrierea operațiunilor de captare;

1.1.5.   demarcația suprafeței sau detalii privind alte măsuri de protejare a izvoarelor împotriva poluării.

1.2.   Cerințe privind studiile fizice, chimice și fizico-chimice

Aceste studii vor stabili:

1.2.1.   debitul izvorului;

1.2.2.   temperatura apei la sursă și temperatura înconjurătoare;

1.2.3.   relația dintre natura terenului și natura și tipul mineralelor din apă;

1.2.4.   reziduurile uscate la 180 °C și 260 °C;

1.2.5.   conductivitatea sau rezistivitatea electrică, cu precizarea temperaturii de măsurare;

1.2.6.   concentrația ionului de hidrogen (pH);

1.2.7.   anionii și cationii;

1.2.8.   elementele neionizate;

1.2.9.   oligoelementele;

1.2.10.   radioactivitatea apei la sursă;

1.2.11.   după caz, proporțiile relative de izotopi în elementele constituente ale apei, oxigen (16O-18O) și hidrogen (protiu, deuteriu, tritiu);

1.2.12.   toxicitatea anumitor elemente constituente ale apei, luând în considerare limitele stabilite pentru fiecare dintre acestea.

1.3.   Criteriile pentru analizele microbiologice la sursă

Aceste analize trebuie să includă:

1.3.1.   demonstrarea absenței paraziților și a microorganismelor patogene;

1.3.2.   determinarea cantitativă a numărului de microorganisme reactivate indicând contaminarea cu fecale:

(a)

absența colilor Escherichia coliși a altor corpuri coliforme în 250 ml la 37 °C și 44,5 °C;

(b)

absența streptococilor fecali în 250 ml;

(c)

absența bacteriilor anaerobe sporulate sulfito-reducătoare în 50 ml;

(d)

absența Pseudomonas aeruginosa în 250 ml;

1.3.3.   determinarea numărului total de microorganisme reactivate per ml de apă:

(a)

la 20 - 22 °C în 72 de ore pe agar-agar sau pe un amestec agar-gelatină;

(b)

la 37 °C în 24 ore pe agar-agar.

1.4.   Cerințele privind analizele clinice și farmacologice

1.4.1.   Analizele, care trebuie efectuate în conformitate cu metodele recunoscute științific, ar trebui adaptate caracteristicilor speciale ale apei minerale naturale și efectelor sale asupra organismului uman, cum ar fi diureza, funcțiile gastrice și intestinale, compensarea deficitelor minerale.

1.4.2.   Stabilirea consistenței și concordanței unui număr considerabil de observații clinice poate, după caz, să înlocuiască analizele menționate la punctul 1.4.1. Analizele clinice pot înlocui în anumite cazuri analizele menționate la punctul 1.4.1, cu mențiunea că obținerea acelorași rezultate poate fi înlesnită prin consistența și concordanța unui număr considerabil de observații.

III.   LIMITĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND APELE MINERALE CARBOGAZOASE

La sursă sau după îmbuteliere, apele minerale naturale carbogazoase emană spontan dioxid de carbon și într-un mod vizibil în condiții normale de temperatură și presiune. Acestea se împart în trei categorii, la care se aplică următoarele descrieri:

(a)

„apă minerală naturală, natural carbogazoasă”, prin care se înțelege apă al cărei conținut de dioxid de carbon de la izvor după decantare, după caz, și după îmbuteliere, este același ca la sursă, luând în considerare, după caz, reintroducerea unei cantități de dioxid de carbon de la aceeași pânză freatică subterană sau de la același zăcământ acvifer, care să compenseze pierderile echivalente înregistrate în timpul operațiunilor menționate și sub rezerva tehnicilor de toleranță obișnuite;

(b)

„apă minerală naturală îmbogățită cu dioxid de carbon de la sursă”, prin care se înțelege apa al cărei conținut de dioxid de carbon provenind de la același zăcământ acvifer sau strat de pânză freatică, după decantare, după caz, și după îmbuteliere, este mai mare decât cel stabilit la sursă;

(c)

„apă minerală naturală carbogazificată”, prin care se înțelege apă la care a fost adăugat dioxid de carbon având o altă origine decât zăcământul acvifer sau stratul de pânză freatică de la care provine apa.


ANEXA II

CONDIȚII DE EXPLOATARE ȘI COMERCIALIZARE A APELOR MINERALE NATURALE

1.   Exploatarea unui izvor de apă minerală naturală se supune unei aprobări din partea autorității țării din care a fost extrasă apa, după ce s-a stabilit că apa respectivă respectă prevederile stabilite în partea I din anexa I.

2.   Echipamentele de exploatare a apei trebuie să fie instalate astfel încât să se evite orice posibilitate de contaminare și să se păstreze proprietățile, corespunzătoare celor atribuite acesteia, pe care apa le are la sursă.

În acest sens, în special:

(a)

izvorul sau orificiul de evacuare trebuie protejat împotriva riscului poluării;

(b)

bazinul de captare, conductele și rezervoarele trebuie să fie din materiale corespunzătoare pentru apă și construite în așa fel încât să prevină orice modificare chimică, fizico-chimică sau microbiologică a apei;

(c)

condițiile de exploatare, mai ales centralele de spălare și îmbuteliere, trebuie să întrunească cerințele de igienă. În mod special, recipientele trebuie tratate sau fabricate în așa fel încât să se evite efectele adverse asupra caracteristicilor microbiologice și chimice ale apei minerale naturale;

(d)

este interzis transportul apelor minerale naturale în alte recipiente decât cele autorizate pentru distribuirea către consumatorul final.

Cu toate acestea, nu este nevoie să se aplice litera (d) la apele minerale exploatate și comercializate pe teritoriul unui stat membru în cazul în care, în statul membru respectiv, în momentul notificării prezentei directive, a fost autorizat transportul apelor minerale naturale în cisterne de la izvor la fabrica de îmbuteliere.

3.   Atunci când, în timpul exploatării, se descoperă că apa minerală naturală este poluată și nu mai prezintă caracteristicile microbiologice prevăzute la articolul 5, persoana care exploatează izvorul trebuie să suspende de îndată toate operațiile, în special procesul de îmbuteliere, până la eradicarea cauzei poluării și până când apa va respecta prevederile articolului 5.

4.   Autoritatea competentă din țara de proveniență efectuează controale periodice pentru a verifica dacă:

(a)

apa minerală naturală cu privire la care a fost autorizată exploatarea izvorului respectă prevederile din partea I din anexa I;

(b)

se aplică prevederile alineatelor (2) și (3) de către exploatant.


ANEXA III

MENȚIUNI ȘI CRITERII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (2)

Mențiuni

Criterii

Oligominerală sau slab mineralizată

Conținutul de săruri minerale, calculat ca reziduu fix, nu este mai mare de 500 mg/l

Foarte slab mineralizată

Conținutul de săruri minerale, calculat ca reziduu fix, nu este mai mare de 50 mg/l

Puternic mineralizată

Conținutul de săruri minerale, calculat ca reziduu fix, mai mare de 1 500 mg/l

Bicarbonatată

Conținutul de bicarbonat este mai mare de 600 mg/l

Sulfatată

Conținutul de sulfați este mai mare de 200 mg/l

Clorurată

Conținutul de clorură este mai mare de 200 mg/l

Calcică

Conținutul de calciu este mai mare de 150 mg/l

Magneziană

Conținutul de magneziu este mai mare de 50 mg/l

Fluorurată

Conținutul de fluorură este mai mare de 1 mg/l

Feruginoasă

Conținutul de fier bivalent este mai mare de 1 mg/l

Acidulată

Conținutul de dioxid de carbon liber este mai mare de 250 mg/l

Sodică

Conținutul de sodiu este mai mare de 200 mg/l

Corespunde pentru prepararea alimentelor destinate sugarilor

-

Corespunde pentru regim sărac în sodiu

Conținutul de sodiu este mai mic de 20 mg/l

Poate avea efect laxativ

-

Poate avea efect diuretic

-


Top