31980L0777

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 15 iulie 1980

de apropiere a legislațiilor statelor membre privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale

(80/777/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât legislațiile statelor membre definesc apele minerale naturale; întrucât, referitor la acest subiect, sunt adoptate definiții care diferă în cadrul Comunității; întrucât aceste legislații stabilesc condițiile în care apele minerale naturale sunt recunoscute ca atare și determină condițiile de exploatare a izvoarelor; întrucât acestea prevăd norme speciale suplimentare pentru comercializarea apelor respective;

întrucât diferențele dintre aceste legislații împiedică libera circulație a apelor minerale naturale, creând situații de concurență neloială și afectând, prin urmare, în mod direct, realizarea și funcționarea pieței comune;

întrucât, în acest caz special, eliminarea acestor bariere poate genera, pentru fiecare stat membru, obligația de a permite comercializarea pe teritoriul său a apelor minerale naturale recunoscute ca atare de către fiecare dintre celelalte state membre, precum și stabilirea de norme comune cu privire, în special, la cerințele microbiologice care trebuie îndeplinite și la condițiile în care denumirile specifice trebuie utilizate pentru anumite ape minerale;

întrucât, până la încheierea acordurilor privind recunoașterea de comun acord a apelor minerale naturale între Comunitate și țările terțe, trebuie stabilite condițiile în care, până la punerea în aplicare a acordurilor amintite, poate fi permisă intrarea în Comunitate a produselor similare importate din țările terțe ca ape minerale naturale;

întrucât trebuie să se asigure că apele minerale naturale păstrează în stadiul de comercializare acele caracteristici care le-au permis să fie recunoscute ca atare; întrucât recipientele utilizate la ambalarea acestora ar trebui să aibă, prin urmare, sisteme de închidere corespunzătoare;

întrucât, cu privire la etichetare, apele minerale naturale sunt supuse normelor generale stabilite prin Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea și publicitatea alimentelor destinate vânzării către consumatorul final (4); întru cât prezenta directivă poate fi, prin urmare, limitată la stabilirea de completări și derogări necesare la respectivele norme generale;

întrucât, cu scopul de a simplifica și urgenta procedura, ar trebui să se încredințeze Comisiei sarcina de a adopta măsuri de punere în aplicare tehnică, în special definirea procedurii de prelevare a probelor și a metodelor de analiză necesare pentru verificarea compoziției apelor minerale naturale;

întrucât, în toate cazurile în care Consiliul încredințează Comisiei responsabilitatea de punere în aplicare a normelor stabilite privind alimentele destinate consumului uman, ar trebui prevăzută o procedură care să instituie o cooperare strânsă între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru produsele alimentare, instituit prin Decizia 69/414/CEE (5),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se referă la apele extrase de pe teritoriul unui stat membru și recunoscute de către autoritatea competentă a statului membru respectiv ca ape minerale naturale care îndeplinesc prevederile din partea I din anexa I.

(2)   Prezenta directivă se referă, de asemenea, la apele extrase de pe teritoriul unei țări terțe, importate în Comunitate și recunoscute ca ape minerale naturale de către autoritatea competentă a unui stat membru.

Apele menționate la alineatul (1) pot fi recunoscute ca atare numai în cazul în care autoritatea competentă din țara de extracție a atestat faptul că ele îndeplinesc cerințele din partea I din anexa I și că se efectuează controale regulate privind aplicarea prevederilor punctului 2 din anexa II.

Valabilitatea atestării menționate la al doilea paragraf nu poate depăși o perioadă de doi ani. Nu va fi necesară repetarea procedurii de recunoaștere menționate la primul paragraf în cazul în care atestarea este reînnoită înainte de încheierea perioadei amintite.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică:

(4)   Motivele pentru acordarea recunoașterii menționate la alineatele (1) și (2) se declară în formă corespunzătoare de către autoritatea competentă din statul membru și fac obiectul unei publicații oficiale.

(5)   Fiecare stat membru informează Comisia asupra cazurilor în care recunoașterea menționată la alineatele (1) și (2) a fost acordată sau retrasă. Lista apelor minerale recunoscute ca atare se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 2

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că numai apele menționate la articolul 1 care respectă prevederile prezentei directive pot fi comercializate ca ape minerale naturale.

Articolul 3

Izvoarele de ape minerale naturale pot fi exploatate, iar apele acestora pot fi îmbuteliate numai în conformitate cu anexa II.

Articolul 4

(1)   Apa minerală naturală, în starea sa de la sursă, nu poate fi supusă altor metode de tratare sau adăugării de alte substanțe în afară de:

(2)   Se interzic, în special, orice metodă de dezinfecție, indiferent de mijloacele utilizate sub rezerva alineatului (1) litera (c), adăugarea de elemente bacteriostatice sau oricare altă metodă de tratare care ar putea modifica numărul de microorganisme viabile din apele minerale naturale.

(3)   Alineatul (1) nu reprezintă un obstacol în calea utilizării apelor minerale naturale la fabricarea băuturilor răcoritoare.

Articolul 5

(1)   Numărul total de microorganisme reactivate dintr-o apă minerală naturală la sursă corespunde numărului normal de microorganisme viabile și se furnizează dovezi suficiente privind protecția sursei împotriva contaminărilor de orice fel. Acest număr total de microorganisme se determină în conformitate cu condițiile stabilite la punctul 1.3.3 din partea II din anexa I.

După îmbuteliere, numărul total de microorganisme la sursă nu poate depăși 100 pe mililitru la o temperatură de 20 - 22 °C în 72 de ore pe agar-agar sau pe un amestec agar-gelatină și 20 pe mililitru la 37 °C în 24 de ore pe agar-agar. Numărul total de microorganisme se măsoară într-un interval de 12 ore de la îmbuteliere, apa fiind păstrată la 4 °C ± 1 °C pe durata celor 12 ore.

La sursă, aceste valori nu ar trebui, în mod normal, să depășească 20 pe mililitru la o temperatură de 20 - 22 °C în 72 de ore și, respectiv, 5 pe mililitru la 37 °C în 24 de ore, cu mențiunea că acestea trebuie considerate cifre de referință și nu concentrații maxime permise.

(2)   La sursă și în timpul comercializării sale, o apă minerală naturală nu conține următoarele:

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2) și condițiilor de exploatare stabilite la anexa II, în stadiul de comercializare:

Articolul 6

Toate recipientele utilizate la ambalarea apelor minerale naturale trebuie prevăzute cu sisteme de închidere proiectate pentru a evita orice posibilitate de alterare sau contaminare.

Articolul 7

(1)   Denumirea comercială a apelor minerale naturale este „apă minerală naturală” sau, în cazul unei ape minerale naturale carbogazoase în conformitate cu definiția din partea III din anexa I, după caz, „apă minerală naturală, natural carbogazoasă”, „apă minerală naturală îmbogățită cu dioxid de carbon de la sursă” sau „apă minerală naturală carbogazificată”.

Denumirea comercială a apelor minerale naturale care au fost supuse oricăror metode de tratare menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) se completează, după caz, cu indicațiile „decarbogazificată integral” sau „decarbogazificată parțial”.

(2)   Etichetarea apelor minerale naturale conține, de asemenea, următoarele informații obligatorii:

(3)   Statele membre pot, de asemenea:

Articolul 8

(1)   Denumirea localității, cătunului sau a locului pot apărea în formularea din denumirea comercială, cu mențiunea că se referă la o apă minerală naturală al cărei izvor este exploatat la locul indicat de acea descriere și cu mențiunea că aceasta nu induce în eroare privind locul de exploatare a izvorului.

(2)   Se interzice comercializarea apelor minerale naturale de la unul și același izvor sub mai multe descrieri comerciale.

(3)   În cazul în care etichetele sau inscripționările de pe recipientele în care sunt oferite spre vânzare apele minerale naturale includ o descriere comercială diferită de denumirea izvorului sau a locului său de exploatare, acest loc sau denumirea izvorului vor fi indicate în caractere de cel puțin o dată și jumătate înălțimea și lățimea celui mai mare dintre caracterele utilizate în respectiva denumire comercială.

Alineatul (1) se aplică mutatis mutandisși în același spirit în ceea ce privește importanța atribuită denumirii izvorului sau locului de exploatare a acestuia, privind denumirea comercială utilizată în publicitate, indiferent sub ce formă, la apele minerale naturale.

Articolul 9

(1)   Se interzice, atât pe ambalaje și etichete, cât și în publicitatea de orice fel, utilizarea de mențiuni, denumiri, mărci comerciale, ilustrații sau alte indicații simbolice sau nu, care:

(3)   Statele membre pot adopta prevederi privind informațiile atât de pe ambalaje sau etichete, cât și din publicitate, referitoare la posibilitatea utilizării apelor minerale naturale la alimentarea sugarilor. Prevederile de acest tip pot viza, de asemenea, proprietățile apei care determină utilizarea informației amintite.

Statele membre care intenționează să adopte astfel de măsuri informează din timp celelalte state membre și Comisia cu privire la acestea.

(4)   În termen de trei ani cel târziu de la notificarea prezentei directive, Comisia prezintă Consiliului un raport și, după caz, propuneri corespunzătoare privind aplicarea prevederilor menționate la punctul 1.2.12 din partea II din anexa I.

Articolul 10

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că nu este împiedicată comercializarea apelor minerale naturale care respectă definițiile și normele stabilite de prezenta directivă prin aplicarea dispozițiilor de drept intern nearmonizate privind proprietățile, compoziția, condițiile de exploatare, ambalarea sau etichetarea apelor minerale naturale sau a alimentelor, în general.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică dispozițiilor de drept intern nearmonizate, justificate în baza următoarelor:

Articolul 11

Procedurile de prelevare a probelor și metodele de analiză necesare pentru verificarea caracteristicilor microbiologice menționate la articolul 5 și caracteristicile privind compoziția menționate la punctul 1.2 din partea II din anexa I se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.

Articolul 12

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura stabilită de prezentul articol, problema se prezintă Comitetului permanent pentru produsele alimentare (denumit în continuare „comitet”) de către președintele său din proprie inițiativă sau la cererea unui reprezentant al unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect de măsuri care urmează a fi luate. Comitetul își dă avizul asupra proiectului într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei. Avizele se adoptă cu o majoritate de 41 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

Articolul 13

Articolul 12 se aplică pe o perioadă de 18 luni de la data la care comitetul a fost pentru prima dată informat în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

Articolul 14

Prezenta directivă nu se aplică apelor minerale naturale destinate exportului către țări terțe.

Articolul 15

Statele membre își modifică legislația, după caz, pentru a se conforma prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Legislația astfel modificată se aplică astfel încât:

Articolul 16

Prezenta directivă se aplică și departamentelor franceze de peste mări.

Articolul 17

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 69, 11.6.1970, p. 14.

(2)  JO C 45, 10.5.1971, p. 5.

(3)  JO C 36, 19.4.1971, p. 14.

(4)  JO 33, 8.2.1979, p. 1.

(5)  JO 291, 19.11.1969, p. 9.

(6)  JO 22, 9.2.1965, p. 369/65.

ANEXA I

I.   DEFINIȚIE

1.   „Apa minerală naturală” este apa pură din punct de vedere microbiologic, în sensul articolului 5, care își are originea într-o pânză freatică sau într-un zăcământ acvifer subteran și care provine de la un izvor prevăzut cu robinete la una sau mai multe ieșiri naturale sau forate.

Apa minerală naturală poate fi distinsă clar de apa de băut obișnuită:

ambele caracteristici fiind menținute intacte datorită originii subterane a apei de acest tip, care a fost protejată de toate riscurile poluării.

2.   Aceste caracteristici, care pot conferi apei minerale naturale proprietăți favorabile pentru sănătate, ar fi trebuit evaluate:

Analizele menționate la litera (a) punctul 4 pot fi facultative atunci când apa prezintă caracteristici ale compoziției în virtutea cărora a fost considerată apă minerală naturală în statul membru de origine înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Această situație se referă, în special, la cazul în care apa respectivă conține per kg, atât la sursă, cât și după îmbuteliere, un minimum de 1 000 mg din solidele totale în soluție sau un minimum de 250 mg de dioxid de carbon liber.

3.   Compoziția, temperatura și alte caracteristici importante ale apei minerale naturale trebuie să rămână stabile în limitele fluctuațiilor naturale; ele nu trebuie să fie afectate, în special, de posibilele variații ale debitului.

În sensul articolului 5 alineatul (1), conținutul microbiologic normal al apei minerale naturale este numărul populației bacteriene total acceptabil, constatat la sursă înainte de orice tratare, a cărei compoziție calitativă și cantitativă luată în considerare la recunoașterea apei respective se verifică prin analize periodice.

II.   CERINȚE ȘI CRITERII DE APLICARE A DEFINIȚIEI

1.1.   Cerințe pentru studiile geologice și hidrologice

Trebuie să existe o cerință pentru prezentarea următoarelor mențiuni:

1.1.1.   amplasarea exactă a bazinului de captare cu indicarea altitudinii sale pe o hartă la o scală nu mai mare de 1:1 000;

1.1.2.   un raport geologic detaliat asupra originii și naturii terenului;

1.1.3.   stratigrafia stratului hidrogeologic;

1.1.4.   descrierea operațiunilor de captare;

1.1.5.   demarcația suprafeței sau detalii privind alte măsuri de protejare a izvoarelor împotriva poluării.

1.2.   Cerințe privind studiile fizice, chimice și fizico-chimice

Aceste studii vor stabili:

1.2.1.   debitul izvorului;

1.2.2.   temperatura apei la sursă și temperatura înconjurătoare;

1.2.3.   relația dintre natura terenului și natura și tipul mineralelor din apă;

1.2.4.   reziduurile uscate la 180 °C și 260 °C;

1.2.5.   conductivitatea sau rezistivitatea electrică, cu precizarea temperaturii de măsurare;

1.2.6.   concentrația ionului de hidrogen (pH);

1.2.7.   anionii și cationii;

1.2.8.   elementele neionizate;

1.2.9.   oligoelementele;

1.2.10.   radioactivitatea apei la sursă;

1.2.11.   după caz, proporțiile relative de izotopi în elementele constituente ale apei, oxigen (16O-18O) și hidrogen (protiu, deuteriu, tritiu);

1.2.12.   toxicitatea anumitor elemente constituente ale apei, luând în considerare limitele stabilite pentru fiecare dintre acestea.

1.3.   Criteriile pentru analizele microbiologice la sursă

Aceste analize trebuie să includă:

1.3.1.   demonstrarea absenței paraziților și a microorganismelor patogene;

1.3.2.   determinarea cantitativă a numărului de microorganisme reactivate indicând contaminarea cu fecale:

1.3.3.   determinarea numărului total de microorganisme reactivate per ml de apă:

1.4.   Cerințele privind analizele clinice și farmacologice

1.4.1.   Analizele, care trebuie efectuate în conformitate cu metodele recunoscute științific, ar trebui adaptate caracteristicilor speciale ale apei minerale naturale și efectelor sale asupra organismului uman, cum ar fi diureza, funcțiile gastrice și intestinale, compensarea deficitelor minerale.

1.4.2.   Stabilirea consistenței și concordanței unui număr considerabil de observații clinice poate, după caz, să înlocuiască analizele menționate la punctul 1.4.1. Analizele clinice pot înlocui în anumite cazuri analizele menționate la punctul 1.4.1, cu mențiunea că obținerea acelorași rezultate poate fi înlesnită prin consistența și concordanța unui număr considerabil de observații.

III.   LIMITĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND APELE MINERALE CARBOGAZOASE

La sursă sau după îmbuteliere, apele minerale naturale carbogazoase emană spontan dioxid de carbon și într-un mod vizibil în condiții normale de temperatură și presiune. Acestea se împart în trei categorii, la care se aplică următoarele descrieri:

ANEXA II

CONDIȚII DE EXPLOATARE ȘI COMERCIALIZARE A APELOR MINERALE NATURALE

1.   Exploatarea unui izvor de apă minerală naturală se supune unei aprobări din partea autorității țării din care a fost extrasă apa, după ce s-a stabilit că apa respectivă respectă prevederile stabilite în partea I din anexa I.

2.   Echipamentele de exploatare a apei trebuie să fie instalate astfel încât să se evite orice posibilitate de contaminare și să se păstreze proprietățile, corespunzătoare celor atribuite acesteia, pe care apa le are la sursă.

În acest sens, în special:

Cu toate acestea, nu este nevoie să se aplice litera (d) la apele minerale exploatate și comercializate pe teritoriul unui stat membru în cazul în care, în statul membru respectiv, în momentul notificării prezentei directive, a fost autorizat transportul apelor minerale naturale în cisterne de la izvor la fabrica de îmbuteliere.

3.   Atunci când, în timpul exploatării, se descoperă că apa minerală naturală este poluată și nu mai prezintă caracteristicile microbiologice prevăzute la articolul 5, persoana care exploatează izvorul trebuie să suspende de îndată toate operațiile, în special procesul de îmbuteliere, până la eradicarea cauzei poluării și până când apa va respecta prevederile articolului 5.

4.   Autoritatea competentă din țara de proveniență efectuează controale periodice pentru a verifica dacă:

ANEXA III

MENȚIUNI ȘI CRITERII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (2)