This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02011L0061-20210802
Directive 2011/61/EU of the European Parliament and of the Council of 8 June 2011 on Alternative Investment Fund Managers and amending Directives 2003/41/EC and 2009/65/EC and Regulations (EC) No 1060/2009 and (EU) No 1095/2010 (Text with EEA relevance)Text with EEA relevance
Consolidated text: Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
02011L0061 — RO — 02.08.2021 — 005.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
DIRECTIVA 2011/61/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 174 1.7.2011, p. 1) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
DIRECTIVA 2013/14/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 21 mai 2013 |
L 145 |
1 |
31.5.2013 |
|
DIRECTIVA 2014/65/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 mai 2014 |
L 173 |
349 |
12.6.2014 |
|
DIRECTIVA (UE) 2016/2341 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 14 decembrie 2016 |
L 354 |
37 |
23.12.2016 |
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/2402 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 decembrie 2017 |
L 347 |
35 |
28.12.2017 |
|
DIRECTIVA (UE) 2019/1160 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 iunie 2019 |
L 188 |
106 |
12.7.2019 |
|
DIRECTIVA (UE) 2019/2034 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 27 noiembrie 2019 |
L 314 |
64 |
5.12.2019 |
DIRECTIVA 2011/61/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 8 iunie 2011
privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
Prezenta directivă stabilește normele în materie de autorizarea, desfășurarea activității și transparența cu privire la administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) care administrează și/sau distribuie acțiuni sau unități ale unor fonduri de investiții alternative (FIA) în Uniune.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol și a articolului 3, prezenta directivă se aplică:
AFIA din UE care administrează unul sau mai multe FIA, indiferent dacă este vorba de FIA din UE sau FIA din afara UE;
AFIA din afara UE care administrează unul sau mai multe FIA din UE; și
AFIA din afara UE care distribuie unități sau acțiuni ale unuia sau mai multor FIA în Uniune, indiferent dacă este vorba de FIA din UE sau FIA din afara UE.
În sensul alineatului (1), nu are importanță:
dacă FIA este de tip deschis sau închis;
dacă FIA este constituit în conformitate cu legea aplicabilă în materie de contracte, în temeiul dreptului în materie de trusturi, prin act constitutiv sau sub orice altă formă juridică;
care este structura juridică a AFIA.
Prezenta directivă nu se aplică următoarelor entități:
holdingurilor;
instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale care intră sub incidența Directivei 2003/41/CE, inclusiv, după caz, entităților autorizate care sunt responsabile de administrarea unor astfel de instituții și care acționează în numele lor, menționate la articolul 2 alineatul (1) din directiva în cauză, sau administratorilor de investiții numiți în temeiul articolului 19 alineatul (1) din aceeași directivă, cu condiția să nu administreze FIA;
instituțiilor supranaționale, precum Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiții, Fondul European de Investiții, instituțiile europene de finanțare a dezvoltării și băncile bilaterale de dezvoltare, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, altor instituții supranaționale și organizații internaționale similare, în cazul în care aceste instituții sau organizații administrează unul sau mai multe FIA și în măsura în care FIA în cauză acționează în interes public;
băncilor centrale naționale;
autorităților și organelor naționale, regionale și locale sau altor instituții care administrează fonduri ce sprijină sistemele de asigurări sociale și sistemele de pensii;
schemelor de participare a angajaților sau schemelor de economii ale angajaților;
entităților cu scop special de securitizare.
Articolul 3
Derogări
Fără a aduce atingere aplicării articolului 41, alineatele (3) și (4) din prezentul articol sunt singurele care se aplică în cazul următorilor AFIA:
AFIA care fie direct, fie indirect printr-o societate de care AFIA este legat printr-o administrare sau un control comun sau printr-o participație directă sau indirectă importantă, administrează portofolii de FIA ale căror active administrate, inclusiv activele obținute prin utilizarea efectului de levier, nu depășesc în total un prag de 100 de milioane EUR; sau
AFIA care fie direct, fie indirect printr-o societate de care AFIA este legat printr-o administrare sau un control comun sau printr-o participație directă sau indirectă importantă, administrează portofolii de FIA ale căror active administrate nu depășesc în total un prag de 500 de milioane EUR în cazul în care portofoliile FIA sunt compuse din FIA care nu utilizează efectul de levier, iar drepturile de răscumpărare nu pot fi exercitate într-o perioadă de cinci ani de la data investiției inițiale în fiecare FIA.
Statele membre se asigură că AFIA menționați la alineatul (2) îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe:
fac obiectul înregistrării de către autoritățile competente din statele lor membre de origine;
transmit autorităților competente din statele lor membre de origine datele de identificare proprii și cele ale FIA pe care le administrează în momentul înregistrării;
furnizează autorităților competente din statele lor membre de origine informații privind strategiile de investiții pentru FIA pe care le administrează în momentul înregistrării;
furnizează periodic autorităților competente din statele lor membre de origine informații privind principalele instrumente financiare în care investesc și principalele expuneri și cele mai importante concentrări ale FIA pe care le administrează, pentru a permite autorităților competente să monitorizeze în mod eficace riscul sistemic; și
informează autoritățile competente din statele lor membre de origine în cazul în care nu mai întrunesc condițiile menționate la alineatul (2).
Prezentul alineat și alineatul (2) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere altor norme mai stricte adoptate de statele membre în ceea ce privește AFIA menționați la alineatul (2).
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, în cazurile în care nu mai sunt întrunite condițiile prevăzute la alineatul (2), AFIA în cauză solicită autorizarea în termen de 30 de zile calendaristice în conformitate cu procedurile relevante prevăzute în prezenta directivă.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
modul de calculare a pragurilor menționate la alineatul (2) și regimul aplicabil AFIA care administrează FIA ale căror active administrate, inclusiv activele obținute prin utilizarea efectului de levier, depășesc ocazional și/sau cad ocazional sub pragul relevant, în același an calendaristic;
obligațiile de înregistrare și obligațiile de informare pentru a asigura monitorizarea eficace a riscului sistemic în conformitate cu alineatul (3); și
obligațiile de notificare a autorităților competente prevăzute la alineatul (3).
Articolul 4
Definiții
În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții, cu excepția cazului în care prezenta directivă prevede altfel în mod expres:
„FIA” înseamnă organisme de plasament colectiv, inclusiv compartimentele de investiții ale acestora, care:
atrag capital de la o serie de investitori, în vederea plasării acestuia în conformitate cu o politică de investiții definită în interesul respectivilor investitori; și
nu necesită autorizare în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2009/65/CE;
„AFIA” înseamnă persoane juridice a căror activitate curentă este administrarea unuia sau mai multor FIA;
„sucursală”, când se referă la AFIA, înseamnă un punct de lucru care face parte din AFIA, nu are personalitate juridică și prestează servicii pentru care AFIA a fost autorizat; toate punctele de lucru deschise în același stat membru de un AFIA al cărui sediu social se află într-un alt stat membru sau într-o țară terță sunt considerate ca fiind o singură sucursală;
„comision de performanță” înseamnă o cotă din profitul FIA obținută de AFIA drept compensație pentru administrarea FIA, dar nu include cota din profitul FIA dobândită de AFIA ca randament al investițiilor AFIA în FIA;
„legături strânse” înseamnă o situație în care cel puțin două persoane fizice sau juridice sunt legate prin:
participare, adică deținerea, directă sau prin intermediul controlului, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societăți;
control, adică relația dintre o societate-mamă și o filială, prevăzută la articolul 1 din A șaptea directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate ( 1 ), sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o societate; în acest sens o filială a unei filiale este considerată a fi o filială a societății-mamă a filialelor respective.
O situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate în mod permanent de aceeași persoană printr-o relație de control se consideră, de asemenea, ca determinând o „legătură strânsă” între persoanele respective;
„autorități competente” înseamnă autoritățile naționale din statele membre care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze AFIA;
„autoritățile competente” în legătură cu un depozitar înseamnă:
dacă depozitarul este o instituție de credit autorizată în temeiul Directivei 2006/48/CE, autoritățile competente în sensul definiției de la articolul 4 punctul 4 din directiva în cauză;
dacă depozitarul este o firmă de investiții autorizată în temeiul Directivei 2004/39/CE, autoritățile competente în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din directiva în cauză;
dacă depozitarul intră în una dintre categoriile de instituții menționate la articolul 21 articolul 3 primul paragraf litera (c) din prezenta directivă, autoritățile naționale din statul său membru de origine care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze astfel de categorii de instituții;
dacă depozitarul este o entitate menționată la articolul 21 alineatul (3) al treilea paragraf din prezenta directivă, autoritățile naționale din statul membru în care entitatea în cauză își are sediul social și care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze aceste entități sau organul oficial competent să înregistreze sau să supravegheze aceste entități în temeiul normelor de deontologie profesională care le sunt aplicabile;
dacă depozitarul este numit depozitar pentru un FIA din afara UE în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) litera (b) din prezenta directivă și nu face parte din domeniul de aplicare al punctelor (i)-(iv) de la prezenta literă, autoritățile naționale relevante din țara terță în care depozitarul își are sediul social;
„autorități competente pentru FIA din UE” înseamnă autoritățile naționale dintr-un stat membru care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze FIA;
„control” înseamnă control în sensul definiției de la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE;
„stabilit” înseamnă:
pentru AFIA, „care are sediul social”,
pentru FIA, „autorizat sau înregistrat” sau dacă FIA nu este autorizat sau înregistrat, „care are sediul social”,
pentru depozitari, „care are sediul social sau o sucursală”,
pentru reprezentanții legali persoane juridice, „care are sediul social sau o sucursală”,
iar pentru reprezentanții legali persoane fizice, „domiciliat”;
„FIA din UE” înseamnă:
orice FIA care este autorizat sau înregistrat într-un stat membru al Uniunii Europene conform legislației interne aplicabile; sau
orice FIA care nu este autorizat sau înregistrat într-un stat membru, dar are sediul social și/sau sediul principal într-un stat membru;
„AFIA din UE” înseamnă orice AFIA care are sediul social într-un stat membru;
„FIA de tip «feeder»” înseamnă un FIA care:
investește cel puțin 85 % din activele sale în unitățile sau acțiunile unui alt FIA (FIA de tip „master”);
investește cel puțin 85 % din activele sale în mai multe FIA de tip „master”, în cazul în care FIA respective de tip „master” au strategii de investiții identice; sau
are, în orice alt fel, o expunere de 85 % din active la unul sau multe astfel de FIA de tip „master”;
„instrument financiar” înseamnă un instrument conform specificațiilor din anexa I secțiunea C din Directiva 2004/39/CE;
„holding” înseamnă o societate care deține participații la una sau mai multe alte societăți și al cărei obiectiv comercial este de a aplica una sau mai multe strategii de afaceri prin intermediul filialelor sale, al societăților sale asociate sau al participațiilor sale pentru a contribui la valoarea lor pe termen lung, și care:
fie este o societate care acționează în nume propriu și ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din Uniune; fie
nu este înființată cu scopul principal de a genera beneficii pentru investitorii săi prin vânzarea filialelor sale sau a societăților sale asociate, în conformitate cu raportul anual sau alte documente oficiale ale societății;
„stat membru de origine al FIA” înseamnă:
statul membru în care FIA este autorizat sau înregistrat conform legislației interne aplicabile sau, în cazul unor autorizări sau înregistrări multiple, statul membru în care FIA a fost autorizat sau înregistrat pentru prima dată; sau
dacă FIA nu este nici autorizat, nici înregistrat într-un stat membru, statul membru în care FIA are sediul social și/sau sediul principal;
„stat membru de origine al AFIA” înseamnă statul membru în care AFIA are sediul social; pentru AFIA din afara UE, toate referirile la „statul membru de origine al AFIA” din prezenta directivă se citesc ca „stat membru de referință”, astfel cum este prevăzut la capitolul VII;
„stat membru gazdă al unui AFIA” înseamnă oricare dintre următoarele:
un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din UE administrează un FIA din UE;
un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din UE distribuie unități sau acțiuni ale unui FIA din UE;
un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din UE distribuie unități sau acțiuni ale unui FIA din afara UE;
un stat membru, altul decât statul membru de referință, în care un AFIA din afara UE administrează FIA din UE;
un stat membru, altul decât statul membru de referință, în care un AFIA din afara UE distribuie unități sau acțiuni ale unui FIA din UE; sau
un stat membru, altul decât statul membru de referință, în care un AFIA din afara UE distribuie unități sau acțiuni ale unui FIA din afara UE; sau
un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din UE furnizează serviciile menționate la articolul 6 alineatul (4);
„capital inițial” înseamnă fonduri astfel cum se menționează la articolul 57 primul paragraf literele (a) și (b) din Directiva 2006/48/CE;
„emitentul” înseamnă un emitent în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/109/CE care are sediul social în Uniune și ale cărui acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;
„reprezentant legal” înseamnă o persoană fizică domiciliată în Uniune sau o persoană juridică având sediul social în Uniune și care, fiind numită în mod expres de către un AFIA din afara UE, acționează în numele AFIA din afara UE în cauză pe lângă autorități, clienți, organisme și parteneri de afaceri din Uniune ai AFIA din afara UE în ceea ce privește obligațiile ce le revin AFIA din afara UE în temeiul prezentei directive;
„efect de levier” înseamnă orice metodă prin care AFIA mărește expunerea unui FIA pe care îl administrează fie prin împrumut de numerar sau valori mobiliare, fie printr-un efect de levier încorporat în poziții de instrumente financiare derivate sau prin orice alte mijloace;
„administrarea de FIA” înseamnă îndeplinirea, cu privire la unul sau mai multe FIA, cel puțin a funcțiilor de administrare a investițiilor menționate la punctul 1 literele (a) și (b) din anexa I;
„distribuire” înseamnă o ofertă sau un plasament, direct sau indirect, efectuat la inițiativa AFIA sau în numele AFIA, de unități sau acțiuni ale unui FIA pe care acesta îl administrează și adresat unor investitori domiciliați sau care au sediul social în Uniune;
„FIA de tip «master»” înseamnă un FIA în care investește un alt FIA sau față de care un alt FIA are o expunere în conformitate cu litera (m);
„stat membru de referință” înseamnă statul membru determinat în conformitate cu articolul 37 alineatul (4);
„FIA din afara UE” înseamnă un FIA care nu este un FIA din UE;
„AFIA din afara UE” înseamnă un AFIA care nu este un AFIA din UE;
„societate necotată” înseamnă o societate care are sediul social în Uniune și ale cărei acțiuni nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;
„fonduri proprii” înseamnă fondurile proprii prevăzute la articolele 56-67 din Directiva 2006/48/CE;
„societate-mamă” înseamnă o societate-mamă în sensul articolelor 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE;
„precomercializare” înseamnă furnizarea directă sau indirectă de informații sau comunicări privind strategii de investiții sau idei de investiții de către un AFIA din UE sau în numele acestuia către potențiali investitori profesioniști domiciliați sau își au sediul social în Uniune pentru a testa interesul lor față de un FIA sau un compartiment care nu este încă stabilit sau care este stabilit, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea privind comercializarea în conformitate cu articolul 31 sau 32, în statul membru în care potențialii investitori își au domiciliul sau sediul social, și care nu echivalează în fiecare caz cu un plasament sau cu oferta investitorului de a investi în unitățile sau acțiunile respectivului FIA sau compartiment;
„broker principal” înseamnă o instituție de credit, o firmă de investiții reglementată sau altă entitate supusă unor reglementări prudențiale și unei supravegheri constante care oferă servicii unor investitori profesionali, în special pentru finanțarea sau executarea unor tranzacții cu instrumente financiare în calitate de contrapartidă, și care poate furniza și alte servicii, cum ar fi compensarea și decontarea tranzacțiilor, servicii de custodie, împrumuturi de valori mobiliare, servicii personalizate de asistență tehnologică și operațională;
„investitor profesional” înseamnă un investitor care este considerat a fi un client profesional sau poate fi, la cerere, considerat a fi un client profesional în sensul definiției din anexa II la Directiva 2004/39/CE;
„participație calificată” înseamnă o participație, directă sau indirectă, într-un AFIA care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot, în conformitate cu articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE, având în vedere condițiile de cumulare prevăzute la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă, sau care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării AFIA în care este deținută participația respectivă;
„reprezentanții angajaților” înseamnă reprezentanții angajaților conform definiției de la articolul 2 litera (e) din Directiva 2002/14/CE;
„investitor de retail” înseamnă un investitor care nu este investitor profesional;
„filială” înseamnă o filială astfel cum este definită la articolele 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE;
„autorități de supraveghere” în ceea ce privește un FIA din afara UE înseamnă autoritățile naționale dintr-o țară terță care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze FIA;
„autorități de supraveghere” în ceea ce privește un AFIA din afara UE înseamnă autoritățile naționale dintr-o țară terță care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze AFIA;
„entități cu scop special de securitizare” înseamnă entități al căror unic scop este de a desfășura activități de securitizare în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 24/2009 al Băncii Centrale Europene din 19 decembrie 2008 privind statisticile referitoare la activele și pasivele societăților vehicul investițional angajate în operațiuni de securitizare ( 2 ) și alte activități adecvate pentru îndeplinirea acestui scop;
„OPCVM” înseamnă un organism de plasament colectiv în valori mobiliare autorizat în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2009/65/CE;
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
metodele de utilizare a efectului de levier, definit la alineatul (1) litera (v), inclusiv eventualele structuri financiare și/sau juridice care implică părți terțe controlate de FIA relevant; și
modul de calculare a efectului de levier.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 5
Determinarea AFIA
Statele membre se asigură că fiecare FIA care intră sub incidența prezentei directive are un singur AFIA, care este responsabil pentru respectarea prezentei directive. AFIA este:
fie un administrator extern, care este persoana juridică numită de FIA sau pentru FIA și care, prin această numire, este responsabil de administrarea FIA (AFIA extern); fie
în cazul în care forma juridică a FIA permite administrarea internă, iar organismul de conducere al FIA decide să nu numească un AFIA extern, FIA însuși, care, în acest caz, este autorizat drept AFIA.
CAPITOLUL II
AUTORIZAREA AFIA
Articolul 6
Condiții pentru inițierea activităților de AFIA
AFIA autorizați în conformitate cu prezenta directivă îndeplinesc în orice moment condițiile de autorizare prevăzute în prezenta directivă.
Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot autoriza un AFIA extern să furnizeze următoarele servicii:
administrarea de portofolii de investiții, inclusiv cele deținute de fonduri de pensii și de instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale în sensul articolului 19 alineatul (1) din Directiva 2003/41/CE în conformitate cu mandatele acordate de investitori în mod individual și discreționar;
servicii conexe care cuprind:
consultanță de investiții;
activități de păstrare și administrare legate de acțiunile sau unitățile organismelor de plasament colectiv;
preluarea și transmiterea de ordine privind instrumente financiare.
AFIA nu sunt autorizați în temeiul prezentei directive să presteze:
numai serviciile prevăzute la alineatul (4);
serviciile conexe menționate la alineatul (4) litera (b) fără a fi, de asemenea, autorizați să presteze serviciile menționate la alineatul (4) litera (a);
activitățile menționate la punctul 2 din anexa I; sau
serviciile menționate la punctul 1 litera (a) din anexa I fără a presta, de asemenea, serviciile menționate la punctul 1 litera (b) din anexa I ori invers.
Articolul 7
Cererea de autorizare
Statele membre impun ca AFIA care solicită autorizarea să furnizeze autorităților competente din statul membru de origine următoarele informații privind AFIA:
informații despre persoanele care conduc în mod efectiv activitatea AFIA;
informații cu privire la identitatea acționarilor sau membrilor direcți sau indirecți ai AFIA, persoane fizice sau juridice, care dețin participații calificate, precum și valoarea respectivelor participații;
un program de activitate care prezintă structura organizatorică a AFIA, inclusiv informații despre modul în care AFIA intenționează să își respecte obligațiile ce îi revin în temeiul capitolelor II, III și IV și, după caz, capitolelor V, VI, VII și VIII;
informații privind politicile și practicile de remunerare în conformitate cu articolul 13;
informații cu privire la dispozițiile luate în vederea delegării și subdelegării către părți terțe a funcțiilor menționate la articolul 20.
Statele membre impun ca AFIA care solicită autorizarea să furnizeze autorităților competente din statul membru de origine următoarele informații privind FIA pe care intenționează să le administreze:
informații privind strategiile de investiții, inclusiv tipurile de fonduri de bază, dacă FIA este un fond de fonduri, politica AFIA cu privire la utilizarea efectului de levier, profilurile de risc și alte caracteristici ale FIA pe care le administrează sau intenționează să le administreze, inclusiv informații privind statele membre sau țările terțe în care FIA sunt stabiliți sau se așteaptă să fie stabiliți;
informații cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip „master”, dacă FIA în cauză este un fond de tip „feeder”;
regulile sau actul constitutiv ale fiecărui FIA pe care AFIA intenționează să îl administreze;
informații privind dispozițiile luate pentru numirea depozitarului în conformitate cu articolul 21 pentru fiecare FIA pe care AFIA intenționează să îl administreze;
orice informații suplimentare menționate la articolul 23 alineatul (1) pentru fiecare FIA pe care AFIA intenționează să îl administreze.
AEVMP păstrează un registru central public care identifică fiecare AFIA autorizat în temeiul prezentei directive, FIA pe care AFIA în cauză le administrează sau ale căror acțiuni sau unități le distribuie în Uniune și autoritatea competentă pentru fiecare AFIA în cauză. Registrul este accesibil în format electronic.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 8
Condiții de acordare a autorizației
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA acordă autorizația doar dacă:
acestea estimează că AFIA va putea să îndeplinească condițiile prevăzute în prezenta directivă;
AFIA deține un capital inițial și fonduri proprii suficiente în conformitate cu articolul 9;
persoanele care conduc în mod efectiv activitatea AFIA au o bună reputație și o experiență suficientă inclusiv în legătură cu strategiile de investiții urmărite de FIA administrate de AFIA; identitatea respectivelor persoane și a oricărei persoane care le succede în funcție este comunicată de îndată autorităților competente din statul membru de origine al AFIA, iar conducerea activității AFIA este asigurată de cel puțin două persoane care întrunesc astfel de condiții;
acționarii sau membrii AFIA care dețin participații calificate corespund cerințelor privind necesitatea de a asigura administrarea solidă și prudentă a AFIA; și
sediul central și sediul social ale AFIA sunt situate în același stat membru.
Autorizația este valabilă în toate statele membre.
Autoritățile competente din celelalte state membre implicate sunt consultate anterior autorizării următorilor AFIA:
o filială a altui AFIA, a unei societăți de administrare a OPCVM, a unei firme de investiții, a unei instituții de credit sau a unei societăți de asigurare, autorizate într-un alt stat membru;
o filială a societății-mamă a unui alt AFIA, a unei societăți de administrare a OPCVM, a unei firme de investiții, a unei instituții de credit sau a unei societăți de asigurare, autorizate într-un alt stat membru; și
o societate controlată de aceleași persoane fizice sau juridice ca și cele care controlează: un alt AFIA, o societate de administrare a OPCVM, o firmă de investiții, o instituție de credit sau o societate de asigurare autorizată într-un alt stat membru.
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA refuză autorizarea când buna desfășurare a activităților lor de supraveghere este împiedicată de:
legături strânse între AFIA și alte persoane fizice sau juridice;
actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe aplicabile persoanelor fizice sau juridice cu care AFIA are legături strânse;
dificultățile legate de aplicarea respectivelor acte cu putere de lege și acte administrative.
În sensul prezentului alineat, se consideră că o cerere este completă dacă AFIA a prezentat cel puțin informațiile menționate la articolul 7 alineatul (2) literele (a)-(d) și la articolul 7 alineatul (3) literele (a) și (b).
AFIA pot începe administrarea FIA prin utilizarea strategiilor de investiții descrise în cerere în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (a) în statul lor membru de origine din momentul acordării autorizației, dar nu mai devreme de o lună de la transmiterea eventualelor informații lipsă în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (e) și cu articolul 7 alineatul (3) literele (c), (d) și (e).
În vederea asigurării armonizării consecvente a prezentului articol, AEVPM poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a determina:
cerințele aplicabile AFIA în conformitate cu alineatul (3);
cerințele aplicabile acționarilor și membrilor care dețin participații calificate menționați la alineatul (1) litera (d);
obstacolele care ar putea împiedica exercitarea eficace a funcțiilor de supraveghere ale autorității competente.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 9
Capital inițial și fonduri proprii
Pentru a acoperi eventualele riscuri de răspundere civilă profesională aferente activităților pe care AFIA le pot desfășura în temeiul prezentei directive, atât FIA administrate intern, cât și AFIA externi:
fie dețin fonduri proprii suplimentare corespunzătoare pentru a acoperi eventualele riscuri de răspundere civilă care decurg din neglijența profesională; fie
dețin o asigurare de răspundere civilă profesională pentru răspunderea care decurge din neglijența profesională care este corespunzătoare riscurilor acoperite.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri în legătură cu alineatul (7) de la prezentul articol, care precizează:
riscurile pe care trebuie să le acopere fondurile proprii suplimentare sau asigurarea de răspundere civilă profesională;
condițiile pentru a determina adecvarea fondurilor proprii suplimentare sau acoperirea furnizată de asigurarea de răspundere civilă profesională; și
modalitatea de determinare a adaptărilor permanente ale fondurilor proprii suplimentare sau ale acoperirii furnizate de asigurarea de răspundere civilă profesională.
Articolul 10
Modificarea domeniului de aplicare al autorizației
Articolul 11
Retragerea autorizației
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA pot retrage autorizația eliberată unui AFIA în cazul în care acesta:
nu își începe activitatea în termen de 12 luni de la data obținerii autorizației, renunță în mod expres la autorizație sau a renunțat să exercite activitatea reglementată prin prezenta directivă în ultimele șase luni, cu excepția cazului în care statul membru în cauză a prevăzut că în aceste cazuri autorizația devine caducă;
a obținut autorizația prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;
nu mai îndeplinește condițiile în care i-a fost acordată autorizația;
nu mai respectă dispozițiile Directivei 2006/49/CE în cazul în care autorizația acoperă și serviciul de administrare de portofolii în mod discreționar, menționat la articolul 6 alineatul (4) litera (a) din prezenta directivă;
a încălcat în mod grav sau sistematic dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive; sau
se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizației pentru aspecte care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.
CAPITOLUL III
CONDIȚII DE FUNCȚIONARE A AFIA
SECȚIUNEA 1
Cerințe generale
Articolul 12
Principii generale
Statele membre se asigură că AFIA respectă în permanență dispozițiile următoare:
acționează cu onestitate, competență, grijă, diligență și echitate în desfășurarea activităților lor;
acționează în interesul FIA sau al investitorilor FIA pe care le administrează și al integrității pieței;
dețin și utilizează eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor;
iau toate măsurile rezonabile pentru a evita conflictele de interese și, în cazul în care acestea nu pot fi evitate, pentru a identifica, a gestiona și a monitoriza și, după caz, a face publice conflictele de interese cu scopul de a le împiedica să afecteze negativ interesele FIA și ale investitorilor acestora și de a garanta că FIA pe care le administrează sunt tratate în mod echitabil;
se conformează tuturor reglementărilor aplicabile desfășurării activităților lor, astfel încât să promoveze interesul FIA sau al investitorilor FIA pe care le administrează și integritatea pieței;
tratează toți investitorii FIA în mod echitabil.
Investitorii într-un FIA obțin tratament preferențial doar dacă acest tratament preferențial este menționat în regulile sau în actul constitutiv ale FIA în cauză.
AFIA autorizați să presteze și serviciul de administrare de portofolii în mod discreționar menționat la articolul 6 alineatul (4) litera (a):
nu sunt autorizați să investească întregul portofoliu al clientului sau o parte a acestuia în unități sau acțiuni ale FIA pe care le administrează, cu excepția cazului în care primesc aprobarea generală prealabilă a clientului;
în ceea ce privește serviciile menționate la articolul 6 alineatul (4), intră sub incidența Directivei 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori ( 5 ).
Articolul 13
Remunerarea
AFIA stabilesc politicile și practicile de remunerare în conformitate cu dispozițiile din anexa II.
Articolul 14
Conflicte de interese
Statele membre solicită AFIA să ia toate măsurile rezonabile în vederea identificării conflictelor de interese care apar în cursul administrării FIA între:
AFIA, inclusiv directorii și angajații acestuia sau orice altă persoană legată direct sau indirect de AFIA prin control, și FIA administrat de AFIA sau investitorii acestui FIA;
FIA sau investitorii acestui FIA și un alt FIA sau investitorii acestui FIA;
FIA sau investitorii acestui FIA și un alt client al AFIA;
FIA sau investitorii acestui FIA și un OCPVM administrat de AFIA sau investitorii acestui OPCVM; sau
doi clienți ai AFIA.
AFIA mențin și aplică dispoziții organizatorice și administrative eficace, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate să identifice, să prevină, să gestioneze și să monitorizeze conflictele de interese pentru a le împiedica să afecteze negativ interesele FIA și ale investitorilor lor.
AFIA separă, în cadrul mediului lor de lucru, sarcinile și responsabilitățile care pot fi considerate incompatibile sau care pot eventual genera conflicte de interese sistematice. AFIA evaluează dacă condițiile lor de funcționare pot implica orice alte conflicte importante de interese și îi informează în acest sens pe investitorii FIA.
AFIA acționează cu competența, grija și diligența necesare în selectarea și numirea brokerilor principali cu care se încheie un contract.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează,:
tipurile de conflicte de interese menționate la alineatul (1);
măsurile rezonabile care trebuie să fie luate de AFIA în ceea ce privește structurile și procedurile organizaționale și administrative pentru a identifica, a preveni, a gestiona, a monitoriza și a face publice conflictele de interese.
Articolul 15
Administrarea riscurilor
Separarea funcțională și ierarhică a funcțiilor de administrare a riscurilor în conformitate cu primul paragraf este verificată de autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA conform principiului proporționalității, înțelegându-se că AFIA poate demonstra, în orice caz, că măsurile specifice de protecție împotriva conflictelor de interese permit desfășurarea independentă a activităților de administrare a riscurilor și că procesul de administrare a riscurilor satisface cerințele de la prezentul articol și prezintă o eficacitate constantă.
AFIA evaluează sistemele de administrare a riscurilor cu o frecvență adecvată, cel puțin o dată pe an, și le adaptează atunci când este necesar.
AFIA trebuie cel puțin:
să implementeze o procedură documentată și actualizată regulat de verificare prealabilă când investesc în numele FIA, conform strategiei de investiții, obiectivelor și profilului de risc ale FIA;
să se asigure că riscurile asociate fiecărei poziții de investiții a FIA și efectul general al acestora asupra portofoliului FIA pot fi permanent identificate, evaluate, administrate și monitorizate în mod corespunzător, inclusiv prin utilizarea unor proceduri adecvate de simulări de criză;
să se asigure că profilul de risc al FIA corespunde dimensiunii, structurii portofoliului și strategiilor și obiectivelor de investiții ale FIA stabilite în regulile sau actul constitutiv ale acestuia, în prospect și în documentele de ofertă.
AFIA stabilesc nivelul maxim al efectului de levier pe care îl pot utiliza pentru fiecare FIA pe care îl administrează, precum și drepturile de reutilizare a garanțiilor colaterale sau de orice alt tip acordate în cadrul acordului privind utilizarea efectului de levier, ținând cont, printre altele, de:
tipul de FIA;
strategia de investiții a FIA;
sursele de levier ale FIA;
orice altă interconexiune sau relație relevantă cu alte instituții prestatoare de servicii financiare care ar putea genera riscuri sistemice;
necesitatea de a limita expunerea față de o singură contrapartidă;
măsura în care levierul este garantat;
raportul dintre active și pasive;
volumul, natura și importanța activităților AFIA pe piețele în cauză.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
sistemele de administrare a riscurilor care trebuie utilizate de AFIA în funcție de riscurile la care sunt expuși în numele FIA pe care le administrează;
frecvența corespunzătoare a revizuirii sistemului de administrare a riscurilor;
modul în care funcția de administrare a riscurilor este separată din punct de vedere funcțional și ierarhic de unitățile operaționale, inclusiv de funcția de administrare a portofoliului;
măsurile specifice de protecție împotriva conflictelor de interese menționate la alineatul (1) al doilea paragraf;
cerințele prevăzute la alineatul (3).
Măsurile care specifică sistemele de administrare a riscurilor menționate la primul paragraf litera (a) trebuie să asigure împiedicarea AFIA de a se baza în mod exclusiv sau mecanic pe ratinguri de credit, astfel cum sunt menționate la alineatul (2) primul paragraf, pentru a evalua bonitatea activelor FIA.
Articolul 16
Administrarea lichidităților
AFIA realizează în mod regulat simulări de criză, în condiții normale și în condiții excepționale de lichiditate, care le permit să evalueze riscul de lichiditate al FIA și să monitorizeze în consecință riscul de lichiditate al FIA.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
sistemele și procedurile de administrare a lichidităților; și
alinierea strategiei de investiții, a profilului de lichiditate și a politicii de răscumpărare prevăzută la alineatul (2).
Articolul 17
În cazul în care sunt expuși la o securitizare care nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ), AFIA trebuie, în interesul investitorilor în FIA-urile în cauză, să acționeze și să ia măsuri de remediere, după caz.
SECȚIUNEA 2
Cerințe organizaționale
Articolul 18
Principii generale
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA, ținând seama, de asemenea, de natura FIA administrat de AFIA, solicită în special ca AFIA să aibă proceduri administrative și contabile solide și dispozitive de control și de protecție în domeniul prelucrării electronice a datelor, precum și mecanisme adecvate de control intern, incluzând, în special, norme privind tranzacțiile personale ale angajaților săi sau deținerea ori administrarea investițiilor cu scopul de a investi pe cont propriu și garantând, cel puțin, că fiecare tranzacție în care sunt implicate FIA poate fi reconstituită în ceea ce privește originea sa, părțile la aceasta, natura sa, precum și momentul și locul în care a fost efectuată și că activele FIA administrate de AFIA sunt investite în conformitate cu regulile sau actul constitutiv ale FIA și dispozițiile legale în vigoare.
Articolul 19
Evaluare
Procedurile de evaluare utilizate asigură evaluarea activelor, precum și calcularea valorii activului net pe unitate sau pe acțiune cel puțin o dată pe an.
Dacă FIA este de tip deschis, aceste evaluări și calcule se efectuează, de asemenea, cu o frecvență adecvată atât activelor deținute de FIA, cât și frecvenței sale de emisiune și de răscumpărare.
Dacă FIA este de tip închis, aceste evaluări și calcule se efectuează, de asemenea, în cazul majorării sau diminuării capitalului de către FIA în cauză.
Investitorii sunt informați cu privire la evaluări și calcule astfel cum este stabilit în dispozițiile relevante din regulile sau actul constitutiv ale FIA.
AFIA se asigură că funcția de evaluare este exercitată fie de:
un evaluator extern, care este o persoană juridică sau fizică independentă de FIA, de AFIA și de orice altă persoană ce are legături strânse cu FIA sau AFIA; fie
AFIA însuși, cu condiția ca sarcina de evaluare să fie independentă din punct de vedere funcțional de administrarea portofoliului și de politica de remunerare și ca alte măsuri să garanteze limitarea conflictelor de interese și prevenirea influenței nejustificate asupra angajaților.
Depozitarul numit pentru un FIA nu poate fi numit ca evaluator extern al respectivului FIA decât în cazul în care a separat din punct de vedere funcțional și ierarhic exercitarea funcțiilor sale de depozitar de sarcinile sale de evaluator extern, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate și comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA.
În cazul în care funcția de evaluare este exercitată de un evaluator extern, AFIA trebuie să demonstreze că:
evaluatorul extern face obiectul înregistrării profesionale obligatorii recunoscute prin lege sau al unor dispoziții legale sau reglementare sau al unor norme de conduită profesională;
evaluatorul extern poate oferi suficiente garanții profesionale pentru a-și putea îndeplini în mod eficace funcția corespunzătoare de evaluare în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3); și
numirea evaluatorului extern respectă dispozițiile de la articolul 20 alineatele (1) și (2) și actele delegate adoptate în temeiul articolului 20 alineatul (7).
Fără a aduce atingere primului paragraf și indiferent de eventualele clauze contractuale care prevăd altfel, evaluatorul extern răspunde față de AFIA pentru pierderile suferite de AFIA ca urmare a neglijenței evaluatorului extern sau a neîndeplinirii intenționate a sarcinilor sale.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
criteriile referitoare la procedurile pentru o evaluare corectă a activelor și calcularea valorii activului net pe unitate sau pe acțiune;
garanțiile profesionale pe care evaluatorul extern trebuie să le poată prezenta pentru a exercita cu eficacitate funcția de evaluare;
frecvența evaluărilor realizate de FIA de tip deschis, care este adecvată atât activelor deținute de FIA, cât și politicii sale de emisiune și de răscumpărare.
SECȚIUNEA 3
Delegarea funcțiilor AFIA
Articolul 20
Delegarea
AFIA care intenționează să delege unei părți terțe sarcina efectuării de funcții în numele lor notifică autoritățile competente din statul lor membru de origine înainte ca dispozițiile privind delegarea să intre în vigoare. Se îndeplinesc următoarele condiții:
AFIA trebuie să poată justifica întreaga sa structură de delegare cu motive obiective;
delegatul trebuie să dispună de resurse suficiente pentru a îndeplini sarcinile respective, iar persoanele care desfășoară în mod efectiv activitatea delegatului trebuie să aibă o reputație suficient de bună și o experiență suficientă;
în cazul în care delegarea vizează administrarea de portofoliu sau administrarea de riscuri, trebuie acordată numai unor entități care sunt autorizate sau înregistrate cu scopul de administrare a activelor și care sunt supuse unei supravegheri sau, în cazul în care această condiție nu poate fi îndeplinită, trebuie acordată numai cu condiția autorizării prealabile din partea autorităților competente din statul membru de origine al AFIA;
în cazul în care delegarea se referă la administrarea de portofoliu sau la administrarea de riscuri și este acordată unei entități dintr-o țară terță, trebuie să fie asigurată, în plus față de cerințele de la litera (c), cooperarea dintre autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA și autoritatea de supraveghere a entității în cauză;
delegarea nu trebuie să împiedice buna desfășurare a supravegherii AFIA și, în special, nu trebuie să împiedice nici AFIA să acționeze, nici FIA să fie administrat în interesul investitorilor săi;
AFIA trebuie să poată demonstra că delegatul este calificat și capabil să exercite funcțiile în cauză, că a fost selecționat cu toată atenția cuvenită și că AFIA poate să monitorizeze în mod eficace și în orice moment activitatea delegată, să dea în orice moment instrucțiuni suplimentare delegatului și să retragă delegarea cu efect imediat atunci când acest lucru este în interesul investitorilor.
AFIA evaluează în permanență serviciile furnizate de fiecare delegat.
Administrarea portofoliului sau administrarea riscurilor nu este delegată:
depozitarului ori unui delegat al depozitarului; sau
oricărei alte entități ale cărei interese pot intra în conflict cu cele ale AFIA sau ale investitorilor FIA, cu excepția cazului în care entitatea în cauză a separat din punct de vedere funcțional și ierarhic exercitarea sarcinilor sale de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor de celelalte sarcini ale sale potențial conflictuale, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate și comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA.
Terța parte poate subdelega oricare dintre funcțiile delegate ei cu condiția să fie îndeplinite următoarele cerințe:
AFIA și-a dat acordul prealabil pentru subdelegare;
AFIA a notificat autoritățile competente din statul său membru de origine înainte ca dispozițiile privind subdelegarea să intre în vigoare;
condițiile prevăzute la alineatul (1), toate trimiterile la „delegat” înțelegându-se ca trimiteri la „subdelegat”.
Nu se atribuie o subdelegare a administrării de portofoliu sau a administrării de riscuri:
depozitarului ori unui delegat al depozitarului; sau
oricărei alte entități ale cărei interese pot intra în conflict cu cele ale AFIA sau ale investitorilor FIA, decât în cazul în care entitatea în cauză a separat din punct de vedere funcțional și ierarhic exercitarea sarcinilor sale de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor de celelalte sarcinilor ale sale potențial conflictuale, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate și comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA.
Delegatul relevant evaluează în permanență serviciile furnizate de fiecare subdelegat.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
condițiile pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la alineatele (1), (2), (4) și (5);
condițiile în care AFIA își deleagă funcțiile într-o asemenea măsură încât devine o entitate de tip „cutie poștală” și nu mai poate fi considerat administrator al FIA în conformitate cu alineatul (3).
SECȚIUNEA 4
Depozitarul
Articolul 21
Depozitarul
Depozitarul este:
o instituție de credit cu sediul social în Uniune și autorizată în conformitate cu Directiva 2006/48/CE;
o firmă de investiții cu sediul social în Uniune, care face obiectul cerințelor privind adecvarea capitalului conform articolului 20 alineatul (1) din Directiva 2006/49/CE, inclusiv al cerințelor de capital pentru riscurile operaționale, și este autorizată în temeiul Directivei 2004/39/CE și care prestează, de asemenea, servicii conexe de păstrare și administrare a instrumentelor financiare în numele clienților în conformitate cu secțiunea B punctul 1 din anexa I la directiva 2004/39/CE; astfel de firme de investiții dețin, în orice caz, fonduri proprii cel puțin egale cu valoarea capitalului inițial menționat la articolul 9 din Directiva 2006/49/CE; sau
o altă categorie de instituții care face obiectul reglementării prudențiale și al supravegherii continue și care, la 21 iulie 2011, se încadrează în categoriile de instituții stabilite de statele membre ca fiind eligibile pentru funcția de depozitar, în conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE;
Exclusiv în cazul FIA din afara UE și fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (5) litera (b), depozitarul poate fi, de asemenea, o instituție de credit sau orice altă entitate de aceeași natură ca entitățile menționate la literele (a) și (b) de la primul paragraf al prezentului alineat, cu condiția îndeplinirii condițiilor de la alineatul (6) litera (b).
În plus, statele membre pot permite, în relația cu FIA care nu au drepturi de răscumpărare exercitabile într-o perioadă de cinci ani de la data investițiilor inițiale și care, în conformitate cu principala lor politică de investiții, nu investesc în general în active care trebuie păstrate în custodie în conformitate cu alineatul (8) litera (a) sau investesc în general în emitenți sau societăți necotate pentru a putea obține controlul asupra societăților respective în conformitate cu articolul 26, ca depozitarul să poată fi o entitate care îndeplinește funcții de depozitar ca parte a activităților sale profesionale sau comerciale, pentru care face obiectul înregistrării profesionale obligatorii recunoscute prin lege sau al unor dispoziții legale ori reglementare sau al unor norme de conduită profesională și care poate furniza suficiente garanții financiare și profesionale care să îi permită să îndeplinească în mod eficace funcțiile de depozitar în cauză și angajamentele inerente acestor funcții.
Pentru a evita conflictele de interese dintre depozitar, AFIA și/sau FIA și/sau investitorii săi:
un AFIA nu acționează ca depozitar;
un broker principal care acționează drept contrapartidă pentru un FIA nu acționează ca depozitar pentru FIA în cauză decât în cazul în care a separat din punct de vedere funcțional și ierarhic exercitarea funcțiilor sale de depozitar de sarcinile sale de broker principal, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate și comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA. Delegarea de către depozitar a sarcinilor sale de custodie unui astfel de broker principal în conformitate cu alineatul (11) este permisă dacă sunt îndeplinite condițiile relevante.
Depozitarul este stabilit în una dintre următoarele locații:
în cazul FIA din UE, în statul membru de origine al FIA;
în cazul FIA din afara UE, în țara terță în care este stabilit FIA sau în statul membru de origine al AFIA care administrează FIA sau în statul membru de referință al AFIA care administrează FIA.
Fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la alineatul (3), numirea unui depozitar stabilit într-o țară terță este, în toate cazurile, supusă următoarelor condiții:
autoritățile competente din statele membre în care se intenționează a fi distribuite unități sau acțiuni ale FIA din afara UE și, în măsura în care este diferit, din statul membru de origine al AFIA au semnat acorduri de cooperare și de schimb de informații cu autoritățile competente ale depozitarului;
depozitarul este supus unei reglementări prudențiale, inclusiv unor cerințe minime de capital, și unor măsuri de supraveghere eficace care au aceleași efecte ca legislația Uniunii și sunt aplicate efectiv;
țara terță în care este stabilit depozitarul nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI;
statele membre în care se intenționează a fi distribuite unități sau acțiuni ale FIA din afara UE și, dacă este diferit, statul membru de origine al AFIA au semnat cu țara terță în care este stabilit depozitarul un acord care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Modelul OCDE de convenție fiscală privind venitul și capitalul și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale;
depozitarul răspunde prin contract față de FIA sau față de investitorii FIA în conformitate cu alineatele (12) și (13) și acceptă în mod expres să respecte alineatul (11).
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un alt stat membru nu este de acord cu evaluarea aplicării dispozițiilor de la primul paragraf litera (a), (c) sau (e) de către autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA, autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Pe baza criteriilor menționate la alineatul (17) litera (b), Comisia adoptă acte de punere în aplicare, confirmând că reglementarea prudențială și măsurile de supraveghere dintr-o țară terță au aceleași efecte ca legislația Uniunii și sunt aplicate efectiv. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 59 alineatul (2).
În cazul în care conturile de numerar sunt deschise în numele depozitarului care acționează în numele FIA, în aceste conturi nu se înregistrează numerarul entității menționate la primul paragraf și nici numerarul propriu al depozitarului.
Activele FIA sau ale AFIA care acționează în numele FIA sunt încredințate depozitarului spre păstrare după cum urmează:
în cazul instrumentelor financiare care pot fi păstrate în custodie:
depozitarul păstrează în custodie toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidențele depozitarului și toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului;
în acest scop, depozitarul se asigură că toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidențele depozitarului sunt înregistrate în evidențele depozitarului în conturi separate în conformitate cu principiile stabilite la articolul 16 din Directiva 2006/73/CE, deschise în numele FIA sau al AFIA care acționează în numele FIA, astfel încât să poată fi în orice moment identificate clar ca aparținând FIA în conformitate cu legislația aplicabilă;
în cazul altor active:
depozitarul verifică dreptul de proprietate al FIA sau al AFIA care acționează în numele FIA cu privire la respectivele active și ține evidența activelor cu privire la care are certitudinea că FIA sau AFIA care acționează în numele FIA deține dreptul de proprietate;
pentru a verifica dacă FIA sau AFIA care acționează în numele FIA deține dreptul de proprietate, depozitarul se bazează pe informații sau documente furnizate de FIA sau de AFIA și, atunci când sunt disponibile, pe dovezi externe;
depozitarul își actualizează permanent evidența.
Pe lângă sarcinile menționate la alineatele (7) și (8), depozitarul:
se asigură că vânzarea, emisiunea, răscumpărarea, rambursarea și anularea de unități sau acțiuni ale FIA sunt realizate în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulile sau actul constitutiv ale FIA;
se asigură că valoarea unităților sau a acțiunilor FIA este calculată în conformitate cu legislația națională aplicabilă, cu regulile sau actul constitutiv ale FIA și cu procedurile prevăzute la articolul 19;
îndeplinește instrucțiunile AFIA, cu excepția cazului în care acestea contravin legislației naționale aplicabile sau regulilor ori actului constitutiv ale FIA;
se asigură că, în tranzacțiile care implică activele FIA, contravaloarea este achitată FIA în termenele uzuale;
se asigură că veniturile FIA sunt folosite în conformitate cu legislația națională aplicabilă și cu regulile sau actul constitutiv ale FIA.
Depozitarul nu desfășoară activități cu privire la FIA sau la AFIA care acționează în numele FIA care pot crea conflicte de interese între FIA, investitorii în FIA, AFIA și depozitarul însuși, cu excepția cazului în care depozitarul a separat din punct de vedere funcțional și ierarhic exercitarea sarcinilor sale de depozitar de celelalte sarcini ale sale potențial conflictuale, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate și comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA.
Activele menționate la alineatul (7) nu sunt reutilizate de depozitar fără acordul prealabil al FIA sau al AFIA care acționează în numele FIA.
Depozitarul poate delega unor părți terțe funcțiile menționate la alineatul (8), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:
sarcinile să nu fie delegate cu intenția de a eluda cerințele prezentei directive;
depozitarul să poată demonstra existența unui motiv obiectiv pentru delegare;
depozitarul să dea dovadă de competența, precauția și diligența necesare atunci când selectează și numește o parte terță căreia dorește să îi delege o parte din sarcinile sale și să dea dovadă în continuare de competența, precauția și diligența necesare când verifică periodic și supraveghează permanent partea terță căreia i-a delegat o parte din sarcinile sale și măsurile luate de partea terță în legătură cu sarcinile care i-au fost delegate; și
depozitarul să se asigure că partea terță îndeplinește permanent condițiile de mai jos în cursul efectuării sarcinilor care i-au fost delegate:
partea terță are structurile și experiența adecvate și proporționale cu natura și complexitatea activelor FIA sau ale AFIA care acționează în numele FIA care i-au fost încredințate;
în ceea ce privește delegarea sarcinilor de custodie menționate la alineatul (8) litera (a), partea terță este supusă unei reglementări prudențiale, inclusiv unor cerințe minime de capital, și unei supravegheri eficace în jurisdicția în cauză, iar partea terță este supusă unui control extern periodic pentru verifica dacă instrumentele financiare sunt în posesia sa;
partea terță separă activele clienților depozitarului de propriile sale active și de activele depozitarului, astfel încât să poată fi identificate clar în orice moment ca aparținând clienților unui anumit depozitar;
partea terță nu utilizează activele fără acordul prealabil al FIA sau al AFIA care acționează în numele FIA și fără o notificare prealabilă către depozitar; și
partea terță respectă obligațiile și interdicțiile generale prevăzute la alineatele (8) și (10).
Fără a aduce atingere literei (d) punctul (ii) paragraful al doilea, în cazul în care legislația țării terțe impune păstrarea în custodie a anumitor instrumente financiare de către o entitate locală și nicio entitate locală nu îndeplinește cerințele privind delegarea prevăzute la punctul menționat, depozitarul își poate delega sarcinile unei astfel de entități locale numai în măsura în care se prevede în legislația țării terțe și numai atât timp cât nu există entități locale care să îndeplinească cerințele delegării, sub rezerva îndeplinirii următoarelor cerințe:
investitorii FIA în cauză trebuie să fie informați corespunzător că delegarea este necesară ca urmare a constrângerilor juridice din legislația țării terțe și a circumstanțelor care justifică delegarea, înainte de a face investiția; și
FIA sau AFIA care acționează în numele FIA trebuie să solicite depozitarului să delege custodia instrumentelor financiare în cauză unei astfel de entități locale.
Partea terță poate subdelega, la rândul său, aceste funcții, cu condiția îndeplinirii acelorași cerințe. În astfel de cazuri, alineatul (13) se aplică mutatis mutandis părților relevante.
În sensul prezentului alineat, prestarea de servicii de către sistemele de decontare a valorilor mobiliare prevăzută în Directiva 98/26/CE, în sensul definiției din directiva respectivă, sau prestarea de servicii similare de către sisteme de decontare a valorilor mobiliare din țări terțe nu se consideră o delegare a funcțiilor sale de custodie.
În cazul pierderii unui instrument financiar din custodie, depozitarul returnează fără întârziere FIA sau AFIA care acționează în numele FIA un instrument financiar identic sau cu o valoare corespunzătoare. Depozitarul nu este răspunzător dacă poate dovedi că pierderea a intervenit ca rezultat al unui eveniment exterior în afara controlului său rezonabil, ale cărui consecințe ar fi fost inevitabile în ciuda tuturor eforturilor sale rezonabile de a le contracara.
Depozitarul răspunde, de asemenea, față de FIA sau față de investitorii FIA pentru toate celelalte pierderi suferite de aceștia ca urmare a neîndeplinirii intenționate sau din neglijență a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei directive.
Fără a aduce atingere primului paragraf de la prezentul alineat, în cazul pierderii unor instrumente financiare păstrate în custodie de o parte terță în conformitate cu alineatul (11), depozitarul poate fi exonerat de răspundere dacă poate dovedi că:
sunt îndeplinite toate cerințele pentru delegarea sarcinilor sale de custodie prevăzute la alineatul (11) al doilea paragraf;
un contract scris între depozitar și partea terță transferă în mod expres răspunderea depozitarului asupra persoanei terțe în cauză și oferă FIA sau AFIA care acționează în numele FIA posibilitatea de a solicita părții terțe despăgubiri pentru pierderea instrumentelor financiare sau depozitarului posibilitatea de a solicita despăgubirile respective în numele lor; și
un contract scris între depozitar și FIA sau AFIA care acționează în numele FIA permite în mod expres o exonerare a depozitarului și stabilește motivul obiectiv pentru o astfel de exonerare.
În plus, în cazul în care legislația țării terțe impune păstrarea în custodie a anumitor instrumente financiare de către o entitate locală și nu există entități locale care să îndeplinească cerințele privind delegarea prevăzute la alineatul (11) litera (d) punctul (ii), depozitarul poate fi exonerat de răspundere dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
regulile sau actul constitutiv ale FIA în cauză permit în mod expres o astfel de exonerare în condițiile prevăzute la prezentul alineat;
investitorii FIA în cauză au fost informați în mod adecvat cu privire la exonerare și circumstanțele care justifică exonerarea înainte de a face investiția;
FIA sau AFIA care acționează în numele FIA a solicitat depozitarului să delege custodia instrumentelor financiare în cauză unei entități locale;
există un contract scris între depozitar și FIA sau AFIA care acționează în numele FIA care permite în mod expres o astfel de exonerare; și
există un contract scris între depozitar și partea terță care transferă în mod expres răspunderea depozitarului asupra entității locale în cauză și oferă FIA sau AFIA care acționează în numele FIA posibilitatea de a solicita entității locale despăgubiri pentru pierderea instrumentelor financiare sau depozitarului posibilitatea de a solicita despăgubirile respective în numele lor.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
elementele care trebuie incluse în contractul scris menționat la alineatul (2);
criteriile generale pentru a verifica dacă reglementarea prudențială și supravegherea din țările terțe, menționate la alineatul (6) litera (b), au aceleași efecte ca legislația Uniunii și sunt aplicate efectiv;
condițiile de exercitare a funcțiilor de depozitar în conformitate cu alineatele (7), (8) și (9), inclusiv:
tipul de instrumente financiare care trebuie incluse în sfera de aplicare a sarcinilor de custodie ale depozitarului în conformitate cu alineatul (8) litera (a);
condițiile în care depozitarul își poate exercita sarcinilor de custodie asupra instrumentelor financiare înregistrate la un depozitar central; și
condițiile în care depozitarul păstrează în custodie în conformitate cu alineatul (8) litera (b) instrumentele financiare emise în formă nominativă și înregistrate la un emitent sau un registratar;
obligațiile de diligență ale depozitarilor în conformitate cu alineatul (11) litera (c);
obligația de separare în conformitate cu alineatul (11) litera (d) punctul (iii);
condițiile și circumstanțele în care instrumentele financiare păstrate în custodie sunt considerate pierdute;
ce se înțelege prin evenimente exterioare în afara controlului rezonabil ale căror consecințe ar fi fost inevitabile în ciuda tuturor eforturilor rezonabile de a le contracara, în conformitate cu alineatul (12);
condițiile și circumstanțele în care există un motiv obiectiv pentru a încheia un contract de exonerare de răspundere în conformitate cu alineatul (13).
CAPITOLUL IV
CERINȚE PRIVIND TRANSPARENȚA
Articolul 22
Raportul anual
Atunci când FIA are obligația de a publica un raport financiar anual în conformitate cu Directiva 2004/109/CE, trebuie comunicate investitorilor, la cerere, numai informațiile suplimentare menționate la alineatul (2), fie separat, fie ca parte suplimentară a raportului financiar anual. În acest din urmă caz, raportul financiar anual se publică cel târziu la patru luni de la sfârșitul exercițiului.
Raportul anual conține cel puțin:
un bilanț sau o situație a activelor și pasivelor;
un cont de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar;
un raport al activităților din exercițiul financiar;
orice modificare substanțială a informațiilor enumerate la articolul 23 care a avut loc în exercițiul financiar vizat de raport;
cuantumul total al remunerațiilor pentru exercițiul financiar, defalcat în remunerații fixe și remunerații variabile, plătite de AFIA personalului său și numărul beneficiarilor, precum și, atunci când este cazul, comisioanele de performanță plătite de FIA;
cuantumul agregat al remunerației, defalcat pentru persoanele aflate în funcții de conducere și pentru membrii personalului AFIA ale căror acțiuni au un impact semnificativ asupra profilului de risc al FIA.
Informațiile contabile din raportul anual sunt auditate de persoane abilitate prin lege să auditeze conturi în conformitate cu Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate ( 8 ). Raportul de audit, inclusiv aprecierile conținute, se reproduc integral în raportul anual.
Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot permite AFIA care distribuie acțiuni sau unități ale FIA din afara Uniunii să supună rapoartele anuale ale acelor FIA unui audit care respectă standardele internaționale de audit în vigoare în țara în care FIA are sediul social.
Articolul 23
Informarea investitorilor
AFIA furnizează investitorilor FIA înainte de a investi în FIA, pentru fiecare FIA din UE pe care îl administrează și pentru fiecare FIA ale cărui acțiuni sau unități le distribuie în Uniune, în conformitate cu regulile sau actul constitutiv ale FIA, următoarele informații, precum și modificările substanțiale ale acestora:
o descriere a strategiei de investiții și a obiectivelor FIA, informații cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip „master” și locul unde sunt stabilite fondurile de bază, dacă FIA este un fond de fonduri, o descriere a tipurilor de active în care FIA poate investi, tehnicile pe care acesta le poate utiliza toate riscurile asociate, orice restricție aplicabilă privind investițiile, situațiile în care FIA poate utiliza efectul de levier, tipurile și a sursele de levier autorizate și riscurile asociate acestuia, orice restricție în utilizarea efectului de levier și orice acorduri de reutilizare a activelor și a garanțiilor, precum și informații privind nivelul maxim al efectului de levier pe care AFIA sunt îndreptățiți să îl utilizeze pentru FIA;
o descriere a procedurilor prin care FIA își poate schimba strategia sau politica de investiții sau ambele;
o descriere a principalelor implicații juridice ale relației contractuale stabilite în scopul investirii, inclusiv informații cu privire la jurisdicție, legislația aplicabilă și eventuala existență a unor instrumente juridice care să permită recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pe teritoriul pe care este stabilit FIA;
identitatea AFIA, a depozitarului, a auditorului și a oricăror alți furnizori de servicii ai FIA și o descriere a îndatoririlor acestora, precum și a drepturilor investitorilor;
o descriere a modului în care AFIA respectă cerințele de la articolul 9 alineatul (7);
o descriere a oricărei funcții de administrare delegate de AFIA în conformitate cu anexa I și a oricărei funcții de custodie delegate de depozitar, identitatea delegatului și orice conflicte de interese care pot apărea ca urmare a acestor delegări;
o descriere a procedurii de evaluare a FIA și a metodologiei de determinare a valorii activelor, inclusiv metodele utilizate pentru evaluarea activelor greu de evaluat în conformitate cu articolul 19;
o descriere a administrării riscului de lichiditate al FIA, inclusiv drepturile de răscumpărare atât în situații normale, cât și excepționale și acordurile de răscumpărare cu investitorii existente;
o descriere a tuturor comisioanelor, taxelor și cheltuielilor care sunt suportate direct sau indirect de investitori, precum și valoarea maximă a acestora;
o descriere a modului în care AFIA asigură tratamentul echitabil al investitorilor și, dacă un investitor obține tratament preferențial sau dreptul de a obține tratament preferențial, descrierea respectivului tratament preferențial, tipul de investitori care obțin un astfel de tratament preferențial, precum și, atunci când este cazul, legăturile lor juridice sau economice cu FIA sau AFIA;
ultimul raport anual în conformitate cu articolul 22;
procedura și condițiile de emisiune și de vânzare a unităților sau a acțiunilor;
cea mai recentă valoare a activului net al FIA sau cel mai recent preț de piață pentru unitățile sau acțiunile FIA, în conformitate cu articolul 19;
după caz, istoricul performanțelor FIA;
identitatea brokerului principal și o descriere a oricărui acord semnificativ al FIA cu brokerii săi principali și a modului în care sunt gestionate conflictele de interese în relația cu aceștia și clauza din contractul încheiat cu depozitarul referitoare la posibilitatea de transfer și reutilizare a activelor FIA și informații privind orice eventual transfer al răspunderii către brokerul principal;
o descriere a modului și a momentului în care sunt furnizate informațiile prevăzute la alineatele (4) și (5).
Pentru fiecare FIA din UE pe care îl administrează și pentru fiecare FIA ale cărui acțiuni sau unități le distribuie în Uniune, AFIA comunică periodic investitorilor:
procentajul din activele FIA care fac obiectul unor măsuri speciale din cauza naturii lor nelichide;
noile măsuri de administrare a lichidității FIA;
profilul actual de risc al FIA și sistemele de administrare a riscurilor utilizate de AFIA pentru administrarea acestor riscuri.
AFIA care administrează FIA din UE care utilizează efectul de levier sau AFIA care distribuie în Uniune acțiuni sau unități ale unuia sau mai multor FIA care utilizează efectul de levier, comunică periodic pentru fiecare astfel de FIA:
orice modificări ale nivelului maxim al efectului de levier pe care AFIA îl poate utiliza pentru FIA, precum și drepturile de reutilizare a garanțiilor colaterale sau de orice alt tip acordate în cadrul acordului privind utilizarea efectului de levier;
valoarea totală a efectului de levier utilizat de FIA respectiv.
Articolul 24
Obligații de raportare către autoritățile competente
AFIA comunică informații referitoare la principalele instrumente pe care le tranzacționează, la piețele pe care sunt membri sau pe care tranzacționează în mod activ, precum și la principalele expuneri și cele mai importante concentrări ale fiecărui FIA administrat.
Pentru fiecare FIA din UE pe care îl administrează și pentru fiecare FIA ale cărui unități sau acțiuni le distribuie în Uniune, AFIA transmite autorităților competente din statul său membru de origine următoarele:
procentajul din activele FIA care fac obiectul unor măsuri speciale din cauza naturii lor nelichide;
orice măsura nouă de administrare a lichidității FIA;
profilul actual de risc al FIA și sistemele de administrare a riscurilor utilizate de AFIA pentru administrarea riscurilor de piață, a riscului de lichiditate, a riscului de contrapartidă și a altor riscuri, inclusiv a riscurilor operaționale;
informații privind principalele categorii de active în care a investit FIA; și
rezultatele simulărilor de criză realizate în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (b) și articolul 16 alineatul (1) al doilea paragraf.
La cerere, AFIA transmite autorităților competente din statul său membru de origine următoarele documente:
un raport anual pentru fiecare FIA din UE administrat de AFIA și pentru fiecare FIA ale cărui unități sau acțiuni le distribuie acesta în Uniune pentru fiecare exercițiu financiar, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1);
la sfârșitul fiecărui trimestru, o listă detaliată a tuturor FIA pe care AFIA le administrează.
Informațiile includ identitatea celor mai mari cinci surse de împrumut de numerar sau valori mobiliare pentru fiecare FIA administrat de AFIA și valoarea levierului primit de la fiecare dintre sursele respective pentru fiecare dintre FIA respective.
În cazul AFIA din afara UE, obligațiile de raportare menționate la prezentul alineat se limitează la FIA din UE pe care le administrează și la FIA din afara UE ale căror acțiuni sau unități le distribuie în Uniune.
În situații excepționale și în cazul în care acest lucru este necesar pentru a garanta stabilitatea și integritatea sistemului financiar sau pentru a promova creșterea durabilă pe termen lung, AEVMP poate solicita autorităților competente din statul membru de origine să impună obligații de raportare suplimentare.
Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează:
cazurile în care se consideră că efectul de levier este utilizat în mod considerabil în sensul alineatului (4); și
obligațiile de raportare și de furnizare de informații prevăzute în prezentul articol.
Măsurile respective țin seama de necesitatea evitării unei sarcini administrative excesive pentru autoritățile competente.
CAPITOLUL V
AFIA CARE ADMINISTREAZĂ ANUMITE TIPURI DE FIA
SECȚIUNEA 1
AFIA care administrează FIA cu efect de levier
Articolul 25
Utilizarea informațiilor de către autoritățile competente, cooperarea în domeniul supravegherii și plafonarea efectului de levier
SECȚIUNEA 2
Obligațiile AFIA care administrează FIA care obțin controlul asupra unor societăți necotate și a unor emitenți
Articolul 26
Domeniul de aplicare
Această secțiune se aplică:
AFIA care administrează unul sau mai multe FIA care, fie individual, fie în comun în temeiul unui acord destinat obținerii controlului, obțin controlul asupra unei societăți necotate în conformitate cu alineatul (5);
AFIA care cooperează cu unul sau mai mulți alți AFIA în temeiul unui acord în urma căruia FIA administrate de respectivii AFIA în comun obțin controlul asupra unei societăți necotate în conformitate cu alineatul (5).
Această secțiune nu se aplică în cazul în care societățile necotate în cauză sunt:
întreprinderi mici și mijlocii în sensul articolului 2 alineatul (1) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii ( 9 ); sau
entități cu scop special care vizează achiziționarea, deținerea sau administrarea de bunuri imobiliare.
La calcularea procentajului de drepturi de vot deținute de FIA relevant, pe lângă drepturile de vot deținute direct de FIA relevant, se iau în considerare și drepturile de vot ale următorilor, sub rezerva condiției ca controlul, în sensul primului paragraf, să fie stabilit:
o societate controlată de FIA; și
o persoană fizică sau juridică care acționează în nume propriu, dar reprezentând FIA sau o societate controlată de FIA;
Procentajul drepturilor de vot se calculează pe baza numărului total al acțiunilor care conferă drepturi de vot, chiar dacă exercitarea acestora este suspendată.
Fără a se aduce atingere articolului 4 alineatul (1) litera (i), în sensul articolului 28 alineatele (1), (2) și (3) și al articolului 30, cu privire la emitenți, controlul se determină în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2004/25/CE.
Articolul 27
Notificarea obținerii unor participații semnificative și a controlului asupra unor societăți necotate
Statele membre solicită ca, în cazul în care, individual sau în comun, un FIA obține controlul asupra unei societăți necotate în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) coroborat cu alineatul (5) al articolului respectiv, AFIA care administrează FIA respectiv să îi notifice în legătură cu obținerea controlului pe următorii:
societatea necotată;
acționarii ale căror identitate și adresă AFIA le cunoaște sau pot fi comunicate de societatea necotată ori de un registru la care AFIA are sau poate obține acces; și
autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA.
Notificarea prevăzută la alineatul (2) conține următoarele informații suplimentare:
situația care rezultă în urma operațiunii în ceea ce privește drepturile de vot;
condițiile în care s-a obținut controlul, inclusiv informații despre identitatea diferiților acționari implicați, despre orice persoană fizică sau entitate juridică îndreptățită să exercite drepturi de vot pentru acționari și, după caz, seria de societăți prin intermediul cărora sunt deținute efectiv drepturile de vot;
data obținerii controlului.
Articolul 28
Comunicarea de informații în cazul obținerii controlului
Statele membre solicită ca, în cazul în care, individual sau în comun, un FIA obține controlul asupra unei societăți necotate sau a unui emitent în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) coroborat cu alineatul (5) de la articolul respectiv, AFIA care administrează FIA respectiv să comunice informațiile menționate la alineatul (2) din prezentul articol:
societății în cauză;
acționarilor societății ale căror identitate și adresă AFIA le cunoaște sau pot fi comunicate de societate ori prin intermediul unui registru la care AFIA are sau poate obține acces; și
autorităților competente din statul membru de origine al AFIA.
Statele membre pot solicita ca informațiile menționate la alineatul (2) să fie comunicate și autorităților competente pentru societatea necotată pe care statele membre le pot desemna în acest scop.
AFIA comunică:
identitatea AFIA care, fie individual, fie în acord cu alți AFIA, administrează FIA care au obținut controlul;
politica de prevenire și gestionare a conflictelor de interese, în special între AFIA, FIA și societate, inclusiv informații despre măsurile specifice de protecție stabilite pentru a garanta că orice acord între AFIA și/sau FIA și societate se încheie în condiții obiective; și
politica de comunicare internă și externă a societății, în special în ceea ce privește angajații.
Statele membre solicită ca, în cazul în care, individual sau în comun, un FIA obține controlul asupra unei societăți necotate în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) coroborat cu alineatul (5) de la articolul respectiv, AFIA care administrează FIA respectiv comunică sau se asigură că FIA, sau AFIA care acționează în numele FIA, comunică intențiile FIA cu privire la activitatea viitoare a societății necotate, precum și consecințele probabile asupra locurilor de muncă, inclusiv orice modificare substanțială a condițiilor de angajare:
societății necotate; și
acționarilor societății necotate ale căror identitate și adresă AFIA le cunoaște sau pot fi comunicate de societatea necotată ori prin intermediul unui registru la care AFIA are sau poate obține acces.
În plus, AFIA care administrează FIA în cauză solicită și depune toate eforturile pentru a se asigura că consiliul de administrație al societății necotate comunică informațiile prevăzute la primul paragraf reprezentanților angajaților societății necotate sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanți, angajaților înșiși.
Articolul 29
Dispoziții speciale privind raportul anual al FIA care exercită controlul asupra unor societăți necotate
Statele membre solicită ca, în cazul în care, individual sau în comun, un FIA obține controlul asupra unei societăți necotate în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) coroborat cu alineatul (5) de la articolul respectiv, AFIA care administrează FIA respectiv:
fie să solicite și să depună toate eforturile pentru a se asigura că raportul anual al societății necotate, întocmit în conformitate cu alineatul (2), este transmis de consiliul de administrație al societății tuturor reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanți, angajaților înșiși, în termenul prevăzut de legislația națională aplicabilă; fie
pentru fiecare asemenea FIA, să includă în raportul anual menționat la articolul 22 informațiile menționate la alineatul (2) referitoare la societatea necotată în cauză.
Informațiile suplimentare care trebuie incluse în raportul anual al societății sau al FIA, în conformitate cu alineatul (1), cuprind cel puțin o analiză justă a evoluției activității societății care prezintă situația la sfârșitul perioadei vizate de raportul anual. Raportul indică, de asemenea:
orice evenimente importante survenite după sfârșitul exercițiului financiar;
evoluția probabilă a societății; și
în ceea ce privește achizițiile de acțiuni proprii, informațiile prevăzute la articolul 22 alineatul (2) din Directiva 77/91/CEE a Consiliului ( 10 ).
AFIA care administrează FIA în cauză:
fie solicită și depune toate eforturile pentru a se asigura că consiliul de administrație al societății necotate comunică informațiile menționate la alineatul (1) litera (b) referitoare la societatea în cauză reprezentanților angajaților societății în cauză sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanți, angajaților înșiși, în termenul prevăzut la articolul 22 alineatul (1); fie
comunică investitorilor FIA informațiile menționate la alineatul (1) litera (a) în măsura în care sunt deja disponibile, în termenul prevăzut la articolul 22 alineatul (1) și, în orice caz, nu mai târziu de data la care este întocmit raportul anual al societății necotate în conformitate cu legislația națională aplicabilă.
Articolul 30
Dezmembrarea activelor
Statele membre solicită ca, în cazul în care, individual sau în comun, un FIA obține controlul asupra unei societăți necotate sau a unui emitent în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) coroborat cu alineatul (5) de la articolul respectiv, în perioada de 24 de luni de la obținerea controlului asupra societății de către FIA, AFIA care administrează FIA respectiv:
nu este autorizat să faciliteze, să sprijine sau să solicite distribuția, reducerea capitalului, răscumpărarea de acțiuni și/sau achiziționarea de acțiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu alineatul (2);
în măsura în care AFIA este autorizat să voteze pentru FIA în cadrul adunărilor organelor de conducere ale societății, nu votează în favoarea distribuției, reducerii capitalului, răscumpărării de acțiuni și/sau achiziționării de acțiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu alineatul (2); și
în orice caz depune toate eforturile să împiedice distribuția, reducerea capitalului, răscumpărarea de acțiuni și/sau achiziționarea de acțiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu alineatul (2).
Obligațiile impuse AFIA în conformitate cu alineatul (1) vizează următoarele:
orice distribuție către acționari făcută în cazul în care, la data închiderii ultimului exercițiu financiar, valoarea netă a activelor prezentată în conturile anuale ale societății este sau, ca urmare a unei astfel de distribuții, ar deveni mai mică decât valoarea capitalului subscris plus rezervele care nu pot fi distribuite conform legii sau statutului, înțelegându-se că, în cazul în care partea nevărsată a capitalului subscris nu este inclusă în activele prezentate în bilanț, această valoare se deduce din valoarea capitalului subscris;
orice distribuție către acționari al cărei cuantum ar depăși cuantumul profitului de la sfârșitul ultimului exercițiu financiar plus eventualul profit reportat și sumele retrase din rezervele disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate și sumele înscrise în rezervă conform legii sau statutului;
în măsura în care achizițiile de acțiuni proprii sunt permise, achizițiile realizate de societate, inclusiv acțiunile achiziționate anterior de societate și aflate în posesia ei și acțiunile achiziționate de o persoană care acționează în nume propriu, dar pentru societate, al căror efect ar fi scăderea valorii nete a activelor sub valoarea menționată la litera (a).
În sensul alineatului (2):
termenul „distribuție” menționat la alineatul (2) literele (a) și (b) include, în special, plata dividendelor și a dobânzii aferente acțiunilor;
dispozițiile privind reducerea capitalului nu se aplică unei reduceri a capitalului subscris, scopul acesteia fiind să compenseze pierderile suferite sau să înscrie anumite sume într-o rezervă care nu poate fi distribuită, cu condiția ca, în urma acestei operațiuni, valoarea acestei rezerve să nu depășească 10 % din capitalul subscris redus; și
restricția prevăzută la alineatul (2) litera (c) face obiectul articolului 20 alineatul (1) literele (b)-(h) din Directiva 77/91/CEE.
CAPITOLUL VI
DREPTURILE AFIA DIN UE DE A DISTRIBUI ȘI DE A ADMINISTRA FIA DIN UE ÎN UNIUNE
Articolul 30a
Condiții privind precomercializarea în Uniune de către un AFIA din UE
Statele membre se asigură că un AFIA autorizat din UE poate desfășura activități de precomercializare în Uniune, cu excepția cazului în care informațiile prezentate potențialilor investitori profesioniști:
sunt suficiente pentru a permite investitorilor să își asume angajamentul de a achiziționa unități sau acțiuni ale unui anumit FIA;
echivalează cu formulare de subscriere sau cu documente similare, aflate fie în stadiu de proiect, fie în forma finală; sau
echivalează cu documentele constitutive, cu un prospect sau cu documentele de ofertă ale unui FIA încă nestabilit aflate în forma finală.
În cazul în care se furnizează un proiect de prospect sau de documente de ofertă, acestea nu pot să conțină informații suficiente care să le permită investitorilor să ia o decizie de investiție și menționează în mod clar că:
nu constituie o ofertă sau o invitație de a subscrie unități sau acțiuni ale unui FIA; și
informațiile prezentate în ele nu ar trebui să fie considerate de încredere, deoarece sunt incomplete și pot face obiectul unor modificări.
Statele membre se asigură că AFIA din UE nu sunt obligate să notifice autorităților competente conținutul sau destinatarii precomercializării, sau să îndeplinească alte condiții sau cerințe decât cele prevăzute la prezentul articol, înainte de a efectua precomercializarea.
Orice subscriere efectuată de către investitori profesioniști, în termen de 18 luni de la data la care AFIA din UE a început precomercializarea, de unități sau acțiuni ale unui FIA menționat în informațiile furnizate în contextul precomercializării sau ale unui FIA stabilit în urma precomercializării, se consideră a fi rezultatul comercializării și intră sub incidența procedurilor de notificare aplicabile prevăzute la articolele 31 și 32.
Statele membre se asigură că un AFIA din UE trimite autorităților competente din statul său membru de origine, în termen de două săptămâni de la începerea precomercializării, o scrisoare neoficială, pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Scrisoarea respectivă precizează statele membre și perioadele în care are loc sau a avut loc precomercializarea și include o scurtă descriere a precomercializării, inclusiv informațiile privind strategiile de investiții prezentate și, după caz, o listă a FIA și a compartimentelor FIA care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA din UE informează de îndată autoritățile competente din statele membre în care AFIA din UE efectuează sau a efectuat o precomercializare. Autoritățile competente din statul membru în care are sau a avut loc precomercializarea pot solicita autorităților competente din statul membru de origine al AFIA din UE să furnizeze informații suplimentare privind precomercializarea care are sau a avut loc pe teritoriul său.
Articolul 31
Distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din UE în statul membru de origine al AFIA
Atunci când FIA din UE este de tip „feeder”, dreptul de distribuire prevăzut la primul paragraf este supus condiției ca FIA de tip „master” să fie tot un FIA din UE administrat de un AFIA autorizat din UE.
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa III.
Dacă sunt diferite, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează și autoritățile competente pentru FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA.
În cazul în care, ca urmare a unei modificări planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori dacă AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente în cauză informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare fără a aduce atingere primului și celui de al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori AFIA nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA.
Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:
forma și conținutul unui model pentru scrisoarea de notificare menționată la alineatul (2); și
forma notificării scrise menționate la alineatul (4).
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 32
Distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din UE în alte state membre decât statul membru de origine al AFIA
Atunci când FIA din UE este de tip „feeder”, dreptul de distribuire prevăzut la primul paragraf este supus condiției ca FIA de tip „master” să fie tot un FIA din UE administrat de un AFIA autorizat din UE.
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa IV.
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA includ o declarație în acest sens a faptului că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiții.
Dacă sunt diferite, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează și autoritățile competente pentru FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA în statul membru gazdă al AFIA.
Statele membre se asigură că transmiterea și completarea pe cale electronică a documentelor menționate la alineatul (3) sunt acceptate de autoritățile lor competente.
În cazul în care, ca urmare a unei modificări planificate, administrarea FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori în cazul în care AFIA nu mai respectă în alt mod prezenta directivă, autoritățile competente relevante din statul membru de origine al AFIA informează AFIA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că trebuie să nu pună în aplicare respectiva modificare. În acest caz, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA notifică în consecință autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA.
În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare în pofida primului și celui de al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA și notifică autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA în consecință, fără întârzieri nejustificate.
În cazul în care modificările nu afectează conformitatea cu prezenta directivă a administrării FIA de către AFIA sau respectarea în alt mod de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează în termen de o lună autoritățile competente ale statului membru gazdă al AFIA cu privire la respectivele modificări.
Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:
forma și conținutul unui model pentru scrisoarea de notificare menționată la alineatul (2);
forma și conținutul unui model pentru declarația menționată la alineatul (3);
forma de transmitere menționată la alineatul (3); și
forma notificării scrise menționate la alineatul (7).
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 32a
Retragerea notificării acordurilor de comercializare de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA din UE în alte state membre decât statul membru de origine al AFIA
Statele membre se asigură că un AFIA din UE poate retrage notificarea acordurilor de comercializare de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA ale sale într-un stat membru în privința căruia a făcut o notificare în conformitate cu articolul 32, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
cu excepția cazului unor FIA de tip închis și a fondurilor reglementate de Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului ( 13 ), este făcută o ofertă generală de răscumpărare sau de rambursare, fără taxe sau deduceri, a tuturor unităților sau acțiunilor FIA de acest fel deținute de investitori în statul membru respectiv, oferta în cauză este disponibilă în mod public timp de cel puțin 30 de zile lucrătoare și este adresată, direct sau prin intermediari financiari, în mod individual tuturor investitorilor din statul membru respectiv a căror identitate este cunoscută;
intenția de a pune capăt acordurilor încheiate pentru comercializarea de unități sau acțiuni ale tuturor sau ale unor FIA ale sale pe teritoriul statului membru respectiv este făcută publică prin intermediul unui suport, inclusiv electronic, care este uzual pentru comercializarea de acțiuni sau unități FIA și potrivit pentru un investitor tipic al FIA;
orice acorduri contractuale cu intermediari sau delegați financiari sunt modificate sau reziliate cu efect de la data retragerii notificării, pentru a preveni o nouă oferire sau plasare, directă sau indirectă, a unităților sau acțiunilor identificate în notificarea menționată la alineatul (2).
Începând cu data menționată la primul paragraf litera (c), AFIA nu realizează nicio nouă ofertă sau plasare directă sau indirectă a unităților sau acțiunilor FIA pe care îl administrează în statul membru în privința căruia a trimis o notificare în conformitate cu alineatul (2).
După ce transmit notificarea prevăzută la primul paragraf, autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA notifică imediat AFIA cu privire la această transmitere.
Timp de 36 de luni de la data menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (c), AFIA nu realizează o precomercializare de unități sau acțiuni ale FIA din UE menționate în notificare, sau legată de strategii de investiții sau idei de investiții similare, în statul membru identificat în notificarea menționată la alineatul (2).
Articolul 33
Condiții pentru administrarea FIA din UE stabilite în alte state membre și pentru furnizarea de servicii în alte state membre
Statele membre se asigură că un AFIA autorizat din UE, direct sau prin înființarea unei sucursale, poate:
să administreze un FIA din UE stabilit într-un alt stat membru, cu condiția ca AFIA să fie autorizat să administreze acel tip de FIA;
să furnizeze în alte state membre serviciile menționate la articolul 6 alineatul (4) pentru care a fost autorizat.
Un AFIA care intenționează să presteze pentru prima oară activitățile și serviciile menționate la alineatul (1) comunică autorităților competente din statul său membru de origine următoarele informații:
statul membru în care intenționează să administreze niște FIA direct sau prin înființarea unei sucursale și/sau să furnizeze serviciile menționate la articolul 6 alineatul (4);
un program de activitate care să menționeze în special serviciile pe care intenționează să le presteze și/sau care să identifice FIA pe care intenționează să le administreze.
În cazul în care AFIA dorește să creeze o sucursală, acesta comunică și următoarele informații, în plus față de informațiile cerute la alineatul (2):
structura organizațională a sucursalei;
adresa din statul membru de origine al FIA de la care pot fi obținute documentele;
numele și datele de contact ale persoanelor care răspund de administrarea sucursalei.
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA includ o declarație în acest sens a faptului că AFIA în cauză este autorizat de către acestea.
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează imediat AFIA cu privire la transmitere.
La primirea notificării de transmitere, AFIA poate începe furnizarea serviciilor respective în statul său membru gazdă.
În cazul în care, ca urmare a unei modificări planificate, administrarea FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori dacă AFIA nu mai respectă în alt mod prezenta directivă, autoritățile competente relevante din statul membru de origine al AFIA informează AFIA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea tuturor informațiilor menționate la primul paragraf, că trebuie să nu pună în aplicare respectiva modificare.
În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare în pofida primului și celui de-al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46 și informează, în mod corespunzător, autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA, fără întârzieri nejustificate.
În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta directivă ori respectarea de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează, fără întârziere nejustificată, autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
CAPITOLUL VII
NORME SPECIFICE REFERITOARE LA ȚĂRILE TERȚE
Articolul 34
Condițiile pentru AFIA din UE care administrează FIA din afara UE ale căror unități sau acțiuni nu sunt distribuite în statele membre
Statele membre se asigură că un AFIA din UE autorizat poate administra FIA din afara UE ale căror unități sau acțiuni nu sunt distribuite în Uniune cu următoarele condiții:
AFIA respectă toate cerințele prezentei directive, cu excepția articolelor 21 și 22 în privința FIA în cauză; și
există mecanisme adecvate de cooperare între autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA și autoritățile de supraveghere din țara terță în care FIA din afara UE este stabilit pentru a se asigura cel puțin un schimb eficient de informații care să permită autorităților competente din statul membru de origine al AFIA să își îndeplinească atribuțiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă.
Articolul 35
Condiții pentru distribuirea în Uniune, pe baza unui pașaport, a unităților sau acțiunilor unui FIA din afara UE administrat de un AFIA din UE
AFIA respectă toate cerințele stabilite în prezenta directivă, cu excepția capitolului VI. În plus, se aplică următoarele condiții:
este necesară existența unor acorduri adecvate de cooperare între autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA și autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE pentru a se asigura cel puțin un schimb eficient de informații, având în vedere articolul 50 alineatul (4), care să permită autorităților competente să își îndeplinească atribuțiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă;
țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI;
țara terță în care este stabilit FIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru de origine al AFIA autorizat și cu fiecare stat membru în care se intenționează distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din afara UE, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Modelul OCDE de convenție fiscală privind venitul și capitalul și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un alt stat membru nu este de acord cu evaluarea aplicării dispozițiilor de la primul paragraf literele (a) și (b) de către autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA, autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa III.
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează și AEVMP cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA în statul membru de origine al AFIA.
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa IV.
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA includ o declarație privind faptul că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiții.
Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează și AEVMP cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
Statele membre se asigură că transmiterea și completarea pe cale electronică a documentelor menționate la alineatul (6) sunt acceptate de autoritățile lor competente.
În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori dacă AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare fără a aduce atingere primului și celui de-al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA.
În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta directivă ori respectarea de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează, fără întârziere, AVMP în măsura în care modificările privesc încetarea distribuirii unităților sau acțiunilor anumitor FIA sau distribuirea unităților sau acțiunilor unor FIA suplimentare și, după caz, autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:
forma și conținutul unui model pentru scrisoarea de notificare menționată la alineatul (3);
forma și conținutul unui model pentru scrisoarea de notificare menționată la alineatul (5);
forma și conținutul unui model pentru declarația menționată la alineatul (6);
forma de transmitere menționată la alineatul (6);
forma notificării scrise menționate la alineatul (10).
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 36
Condiții pentru distribuirea în statele membre, fără pașaport, a unităților sau acțiunilor unui FIA din afara UE administrat de un AFIA din UE
Fără a aduce atingere articolului 35, statele membre pot permite unui AFIA din UE autorizat să distribuie către investitori profesionali, exclusiv pe teritoriul lor, unități sau acțiuni ale FIA din afara UE pe care le administrează și ale FIA de tip „feeder” care nu respectă cerințele prevăzute la articolul 31 alineatul (1) al doilea paragraf, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:
AFIA respectă toate cerințele stabilite în prezenta directivă, cu excepția articolului 21. AFIA în cauză se asigură totuși că sunt desemnate una sau mai multe entități pentru a efectua sarcinile prevăzute la articolul 21 alineatele (7), (8) și (9). AFIA nu îndeplinește funcțiile menționate. AFIA furnizează autorităților sale de supraveghere informații privind identitatea entităților responsabile de efectuarea sarcinilor prevăzute la articolul 21 alineatele (7), (8) și (9);
există acorduri adecvate de cooperare în scopul supravegherii riscului sistemic și în conformitate cu standardele internaționale, între autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA și autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE, pentru a se asigura cel puțin un schimb eficient de informații care să permită autorităților competente din statul membru de origine al AFIA să își îndeplinească atribuțiile care le revin în temeiul prezentei directive;
țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI.
Articolul 37
Autorizarea AFIA din afara UE care intenționează să administreze FIA din UE și/sau să distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA pe care le administrează în Uniune, în conformitate cu articolul 39 sau cu articolul 40
Un AFIA din afara UE, care intenționează să obțină autorizația prealabilă astfel cum este prevăzut la alineatul (1), respectă prezenta directivă, cu excepția capitolului VI. În cazul și în măsura în care respectarea unei dispoziții din prezenta directivă este incompatibilă cu legislația aplicabilă AFIA din afara UE și/sau FIA din afara UE ale cărui unități sau acțiuni sunt distribuite în Uniune, AFIA nu este ținută să respecte respectiva dispoziție din prezenta directivă dacă poate demonstra că:
este imposibil să combine respectarea respectivei dispoziții și respectarea unei dispoziții obligatorii din legislația aplicabilă AFIA din afara UE și/sau FIA din afara UE ale cărui unități sau acțiuni sunt distribuite în Uniune;
legislația aplicabilă AFIA din afara UE și/sau FIA din afara UE prevede o normă echivalentă care are același obiectiv de reglementare și oferă același nivel de protecție pentru investitorii FIA în cauză; și
AFIA din afara UE și/sau FIA din afara UE respectă norma echivalentă menționată la litera (b).
Statul membru de referință al AFIA din afara UE se stabilește după cum urmează:
dacă AFIA din afara UE intenționează să administreze numai un singur FIA din UE sau mai multe astfel de fonduri din UE stabilite în același stat membru și nu intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale FIA în conformitate cu articolul 39 sau cu articolul 40 în Uniune, atunci statul membru de origine al acestui fond sau al acestor fonduri este considerat statul membru de referință, iar autoritățile competente din acest stat membru sunt autoritățile competente pentru procedura de autorizare și pentru supravegherea AFIA;
dacă AFIA din afara UE intenționează să administreze mai multe FIA din UE stabilite în state membre diferite și nu intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA în conformitate cu articolul 39 sau cu articolul 40 în Uniune, atunci statul membru de referință este:
fie statul membru în care este stabilită cea mai mare parte a fondului; fie
statul membru în care este administrată cea mai mare parte a activelor;
dacă AFIA din afara UE intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale unui singur FIA din UE într-un singur stat membru al Uniunii Europene, atunci statul membru de referință se stabilește după cum urmează:
statul membru de origine al fondului sau statul membru în care AFIA intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale fondului, în cazul în care fondul este autorizat sau înregistrat într-un stat membru;
statul membru în care AFIA intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale fondului, în cazul în care fondul nu este autorizat sau înregistrat într-un stat membru;
dacă AFIA din afara UE intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale unui singur FIA din afara UE într-un singur stat membru, atunci statul membru de referință este acel stat membru;
dacă AFIA din afara UE intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale unui singur FIA din UE, dar în state membre diferite, atunci statul membru de referință se stabilește după cum urmează:
statul membru de origine al fondului sau unul dintre statele membre în care AFIA intenționează să desfășoare o distribuire efectivă, în cazul în care fondul este autorizat sau înregistrat într-un stat membru; sau
unul dintre statele membre în care AFIA intenționează să desfășoare o distribuire efectivă, în cazul în care fondul nu este autorizat sau înregistrat într-un stat membru;
dacă AFIA din afara UE intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale unui singur FIA din afara UE, dar în state membre diferite, atunci statul membru de referință este unul dintre acele state membre;
dacă AFIA din afara UE intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale mai multor FIA din UE în Uniunea Europeană, atunci statul membru de referință se stabilește după cum urmează:
statul membru de origine al acestor fonduri sau statul membru în care AFIA intenționează să desfășoare o distribuire efectivă pentru cea mai mare parte a acestor fonduri, în măsura în care fondurile respective sunt toate înregistrate sau autorizate în același stat membru;
statul membru în care AFIA intenționează să desfășoare o distribuire efectivă pentru cea mai mare parte a acestor fonduri, în măsura în care nu toate fondurile respective sunt înregistrate sau autorizate în același stat membru;
dacă AFIA din afara UE intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale mai multor FIA din UE și din afara UE ori ale mai multor astfel de fonduri din afara UE în Uniune, atunci statul membru de referință este statul membru în care AFIA intenționează să desfășoare o distribuire efectivă pentru cea mai mare parte a fondurilor respective.
În conformitate cu criteriile stabilite la primul paragraf litera (b), litera (c) punctul (i), litera (e), litera (f) și litera (g) punctul (i), este posibilă existența a mai mult de un singur stat membru de referință. Într-un astfel de caz, statele membre solicită ca AFIA din afara UE care intenționează să administreze FIA din UE fără a distribui unități sau acțiuni ale acestor fonduri și/sau să distribuie acțiuni sau unități ale FIA pe care le administrează în Uniune în conformitate cu articolul 39 sau cu articolul 40, să depună o cerere pe lângă autoritățile competente din toate statele membre care pot fi state membre de referință în conformitate cu criteriile stabilite la literele respective pentru a se stabili statul membru de referință din rândul lor. Autoritățile competente respective decid împreună statul membru de referință pentru AFIA din afara UE în termen de o lună de la primirea unei cereri în acest sens. Autoritățile competente din statul membru care este desemnat stat membru de referință informează fără întârziere AFIA din afara UE în legătură cu această desemnare. Dacă AFIA din afara UE nu este informat corespunzător cu privire la decizia autorităților competente relevante în termen de șapte zile de la luarea deciziei sau dacă autoritățile competente relevante nu au luat o decizie în termen de o lună, AFIA din afara UE își poate alege statul membru de referință pe baza criteriilor stabilite în prezentul alineat.
AFIA este capabil să își dovedească intenția de a desfășura o distribuire efectivă într-un anumit stat membru prin prezentarea strategiei sale de marketing în fața autorităților competente din statul membru indicat de acesta.
După primirea cererii de autorizare, autoritățile competente evaluează dacă modul în care AFIA și-a stabilit statul membru de referință respectă criteriile stabilite la alineatul (4). În cazul în care autoritățile competente constată nerespectarea acestor criterii, acestea refuză cererea de autorizare a AFIA din afara UE și explică motivele refuzului. În cazul în care autoritățile competente constată respectarea criteriilor de la alineatul (4), acestea informează în acest sens AEVMP și solicită AEVMP să emită un aviz cu privire la evaluarea efectuată de ele. În notificarea adresată AEVMP, autoritățile competente includ justificarea prezentată de AFIA cu privire la evaluarea sa privind statul membru de referință și prezintă informații referitoare la strategia de marketing a AFIA.
În termen de o lună de la primirea notificării menționate la al doilea paragraf, AEVMP emite un aviz către autoritățile competente relevante cu privire la evaluarea realizată de acestea în ceea ce privește stabilirea statului membru de referință în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatul (4). AEVMP poate emite un aviz negativ numai în cazul în care consideră că nu au fost respectate criteriile prevăzute la alineatul (4).
Termenul menționat la articolul 8 alineatul (5) se suspendă pe perioada evaluării deliberării AEVMP în conformitate cu prezentul alineat.
Dacă autoritățile competente propun acordarea autorizației în pofida avizului negativ al AEVMP menționat la al treilea paragraf, acestea informează AEVMP în acest sens și își explică motivele. AEVMP dă publicității faptul că autoritățile competente nu respectă sau intenționează să nu respecte avizul emis de ea. De asemenea, AEVMP poate decide, de la caz la caz, să publice motivele prezentate de autoritățile competente cu privire la nerespectarea avizului respectiv. Autoritățile competente primesc o notificare prealabilă cu privire la această publicare.
Dacă autoritățile competente propun acordarea autorizației în pofida avizului negativ al AEVMP menționat la al treilea paragraf, iar AFIA intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale FIA pe care îl administrează în alte state membre decât statul membru de referință, atunci autoritățile competente din statul membru de referință informează în acest sens și autoritățile competente din statele membre vizate și își explică motivele. După caz, autoritățile competente din statul membru de referință informează și autoritățile competente din statele membre de origine ale FIA administrate de AFIA cu privire la decizia lor și își explică motivele.
Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (8), autorizația nu poate fi eliberată dacă nu sunt îndeplinite următoarele condiții suplimentare:
statul membru de referință este indicat de AFIA în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (4), decizia AFIA este justificată prin prezentarea strategiei sale de marketing, iar autoritățile competente relevante au aplicat procedura stabilită la alineatul (5);
AFIA a numit un reprezentant legal stabilit în statul membru de referință;
reprezentantul legal, împreună cu AFIA, este persoana de contact a AFIA din afara UE pentru investitorii FIA în cauză, pentru AEVMP și pentru autoritățile competente în ceea ce privește activitățile pentru care AFIA deține o autorizație în Uniune și dispune de instrumentele necesare pentru a îndeplini funcția de asigurare a conformității în temeiul prezentei directive;
există acorduri adecvate de cooperare între autoritățile competente din statul membru de referință, autoritățile competente ale statului membru de origine al FIA din UE în cauză și autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE pentru a se asigura cel puțin un schimb eficient de informații care să le permită autorităților competente să își îndeplinească atribuțiile care le revin conform prezentei directive;
țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI;
țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru de referință, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Modelul OCDE de convenție fiscală privind venitul și capitalul și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale;
exercitarea efectivă de către autoritățile competente a funcțiilor lor de supraveghere în temeiul prezentei directive nu este obstrucționată de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale unei țări terțe care se aplică AFIA și nici de limitări ale competențelor de supraveghere și de investigare ale autorităților de supraveghere din țările terțe.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru nu este de acord cu evaluarea aplicării condițiilor stabilite la literele (a)-(e) și (g) ale prezentului alineat de către autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA, atunci autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În cazul în care o autoritate competentă pentru un FIA din UE nu încheie acordurile de cooperare necesare prevăzute la primul paragraf litera (d) într-un termen rezonabil, autoritățile competente din statul membru de referință pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Autorizarea se acordă în conformitate cu dispozițiile capitolului II, care se aplică mutatis mutandis, înțelegându-se că:
informațiile menționate la articolul 7 alineatul (2) sunt completate cu:
o justificare elaborată de AFIA cu privire la evaluarea sa privind stabilirea statului membru de referință în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (4) însoțită de informații privind strategia sa de marketing;
o listă a dispozițiilor din prezenta directivă pe care AFIA nu le poate respecta, întrucât, în conformitate cu alineatul (2), respectarea de către AFIA a acestor dispoziții este incompatibilă cu respectarea unei dispoziții a legislației aplicabile AFIA din afara UE și/sau FIA din afara UE ale cărui unități sau acțiuni sunt distribuite în Uniune;
dovezi scrise bazate pe standardele tehnice de reglementare elaborate de AEVMP potrivit cărora legislația relevantă a țării terțe prevede o normă care este echivalentă cu dispozițiile a căror respectare este imposibilă, care are același obiectiv de reglementare și oferă același nivel de protecție pentru investitorii fondului în cauză și AFIA respectă norma echivalentă în cauză; aceste dovezi scrise sunt însoțite de un aviz juridic cu privire la existența dispoziției obligatorii incompatibile relevante în legislația țării terțe și includ o descriere a obiectivului de reglementare urmărit și a naturii protecției oferite investitorilor; și
numele reprezentatului legal al AFIA și locul unde este stabilit;
informațiile menționate la articolul 7 alineatul (3) pot fi limitate la FIA din UE pe care AFIA intenționează să le administreze și la acele fonduri administrate de AFIA ale căror unități sau acțiuni AFIA intenționează să le distribuie în Uniune pe baza unui pașaport;
articolul 8 alineatul (1) litera (a) nu aduce atingere dispozițiilor de la prezentul articol alineatul (2);
articolul 8 alineatul (1) litera (e) nu se aplică;
articolul 8 alineatul (5) al doilea paragraf se citește cu includerea unei trimiteri la „informațiile menționate la articolul 37 alineatul (8) litera (a)”.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un alt stat membru nu este de acord cu autorizația eliberată de autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA, atunci autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În termen de o lună de la primirea notificării menționate la primul paragraf, AEVMP emite un aviz către autoritățile competente cu privire la cererea de derogare de la respectarea dispozițiilor directivei bazată pe incompatibilitatea în conformitate cu alineatul (2). Avizul se poate referi în special la îndeplinirea condițiilor pentru acordarea unei astfel de derogări, pe baza informațiilor furnizate de AFIA în conformitate cu alineatul (8) litera (a) punctele (ii) și (iii) și a standardelor tehnice de reglementare privind echivalența. AEVMP depune eforturi pentru a crea o cultură europeană comună a supravegherii și practici de supraveghere consecvente, precum și pentru a asigura abordări consecvente la nivelul autorităților competente în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor prezentului alineat.
Termenul menționat la articolul 8 alineatul (5) se suspendă pe perioada evaluării realizate de AEVMP în conformitate cu prezentul alineat.
Dacă autoritățile competente din statul membru de referință propun acordarea autorizației în pofida avizului negativ al AEVMP menționat la al doilea paragraf, acestea informează AEVMP în acest sens și își explică motivele. AEVMP dă publicității faptul că autoritățile competente nu respectă sau intenționează să nu respecte avizul emis de ea. De asemenea, AEVMP poate decide, de la caz la caz, să publice motivele prezentate de autoritățile competente cu privire la nerespectarea avizului respectiv. Autoritățile competente în cauză primesc o notificare prealabilă cu privire la această publicare.
Dacă autoritățile competente propun acordarea autorizației în pofida avizului negativ al AEVMP menționat la al doilea paragraf, iar AFIA intenționează să distribuie unități sau acțiuni ale FIA pe care le administrează în statele membre, altele decât statul membru de referință, atunci autoritățile competente din statul membru de referință informează în acest sens și autoritățile competente din statele membre vizate și își explică motivele.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un alt stat membru nu este de acord cu evaluarea aplicării dispozițiilor prezentului alineat de către autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA, atunci autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Autoritățile competente informează AEVMP cu privire la cererile de autorizare pe care le-au respins, oferind informații referitoare la AFIA care au solicitat o autorizație și la motivele acestor respingeri. AEVMP păstrează un registru central cu aceste date, care este pus la dispoziția autorităților competente, la cerere. Autoritățile competente tratează aceste informații ca fiind confidențiale.
Statul membru de referință inițial evaluează dacă stabilirea realizată de AFIA în conformitate cu primul paragraf este corectă și notifică AEVMP cu privire la această evaluare. AEVMP emite un aviz cu privire la evaluarea realizată de autoritățile competente. În notificarea adresată AEVMP, autoritățile competente includ justificarea prezentată de AFIA cu privire la evaluarea sa privind statul membru de referință și prezintă informații referitoare la noua strategie de marketing a AFIA.
În termen de o lună de la primirea notificării menționate la al doilea paragraf, AEVMP emite un aviz către autoritățile competente relevante cu privire la evaluarea realizată de acestea. AEVMP emite un aviz negativ numai în cazul în care consideră că nu au fost respectate criteriile prevăzute la alineatul (4).
După primirea avizului AEVMP în conformitate cu paragraful al treilea, autoritățile competente din statul membru de referință inițial informează AFIA din afara UE, reprezentantul legal al acestuia și AEVMP cu privire la decizia lor.
În cazul în care autoritățile competente din statul membru de referință inițial sunt de acord cu evaluarea realizată de AFIA, atunci acestea informează și autoritățile competente din noul stat membru de referință cu privire la schimbare. Statul membru de referință inițial transferă, fără întârziere, o copie a autorizației și a dosarului de supraveghere al AFIA către noul stat membru de referință. De la data transmiterii autorizației și a dosarului de supraveghere, autoritățile competente din noul stat membru de referință devin competente să autorizeze și supravegheze AFIA.
În cazul în care evaluarea finală a autorităților competente este contrară avizului AEVMP menționat la al treilea paragraf:
acestea informează AEVMP în acest sens și își explică motivele. AEVMP dă publicității faptul că autoritățile competente nu respectă sau intenționează să nu respecte avizul emis de ea. De asemenea, AEVMP poate decide, de la caz la caz, să publice motivele prezentate de autoritățile competente cu privire la nerespectarea avizului respectiv. Autoritățile competente în cauză primesc o notificare prealabilă cu privire la această publicare;
în cazul în care AFIA distribuie unități sau acțiuni ale FIA pe care le administrează în alte state membre decât statul membru de referință inițial, atunci autoritățile competente din statul membru de referință inițial informează în acest sens și autoritățile competente din statele membre vizate și explică motivele. După caz, autoritățile competente din statul membru de referință informează și autoritățile competente din statele membre de origine ale FIA administrate de AFIA cu privire la decizia lor și explică motivele.
În cazul în care AFIA își schimbă strategia de marketing după perioada menționată la alineatul (11) și intenționează să își schimbe statul membru de referință pe baza noii sale strategii de marketing, AFIA poate depune o cerere de schimbare a statului membru de referință pe lângă autoritățile competente din statul membru de referință inițial. Procedura menționată la alineatul (11) se aplică mutatis mutandis.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru nu este de acord cu evaluarea referitoare la stabilirea unui anumit stat membru de referință în temeiul alineatului (11) sau în temeiul prezentului alineat, atunci autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Orice litigiu apărut între AFIA sau FIA și investitorii din UE ai FIA respectiv se soluționează în conformitate cu legislația unui stat membru și intră în jurisdicția acestuia.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP asigură un rol de coordonare generală între autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA din afara UE și autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA în cauză. În special, AEVMP poate:
facilita schimbul de informații între autoritățile competente în cauză;
stabili sfera informațiilor pe care autoritatea competentă din statul membru de referință trebuie să le comunice autorităților competente din statele membre gazdă în cauză;
lua toate măsurile necesare în cazul unor evoluții care pot pune în pericol funcționarea piețelor financiare, cu scopul de a facilita coordonarea acțiunilor întreprinse de autoritatea competentă din statul membru de referință și autoritățile competente din statele membre gazdă în ceea ce privește AFIA din afara UE.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare cu privire la următoarele:
modul în care AFIA trebuie să se conformeze cerințelor stabilite prin prezenta directivă, ținând seama de faptul că AFIA este stabilit într-o țară terță și, în special, modul de prezentare a informațiilor solicitate la articolele 22-24;
condițiile în temeiul cărora se poate considera că legislația aplicabilă unui AFIA din afara UE sau unui FIA din afara UE prevede o normă echivalentă care are același obiectiv de reglementare și oferă același nivel de protecție pentru investitorii relevanți.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 38
Evaluarea („peer review”) a autorizării și a supravegherii AFIA din afara UE
Evaluarea („peer review”) include în special o evaluare:
a gradului de convergență a practicilor de supraveghere obținut în activitățile de autorizare și de supraveghere a AFIA din afara UE;
a măsurii în care practicile de supraveghere îndeplinesc obiectivele stabilite prin prezenta directivă;
a eficacității și a gradului de convergență obținute în ceea ce privește executarea prezentei directive, a normelor sale de punere în aplicare și a standardelor tehnice de reglementare și de punere în aplicare elaborate de AEVMP în temeiul prezentei directive, inclusiv măsurile și sancțiunile administrative impuse AFIA din afara UE în cazul în care aceștia nu s-au conformat prezentei directive.
Articolul 39
Condiții pentru distribuirea în Uniune, pe baza unui pașaport, a unităților sau acțiunilor unui FIA din UE administrat de un AFIA din afara UE
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa III.
Autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA informează și AEVMP și autoritățile competente pentru FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA în statul membru de referință al AFIA.
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa IV.
Autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA includ o declarație privind faptul că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiții.
Autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA informează și AEVMP și autoritățile competente pentru FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
Statele membre se asigură că transmiterea și completarea pe cale electronică a documentelor menționate la alineatul (6) sunt acceptate de autoritățile lor competente.
În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori dacă AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare fără a aduce atingere primului și celui de al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori AFIA nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA.
În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta directivă ori respectarea de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează, fără întârziere, AEVMP în măsura în care modificările privesc încetarea distribuirii unităților sau acțiunilor anumitor FIA sau distribuirea unităților sau acțiunilor unor FIA suplimentare și, după caz, autoritățile competente din statele membre gazdă în legătură cu respectivele modificări.
Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili:
forma și conținutul unui model pentru scrisoarea de notificare menționată la alineatele (2) și (4);
forma și conținutul unui model pentru declarația menționată la alineatul (5);
forma de transmitere menționată la alineatul (5); și
forma notificării scrise menționate la alineatul (9).
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 40
Condiții pentru distribuirea în Uniunea Europeană, pe baza unui pașaport, a unităților sau acțiunilor unui FIA din afara UE administrat de un AFIA din afara UE
În completarea cerințelor prezentei directive privind AFIA din UE, în cazul AFIA din afara UE trebuie îndeplinite următoarele condiții:
există acorduri adecvate de cooperare între autoritățile competente din statul membru de referință și autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE pentru a se asigura cel puțin un schimb eficient de informații care să le permită autorităților competente să își îndeplinească atribuțiile care le revin în conformitate cu prezenta directive;
țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI;
țara terță în care este stabilit FIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru de referință și cu fiecare stat membru în care se intenționează distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din afara UE, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Modelul OCDE de convenție fiscală privind venitul și capitalul și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv orice acorduri fiscale multilaterale.
În cazul în care o autoritate competentă dintr-un alt stat membru nu este de acord cu evaluarea aplicării dispozițiilor de la primul paragraf literele (a) și (b) de către autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA, atunci autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa III.
Autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA informează și AEVMP cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA în statul membru de referință al AFIA.
Notificarea conține documentația și informațiile prevăzute în anexa IV.
Autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA includ o declarație privind faptul că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiții.
Autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA informează și AEVMP cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea unităților sau acțiunilor FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
Statele membre se asigură că transmiterea și completarea pe cale electronică a documentelor menționate la alineatul (6) sunt acceptate de autoritățile lor competente.
În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori dacă AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare fără a aduce atingere primului și celui de al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori AFIA nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA.
În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta directivă ori respectarea de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează, fără întârziere, AEVMP în măsura în care modificările privesc încetarea distribuirii unităților sau acțiunilor anumitor FIA sau distribuirea unităților sau acțiunilor unor FIA suplimentare și, după caz, autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili:
forma și conținutul unui model pentru scrisoarea de notificare menționată la alineatele (3) și (5);
forma și conținutul unui model pentru declarația menționată la alineatul (6);
forma de transmitere menționată la alineatul (6); și
forma notificării scrise menționate la alineatul (10).
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 41
Condiții pentru administrarea unui FIA stabilit în alte state membre decât statul membru de referință de către un AFIA din afara UE
Orice AFIA din afara UE care intenționează să administreze pentru prima dată un FIA din UE stabilit într-un alt stat membru decât statul său membru de referință transmite autorităților competente din statul său membru de referință următoarele informații:
statul membru în care intenționează să administreze FIA, direct sau prin crearea unei sucursale;
un program de activitate care să menționeze în special serviciile pe care intenționează să le presteze și FIA pe care intenționează să le administreze.
În cazul în care AFIA din afara UE intenționează să creeze o sucursală, în plus față de informațiile cerute la alineatul (2), acesta comunică și următoarele informații:
structura organizațională a sucursalei;
adresa din statul membru de origine al FIA de la care pot fi obținute documentele;
numele și datele de contact ale persoanelor care răspund de administrarea sucursalei.
Autoritățile competente din statul membru de referință includ o declarație privind faptul că AFIA în cauză este autorizat de către acestea.
Autoritățile competente din statul membru de referință notifică imediat AFIA cu privire la transmitere. La primirea notificării de transmitere, AFIA poate începe prestarea serviciilor respective în statul membru gazdă al AFIA.
Autoritățile competente din statul membru de referință informează și AEVMP cu privire la faptul că AFIA a fost autorizat să înceapă administrarea FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă ori dacă AFIA nu ar mai respecta prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA informează fără întârziere nejustificată AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare fără a aduce atingere primului și celui de al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta directivă ori AFIA nu mai respectă prezenta directivă, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA iau toate măsurile necesare în conformitate cu articolul 46, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea explicită a distribuirii acțiunilor sau unităților FIA.
În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta directivă ori respectarea de către AFIA a prezentei directive, autoritățile competente din statul membru de referință informează, fără întârziere nejustificată, autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 42
Condiții pentru distribuirea în statele membre, fără a deține un pașaport, a unităților sau acțiunilor unui FIA administrat de un AFIA din afara UE
Fără a aduce atingere articolelor 37, 39 și 40, statele membre pot permite AFIA din afara UE să distribuie către investitori profesionali, exclusiv pe teritoriul lor, unități sau acțiuni ale FIA pe care le administrează, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:
AFIA din afara UE respectă dispozițiile articolelor 22, 23 și 24 în cazul fiecărui FIA ale cărui unități sau acțiuni le distribuie în temeiul prezentului articol, precum și dispozițiile articolelor 26-30 în cazul în care un FIA ale cărui unități sau acțiuni sunt distribuite de AFIA respectiv în temeiul prezentului articol intră sub incidența articolului 26 alineatul (1). Autoritățile competente și investitorii FIA menționați la articolele respective sunt considerați a fi cei din statele membre în care sunt distribuite unități sau acțiuni ale FIA;
sunt încheiate acorduri adecvate de cooperare în vederea supravegherii riscului sistemic, conforme cu standardele internaționale, între autoritățile competente din statele membre în care sunt distribuite unități sau acțiuni ale FIA și, după caz, autoritățile competente ale FIA din UE în cauză și autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE, precum și, după caz, autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE, pentru a asigura un schimb eficient de informații care să le permită autorităților competente să își îndeplinească atribuțiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă;
țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE sau FIA din afara UE nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI.
În cazul în care o autoritate competentă pentru un FIA din UE nu încheie acordurile de cooperare necesare prevăzute la primul paragraf litera (b) într-un termen rezonabil, autoritățile competente din statul membru de referință în care se intenționează distribuirea unităților sau acțiunilor FIA pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
CAPITOLUL VIII
DISTRIBUIREA CĂTRE INVESTITORII DE RETAIL
Articolul 43
Distribuirea de către un AFIA a unităților sau a acțiunilor unui FIA către investitorii de retail
În aceste cazuri, statele membre pot impune FIA sau AFIA obligații mai stricte decât cele aplicabile FIA ale căror acțiuni sau unități sunt distribuite către investitori profesionali de pe teritoriul lor în conformitate cu prezenta directivă. Cu toate acestea, statele membre nu pot impune FIA din UE stabilite într-un alt stat membru și ale căror acțiuni sau unități sunt distribuite pe piața transfrontalieră cerințe suplimentare sau mai stricte decât pentru FIA ale căror acțiuni sau unități sunt distribuite pe piața națională.
Până la 22 iulie 2014, statele membre care permit distribuirea de acțiuni sau unități ale FIA către investitorii de retail de pe teritoriul lor informează Comisia și AEVMP cu privire la:
tipurile de FIA ale căror acțiuni sau unități AFIA le poate distribui către investitorii de retail de pe teritoriul lor;
obligațiile suplimentare impuse de statul membru pentru distribuirea acțiunilor sau unităților FIA către investitorii de retail.
De asemenea, statele membre informează Comisia și AEVMP în legătură cu orice schimbări ulterioare referitoare la primul paragraf.
Articolul 43a
Structuri puse la dispoziția investitorilor de retail
Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) 2015/760, statele membre se asigură că AFIA pune la dispoziție, în fiecare stat membru în care intenționează să comercializeze unități sau acțiuni ale unui FIA către investitori de retail, structuri menite să efectueze următoarele sarcini:
procesarea ordinelor de subscriere, de plată, de răscumpărare și de rambursare ale investitorilor referitoare la unitățile sau acțiunile FIA, în conformitate cu condițiile stabilite în documentele FIA;
furnizarea de informații investitorilor cu privire la modalitatea de efectuare a ordinelor menționate la litera (a) și cu privire la modalitățile de plată a veniturilor din răscumpărare și din rambursare;
facilitarea manipulării informațiilor referitoare la exercitarea de către investitori a drepturilor pe care le dobândesc în urma investițiilor lor în FIA în statul membru unde sunt comercializate acțiuni sau unități ale FIA;
punerea la dispoziția investitorilor, pentru analiză și obținerea de copii, a informațiilor și documentelor necesare în temeiul articolelor 22 și 23;
punerea la dispoziția investitorilor de informații relevante pentru sarcinile pe care le îndeplinesc structurile, pe un suport durabil, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Directiva 2009/65/CE; și
funcționarea ca punct de contact pentru a comunica cu autoritățile competente.
AFIA se asigură că structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (1), inclusiv pe cale electronică, sunt puse la dispoziție:
în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care sunt comercializate acțiuni sau unități ale FIA sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente din statul membru respectiv;
chiar de către AFIA, de către o parte terță care face obiectul reglementărilor și supravegherii aplicabile sarcinilor care urmează să fie efectuate, sau de către ambii.
În sensul literei (b), în cazul în care sarcinile trebuie să fie îndeplinite de o parte terță, numirea părții terțe respective face obiectul unui contract scris, în care se precizează care dintre sarcinile menționate la alineatul (1) nu trebuie să fie efectuate de către AFIA și că partea terță va primi din partea AFIA toate informațiile și documentele relevante.
CAPITOLUL IX
AUTORITĂȚI COMPETENTE
SECȚIUNEA 1
Desemnare, competențe și căi de atac
Articolul 44
Desemnarea autorităților competente
Statele membre desemnează autoritățile competente care trebuie să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă.
Acestea informează AEVMP și Comisia în acest sens, precizând împărțirea eventuală a atribuțiilor.
Autoritățile competente sunt autorități publice.
Statele membre solicită autorităților lor competente să stabilească metodele adecvate pentru a verifica, atunci când este relevant pe baza orientărilor elaborate de AEVMP, respectarea de către AFIA a obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive.
Articolul 45
Responsabilitatea autorităților competente din statele membre
Aceste cerințe nu sunt mai stricte decât cele pe care statul membru gazdă al AFIA le impune AFIA pentru care acesta este statul membru de origine în vederea monitorizării respectării de către AFIA a acelorași norme.
În cazul în care AFIA în cauză refuză să furnizeze autorităților competente din statul său membru gazdă informațiile care intră în sfera de responsabilitate a acestora sau nu ia măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării menționate la alineatul (4), atunci autoritățile competente din statul său membru gazdă informează în consecință autoritățile competente din statul membru de origine al acestuia. În cel mai scurt timp, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA:
iau toate măsurile adecvate pentru ca AFIA în cauză să furnizeze informațiile solicitate de autoritățile competente din statul său membru gazdă în conformitate cu alineatul (3) sau să pună capăt încălcării menționate la alineatul (4);
solicită informațiile necesare autorităților de supraveghere competente din țările terțe.
Natura măsurilor menționate la litera (a) este comunicată autorităților competente din statul membru gazdă al AFIA.
Articolul 46
Competențele autorităților competente
Autoritățile competente sunt învestite cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Aceste competențe se exercită în oricare din următoarele moduri:
în mod direct;
în colaborare cu alte autorități;
sub responsabilitatea lor, prin delegare către entități cărora li s-au delegat sarcini;
prin sesizarea autorităților judiciare competente.
Autoritățile competente au următoarele competențe:
de a avea acces la orice document, indiferent de forma acestuia, și de a primi o copie a acestuia;
de a solicita informații de la orice persoană care are legătură cu activitățile AFIA sau ale FIA și, în cazul în care este necesar, de a convoca și a audia persoane pentru a obține informații;
de a efectua inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil;
de a solicita înregistrările telefonice existente și înregistrările schimburilor de date existente;
de a solicita încetarea oricărei practici contrare dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive;
de a solicita înghețarea sau punerea sub sechestru a activelor;
de a solicita interzicerea temporară a exercitării activității profesionale;
de a solicita AFIA autorizați, depozitarilor sau auditorilor să furnizeze informații;
de a adopta orice tip de măsură pentru a se asigura că AFIA sau depozitarii continuă să respecte cerințele prezentei directive care li se aplică;
de a solicita suspendarea emiterii, răscumpărării sau rambursării unităților în interesul deținătorilor de unități sau în interes public;
de a retrage autorizația acordată unui AFIA sau unui depozitar;
de a face sesizări în vederea urmăririi penale;
de a solicita ca auditorii sau experții să efectueze verificări sau investigații.
Articolul 47
Prerogativele și competențele AEVMP
AEVMP dispune de competențele necesare, inclusiv de cele enumerate la articolul 48 alineatul (3) pentru a-și îndeplini sarcinile care îi sunt conferite prin prezenta directivă.
În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile stabilite la alineatul (5), AEVMP poate solicita autorității competente sau autorităților competente să ia oricare dintre măsurile următoare, după caz:
să interzică distribuirea în Uniune a unităților sau a acțiunilor unor FIA administrate de AFIA din afara UE sau ale unor FIA din afara UE administrate de AFIA din UE în lipsa autorizației necesare în temeiul articolului 37 sau în lipsa notificării impuse în temeiul articolelor 35, 39 și 40 sau în lipsa permisiunii acordate în acest sens de statele membre în cauză în conformitate cu articolul 42;
să impună restricții asupra AFIA din afara UE cu privire la administrarea unui FIA în cazul unei concentrări excesive de riscuri pe o anumită piață sau la nivel transfrontalier;
să impună restricții asupra AFIA din afara UE cu privire la administrarea unui FIA în cazul în care activitățile acestuia ar putea constitui o sursă importantă de risc de contrapartidă pentru o instituție de credit sau pentru alte instituții cu importanță sistemică.
AEVMP poate lua o decizie în temeiul alineatului (4) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (6) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:
există o amenințare substanțială, generată sau agravată de activitățile AFIA, la adresa bunei funcționării și a integrității pieței financiare sau a stabilității întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia și există consecințe transfrontaliere; și
autoritatea competentă sau autoritățile competente relevante nu au luat măsuri pentru eliminarea amenințării sau măsurile care au fost luate nu sunt suficiente pentru eliminarea amenințării.
Măsurile luate de autoritatea competentă sau de autoritățile competente în temeiul alineatului (4):
elimină efectiv amenințarea la adresa bunei funcționării și a integrității pieței financiare sau a stabilității întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia ori îmbunătățesc semnificativ capacitatea autorităților competente de a monitoriza amenințarea;
nu creează un risc de arbitraj de reglementare;
nu au un efect negativ asupra eficienței piețelor financiare, inclusiv prin reducerea lichidității de pe aceste piețe sau instaurarea incertitudinii pentru participanții la piață, într-un mod disproporționat față de beneficiile aduse de măsurile respective.
AEVMP notifică autoritățile competente din statul membru de referință al AFIA din afara UE și autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA din afara UE în cauză cu privire la decizia de a solicita autorității competente sau autorităților competente să impună sau să reînnoiască o măsură menționată la alineatul (4). Notificarea cuprinde cel puțin următoarele informații:
AFIA și activitățile vizate de măsuri și durata acestora;
motivele pe baza cărora AEVMP consideră necesar să fie impuse măsuri în conformitate cu condițiile și cerințele prevăzute în prezentul articol, inclusiv dovezi care vin în sprijinul acestor motive.
Articolul 48
Sancțiuni administrative
Articolul 49
Dreptul la o cale de atac
Dreptul la o cale de atac jurisdicțională se aplică și în cazul în care, în privința unei cereri de autorizare care cuprinde toate informațiile necesare, nu s-a luat nicio hotărâre în termen de șase luni de la depunerea acesteia.
SECȚIUNEA 2
Cooperarea dintre diferitele autorități competente
Articolul 50
Obligația de a coopera
Autoritățile competente din statul membru de origine trimit statelor membre gazdă ale AFIA în cauză o copie a acordurilor de cooperare relevante pe care le-au încheiat în conformitate cu articolele 35, 37 și/sau 40. În conformitate cu dispozițiile prevăzute în standardele tehnice de reglementare aplicabile menționate la articolul 35 alineatul (14), la articolul 37 alineatul (17) și la articolul 40 alineatul (14), autoritățile competente din statul membru de origine trimit informațiile primite de la autoritățile de supraveghere din țările terțe în conformitate cu acordurile de cooperare încheiate cu acestea în ceea ce privește AFIA sau, după caz, în temeiul articolului 45 alineatul (6) sau alineatul (7) autorităților competente din statul membru gazdă al AFIA în cauză.
Dacă o autoritate competentă dintr-un stat membru gazdă consideră că acordul de cooperare încheiat între statul membru de origine al AFIA respectiv în conformitate cu articolele 35, 37 și/sau 40 are un conținut care nu respectă cerințele prevăzute de standardele tehnice de reglementare aplicabile, autoritățile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 51
Transferul și păstrarea de date cu caracter personal
Articolul 52
Divulgarea de informații către țările terțe
Articolul 53
Schimbul de informații referitoare la posibilele consecințe sistemice ale activității AFIA
Articolul 54
Cooperarea în activitățile de supraveghere
În cazul în care autoritățile competente primesc o solicitare de verificare la fața locului sau de investigație, acestea întreprind una dintre următoarele acțiuni:
efectuează ele înseși verificarea sau investigația;
permit autorității solicitante să efectueze verificarea sau investigația;
permit auditorilor sau experților să efectueze verificarea sau investigația.
În cazul menționat la alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară verificarea sau investigația poate cere ca membri ai propriului său personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigația.
Statele membre pot refuza să facă schimb de informații sau să dea curs unei solicitări de cooperare în vederea efectuării unei investigații sau a unei verificări la fața locului doar în următoarele situații:
investigația, verificarea la fața locului sau schimbul de informații riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a statului membru respectiv;
a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane pe lângă autoritățile statului membru respectiv;
a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă în statul membru respectiv pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane.
Autoritățile competente notifică autorităților competente solicitante orice decizie adoptată în temeiul primului paragraf, precizând motivele deciziei lor.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 55
Soluționarea litigiilor
În caz de dezacord între autoritățile competente din statele membre cu privire la o evaluare, acțiune sau omisiune a unei autorități competente într-un domeniu în care prezenta directivă prevede cooperarea sau coordonarea între autoritățile competente din mai multe state membre, autoritățile competente pot înainta cazul AEVMP, care poate acționa în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
CAPITOLUL X
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 56
Exercitarea competențelor delegate
Articolul 57
Revocarea delegării
Articolul 58
Obiecțiuni la actele delegate
Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv, în cazul în care, la cererea Comisiei, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni.
Articolul 59
Măsuri de punere în aplicare
Articolul 60
Publicarea derogărilor
În cazul în care un stat membru recurge la o derogare sau opțiune prevăzută la articolele 6, 9, 21, 22, 28, 43 și la articolul 61 alineatul (5), acesta informează Comisia în consecință, precum și cu privire la orice modificări ulterioare. Comisia pune informațiile la dispoziția publicului pe un site de internet sau printr-o altă modalitate ușor accesibilă.
Articolul 61
Dispoziții tranzitorii
▼M3 —————
Articolul 63
Modificări ale Directivei 2009/65/CE
Directiva 2009/65/CE se modifică după cum urmează:
Se introduce următorul articol:
„Articolul 50a
În vederea garantării coerenței transsectoriale și a eliminării divergențelor dintre interesele firmelor care «transformă» împrumuturile în valori mobiliare tranzacționabile și alte instrumente financiare (inițiatori) și OPCVM care investesc în respectivele valori mobiliare sau în alte instrumente financiare, Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 112a și în condițiile prevăzute la articolele 112b și 112c, măsuri care stabilesc obligații în următoarele domenii:
cerințele care trebuie îndeplinite de inițiator pentru ca un OPCVM să poată investi în valori mobiliare sau alte instrumente financiare de acest tip emise după 1 ianuarie 2011, inclusiv cerințele care garantează că inițiatorul menține un interes economic net de cel puțin 5 %;
cerințele calitative care trebuie îndeplinite de OPCVM care investesc în respectivele valori mobiliare sau în alte instrumente financiare.”
La articolul 112, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 112a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 64
Modificare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009
În Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, articolul 4 alineatul (1) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 65
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1095/2010
La articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, cuvintele „orice viitoare acte legislative în domeniul administratorilor de fonduri de investiții alternative (AFIA)” se înlocuiesc cu cuvintele „Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative ( *6 ).
Articolul 66
Transpunere
Articolul 67
Act delegat referitor la aplicarea articolului 35 și articolelor 37-41
Până la 22 iulie 2015, AEVMP prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei:
un aviz referitor la funcționarea pașaportului european pentru AFIA din UE care administrează și/sau distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA din UE în temeiul articolelor 32 și 33 și la modul în care are loc distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE de către AFIA din UE și administrarea și/sau distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA de către AFIA din afara UE în temeiul regimurilor naționale aplicabile prevăzute la articolele 36 și 42; și
recomandări cu privire la aplicarea pașaportului european în ceea ce privește distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE de către AFIA din UE și administrarea și/sau distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA de către AFIA din afara UE în conformitate cu normele prevăzute la articolul 35 și articolele 37-41.
AEVMP își bazează avizul și recomandările cu privire la aplicarea pașaportului în ceea ce privește distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE de către AFIA din UE și administrarea și/sau distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA de către AFIA din afara UE pe următoarele aspecte, printre altele:
în ceea ce privește funcționarea pașaportului european pentru AFIA din UE care administrează și/sau distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA din UE:
utilizarea pașaportului;
problemele întâmpinate în legătură cu:
eficacitatea colectării și schimburilor de informații legate de monitorizarea riscului sistemic de către autoritățile naționale competente, AEVMP și CERS;
în ceea ce privește distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE de către AFIA din UE și administrarea și/sau distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA de către AFIA din afara UE, în conformitate cu regimurile naționale aplicabile:
respectarea de către AFIA din UE a tuturor cerințelor stabilite prin prezenta directivă cu excepția articolului 21;
respectarea de către AFIA din afara UE a articolelor 22, 23 și 24 în ceea ce privește fiecare FIA ale cărui unități sau acțiuni sunt distribuite de AFIA și, acolo unde este cazul, respectarea articolelor 26-30;
existența și eficacitatea acordurilor de cooperare pentru supravegherea riscului sistemic, conforme cu standardele internaționale, dintre autoritățile competente din statul membru în care unitățile sau acțiunile FIA sunt distribuite și, după caz, autoritățile competente ale statului membru de origine al FIA din UE și autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE și, după caz, autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE;
orice aspecte legate de protecția investitorilor care a fost eventual asigurată;
orice caracteristici ale cadrului de reglementare sau de supraveghere dintr-o țară terță care ar putea împiedica exercitarea efectivă de către autoritățile competente a funcțiilor de supraveghere ce le revin în temeiul prezentei directive;
în ceea ce privește funcționarea ambelor sisteme, perturbările care ar putea apărea pe piață și posibilele denaturări ale concurenței (asigurarea unor condiții egale de concurență) sau orice dificultăți generale sau specifice cu care AFIA din UE se confruntă în ceea ce privește stabilirea lor într-o țară terță sau distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA pe care le administrează într-o țară terță.
În cazul în care se ridică obiecțiuni în conformitate cu articolul 58 la actul delegat menționat la primul paragraf, Comisia adoptă din nou actul delegat în temeiul căruia normele stabilite la articolul 35 și la articolele 37-41 devin aplicabile în toate statele membre, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, la o dată ulterioară pe care Comisia o consideră adecvată în acest sens, ținând seama de criteriile enumerate la alineatul (2) și de obiectivele prezentei directive, cum ar fi cele privind piața internă, protecția investitorilor și monitorizarea eficace a riscului sistemic.
Articolul 68
Act delegat privind încetarea aplicării articolelor 36 și 42
În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la articolul 67 alineatul (6), în temeiul căruia normele stabilite la articolul 35 și articolele 37-41 au devenit aplicabile în toate statele membre, AEVMP prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei:
un aviz referitor la funcționarea pașaportului european pentru AFIA din UE care distribuie în Uniune unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE în temeiul articolului 35 și pentru AFIA din afara UE care administrează și/sau distribuie în Uniune unități sau acțiuni ale unor FIA în temeiul articolelor 37-41 și referitor la distribuirea în statele membre de către AFIA din UE de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE și la administrarea și/sau distribuirea în statele membre de către AFIA din afara UE de unități sau acțiuni ale unor FIA în temeiul regimurilor naționale aplicabile prevăzute la articolele 36 și 42; și
recomandări cu privire la încetarea existenței regimurilor naționale prevăzute la articolele 36 și 42 în paralel cu existența unui pașaport în conformitate cu normele stabilite la articolul 35 și la articolele 37-41.
AEVMP își bazează avizul și recomandările cu privire la încetarea existenței regimurilor naționale prevăzute la articolele 36 și 42 pe următoarele aspecte, printre altele:
în ceea ce privește funcționarea pașaportului european pentru AFIA din UE care distribuie în Uniune unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE și pentru AFIA din afara UE care administrează și/sau distribuie în Uniune unități sau acțiuni ale unor FIA:
utilizarea pașaportului;
problemele întâmpinate în legătură cu:
negocierea, încheierea, existența și eficacitatea acordurilor de cooperare necesare;
eficacitatea colectării și schimburilor de informații legate de monitorizarea riscurilor sistemice de către autoritățile naționale competente, AEVMP și CERS;
rezultatele evaluării („peer review”) menționate la articolul 38;
în ceea ce privește distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE de către AFIA din UE și administrarea și/sau distribuirea în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA de către AFIA din afara UE, în conformitate cu regimurile naționale aplicabile:
respectarea de către AFIA din UE a tuturor cerințelor stabilite prin prezenta directivă cu excepția articolului 21;
respectarea de către AFIA din afara UE a articolelor 22, 23 și 24 în ceea ce privește fiecare FIA ale cărui unități sau acțiuni sunt distribuite de AFIA și, după caz, respectarea articolelor 26-30;
existența și eficacitatea acordurilor de cooperare pentru supravegherea riscului sistemic, conforme cu standardele internaționale, dintre autoritățile competente din statul membru în care unitățile sau acțiunile FIA sunt distribuite și, după caz, autoritățile competente ale statului membru de origine al FIA din UE în cauză, autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE și, după caz, autoritățile de supraveghere din țara terță în care este stabilit FIA din afara UE;
orice aspecte legate de protecția investitorilor care a fost eventual asigurată;
orice caracteristici ale cadrului de reglementare sau de supraveghere dintr-o țară terță care ar putea împiedica exercitarea efectivă de către autoritățile competente din Uniune a funcțiilor de supraveghere ce le revin în temeiul prezentei directive;
în ceea ce privește funcționarea ambelor sisteme, perturbările care ar putea apărea pe piață și posibilele denaturări ale concurenței (asigurarea unor condiții egale de concurență) și orice efecte negative potențiale asupra accesului investitorilor sau asupra investițiilor în țările în curs de dezvoltare ori a investițiilor realizate în beneficiul acestora;
o evaluare cantitativă prin care se identifică numărul jurisdicțiilor din țările terțe în care sunt stabiliți AFIA care distribuie într-un stat membru unități sau acțiuni ale FIA fie în temeiul regimului pașapoartelor menționat la articolul 40, fie în temeiul regimurilor naționale menționate la articolul 42.
Dacă se ridică obiecțiuni în conformitate cu articolul 58 la actul delegat menționat la primul paragraf, Comisia adoptă din nou actul delegat în temeiul căruia regimurile naționale prevăzute la articolele 36 și 42 își încetează existența, iar regimul pașapoartelor europene prevăzut la articolul 35 și la articolele 37-41 devine regimul unic și obligatoriu aplicabil în toate statele membre, în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, la o dată ulterioară pe care Comisia o consideră adecvată în acest sens, ținând seama de criteriile enumerate la alineatul (2) și de obiectivele prezentei directive, cum ar fi cele privind piața internă, protecția investitorilor și monitorizarea eficace a riscului sistemic.
Articolul 69
Examinare
Până la 22 iulie 2017, pe baza unei consultări publice și în urma discuțiilor cu autoritățile competente, Comisia lansează o examinare a aplicării și a domeniului de aplicare al prezentei directive. Examinarea vizează experiența acumulată în aplicarea directivei, impactul acesteia asupra investitorilor, a FIA și a AFIA, în Uniune și în țările terțe și măsura în care au fost atinse obiectivele directivei. În cazul în care este necesar, Comisia propune modificările necesare. Examinarea include un studiu general asupra aplicării normelor prevăzute de prezenta directivă și a experienței acumulate în cadrul aplicării acestora, inclusiv:
distribuirea în statele membre de către AFIA din UE de acțiuni sau unități ale FIA din afara UE, realizată în temeiul regimurilor naționale;
distribuirea în statele membre de către AFIA din afara UE de acțiuni sau unități ale FIA, realizată în temeiul regimurilor naționale;
administrarea și distribuirea în Uniune a unităților sau acțiunilor FIA de către AFIA autorizați în conformitate cu prezenta directivă, administrare și distribuire realizate în temeiul regimului de pașapoarte stabilit prin prezenta directivă;
distribuirea în Uniune de acțiuni sau unități ale FIA de către sau pentru persoane ori entități, altele decât AFIA;
investițiile în FIA realizate de investitori europeni profesionali sau pentru aceștia;
impactul normelor privind depozitarii prevăzute la articolul 21 asupra pieței depozitarilor din Uniune;
impactul cerințelor de transparență și de raportare prevăzute la articolele 22-24, 28 și 29 asupra evaluării riscului sistemic;
impactul negativ potențial asupra investitorilor de retail;
impactul prezentei directive asupra funcționării și viabilității fondurilor de capital privat și a fondurilor cu capital de risc.
impactul prezentei directive asupra accesul investitorilor în Uniune;
impactul prezentei directive asupra investițiilor în țările în curs de dezvoltare ori asupra investițiilor realizate în beneficiul acestora;
impactul prezentei directive asupra protecției societăților necotate sau a emitenților prevăzută la articolele 26-30 din prezenta directivă și asupra condițiilor egale de concurență dintre FIA și alți investitori după obținerea de participații majore în cadrul acestor societăți sau emitenți sau după obținerea controlului asupra lor.
Atunci când examinează administrarea și/sau distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c), Comisia analizează dacă este cazul să fie încredințate AEVMP responsabilități suplimentare de supraveghere în acest domeniu.
AEVMP transmite Comisiei informații cu privire la toate AFIA din afara UE care au fost autorizați sau au solicitat o autorizare în conformitate cu articolul 37.
Informațiile menționate la alineatul (2) primul și al doilea paragraf includ:
informații cu privire la locul în care sunt stabiliți AFIA în cauză;
dacă este cazul, identificarea FIA din UE administrate de aceștia sau ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite de aceștia;
dacă este cazul, identificarea FIA din afara UE administrate de AFIA din UE, dar ale căror unități sau acțiuni nu sunt distribuite în Uniune;
dacă este cazul, identificarea FIA din afara UE ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite în Uniunea Europeană;
informații cu privire la regimul aplicabil, național sau european, după caz, în temeiul căruia își desfășoară activitatea AFIA în cauză; și
orice alte informații relevante pentru înțelegerea modului în care funcționează în practică administrarea FIA și distribuirea de unități sau acțiuni ale acestora de către AFIA în Uniune.
Articolul 69a
Evaluarea regimului pașapoartelor
Înainte de intrarea în vigoare a actelor delegate menționate la articolul 67 alineatul (6), în temeiul cărora devin aplicabile normele prevăzute la articolul 35 și la articolele 37-41, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, luând în considerare rezultatele unei evaluări a regimului pașapoartelor prevăzut în prezenta directivă, inclusiv extinderea regimului respectiv la AFIA din afara UE. Raportul este însoțit, atunci când este cazul, de o propunere legislativă.
Articolul 70
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 71
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA I
1. Funcții de administrare a investițiilor pe care un AFIA trebuie să le asigure în mod obligatoriu atunci când administrează un FIA:
administrarea portofoliului;
administrarea riscurilor.
2. Alte funcții pe care AFIA le poate îndeplini în plus în cadrul administrării colective a unui FIA:
administrare:
servicii juridice și de contabilitate a fondului;
cereri de informare din partea clienților;
evaluarea și stabilirea prețului, inclusiv returnări de taxe;
controlul respectării dispozițiilor normative;
ținerea registrului deținătorilor de unități/acționarilor;
distribuția veniturilor;
emisiuni și răscumpărări de unități/acțiuni;
decontarea de contracte, inclusiv emiterea de certificate;
ținerea evidențelor;
distribuire;
activități legate de activele FIA, și nume servicii necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor de administrare ale AFIA, administrarea infrastructurilor, administrarea bunurilor imobiliare, consultanță acordată entităților cu privire la structura capitalului, strategia industrială și aspectele conexe acesteia, consultanță și servicii în privind fuziunile și achizițiile de entități, precum și alte servicii legate de administrarea FIA și a societăților și a altor active în care a investit.
ANEXA II
POLITICI DE REMUNERARE
1. La stabilirea și aplicarea politicilor privind remunerația totală, inclusiv a salariilor și a plăților discreționare pentru pensii, pentru acele categorii de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al AFIA sau al FIA pe care le administrează, inclusiv pentru persoanele aflate în funcții de conducere, persoanele care își asumă riscurile și cele cu funcții de control, precum și orice angajat ce primește o remunerație totală care îl plasează în aceeași categorie de remunerare cu persoanele aflate în funcții de conducere și persoanele care își asumă riscurile, AFIA respectă principiile de mai jos într-un mod și într-o măsură adecvată în raport cu dimensiunea sa, cu organizarea sa internă, precum și cu natura, amploarea și complexitatea activităților sale:
politica de remunerare este compatibilă cu administrarea solidă și eficace a riscurilor și promovează acest tip de administrare, fără a încuraja asumarea de riscuri care nu este conformă cu profilul de risc, regulile sau actul constitutiv ale FIA pe care le administrează;
politica de remunerare este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele AFIA și ale FIA pe care le administrează, precum și cu interesele investitorilor FIA, și cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese;
organul de conducere al AFIA, în cadrul funcției sale de supraveghere, adoptă și revizuiește periodic principiile generale ale politicii de remunerare și este responsabil de aplicarea acesteia;
aplicarea politicii de remunerare este supusă, cel puțin o dată pe an, unei evaluări interne centrale și independente a respectării politicilor și procedurilor de remunerare adoptate de organul de conducere în cadrul funcției sale de supraveghere;
membrii personalului care dețin funcții de control sunt compensați în funcție de realizarea obiectivelor legate de funcțiile lor, independent de rezultatele sectoarelor comerciale pe care le controlează;
remunerarea persoanelor aflate în funcții de administrare a riscurilor și de asigurare a conformității este direct supravegheată de comitetul de remunerare;
atunci când remunerația depinde de performanță, valoarea sa totală se calculează în funcție de o evaluare în care se combină performanțele individuale și ale unității operaționale în cauză sau ale FIA respectiv și rezultatele globale ale AFIA, iar la evaluarea performanțelor individuale se ține seama de criterii atât financiare, cât și nefinanciare;
evaluarea performanței se realizează într-un cadru multianual adecvat ciclului de viață al FIA administrat de AFIA pentru a se garanta că procesul de evaluare se bazează pe performanța pe termen mai lung și că plata efectivă a componentelor remunerației care depind de performanță se efectuează pe o perioadă care ia în considerare politica de răscumpărare a FIA administrate și riscurile de investiții ale acestora;
remunerația variabilă garantată este excepțională, intervine numai în contextul angajării de personal nou și este limitată la primul an;
între componenta fixă și cea variabilă a remunerației totale există un echilibru adecvat și componenta fixă reprezintă un procentaj suficient de mare din totalul remunerației pentru a permite aplicarea unei politici cât se poate de flexibile privind componentele variabile ale remunerației, care să includă posibilitatea de a nu plăti nicio componentă variabilă a remunerației;
plățile aferente rezilierii anticipate a unui contract reflectă performanța atinsă în timp și sunt concepute astfel încât să nu recompenseze eșecurile;
măsurarea performanței utilizată în calculul componentelor variabile ale remunerației sau al ansamblului de componente variabile ale remunerației cuprinde un mecanism cuprinzător de adaptare care să includă toate tipurile pertinente de riscuri prezente sau viitoare;
în funcție de structura juridică a FIA și de regulile sale sau actul său constitutiv, un procent semnificativ, care este de cel puțin 50 % din orice remunerație variabilă, constă în unități sau acțiuni ale FIA în cauză ori în drepturi de proprietate echivalente ori în instrumente legate de acțiuni ori în instrumente echivalente, altele decât numerarul, cu excepția cazului în care administrarea FIA reprezintă mai puțin de 50 % din portofoliul total administrat de AFIA, minimul de 50 % neaplicându-se în acest caz.
Instrumentele menționate la prezenta literă fac obiectul unei politici adecvate de reținere menite să armonizeze stimulentele cu interesele AFIA, ale FIA administrat și ale investitorilor unor astfel de FIA. Statele membre sau autoritățile competente ale acestora pot limita tipurile acestor instrumente sau modul în care acestea sunt concepute sau pot interzice anumite instrumente, după caz. Acest principiu se aplică atât procentului din componenta variabilă a remunerației care este amânat în conformitate cu litera (n), cât și procentului din componenta variabilă a remunerației care nu este amânat;
un procentaj substanțial, în orice caz de cel puțin 40 % din componenta variabilă a remunerației, se amână pe o perioadă corespunzătoare din punctul de vedere al ciclului de viață și al politicii de răscumpărare a FIA vizat și este aliniat corect naturii riscurilor asumate de FIA vizat.
Perioada menționată la prezenta literă este de cel puțin trei până la cinci ani cu excepția cazului în care ciclul de viață al FIA vizat este mai scurt; remunerația datorată în cadrul unor măsuri de amânare nu se acordă mai repede decât pe bază proporțională; în cazul unei componente variabile a remunerației cu o valoare deosebit de ridicată, se amână plata a cel puțin 60 % din sumă;
remunerația variabilă, inclusiv partea amânată, este plătită sau se acordă numai dacă este sustenabilă în funcție de situația financiară a AFIA în ansamblu și este justificată de performanța unității operaționale, a FIA și a persoanei în cauză.
Remunerația variabilă totală este, în general, redusă în mod semnificativ în cazul în care se înregistrează o performanță slabă sau negativă a AFIA sau a FIA vizat, ținându-se seama atât de remunerațiile curente, cât și de reducerile privind plata sumelor câștigate anterior, inclusiv prin aplicarea principiului „malus” sau prin mecanisme de recuperare;
politica de pensii este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale AFIA și ale FIA administrat.
În cazul în care angajatul părăsește AFIA înainte de a se pensiona, plățile discreționare pentru pensie sunt reținute de AFIA timp de cinci ani sub forma unor instrumente precum cele definite la litera (m). În cazul în care un angajat ajunge la vârsta de pensionare, plățile discreționare pentru pensie sunt plătite angajatului în cauză sub forma unor instrumente precum cele definite la litera (m), reținute timp de cinci ani;
personalului i se solicită să se angajeze să nu utilizeze strategii de acoperire personală sau de asigurare referitoare la remunerare sau răspundere pentru a submina efectele alinierii riscurilor prevăzute în regimurile lor de remunerare;
remunerația variabilă nu este plătită prin intermediul unor instrumente sau metode care să faciliteze evitarea respectării cerințelor din prezenta directivă.
2. Principiile stabilite la punctul 1 se aplică oricărui tip de remunerație plătit de AFIA, oricărei sume plătite direct de FIA, inclusiv comisioanelor de performanță, sau oricărei cesiuni de unități sau de acțiuni ale FIA, pentru acele categorii de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului lor de risc sau asupra profilului de risc al FIA pe care le administrează, inclusiv persoanele aflate în funcții de conducere, persoanele care își asumă riscurile și cele cu funcții de control, precum și orice angajat ce primește o remunerație totală care îl plasează în aceeași categorie de remunerare cu persoanele aflate în funcții de conducere și persoanele care își asumă riscurile.
3. AFIA importante din punctul de vedere al dimensiunii lor sau al dimensiunii FIA pe care le administrează, al organizării și naturii lor interne, al sferei și complexității activităților lor instituie un comitet de remunerare. Comitetul de remunerare se constituie într-un mod care să îi permită să exercite o analiză competentă și independentă a politicilor și practicilor de remunerare și a stimulentelor create în vederea administrării riscurilor.
Comitetul de remunerare răspunde de pregătirea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a deciziilor care au implicații asupra riscurilor și asupra administrării riscurilor AFIA sau ale FIA în cauză și care trebuie luate de organul de conducere în cadrul funcției sale de supraveghere. Comitetul de remunerare este prezidat de un membru al organului de conducere care nu deține funcții executive în cadrul AFIA respectiv. Membrii comitetului de remunerare sunt membri ai organului de conducere care nu dețin funcții executive în cadrul AFIA respectiv.
ANEXA III
DOCUMENTAȚIA ȘI INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE ÎN CAZUL ÎN CARE SE INTENȚIONEAZĂ DISTRIBUIREA ÎN STATUL MEMBRU DE ORIGINE AL AFIA
o scrisoare de notificare conținând un program de activitate care să identifice FIA ale căror unități sau acțiuni AFIA intenționează să le distribuie și informații privind locul unde sunt stabilite FIA;
regulile sau actul constitutiv ale FIA;
datele de identificare ale depozitarului FIA;
o descriere a FIA sau orice informații cu privire la acesta puse la dispoziția investitorilor;
informații cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip „master” dacă FIA în cauză este un fond de tip „feeder”;
orice informații suplimentare menționate la articolul 23 alineatul (1) pentru fiecare FIA ale cărui unități sau acțiuni AFIA intenționează să le distribuie;
după caz, informații cu privire la dispozițiile luate pentru a împiedica distribuirea acțiunilor sau unităților FIA către investitori de retail, inclusiv în cazul în care AFIA se bazează pe activitatea unor entități independente pentru a presta servicii de investiții cu privire la FIA.
ANEXA IV
DOCUMENTAȚIA ȘI INFORMAȚII CARE TREBUIE FURNIZATE ÎN CAZUL ÎN CARE SE INTENȚIONEAZĂ DISTRIBUIREA ÎN ALTE STATE MEMBRE DECÂT STATUL MEMBRU DE ORIGINE AL AFIA
o scrisoare de notificare conținând un program de activitate care să identifice FIA ale căror unități sau acțiuni AFIA intenționează să le distribuie și informații privind locul unde sunt stabilite FIA;
regulile sau actul constitutiv ale FIA;
datele de identificare ale depozitarului FIA;
o descriere a FIA sau orice informații cu privire la acesta puse la dispoziția investitorilor;
informații cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip „master” dacă FIA în cauză este un fond de tip „feeder”;
orice informații suplimentare menționate la articolul 23 alineatul (1) pentru fiecare FIA ale cărui unități sau acțiuni AFIA intenționează să le distribuie;
indicarea statului membru (statelor membre) în care AFIA intenționează să distribuie către investitorii profesionali acțiunile sau unitățile unui FIA;
informații cu privire la dispozițiile luate pentru distribuirea unităților sau acțiunilor FIA și, după caz, informații privind dispozițiile luate pentru împiedicarea distribuirii acțiunilor sau unităților FIA către investitori de retail, inclusiv în cazul în care AFIA se bazează pe activitatea unor entități independente pentru a presta servicii de investiții cu privire la FIA;
informațiile necesare, inclusiv adresa, pentru facturare sau pentru comunicarea oricăror comisioane sau taxe de reglementare aplicabile de către autoritatea competentă a statului membru gazdă;
informații privind structurile pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 43a.
( 1 ) JO L 193, 18.7.1983, p. 1.
( 2 ) JO L 15, 20.1.2009, p. 1.
( 3 ) JO L 177, 30.6.2006, p. 201.
( 4 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).
( 5 ) JO L 84, 26.3.1997, p. 22.
( 6 ) JO L 302, 17.11.2009, p. 1.
( 7 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).
( 8 ) JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
( 9 ) JO L 124, 20.5.2003, p. 36.
( 10 ) JO L 26, 31.1.1977, p. 1.
( 11 ) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
( 12 ) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
( 13 ) Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98).
( 14 ) Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L 188, 12.7.2019, p. 55).
( 15 ) JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
( 16 ) JO L 191, 13.7.2001, p. 45.
( *1 ) JO L 228, 16.8.1973, p. 3.
( *2 ) JO L 345, 19.12.2002, p. 1.
( *3 ) JO L 323, 9.12.2005, p. 1.
( *4 ) JO L 302, 17.11.2009, p. 32.
( *5 ) JO L 174, 1.7.2011, p. 1.”
( *6 ) JO L 174, 1.7.2011, p. 1.”