2009L0156 — RO — 18.10.2016 — 002.001

---

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	DIRECTIVA 2009/156/CE A CONSILIULUI din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (versiune codificată) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 192 23.7.2010, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	DIRECTIVA 2013/20/UE A CONSILIULUI din 13 mai 2013	L 158	234	10.6.2013
►M2	DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/1840 A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 14 octombrie 2016	L 280	33	18.10.2016

---

▼B

DIRECTIVA 2009/156/CE A CONSILIULUI

din 30 noiembrie 2009

privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe

(versiune codificată)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală pentru circulația între statele membre și importul din țări terțe de ecvidee vii.

Articolul 2

În sensul prezentei directive:

CAPITOLUL II

NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE

Articolul 3

Statele membre autorizează circulația de ecvidee înregistrate pe teritoriul lor sau expedierea de ecvidee către un alt stat membru numai în cazul în care animalele îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 4 și 5.

Cu toate acestea, autoritățile competente din statele membre de destinație pot acorda derogări generale sau limitate privind circulația de ecvidee care:

Statele membre care fac uz de o asemenea autorizație informează Comisia cu privire la conținutul derogărilor acordate.

Articolul 4

(1)  Ecvideele nu trebuie să prezinte niciun semn clinic de boală la inspecție. Inspecția trebuie efectuată în intervalul de 48 de ore anterioare îmbarcării sau încărcării lor. Cu toate acestea, în cazul ecvideelor înregistrate, această inspecție este solicitată, fără a aduce atingere articolului 6, numai pentru schimburile intracomunitare.

(2)  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5) privind bolile cu declarare obligatorie, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în cursul inspecției, că nu există motive – în special pe baza declarațiilor proprietarului sau crescătorului – pentru a trage concluzia că ecvideele au venit în contact cu ecvidee care suferă de o boală infecțioasă sau contagioasă în cele 15 zile anterioare inspecției.

(3)  Ecvideele nu trebuie să fie destinate sacrificării în cadrul unui program național de eradicare a unei boli infecțioase sau contagioase.

(4)  Ecvideele trebuie să fie identificate astfel:

(5)  În afară de condițiile stabilite la articolul 5, ecvideele nu trebuie să provină dintr-o exploatație care a făcut obiectul uneia dintre următoarele măsuri de interdicție:

Autoritățile competente pot acorda derogări de la aceste măsuri de interdicție pentru hipodromuri și piste de curse și informează Comisia cu privire la natura oricărei derogări acordate.

►M1

 

În cazul în care un stat membru elaborează sau a elaborat un program de control opțional sau obligatoriu de combatere a unei boli la care ecvideele sunt sensibile, statul în cauză poate prezenta Comisiei acest program în termen de șase luni, calculat de la 4 iulie 1990 în cazul Belgiei, Danemarcei, Germaniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franței, Italiei, Luxemburgului, Țărilor de Jos, Portugaliei și Regatului Unit, de la 1 ianuarie 1995 în cazul Austriei, Finlandei și Suediei, de la 1 mai 2004 în cazul Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, de la 1 ianuarie 2007 în cazul Bulgariei și al României și de la 1 iulie 2013 în cazul Croației, făcând referire în special la:

 ◄

Comisia examinează programele prezentate de statele membre. După caz, le aprobă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2). Orice garanții suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul schimburilor intracomunitare, pot fi definite în conformitate cu aceeași procedură. Aceste garanții nu trebuie să le depășească pe cele solicitate de statul membru pe teritoriul său.

Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3). Modificările sau completările la programele deja aprobate sau la garanțiile definite în conformitate cu paragraful al doilea pot fi aprobate în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 5

(1)  Un stat membru care nu este indemn de pestă cabalină africană poate expedia ecvidee din acea parte din teritoriul său considerată infectată în înțelesul alineatului (2) din prezentul articol numai în condițiile stabilite la alineatul (5).

(2)  O parte din teritoriul unui stat membru este considerată infectată cu pesta cabalină africană în cazul în care:

Partea din teritoriu considerată infectată cu pesta cabalină africană va cuprinde minimum:

(3)  Normele de control și măsurile de combatere a pestei cabaline africane privind teritoriile și zonele menționate la alineatul (2) și derogările relevante de la acestea sunt specificate de Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control și a măsurilor de combatere a pestei cabaline africane ( 2 ).

(4)  Toate ecvideele vaccinate care se găsesc în zona de protecție trebuie înregistrate și marcate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/35/CEE.

Documentul de identificare și/sau certificatul de sănătate trebuie să conțină date clare cu privire la această vaccinare.

(5)  Un stat membru poate expedia de pe teritoriul menționat la al doilea paragraf al alineatului (2) doar ecvidee care respectă următoarele cerințe:

Articolul 6

Statele membre care pun în aplicare un sistem de control alternativ, oferind garanții echivalente celor prevăzute la articolul 4 alineatul (5) în ceea ce privește circulația, pe teritoriul lor, a ecvideelor își pot acorda, pe bază de reciprocitate, derogări de la dispozițiile articolului 4 alineatul (1) a doua teză și articolului 8 alineatul (1) litera (b).

Acestea informează Comisia în această privință.

Articolul 7

(1)  Ecvideele trebuie transportate, de îndată, de la exploatația de origine la locul de destinație fie direct, fie printr-un centru de colectare autorizat, astfel cum este definit de articolul 2 alineatul (2) litera (o) din Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine ( 3 ), în vehicule sau containere care au fost curățate și dezinfectate periodic, la intervale care urmează să fie stabilite de statul membru de expediere. Vehiculele trebuie proiectate astfel încât dejecțiile, așternuturile de paie sau furajele să nu poată cădea din vehicul în timpul transportului. Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1/2005, transportul trebuie efectuat astfel încât sănătatea și bunăstarea ecvideelor să fie protejate eficient.

(2)  Statul membru de destinație poate, în mod general sau limitat, să acorde o derogare de la unele dintre cerințele articolului 4 alineatul (5) pentru orice animal care poartă o marcă specială care indică că este destinat sacrificării, în cazul în care certificatul de sănătate în conformitate cu anexa III menționează această derogare.

În cazul în care se acordă o asemenea derogare, ecvideele destinate sacrificării trebuie să fie transportate direct la abatorul desemnat și să fie sacrificate în termen de cinci zile de la sosirea la abator.

(3)  Medicul veterinar oficial trebuie să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare al animalului sacrificat și să trimită autorității competente de la locul de expediere, la cererea acesteia din urmă, o atestare care să certifice că animalul a fost sacrificat.

Articolul 8

(1)  Statele membre se asigură că:

(2)  Certificatul de sănătate sau, în cazul ecvideelor înregistrate, atestatul de sănătate trebuie, fără a aduce atingere prevederilor articolului 6, să fie întocmit în cele 48 de ore anterioare îmbarcării sau, în orice caz, nu mai târziu de ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statelor membre de expediere și de destinație. Termenul de valabilitate a certificatului de sănătate sau a atestatului de sănătate este de 10 zile. Certificatul de sănătate sau atestatul de sănătate trebuie să conțină o singură coală.

(3)  Pentru circulația între statele membre, ecvideele, altele decât ecvideele înregistrate, pot fi vizate de un singur certificat de sănătate pe lot, în loc de certificatul de sănătate individual menționat la alineatul (1) litera (b).

Articolul 9

Normele prevăzute de Directiva 90/425/CEE se aplică în special în ceea ce privește controalele efectuate la locul de origine, organizarea și urmările controalelor care vor fi efectuate de statul membru de destinație, precum și măsurile de salvgardare care vor fi puse în aplicare.

Articolul 10

Experții veterinari de la Comisie pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive și în cooperare cu autoritățile naționale competente, să efectueze inspecții la fața locului. Comisia informează statele membre cu privire la rezultatul inspecțiilor respective.

Statele membre pe al căror teritoriu se efectuează o inspecție oferă experților tot sprijinul necesar pentru a-și îndeplini sarcinile.

Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL III

NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE

Articolul 11

Ecvideele importate în Comunitate trebuie să îndeplinească condițiile stabilite la articolele 12-16.

Articolul 12

(1)  Importul de ecvidee în Comunitate este autorizat numai din țările terțe care apar pe o listă care este întocmită sau modificată în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).

Având în vedere situația sănătății animale din țara terță și garanțiile pe care aceasta le furnizează în ceea ce privește ecvideele, se poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), ca autorizația prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat să se aplice pe întreg teritoriul țării terțe sau numai pe o parte din acesta.

În acest scop, este luată în considerare modalitatea în care țara terță aplică și implementează, pe teritoriul său, standardele internaționale corespunzătoare, în special principiul regionalizării, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală referitoare la importurile din alte țări terțe și din Comunitate.

(2)  La stabilirea sau modificarea listei prevăzute la alineatul (1) se iau în considerare în special următoarele:

(3)  Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru ca publicului să îi fie accesibile versiuni actualizate ale listei stabilite sau modificate în conformitate cu alineatul (1).

Lista poate fi combinată cu alte liste întocmite în vederea protejării sănătății animale și a sănătății publice și pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate.

(4)  Pentru fiecare țară terță sau grup de țări terțe, se stabilesc condiții specifice pentru import conform procedurii menționate la articolul 21 alineatul (2), având în vedere situația sănătății animale din țara sau țările terțe în cauză în ceea ce privește ecvideele.

(5)  Normele de aplicare a alineatelor (1)-(4), precum și criteriile de înscriere a țărilor terțe sau a părților din țările terțe pe lista prevăzută la alineatul (1) se pot adopta în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 13

(1)  Ecvideele trebuie să provină din țări terțe:

(2)  În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), se poate decide:

Articolul 14

Înainte de data încărcării în vederea transportării spre statul membru de destinație, ecvideele trebuie să fi staționat fără întrerupere pe teritoriul sau în partea din teritoriul unei țări terțe sau, în caz de regionalizare, în partea din teritoriu definită în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (a) pentru o perioadă care urmează să fie stabilită în deciziile ce trebuie adoptate în temeiul articolului 15.

Ecvideele trebuie să provină dintr-o exploatație aflată sub supraveghere veterinară.

Articolul 15

Importul de ecvidee de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o parte din teritoriul unei țări terțe, definită în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a), care figurează pe o listă întocmită în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), este autorizat numai în cazul în care ecvideele, în afară de cerințele stabilite la articolul 13:

Articolul 16

(1)  Ecvideele trebuie identificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) și însoțite de un certificat de sănătate întocmit de un medic veterinar oficial din țara terță exportatoare. Acest certificat de sănătate trebuie:

(2)  Certificatul de sănătate trebuie redactat pe un formular în conformitate cu un model stabilit în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 17

(1)  De îndată ce au fost introduse în statul membru de destinație, ecvideele destinate sacrificării sunt duse la un abator, fie direct, fie după trecerea printr-un centru de colectare, menționat la articolul 7, și, în conformitate cu cerințele de sănătate animală, sunt sacrificate într-un termen specificat în deciziile care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 15.

(2)  Fără a aduce atingere condițiilor speciale care pot fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), autoritatea competentă din statul membru de destinație poate, având în vedere cerințele de sănătate animală, să autorizeze abatorul la care aceste ecvidee trebuie duse.

Articolul 18

Controalele trebuie efectuate la fața locului de experți veterinari din statele membre și de la Comisie, pentru a verifica dacă dispozițiile prezentei directive, în special cele ale articolului 12 alineatul (2), sunt aplicate.

În cazul în care controalele efectuate în temeiul prezentului articol evidențiază fapte grave într-o exploatație autorizată, Comisia informează imediat statele membre cu privire la aceasta și adoptă de îndată o decizie de suspendare provizorie a autorizației. Decizia finală se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3).

Experții din statele membre care sunt responsabili cu controalele respective sunt numiți de Comisie, care hotărăște la propunerea statelor membre.

Controalele respective sunt efectuate în numele Comunității, care suportă orice cheltuieli aferente.

Frecvența și modalitățile de control se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 19

În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2):

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Anexele I-IV sunt modificate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3).

Articolul 21

(1)  Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare ( 4 ).

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la 15 zile.

Articolul 22

Directiva 90/426/CEE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în anexa V partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor prevăzute în anexa V partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

Articolul 23

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 24

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

ANEXA I

BOLI CU DECLARARE OBLIGATORIE

Următoarele boli trebuie declarate obligatoriu:

---

ANEXA II

MODEL

ATESTAT DE SĂNĂTATE ( 5 )

Pașaport nr.: …

Subsemnatul certific ( 6 ) că ecvideul identificat anterior corespunde următoarelor cerințe:

---

ANEXA III

MODEL

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru comerțul între statele membre

ECVIDEE

▼M2

---

ANEXA IV

PESTA CABALINĂ AFRICANĂ

DIAGNOSTICARE

PARTEA A

Teste serologice

Metoda serologică descrisă în continuare reprezintă teste de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) bazate pe capitolul 2.5.1 secțiunea B punctul 2 din Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre, ediția 2016, astfel cum a fost adoptat de Adunarea mondială a delegaților OIE în mai 2012.

Proteina virală VP7 este un antigen major imunodominant al virusului pestei cabaline africane (VPCA) și există în toate cele nouă serotipuri ale VPCA. S-a dovedit că proteinele recombinante VP7 ale VPCA sunt stabile, inofensive și potrivite pentru a fi utilizate ca antigeni în procedurile ELISA pentru determinarea anticorpilor anti-VPCA cu un grad mare de sensibilitate și de specificitate [Laviada et al., 1992b ( 10 ); Maree și Paweska, 2005]. Testul ELISA indirect și testul ELISA de blocare sunt cele două teste ELISA PCA-VP7 adecvate pentru diagnosticul serologic al pestei cabaline africane (PCA).

1.    Test ELISA indirect pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei cabaline africane (VPCA)

Conjugatul utilizat în această metodă este o gamaglobulină anti-cal conjugată cu peroxidază de hrean care reacționează cu ser de cal, de catâr și de măgar. Metoda descrisă de Maree & Paweska (2005) ( 11 ) utilizează drept conjugat proteina G, care reacționează și cu serul de zebră.

Antigenul poate fi furnizat de Centro de Investigación en Sanidad Animal (CISA) din Spania, în termen de 4-6 luni de la cerere.

1.1.    Procedura de testare

1.1.1.   Faza solidă

1.1.2.   Eșantioane de testat

1.1.3.   Conjugat

1.1.4.   Cromogen/substrat

1.2.    Interpretarea rezultatelor

2.    Test ELISA de blocare pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei cabaline africane (VPCA)

Testul ELISA de blocare competitiv este conceput pentru detectarea anticorpilor specifici VPCA în serurile provenite de la animale din orice specie de ecvidee, și anume cai, măgari, zebre și hibrizii acestora, prevenind problema specificității care este întâlnită ocazional atunci când se utilizează testele ELISA indirecte.

Principiul testului este blocarea reacției dintre proteina recombinantă VP7 absorbită în placa ELISA și un anticorp monoclonal conjugat specific proteinei VP7 a PCA (Mab). Anticorpii din serurile de testat vor bloca reacția dintre antigen și Mab, ceea ce va duce la atenuarea culorii. Deoarece Mab este îndreptat împotriva proteinei VP7, testul va fi foarte sensibil și foarte specific.

Testul ELISA de blocare competitiv este disponibil comercial.

2.1.    Procedura de testare

2.1.1.   Faza solidă

2.1.2.   Eșantioane de testat și controale

2.1.3.   Conjugat

2.1.4.   Cromogen/substrat

Se adaugă în fiecare godeu câte 100 μl din soluția de cromogen/substrat, și anume 1 ml de ABTS [acid 2,2′-azino-bis-(3-etilbenzotiazolină-6-sulfonic)] 5 mg/ml + 9 ml de tampon de substrat (0,1 M de tampon de fosfat-citrat cu pH 4 conținând 0,03 % H2O2), apoi se incubează timp de 10 minute la temperatura ambiantă. Se blochează reacția colorimetrică prin adăugarea în fiecare godeu a 100 μl de SDS (dodecilsulfat de sodiu) 2 % (G/V).

2.1.5.   Citire

Se citește la 405 nm într-un cititor de plăci ELISA.

2.2.    Interpretarea rezultatelor

PARTEA B

Identificarea agentului

Transcriere inversă cuplată cu reacție de polimerizare în lanț în timp real (rRT-PCR)

Testele de identificare a agentului bazate pe metode în care se utilizează acizi nucleici trebuie să detecteze tulpini de referință de la cele nouă serotipuri ale virusului VPCA.

Metoda descrisă la punctul 2.1 se bazează pe capitolul 2.5.1 secțiunea B punctul 1.2 din Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre, ediția 2016, astfel cum a fost adoptat de Adunarea mondială a delegaților OIE în mai 2012.

Orice metodă de detectare bazată pe RT-PCR care este utilizată pentru testarea eșantioanelor, fie sânge, fie splină, în contextul Directivei 2009/156/CE, trebuie să fie cel puțin la fel de sensibilă cu metodologiile descrise la punctul 2.

Tulpinile de referință de virus inactivat din serotipurile 1-9 pot fi obținute de la laboratorul de referință al Uniunii Europene sau de la laboratorul de referință al OIE pentru pesta cabalină africană din Algete, Spania.

1.    Extracția ARN-ului viral

Pentru a asigura o reacție bună este necesar să se extragă din eșantion un ARN al VPCA de înaltă calitate. Extracția acizilor nucleici din eșantioanele clinice se poate realiza printr-o varietate de metode interne și de metode disponibile comercial.

Seturile comerciale utilizează metode diferite pentru izolarea ARN-ului. Majoritatea se bazează pe una dintre următoarele proceduri:

Un exemplu de extracție internă a ARN-ului este indicat mai jos:

2.    Procedura RT-PCR în timp real

2.1.    RT-PCR în timp real specifică de grup, de Agüero et al., 2008 ( 12 )

Această RT-PCR în timp real specifică de grup vizează proteina VP7 a VPCA și poate detecta toate serotipurile și tulpinile cunoscute de VPCA care circulă în prezent. Ea a fost folosită cu rezultate foarte bune de către laboratoarele naționale de referință din statele membre ale Uniunii Europene care au participat la testele de competență anuale organizate de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru perioada 2009-2015. În plus, în cursul unei testări interlaboratoare organizate în 2015 în cadrul rețelei laboratoarelor de referință ale OIE, acest protocol a fost clasificat la un nivel foarte înalt față de altele.

Primer și secvențe de probe pentru detectarea virusurilor din specia VPCA:

Primer sens

5′-CCA-GTA-GGC-CAG-ATC-AAC-AG-3′

Primer antisens

5′-CTA-ATG-AAA-GCG-GTG-ACC-GT-3′

Probă MGB-TaqMan

5′-FAM-GCT-AGC-AGC-CTA-CCA-CTA-MGB-3′

2.2.    RT-PCR în timp real specifică de grup, de Guthrie et al., 2013 ( 13 )

RT-PCR în timp real care utilizează probe de transfer de energie prin rezonanță în fluorescență (FRET) pentru detectarea acidului nucleic al VPCA.

Testul RT-PCR pentru VPCA descris a fost conceput pe baza secvențelor dintr-o gamă largă de tulpini sălbatice de VPCA care circulă în prezent (Quan et al., 2010 ( 14 )). De asemenea, el include un test de control extern sintetic brevetat pentru a verifica buna funcționare a componentelor de testare.

Seturile pentru PCR în timp real într-o sigură etapă sunt disponibile comercial. Mai jos sunt câteva etape de bază descrise de Guthrie et al. (2013), care pot fi modificate în funcție de cerințele locale/specifice de caz, de seturile utilizate și de echipamentele disponibile.

Primer și secvențe de probe pentru detectarea virusurilor din specia VPCA:

Primer sens

5′-AGA-GCT-CTT-GTG-CTA-GCA-GCC-T-3′

Primer antisens

5′-GAA-CCG-ACG-CGA-CAC-TAA-TGA-3′

Probă MGB-TaqMan

5′-FAM-TGC-ACG-GTC-ACC-GCT-MGB-3′

▼B

---

ANEXA V

PARTEA A

PARTEA B

---

ANEXA VI

---

( 1 ) JO L 224, 18.8.1990, p. 55.

( 2 ) JO L 157, 10.6.1992, p. 19.

( 3 ) JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64.

( 4 ) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

( 5 ) Acest atestat nu este obligatoriu în cazul în care există un acord bilateral încheiat în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2009/156/CE.

( 6 ) Valabil timp de zece zile.

( 7 ) A se bifa mențiunile care nu se aplică.

( 8 ) Data vaccinării trebuie să figureze în pașaport.

( 9 ) Această declarație nu îi scutește pe transportatori de obligațiile care le revin în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare, în special cele referitoare la aptitudinea animalelor pentru a fi transportate.

( 10 ) Laviada M.D., Roy P. și Sanchez-Vizcaino J.M (1992b). Adaptation and evaluation of an indirect ELISA and immunoblotting test for African horse sickness antibody detection. In: Bluetongue, African Horse Sickness and Related Orbiviruses: Proceedings of the Second International Symposium. Walton T.E. & Osburn B.l., Eds. CRC Press, Boca Raton, Florida, SUA, 646-650.

( 11 ) Maree S. și Paweska J.T. (2005). Preparation of recombinant African horse sickness virus VP7 antigen via a simple method and validation of a VP7-based indirect ELISA for the detection of group-specific IgG antibodies in horse sera. J. Virol. Methods, 125 (1), 55-65.

( 12 ) Agüero M., Gomez-Tejedor C., Angeles Cubillo M., Rubio C., Romero E. și Jimenez-Clavero A. (2008). Real-time fluorogenic reverse transcription polymerase chain reaction assay for detection of African horse sickness virus. J. Vet. Diagn. Invest., 20, 325-328.

( 13 ) Guthrie AJ, MacLachlan NJ, Joone C, Lourens CW, Weyer CT, Quan M, Monyai MS, Gardner IA. Diagnostic accuracy of a duplex real-time reverse transcription quantitative PCR assay for detection of African horse sickness virus. Journal of Virological Methods. 2013;189(1):30-5.

( 14 ) Quan, M., Lourens, C.W., MacLachlan, N.J., Gardner, I.A., Guthrie, A.J., 2010. Development and optimisation of a duplex real-time reverse transcription quantitative PCR assay targeting the VP7 and NS2 genes of African horse sickness virus. J. Virol. Methods 167, 45-52.