„Convenții internaționale” înseamnă următoarele convenții, inclusiv protocoalele și modificările la acestea, adică în versiunile lor actualizate:

„Codul stabilității intacte” înseamnă „Codul privind stabilitatea intactă a tuturor tipurilor de nave care fac obiectul instrumentelor OMI” cuprins în Rezoluția Adunării OMI A.749(18) din 4 noiembrie 1993 sau „Codul internațional din 2008 privind stabilitatea navei în starea intactă” cuprins în Rezoluția MSC.267(85) a OMI din 4 decembrie 2008, în versiunile lor actualizate;

„Codul pentru navele de mare viteză” înseamnă „Codul internațional pentru siguranța navelor de mare viteză”, inclus în Rezoluția MSC 36 (63) a OMI din 20 mai 1994, sau Codul internațional pentru siguranța navelor de mare viteză, 2000 (Codul HSC 2000), inclus în Rezoluția MSC.97(73) a OMI din decembrie 2000, în versiunile lor actualizate;

„GMDSS” înseamnă Sistemul maritim global pentru Sinistre și Siguranță prevăzut în capitolul IV din Convenția SOLAS, 1974, cu modificările ulterioare;

„navă de pasageri” înseamnă o navă care transportă mai mult de 12 pasageri;

„navă de pasageri ro-ro” înseamnă o navă care transportă mai mult de 12 pasageri, având spații de încărcare ro-ro sau spații de categorie specială, astfel cum sunt definite în Regula II-2/A/2 din anexa I;

„ambarcațiune de pasageri de mare viteză” înseamnă o ambarcațiune de mare viteză astfel cum este definită în Regula X/1 din Convenția SOLAS din 1974, cu modificările ulterioare, care transportă peste 12 pasageri cu excepția navelor de pasageri angajate în curse interne în zone maritime din clasele B, C și D în cazul în care:

▼M3

▼B

„navă nouă” înseamnă o navă a cărei chilă a fost asamblată ori se afla într-un stadiu similar de construcție la data de 1 iulie 1998 sau ulterior acestei date. Stadiul similar de construcție reprezintă etapa în care:

„navă existentă” înseamnă o navă care nu este nouă;

„vârsta” înseamnă vârsta navei, exprimată în numărul de ani de la data livrării navei;

„pasager” înseamnă orice persoană, alta decât:

„lungimea unei nave” înseamnă, dacă nu se prevede altfel în mod expres, 96 % din lungimea totală pe linia de plutire, aflată la o distanță deasupra chilei egală cu 85 % din cea mai mică înălțime de calcul măsurată de la vârful chilei sau lungimea măsurată din exteriorul etravei până la axul cârmei pe linia de plutire, dacă valoarea din urmă este mai mare. La navele proiectate cu înclinarea chilei, linia de plutire pe care se măsoară lungimea trebuie să fie paralelă cu linia de apă de calcul;

„înălțimea etravei” înseamnă înălțimea la prova definită în regula 39 din Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare;

„navă cu punte continuă” înseamnă o navă prevăzută cu o punte continuă, expusă la intemperii și la apa mării, dotată cu un mijloc permanent de închidere a tuturor deschiderilor din partea expusă la apă și sub care toate deschiderile pe laturile navei sunt prevăzute cu mijloace permanente de închidere etanșă la intemperii;

Puntea continuă poate fi o punte etanșă la apă sau o structură echivalentă formată dintr-o punte fără etanșeitate la apă, acoperită de o structură etanșă la un nivel corespunzător de rezistență, capabilă să mențină etanșeitatea la intemperii și prevăzută cu aparatură de închidere etanșă;

„cursă internațională” înseamnă o călătorie pe mare dintr-un port al unui stat membru spre un port din afara statului membru sau invers;

„cursă internă” înseamnă o călătorie pe mare dintr-un port al unui stat membru spre același port sau spre un alt port din statul membru;

▼M3

„zonă maritimă” înseamnă orice zonă maritimă sau rută maritimă stabilită în conformitate cu articolul 4;

▼B

Cu toate acestea, în vederea aplicării dispozițiilor referitoare la radiocomunicații, definițiile zonelor maritime sunt cele definite în regula 2 din capitolul IV al Convenției SOLAS din 1974, cu modificările ulterioare;

„zonă portuară” înseamnă o zonă, alta decât o zonă maritimă instituită în temeiul articolului 4, definită de statele membre în a căror jurisdicție se află, care se extinde până la cele mai îndepărtate instalații portuare permanente care fac parte integrantă din sistemul portuar sau până la limitele definite de caracteristici geografice naturale care protejează un estuar sau o zonă adăpostită similară;

„administrația statului de pavilion” înseamnă autoritățile competente ale statului al cărui pavilion are dreptul să îl arboreze nava sau ambarcațiunea;

„statul portului” înseamnă un stat membru din sau către portul sau porturile cărora o navă sau o ambarcațiune care arborează un alt pavilion decât cel al respectivului stat membru efectuează curse interne;

„organizație recunoscută” înseamnă o organizație recunoscută în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 );

„o milă” înseamnă 1 852 de metri;

„înălțime semnificativă a valului” înseamnă înălțimea medie a celei mai înalte treimi a înălțimii valului, observate într-o perioadă dată;

„persoane cu mobilitate redusă” înseamnă persoane care au o anumită dificultate în utilizarea transportului public, inclusiv persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, persoanele cu deficiențe senzoriale și utilizatorii de scaune cu rotile, femeile însărcinate și persoanele care însoțesc copii mici;

„velier” înseamnă o navă propulsată cu vele, chiar dacă este dotată cu propulsie mecanică pentru scopuri auxiliare și de urgență;

„material echivalent” înseamnă aliaj de aluminiu sau orice alt material incombustibil care, prin el însuși sau datorită izolării prevăzute, menține proprietăți structurale și de integritate echivalente oțelului la sfârșitul expunerii aplicabile la determinarea standard a temperaturii de aprindere;

„determinare standard a temperaturii de aprindere” înseamnă un test în care probe de pereți etanși sau de punți relevante sunt expuse într-un cuptor de testare la temperaturi care corespund aproximativ curbei standard timp-temperatură, în conformitate cu metoda de testare specificată în Codul internațional din 2010 pentru aplicarea metodelor de încercare la foc, cuprins în Rezoluția MSC.307(88) a OMI din 3 decembrie 2010, în versiunea sa actualizată;

„navă tradițională” înseamnă orice tip de navă de pasageri istorică concepută înainte de 1965, precum și copiile acestora, construite cu precădere din materiale originale, inclusiv cele concepute să încurajeze și să promoveze aptitudinile și navigația tradiționale, care împreună reprezintă monumente culturale vii, operate conform principiilor navigației și tehnicii tradiționale;

„iaht de agrement sau ambarcațiune de agrement” înseamnă o navă neangajată în activități comerciale, indiferent de modul său de propulsie;

„navă de serviciu” înseamnă o ambarcațiune transportată la bordul unei nave, utilizată pentru transferul unui număr de peste 12 pasageri de la o navă de pasageri staționară la țărm și retur;

„navă de servicii în larg” înseamnă o navă utilizată pentru transportul confortabil al personalului industrial care nu desfășoară la bord lucrări esențiale pentru activitatea navei;

„ambarcațiune de servicii în larg” înseamnă o ambarcațiune utilizată pentru transportul confortabil al personalului industrial care nu desfășoară la bord lucrări esențiale pentru activitatea ambarcațiunii;

„reparații, modificări și transformări de importanță majoră” înseamnă oricare dintre următoarele:

statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la decizia sa, cu prezentarea unor motive întemeiate care au stat la baza deciziei;

Comisia examinează dacă se justifică suspendarea sau măsurile suplimentare având drept temei pericolul grav pentru siguranță și mediu;

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care cuprind decizia sa cu privire la faptul dacă decizia statului membru de a suspenda exploatarea navei sau a ambarcațiunii sau de a impune măsuri suplimentare se justifică sau nu din motive de pericol grav pentru siguranța vieții ori a proprietății sau pentru mediu, iar în cazul în care suspendarea sau impunerea de măsuri suplimentare nu se justifică, actele de punere în aplicare respective cuprind decizia sa de a cere statului membru să retragă suspendarea sau măsurile. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2).

capitolul II-1: partea A-1, se fac trimiteri la Convenția SOLAS, inclusiv la amendamentele din 2006;

capitolul II-1: partea A și partea B, se fac trimiteri la Convenția SOLAS, inclusiv la amendamentele din 96/98;

capitolul II-2: partea A, regulile II-2/A/1 și II-2/A/2, se fac trimiteri la Convenția SOLAS, inclusiv la amendamentele din 1999/2000. Regula II-2/A/1 punctul 3, se face trimitere la partea F (Concepte și accesorii alternative) din capitolul II-2 revizuit (amendamentele din 2000) din Convenția SOLAS din 1974, pentru navele noi construite la 1 ianuarie 2003 sau după această dată. Capitolul II-2: partea A, regulile II-2/A/3 – II-2/A/16 și partea B, regulile II-2/B/1 – II-2/B/18, se fac trimiteri la Convenția SOLAS, inclusiv la amendamentele din 96/98;

capitolul III: se fac trimiteri la amendamentele din 96/98 și amendamentele din 2001-2003 la Convenția SOLAS.

Lungimea navei este lungimea măsurată între perpendicularele trasate la extremitățile celei mai adânci linii de încărcare de compartimentare.

Lățimea navei este lățimea extremă de la exteriorul ramei până la exteriorul ramei măsurată la nivelul/sub nivelul celei mai adânci linii de încărcare de compartimentare.

Pescajul este distanța verticală dintre linia de bază a construcției la centrul navei și linia de încărcare de compartimentare în cauză.

Capacitatea brută de încărcare a navei („deadweight”) reprezintă diferența, în tone, dintre deplasamentul la linia de plutire al unei nave încărcate, în apă cu o greutate specifică de 1,025, ce corespunde bordului liber de vară proiectat, și deplasamentul navei fără încărcătură.

Deplasamentul neîncărcat reprezintă deplasamentul unei nave, în tone, fără marfă, combustibil, ulei de lubrifiere, apă de balast, apă potabilă și apă de alimentare în rezervoare, provizii de bord, precum și fără pasageri, echipaj sau efectele acestora.

Puntea pereților etanși este cea mai înaltă punte către care se ridică pereții de compartimentare etanși transversali.

Linia de supraimersiune este o linie trasată cu cel puțin 76 mm sub suprafața superioară a punții pereților etanși pe laterală.

Permeabilitatea unui spațiu este procentajul din acel spațiu care poate fi ocupat de apă. Volumul unui spațiu care se extinde peste linia de supraimersiune se măsoară numai până la înălțimea acelei linii.

Spațiul mașinilor se întinde între linia de bază a construcției și linia de supraimersiune și între pereții de compartimentare etanși transversali principali extremi, delimitând spațiile care adăpostesc mașinile principale și auxiliare de propulsie și căldările utilizate pentru propulsie.

Spațiile pentru pasageri sunt acele spații destinate cazării pasagerilor și utilizării de către aceștia, cu excepția încăperilor pentru bagaje, pentru depozitare, pentru provizii și pentru obiecte poștale.

Etanș la apă, în legătură cu structura, înseamnă că are capacitatea de a opri trecerea apei prin structură în toate direcțiile, sub presiunea apei care poate să pătrundă în nava intactă sau avariată.

Etanș la intemperii înseamnă că, indiferent de starea mării, apa nu va pătrunde în navă.

Navă de pasageri ro-ro înseamnă o navă de pasageri dotată cu spații ro-ro pentru marfă sau cu spații de categorii speciale, conform definițiilor din regula II-2/A/2.

Sursa de alimentare pentru instalația de guvernare reprezintă:

Instalația de guvernare auxiliară reprezintă un echipament, altul decât orice parte a instalației de guvernare principale, necesar guvernării navei în cazul defectării instalației de guvernare principale, care însă nu include echea, sectorul de cârmă sau componente care servesc aceluiași scop.

Condiție normală de funcționare și locuire este condiția în care nava, ca întreg, mecanismele, serviciile, mijloacele și ajutoarele care asigură propulsia, capacitatea de guvernare, navigarea în siguranță, siguranța în caz de incendiu sau inundații, comunicațiile și semnalele interne și externe, mijloacele de evacuare și troliurile pentru bărcile de salvare, precum și condițiile proiectate de locuire confortabilă funcționează normal.

Situația de urgență reprezintă situația în care orice servicii necesare pentru condiții de funcționare și locuire normale nu sunt în stare de funcționare din cauza defectării sursei principale de energie electrică.

Sursa principală de energie electrică reprezintă sursa destinată alimentării cu energie electrică a tabloului principal pentru distribuire spre toate serviciile necesare menținerii navei într-o condiție de funcționare și locuire normală.

Condiția de navă cu propulsie avariată reprezintă condiția în care instalația principală de propulsie, căldările și auxiliarele nu funcționează, din cauza absenței energiei electrice.

Stația generatoare principală este spațiul în care este situată sursa principală de energie electrică.

Tabloul de distribuție principal este tabloul alimentat direct de la sursa principală de energie electrică și destinat distribuției de energie electrică spre serviciile navei.

Tabloul de distribuție de rezervă este un tablou care, în cazul defectării sistemului principal de alimentare cu energie electrică, este alimentat direct de la sursele de energie electrică de rezervă sau de la sursele de tranziție pentru energia de rezervă și care este destinat distribuției de energie electrică către serviciile de urgență.

Sursa electrică de rezervă este o sursă de energie electrică, destinată alimentării tabloului de rezervă în cazul defectării alimentării de la sursa principală de energie electrică.

Viteza maximă de exploatare înainte este viteza cea mai mare cu care nava este proiectată să funcționeze pe mare la cel mai adânc pescaj maritim.

Viteza maximă înapoi este viteza pe care se estimează că o poate atinge nava la puterea maximă proiectată pentru mersul înapoi la cel mai adânc pescaj maritim.

Spațiile mașinilor sunt toate spațiile pentru mașini de categoria A și toate celelalte spații care conțin mașinile de propulsie, căldările, ansamblurile de tratare a păcurii, motoarele cu aburi și cu ardere internă, grupurile electrogene și mașinile electrice cele mai importante, stațiile de umplere cu hidrocarburi, mașinile de refrigerare, stabilizare, ventilare și climatizare și spațiile similare, precum și coridoarele spre respectivele spații.

Spațiile pentru mașini de categoria A sunt spațiile și coridoarele spre respectivele spații, care conțin:

Sistemul de acționare al rețelei este echipamentul hidraulic prevăzut să facă alimentarea cu energie pentru mișcarea axului cârmei, cuprinzând unul sau mai multe subansambluri de acționare a instalației de guvernare, împreună cu țevile și accesoriile conexe și un mecanism de acționare a cârmei. Sistemele de acționare ale rețelei pot să folosească în comun unele componente mecanice, de exemplu echea, segmentul de cârmă și axul cârmei sau componente care servesc aceluiași scop.

Posturile de comandă sunt spațiile în care este situat echipamentul radio sau echipamentul principal de navigație sau sursa de energie de rezervă și unde se centralizează înregistrarea incendiilor și echipamentul de control pentru incendii.

Prezenta regulă II-1/A-1/1 se aplică materialelor utilizate la construcția structurii, a mașinilor, a instalațiilor electrice și a echipamentelor care fac obiectul regulilor din prezenta anexă.

În cazul tuturor navelor, este interzisă noua instalare de materiale care conțin azbest.

La bordul navelor construite la 1 ianuarie 2012 sau după această dată trebuie păstrat un set de desene finale și alte planuri care să indice toate modificările ulterioare de structură.

Compania trebuie să păstreze la sol un set suplimentar de astfel de desene, conform definiției care figurează în regula IX/1.2 din Convenția SOLAS din 1974.

Se face trimitere la circulara MSC/Circ.1135 a OMI privind „Desenele de construcție finale care trebuie păstrate la bordul navei sau la țărm”.

Navele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive, echipamente și accesorii având o sarcină utilă maximă suficientă pentru a permite efectuarea în condiții de siguranță a tuturor operațiunilor de remorcare și tractare aferente operării normale a navei.

Dispozitivele, echipamentele și accesoriile prevăzute la punctul 1 trebuie să respecte standardele specificate în vederea clasificării în conformitate cu regulile unui organism recunoscut, sau cu regulile echivalente utilizate de o administrație conform articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2009/15/CE.

Se face trimitere la circulara MSC/Circ.1175 a OMI privind „Orientările referitoare la echipamentele de remorcare și de ancorare”.

Fiecare accesoriu sau piesă de echipament prevăzută în temeiul prezentei reguli II-1/A-1/3 trebuie să prezinte o indicație clară referitoare la toate restricțiile impuse pentru a garanta exploatarea sa în condiții de siguranță, ținând seama de rezistența punctului său de fixare pe structura navei.

Navele cu un tonaj brut de minimum 1 600 de tone trebuie construite astfel încât să se reducă zgomotul la bord, iar personalul să fie protejat de zgomot, în conformitate cu Codul OMI privind nivelurile de zgomot la bordul navelor, adoptat de Comitetul pentru Siguranța Maritimă prin rezoluția MSC.337(91), astfel cum ar putea fi modificată de OMI.

Navele trebuie să dispună de o procedură de remorcare de urgență specifică fiecărei nave. Această procedură trebuie păstrată la bordul navei pentru a fi utilizată în situații de urgență și se bazează pe măsurile și echipamentele existente disponibile la bordul navei.

Procedura [a se vedea „Instrucțiunile pentru proprietari/operatori privind elaborarea de proceduri de remorcare de urgență” (MSC.1/Circ.1255)] include:

Aria curbei brațelor cuplului de redresare (curba GZ) nu trebuie să fie mai mică de:

Brațul cuplului de redresare GZ trebuie să fie de cel puțin 0,20 metri la un unghi de bandă mai mare sau egal cu 30°;

Brațul cuplului maxim de redresare GZ trebuie să apară la un unghi de bandă de preferință peste 30°, dar nu mai mic de 25°;

Înălțimea transversală metacentrică inițială nu trebuie să fie mai mică de 0,15 metri.

Lungimea inundabilă într-un punct dat este porțiunea maximă din lungimea unei nave, cu centrul în punctul în cauză, care poate fi inundată, în ipoteza de permeabilitate prezentată mai jos, fără ca nava să fie scufundată sub linia de supraimersiune.

În cazul unei nave care nu are puntea pereților etanși continuă, lungimea inundabilă în orice punct poate fi determinată față de o linie de supraimersiune continuă imaginară care nu este în niciun punct cu mai puțin de 76 mm sub partea de sus a punții pe lateral și până la care pereții etanși în cauză și bordajul exterior continuă etanș la apă.

Dacă o porțiune a liniei de supraimersiune imaginară este mult sub puntea spre care se continuă pereții etanși, administrația statului de pavilion poate acorda derogări limitate pentru etanșeitatea la apă a acelor porțiuni ale pereților etanși care sunt peste linia de supraimersiune și imediat sub puntea superioară.

Dacă într-o porțiune sau în porțiuni ale unei nave pereții etanși la apă continuă spre o punte mai înaltă decât în restul navei și se dorește să se utilizeze avantajos această extensie a pereților etanși în calculul lungimii inundabile, se pot folosi linii de supraimersiune separate pentru fiecare porțiune a navei în cauză, cu condiția ca:

Un compartiment poate depăși lungimea admisibilă determinată conform regulilor din regula II-1/B-2/4 cu condiția ca suma lungimilor fiecărei perechi de compartimente adiacente, care conțin fiecare compartimentul în cauză, să nu depășească fie lungimea inundabilă, fie dublul lungimii admisibile, reținându-se valoarea cea mai mică dintre acestea.

Un perete etanș principal transversal poate fi prevăzut cu o nișă, cu condiția ca toate părțile nișei să fie în interior față de suprafețele verticale pe ambele laturi ale navei, situate la o distanță de bordajul metalic al cocii egală cu o cincime din lățimea navei și măsurată în unghiuri drepte față de linia de centru la nivelul celei mai adânci linii de încărcare de compartimentare. Orice parte a nișei care se află în afara acestor limite este considerată treaptă, în sensul punctului 6.

Dacă un perete etanș transversal principal este prevăzut cu nișă sau treaptă, la determinarea compartimentării se folosește un perete plan echivalent.

Dacă un compartiment etanș la apă transversal principal conține o compartimentare locală și administrația statului de pavilion se convinge că, în cazul oricărei eventuale avarii laterale care s-ar extinde pe o lungime de 3,0 metri plus 3 % din lungimea navei sau pe o lungime de 11,0 metri sau pe 10 % din lungimea navei, reținându-se valoarea cea mai mică, nu va fi inundat întreg volumul compartimentului principal, se poate admite o toleranță proporțională pentru lungimea admisibilă necesară în mod normal pentru un asemenea compartiment. În acest caz, volumul de flotabilitate efectivă presupus pe latura neavariată nu trebuie să fie mai mare decât cel presupus pentru latura avariată.

Se admite toleranța conform prezentului punct numai dacă o asemenea toleranță nu poate să ducă la nerespectarea regulii II-1/B-2/8.

Un perete etanș transversal principal poate fi prevăzut cu treaptă dacă îndeplinește una din următoarele condiții:

La navele de cel puțin 100 de metri lungime, unul dintre pereții etanși principali transversali dinapoia forpicului se fixează la o distanță de perpendiculara prova care nu depășește lungimea admisibilă.

Dacă distanța dintre doi pereți etanși principali transversali sau pereții plani echivalenți sau distanța dintre planurile transversale care trec prin cele mai apropiate porțiuni în trepte ale pereților etanși este mai mică de 3,0 metri plus 3 % din lungimea navei sau de 11,0 metri sau de 10 % din lungimea navei, reținându-se valoarea cea mai mică, numai unul dintre acești pereți este considerat ca făcând parte din compartimentarea navei.

Dacă factorul de compartimentare prevăzut este 0,50, suma lungimilor oricăror două compartimente adiacente nu trebuie să depășească lungimea inundabilă.

Trebuie să se asigure suficientă stabilitate în stare intactă în orice condiții de funcționare, astfel încât nava să poată să reziste în etapa finală de inundare a oricăruia dintre compartimentele principale, care trebuie să fie în limitele lungimii inundabile.

Dacă două compartimente principale adiacente sunt separate printr-un perete etanș care este în treaptă în condițiile prevăzute în regula II-1/B-2/7 subpunctul 6.1, stabilitatea în stare intactă trebuie să fie adecvată, astfel încât nava să reziste inundării celor două compartimente adiacente.

Dacă factorul necesar de compartimentare este 0,50, stabilitatea în stare intactă trebuie să asigure rezistența navei la inundarea celor două compartimente adiacente.

Cerințele de la subpunctul.1 se determină prin calcule care sunt în conformitate cu punctele.3,.4 și.6 și care iau în considerare proporțiile și caracteristicile de proiectare ale navei, precum și dispunerea și configurația compartimentelor avariate. La efectuarea acestor calcule, trebuie să se considere că nava este în cea mai rea condiție de exploatare anticipată în ceea ce privește stabilitatea.

Dacă se intenționează montarea de punți, bordaje interioare sau pereți etanși longitudinali de suficientă etanșeitate pentru a limita curgerea apei, la efectuarea calculelor trebuie luate corect în considerare aceste restricții.

Stabilitatea necesară în starea finală după avarie și după asigurarea redresării se determină după cum urmează:

În cazul unei inundări progresive grave, adică atunci când se produce o reducere rapidă a brațului cuplului de redresare de 0,04 metri sau mai mult, trebuie să se considere că curba brațului cuplului de redresare se termină la unghiul de inundare progresivă, iar intervalul și suprafața menționate la.2.3.1 și.2.3.2 trebuie măsurate la acest unghi.

În cazurile în care inundarea progresivă este de natură limitată și nu se amplifică, producând o reducere acceptabil de lentă a brațului cuplului de redresare de mai puțin de 0,04 metri, restul curbei se trunchiază parțial, presupunând că spațiul inundat progresiv a fost inundat la acest nivel de la început.

În etapele intermediare de inundare, brațul cuplului de redresare maxim trebuie să fie de cel puțin 0,05 metri și intervalul brațelor cuplului de redresare pozitive trebuie să fie de cel puțin 7. În toate cazurile, trebuie presupusă numai o singură spărtură în cocă și numai o singură suprafață liberă.

Pentru efectuarea calculelor de stabilitate în caz de avarie se adoptă în general următoarele permeabilități de volum și de suprafață:

Se admit permeabilități de suprafață mai mari pentru spațiile care, aflându-se în apropierea nivelului apei după avarie, nu conțin o cantitate considerabilă de locuri de cazare sau de mașini sau pentru spațiile care nu sunt, în general, ocupate de o cantitate considerabilă de marfă sau de provizii.

Extinderea presupusă a avariei este după cum urmează:

Inundarea asimetrică trebuie menținută la minimum, conform unor măsuri eficiente. Dacă este necesar să se corecteze unghiurile mari de bandare, mijloacele adoptate trebuie să fie, în măsura posibilă, automate, dar, în toate cazurile în care sunt prevăzute comenzi pentru accesorii contra inundării, acestea trebuie să fie puse în funcțiune de deasupra punții pereților etanși. Pentru navele noi din clasele B, C și D, unghiul maxim de bandare după inundare, dar înainte de redresare, nu trebuie să depășească 15°. Dacă sunt necesare accesorii contra inundării, timpul de redresare nu trebuie să depășească 15 minute. Căpitanul navei trebuie să dețină informațiile corespunzătoare privind utilizarea accesoriilor contra inundării.

Nava, în starea sa finală de după o avarie și, în cazul unei inundări asimetrice, după ce s-au luat măsuri de redresare, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Căpitanul navei trebuie să primească toate datele necesare pentru a menține o stabilitate intactă suficientă în condiții de exploatare care să permită navei să reziste la o avarie critică. În cazul navelor care au nevoie de inundare încrucișată, căpitanul navei trebuie să fie informat cu privire la condițiile de stabilitate pe care se bazează calculele de bandare și trebuie să fie avertizat că se poate produce o bandare excesivă dacă nava suferă o avarie în condiții mai puțin favorabile.

Datele menționate la punctul.7 care trebuie să permită căpitanului să mențină o stabilitate intactă suficientă trebuie să includă informații care indică fie înălțimea maximă admisibilă a centrului de greutate al navei deasupra chilei (KG), fie înălțimea metacentrică minimă admisibilă (GM) pentru o gamă de pescaje sau de deplasamente suficientă pentru a include toate condițiile de exploatare. Informațiile trebuie să indice influența diferitelor asiete, luând în considerare limitele de funcționare.

Fiecare navă trebuie să posede scări de pescaje marcate clar la prova și pupa. Dacă marcajele pescajului nu sunt localizate astfel încât să fie ușor de citit sau dacă anumite restricții specifice legate de activitatea comercială pentru care este folosită nava fac dificilă citirea marcajelor de pescaj, nava trebuie prevăzută cu un sistem fiabil de indicare a pescajului, prin care să se poată determina pescajele de la prova și pupa.

La încheierea încărcării navei și înaintea plecării sale, căpitanul determină asieta navei și stabilitatea și se asigură și înregistrează că nava respectă criteriile de stabilitate din regulile relevante. Determinarea stabilității navei se face întotdeauna prin calcul. În acest scop se pot folosi un calculator electronic pentru încărcare și stabilitate sau un mijloc de calcul echivalent.

Administrația statului de pavilion nu poate admite nicio derogare de la cerințele pentru stabilitatea în caz de avarie, cu excepția situației în care se demonstrează că înălțimea metacentrică de siguranță, în orice condiții de funcționare, necesară respectării acestor cerințe, este prea mare pentru condițiile de funcționare preconizate.

Derogările de la cerințele privind stabilitatea în caz de avarie sunt acordate numai în cazuri excepționale și cu condiția ca administrația statului de pavilion să se convingă că proporțiile, amplasările și alte caracteristici ale navei sunt cele mai favorabile din punct de vedere practic și rezonabil, în condițiile specifice date, pentru stabilitatea după avarie.

Navele de pasageri ro-ro existente din clasa B trebuie să respecte regula II-1/B-2/8, până cel târziu la data primei inspecții periodice de după data de conformare prezentată mai jos, în conformitate cu valoarea A/Amax definită în anexa la circulara MSC/Circ.574 intitulată „Procedura de calcul pentru evaluarea caracteristicilor de supraviețuire la navele de pasageri ro-ro existente dacă se utilizează o metodă simplificată bazată pe Rezoluția A.265 (VIII)”.

navele de pasageri ro-ro noi autorizate să transporte minimum 400 de persoane trebuie să respecte prevederile de la punctul.2.3 din regula II-1/B-2/8, presupunând că avaria este situată oriunde în lungimea L a navei; precum și

navele de pasageri ro-ro existente autorizate să transporte minimum 400 de persoane trebuie să respecte cerințele de la punctul 1 până cel târziu la data primei inspecții periodice după data de conformare prevăzută la subpunctul.2.1,.2.2 sau.2.3, reținându-se data cea mai îndepărtată:

Trebuie să se prevadă un perete etanș de forpic sau de coliziune care să fie etanș la apă până la puntea pereților etanși. Acest perete etanș trebuie să fie situat la o distanță de la perpendiculara prova de minimum 5 % din lungimea navei și de maximum 3 metri plus 5 % din lungimea navei.

Dacă orice parte a navei de sub linia de plutire se extinde înaintea perpendicularei prova, de exemplu o prova cu bulb, distanțele prevăzute la punctul 1 se măsoară de la un punct fie:

Dacă se instalează o suprastructură lungă în față, peretele etanș de forpic sau de coliziune se extinde etanș la intemperii până la următoarea punte continuă de deasupra punții pereților etanși. Prelungirea se dispune astfel încât să se excludă posibilitatea avarierii de către ușa de la prova în caz de avarie sau de detașare a unei uși de la prova.

Prelungirea menționată la punctul.3 nu trebuie neapărat instalată direct deasupra peretelui etanș, cu condiția ca nu toate părțile prelungirii să fie situate înaintea limitei față specificată la punctul 1 sau 2.

Totuși, la navele existente din clasa B:

Rampele care nu respectă cerințele de mai sus nu sunt considerate prelungire la peretele etanș de coliziune.

Trebuie să se instaleze și să se etanșeze la apă până la puntea pereților etanși atât un perete etanș de presetupa, cât și pereții etanși care separă spațiul mașinilor de spațiile pentru marfă și pasageri față și spate. Peretele etanș de presetupa poate fi, totuși, dispus în trepte sub puntea pereților etanși, cu condiția ca gradul de siguranță a navei în ceea ce privește compartimentarea să nu fie diminuat din cauza aceasta.

În toate cazurile, tuburile etambou trebuie închise în spații etanșe. Presetupa trebuie amplasată într-un tunel de linie de arbori etanș la apă sau într-un alt spațiu etanș la apă separat de compartimentul tubului etambou și având un volum care să nu permită scufundarea liniei de supraimersiune în cazul inundării prin scurgere prin presetupă.

La navele cu o lungime mai mică de 50 de metri, trebuie instalat un fund dublu care se întinde de la peretele etanș de forpic până la peretele etanș de presetupa, în măsura în care acest lucru este posibil practic și compatibil cu proiectarea și funcționarea adecvată a navei.

La navele cu o lungime mai mare sau egală cu 50 de metri, dar mai mică de 61 de metri, trebuie să se instaleze un fund dublu cel puțin de la spațiul mașinilor la peretele etanș de forpic sau cât se poate de aproape de acesta.

La navele cu o lungime mai mare sau egală cu 61 de metri, dar mai mică de 76 de metri, trebuie să se instaleze un fund dublu cel puțin în afara spațiului mașinilor, care să continue până la pereții etanși de forpic și presetupa sau cât se poate de aproape de aceștia.

La navele cu o lungime mai mare sau egală cu 76 de metri, trebuie instalat un fund dublu la mijlocul navei, care să continue până la pereții etanși de forpic și presetupa sau cât se poate de aproape de aceștia.

Dacă este necesară instalarea unui fund dublu, adâncimea sa trebuie să respecte standardele unei organizații recunoscute, iar fundul interior trebuie continuat spre laturile navei astfel încât să protejeze fundul la rotirea santinei. Protecția se consideră satisfăcătoare dacă linia de intersecție a muchiei exterioare a stringherului de gurnă cu placa gurnei nu este în nici un punct mai joasă de un plan orizontal care trece prin punctul de intersecție dintre conturul coastei la cuplul maestru și o linie diagonală transversală înclinată la 25° față de orizontală și care o intersectează pe aceasta din urmă într-un punct aflat la jumătatea lățimii navei calculată la axa centrală a navei.

Puțurile mici construite în fundul dublu conectate la sistemele de drenare a calelor etc. nu trebuie prelungite în jos mai mult decât este necesar. Adâncimea puțului nu trebuie să fie în nici un caz mai mare decât lungimea fundului dublu minus 460 mm la axul central și nici nu trebuie prelungită sub planul orizontal menționat la punctul.5. Este, totuși, permis un puț care se extinde spre fundul exterior la capătul dinspre pupa al tunelului de linie de arbori. Alte puțuri (de exemplu, pentru uleiul de lubrifiere de sub motorul principal) pot fi autorizate de administrația statului de pavilion, dacă se garantează că instalațiile în cauză asigură un grad de protecție echivalent cu cel asigurat de un fund dublu și că respectă prezenta regulă II-1/B-2/10.

Nu trebuie neapărat instalat un fund dublu la compartimentele etanșe la apă de dimensiune moderată folosite exclusiv pentru transportul lichidelor, cu condiția ca administrația statului de pavilion să constate că într-un asemenea caz siguranța în caz de avarie a fundului sau a lateralelor navei nu este afectată.

În pofida prevederilor de la punctul.1 din prezenta regulă II-1/B-2/10, administrația statului de pavilion poate autoriza o derogare de la instalarea unui fund dublu în orice parte a navei care este compartimentată cu un factor de cel puțin 0,5, dacă constată că instalarea unui fund dublu în partea respectivă nu ar fi compatibilă cu construcția și buna funcționare a navei.

Pentru a menține gradul necesar de compartimentare, se alocă și se marchează pe laturile navei, la nivelul axei centrale, o linie de încărcare corespunzătoare pescajului luat în considerare pentru calculul compartimentării autorizate. O navă care are spații special adaptate fie pentru cazarea pasagerilor, fie pentru transportul de marfă poate, la dorința armatorului, să aibă una sau mai multe linii de încărcare alocate și marcate astfel încât să corespundă pescajelor de compartimentare pe care administrația statului de pavilion le poate autoriza pentru condițiile de exploatare preconizate.

Liniile de încărcare de compartimentare alocate și marcate se înregistrează în Certificatul de siguranță a navei de pasageri și se identifică prin notația C.1, dacă există o singură linie de încărcare.

Dacă există mai mult de o linie de încărcare de compartimentare, celelalte situații de utilizare a navei se identifică prin notațiile C.2, C.3, C.4 etc. ( 5 ).

Bordul liber care corespunde fiecărei linii de încărcare de compartimentare se măsoară în aceeași poziție și de la aceeași linie de punte ca și bordurile libere determinate în conformitate cu Convenția internațională privind liniile de încărcare în vigoare.

Bordul liber care corespunde fiecărei linii de încărcare de compartimentare autorizată și condițiile de exploatare pentru care a fost autorizată trebuie indicat cu claritate în Certificatul de siguranță a navei de pasageri.

În niciun caz, niciun marcaj al unei linii de încărcare de compartimentare nu se amplasează deasupra celei mai adânci linii de încărcare în apă sărată corespunzătoare rezistenței navei sau Convenției internaționale privind liniile de încărcare în vigoare.

Oricare ar fi poziția marcajelor de linie de încărcare de compartimentare, o navă nu se încarcă în nici un caz astfel încât marcajul liniei de încărcare corespunzătoare anotimpului și punctului de pe Glob determinate în conformitate cu Convenția internațională privind liniile de încărcare în vigoare să fie scufundat.

O navă nu se încarcă în niciun caz astfel încât marcajul liniei de încărcare de compartimentare corespunzător unei anumite călătorii sau condiții de exploatare să fie scufundat.

Fiecare perete de compartimentare etanș la apă, fie el transversal sau longitudinal, se construiește astfel încât să poată rezista, cu o marjă corespunzătoare de rezistență, la presiunea provocată de coloana maximă de apă pe care ar trebui să o suporte în caz de avarie a navei, și cel puțin la presiunea provocată de coloana de apă până la linia de supraimersiune. Construcția acestor pereți etanși trebuie să fie în conformitate cu regulile unei organizații recunoscute.

Treptele și nișele din pereții etanși trebuie să fie etanșe la apă și la fel de rezistente ca și pereții etanși de care aparțin.

În cazul în care cadrele sau grinzile trec printr-o punte sau un perete de compartimentare etanș la apă, acestea din urmă trebuie să fie etanșe la apă din construcție, fără să se folosească lemn sau ciment.

Testarea compartimentelor principale prin umplere cu apă nu este obligatorie. Dacă nu se face testarea prin umplere cu apă, trebuie să se efectueze, unde este posibil, o testare cu furtunul. Această testare se efectuează în etapa cea mai avansată de amenajare a navei. Dacă testarea cu furtunul nu este posibilă din cauza avariei posibile a mașinilor, instalațiilor cu echipamente electrice sau pieselor de armare, se poate înlocui cu o examinare vizuală atentă a legăturilor sudate, secondată, dacă se consideră necesar, de un test de tipul trecerii prin vopsea sau al testului ultrasonic de scurgere sau de un test echivalent. În oricare dintre cazuri, trebuie efectuată o inspectare detaliată a pereților etanși la apă.

Forpicul, fundurile duble (inclusiv chilele tunel) și bordajul interior se testează cu apă la o presiune care corespunde cerințelor de la punctul.1.

Tancurile destinate lichidelor și care fac parte din compartimentarea navei se testează pentru etanșeitate cu apă la o presiune până la cea mai adâncă linie de încărcare de compartimentare sau la o presiune care corespunde la două treimi din adâncimea de la partea superioară a chilei la linia de supraimersiune trecând prin tancuri (se reține valoarea cea mai mare), cu condiția ca înălțimea coloanei de testare să nu fie în nici un caz mai mică de 0,9 metri peste partea superioară a tancului; dacă testarea cu apă este imposibilă, se poate accepta testarea cu aer, tancurile fiind supuse unei presiuni a aerului de maximum 0,14 bari.

Testările menționate la punctul.4 și.5 au ca scop garantarea faptului că dispunerile structurale ale compartimentării sunt etanșe la apă și nu trebuie considerate ca un test de conformitate a vreunui compartiment pentru depozitarea păcurii sau pentru alte scopuri pentru care ar fi necesar un test de nivel superior, în funcție de înălțimea la care are acces lichidul în tanc sau în conexiunile acestuia.

Numărul de deschideri din pereții etanși la apă trebuie redus la minimum, conform construcției și funcționării adecvate a navei; pentru închiderea acestor deschideri trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare.

Dacă prin pereții de compartimentare etanși la apă se trec țevi, orificii de scurgere, cabluri electrice etc., trebuie să se prevadă sisteme care să asigure integritatea etanșeității la apă a pereților etanși.

Nu este permisă prezența, în pereții de compartimentare etanși la apă, a unor supape care nu fac parte dintr-un sistem de țevi.

Nu trebuie folosit plumb sau alte materiale sensibile la căldură în sistemele care pătrund în pereții de compartimentare etanși la apă, dacă deteriorarea respectivelor sisteme în caz de incendiu ar afecta integritatea etanșeității la apă a pereților.

Nu sunt admise uși, guri de vizitare sau deschideri de acces:

Cu excepția situațiilor prevăzute la punctul.3.3., peretele etanș de coliziune poate fi străpuns sub linia de supraimersiune de cel mult o țeavă conectată la tancul de la forpic, cu condiția ca țeava să fie prevăzută cu un ventil cu înșurubare ce poate fi manevrat de deasupra punții pereților etanși, sertarul ventilului fiind fixat în interiorul forpicului la peretele etanș de coliziune. Totuși, montarea acestui ventil pe latura dinspre pupa a peretelui etanș de coliziune poate fi acceptată dacă ventilul este ușor accesibil în toate condițiile de exploatare și dacă spațiul în care este situat nu este spațiu de marfă.

Dacă forpicul este împărțit spre a stoca două feluri diferite de lichide, peretele etanș de coliziune poate fi străpuns sub linia de supraimersiune de două țevi, fiecare fiind montată conform cerințelor de la punctul.3.1, cu condiția să nu existe o alternativă practică de montare a celei de-a două țevi și cu condiția ca siguranța navei să fie menținută, ținând cont de compartimentarea suplimentară prevăzută în forpic.

În spațiile care conțin mașinile principale și secundare de propulsie, inclusiv căldările care servesc la propulsie, se poate monta maximum o ușă în afara ușilor pentru tunelurile de linie de arbori în fiecare perete transversal. Dacă se montează două sau mai multe linii de arbori, tunelurile se leagă printr-un pasaj de comunicare. Între spațiul mașinilor și spațiile tunelurilor trebuie să existe o singură ușă, dacă se montează două linii de arbori și doar două uși, dacă se montează mai mult de două linii de arbori. Toate aceste uși trebuie să fie glisante și dispuse astfel încât pragul să fie cât se poate de înalt. Mecanismele de acționare manuală a acestor uși de deasupra punții pereților etanși trebuie să fie plasate în afara spațiilor care conțin mașinile.

NAVE EXISTENTE DIN CLASA B ȘI NAVE NOI DIN CLASELE B, C ȘI D

Ușile etanșe la apă trebuie să fie glisante, turnante sau de tip echivalent. Nu sunt admise uși plate, fixate numai cu bolțuri sau care trebuie închise prin cădere sau prin acțiunea unei greutăți în cădere.

NAVE EXISTENTE DIN CLASA B

Ușile glisante pot fi fie:

Mijloacele de acționare, printr-o sursă de energie sau manual, a oricărei uși glisante etanșe la apă, acționate sau nu printr-o sursă de energie, trebuie să poată închide ușa cu nava înclinată pe oricare parte la 15°. Trebuie să se acorde atenție și forțelor care pot acționa pe oricare dintre laturile ușii așa cum se poate întâmpla când apa curge prin deschidere aplicând o presiune statică echivalentă cu o înălțime a coloanei de apă de cel puțin un metru peste prag la linia de centru a ușii.

Comenzile ușilor etanșe la apă, inclusiv țevile hidraulice și cablurile electrice, trebuie ținute pe cât se poate de aproape de peretele etanș în care sunt montate ușile, pentru a reduce la minimum posibilitatea de a fi implicate în orice avarie posibilă a navei. Poziționarea ușilor etanșe la apă și a comenzilor lor trebuie să se facă astfel încât, în cazul unei avarii în limitele a unei cincimi din lățimea navei, respectiva distanță măsurată în unghiuri drepte la linia de centru la nivelul cele mai adânci linii de încărcare de compartimentare să nu afecteze funcționarea ușilor etanșe la apă care nu sunt în porțiunea avariată a navei.

Toate ușile etanșe la apă acționate manual sau printr-o sursă de energie trebuie prevăzute cu mijloace indicatoare, care să arate, la toate posturile de manevrare la distanță, dacă ușile sunt deschise sau închise. Posturile de manevrare la distanță sunt amplasate numai pe pasarela de navigație, conform cerințelor de la punctul 7.1.5 și numai în punctul în care se impune acționarea lor manuală de deasupra punții pereților etanși, conform punctului 7.1.4.

Ușile etanșe la apă care nu respectă punctele.5.1-.5.5 sunt închise înainte de începerea cursei și sunt ținute închise pe durata navigării; intervalul de deschidere a respectivelor uși în port și de închidere înainte ca nava să părăsească portul se înregistrează în jurnalul de bord.

Ușile glisante acționate manual pot avea o mișcare pe orizontală sau pe verticală. Este posibilă acționarea mecanismului la ușa în sine din oricare parte și dintr-o poziție accesibilă de deasupra punții pereților etanși, cu o mișcare circulară completă a unei manivele sau o altă mișcare cu aceeași garanție de siguranță și de un tip omologat. Timpul necesar închiderii complete a ușii cu acționare manuală cu nava în poziție de plutire dreaptă nu trebuie să depășească 90 de secunde.

Ușile glisante acționate cu ajutorul unei surse de energie pot avea o mișcare pe verticală sau pe orizontală. Dacă o ușă este acționată cu ajutorul energiei de la o comandă centrală, acționarea trebuie să fie astfel proiectată încât ușa să poată fi pusă în funcțiune mecanic pe ambele părți chiar la ușă. Mânerele de control local aflate în legătură cu mecanismul de acționare trebuie prevăzute pe ambele laturi ale peretelui etanș și să fie astfel dispuse încât să permită persoanelor care trec prin ușă să țină ambele mânere în poziție deschis fără să pună accidental în funcțiune mecanismul de închidere. Ușile glisante acționate mecanic trebuie prevăzute cu mecanism manual pe ambele părți, mecanism ce poate fi pus în funcțiune chiar la ușă și dintr-o poziție accesibilă de deasupra punții pereților etanși, cu o mișcare circulară completă a unei manivele sau o altă mișcare cu aceeași garanție de siguranță și de un tip omologat. Trebuie dispusă avertizarea prin semnal sonor că ușa a început să se închidă, semnalul continuând până la închiderea completă a ușii. În plus, în zonele cu zgomot ambiant crescut este necesară o alarmă sonoră însoțită de un semnal vizual intermitent la ușă.

Fiecare ușă glisantă etanșă la apă acționată cu ajutorul unei surse de energie:

Energia electrică necesară funcționării ușilor glisante etanșe la apă acționate printr-o sursă de energie este furnizată de la tabloul de distribuție de rezervă, fie direct, fie printr-un tablou de distribuție special, situat deasupra punții pereților etanși; circuitele asociate de comandă, de indicare și de alarmă se alimentează de la tabloul de distribuție de rezervă, fie direct, fie printr-un tablou de distribuție special, situat deasupra punții pereților etanși și trebuie să poată să se alimenteze automat de la sursa tranzitorie de energie electrică de rezervă în caz de defectare fie a sursei principale, fie a celei de rezervă.

Ușile glisante etanșe la apă acționate printr-o sursă de energie trebuie să aibă fie:

Pentru sistemele specificate la subpunctele.7.3.1,.7.3.2 și.7.3.3 trebuie prevăzute următoarele:

Sistemele energetice pentru ușile glisante etanșe la apă acționate de la o sursă de energie trebuie să fie separate de celelalte sisteme energetice. O singură defectare a sistemelor acționate energetic, hidraulice sau electrice, excluzând elementul de acționare hidraulic, nu trebuie să împiedice acționarea manuală a nici unei uși.

Mânerele de control trebuie aplicate pe fiecare parte a peretelui etanș, la o înălțime minimă de 1,6 metri deasupra podelei și trebuie dispuse astfel încât să permită celor care trec prin ușă să țină ambele mânere în poziție deschis fără să pună în funcțiune mecanismul de închidere în mod accidental. Direcția de mișcare a mânerelor la deschiderea și închiderea ușii trebuie să fie în direcția mișcării ușii și trebuie indicate în mod clar. În cazul în care este nevoie de o singură mișcare de pornire a închiderii ușii, mânerele de control hidraulic pentru ușile etanșe în spațiile de cazare a pasagerilor trebuie să fie dispuse astfel încât copiii să nu le poată pune în funcțiune, de exemplu în spatele ușilor cu panouri, bolțurile fiind plasate la cel puțin 170 cm deasupra nivelului punții.

În măsura în care este posibil, echipamentul și componentele electrice pentru ușile etanșe se plasează deasupra punții pereților etanși și în afara zonelor și spațiilor periculoase.

Incintele pentru componente electrice care sunt plasate obligatoriu sub puntea pereților etanși trebuie să asigure protecție adecvată la pătrunderea apei.

Energia electrică, circuitele de control, indicare și alarmă sunt protejate împotriva defectării astfel încât o defecțiune la circuitul unei uși să nu determine defectarea circuitului unei alte uși. Scurtcircuitele sau alte defecțiuni din circuitele de alarmă sau de indicare nu trebuie să ducă la o pierdere de energie în sistemul de acționare a ușii respective. Trebuie să se ia măsuri care să garanteze că scurgerea apei la echipamentul electric localizat sub puntea pereților etanși să nu determine deschiderea ușii.

O singură defecțiune electrică la sistemul de comandă sau funcționare a ușii glisante etanșe la apă acționate de la o sursă de energie nu trebuie să ducă la deschiderea unei uși închise. Disponibilitatea sursei de alimentare ar trebui monitorizată continuu într-un punct al circuitului electric cât se poate de apropiat de fiecare dintre motoarele prevăzute la punctul.7.3. Pierderea unei asemenea surse de alimentare ar trebui să activeze o alarmă sonoră și vizuală la pupitrul central de comandă de pe pasarela de navigație.

Pupitrul central de comandă de pe pasarela de navigație trebuie să aibă un comutator „MASTERMODE” cu două moduri de comandă: un mod „comandă locală” care permite deschiderea locală și închiderea locală a ușii după folosire, fără închidere automată, și un mod „uși închise” care închide automat orice uși deschise. Modul „uși închise” permite deschiderea locală și reînchiderea locală automată a ușii la eliberarea mecanismului de comandă locală. Comutatorul „MASTERMODE” stă în mod normal în modul „comandă locală”. Modul „uși închise” se folosește numai în caz de urgență sau în scop de testare.

Pupitrul central de comandă de pe pasarela de navigație trebuie prevăzut cu o diagramă care să arate poziția fiecărei uși, cu indicatori vizuali pentru a arăta dacă fiecare ușă este deschisă sau închisă. O lumină roșie indică faptul că o ușă este complet deschisă, iar o lumină verde indică faptul că o ușă este complet închisă. Dacă ușa este închisă de la distanță, lumina roșie indică poziția intermediară prin luminare intermitentă. Circuitul indicator trebuie să fie independent de circuitul de comandă pentru fiecare ușă.

Nu trebuie să fie posibilă deschiderea unei uși de la distanță de la postul central de comandă.

Toate ușile etanșe la apă se țin închise pe durata navigării, cu excepția deschiderii lor în timpul navigării conform prevederilor de la punctul 9.2 și 9.3. Ușile etanșe la apă de lățime mai mare de 1,2 metri autorizate conform punctului 11 pot fi deschise numai în condițiile detaliate la respectivul punct. Orice ușă care se deschide în conformitate cu respectivul punct trebuie să fie gata de a fi închisă imediat.

O ușă etanșă la apă poate fi deschisă pe durata navigării pentru a permite trecerea pasagerilor sau a echipajului, sau când acest lucru este necesar datorită unor lucrări efectuate în imediata vecinătate a ei. Ușa trebuie închisă imediat după ce au trecut toate persoanele sau la încheierea activității care a necesitat deschiderea ei.

Anumite uși etanșe la apă pot să rămână deschise în timpul navigării numai dacă acest lucru este considerat absolut necesar; adică deschiderea se consideră esențială pentru funcționarea sigură și eficientă a mașinilor navei sau pentru a permite pasagerilor un acces normal și nerestricționat prin zona pentru pasageri. O asemenea decizie este luată de administrația statului de pavilion numai după evaluarea atentă a impactului asupra funcționării și capacității de supraviețuire a navei. O ușă etanșă la apă autorizată să rămână deschisă din aceste motive trebuie indicată în mod clar în datele legate de stabilitatea navei și trebuie să fie gata de a fi închisă imediat.

Dacă administrația statului de pavilion constată că asemenea uși sunt esențiale, se pot monta uși etanșe la apă de o construcție satisfăcătoare în pereții de compartimentare etanși la apă din spațiile destinate mărfurilor. Astfel de uși pot să fie batante, rulante sau glisante, dar nu comandate de la distanță. Ele trebuie montate la cel mai înalt nivel și cât se poate de departe de bordajul metalic al cocii, dar astfel încât muchiile verticale externe să nu fie situate la o distanță de bordajul metalic al cocii mai mică de o cincime din lățimea navei, măsurată la unghiuri drepte față de axa centrală la nivelul celei mai adânci linii de încărcare de compartimentare.

Respectivele uși se închid înainte de începerea călătoriei și se țin închise pe durata navigării; intervalul de deschidere a respectivelor uși în port și de închidere înainte ca nava să părăsească portul se înregistrează în jurnalul de bord. Dacă din întâmplare una dintre uși este accesibilă în timpul călătoriei, ea trebuie prevăzută cu un dispozitiv care împiedică deschiderea neautorizată. Dacă se propune montarea unor asemenea uși, numărul și dispunerea lor trebuie studiate special de către administrația statului de pavilion.

Nu se admit panouri demontabile pe pereții etanși, cu excepția spațiilor pentru mașini. Astfel de panouri trebuie fixate bine la locul lor înainte ca nava să părăsească portul și nu se îndepărtează pe durata navigării, cu excepția cazurilor de necesitate urgentă, la latitudinea căpitanului. Administrația statului de pavilion poate permite înlocuirea cu panouri demontabile a maximum unei uși glisante acționate de la o sursă de energie per fiecare perete etanș transversal mai mare decât cel specificat la punctul.7.1.2, cu condiția ca respectivele uși să fie închise înainte ca nava să părăsească portul și să rămână închise pe durata navigării, cu excepția unui caz de necesitate urgentă, la latitudinea căpitanului. Ușile nu trebuie neapărat să respecte cerințele de la punctul.7.1.4 privind închiderea completă cu mecanism acționat manual în 90 de secunde. Intervalul de timp pentru deschiderea și închiderea acestor uși, fie că nava este pe mare sau în port, se înregistrează în jurnalul de bord.

Prezenta regulă II-1/B-2/14 se aplică navelor de pasageri proiectate sau adaptate să transporte vehicule de marfă și personal însoțitor.

Dacă pe o astfel de navă numărul total de pasageri, inclusiv persoanele care însoțesc vehiculele, nu depășește N = 12 + A/25, unde A = suprafața totală a punții (metri pătrați) cu spații disponibile pentru arimajul vehiculelor de marfă și unde înălțimea liberă în poziția de arimaj și la intrarea în asemenea este de minimum 4 metri, se aplică prevederile din regula II-1/B-2/13 punctul.10 aplicabile ușilor etanșe la apă, cu excepția faptului că ușile pot fi montate la orice nivel din pereții etanși la apă care separă spațiile de marfă. În plus, sunt necesari indicatori pe pasarela de navigație pentru a indica automat dacă este închisă fiecare ușă și dacă toate mecanismele de blocare a ușii sunt asigurate.

La aplicarea prevederilor din prezentul capitol unei nave, N se consideră drept numărul maxim de pasageri pentru care nava poate fi autorizată în conformitate cu prezenta regulă II-1/B-2/14.

Numărul de deschideri din bordajul metalic al cocii se reduce la minimum, în conformitate cu proiectarea și funcționarea adecvată a navei.

Dispunerea și eficiența mijloacelor de închidere a oricărei deschideri în bordajul metalic al cocii trebuie să respecte scopul preconizat și poziția în care este practicată deschiderea.

Sub rezerva cerințelor din Convenția internațională privind linia de încărcare în vigoare, nici un hublou lateral nu trebuie montat într-o poziție în care pervazul său să fie sub o linie trasată pe laterală paralel cu puntea pereților etanși și având cel mai de jos punct la 2,5 % din lățimea navei peste cea mai adâncă linie maximă de încărcare de compartimentare sau la 500 mm (se reține valoarea cea mai mare).

Toate hublourile laterale ale căror pervazuri sunt sub linia de supraimersiune se construiesc astfel încât să se împiedice eficient deschiderea lor de către o persoană fără acordul căpitanului navei.

Dacă, într-un spațiu dintre punți, pervazurile oricărui hublou lateral menționat la punctul.2.3, sunt sub o linie laterală trasată paralel cu puntea pereților etanși și care are cel mai de jos punct al său la 1,4 metri plus 2,5 % din lungimea navei deasupra apei când nava părăsește portul, toate hublourile laterale din acel spațiu dintre punți se închid etanș și se blochează înainte ca nava să părăsească portul și nu se deschid înainte de a ajunge în următorul port. La aplicarea acestui punct, trebuie să se țină cont, dacă este cazul, de faptul că nava este în apă dulce.

Hublourile laterale și luminatoarele lor care nu vor fi accesibile pe durata navigării se închid și asigură înainte ca nava să părăsească portul.

Numărul de saborduri de furtună, conductele pentru deversări sanitare și alte deschideri similare din bordajul metalic al cocii se reduce la minimum, fie prin conectarea fiecărui orificiu de deversare la cât mai multe dintre conductele sanitare, fie printr-un alt mijloc care să dea rezultate satisfăcătoare.

Toate orificiile de admisie și de evacuare din bordajul metalic al cocii trebuie montate eficient și accesibil, pentru a împiedica admisia accidentală a apei în navă.

Sub rezerva cerințelor Convenției Internaționale privind liniile de încărcare în vigoare și sub rezerva prevederilor de la punctul.5, fiecare punct de deversare separată condusă prin bordajul metalic al cocii din spații aflate sub linia de supraimersiune trebuie prevăzut fie cu un ventil automat de reținere prevăzut cu un mijloc direct de închidere de pe puntea pereților etanși sau cu două ventile automate de reținere fără mijloace directe de închidere, cu condiția ca ventilul din navă să fie situat deasupra celei mai adânci linii de încărcare de compartimentare și să fie permanent accesibil inspectării în condiții de funcționare.

Dacă se montează un ventil cu mijloc direct de închidere, poziția de acționare de pe puntea pereților etanși trebuie să fie imediat accesibilă și trebuie prevăzute mijloace care să indice dacă ventilul este deschis sau închis.

Cerințele Convenției internaționale privind liniile de încărcare în vigoare se aplică evacuărilor conduse prin bordajul metalic al cocii din spații situate deasupra liniei de supraimersiune.

Prizele și evacuările de apă din/în mare principale și secundare din spațiul mașinilor, legate de funcționarea acestora, trebuie prevăzute cu ventile ușor accesibile între țevi și bordajul metalic al cocii sau între țevi și lăcașuri construite special și atașate la bordajul metalic al cocii. Ventilele pot fi controlate local și trebuie să fie prevăzute cu indicatori pentru starea deschis sau închis.

NAVE NOI DIN CLASELE B, C ȘI D:

Toate accesoriile și ventilele impuse de prezenta regulă II-1/B-2/15 sunt fabricate din oțel, bronz sau alt material ductil omologat. Ventilele din fontă obișnuită sau material similar nu sunt autorizate. Toate țevile menționate în prezenta regulă II-1/B-2/15 trebuie să fie din oțel sau un material echivalent autorizat de administrația statului de pavilion.

Parapetele și sabordurile de încărcare/descărcare situate sub linia de supraimersiune trebuie să fie suficient de solide. Ele trebuie să fie bine închise și asigurate etanș înainte ca nava să părăsească portul și se țin închise în timpul navigării.

Respectivele saborduri nu trebuie în nici un caz să aibă cel mai jos punct sub cea mai adâncă linie maximă de încărcare de compartimentare.

Trebuie să se ia toate măsurile rezonabile și posibile din punct de vedere practic pentru a limita intrarea și întinderea apei peste puntea pereților etanși. Respectivele măsuri pot include pereți etanși parțiali sau pereți temporari. Dacă se montează pereți etanși la apă parțiali sau pereți temporari pe puntea pereților etanși, deasupra sau în imediata vecinătate a pereților etanși de compartimentare principali, ei trebuie să aibă un bordaj și legături etanșe la apă la puntea pereților etanși pentru a limita curgerea apei de-a lungul punții când nava este în stare de avarie și bandată. Dacă peretele etanș la apă parțial nu se aliniază cu peretele etanș de dedesubt, atunci etanșeitatea la apă a punții pereților etanși dintre ele trebuie optimizată.

Puntea pereților etanși sau o punte de deasupra ei trebuie să fie etanșă la apă. Toate deschiderile de pe puntea expusă trebuie să aibă rame de înălțime și rezistență amplă și prevăzute cu mijloace eficiente de închidere rapidă etanșe la intemperii. Trebuie să se monteze saborduri de furtună, balustrade și orificii de scurgere a apei pentru eliberarea punții expuse de apă în orice condiții meteorologice.

La navele existente din clasa B, capătul deschis al țevilor de aer care se termină într-o suprastructură trebuie amplasate la cel puțin un metru deasupra linieri de plutire la o bandare a navei de 15° sau la unghiul maxim de bandare în timpul etapelor intermediare de inundare, determinat prin calcul direct (se reține valoarea cea mai mare). Conductele de aer de la tancuri, altele decât tancurile de hidrocarburi, pot să evacueze de asemenea pe o latură a suprastructurii. Prevederile din prezentul punct nu aduc atingere prevederilor Convenției internaționale privind liniile de încărcare în vigoare.

Hublourile laterale, parapetele, sabordurile de încărcare/descărcare și alte mijloace de închidere a deschiderilor trebuie să aibă o proiectare și o construcție eficiente și o rezistență suficientă legată de spațiile în care sunt montate și de pozițiile lor față de cea mai adâncă linie maximă de încărcare de compartimentare.

La toate hublourile laterale de la spațiile de sub prima punte deasupra punții pereților etanși trebuie să se prevadă obturatoare interioare eficiente, dispuse astfel încât să poată fi închise și asigurate etanș la intemperii cu ușurință și în mod eficient.

Ușile următoare, amplasate deasupra liniei de supraimersiune, trebuie închise și blocate înainte ca nava să pornească în orice călătorie și rămân închise până când nava ajunge în dana următoare:

În pofida cerințelor de la punctele.1.1 și.1.4, administrația statului de pavilion poate autoriza deschiderea anumitor uși, la decizia căpitanului, dacă acest lucru este necesar pentru funcționarea navei sau pentru îmbarcarea și debarcarea pasagerilor, cu nava ancorată sigur și cu condiția ca siguranța navei să nu fie afectată.

Căpitanul navei asigură punerea în aplicare a unui sistem eficient de supraveghere și de raportare a închiderii și deschiderii ușilor menționate la punctul.1.

Căpitanul asigură, înainte de plecarea navei într-o cursă, înregistrarea în jurnalul de bord, conform regulii II-1/B-2/22, a orei la care s-au închis ultima dată ușile menționate la punctul.1 și ora oricărei deschideri a unor anumite uși în conformitate cu punctul.2.

Sub rezerva prevederilor de la punctele.1.2 și.1.3., orice acces spre spațiile de sub puntea pereților etanși trebuie să aibă cel mai jos punct al său situat cu minimum 2,5 metri deasupra punții pereților etanși.

Dacă rampele de vehicule sunt instalate pentru a asigura accesul la spațiile de sub puntea pereților etanși, deschiderile lor trebuie să fie închise etanș pentru a împiedica pătrunderea apei mai jos și prevăzute cu alarmă și indicatori pe pasarela de navigație.

Administrația statului de pavilion poate permite montarea de anumite căi de acces sub puntea pereților etanși dacă acestea sunt necesare pentru funcționarea de bază a navei, de exemplu pentru mișcarea mașinilor și a materialelor, cu condiția ca respectivele căi de acces să fie etanșe la intemperii, prevăzute cu alarme și indicatori pe pasarela de navigație.

Căile de acces menționate la punctele.1.2 și.1.3 trebuie închise înainte ca nava să părăsească dana pentru orice cursă și rămân închise până când nava ajunge în dana următoare.

Căpitanul asigură punerea în aplicare a unui sistem eficient de supraveghere și raportare a închiderii și deschiderii ușilor menționate la punctele.1.2 și.1.3, precum și

Căpitanul asigură, înaintea plecării navei din dană într-o cursă, înregistrarea în jurnalul de bord, conform regulii II-1/B-2/22, a orei la care s-au închis ultima dată căile de acces menționate la punctele.1.2 și.1.3.

Noile nave de pasageri ro-ro din clasa C cu o lungime sub 40 de metri și noile nave de pasageri ro-ro din clasa D pot, în loc de a respecta punctele.1.1-.1.6, să respecte punctele.2.1-.2.3, cu condiția ca înălțimea ramelor și a pervazurilor să fie de cel puțin 600 mm pe punțile ro-ro de marfă deschise și de cel puțin 380 mm pe punțile ro-ro de marfă închise.

Toate căile de acces de pe puntea ro-ro care duc la spațiile de sub puntea pereților etanși trebuie să fie etanșe la intemperii și trebuie asigurate mijloace prin care să se indice pe pasarela de navigație dacă accesul este deschis sau închis.

Toate respectivele căi de acces trebuie închise înainte ca nava să părăsească dana în orice călătorie și să rămână închise până când nava ajunge în următoarea dană.

Fără să aducă atingere cerințelor de la punctul.2.2., administrația statului de pavilion poate permite deschiderea unor căi de acces în timpul cursei, dar numai pentru o perioadă suficientă pentru a se asigura trecerea și, la nevoie, pentru funcționarea de bază a navei.

Toți pereții etanși transversali și longitudinali luați în considerare ca fiind eficienți pentru a opri apa de mare acumulată pe puntea ro-ro trebuie să fie montați la locul lor și asigurați înainte ca nava să părăsească dana și trebuie să rămână la locul lor și asigurați până când nava ajunge în dana următoare.

Fără să aducă atingere cerințelor de la punctul.1, administrația statului de pavilion poate autoriza deschiderea unor căi de acces în timpul călătoriei, dar numai pentru o perioadă suficientă pentru a se asigura trecerea și, la nevoie, pentru funcționarea de bază a navei.

Fiecare navă de pasageri trece printr-un test de stabilitate în momentul încheierii construcției sale și trebuie determinate elementele de stabilitate. Cu aprobarea administrației statului de pavilion, căpitanul trebuie să primească acele informații care să-i permită să obțină prin procese rapide și simple date despre stabilitatea navei în diferite stări de exploatare.

Dacă nava suferă modificări care afectează considerabil informațiile despre stabilitate furnizate căpitanului, atunci trebuie furnizate și informații actualizate privind stabilitatea. Dacă este nevoie, nava trebuie să treacă printr-un nou test de stabilitate.

La intervale periodice de maximum cinci ani, trebuie să se efectueze o inspecție cu nava la capacitate de încărcare estimată pentru a verifica modificările deplasamentului navei neîncărcate și centrului de greutate longitudinal. Nava trebuie să treacă printr-un nou test de stabilitate ori de câte ori, în comparație cu informațiile de stabilitate agreate, se constată sau se estimează o deviere a deplasamentului neîncărcat de peste 2 % sau o deviere a centrului de greutate de peste 1 % din lungimea navei.

Administrația statului de pavilion poate autoriza renunțarea la un test de stabilitate a unei nave dacă se furnizează datele elementare privind stabilitatea rezultate din testul de stabilitate al unei nave surori și dacă se demonstrează administrației statului de pavilion că, din respectivele date de bază, se pot obține informații sigure despre stabilitatea navei scutite. Se face trimitere la circulara MSC/Circ.1158.

În cazul în care un test de stabilitate corect nu este realizabil, deplasamentul neîncărcat și centrul de gravitate se calculează în urma efectuării unei inspecții a navei cu deplasament neîncărcat și cu ajutorul unor calcule precise. Se face trimitere la informațiile care figurează în regula 2.7 din Codul OMI pentru siguranța navelor de mare viteză din 2000.

Trebuie prevăzute indicatoare pe pasarela de navigație pentru toate ușile din bordaj, ușile de încărcare și alte dispozitive de închidere care, dacă sunt lăsate deschise sau neasigurate adecvat, pot duce la inundarea unei anumite categorii de spațiu sau a unui spațiu de marfă ro-ro. Sistemul de indicatoare este proiectat pe principiul securității intrinseci și trebuie să indice prin alarme vizuale dacă ușa nu este complet închisă sau dacă vreunul dintre sistemele de siguranță nu este în funcțiune și complet blocat și prin alarme sonore dacă respectiva ușă sau dispozitivele de închidere se deschid sau dispozitivele de siguranță se deblochează. Tabloul indicator de pe pasarela de navigație trebuie echipat cu funcția de selectare a modului „port/călătorie pe mare” astfel dispusă încât să se dea o alarmă sonoră pe pasarela de navigație dacă nava părăsește portul cu ușile de la prova, ușile interioare, rampa de la pupa sau oricare alte uși din bordaj neînchise sau cu orice dispozitiv de închidere în poziție incorectă. Sursa de alimentare cu energie electrică a sistemului de indicatoare trebuie să fie independentă de sursa de alimentare pentru acționarea și asigurarea ușilor. Sistemele de indicatoare, autorizate de administrația statului de pavilion, instalate la bordul navelor existente, nu trebuie neapărat schimbate.

Supravegherea prin sistem de televiziune și un sistem de detectare a scurgerilor de apă trebuie instalate pentru a oferi informații pe pasarela de pasarela de navigație și la postul de comandă a motoarelor despre orice scurgere prin ușile interioare sau exterioare de la prova, ușile de la pupa sau alte uși din bordaj, ce ar putea duce la inundarea spațiilor din categoriile speciale sau a spațiilor ro-ro de marfă.

Spațiile din categorii speciale sau spațiile ro-ro de marfă trebuie patrulate sau supravegheate continuu cu mijloace eficiente, cum ar fi supravegherea prin televiziune, astfel încât orice mișcare a vehiculelor în condiții meteorologice defavorabile sau accesul neautorizat al pasagerilor în spațiile respective să poată fi detectate în timp ce nava este în mișcare.

Documentele indicând procedurile operaționale de închidere și asigurare a tuturor ușilor din bordaj, a ușilor de încărcare și a altor dispozitive de închidere care, dacă sunt lăsate deschise sau incorect asigurate, ar putea duce la inundarea spațiilor de categorie specială sau a spațiilor ro-ro de marfă trebuie păstrate la bord și expuse într-un loc adecvat.

Exercițiile de acționare a ușilor etanșe la apă, a hublourilor laterale, a ventilelor și a mecanismelor de închidere a sabordurilor de furtună trebuie să aibă loc săptămânal.

Toate ușile etanșe la apă din pereții transversali principali, folosite pe mare, trebuie acționate zilnic.

Ușile etanșe la apă și toate mașinile și indicatoarele conectate la acestea, toate ventilele a căror închidere este necesară pentru a face un compartiment etanș la apă și toate ventilele a căror funcționare este necesară pentru boxele de derivație pentru controlul avariilor trebuie inspectate periodic pe mare cel puțin o dată pe săptămână.

Astfel de ventile, uși și mecanisme trebuie marcate în mod corespunzător pentru a asigura folosirea adecvată în vederea unei siguranțe maxime.

Ușile turnante, panourile demontabile, hublourile, parapetele și sabordurile de încărcare și alte deschideri, care conform regulilor relevante trebuie ținute închise pe durata navigației, trebuie închise înainte ca nava să părăsească portul. Orarul de închidere și de deschidere (dacă regulile relevante permit acest lucru) trebuie înregistrate în jurnalul de bord.

Toate exercițiile și inspecțiile conforme cu regula II-1/B-2/21 trebuie înregistrate în jurnalul de bord, cu menționarea explicită a oricăror defecțiuni care ar putea fi descoperite.

Pe punțile exterioare la care se permite accesul pasagerilor și unde nu există parapet de înălțime corespunzătoare trebuie instalate balustrade de minimum 1 100 mm înălțime deasupra punții și având o astfel de proiectare și construcție încât să împiedice urcarea pasagerilor pe ele și căderea accidentală de pe puntea respectivă.

Scările și podestele de pe respectivele punți exterioare trebuie prevăzute cu balustrade de construcție echivalentă.

Mașinile, căldările și alte vase de presiune, sistemele de țevi și fitinguri asociate trebuie instalate și protejate astfel încât să reducă la minimum pericolul pentru persoanele de la bord, o atenție cuvenită fiind acordată pieselor mobile, suprafețelor fierbinți și altor pericole.

Trebuie prevăzute mijloace de menținere sau revenire la funcționarea normală a mașinilor de propulsie chiar dacă unul dintre auxiliarele esențiale devine nefuncțional.

Trebuie asigurate mijloace prin care mașinile să poată fi aduse la funcțiune din starea de navă cu propulsie avariată fără ajutor extern.

Mașinile principale de propulsie și toate mașinile auxiliare esențiale pentru propulsie și pentru siguranța navei trebuie să fie proiectate să funcționeze, așa cum au fost montate pe navă, cu nava în poziție de plutire dreaptă și înclinată la orice unghi de canarisire de până la și inclusiv de 15° pe oricare parte în condiții de stabilitate statică și la 22,5° în condiții de stabilitate dinamică (ruliu), pe oricare parte și înclinate simultan dinamic (în tangaj) la 7,5° la prova sau pupa.

Trebuie prevăzute mijloace de oprire a mașinilor de propulsie și a elicei navale în cazuri de urgență, din poziții relevante din afara compartimentului mașinii/compartimentelor de comenzi ale mașinii, de exemplu de pe puntea deschisă sau compartimentul timonei.

Amplasarea și dispunerea tuburilor de ventilație pentru folosirea păcurii, decantarea și lubrifierea rezervoarelor de petrol trebuie să fie de o asemenea natură încât ruperea unui tub de ventilație să nu ducă direct la riscul de pătrundere a stropilor de apă de mare sau a apei de ploaie. Trebuie prevăzute două rezervoare de serviciu pentru păcură pentru fiecare tip de combustibil folosit la bord și necesar propulsiei, precum și sisteme sau aranjamente echivalente vitale pe fiecare navă, cu o capacitate de cel puțin opt ore pentru navele din clasa B și cel puțin patru ore pentru navele din clasele C și D, la o viteză maximă continuă a instalației de propulsie și la o încărcare de funcționare normală pe mare a instalației generatorului.

Motoarele cu ardere internă cu diametrul cilindrului de 200 mm sau un volum al carterului mai mare sau egal cu 0,6 m3 trebuie să fie prevăzute cu supape de evacuare la carterul cu explozie de tip corespunzător, cu zonă de evacuare suficientă. Supapele de evacuare trebuie dispuse sau prevăzute cu mijloace care să asigure că descărcarea lor este direcționată astfel încât să se reducă la minimum posibilitatea rănirii personalului.

Trebuie prevăzut o instalație eficientă de santină, capabilă să pompeze afară și să scurgă apa din orice compartiment etanș la apă, altul decât un spațiu permanent adecvat transportului de apă potabilă, balast de apă, păcură sau marfă lichidă, pentru care sunt prevăzute alte mijloace eficiente de pompare, în toate situațiile previzibile. Trebuie să se prevadă mijloace eficiente de drenare a apei din calele izolate.

Pompele sanitare, de balast sau generale pot fi acceptate ca pompe de santină cu acționare independentă, dacă sunt montate cu legăturile necesare la instalația de santină.

Toată tubulatura de aspirație de la santină folosită în sau sub tancurile de stocare a combustibilului sau în spațiul căldărilor sau mașinilor, inclusiv spațiile în care sunt situate tancurile de decantare sau instalațiile de pompare a păcurii trebuie construită din oțel sau alt material corespunzător.

Instalația de santină și de balastare trebuie să fie dispusă astfel încât să împiedice posibilitatea trecerii apei din mare și din spațiile de balast cu apă în spațiul de marfă și în spațiul mașinilor, sau dintr-un compartiment în altul. Trebuie luate măsuri pentru a preveni ca tancurile adânci legate la santină și la balast să fie inundate de apa de mare când transportă marfă sau să se descarce printr-o pompă de santină dacă conțin balast de apă.

Toate cutiile de distribuție și supapele acționate manual legate la instalațiile de santină trebuie să fie în pozițiile accesibile în condiții normale.

Trebuie prevăzută drenarea spațiilor de marfă închise, situate pe puntea pereților etanși.

Dacă bordul liber spre puntea pereților etanși este astfel dispus încât muchia punții este scufundată la o bandare a navei cu peste 5°, drenarea trebuie să se facă cu ajutorul unui număr suficient de saborduri de furtună de mărime adecvată care se descarcă direct peste bord, montate în conformitate cu cerințele din regula II-1/B-2/15.

Dacă bordul liber este astfel dispus încât muchia punții pereților etanși este scufundată la o bandare a navei la un unghi mai mic sau egal cu 5°, drenarea spațiilor de marfă închise de pe puntea pereților etanși trebuie să se facă spre un spațiu sau spre spații corespunzătoare, de capacitate adecvată, cu alarmă de nivel ridicat al apei și prevăzute cu un sistem de descărcare peste bord. În plus, se va asigura ca:

Drenarea de la punțile ro-ro și punțile pentru automobile trebuie să fie de capacitate suficientă pentru ca sabordurile, sabordurile de furtună etc. de la tribord și babord să poată face față unei cantități de apă provenind de la o ploaie torențială sau de la pompele de incendiu, luându-se în considerare stările navei de bandare și asietă.

Dacă sunt dotate cu sprinklere și hidranți, camerele pentru pasageri și echipaj trebuie să aibă suficiente saborduri pentru a putea face față cantității de apă provenită de la stingerea unui incendiu cu sprinklerele din cameră sau de la două furtunuri cu jet de apă pentru incendiu. Sabordurile trebuie așezate în cele mai eficiente poziții, de exemplu în fiecare colț.

Instalația de santină prevăzută la punctul.1.1 trebuie să fie în stare de funcționare în orice condiții previzibile în urma unui accident maritim, indiferent dacă nava este în poziție de plutire dreaptă sau de canarisire. În acest scop, trebuie să se monteze elemente de aspirație laterale, cu excepția compartimentelor înguste de la capătul navei, unde este suficient un singur element de aspirație. În compartimentele de forme neobișnuite, pot fi necesare elemente de aspirație suplimentare. Trebuie amenajate sisteme prin care apa din compartiment să fie dirijată spre tubulatura de aspirație.

Dacă este posibil, pompele de santină acționate de la o sursă de energie trebuie amplasate în compartimente etanșe la apă separate sau dispuse ori situate astfel încât respectivele compartimente să nu fie inundate de aceeași avarie. Dacă mașinile principale de propulsie, mașinile auxiliare și căldările se află în două sau mai multe compartimente etanșe la apă, pompele disponibile pentru santină trebuie distribuite cât se poate de departe prin respectivele compartimente.

Cu excepția pompelor suplimentare care pot fi prevăzute numai pentru compartimentele de pic, fiecare pompă de santină necesară trebuie aranjată astfel încât să tragă apa din orice spațiu care trebuie drenat conform punctului.1.1.

Fiecare pompă de santină acționată de la o sursă de energie trebuie să poată să pompeze apă prin țeava principală a santinei în cauză la o viteză de cel puțin 2 m/s. Pompele de santină acționate de la o sursă de energie independente, situate în spațiile mașinilor, trebuie să aibă elemente de aspirație directe din aceste spații, dar nu este nevoie de mai mult de două elemente de aspirație în fiecare spațiu. Dacă există două sau mai multe elemente de aspirație, trebuie prevăzut cel puțin unul pe fiecare parte a navei. Elementele de aspirație directe trebuie să fie dispuse corespunzător, iar cele din spațiul pentru mașini trebuie să aibă un diametru nu mai mic decât cel necesar santinei principale.

Pe lângă elementul sau elementele de aspirație directă menționate la punctul.2.4., un element direct de aspirație de rezervă prevăzut cu o supapă de reținere trebuie să lege cea mai mare pompă independentă acționată de la o sursă de energie cu nivelul de drenare al spațiului mașinilor; elementul de aspirație trebuie să aibă același diametru ca și admisia principală de la pompele utilizate.

Fusurile de la prizele de apă și supapele elementelor de aspirație directă trebuie să se extindă mult peste puntea compartimentului mașinii.

Toată tubulatura de aspirație de la santină până la legătura la pompe trebuie să fie separată de restul tubulaturii.

Diametrul „d” al tubulaturii principale și al tubulaturii de aspirație de derivație de la santină trebuie calculat conform următoarelor formule. Totuși, diametrul real poate fi rotunjit la mărimea standard cea mai apropiată autorizată de administrația statului de pavilion:

tubulatura de aspirație principală de la santină:

tubulatura de aspirație de derivație de la santină dintre boxele de colectare și elementele de aspirație:

unde:

Trebuie evitat ca un compartiment deservit de orice tubulatură de aspirație de la santină să fie inundat în caz de deteriorare sau avariere gravă a tubulaturii din orice alt compartiment în urma unei coliziuni sau a eșuării. În acest scop, dacă o parte a tubulaturii este situată mai aproape de laterala navei decât o cincime din lățimea navei (măsurată în unghiuri drepte la axa centrală la nivelul celei mai adânci linii maxime de încărcare de compartimentare) sau este într-o chilă tunel, trebuie să se monteze pe tubulatură o supapă de reținere în compartimentul care conține capătul deschis.

Boxele de distribuție, robinetele și supapele legate la instalația de santină trebuie amenajate astfel încât, în caz de inundare, una dintre pompele de santină să fie funcțională pe oricare compartiment; în plus, defectarea unei pompe sau a legăturii sale la santina principală în afara unei linii trasate la o cincime din lățimea navei nu trebuie să scoată din funcție instalația de santină. Dacă există un singur sistem de țevi comun tuturor pompelor, supapele de control necesare elementelor de aspirație trebuie să poată fi puse în funcțiune de pe puntea pereților etanși. Dacă, pe lângă instalația principală de santină se prevede și o instalație de santină de rezervă, aceasta trebuie să fie independentă de instalația principală și dispusă astfel încât pompa să poată să funcționeze în orice compartiment în condiții de inundare ca cele specificate la punctul.2.1; în acest caz este necesar doar ca supapele necesare pentru funcționarea în sistem de urgență să poată fi acționate de pe puntea pereților etanși.

Toate robinetele și supapele menționate la punctul.2.10 care pot fi puse în funcțiune de pe puntea pereților etanși trebuie să aibă comenzile în locul lor de funcționare și marcate clar printr-un mijloc care să indice dacă sunt deschise sau închise.

Pentru a asigura controlul corespunzător al navei în toate situațiile normale trebuie prevăzută suficientă putere pentru mersul înapoi.

Trebuie demonstrată și înregistrată capacitatea mașinilor de a schimba direcția de împingere a elicei navei în timp util și a opri, astfel, nava pe o distanță rezonabilă, în condiții de viteză maximă de exploatare înainte.

Timpii de oprire, deplasamentele și distanțele înregistrate la probe, împreună cu rezultatele probelor de determinare a capacității navelor cu elice multiple de a naviga și manevra cu una sau mai multe elice nefuncționale, trebuie să fie disponibile la bord pentru căpitan sau pentru personalul desemnat.

Fiecare navă trebuie prevăzută cu sisteme de guvernare principal și auxiliar eficiente. Sistemul de guvernare principal și sistemul de guvernare auxiliar trebuie să fie dispuse astfel încât defectarea unuia dintre ele să nu afecteze funcționarea celuilalt.

Dacă se montează instalația de guvernare principală și axul cârmei, ele trebuie:

Dacă se montează, instalația de guvernare auxiliară trebuie:

Unitățile de alimentare a instalației de guvernare trebuie:

Atunci când instalația de guvernare principală cuprinde două sau mai multe unități de alimentare identice, nu mai trebuie montată o instalație de guvernare auxiliară dacă:

Comanda instalației de guvernare trebuie prevăzută:

Orice sistem de comandă a instalației de guvernare principale sau auxiliare care poate fi acționat de pe pasarela de navigație trebuie să respecte următoarele:

Circuitele electrice și sistemele de comandă a instalației de guvernare cu componentele lor asociate, cabluri și țevi impuse de prezenta regulă II-1/C/6 și de regula II-1/C/7 trebuie să fie separate pe toată lungimea lor, atât cât este posibil.

Trebuie prevăzut un mijloc de comunicare între pasarela de navigație și camera instalației de guvernare.

Poziția unghiulară a cârmei (cârmelor) trebuie:

Instalația de guvernare acționată hidraulic trebuie prevăzută cu:

Camerele instalației de guvernare trebuie:

Pe pasarela de navigație și într-un post corespunzător de comandă a mașinilor principale trebuie instalate mijloacele care să indice că motoarele instalațiilor de guvernare electrică și electrohidraulică funcționează.

Fiecare sistem de guvernare electric sau electrohidraulic care cuprinde una sau mai multe unități de alimentare trebuie să fie deservite de cel puțin două circuite de energie separate direct de la tabloul de distribuție principal; totuși, unul dintre circuite poate fi alimentat prin tabloul de rezervă. Un sistem de guvernare electric sau electrohidraulic auxiliar asociat cu un sistem de guvernare electric sau electrohidraulic principal poate fi conectat la unul dintre circuitele care alimentează respectivul sistem principal. Circuitele de alimentare a sistemului de guvernare electric sau electrohidraulic trebuie să aibă o putere nominală adecvată pentru a alimenta toate motoarele care pot fi simultan conectate la ele și trebuie să funcționeze simultan.

Protecția împotriva scurtcircuitelor și o alarmă de suprasarcină trebuie prevăzute pentru circuitele și motoarele electrice și electrohidraulice ale instalației de guvernare. Protecția împotriva curentului în exces, inclusiv curent de pornire, dacă există, nu trebuie asigurată pentru mai puțin de dublul curentului în sarcină nominală a motorului sau circuitului astfel protejat și trebuie să fie astfel amplasată încât să permită trecerea curenților de pornire corespunzători.

Dacă o instalație de guvernare auxiliară care trebuie să fie acționată de la o sursă de energie, conform subpunctului.3.3 din regula II-1/C/6, nu este acționată electric sau este acționată cu un motor electric inițial destinat altor scopuri, instalația de guvernare principală poate fi alimentată de o linie de energie electrică de la tabloul principal. Dacă un asemenea motor electric destinat inițial altor scopuri este amenajat ca să alimenteze respectivul sistem de guvernare auxiliar, cerințele de la punctul.3 pot fi anulate de administrația statului de pavilion, dacă aceasta constată că sunt respectate regulile de protecție împreună cu cerințele de la punctul.4 din regula II-1/C/6 aplicabile sistemelor de guvernare auxiliare.

Mașinile principale și auxiliare esențiale pentru propulsia și siguranța navei trebuie prevăzute cu mijloace eficiente de funcționare și comandă.

Dacă se prevede controlul de la distanță al mașinilor de propulsie de la pasarela de navigație, iar spațiile mașinilor se preconizează a fi acționate manual, se aplică următoarele:

Dacă mașinile pentru propulsie principale și asociate, inclusiv sursele de alimentare cu energie electrică principale, sunt prevăzute cu diferite grade de comandă automată și la distanță și sunt controlate continuu manual dintr-o cameră de control, sistemele și comenzile trebuie astfel proiectate, echipate și instalate încât funcționarea mașinilor să fie la fel de sigură și de eficientă ca și când s-ar afla sub control direct; în acest scop, se aplică, după caz, regulile II-1/E/1 – II-1/E/5. O atenție deosebită trebuie acordată protejării spațiilor de acest tip împotriva incendiilor și inundării.

În general, sistemele de pornire, acționare și control automate trebuie să includă prevederi de suprareglare manuală a comenzilor automate. Defectarea oricărei părți a respectivelor sisteme nu trebuie să împiedice folosirea suprareglării manuale.

Mașinile principale și auxiliare esențiale pentru propulsie, control și siguranță trebuie prevăzute cu mijloace eficiente de acționare și control. Toate sistemele de control esențiale pentru propulsie, control și siguranță trebuie să fie independente sau astfel proiectate încât defectarea unui sistem să nu afecteze funcționarea altui sistem.

Dacă se prevede controlul de la distanță al mașinilor de propulsie de la pasarela de navigație, se aplică următoarele:

Dacă mașinile pentru propulsie principale și asociate, inclusiv sursele de alimentare cu energie electrică principale, sunt prevăzute cu diferite grade de comandă automată și la distanță și sunt controlate continuu manual dintr-o cameră de control, sistemele și comenzile trebuie astfel proiectate, echipate și instalate încât funcționarea mașinilor să fie la fel de sigură și de eficientă ca și când s-ar afla sub control direct; în acest scop, se aplică, după caz, regulile II-1/E/1 – II-1/E/5. O atenție deosebită trebuie acordată protejării spațiilor de acest tip împotriva incendiilor și inundării.

În general, sistemele de pornire, acționare și control automate trebuie să includă prevederi de suprareglare manuală a comenzilor automate. Defectarea oricărei părți a respectivelor sisteme nu trebuie să împiedice folosirea suprareglării manuale.

La navele noi din clasele B, C și D, construite la 1 ianuarie 2012 sau după această dată, sistemele automatizate trebuie concepute astfel încât, în caz de încetinire sau de oprire iminentă a sistemului de propulsie, ofițerului de cart să îi fie dat la timp un semnal de alarmă pentru a putea evalua condițiile de navigație în caz de urgență. În special, sistemele trebuie să dețină o funcție de control, de monitorizare, de raportare și de alertare și, din motive de securitate, acestea trebuie să încetinească sau să oprească propulsia, oferindu-i totodată ofițerului de cart posibilitatea de a interveni manual, cu excepția cazurilor în care intervenția manuală s-ar solda cu defectarea totală, la scurt timp, a motorului și/sau a echipamentului de propulsie, de exemplu în cazul unei viteze excesive.

Fiecare conductă de aburi și garnitura legată de aceasta prin care poate trece aburul trebuie să fie proiectată, construită și instalată astfel încât să reziste la tensiunile maxime de lucru la care poate fi supusă.

Trebuie prevăzute mijloace de drenare a fiecărei conducte de aburi în care se poate manifesta efectul periculos de lovitură de berbec al apei.

Dacă o conductă de aburi sau o garnitură poate primi abur de la o sursă oarecare la o presiune mai mare decât cea pentru care a fost proiectată trebuie prevăzute o supapă de reducere, o supapă de reținere și un indicator de presiune corespunzătoare.

Trebuie prevăzute mijloace de prevenire a suprapresiunii în orice parte a sistemului de aer comprimat și oriunde mantaua sau învelișul de apă al compresoarelor de aer sau al răcitoarelor pot fi supuse unei suprapresiuni periculoase din cauza scurgerii provenite de la piese de presiune a aerului. Pentru toate sistemele trebuie prevăzute sisteme de eliminare a presiunii.

Sistemul principal de aer pentru pornire pentru motoarele cu ardere internă ale propulsiei principale trebuie protejat corespunzător la efectele de reaprindere și de explozie internă din conductele de aer pentru pornire.

Toate țevile de evacuare de la compresoarele de aer pentru pornire trebuie să ducă direct la receptorii de aer pentru pornire și toate țevile de evacuare de la receptorii de aer la motoarele principale și auxiliare trebuie să fie complet separate de sistemul de conducte de evacuare al compresorului.

Trebuie prevăzută reducerea la minimum a intrării uleiului în sistemele de presiune și drenarea respectivelor sisteme.

Lifturile de pasageri și de mărfuri trebuie să respecte specificațiile prevăzute de către administrația statului de pavilion în fiecare caz sau pentru fiecare tip de instalație în ceea ce privește dimensiunea, dispunerea, numărul de pasageri și/sau cantitatea de mărfuri.

Schițele instalației și instrucțiunile de întreținere, inclusiv prevederile privind inspecțiile periodice, trebuie aprobate de administrația statului de pavilion, care trebuie să inspecteze și aprobe instalația înainte de punerea ei în folosință.

După aprobare, administrația statului de pavilion va emite un certificat care trebuie păstrat la bord.

Administrația statului de pavilion poate autoriza efectuarea inspecțiilor periodice de către un expert autorizat de administrație sau de către o organizație recunoscută.

Instalațiile electrice trebuie să fie astfel încât:

Administrația statului de pavilion trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura uniformitatea punerii în aplicare și a respectării prevederilor din prezenta parte privind instalațiile electrice ( 7 ).

Navele noi din clasele C și D la care energia electrică este singura energie de menținere a serviciilor auxiliare esențiale pentru siguranța navei și navele noi și existente din clasa B la care energia electrică este singura energie de menținere a serviciilor auxiliare esențiale pentru siguranța și propulsia navei trebuie prevăzute cu două sau mai multe grupuri electrogene pentru acest tip de energie, astfel încât respectivele servicii să poată fi puse în funcțiune atunci când unul dintre grupurile electrogene nu funcționează.

De la sursa principală de energie electrică se alimentează un sistem electric principal de iluminare care să asigure iluminarea acelor părți ale navei care sunt în mod normal accesibile și folosite de către pasageri sau echipaj.

Sistemul electric principal de iluminare trebuie să fie dispus astfel încât un incendiu sau un alt accident maritim survenit în spațiile care conțin sursa principală de energie electrică, sistemul asociat de transformare, dacă există, tabloul principal de distribuție și tabloul principal de iluminare să nu facă nefuncțional sistemul de iluminare de urgență prevăzut în regula II-1/D/3.

Sistemul de iluminare de rezervă trebuie să fie dispus astfel încât un incendiu sau un alt accident maritim survenit în spații care conțin sursa de energie electrică de rezervă, sistemul asociat de transformare, dacă există, tabloul de distribuție de rezervă și tabloul de iluminare de urgență să nu facă nefuncțional sistemul electric principal de iluminare prevăzut în regula II-1/D/2.

Tabloul principal de distribuție trebuie așezat în apropierea stației principale de generare a energiei astfel încât, pe cât posibil, integritatea sursei electrice normale să fie afectată numai de un incendiu sau un alt accident maritim în spațiul în care sunt instalate grupul electrogen și tabloul de distribuție.

La navele noi din clasele B, C și D construite la 1 ianuarie 2012 sau după această dată, toate cabinele vor fi prevăzute cu surse suplimentare de iluminat care să indice în mod clar ieșirea, astfel încât pasagerii să își poată găsi drumul către ușă. Aceste surse de iluminat, care pot fi conectate la o sursă de energie electrică de rezervă sau care pot fi echipate cu o sursă de energie electrică autonomă în fiecare cabină, trebuie să se aprindă în mod automat în caz de pană în alimentarea electrică normală a cabinei și să rămână aprinse timp de minimum 30 de minute.

Fiecare navă trebuie prevăzută cu o sursă de energie electrică de rezervă autonomă cu tabloul de distribuție de rezervă plasat pe puntea pereților etanși, într-un spațiu ușor accesibil care să nu fie adiacent spațiilor pentru mașini de categoria A sau spațiilor care conțin sursa principală de energie electrică sau tabloul de distribuție principal.

Sursa de energie electrică de rezervă poate fi ori o baterie de acumulator capabilă să satisfacă cerințele de la punctul.5 fără a fi reîncărcată sau fără să sufere o cădere de tensiune excesivă, ori un generator, capabil să satisfacă cerințele punctul.5, acționat de un tip de mașină cu ardere internă cu o sursă de combustibil independentă care are punct de aprindere de cel puțin 43 °C, cu sisteme de pornire automate pentru navele noi și sisteme de pornire omologate pentru navele existente și prevăzut cu o sursă de energie electrică de rezervă tranzitorie conform punctului.6.

Sursa de energie electrică de rezervă trebuie dispusă astfel încât să funcționeze eficient când nava este canarisită la 22,5° sau când asieta navei este la 10° față de nivelul chilei drepte. Grupul (grupurile) electrogen(e) de avarie trebuie să poată fi pornit(e) la rece imediat în orice situație previzibilă sau, la navele noi, să poată fi pornit(e) automat.

Tabloul de distribuție de rezervă trebuie situat cât se poate de aproape de sursa de energie electrică de rezervă.

Sursa de energie electrică de rezervă prevăzută la punctul.1 trebuie:

Sursa de energie electrică de rezervă tranzitorie prevăzută la punctul.2 trebuie să fie formată dintr-o baterie de acumulator așezată corespunzător pentru utilizare în caz de urgență care să funcționeze fără reîncărcare sau să suporte o cădere de tensiune excesivă timp de o jumătate de oră.

NAVE DIN CLASELE B, C ȘI D CONSTRUITE LA 1 IANUARIE 2003 SAU DUPĂ ACEASTĂ DATĂ:

toate spațiile publice de pasageri și aliveile trebuie prevăzute cu iluminare electrică suplimentară care să poată funcționa cel puțin trei ore după ce toate celelalte surse s-au defectat și în orice condiție de bandare. Iluminarea trebuie să fie asigurată astfel încât să se poată vedea imediat calea spre mijloacele de evacuare. Sursa de energie pentru iluminarea suplimentară trebuie să fie formată din baterii de acumulatori așezate în cadrul unităților de iluminare care sunt încărcate continuu, dacă este posibil, de la tabloul de distribuție de rezervă. Pot fi acceptate de administrația statului de pavilion și orice alte mijloace de iluminare cel puțin la fel de eficiente. Iluminarea suplimentară trebuie să fie de așa natură încât orice defectare a lămpii să fie imediat vizibilă. Orice baterie de acumulator existentă trebuie înlocuită la intervale care țin de durata de exploatare specifică în condițiile de exploatare specifice mediului; precum și

trebuie prevăzută o lampă acționată de o baterie reîncărcabilă portabilă în fiecare alivee pentru echipaj, zonă de agrement sau spațiu de lucru care este în mod normal ocupat, cu excepția situației în care se asigură o iluminare suplimentară de rezervă, conform punctului.1.

Părțile de metal expuse ale mașinilor sau echipamentelor electrice care nu sunt destinate să fie sub tensiune, dar care în condiții de defectare pot să se afle sub tensiune trebuie împământate dacă mașinile sau echipamentele nu sunt:

Toate aparatele electrice trebuie construite și instalate astfel încât să nu determine rănirea în momentul manipulării sau atingerii obișnuite.

Laturile și spatele și, dacă este necesar, fața tablourilor de distribuție trebuie protejate în mod adecvat. Nu se instalează pe fața respectivelor tablouri de distribuție părți expuse aflate sub tensiune cu tensiuni la masă care le depășesc pe cele specificate la punctul 1.1. Dacă este necesar, se prevăd socluri sau grilaje neconducătoare pe fața și pe spatele tabloului de distribuție.

La sistemele de distribuție care nu au legătură la masă, trebuie să se prevadă un dispozitiv capabil să monitorizeze nivelul de izolare la masă și să dea un semnal sonor sau vizual în cazul unor valori de izolare anormal de scăzute.

Toate învelișurile placate cu metal și cablurile armate trebuie să fie continue din punct de vedere electric și împământate.

Toate cablurile și conexiunile electrice exterioare echipamentelor trebuie să fie cel puțin din material de tip nepropagator de flacără și instalate astfel încât să nu afecteze proprietățile originale de nepropagare a flăcării. Dacă este necesar pentru o aplicație anume, administrația statului de pavilion poate autoriza utilizarea unor cabluri de tip special, cum ar fi cabluri de frecvență radio care nu respectă cele menționate anterior.

Cablurile și conexiunile electrice care deservesc energia principală sau de rezervă, iluminarea, comunicațiile interne sau semnalele trebuie rutate pe cât este posibil în afara bucătăriilor, spălătoriilor, spațiilor pentru mașini de categoria A și a burlanelor lor, precum și a altor zone cu pericol de incendiu. La navele de pasageri ro-ro noi și existente, conexiunile pentru sistemele de alarmă de urgență și sistemele de difuzoare instalate la 1 iulie 1998 sau după această dată trebuie autorizate de administrația statului de pavilion conform recomandărilor OMI. Cablurile care leagă pompele de incendiu la tabloul de distribuție de rezervă trebuie să fie de tip rezistent la foc dacă trec prin zonele cu pericol ridicat de incendiu. Dacă este posibil, toate cablurile în cauză trebuie rutate astfel încât să excludă scoaterea lor din funcțiune prin încălzirea pereților etanși care ar putea fi produsă de un incendiu într-un spațiu adiacent.

Cablurile și conexiunile trebuie instalate și sprijinite astfel încât să se evite uzura prin frecare sau alte avarii. Terminațiile și îmbinările tuturor conductorilor trebuie astfel efectuate încât să se mențină rezistența originală electrică, de nepropagare mecanică a flăcării și, dacă este necesar, rezistența la foc.

Fiecare circuit separat trebuie protejat împotriva scurtcircuitării și a supraîncărcării, excepțiile fiind cele permise de regulile II-1/C/6 și II-1/C/7.

Corpurile de iluminat trebuie dispuse astfel încât să se prevină creșterile de temperatură care ar putea avaria cablurile și conexiunile și să se prevină încălzirea excesivă a materialului înconjurător.

Bateriile de acumulator trebuie montate în carcase corespunzătoare și compartimentele folosite pentru ele trebuie construite adecvat și ventilate eficient.

Nu se permite instalarea, în respectivele compartimente, a unor echipamente electrice sau de alt tip care pot constitui o sursă de aprindere a vaporilor inflamabili.

Sistemele de distribuție trebuie amenajate astfel încât incendiul din orice zonă verticală principală, conform definiției din regula II-2/A/2 punctul 9, să nu interfereze cu serviciile esențiale pentru siguranța altor zone. Această cerință va fi îndeplinită dacă liniile de alimentare principale și de rezervă care trec prin oricare din respectivele zone sunt separate atât orizontal cât și vertical pe o lățime cât se poate de mare.

Nu trebuie să se instaleze niciun echipament electric în spațiile unde există posibilitatea colectării de amestecuri inflamabile, de exemplu în compartimente destinate în principal bateriilor de acumulator, în magaziile cu vopsele, în spațiile de depozitare a acetilenei și în alte spații asemănătoare, cu excepția cazului în care administrația consideră că un astfel de echipament:

Sistemele prevăzute trebuie să asigure ca siguranța navei în toate condițiile de navigație, inclusiv de manevrare, să fie echivalentă cu cea a unei nave cu spațiile mașinilor prevăzute cu echipaj.

Trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura funcționarea echipamentului în condiții de securitate, precum și inspecții regulate și teste de rutină care să asigure funcționarea permanentă în condiții de siguranță.

Fiecare navă trebuie prevăzută cu dovada documentată a capacității sale de funcționare adecvată cu spațiile mașinilor cu permanență periodică.

Trebuie asigurate mijloace pentru a detecta și a da alarma din timp în caz de incendiu:

Motoarele cu ardere internă de minimum 2 250 kW și cu cilindri cu diametru interior de peste 300 mm trebuie prevăzute cu detectori de vapori de hidrocarburi la carter sau cu monitoare de temperatură a motoarelor sau dispozitive echivalente.

Puțurile de santină din spațiile mașinilor cu permanență periodică trebuie localizate și supravegheate astfel încât să se detecteze acumularea de lichide în cazul unghiurilor normale de asietă și bandare și trebuie să fie suficient de mari încât să permită cu ușurință drenarea normală în timpul perioadei fără permanență.

Dacă pompele de santină pot fi pornite automat, acestea trebuie prevăzute cu mijloace prin care să se indice momentul în care admisia de lichid este mai mare decât capacitatea pompei sau când pompa funcționează mai frecvent decât se așteaptă în mod normal. În asemenea cazuri, pot fi autorizate puțuri de santină mai mici care să acopere o perioadă rezonabilă de timp. Dacă sunt prevăzute pompe de santină cu control automat, trebuie să se acorde o atenție deosebită cerințelor de prevenire a poluării cu hidrocarburi.

Comenzile oricăror supape care deservesc o priză de apă, o evacuare sub linia de plutire sau un sistem de evacuare a apei de santină trebuie amplasate astfel încât să permită un timp necesar de funcționare în cazul intrării apei în spațiu, luându-se în considerare intervalul de timp necesar pentru a ajunge la și a pune în funcțiune respectivele comenzi. Dacă nivelul până la care spațiul poate fi inundat cu nava în stare încărcată complet impune acest lucru, trebuie luate măsuri pentru a se putea pune în funcțiune comenzile dintr-o poziție de deasupra acestui nivel.

În toate condițiile de navigare, inclusiv manevrarea, viteza, direcția de împingere și, dacă este cazul, pasul elicei trebuie să poată fi complet controlabile de pe pasarela de navigație.

Comenzile la mașinile de propulsie de pe pasarela de navigație trebuie să fie indicate corespunzător în sala principală de control a mașinilor sau la postul de comandă a mașinilor de propulsie.

Comanda de la distanță a mașinilor de propulsie trebuie să fie posibilă simultan dintr-un singur loc; sunt autorizate poziții de control interconectate din respectivele locuri. În fiecare loc trebuie să existe un indicator care să indice din ce loc se controlează mașinile. Transferul controlului între pasarela de navigație și spațiile mașinilor trebuie să fie posibil doar în spațiul principal al mașinilor sau în camera principală de comandă a mașinilor. Sistemul trebuie să cuprindă mijloace de prevenire a modificării semnificative a forței de împingere a elicei la transferul controlului dintr-un loc în altul.

Trebuie să se poată controla toate mașinile esențiale pentru funcționarea navei dintr-o poziție locală, chiar și în cazul defectării oricărei părți a sistemului de control automat sau de la distanță.

Construcția sistemului de comandă automată de la distanță trebuie să fie de așa natură încât, în cazul defectării sale, să se dea alarma. Viteza și direcția de împingere a elicei presetate trebuie menținute până la intrarea în funcțiune a controlului local, cu excepția situațiilor considerate nefezabile din punct de vedere practic.

Pe pasarela de navigație trebuie prevăzuți indicatori pentru:

Numărul de încercări automate consecutive care nu reușesc să producă pornirea trebuie limitat pentru a păstra suficientă presiune a aerului de pornire. Trebuie prevăzută o alarmă pentru a indica presiunea scăzută a aerului de pornire la un nivel care permite totuși efectuarea operațiunilor de pornire a mașinilor de propulsie.

Trebuie prevăzut un sistem de alarmă care să indice orice defecțiune care necesită atenție și care:

Sistemul de alarmă trebuie să fie alimentat încontinuu și trebuie să aibă un comutator automat la o sursă de alimentare în stand-by în cazul pierderii sursei de alimentare normale.

Defectarea sursei de alimentare normale a sistemului de alarmă trebuie să fie indicată de o alarmă.

Sistemul de alarmă trebuie să poată indica în același timp mai mult de o defecțiune și receptarea unei alarme nu trebuie să oprească funcționarea altei alarme.

Acceptarea la postul menționat la punctul.1 a oricărei stări de alarmă trebuie să fie indicată la posturile unde a fost semnalată. Alarmele trebuie menținute până când sunt receptate, iar indicările vizuale ale alarmelor individuale trebuie să rămână vizibile până la corectarea defecțiunii, dacă sistemul de alarmă trebuie să revină automat la starea de funcționare normală.

Sursa principală de energie electrică trebuie să respecte următoarele condiții:

Dacă sunt necesare aparate în stand-by pentru alte mașini auxiliare esențiale pentru propulsie, trebuie prevăzute dispozitive de comutare automată.

Sistemul de control trebuie să fie de așa natură încât serviciile necesare pentru funcționarea mașinilor de propulsie principale și a auxiliarelor lor să fie asigurate prin sistemele automate necesare.

La comutarea automată trebuie să se dea o alarmă.

Trebuie prevăzut un sistem de alarmă în conformitate cu regula II-1/E/6 pentru toate nivelurile de presiuni, temperaturi și niveluri de fluid importante și pentru alți parametri esențiali.

Trebuie amenajată o poziție de control centralizată, împreună cu tablourile și instrumentele de alarmă necesare indicării oricărei situații de alarmă.

Trebuie prevăzute mijloace de menținere a presiunii aerului de pornire la nivelul necesar dacă motoarele cu ardere internă esențiale pentru propulsia principală sunt pornite cu aer comprimat.

Obiectivele de protecție împotriva incendiilor ale prezentului capitol sunt:

Pentru a aduce la îndeplinire obiectivele enumerate la punctul.1, următoarele principii fundamentale stau la baza regulilor din prezentul capitol și sunt încorporate în acestea în mod adecvat, luându-se în considerare tipul navei și riscul potențial de incendiu implicat:

Obiectivele de protecție împotriva incendiilor prevăzute la punctul.1 trebuie să fie realizate prin respectarea cerințelor obligatorii specificate în prezentul capitol sau prin alte sisteme constructive sau sisteme alternative care respectă Partea F din capitolul II-2 revizuit din Convenția SOLAS din 1974, care se aplică navelor construite la 1 ianuarie 2003 sau după această dată. Se consideră că o navă respectă cerințele funcționale prevăzute la punctul.2 și realizează obiectivele de protecție împotriva incendiilor de la punctul.1 dacă:

Toate navele care suferă reparații, modificări, transformări și amenajări ocazionate de acestea care nu intră sub incidența definiției importanței majore inclusă la articolul 2 litera (zh) din Directiva 2009/45/CE trebuie să respecte în continuare cel puțin cerințele aplicabile anterior navelor respective.

În pofida dispozițiilor de la punctul.4, navele existente din clasa B care transportă peste 36 de pasageri și care suferă reparații, modificări, transformări și amenajări legate de acestea trebuie să respecte următoarele dispoziții:

Materialul incombustibil este un material care nu arde și nu produce vapori inflamabili în cantitate suficientă pentru a se autoaprinde la încălzire la aproximativ 750 °C, acest aspect fiind stabilit printr-o determinare a temperaturii de aprindere în conformitate cu Rezoluția A.799(19) a OMI intitulată „Recomandarea revizuită privind metodele de încercare a incombustibilității materialelor pentru construcții navale maritime”. Orice alt material este material combustibil.

PENTRU NAVELE DIN CLASELE B, C ȘI D CONSTRUITE LA 1 IANUARIE 2003 SAU DUPĂ ACEASTĂ DATĂ:

Materialul incombustibil este un material care nu arde și nu produce vapori inflamabili în cantitate suficientă pentru a se autoaprinde la încălzire la aproximativ 750 °C, acest aspect fiind stabilit în conformitate cu Codul de procedură pentru determinarea temperaturii de aprindere. Orice alt material este material combustibil.

O determinare standard a temperaturii de aprindere este o determinare în care câteva probe din pereții etanși sau din punțile relevante sunt expuse într-un cuptor de testare la temperaturi care corespund aproximativ curbei standard timp-temperatură. Proba trebuie să aibă o suprafață de expunere de minimum 4,65 m2 și o înălțime (sau lungime a punții) de minimum 2,44 metri, semănând cât se poate de mult cu construcția preconizată și incluzând cel puțin o îmbinare, dacă este cazul. Curba standard timp-temperatură se definește ca o curbă regulată trasată prin următoarele puncte ale temperaturii interne a cuptorului:

PENTRU NAVELE DIN CLASELE B, C ȘI D CONSTRUITE LA 1 IANUARIE 2003 SAU DUPĂ ACEASTĂ DATĂ:

O determinare standard a temperaturii de aprindere este o determinare în care câteva probe din pereții etanși sau din punțile relevante sunt expuse într-un cuptor de testare la temperaturi care corespund aproximativ curbei standard timp-temperatură. Metodele de testare trebuie să fie conforme cu Codul de procedură pentru determinarea temperaturii de aprindere.

Compartimentările de clasa „A” sunt compartimentările formate din pereții etanși și punți care respectă următoarele condiții:

Compartimentările de clasa „B” sunt compartimentările formate de pereți etanși, punți, tavane sau căptușeli care îndeplinesc următoarele condiții:

Compartimentările de clasa „C” sunt compartimentările construite cu materiale incombustibile omologate. Nu este obligatoriu ca acestea să îndeplinească nici o cerință în legătură cu trecerea fumului și a flăcării și nici constrângerile legate de creșterea de temperatură. Furnirele combustibile sunt admise dacă îndeplinesc alte cerințe din prezentul capitol.

Tavanele sau căptușelile continue de clasa „B” sunt acele tavane sau căptușeli de clasa „B” care se termină numai la o compartimentare de clasa „A” sau „B”.

Propagare redusă a flăcării înseamnă că suprafața astfel descrisă limitează în mod corespunzător propagarea flăcării, acest aspect fiind stabilit cu ajutorul unei determinări a temperaturii de aprindere conform Rezoluției A.635 (16) a OMI, pentru materialele de finisare din pereții etanși, tavan și punte.

PENTRU NAVELE DIN CLASELE B, C ȘI D CONSTRUITE LA 1 IANUARIE 2003 SAU DUPĂ ACEASTĂ DATĂ:

Propagare redusă a flăcării înseamnă că suprafața astfel descrisă limitează în mod corespunzător propagarea flăcării, acest aspect fiind stabilit în conformitate cu Codul de procedură pentru determinarea temperaturii de aprindere.

Zonele verticale principale sunt acele secțiuni în care corpul navei, suprastructura și rufurile sunt împărțite prin compartimentări de clasa „A”, lungimea și lățimea medie a lor nedepășind pe nici o punte, în general, 40 de metri.

Spațiile de cazare sunt acele spații folosite ca spații publice, coridoare, spălătoare, cabine, birouri, spitale, cinematografe, camere pentru jocuri și agrement, frizerii, oficii fără aparatură de gătit și spațiile similare.

Spațiile publice sunt acele părți ale spațiilor de cazare folosite ca holuri, locuri pentru servit masa, saloane de zi și alte spații similare închise permanent.

Spațiile de serviciu sunt spațiile folosite pentru bucătării, oficii cu aparatură de gătit, dulapuri închise, camere pentru obiecte poștale sau cu destinație specială, camere de depozitare, ateliere sau altele decât cele care fac parte din spațiile mașinilor, spații similare și coridoarele spre aceste spații.

Spațiile de marfă sunt toate spațiile folosite pentru marfă (inclusiv tancurile pentru hidrocarburi transportate ca marfă) și coridoarele spre spațiile respective.

Spațiile pentru vehicule sunt spații destinate transportului de autovehicule care au în rezervoare combustibil pentru propria lor propulsie

Spațiile de marfă ro-ro sunt spații necompartimentate în nici un mod și care se extind fie pe o lungime considerabilă, fie pe toată lungimea navei, în care se pot încărca sau descărca în mod normal pe direcție orizontală autovehicule care au în rezervoare combustibil pentru propria lor propulsie și/sau mărfuri [ambalate sau în vrac, aflate în sau pe vehicule rutiere sau feroviare, vehicule (inclusiv vehicule-cisternă rutiere sau feroviare), remorci, containere, paleți, tancuri demontabile arimate sau stivuite prin alte mijloace).

Spațiile de marfă ro-ro deschise sunt spații de marfă ro-ro fie deschise la ambele capete, fie deschise la un capăt și prevăzute cu ventilație naturală eficientă pe toată lungimea prin deschideri permanente în bordajul lateral sau în puntea de deasupra lor, iar pentru navele construite la 1 ianuarie 2003 sau după această dată, având o suprafață totală de minimum 10 % din suprafața totală a laturilor spațiului.

Spațiile deschise pentru vehicule sunt spațiile pentru vehicule fie deschise la ambele capete, fie deschise la un capăt și prevăzute cu ventilație naturală eficientă pe toată lungimea prin deschideri permanente în bordajul lateral sau în puntea de deasupra lor, iar pentru navele construite la 1 ianuarie 2003 sau după această dată, având o suprafață totală de minimum 10 % din suprafața totală a laturilor spațiului.

Spațiile de marfă ro-ro închise sunt spații de marfă ro-ro care nu sunt nici spații de marfă deschise, nici punți expuse.

Spațiile închise pentru vehicule sunt spațiile pentru vehicule care nu sunt nici spații deschise pentru vehicule nici punți expuse.

Puntea expusă este puntea care este complet expusă la intemperii, în partea de sus și din două părți laterale cel puțin.

Spațiile de categorie specială sunt spațiile închise pentru vehicule de deasupra sau de sub puntea pereților etanși în care și din care pot fi conduse astfel de vehicule și la care pasagerii au acces. Spațiile de categorie specială pot să fie amplasate pe mai multe punți, cu condiția ca înălțimea liberă totală pentru autovehicule să nu depășească 10 metri.

Spațiile pentru mașini de categoria „A” sunt spațiile și coridoarele spre respectivele spații, care conțin:

Spațiile mașinilor sunt toate spațiile pentru mașini de categoria A și toate celelalte spații care conțin mașinile de propulsie, căldările, ansamblurile de tratare a păcurii, motoarele cu aburi și cu ardere internă, grupurile electrogene și mașinile electrice cele mai importante, stațiile de umplere cu hidrocarburi, mașinile de refrigerare, stabilizare, ventilare și climatizare și spațiile similare, precum și coridoarele spre respectivele spații.

Ansamblurile de tratare a păcurii sunt echipamentele folosite la prepararea păcurii pentru un cazan sau echipamentul folosit la prepararea păcurii încălzite care este expediată spre un motor cu ardere internă și care include orice pompă de presiune, filtre sau radiatoare care tratează hidrocarburile la o presiune de peste 0,18 N/mm2.

Posturile de comandă sunt spațiile în care este situat echipamentul radio sau echipamentul principal de navigație sau sursa de energie de rezervă și unde se centralizează înregistrarea incendiilor și echipamentul de control pentru incendii.

Postul central de comandă este postul de comandă în care sunt centralizate următoarele funcții de control și indicatoare:

Postul central de comandă cu echipaj permanent este un post central de comandă care este deservit permanent de un responsabil dintre membrii echipajului.

Încăperile care conțin mobilă și furnituri cu risc limitat de aprindere sunt, în sensul regulii II-2/B/4, acele încăperi care conțin mobilă și furnituri cu risc limitat de aprindere (fie ele cabine, spații publice, birouri sau alte tipuri de spații de cazare) unde:

Navă de pasageri ro-ro înseamnă o navă de pasageri cu spații de marfă ro-ro sau spații de categorie specială, conform definiției din prezenta regulă II-2/A/2.

Codul de procedură pentru determinarea temperaturii de aprindere înseamnă codul internațional de aplicare a procedurilor de determinare a temperaturii de aprindere adoptat prin Rezoluția MSC 61 (67), astfel cum a fost modificat.

Codul internațional pentru instalațiile de protecție contra incendiului înseamnă Codul internațional pentru instalațiile de protecție contra incendiului adoptat de prin Rezoluția MSC.98 (73), astfel cum a fost modificată.

Punctul de inflamabilitate este temperatura în grade Celsius (determinare în clopot închis) la care produsul emană suficienți vapori inflamabili ca să se aprindă, conform unui test efectuat cu aparat omologat pentru determinarea punctului de inflamabilitate.

Cerințe obligatorii înseamnă caracteristicile constructive, limitele de dimensiune sau sistemele de rezistență la incendiu descrise în prezentul capitol.

Clapetă antifoc înseamnă, în scopul punerii în aplicare a regulii II-2/B/9a, un dispozitiv instalat într-o conductă de ventilație care rămâne deschis în condiții normale, permițând fluxul în conductă, și este închis în timpul unui incendiu, împiedicând fluxul în conductă pentru a limita trecerea focului. Atunci când se utilizează definiția de mai sus pot fi asociați următorii termeni:

Clapetă antifum înseamnă, în scopul punerii în aplicare a regulii II-2/B/9a, un dispozitiv instalat într-o conductă de ventilație care rămâne deschis în condiții normale, permițând fluxul în conductă, și este închis în timpul unui incendiu, împiedicând fluxul în conductă pentru a limita trecerea fumului și a gazelor fierbinți. Nu se preconizează că o clapetă antifum va contribui la integritatea unui compartiment cu rezistență la foc perforat de o conductă de ventilație. Atunci când este utilizată definiția de mai sus ar putea fi asociați următorii termeni:

Fiecare navă trebuie prevăzută cu pompe de incendiu, tubulatură principală de incendiu, hidranți, furtunuri și ajutaje care să respecte cerințele prezentei reguli II-2/A/3.

Dacă este nevoie de mai mult de o pompă de incendiu independentă, trebuie montate, într-un loc ușor accesibil și în afara spațiului mașinilor, supape de izolare pentru a separa tubulatura principală de incendiu din cadrul spațiului pentru mașini care conține pompa sau pompele principale de restul tubulaturii de incendiu. Tubulatura principală de incendiu trebuie dispusă astfel încât la închiderea supapelor de izolare toți hidranții de pe navă, cu excepția celor din spațiul mașinilor menționat anterior, să poată fi alimentați cu apă de o pompă de incendiu nelocalizată în respectivul spațiu al mașinilor prin țevi care nu trec prin acest spațiu. În mod excepțional, scurte porțiuni din lungimea conductelor de absorbție și de evacuare ale pompei de incendiu de urgență pot pătrunde în spațiul mașinilor dacă nu este posibilă conducerea lor pe exterior, cu condiția să se mențină integritatea tubulaturii de incendiu prin izolarea conductelor într-o carcasă masivă de oțel.

Trebuie montate, într-un loc ușor accesibil și în afara spațiului mașinilor, supape de izolare pentru a separa tubulatura principală de incendiu din cadrul spațiului mașinilor care conține pompa sau pompele principale de restul tubulaturii principale de incendiu. Tubulatura principală de incendiu trebuie astfel dispusă încât la închiderea supapelor de izolare toți hidranții de pe navă, cu excepția celor din spațiul mașinilor menționat anterior, să poată fi alimentați cu apă de o altă pompă sau de o pompă de incendiu de rezervă. Pompa de rezervă, admisia ei pentru apă de mare, țevile de absorbție și de evacuare și supapele de izolare trebuie localizate în afara spațiului pentru mașini. Dacă nu este posibilă o asemenea amenajare, supapa poate fi montată în spațiul mașinilor, cu condiția ca pompa să fie comandată de la distanță, dintr-un post localizat în același compartiment cu pompa de rezervă, iar conducta de absorbție să fie cât se poate de scurtă. Scurte porțiuni din lungimea conductelor de absorbție și de evacuare ale pompei de incendiu de rezervă pot pătrunde în spațiul mașinilor, cu condiția să fie închise într-o carcasă masivă de oțel sau să fie izolate conform standardelor A-60. Conductele trebuie să aibă pereți de o grosime considerabilă, în nici un caz sub 11 mm, și trebuie să fie sudate, cu excepția îmbinării cu flanșă la supapa de admisie a apei de mare.

Capacitatea pompelor de incendiu

Sistemele de pompe de incendiu, tubulatura principală de incendiu și disponibilizarea rapidă a alimentării cu apă

Diametrul și presiunea din tubulatura principală de incendiu

Numărul și poziția hidranților

Țevi și hidranți

Furtunurile de incendiu

Ajutaje

Țevile necesare pentru transportul mediului de stingere a incendiului la spațiile protejate trebuie prevăzute cu supape de control, marcate astfel încât să indice clar spațiile spre care sunt conduse. Trebuie evitată pătrunderea accidentală a mediului de stingere în orice spațiu.

Tubulatura pentru distribuția mediului de stingere a incendiului trebuie amenajată și ajutajele de deversare trebuie poziționate astfel încât distribuția mediului să fie uniformă.

Trebuie prevăzute mijloace de închidere, din afara spațiilor protejate, a tuturor deschiderilor care pot permite intrarea aerului sau scăpări de gaz spre spațiul protejat.

Trebuie prevăzute mijloace pentru avertizarea sonoră asupra eliberării mediului de stingere a incendiului în orice spațiu în care lucrează în mod normal personal sau în care acesta are acces. Alarma trebuie să fie în funcțiune un interval de timp corespunzător înainte ca mediul să fie eliberat.

Dispozitivele de comandă ale oricărui sistem fix de stingere a incendiului cu gaz inert trebuie să fie ușor accesibile, simplu de pus în funcțiune, grupate în câteva locuri, pe cât posibil în posturi care nu pot fi întrerupte de un incendiu într-un spațiu protejat. În fiecare loc trebuie să existe instrucțiuni clare cu privire la funcționarea sistemului în ceea ce privește siguranța personalului.

Nu se permite eliberarea automată a mediului de stingere a incendiului, cu excepția situației autorizate pentru ansamblurile locale acționate automat montate pe lângă și independent de orice sistem fix de stingere a incendiului, în spațiile mașinilor, deasupra echipamentelor cu risc înalt de incendiu sau în spații închise cu risc înalt de incendiu din cadrul spațiilor pentru mașini.

În cazul în care cantitatea de mediu de stingere trebuie să protejeze mai mult de un spațiu, cantitatea de mediu disponibilă nu trebuie să fie mai mare decât cea mai mare cantitate necesară unui spațiu oarecare protejat astfel.

Cu excepția altor situații permise, containerele de presiune necesare stocării mediului de stingere a incendiului trebuie amplasate în afara spațiilor protejate în conformitate cu punctul.1.11.

Trebuie prevăzute mijloace pentru ca echipajul sau personalul de la țărm să poată verifica în siguranță cantitatea de mediu din containere.

Containerele necesare pentru stocarea mediului de stingere și componenții sub presiune asociați trebuie să fie proiectați conform codurilor de practică adecvate cu privire la amplasarea lor și la temperaturile ambiante maxime preconizate în timpul funcționării.

Dacă un mediu de stingere a incendiului este depozitat în afara spațiului protejat, el poate fi depozitat într-o încăpere situată într-un post sigur și ușor accesibil și care este ventilată eficient. Orice intrare într-o asemenea cameră de depozitare este preferabil să se facă din puntea deschisă și, în orice caz, trebuie să fie independentă de spațiul protejat.

Ușile de acces trebuie să se deschidă spre exterior, iar pereții etanși și punțile care cuprind uși și alte mijloace de închidere a oricărei deschideri din acestea, care formează granițele între respectivele încăperi și spațiile închise adiacente trebuie să fie etanșe la gaz. În scopul aplicării tabelelor pentru integritatea la incendiu a pereților etanși și a punților din regula II-2/B/4 sau II-2/B/5, după caz, respectivele camere trebuie considerate stații de control.

În cazul sistemelor de stingere a incendiului de la bordul navelor noi și al instalaților respective de la bordul navelor existente, nu este permisă folosirea unui mediu de stingere a incendiului care de la sine sau în condiții de utilizare previzibile eliberează gaze toxice în cantități care pun în pericol persoanele sau emite gaze nocive pentru mediu.

Sistemele fixe de stingere a incendiului cu gaz inert trebuie să respecte prevederile Codului de sisteme de rezistență la incendiu.

Trebuie prevăzute mijloace de închidere din afara spațiilor protejate a tuturor deschiderilor care pot permite intrarea aerului sau scăpări de gaz din mediul protejat.

Dacă un mediu de stingere a incendiului este depozitat în afara spațiului protejat, el trebuie depozitat într-o încăpere aflată în spatele peretelui de coliziune dinspre prova și nu este folosit în alte scopuri. Orice intrare într-o asemenea cameră de depozitare se face, de preferință, de pe puntea deschisă și, în orice caz, trebuie să fie independentă de spațiul protejat. Dacă locul de depozitare este amplasat sub punte, el se amplasează la nu mai mult de o punte sub puntea deschisă și trebuie să fie direct accesibil de pe puntea deschisă printr-un gang sau o scară.

Spațiile localizate sub punte sau spațiile spre care nu se asigură acces direct de pe puntea deschisă trebuie prevăzute cu un sistem de ventilație mecanic proiectat să preia aerul de evacuare din partea de jos a spațiului și care trebuie dimensionat astfel încât să permită cel puțin șase schimburi de aer pe oră. Ușile de acces trebuie să se deschidă spre exterior, iar pereții etanși și punțile care cuprind uși și alte mijloace de închidere a oricărei deschideri, care formează limitele dintre respectivele încăperi și spațiile închise adiacente trebuie să fie etanșe la gaz. În sensul aplicării tabelelor 4.1, 4.2, 5.1, 5.2, 5.1(a) și 5.2(a), din partea B a prezentului capitol, respectivele camere de depozitare trebuie considerate stații de comandă

Dacă aerul liber conținut în receptorii de aer din oricare spațiu are un astfel de volum încât, o dată eliberat în respectivul spațiu, ar putea afecta grav eficiența sistemului fix de stingere a incendiului, trebuie să se prevadă o cantitate suplimentară de mediu de stingere a incendiului.

Furnizorii de instalații fixe de stingere a incendiului trebuie să ofere o descriere a instalației, inclusiv o listă de verificare pentru întreținere, în limba engleză și în limba (limbile) oficială (oficiale) ale statului de pavilion.

Cantitatea de mediu de stingere a incendiului trebuie verificată cel puțin o dată pe an fie de către un expert autorizat de administrație, fie de furnizorul instalației, fie de o organizație recunoscută.

Verificarea periodică efectuată de ofițerul mecanic șef sau organizată de conducerea navei trebuie înregistrată în jurnalul de bord al navei, menționându-se importanța și data respectivei verificări.

Echipamentul de stingere a incendiului suplimentar față de prevederile în domeniu, instalat, de exemplu, în camerele de depozitare, trebuie să respecte, ca și construcție și dimensiuni, prevederile prezentei reguli II-2/A/4 pentru tipul de instalație în cauză.

Toate ușile spre spațiile protejate prin instalații de CO2 trebuie marcate cu următorul text: „Acest spațiu este protejat printr-o instalație cu CO2 și trebuie evacuat în momentul intrării în funcțiune a echipamentului de alarmă”.

Pentru spațiile de marfă, cantitatea de CO2 disponibilă trebuie, dacă nu se prevede altfel, să fie suficientă pentru a da un volum minim de gaz liber egal cu 30 % din volumul brut al celui mai mare spațiu de marfă din navă protejat în acest mod.

Dacă există o legătură între conductele de ventilație dintre două sau mai multe spații de marfă, ele trebuie considerate drept un singur spațiu. La navele folosite pentru transportul vehiculelor, cantitatea necesară de CO2 trebuie calculată ca fiind 45 % din conținutul brut al volumului celui mai mare spațiu de marfă.

Pentru spațiile mașinilor, cantitatea de dioxid de carbon trebuie să fie suficientă pentru a da un volum minim de gaz liber egal cu cel mai mare dintre următoarele volume:

În sensul prezentului punct, volumul de dioxid de carbon liber trebuie calculat la 0,56 m3/kg

Sistemul de tubulatură fixă trebuie să fie astfel încât 85 % din gaz să poată fi descărcat în spațiu într-un interval de 2 minute.

Mecanismul de eliberare a dioxidului de carbon:

Administrația statului de pavilion trebuie să garanteze că spațiile în care sunt localizate bateriile cu CO2 sunt aranjate corespunzător în ceea ce privește accesul, ventilarea și echipamentul de comunicare. Se iau măsurile necesare de siguranță cu privire la construcția, instalarea, marcarea, umplerea și testarea cilindrilor cu CO2, a țevilor și fitingurilor, precum și pentru sistemul de control și de alarmă necesar respectivei instalații.

Sistemele cu dioxid de carbon trebuie să respecte prevederile Codului de sisteme de rezistență la incendiu.

Administrația statului de pavilion trebuie să garanteze că spațiile în care sunt localizate bateriile cu CO2 sunt aranjate corespunzător în ceea ce privește accesul, ventilarea și echipamentul de comunicare. Se iau măsurile necesare de siguranță cu privire la construcția, instalarea, marcarea, umplerea și testarea cilindrilor cu CO2, a țevilor și fitingurilor, precum și pentru sistemul de control și alarmă necesar respectivei instalații.

Dacă se montează un sistem fix de stingere a incendiului cu spumă cu expansiune redusă în oricare dintre spațiile mașinilor suplimentar față de cerințele din regula II-2/A/6, un astfel de sistem trebuie să poată descărca prin guri de evacuare fixe în maximum cinci minute o cantitate de spumă suficientă pentru a acoperi cu un strat de grosime de 150 mm cea mai mare suprafață individuală pe care s-ar putea răspândi păcură. Sistemul trebuie să poată genera spumă care să poată stinge incendiile produse de hidrocarburi. Trebuie prevăzute mijloace de distribuție eficientă a spumei printr-un sistem permanent de țevi și supape de control sau ventile la gurile de evacuare corespunzătoare pentru ca spuma să fie orientată eficient de sprinklere fixe puse pe alte puncte principale cu risc de incendiu din spațiul protejat. Raportul de expansiune al spumei nu trebuie să depășească 12 la 1.

Dispozitivele de comandă ale oricăror astfel de sisteme trebuie să fie ușor accesibile și simplu de pus în funcțiune și trebuie grupate în câteva locuri la posturi care nu pot fi întrerupte de un incendiu în spațiul protejat.

Sistemele fixe de stingere a incendiului cu spumă cu expansiune redusă din spațiile mașinilor trebuie să respecte prevederile Codului de sisteme de rezistență la incendiu.

Orice sistem fix de stingere a incendiului cu spumă cu expansiune mărită în spațiile mașinilor trebuie să poată să descarce rapid prin guri de evacuare fixe o cantitate de spumă suficientă pentru a umple cel mai mare spațiu care trebuie protejat cu o viteză de cel puțin un metru adâncime pe minut. Cantitatea disponibilă de lichid generator de spumă trebuie să fie suficientă pentru a produce un volum de spumă egal cu de cinci ori volumul celui mai mare spațiu care trebuie protejat. Raportul de expansiune al spumei nu trebuie să depășească 1 000 la 1.

Conductele de alimentare de distribuire a spumei, prizele de aer la generatorul de spumă și numărul de ansambluri de producere a spumei nu vor afecta echipamentul generator de spumă.

Conductele de transport de la generatorul de spumă trebuie să fie astfel dispuse încât să nu afecteze echipamentul generator de spumă.

Generatorul de spumă, sursele sale de alimentare cu energie, lichidul formator de spumă și dispozitivele de comandare a sistemului trebuie să fie ușor accesibile și simplu de pus în funcțiune și trebuie grupate în cât mai puține posturi, care să nu poată fi întrerupte de un incendiu în spațiul protejat.

Sistemul fix de stingere a incendiului cu spumă cu expansiune mărită din spațiile mașinilor trebuie să respecte prevederile Codului de sisteme de rezistență la incendiu.

Orice sisteme fixe de stingere a incendiului cu pulverizare de apă sub presiune necesare în spațiile mașinilor trebuie prevăzute cu ajutaje de pulverizare de tip omologat.

Numărul și dispunerea ajutajelor trebuie să fie astfel încât să asigure o distribuție medie eficientă a apei de cel puțin 5 l/m2 în spațiile care trebuie protejate. Rate de aplicare crescute pot fi luate în considerare dacă este nevoie într-o zonă cu risc special. Ajutajele trebuie montate deasupra santinelor, părții superioare a tancurilor și în alte zone în care se poate răspândi păcură, precum și în alte zone cu risc de incendiu specific din spațiile mașinilor.

Sistemul poate fi împărțit în secțiuni, ale căror supape de distribuție trebuie puse în funcțiune din posturi ușor accesibile din afara spațiilor care trebuie protejate și care nu vor fin întrerupte rapid de un incendiu în spațiul protejat.

Sistemul trebuie ținut încărcat la presiunea necesară, iar pompa care furnizează apă pentru sistem trebuie pusă automat în acțiune de o cădere de presiune în sistem.

Pompa trebuie să poată să alimenteze simultan la presiunea necesară toate secțiunile sistemului din fiecare compartiment care trebuie protejat. Pompa și comenzile sale trebuie instalate în afara spațiului sau spațiilor care trebuie protejate. Sistemul de pulverizare cu apă nu trebuie să poată fi scos din funcțiune de un incendiu în spațiul sau spațiile protejate.

Trebuie să se ia măsuri de precauție pentru a evita obturarea ajutajelor cu impuritățile din apă sau corodarea țevilor, ajutajelor, supapelor sau pompei.

Pompa poate fi acționată de o mașină cu ardere internă, dar, dacă este dependentă de energia furnizată de grupul electrogen de avarie montat conform prevederilor din capitolul II-1 Partea D, respectivul grup electrogen trebuie amplasat astfel încât să pornească automat în caz de avarie a sursei principale de energie, pentru ca energia pentru pompă cerută la punctul.5 să fie disponibilă imediat. Dacă pompa este acționată de o mașină cu ardere internă independentă, ea trebuie amplasată astfel încât un incendiu în spațiul protejat să nu afecteze alimentarea cu aer a mașinii.

Trebuie să se ia măsuri de precauție pentru a se evita obturarea ajutajelor cu impuritățile din apă sau corodarea țevilor, a ajutajelor, a supapelor sau a pompei.

Toate extinctoarele trebuie să fie de tipuri și construcții omologate.

Capacitatea extinctoarelor portabile necesare trebuie să fie de maximum 13,5 litri și de minimum 9 litri. Alte extinctoare trebuie să fie cel puțin la fel de portabile ca și extinctorul de 13,5 litri și trebuie să aibă o capacitate de stingere a incendiului cel puțin echivalentă cu cea a extinctorului de 9 litri.

Trebuie să existe încărcături de rezervă la bord pentru 50 % din totalul de extinctoare de fiecare tip. Un alt extinctor de același tip poate constitui o încărcătură de rezervă pentru un extinctor care nu poate fi reîncărcat cu ușurință la bord.

În general, extinctoarele portabile cu CO2 nu trebuie amplasate în spațiile de cazare. Dacă, însă, asemenea extinctoare sunt instalate în sălile radio, la tablourile de distribuție și în alte posturi similare, volumul fiecărui spațiu care conține unul sau mai multe extinctoare trebuie să fie astfel încât să limiteze concentrația de vapori care pot apărea în urma descărcării la maximum 5 % din volumul net al spațiului folosit în sensul prezentei reguli II-2/A/5. Volumul de CO2 trebuie calculat la 0,56 m3/kg

Extinctoarele portabile trebuie să respecte prevederile Codului de sisteme de rezistență la incendiu.

Extinctoarele cu dioxid de carbon nu trebuie amplasate în spații de cazare. În posturile de control și alte spații care conțin echipament și aparatură electrică și electronică pentru siguranța navei, ar trebui prevăzute extinctoare ale căror medii de stingere să nu fie nici bune conducătoare de electricitate, nici nocive pentru echipament și aparatură.

Extinctoarele trebuie amplasate astfel încât să fie gata de utilizare în locuri ușor vizibile, care pot fi găsite rapid și ușor în orice moment în caz de incendiu și astfel încât funcționarea lor să nu fie afectată de vreme, vibrații sau alți factori externi. Extinctoarele portabile trebuie prevăzute cu dispozitive care indică dacă au mai fost utilizate înainte.

Încărcăturile de rezervă trebuie prevăzute pentru 100 % din primele 10 extinctoare și 50 % din restul de extinctoare care pot fi reîncărcate la bord.

Pentru extinctoarele care nu pot fi reîncărcate la bord, trebuie prevăzute extinctoarele portabile suplimentare de același tip, capacitate și număr conform punctului.13 de mai jos, în locul încărcăturilor de rezervă.

Extinctoarele care conțin un mediu de stingere care de la sine sau în condiții imprevizibile de utilizare emite gaze toxice în cantități care pun în pericol persoanele sau emite gaze care sunt nocive pentru mediu nu sunt autorizate.

Extinctoarele trebuie să fie adecvate stingerii incendiilor care pot izbucni în apropierea locului în care se află extinctorul.

Unul dintre extinctoarele portabile destinate utilizării în orice spațiu trebuie amplasat aproape de intrarea în respectivul spațiu.

Numărul minim de extinctoare trebuie să fie după cum urmează:

Extinctoarele portabile prevăzute pentru utilizare în spații de cazare sau de serviciu trebuie să aibă pe cât posibil o metodă uniformă de funcționare.

Inspecția periodică a extinctoarelor:

oricare dintre următoarele sisteme fixe de stingere a incendiului:

cel puțin un set de echipamente portabile aer-spumă, care constau dintr-un ajutaj aer-spumă de tip inductor, care poate fi conectat la tubulatura principală de incendiu cu un furtun de incendiu împreună cu un rezervor portabil, care conține cel puțin 20 de litri de lichid formator de spumă și un rezervor de rezervă. Ajutajul trebuie să fie capabil să producă spuma eficient și adecvat pentru stingerea unui incendiu provocat de hidrocarburi cu o viteză de cel puțin 1,5 m3 pe minut;

în fiecare spațiu de acest fel trebuie prevăzute extinctoare de tip spumă omologate, fiecare cu o capacitate de cel puțin 45 de litri sau echivalent, suficiente ca număr pentru a permite spumei sau echivalentului să fie dirijat spre orice parte a sistemului de alimentare cu combustibil sau de ulei de lubrifiere sub presiune, spre angrenajele sau alte locuri cu risc de incendiu. În plus, trebuie să existe un număr suficient de extinctoare portabile sau echivalente care să fie amplasate astfel încât nici un punct din spațiu să nu fie la o distanță mai mare de 10 metri de mers pe jos de un extinctor și să existe cel puțin două asemenea extinctoare în fiecare astfel de spațiu;

unul dintre sistemele fixe de stingere a incendiului specificate la punctul.1 de mai sus și, în plus, în fiecare spațiu care conține motoare cu ardere internă, tancuri de decantare a păcurii sau ansambluri de tratare a păcurii, trebuie prevăzut cel puțin un extinctor cu spumă de cel puțin 45 de litri sau un număr suficient de sisteme echivalente astfel încât să permită direcționarea spumei sau a unui agent extinctor echivalent spre orice parte a sistemelor de combustibil sau de ulei de lubrifiere sub presiune, spre angrenaje sau alte locuri cu risc de incendiu; și

un extinctor portabil adecvat stingerii incendiilor provocate de hidrocarburi pentru fiecare tranșă de 746 kW sau pentru o parte din această tranșă de mașini; cu condiția asigurării, în oricare dintre aceste spații, a unui număr între două și șase asemenea extinctoare.

Este permisă folosirea sistemului fix cu spumă de expansiune redusă în locul câtorva dintre cele șase extinctoare portabile impuse de prezenta regulă II-2/A/6.

Fiecare spațiu al mașinilor trebuie prevăzută cu două dispozitive corespunzătoare de ceață de apă, care să fie alcătuite dintr-o țeavă în formă de L, latura mare fiind de aproximativ 2 m lungime, și putând fi montată la un furtun de incendiu, iar latura scurtă fiind de aproximativ 250 mm, fixată cu un ajutaj fix de ceață de apă sau capabil să fie prevăzut cu ajutaj de pulverizat apa.

Când încălzirea se face cu ulei, se poate prevedea în plus ca și ca sălile căldărilor să fie dotate cu un echipament instalat permanent sau portabil pentru sistemele locale de pulverizat cu jet de apă sub presiune sau de răspândit spuma deasupra și dedesubtul planșeului în scopul stingerii incendiului

Numărul de luminatoare, uși, ventilatoare, deschideri în coșurile de navă pentru a permite ventilarea și de alte deschideri spre spațiile mașinilor trebuie reduse la minimum, conform nevoilor de ventilare și funcționării corespunzătoare și sigure a navei.

Luminatoarele trebuie făcute din oțel și fără panouri de sticlă. În caz de incendiu, trebuie adoptate sisteme speciale pentru eliberarea fumului din spațiul care trebuie protejat.

Ușile, altele decât ușile etanșe acționate de o sursă de energie, trebuie dispuse astfel încât să se asigure o închidere sigură în caz de incendiu în spațiul respectiv, cu sisteme de închidere acționate de o sursă de energie sau cu uși cu închidere automată care să se poată închide la o înclinare de 3,5° opusă direcției de închidere și care au un dispozitiv de reținere pe principiul protecției intrinsece, prevăzut cu un dispozitiv de declanșare cu comandă de la distanță.

Nu trebuie montate ferestre în limitele spațiilor pentru mașini. Aceasta nu exclude folosirea sticlei în sălile de comandă din cadrul spațiilor pentru mașini.

Trebuie prevăzute dispozitive de comandă pentru:

Comenzile prevăzute la punctul.5 din prezenta regulă II-2/A/7 și la subpunctul.2.5 din regula II-2/A/10 trebuie amplasate în afara spațiului în cauză, unde nu vor fi întrerupte în cazul izbucnirii unui incendiu în spațiul pe care-l deservesc. Astfel de comenzi și comenzile pentru orice sistem de stingere a incendiului prevăzut trebuie așezate într-un post de control sau grupate în cât mai puține posturi posibil. Posturile respective trebuie să aibă acces sigur de pe puntea deschisă.

Când accesul la orice spațiu pentru mașini de categoria A este prevăzut la un nivel coborât dintr-un tunel de linie de arbori adiacent, trebuie prevăzută în tunelul de linie de arbori, aproape de ușa etanșă, o ușă ecran la incendiu, din oțel ușor, care să poată fi pusă în funcțiune din ambele laturi.

Orice sistem automat de sprinklere, de detectare a incendiului și de alarmă de incendiu prevăzut trebuie să poată fi pus în funcțiune imediat, la orice oră și fără nici o altă acțiune a echipajului pentru a-l pune în stare de funcționare. Trebuie să fie de tip țeavă umedă, dar mici secțiuni expuse pot fi de tip țeavă uscată, dacă este nevoie de această precauție. Orice părți ale sistemului care pot fi supuse temperaturilor de îngheț în timpul exploatării trebuie protejate adecvat împotriva înghețului. Trebuie ținute încărcate la presiunea necesară și cu o provizie de apă continuă, conform cerințelor din prezenta regulă II-2/A/8.

Fiecare secțiune a sprinklerelor trebuie să includă mijloace care să dea automat un semnal vizual și sonor de alarmă într-unul sau mai multe subansambluri de indicatori, ori de câte ori un sprinkler intră în funcțiune. Asemenea subansambluri trebuie să indice în care secțiune deservită de sistem a izbucnit incendiul și trebuie centralizate pe pasarela de navigație și, în plus, trebuie amplasate alarme vizuale și sonore de la ansamblu într-un post, altul decât pe pasarela de navigație, pentru a asigura receptarea imediată de către echipaj a indicatorului de incendiu. Sistemul de alarmă trebuie să fie de așa natură încât să indice orice defecțiune din sistem.

Sprinklerele trebuie grupate în secțiuni separate, fiecare secțiune conținând maximum 200 de sprinklere. Orice secțiune de sprinklere nu trebuie să deservească mai mult de două punți și nu trebuie situată în mai mult de o zonă verticală principală, cu excepția cazului în care se poate demonstra că sistemele cu o secțiune de sprinklere care deservesc mai mult de două punți sau situate în mai mult de o zonă principală verticală nu vor reduce protecția navei împotriva unui incendiu.

Fiecare secțiune de sprinklere trebuie să poată fi izolată de un singur ventil de oprire. Ventilul de oprire din fiecare secțiune trebuie să fie ușor accesibil, locul său fiind indicat în mod clar și permanent. Trebuie prevăzute mijloace de evitare a punerii în funcțiune a ventilelor de oprire de către persoane neautorizate.

Un indicator de nivel pentru presiunea din sistem trebuie montat la fiecare ventil de oprire pe secțiune și la un post central.

Sprinklerele trebuie să fie rezistente la coroziunea datorată atmosferei marine. În spațiile de cazare și de serviciu, sprinklerele trebuie să intre în funcțiune în intervalul de temperatură de la 68 la 79 °C, sub rezerva faptului că în locuri cum ar fi uscătoriile, unde se prevede o temperatură ambiantă ridicată, temperatura de funcționare poate crește, dar nu cu mai mult de 30 °C peste temperatura maximă de la prora.

La fiecare subansamblu indicator trebuie afișată o listă sau un plan care să indice spațiile acoperite și situarea fiecărei secțiuni. Trebuie furnizate instrucțiuni adecvate de testare și întreținere.

Sprinklerele trebuie amplasate la înălțime și la distanță unele de celelalte, după un plan care să mențină o viteză de aplicare medie de minimum 5 l/m2 pe minut pentru suprafața nominală acoperită de respectivele sprinklere.

Sprinklerele trebuie plasate cât se poate de departe de grinzi sau de alte obiecte care pot împiedica răspândirea apei și astfel încât materialul combustibil din spațiul respectiv să fie bine pulverizat.

Trebuie prevăzut un rezervor de presiune cu un volum egal cu cel puțin dublul încărcăturii de apă menționate la prezentul punct. Rezervorul trebuie să conțină o încărcătură permanentă de apă potabilă, echivalentă cu cantitatea de apă care ar fi deversată într-un minut de o pompă ca cea menționată la punctul.12, iar sistemele trebuie să asigure menținerea unei presiuni a aerului din rezervor astfel încât atunci când încărcătura permanentă de apă potabilă este folosită, presiunea să nu scadă sub presiunea de lucru a sprinklerului, plus presiunea exercitată de o coloană de apă măsurată de la fundul rezervorului până la cel mai înalt sprinkler din sistem. Trebuie prevăzute mijloace corespunzătoare de completare a aerului sub presiune și a încărcăturii de apă potabilă din rezervor. Trebuie prevăzut un indicator de nivel cu cadran pentru a indica nivelul corect al apei din rezervor.

Trebuie prevăzute mijloace de evitare a trecerii apei de mare în rezervor. Rezervorul sub presiune trebuie prevăzut cu o supapă de refulare eficientă și un indicator de presiune. Trebuie montate supape sau robinete de oprire la fiecare conexiune a indicatoarelor de nivel.

Trebuie prevăzută o motopompă independentă exclusiv în scopul continuării automate a deversării apei din sprinkler. Pompa trebuie pusă în funcțiune automat de o cădere de presiune din sistem înainte ca încărcătura permanentă de apă potabilă din rezervorul sub presiune să se termine.

Pompa și sistemul de țevi trebuie să poată menține presiunea necesară la nivelul celui mai înalt sprinkler pentru a asigura ieșirea continuă a apei, suficient încât să acopere simultan o arie minimă de 280 m2 la viteza de aplicare specificată la punctul.8. La navele noi din clasele C și D cu o lungime sub 40 de metri, cu o arie totală protejată sub 280 m2, administrația poate specifica suprafața corespunzătoare pentru dimensionarea pompelor și a componentelor alternative de alimentare.

Pompa trebuie să aibă montată pe partea de scurgere o supapă de probă cu o țeavă de deversare scurtă și deschisă la capăt. Suprafața utilă prin supapă și țeavă trebuie să permită eliberarea debitului pompei în timp ce presiunea din sistem menționată la punctul.9. se menține.

Priza de apă de mare la pompă trebuie să fie situată, ori de câte ori este posibil, în spațiul care conține pompa și să fie astfel dispusă încât, dacă nava este în stare de plutire, să nu necesite oprirea alimentării cu apă de mare spre pompă în nici un alt scop decât acela de inspectare sau de reparare a pompei.

Pompa și rezervorul sprinklerului trebuie situate într-o poziție rezonabil de depărtată de orice spațiu pentru mașini, dar în nici un spațiu care trebuie protejat de sistemul de sprinklere.

Pentru pompa de apă de mare și sistemul automat de alarmă și detectare trebuie să existe nu mai puțin de două surse de alimentare cu energie. Dacă respectivele surse pentru pompă sunt electrice, atunci ele sunt un generator și o sursă de energie de rezervă. O sursă de alimentare pentru pompă va veni de la tabloul principal de distribuție și una de la tabloul de rezervă de distribuție, prin cabluri de alimentare rezervate exclusiv acestui scop. Cablurile de alimentare trebuie dispuse astfel încât să se evite bucătăriile, spațiile mașinilor și alte spații închise, cu risc crescut de incendiu, cu excepția situației în care este necesar să se ajungă la tablourile de distribuție corespunzătoare și trebuie acționate cu un întrerupător de comutare automat așezat aproape de pompa sprinklerului. Acest întrerupător trebuie să permită alimentarea cu energie de la tabloul de distribuție principal atâta timp cât este posibilă folosirea respectivei surse și trebuie să fie proiectat astfel încât la defectarea alimentării să se comute automat la alimentarea de la tabloul de distribuție de rezervă. Întrerupătoarele de pe tabloul de distribuție principal și de pe cel de rezervă trebuie etichetate în mod clar și ținute închise în condiții normale. Nici un alt întrerupător nu este autorizat în cablurile de alimentare în cauză. Una dintre sursele de alimentare cu energie pentru sistemul de alarmă și de detectare trebuie să fie o sursă de rezervă. Dacă una dintre sursele de alimentare cu energie a sistemului de alarmă și detectare este un motor cu ardere internă, aceasta trebuie, pe lângă respectarea prevederilor de la punctul.15, să fie situat astfel încât un incendiu izbucnit în oricare spațiu protejat să nu afecteze alimentarea cu aer a mașinilor.