Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 02009L0015-20190726

    Consolidated text: Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE

    ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/15/2019-07-26

    02009L0015 — RO — 26.07.2019 — 002.001


    Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

    ►B

    DIRECTIVA 2009/15/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

    din 23 aprilie 2009

    privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime

    (reformare)

    (Text cu relevanță pentru SEE)

    (JO L 131 28.5.2009, p. 47)

    Astfel cum a fost modificată prin:

     

     

    Jurnalul Oficial

      NR.

    Pagina

    Data

    ►M1

    DIRECTIVA DE PUNERE ÎN APLICARE 2014/111/UE A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 17 decembrie 2014

      L 366

    83

    20.12.2014

    ►M2

    REGULAMENTUL (UE) 2019/1243 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 iunie 2019

      L 198

    241

    25.7.2019




    ▼B

    DIRECTIVA 2009/15/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

    din 23 aprilie 2009

    privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime

    (reformare)

    (Text cu relevanță pentru SEE)



    Articolul 1

    Prezenta directivă stabilește măsurile care trebuie respectate de către statele membre în relația cu organizațiile însărcinate cu inspecția, controlul și certificarea navelor din punct de vedere al conformității cu dispozițiile convențiilor internaționale privind siguranța maritimă și prevenirea poluării marine, promovând totodată libertatea de a presta servicii. Acestea includ elaborarea și punerea în aplicare, în temeiul convențiilor internaționale, a cerințelor de siguranță referitoare la corpul navei, mașini și instalațiile electrice și de control ale navelor care intră în domeniul de aplicare al convențiilor internaționale.

    Articolul 2

    În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

    (a) „navă” înseamnă o navă care intră în domeniul de aplicare al convențiilor internaționale;

    (b) „navă care arborează pavilionul unui stat membru” înseamnă o navă înregistrată într-un stat membru și care arborează pavilionul acestui stat membru în conformitate cu legislația acestuia. Navele care nu corespund acestei definiții sunt asimilate navelor care arborează pavilionul unei țări terțe;

    (c) „inspecții și controale” înseamnă inspecțiile și controalele care sunt obligatorii în temeiul convențiilor internaționale;

    ▼M1

    (d) „Convenții internaționale” înseamnă Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1 noiembrie 1974 (SOLAS 74), cu excepția capitolului XI-2 din anexa la aceasta, Convenția internațională asupra liniilor de încărcare din 5 aprilie 1966 și Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave din 2 noiembrie 1973 (MARPOL), împreună cu protocoalele și modificările aduse acestora, și codurile conexe cu statut obligatoriu din toate statele membre, cu excepția celor prevăzute la punctele 16.1, 18.1 și 19 din partea 2 a Codului de aplicare a instrumentelor OMI, precum și din secțiunile 1.1, 1.3, 3.9.3.1, 3.9.3.2 și 3.9.3.3 din partea 2 a Codului OMI pentru organizațiile recunoscute, în versiunea actualizată;

    ▼B

    (e) „organizație” înseamnă o entitate juridică, filialele sale și orice altă entitate aflată sub controlul acesteia, care îndeplinește, separat sau în comun, sarcini care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;

    (f) „control” înseamnă, în sensul literei (e), drepturi, contracte sau orice alte mijloace, de drept sau de fapt, fie separate, fie combinate, care oferă posibilitatea de exercitare a unei influențe decisive asupra unei entități juridice sau care îi permit entității respective să îndeplinească sarcini care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;

    (g) „organizație recunoscută” înseamnă o organizație recunoscută în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009;

    (h) „autorizație” înseamnă un act prin care un stat membru acordă o autorizație sau deleagă competențe unei organizații recunoscute;

    (i) „certificat statutar” înseamnă un certificat eliberat de un stat membru de pavilion sau în numele unui stat membru de pavilion în conformitate cu convențiile internaționale;

    (j) „norme și proceduri” înseamnă cerințele stabilite de o organizație recunoscută referitoare la proiectarea, construcția, echipamentul, întreținerea și controlul navelor;

    (k) „certificat de clasă” înseamnă un document eliberat de o organizație recunoscută, prin care se atestă că nava poate fi utilizată într-un anume scop sau pentru un anumit serviciu în conformitate cu normele și procedurile stabilite și făcute publice de către respectiva organizație recunoscută;

    (l) „certificat de siguranță a sistemelor de radiocomunicații ale navelor comerciale” înseamnă certificatul introdus prin Protocolul din 1988 de modificare a SOLAS adoptat de Organizația Maritimă Internațională (OMI);

    Articolul 3

    (1)  La asumarea responsabilităților și obligațiilor rezultate din convențiile internaționale, statele membre se asigură că administrațiile lor competente pot asigura punerea în aplicare în mod adecvat a dispozițiilor acestora, în special în ceea ce privește inspecția și controlul navelor și eliberarea de certificate statutare și de certificate de scutire, astfel cum sunt prevăzute de convențiile internaționale. Statele membre acționează în conformitate cu dispozițiile relevante din anexa și apendicele la Rezoluția A.847(20) a OMI privind liniile directoare pentru acordarea asistenței necesare statelor de pavilion pentru punerea în aplicare a instrumentelor OMI.

    (2)  În cazul în care, în înțelesul alineatului (1), un stat membru hotărăște în ceea ce privește navele care navighează sub pavilionul lui:

    (i) să autorizeze organizațiile să efectueze integral sau parțial inspecțiile și controalele aferente certificatelor statutare, inclusiv cele pentru evaluarea conformității cu regulile menționate în articolul 11 alineatul (2) și, după caz, să emită sau să reînnoiască certificatele aferente; sau

    (ii) să încredințeze organizațiilor efectuarea integrală sau parțială a inspecțiilor și controalelor menționate la litera (i),

    statul membru conferă aceste competențe numai organizațiilor recunoscute.

    Administrația competentă aprobă în toate cazurile eliberarea pentru prima dată a certificatelor de scutire.

    Totuși, în ceea ce privește certificatul de siguranță a sistemelor de radiocomunicații ale navelor comerciale, aceste atribuții pot fi conferite unui organism privat recunoscut de o administrație competentă, care deține suficientă experiență și personal calificat pentru a îndeplini în numele acesteia o anumită activitate de evaluare a siguranței în comunicarea radio.

    (3)  Prezentul articol nu se referă la certificarea unor componente specifice ale echipamentului marin.

    Articolul 4

    (1)  În aplicarea articolului (3) alineatul (2), statele membre nu refuză, în principiu, să autorizeze orice organizație recunoscută să îndeplinească astfel de funcții, sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (2) al prezentului articol și de la articolele 5 și 9. Cu toate acestea, acestea pot să limiteze numărul organizațiilor pe care le autorizează în conformitate cu necesitățile lor, cu condiția să aibă motive transparente și obiective pentru a proceda astfel.

    La solicitarea unui stat membru, Comisia adoptă măsurile corespunzătoare, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 6 alineatul (2), pentru a asigura aplicarea corectă a primului paragraf din prezentul alineat, în ceea ce privește refuzul de autorizare, și a articolului 8, în ceea ce privește cazurile de suspendare sau de retragere a autorizației.

    (2)  Pentru ca un stat membru să accepte ca o organizație recunoscută cu sediul într-un stat terț să îndeplinească în totalitate sau parțial atribuțiile menționate la articolul 3, acesta poate să solicite statului terț în cauză să acorde același tratament acelor organizații recunoscute care își au sediul în Comunitate.

    În plus, Comunitatea poate să solicite statului terț în care își are sediul o organizație recunoscută să acorde același tratament acelor organizații recunoscute care își au sediul în Comunitate.

    Articolul 5

    (1)  Statele membre care iau o decizie să acționeze astfel cum este prevăzut în articolul 3 alineatul (2) stabilesc o relație de colaborare între administrația lor competentă și organizațiile care acționează în numele lor.

    (2)  Relația de colaborare este reglementată printr-un acord oficial, scris și nediscriminatoriu sau prin înțelegeri echivalente din punct de vedere juridic, prin care se stabilesc atribuțiile și funcțiile specifice asumate de către organizații și incluzând cel puțin:

    (a) dispozițiile din apendicele II la Rezoluția A.739(18) a OMI privind liniile directoare pentru autorizarea organizațiilor care acționează în numele administrației, inspirându-se din anexa și apendicele la Circularele OMI MSC/Circ. 710 și MEPC/ Circ. 307 privind acordul tip pentru autorizarea organizațiilor recunoscute care acționează în numele administrației;

    (b) următoarele dispoziții privind răspunderea financiară:

    (i) în cazul în care se stabilește răspunderea administrației pentru un accident maritim, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a unei instanțe judecătorești sau ca urmare a soluționării unui litigiu prin arbitraj, și i se cere să despăgubească părțile vătămate pentru o pierdere sau o daună materială sau pentru o vătămare corporală sau deces, dovedite, în fața instanței respective, a fi cauzate de o acțiune sau o omisiune intenționată sau de o neglijență gravă a organizației recunoscute, a organelor, angajaților, agenților sau a altor entități care acționează în numele organizației recunoscute, administrația este îndreptățită să primească o despăgubire financiară de la organizația recunoscută, în măsura în care pierderea, dauna, vătămarea sau decesul menționate mai sus au fost provocate, conform hotărârii instanței respective, de către organizația recunoscută;

    (ii) în cazul în care se stabilește răspunderea administrației pentru un accident maritim, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a unei instanțe judecătorești sau ca urmare a soluționării unui litigiu prin arbitraj, și i se cere să despăgubească părțile vătămate pentru o vătămare corporală sau deces, dovedit în fața instanței respective, a fi cauzat de un act de neglijență sau imprudență sau de o omisiune a organizației recunoscute, a angajaților săi, a agenților săi sau a altor entități care acționează în numele organizației recunoscute, administrația este îndreptățită să fie despăgubită de către organizația recunoscută, în măsura în care vătămarea corporală sau decesul au fost provocate, conform hotărârii instanței, de către organizația recunoscută; statele membre pot să limiteze suma maximă care poate fi plătită de către organizația recunoscută, sumă care trebuie însă să fie cel puțin egală cu 4 milioane EUR;

    (iii) în cazul în care se stabilește răspunderea administrației pentru un accident maritim, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a unei instanțe judecătorești sau ca urmare a soluționării unui litigiu prin arbitraj, și i se cere să despăgubească părțile vătămate pentru o pierdere sau o daună materială dovedită în fața instanței respective a fi cauzată de un act de neglijență sau imprudență sau de o omisiune a organizației recunoscute, a angajaților săi, agenților săi sau a altor entități care acționează în numele organizației recunoscute, administrația este îndreptățită să fie despăgubită de către organizația recunoscută, în măsura în care pierderea sau dauna materială menționate mai sus au fost cauzate, conform hotărârii instanței respective, de către organizația recunoscută; statele membre pot să limiteze suma maximă care poate fi plătită de către organizația recunoscută, sumă care trebuie însă să fie cel puțin egală cu 2 milioane EUR;

    (c) dispozițiile privind un control periodic, efectuat de către administrație sau de către un organism extern imparțial desemnat de către administrație, privind atribuțiile pe care organizațiile le îndeplinesc în numele acesteia, menționate la articolul 9 alineatul (1);

    (d) posibilitatea de a supune navele unor inspecții aleatorii și amănunțite;

    (e) dispoziții privind raportarea obligatorie a informațiilor esențiale referitoare la flota de nave înscrise în registrul său de clasificare, la schimbările, suspendările și retragerile de clasă.

    (3)  Acordul sau înțelegerea echivalentă din punct de vedere juridic poate stabili cerința ca organizația recunoscută să fie reprezentată la nivel local pe teritoriul statului membru în numele căruia îndeplinește atribuțiile menționate la articolul 3. O reprezentanță locală cu personalitate juridică în conformitate cu legislația statului membru și aflată sub jurisdicția instanțelor de judecată ale acestuia poate corespunde unei astfel de cerințe.

    (4)  Fiecare stat membru transmite Comisiei informații precise privind relația de colaborare stabilită în conformitate cu prezentul articol. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

    ▼M2

    Articolul 5a

    (1)  Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

    (2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (1) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

    (3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 7 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

    (4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare ( 1 ).

    (5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

    (6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada respectivă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

    ▼B

    Articolul 6

    (1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ).

    (2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

    Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilit la trei luni.

    ▼M2 —————

    ▼B

    Articolul 7

    ▼M2

    (1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 5a în ceea ce privește modificarea prezentei directive, fără a extinde domeniul de aplicare al acesteia, pentru:

    (a) a încorpora, în sensul prezentei directive, modificările ulterioare la anumite convenții, protocoale și coduri internaționale, precum și la rezoluțiile aferente, menționate la articolul 2 litera (d), la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (2), care au intrat în vigoare;

    (b) a modifica sumele menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (b) punctele (ii) și (iii).

    ▼B

    (2)  După adoptarea de noi instrumente sau protocoale la convențiile internaționale menționate la articolul 2 litera (d), Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, stabilește luând în considerare procedurile parlamentare ale statelor membre și procedurile relevante din cadrul OMI, procedura detaliată de ratificare a acestor noi instrumente sau protocoale, asigurând, în același timp, aplicarea lor unitară și simultană în statele membre.

    Modificările aduse instrumentelor internaționale menționate la articolul 2 litera (d) și la articolul 5 pot fi excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002.

    Articolul 8

    Fără a aduce atingere criteriilor minime specificate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 391/2009, dacă un stat membru consideră că o organizație recunoscută nu mai poate fi autorizată să îndeplinească în numele său atribuțiile specificate la articolul 3, acesta poate să îi suspende sau să îi retragă respectiva autorizație. În acest caz statul membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la decizia luată și la motivele întemeiate care au stat la baza acesteia.

    Articolul 9

    (1)  Fiecare stat membru se asigură că organizațiile recunoscute, care acționează în numele său în sensul articolului 3 alineatul (2), își îndeplinesc în mod eficient atribuțiile menționate în respectivul articol, într-un mod satisfăcător pentru administrația sa competentă.

    (2)  Pentru a-și îndeplini atribuțiile menționate la alineatul (1), fiecare stat membru monitorizează, cel puțin o dată la doi ani, toate organizațiile recunoscute care acționează în numele său și transmite celorlalte state membre și Comisiei un raport cu privire la rezultatele acestei activități de monitorizare, cel târziu până la data de 31 martie a anului care urmează anului în care a avut loc monitorizarea.

    Articolul 10

    În exercitarea drepturilor și obligațiilor lor de inspecție, în calitate de state de port, statele membre raportează Comisiei și celorlalte state membre și informează statul de pavilion implicat, în cazul în care constată că anumite organizații recunoscute care acționează în numele statului de pavilion au eliberat certificate statutare valabile unei nave care nu îndeplinește cerințele relevante prevăzute în convențiile internaționale sau în cazul unei defecțiuni a unei nave care deține un certificat de clasă valabil, defecțiune care privește elementele cuprinse în certificatul respectiv. În sensul prezentului articol, sunt raportate doar cazurile navelor care reprezintă o amenințare reală la adresa siguranței și mediului sau cele care fac dovada unei neglijențe deosebite din partea organizațiilor recunoscute. Organizația recunoscută în cauză este informată cu privire la cazul respectiv în momentul inspecției inițiale, astfel încât să poată întreprinde imediat măsurile de remediere corespunzătoare.

    Articolul 11

    (1)  Fiecare stat membru se asigură că navele care arborează pavilionul său sunt proiectate, construite, echipate și întreținute în conformitate cu normele și procedurile privind corpul navei, mașinile și instalațiile electrice și de control stabilite de o organizație recunoscută.

    (2)  Un stat membru poate decide să aplice norme pe care le consideră echivalente cu normele și procedurile unei organizații recunoscute, cu condiția de a le notifica imediat Comisiei, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 98/34/CE, precum și celorlalte state membre, și cu condiția ca niciun alt stat membru sau Comisia să nu ridice obiecții în privința acestora și să nu se considere, prin procedura de reglementare menționată la articolul 6 alineatul (2) din prezenta directivă, că normele în cauză nu sunt echivalente.

    (3)  Statele membre cooperează cu organizațiile recunoscute pe care le autorizează la elaborarea normelor și procedurilor organizațiilor respective. Statele membre se consultă cu organizațiile recunoscute în vederea asigurării unei interpretări uniforme a convențiilor internaționale.

    Articolul 12

    Comisia informează o dată la doi ani Parlamentul European și Consiliul cu privire la evoluția privind punerea în aplicare a prezentei directive în statele membre.

    Articolul 13

    (1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 17 iunie 2011. Statele membre informează de îndată Comisia în această privință.

    Atunci când sunt adoptate de statele membre, respectivele măsuri cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea includ, de asemenea, o dispoziție conform căreia trimiterile din actele cu putere de lege sau actele administrative existente la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestor trimiteri.

    (2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții din legislația națională pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

    Articolul 14

    Directiva 94/57/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa I partea A, se abrogă începând cu 17 iunie 2009, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislația națională a directivelor prevăzute în anexa I partea B.

    Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

    Articolul 15

    Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Articolul 16

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.




    ANEXA I

    PARTEA A

    Directiva abrogată și modificările ulterioare aduse acesteia

    (menționate la articolul 14)



    Directiva 94/57/CE a Consiliului

    JO L 319, 12.12.1994, p. 20.

    Directiva 97/58/CE a Comisiei

    JO L 274, 7.10.1997, p. 8.

    Directiva 2001/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului

    JO L 19, 22.1.2002, p. 9.

    Directiva 2002/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului

    JO L 324, 29.11.2002, p. 53.

    PARTEA B

    Lista termenelor de transpunere în legislația națională

    (menționate la articolul 14)



    Directiva

    Termen de transpunere

    94/57/CE

    31 decembrie 1995

    97/58/CE

    30 septembrie 1998

    2001/105/CE

    22 iulie 2003

    2002/84/CE

    23 noiembrie 2003




    ANEXA II



    Tabel de corespondență

    Directiva 94/57/CE

    Prezenta directivă

    Regulamentul (CE) nr. 391/2009

    Articolul 1

    Articolul 1

    Articolul 1

    Articolul 2 litera (a)

    Articolul 2 litera (a)

    Articolul 2 litera (a)

    Articolul 2 litera (b)

    Articolul 2 litera (b)

    Articolul 2 litera (c)

    Articolul 2 litera (c)

    Articolul 2 litera (d)

    Articolul 2 litera (d)

    Articolul 2 litera (b)

    Articolul 2 litera (e)

    Articolul 2 litera (e)

    Articolul 2 litera (c)

    Articolul 2 litera (f)

    Articolul 2 litera (d)

    Articolul 2 litera (f)

    Articolul 2 litera (g)

    Articolul 2 litera (e)

    Articolul 2 litera (g)

    Articolul 2 litera (h)

    Articolul 2 litera (f)

    Articolul 2 litera (h)

    Articolul 2 litera (i)

    Articolul 2 litera (g)

    Articolul 2 litera (i)

    Articolul 2 litera (k)

    Articolul 2 litera (i)

    Articolul 2 litera (j)

    Articolul 2 litera (h)

    Articolul 2 litera (j)

    Articolul 2 litera (l)

    Articolul 2 litera (k)

    Articolul 2 litera (j)

    Articolul 3

    Articolul 3

    Articolul 4 alineatul (1) prima teză

    Articolul 3 alineatul (1)

    Articolul 4 alineatul (1) a doua teză

    Articolul 3 alineatul (2)

    Articolul 4 alineatul (1) a treia teză

    Articolul 4 alineatul (1) a patra teză

    Articolul 4 alineatul (1)

    Articolul 3 alineatul (3)

    Articolul 4 alineatele (2), (3) și (4)

    Articolul 5

    Articolul 6

    Articolul 7

    Articolul 5 alineatul (1)

    Articolul 4 alineatul (1)

    Articolul 5 alineatul (3)

    Articolul 4 alineatul (2)

    Articolul 6 alineatele (1), (2), (3) și (4)

    Articolul 5 alineatele (1), (2), (3) și (4)

    Articolul 6 alineatul (5)

    Articolul 7

    Articolul 6

    Articolul 12

    Articolul 8 alineatul (1) prima liniuță

    Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a)

     

    Articolul 8 alineatul (1) a doua liniuță

    Articolul 13 alineatul (1)

    Articolul 8 alineatul (1) a treia liniuță

    Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (b)

    Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf

    Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf

    Articolul 8 alineatul (2)

    Articolul 7 alineatul (2)

    Articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf

    Articolul 13 alineatul (2)

    Articolul 9 alineatul (1)

    Articolul 9 alineatul (2)

    Articolul 10 alineatul (1) fraza introductivă

    Articolul 8

    Articolul 10 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și alineatele (2), (3) și (4)

    Articolul 11 alineatele (1) și (2)

    Articolul 9 alineatele (1) și (2)

     

    Articolul 11alineatele (3) și (4)

    Articolul 8 alineatele (1) și (2)

    Articolul 12

    Articolul 10

    Articolul 13

    Articolul 14

    Articolul 11 alineatele (1) și (2)

    Articolul 11 alineatul (3)

    Articolul 12

    Articolul 9

    Articolul 15 alineatul (1)

    Articolul 10 alineatele (1) și (2)

    Articolul 15 alineatul (2)

    Articolul 10 alineatul (3)

    Articolul 15 alineatul (3)

    Articolul 10 alineatul (4)

    Articolul 15 alineatul (4)

    Articolul 10 alineatul (5)

    Articolul 15 alineatul (5)

    Articolul 10 alineatul (6) primul, al doilea, al treilea și al cincilea paragraf

     

    Articolul 10 alineatul (6) al patrulea paragraf

    Articolul 16

    Articolul 13

    Articolul 17

    Articolul 16

    Articolul 14

    Articolul 15

    Articolul 11

    Articolul 14

    Articolul 15

    Articolul 16

    Articolul 17

    Articolul 18

    Articolul 19

    Anexa

    Anexa I

    Anexa I

    Anexa II

    Anexa II



    ( 1 ) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

    ( 2 ) JO L 324, 29.11.2002, p. 1.

    Top