02006L0112 — RO — 16.01.2019 — 021.001

---

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	DIRECTIVA 2006/112/CE A CONSILIULUI din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347 11.12.2006, p. 1)

Astfel cum a fost modificată prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
M1	DIRECTIVA 2006/138/CE A CONSILIULUI din 19 decembrie 2006	L 384	92	29.12.2006
►M2	DIRECTIVA 2007/75/CE A CONSILIULUI din 20 decembrie 2007	L 346	13	29.12.2007
►M3	DIRECTIVA 2008/8/CE A CONSILIULUI din 12 februarie 2008	L 44	11	20.2.2008
►M4	DIRECTIVA 2008/117/CE A CONSILIULUI din 16 decembrie 2008	L 14	7	20.1.2009
►M5	DIRECTIVA 2009/47/CE A CONSILIULUI din 5 mai 2009	L 116	18	9.5.2009
►M6	DIRECTIVA 2009/69/CE A CONSILIULUI din 25 iunie 2009	L 175	12	4.7.2009
►M7	DIRECTIVA 2009/162/UE A CONSILIULUI din 22 decembrie 2009	L 10	14	15.1.2010
►M8	DIRECTIVA 2010/23/UE A CONSILIULUI din 16 martie 2010	L 72	1	20.3.2010
►M9	DIRECTIVA 2010/45/UE A CONSILIULUI din 13 iulie 2010	L 189	1	22.7.2010
M10	DIRECTIVA 2010/88/UE A CONSILIULUI din 7 decembrie 2010	L 326	1	10.12.2010
M11	DIRECTIVA 2013/42/UE A CONSILIULUI din 22 iulie 2013	L 201	1	26.7.2013
►M12	DIRECTIVA 2013/43/UE A CONSILIULUI din 22 iulie 2013	L 201	4	26.7.2013
►M13	DIRECTIVA 2013/61/UE A CONSILIULUI din 17 decembrie 2013	L 353	5	28.12.2013
M14	DIRECTIVA (UE) 2016/856 A CONSILIULUI din 25 mai 2016	L 142	12	31.5.2016
►M15	DIRECTIVA (UE) 2016/1065 A CONSILIULUI din 27 iunie 2016	L 177	9	1.7.2016
►M16	DIRECTIVA (UE) 2017/2455 A CONSILIULUI din 5 decembrie 2017	L 348	7	29.12.2017
►M17	DIRECTIVA (UE) 2018/912 A CONSILIULUI din 22 iunie 2018	L 162	1	27.6.2018
►M18	DIRECTIVA (UE) 2018/1695 A CONSILIULUI din 6 noiembrie 2018	L 282	5	12.11.2018
►M19	DIRECTIVA (UE) 2018/1713 A CONSILIULUI din 6 noiembrie 2018	L 286	20	14.11.2018
►M20	DIRECTIVA (UE) 2018/2057 A CONSILIULUI din 20 decembrie 2018	L 329	3	27.12.2018

Astfel cum a fost modificată prin:

►A1

ACTUL privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

L 112

21

24.4.2012

Rectificată prin:

C1	Rectificare, JO L 270, 11.9.2014, p.  10 (2013/42/UE)
►C2	Rectificare, JO L 329, 27.12.2018, p.  53 (2018/1695)

---

▼B

DIRECTIVA 2006/112/CE A CONSILIULUI

din 28 noiembrie 2006

privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

CUPRINS
TITLUL I —	OBIECT ȘI SFERĂ DE APLICARE
TITLUL II —	SFERĂ DE APLICARE TERITORIALĂ
TITLUL III —	PERSOANE IMPOZABILE
TITLUL IV —	OPERAȚIUNI TAXABILE
Capitolul 1 —	Livrarea de bunuri
Capitolul 2 —	Achiziția intracomunitară de bunuri
Capitolul 3 —	Prestarea de servicii
Capitolul 4 —	Importul de bunuri
Capitolul 5 —	Dispoziții comune capitolelor 1 și 3
TITLUL V —	LOCUL OPERAȚIUNILOR TAXABILE
Capitolul 1 —	Locul livrării de bunuri
Secțiunea 1 —	Livrarea de bunuri fără transport
Secțiunea 2 —	Livrarea de bunuri cu transport
Secțiunea 3 —	Livrarea de bunuri la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor
Secțiunea 4 —	Livrarea de bunuri prin sistemele de distribuție
Capitolul 2 —	Locul unei achiziții intracomunitare de bunuri
Capitolul 3 —	Locul de prestare a serviciilor
Secțiunea 1 —	Definiții
Secțiunea 2 —	Norme generale
Secțiunea 3 —	Dispoziții speciale
Subsecțiunea 1 —	Prestarea de servicii de către intermediari
Subsecțiunea 2 —	Prestarea de servicii legate de bunuri imobile
Subsecțiunea 3 —	Prestarea de servicii de transport
Subsecțiunea 4 —	Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment și de alte servicii similare, de servicii auxiliare transportului, precum și de servicii de evaluare a bunurilor mobile și privind efectuarea de lucrări asupra acestora
Subsecțiunea 5 —	Prestarea de servicii de restaurant și catering
Subsecțiunea 6 —	Închirierea mijloacelor de transport
Subsecțiunea 7 —	Prestarea de servicii de restaurant și catering pentru consum la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor
Subsecțiunea 8 —	Prestarea de servicii electronice, de telecomunicații, radiodifuziune și televiziune către persoane neimpozabile
Subsecțiunea 9 —	Prestarea de servicii către persoane neimpozabile în afara Comunității
Subsecțiunea 10 —	Evitarea dublei impozitări sau a neimpozitării
Capitolul 4 —	Locul importului de bunuri
TITLUL VI —	FAPT GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA TVA
Capitolul 1 —	Dispoziții generale
Capitolul 2 —	Livrarea de bunuri și prestarea de servicii
Capitolul 3 —	Achiziția intracomunitară de bunuri
Capitolul 4 —	Importul de bunuri
TITLUL VII —	BAZĂ DE IMPOZITARE
Capitolul 1 —	Definiție
Capitolul 2 —	Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii
Capitolul 3 —	Achiziția intracomunitară de bunuri
Capitolul 4 —	Importul de bunuri
Capitolul 5 —	Dispoziții diverse
TITLUL VIII —	COTE
Capitolul 1 —	Aplicarea cotelor
Capitolul 2 —	Structura și nivelul cotelor
Secțiunea 1 —	Cota standard
Secțiunea 2 —	Cote reduse
Secțiunea 3 —	Dispoziții speciale
Capitolul 3 —	Dispoziții temporare pentru anumite servicii cu un mare aport de forță de muncă
Capitolul 4 —	Dispoziții speciale aplicabile până la adoptarea unor regimuri definitive
Capitolul 5 —	Dispoziții temporare
TITLUL IX —	SCUTIRI
Capitolul 1 —	Dispoziții generale
Capitolul 2 —	Scutiri pentru anumite activități de interes general
Capitolul 3 —	Scutiri pentru alte activități
Capitolul 4 —	Scutiri pentru operațiunile intracomunitare
Secțiunea 1 —	Scutiri legate de livrarea de bunuri
Secțiunea 2 —	Scutiri pentru achizițiile intracomunitare de bunuri
Secțiunea 3 —	Scutiri pentru anumite servicii de transport
Capitolul 5 —	Scutiri la import
Capitolul 6 —	Scutiri la export
Capitolul 7 —	Scutiri legate de transportul internațional
Capitolul 8 —	Scutiri referitoare la anumite operațiuni asimilate exporturilor
Capitolul 9 —	Scutiri pentru prestările de servicii efectuate de către intermediari
Capitolul 10 —	Scutiri pentru operațiunile legate de comerțul internațional
Secțiunea 1 —	Antrepozite vamale, alte antrepozite decât antrepozitele vamale și regimuri similare
Secțiunea 2 —	Operațiuni scutite în vederea exportului și în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre
Secțiunea 3 —	Dispoziții comune secțiunilor 1 și 2
TITLUL X —	DEDUCERI
Capitolul 1 —	Originea și sfera de aplicare a dreptului de deducere
Capitolul 2 —	Pro rata de deducere
Capitolul 3 —	Restricții privind dreptul de deducere
Capitolul 4 —	Norme care reglementează exercitarea dreptului de deducere
Capitolul 5 —	Ajustarea deducerilor
TITLUL XI —	OBLIGAȚIILE PERSOANELOR IMPOZABILE ȘI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE
Capitolul 1 —	Obligația de plată
Secțiunea 1 —	Persoane obligate la plata TVA către autoritățile fiscale
Secțiunea 2 —	Modalități de plată
Capitolul 2 —	Identificare
Capitolul 3 —	Facturare
Secțiunea 1 —	Definiție
Secțiunea 2 —	Noțiunea de factură
Secțiunea 3 —	Emiterea facturilor
Secțiunea 4 —	Conținutul facturilor
Secțiunea 5 —	Transmiterea facturilor prin mijloace electronice
Secțiunea 6 —	Măsuri de simplificare
Capitolul 4 —	Contabilitate
Secțiunea 1 —	Definiție
Secțiunea 2 —	Obligații generale
Secțiunea 3 —	Obligații specifice legate de stocarea tuturor facturilor
Secțiunea 4 —	Dreptul de acces la facturile stocate prin mijloace electronice într-un alt stat membru
Capitolul 5 —	Declarații
Capitolul 6 —	Declarații recapitulative
Capitolul 7 —	Dispoziții diverse
Capitolul 8 —	Obligații privind anumite operațiuni de import și export
Secțiunea 1 —	Operațiuni de import
Secțiunea 2 —	Operațiuni de export
TITLUL XII —	REGIMURI SPECIALE
Capitolul 1 —	Regimul special pentru întreprinderile mici
Secțiunea 1 —	Proceduri simplificate pentru impunere și colectare
Secțiunea 2 —	Scutiri sau diminuări treptate
Secțiunea 3 —	Raportare și reexaminare
Capitolul 2 —	Regimul comun forfetar pentru producători agricoli
Capitolul 3 —	Regimul special pentru agențiile de turism
Capitolul 4 —	Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități
Secțiunea 1 —	Definiții
Secțiunea 2 —	Regimul special pentru comercianți persoane impozabile
Subsecțiunea 1 —	Regimul marjei
Subsecțiunea 2 —	Regimul tranzitoriu pentru mijloacele de transport second-hand
Secțiunea 3 —	Regimul special pentru vânzările prin licitație publică
Secțiunea 4 —	Măsuri de prevenire a denaturărilor concurenței și a evaziunii fiscale
Capitolul 5 —	Regimul special pentru aurul de investiții
Secțiunea 1 —	Dispoziții generale
Secțiunea 2 —	Scutire de TVA
Secțiunea 3 —	Opțiune de impozitare
Secțiunea 4 —	Tranzacții pe o piață reglementată a lingourilor de aur
Secțiunea 5 —	Drepturi și obligații speciale ale comercianților de aur de investiții
Capitolul 6 —	Regimuri speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune către persoane neimpozabile
Secțiunea 1 —	Dispoziții generale
Secțiunea 2 —	Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în Comunitate
Secțiunea 3 —	Regimul special pentru serviciile de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune sau pentru serviciile electronice prestate de către persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum
TITLUL XIII —	DEROGĂRI
Capitolul 1 —	Derogări aplicate până la adoptarea regimurilor definitive
Secțiunea 1 —	Derogări pentru statele care erau membre ale Comunității la 1 ianuarie 1978
Secțiunea 2 —	Derogări pentru statele care au aderat la Comunitate după 1 ianuarie 1978
Secțiunea 3 —	Dispoziții comune secțiunilor 1 și 2
Capitolul 2 —	Derogări supuse autorizării
Secțiunea 1 —	Măsuri de simplificare și măsuri de prevenire a evaziunii fiscale sau a fraudei
Secțiunea 2 —	Acorduri internaționale
TITLUL XIV —	DISPOZIȚII DIVERSE
Capitolul 1 —	Măsuri de punere în aplicare
Capitolul 2 —	Comitetul TVA
Capitolul 3 —	Cursuri de schimb
Capitolul 4 —	Alte impozite, drepturi și taxe
TITLUL XV —	DISPOZIȚII FINALE
Capitolul 1 —	Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre
Capitolul 2 —	Măsuri tranzitorii aplicabile în contextul aderării la Uniunea Europeană
Capitolul 2a —	Măsuri tranzitorii pentru aplicarea noii legislații
Capitolul 3 —	Transpunere și intrare în vigoare
ANEXA I —	LISTA ACTIVITĂȚILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (1) AL TREILEA PARAGRAF
ANEXA II —	LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 58 PRIMUL PARAGRAF LITERA (C)
ANEXA III —	LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ȘI PRESTĂRILOR DE SERVICII CĂRORA LE POT FI APLICATE COTELE REDUSE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 98
ANEXA IV —	LISTA SERVICIILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 106
ANEXA V —	CATEGORII DE BUNURI REGLEMENTATE DE ALTE REGIMURI DE ANTREPOZIT DECÂT ANTREPOZITUL VAMAL PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 160 ALINEATUL (2)
ANEXA VI —	LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ȘI PRESTĂRILOR DE SERVICII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 199 ALINEATUL (1) LITERA (d)
ANEXA VII —	LISTA ACTIVITĂȚILOR DE PRODUCȚIE AGRICOLĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 4
ANEXA VIII —	LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR AGRICOLE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 5
ANEXA IX —	OBIECTE DE ARTĂ, OBIECTE DE COLECȚIE ȘI ANTICHITĂȚI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 311 ALINEATUL (1) PUNCTELE 2, 3 ȘI 4
Partea A —	Obiecte de artă
Partea B —	Obiecte de colecție
Partea C —	Antichități
ANEXA X —	►A1  LISTA OPERAȚIUNILOR CARE FAC OBIECTUL DEROGĂRILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 370 ȘI 371 ȘI LA ARTICOLELE 375-390c ◄
Partea A —	Operațiuni pe care statele membre pot continua să le impoziteze
Partea B —	Operațiuni pe care statele membre pot continua să le scutească
ANEXA XI
Partea A —	Directive abrogate și modificările succesive ale acestora
Partea B —	Termene de transpunere în legislația națională (la care se face referire la articolul 411)
ANEXA XII —	TABEL DE CORESPONDENȚĂ

TITLUL I

OBIECT ȘI SFERĂ DE APLICARE

Articolul 1

(1)  Prezenta directivă stabilește sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată (TVA).

(2)  Principiul sistemului comun privind TVA presupune aplicarea asupra bunurilor și serviciilor a unei taxe generale de consum exact proporțională cu prețul bunurilor și serviciilor, indiferent de numărul de operațiuni care au loc în procesul de producție și de distribuție anterior etapei în care este percepută taxa.

La fiecare operațiune, TVA, calculată la prețul bunurilor sau serviciilor la o cotă aplicabilă bunurilor sau serviciilor respective, este exigibilă după deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale prețului.

Sistemul comun privind TVA se aplică până la etapa de vânzare cu amănuntul, inclusiv.

Articolul 2

(1)  Următoarele operațiuni sunt supuse TVA:

(2)  

▼M7

(3)  „Produse supuse accizelor” înseamnă produsele energetice, alcoolul și băuturile alcoolice, precum și tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislația comunitară în vigoare, cu excepția gazului livrat prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem.

▼B

Articolul 3

(1)  Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), nu sunt supuse TVA următoarele operațiuni:

(2)  Alineatul (1) litera (b) se aplică numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

Plafonul care servește ca referință constă în valoarea totală, fără TVA datorată sau achitată în statul membru din care a început expedierea sau transportul bunurilor, a achizițiilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alineatul (1) litera (b).

(3)  Statele membre acordă persoanelor impozabile și persoanelor juridice neimpozabile eligibile în temeiul alineatului (1) litera (b) dreptul de a opta pentru regimul general prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i).

Statele membre stabilesc norme detaliate pentru exercitarea opțiunii prevăzute la primul paragraf, care, în orice caz, acoperă o perioadă de doi ani calendaristici.

Articolul 4

Pe lângă operațiunile prevăzute la articolul 3, nu sunt supuse TVA următoarele operațiuni:

TITLUL II

SFERĂ DE APLICARE TERITORIALĂ

Articolul 5

În sensul aplicării prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

Articolul 6

(1)  Prezenta directivă nu se aplică următoarelor teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunității:

▼M13

▼B

(2)  Prezenta directivă nu se aplică următoarelor teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunității:

Articolul 7

(1)  Ținând seama de convențiile și tratatele încheiate cu Franța, Regatul Unit și, respectiv, Cipru, Principatul Monaco, Insula Man și zonele Akrotiri și Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate, în sensul aplicării prezentei directive, ca țări terțe.

(2)  Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că operațiunile provenite din Principatul Monaco sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operațiuni provenite din Franța sau destinate acestei țări, că operațiunile provenite din Insula Man sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operațiuni provenite din Regatul Unit sau destinate acestei țări și că operațiunile provenite din zonele Akrotiri și Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sau destinate acestor zone sunt considerate operațiuni provenite din Cipru sau destinate acestei țări.

Articolul 8

În cazul în care Comisia consideră că dispozițiile prevăzute la articolele 6 și 7 nu mai sunt justificate, în special în ceea ce privește concurența loială sau resursele proprii, prezintă Consiliului propuneri în consecință.

TITLUL III

PERSOANE IMPOZABILE

Articolul 9

(1)  „Persoană impozabilă” înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective.

Orice activitate a producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și agricole și activitățile prestate în cadrul profesiunilor liberale, este considerată „activitate economică”. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică.

(2)  Pe lângă persoanele prevăzute la alineatul (1), orice persoană care, în mod ocazional, livrează un mijloc de transport nou, expediat sau transportat clientului de către vânzător sau client sau în numele vânzătorului sau al clientului la o destinație situată în afara teritoriului unui stat membru, dar pe teritoriul Comunității, este considerată o persoană impozabilă.

Articolul 10

Condiția prevăzută la articolul 9 alineatul (1) ca activitatea economică să fie efectuată „în mod independent” exclude de la plata TVA salariații și alte persoane în măsura în care acestea sunt legate de un angajator printr-un contract de muncă sau prin orice alte legături juridice care dau naștere relației angajator-angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea și răspunderea angajatorului.

Articolul 11

După consultarea comitetului consultativ pentru taxa pe valoarea adăugată (denumit în continuare „comitetul TVA”), fiecare stat membru poate considera ca persoană impozabilă unică orice persoane stabilite pe teritoriul statului membru respectiv care, fiind independente din punct de vedere juridic, sunt strâns legate între ele prin legături financiare, economice și organizaționale.

Un stat membru care își exercită opțiunea prevăzută la primul paragraf poate adopta orice măsuri considerate necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin utilizarea prezentei dispoziții.

Articolul 12

(1)  Statele membre pot considera ca persoană impozabilă orice persoană care efectuează, în mod ocazional, o operațiune legată de activitățile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf și, în special, una dintre următoarele operațiuni:

(2)  În sensul alineatului (1) litera (a), „clădire” înseamnă orice structură fixată pe pământ sau în pământ.

Statele membre pot stabili norme detaliate de aplicare a criteriului prevăzut la alineatul (1) litera (a) în cazul transformărilor de clădiri și pot stabili definiția noțiunii de „teren pe care se află o clădire”.

Statele membre pot aplica alte criterii decât cel al primei ocupări, precum perioada scursă între data terminării construcției și data primei livrări sau perioada scursă între data primei ocupări și data următoarei livrări, cu condiția ca perioadele respective să nu depășească cinci ani și, respectiv, doi ani.

(3)  În sensul alineatului (1) litera (b), „teren construibil” înseamnă orice teren neamenajat sau amenajat, definit ca atare de statele membre.

Articolul 13

(1)  Statele, autoritățile regionale și locale și alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile sau operațiunile în care se angajează ca autorități publice, chiar și atunci când colectează taxe, redevențe, contribuții sau plăți în legătură cu activitățile sau operațiunile respective.

Cu toate acestea, atunci când se angajează în asemenea activități sau operațiuni, ele sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile sau operațiunile respective în măsura în care calitatea lor de persoane neimpozabile determină denaturări semnificative ale concurenței.

În orice caz, organismele de drept public sunt considerate persoane impozabile în ceea ce privește activitățile prevăzute în anexa I, cu condiția ca activitățile respective să nu fie efectuate la o scară neglijabilă.

▼A1

(2)  Statele membre pot considera activitățile, scutite în temeiul articolelor 132, 135, 136 și 371, al articolelor 374-377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) sau al articolelor 380-390c, desfășurate de organisme de drept public, drept activități desfășurate de organismele în cauză în calitate de autorități publice.

▼B

TITLUL IV

OPERAȚIUNI TAXABILE

CAPITOLUL 1

Livrarea de bunuri

Articolul 14

(1)  „Livrare de bunuri” înseamnă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar.

(2)  Pe lângă operațiunea prevăzută la alineatul (1), fiecare dintre următoarele operațiuni este considerată livrare de bunuri:

(3)  Statele membre pot considera predarea anumitor lucrări de construcții ca o livrare de bunuri.

Articolul 15

▼M7

(1)  Electricitatea, gazul, energia destinată încălzirii sau răcirii și bunurile de aceeași natură sunt considerate bunuri corporale.

▼B

(2)  Statele membre pot considera ca bunuri corporale următoarele:

Articolul 16

Utilizarea de către o persoană impozabilă a bunurilor care fac parte din activele activității sale economice în interes propriu sau în interesul personalului său, transferul lor gratuit sau, mai general, utilizarea lor în alte scopuri decât cele legate de desfășurarea activității economice sunt considerate livrări ca livrări cu titlu oneros atunci când taxa aferentă bunurilor respective sau părților componente ale bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial.

Cu toate acestea, utilizarea bunurilor ca mostre sau pentru oferirea de cadouri de mică valoare în scopul desfășurării activității nu este considerată livrare cu titlu oneros.

Articolul 17

(1)  Transferul de către o persoană impozabilă a unor bunuri care fac parte din activele activității sale economice către un alt stat membru este considerat livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.

„Transfer către alt stat membru” înseamnă expedierea sau transportul de bunuri mobile corporale de către persoana impozabilă sau în numele acesteia, în scopul desfășurării activității sale, către o destinație din afara teritoriului statului membru în care se află bunurile, dar în interiorul Comunității.

(2)  Expedierile sau transporturile în scopul oricăreia dintre următoarele tranzacții nu sunt considerate transfer către alt stat membru:

▼M7

▼B

▼M9

▼B

(3)  În cazul în care una dintre condițiile care reglementează eligibilitatea în temeiul alineatului (2) nu mai este îndeplinită, se consideră că bunurile au fost transferate în alt stat membru. În asemenea cazuri, se consideră că transferul are loc în momentul în care condiția încetează să mai fie îndeplinită.

Articolul 18

Statele membre pot considera ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros fiecare dintre următoarele tranzacții:

Articolul 19

În cazul unui transfer, indiferent dacă este efectuat cu titlu oneros sau nu, sau sub formă de aport la o societate, al tuturor activelor sau al unei părți a acestora, statele membre pot considera că nu a avut loc nici o livrare de bunuri și că persoana căreia îi sunt transferate bunurile este succesorul cedentului.

Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a preveni denaturarea concurenței, în cazul în care beneficiarul este o persoană parțial impozabilă. De asemenea, acestea pot adopta orice măsuri necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin aplicarea prezentului articol.

CAPITOLUL 2

Achiziția intracomunitară de bunuri

Articolul 20

„Achiziție intracomunitară de bunuri” înseamnă obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate către persoana care achiziționează aceste bunuri, de către furnizor, sau de către persoana care achiziționează bunurile sau în numele acestora, într-un alt stat membru decât cel in care a început expedierea sau transportul bunurilor.

Atunci când bunurile achiziționate de o persoană juridică neimpozabilă sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu terț sau dintr-o țară terță și importate de persoana juridică neimpozabilă respectivă într-un alt stat membru decât cel în care este se încheie expedierea sau transportul, se consideră că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru de import. Statul membru respectiv acordă importatorului desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca persoană obligată la plata TVA, o rambursare a TVA achitate pentru importul bunurilor, cu condiția ca importatorul să facă dovada faptului că achiziția sa a fost supusă TVA în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.

Articolul 21

Utilizarea de către o persoană impozabilă, în scopul desfășurării activității sale economice, a unor bunuri expediate sau transportate de persoana impozabilă respectivă sau în numele acesteia din alt stat membru, în care bunurile au fost produse, extrase, prelucrate, cumpărate sau achiziționate în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) sau în care au fost importate de persoana impozabilă respectivă în scopul desfășurării activității sale economice este considerată o achiziție intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros.

▼M6

Articolul 22

Se consideră ca fiind achiziție intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros utilizarea de către forțele armate ale unui stat care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil care le însoțește, a unor bunuri la a căror achiziție nu s-au aplicat regulile generale de impozitare care guvernează piața internă a unui stat membru, atunci când importul bunurilor în cauză nu poate beneficia de scutirea prevăzută la articolul 143 alineatul (1) litera (h).

▼B

Articolul 23

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că o operațiune care a fost considerată ca o livrare de bunuri, în cazul în care a fost efectuată pe teritoriul lor de o persoană impozabilă care acționează ca atare, este considerată o achiziție intracomunitară de bunuri.

CAPITOLUL 3

Prestarea de servicii

Articolul 24

(1)  „Prestare de servicii” înseamnă orice operațiune care nu constituie o livrare de bunuri.

(2)  „Servicii de telecomunicații” înseamnă servicii care au ca obiect transmiterea, emiterea și recepția de semnale, înscrisuri, imagini și sunete sau de informații de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmiteri, emiteri sau recepții, inclusiv furnizarea accesului la rețelele mondiale de informații.

Articolul 25

O prestare de servicii poate consta, între altele, in una dintre următoarele operațiuni:

Articolul 26

(1)  Fiecare dintre următoarele tranzacții este considerată o prestare de servicii efectuată cu plată:

(2)  Statele membre pot deroga de la dispozițiile alineatului (1), cu condiția ca această derogare să nu conducă la denaturarea concurenței.

Articolul 27

Pentru a preveni denaturarea concurenței și după consultarea comitetului TVA, statele membre pot asimila unei prestări de servicii efectuate cu plata, prestarea de către o persoană impozabilă a unui serviciu în scopul desfășurării activității sale economice, atunci când TVA aferentă unui astfel de serviciu nu este deductibilă în întregime în cazul în care serviciul este prestat de o altă persoană impozabilă.

Articolul 28

Atunci când o persoană impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul unei alte persoane ia parte la o prestare de servicii, se consideră că ea a primit și a prestat ea însăși serviciile respective.

Articolul 29

Articolul 19 se aplică în mod similar prestărilor de servicii.

CAPITOLUL 4

Importul de bunuri

Articolul 30

„Import de bunuri” înseamnă intrarea în Comunitate a unor bunuri care nu se află în liberă circulație în sensul articolului 24 din tratat.

Pe lângă operațiunea prevăzută la primul paragraf, este considerată import de bunuri și intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulație, provenite dintr-un teritoriu terț care face parte din teritoriul vamal al Comunității.

▼M15

CAPITOLUL 5

Dispoziții comune capitolelor 1 și 3

Articolul 30a

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

Articolul 30b

(1)  Fiecare transfer al unui cupon valoric cu utilizare unică efectuat de o persoană impozabilă care acționează în nume propriu se consideră a fi o livrare a bunurilor sau o prestare a serviciilor la care se referă cuponul valoric. Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul unui cupon valoric cu utilizare unică acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către furnizor/prestator, nu se consideră a fi o tranzacție independentă.

În cazul în care transferul unui cupon valoric cu utilizare unică este realizat de o persoană impozabilă care acționează în numele unei alte persoane impozabile, respectivul transfer se consideră a fi livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor la care se referă cuponul valoric, efectuată de către cealaltă persoană impozabilă în numele căreia acționează persoana impozabilă.

În cazul în care furnizorul/prestatorul bunurilor sau serviciilor nu este persoana impozabilă care, acționând în nume propriu, a emis cuponul valoric cu utilizare unică, furnizorul/prestatorul respectiv se consideră, totuși, a fi livrat bunurile sau a fi prestat serviciile la care se referă cuponul valoric persoanei impozabile respective.

(2)  Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul unui cupon valoric cu utilizări multiple acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către furnizor/prestator, intră în sfera TVA în conformitate cu articolul 2, în timp ce fiecare transfer anterior al respectivului cupon valoric cu utilizări multiple nu intră în sfera TVA.

În cazul în care cuponul valoric cu utilizări multiple este transferat de o persoană impozabilă, alta decât persoana impozabilă care efectuează operațiunea în sfera TVA în conformitate cu primul paragraf, orice prestare de serviciu care poate fi identificată, cum ar fi serviciile de distribuție sau de promovare, intră în sfera TVA.

▼B

TITLUL V

LOCUL OPERAȚIUNILOR TAXABILE

CAPITOLUL 1

Locul livrării de bunuri

Secțiunea 1

Livrarea de bunuri fără transport

Articolul 31

În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care este efectuată livrarea.

Secțiunea 2

Livrarea de bunuri cu transport

Articolul 32

Atunci când bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau de client sau de o terță persoană, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul bunurilor către client.

Cu toate acestea, în cazul în care expedierea sau transportul bunurilor începe într-un teritoriu terț sau într-o țară terță, atât locul livrării de către importatorul desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca fiind persoană obligată la plata TVA, cât și locul oricărei livrări ulterioare sunt considerate a fi situate în statul membru de import al bunurilor.

Articolul 33

(1)  Prin derogare de la articolul 32, locul livrării de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia dintr-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, este considerat a fi locul unde se află bunurile la momentul la care se încheie expedierea sau transportul bunurilor la client, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2)  În cazul în care bunurile livrate sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu terț sau dintr-o țară terță și importate de furnizor într-un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor la client, se consideră că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru de import.

Articolul 34

(1)  În cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții, articolul 33 nu se aplică livrărilor de bunuri care sunt expediate sau transportate în totalitate în același stat membru, atunci când statul membru respectiv este cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor:

(2)  Statul membru pe teritoriul căruia se află bunurile în momentul la care se încheie expedierea sau transportul acestora la client poate limita plafonul prevăzut la alineatul (1) la 35 000 EUR sau la echivalentul acestei sume în monedă națională, în cazul în care statul membru respectiv consideră că plafonul de 100 000 EUR poate provoca denaturări semnificative ale concurenței.

Statele membre care își exercită opțiunea prevăzută la primul paragraf adoptă măsurile necesare pentru a informa în mod corespunzător autoritățile publice competente ale statului membru din care începe expedierea sau transportul bunurilor.

(3)  Comisia prezintă Consiliului, de îndată ce este posibil, un raport privind funcționarea plafonului special de 35 000 EUR prevăzut la alineatul (2), însoțit, după caz, de propuneri corespunzătoare.

(4)  Statul membru pe al cărui teritoriu se află bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul lor acordă persoanelor impozabile care efectuează livrări de bunuri ce pot beneficia de dispozițiile alineatului (1) dreptul de a opta ca locul livrării bunurilor să fie stabilit în conformitate cu articolul 33.

Statele membre respective stabilesc normele privind exercitarea opțiunii prevăzute la primul paragraf, care acoperă în orice caz doi ani calendaristici.

Articolul 35

Articolele 33 și 34 nu se aplică livrărilor de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, și nici livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), supuse TVA în conformitate cu regimurile speciale relevante.

Articolul 36

În cazul în care bunurile expediate sau transportate de furnizor, de client sau de o terță persoană sunt instalate sau asamblate, cu sau fără funcționare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia, locul livrării este considerat a fi locul unde bunurile sunt instalate sau asamblate.

În cazul în care instalarea sau asamblarea este efectuată într-un alt stat membru decât cel al furnizorului, statul membru pe al cărui teritoriu este efectuată instalarea sau montarea adoptă măsurile necesare pentru a evita dubla impozitare în statul membru respectiv.

Secțiunea 3

Livrarea de bunuri la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor

Articolul 37

(1)  În cazul în care bunurile sunt livrate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor pe parcursul unui transport de călători efectuat în Comunitate, locul livrării este considerat a fi punctul de plecare al transportului de călători.

(2)  În sensul alineatului (1), „partea unui transport de călători efectuat în Comunitate” înseamnă partea unui transport efectuat, fără o escală în afara Comunității, între punctul de plecare și punctul de sosire al transportului de călători.

„Locul de plecare al unui transport de călători” înseamnă primul punct de îmbarcare a călătorilor prevăzut în Comunitate, eventual după o oprire în afara Comunității.

„Locul de sosire al unui transport de călători” înseamnă ultimul punct de debarcare prevăzut în Comunitate pentru călătorii care s-au îmbarcat în interiorul Comunității, eventual înaintea unei opriri în afara Comunității.

În cazul unei transport dus-întors, traseul de retur este considerat o operațiune separată de transport.

(3)  Comisia prezintă Consiliului, de îndată ce este posibil, un raport, însoțit, după caz, de propuneri corespunzătoare, privind locul impozitării livrării de bunuri destinate consumului la bord și al prestării de servicii, inclusiv servicii de restaurant, pentru călătorii aflați la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor.

Până la adoptarea propunerilor menționate la primul paragraf, statele membre pot scuti sau pot continua să scutească, cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, livrările de bunuri destinate consumului la bord pentru care locul impozitării este stabilit în conformitate cu alineatul (1).

▼M7

Secțiunea 4

Livrările de gaz printr-un sistem de gaze naturale, livrările de electricitate, de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul rețelelor de încălzire și de răcire

Articolul 38

(1)  În cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem, al livrării de electricitate, sau al livrării de energie destinate încălzirii sau răcirii prin intermediul rețelelor de încălzire sau de răcire către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării este considerat a fi locul în care acel comerciant persoană impozabilă își are sediul activității economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absența unui astfel de sediu, locul în care își are domiciliul stabil sau reședința sa obișnuită.

(2)  În sensul alineatului (1), „comerciant persoană impozabilă” înseamnă o persoană impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce privește cumpărarea de gaz, de electricitate și de energie destinată încălzirii sau răcirii, constă în revânzarea acestor produse și al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil.

Articolul 39

În cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem, al livrării de electricitate sau de energie destinată încălzirii sau răcirii prin intermediul rețelelor de încălzire sau de răcire, în cazul în care unei astfel de livrări nu i se aplică articolul 38, locul livrării este considerat a fi locul în care cumpărătorul utilizează și consumă efectiv bunurile.

Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv gazul, electricitatea, energia destinată încălzirii sau răcirii sau le consumă doar parțial, se consideră că bunurile neconsumate în cauză au fost utilizate și consumate în locul în care cumpărătorul își are sediul activității economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absența unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat și a consumat bunurile în locul în care își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

▼B

CAPITOLUL 2

Locul unei achiziții intracomunitare de bunuri

Articolul 40

Locul unei achiziții intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul unde se încheie expedierea sau transportul bunurilor către persoana care le achiziționează.

Articolul 41

Fără să aducă atingere articolului 40, locul unei achiziții intracomunitare de bunuri menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis numărul de identificare în scopuri de TVA sub care a efectuat achiziția persoana care a achiziționat bunurile, cu excepția cazului în care persoana care achiziționează bunurile dovedește că achiziția a fost supusă TVA în conformitate cu articolul 40.

În cazul în care achiziția este supusă TVA în conformitate cu primul paragraf, ulterior în temeiul articolului 40 achiziția fiind supusă TVA în statul membru în care se încheie transportul sau expediția bunurilor, baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în statul membru care a emis numărul de identificare în scopuri de TVA sub care a efectuat achiziția persoana care a achiziționat bunurile.

Articolul 42

Articolul 41 primul paragraf nu se aplică și se consideră că TVA a fost aplicată achiziției intracomunitare de bunuri în conformitate cu articolul 40 atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

▼M3

CAPITOLUL 3

Locul de prestare a serviciilor

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 43

În vederea aplicării normelor referitoare la locul de prestare a serviciilor:

Secțiunea 2

Norme generale

Articolul 44

Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană și-a stabilit sediul activității sale economice. Cu toate acestea, în cazul în care aceste servicii sunt furnizate către un sediu comercial fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu comercial fix. În absența unui astfel de loc sau sediu comercial fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Articolul 45

Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul și-a stabilit sediul activității sale economice. Cu toate acestea, în cazul în care aceste servicii sunt prestate de la un sediu comercial fix al prestatorului, aflat în alt loc decât sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu comercial fix. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Secțiunea 3

Dispoziții speciale

Subsecțiunea 1

Prestarea de servicii de către intermediari

Articolul 46

Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă, de către un intermediar care acționează în numele și în contul altei persoane, este locul în care este efectuată operațiunea principală în conformitate cu prezenta directivă.

Subsecțiunea 2

Prestarea de servicii legate de bunuri imobile

Articolul 47

Locul de prestare a serviciilor legate de bunuri imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcție similară, precum tabere de vacanță sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile și de servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, de exemplu, serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier, este locul unde este situat bunul imobil respectiv.

Subsecțiunea 3

Prestarea de servicii de transport

Articolul 48

Locul de prestare a serviciilor de transport de călători este locul unde are loc transportul, în funcție de distanțele parcurse.

Articolul 49

Locul de prestare a serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile, este locul unde are loc transportul, proporțional cu distanțele parcurse.

Articolul 50

Locul de prestare a serviciilor de transport intracomunitar de bunuri către persoane neimpozabile este locul de plecare a transportului.

Articolul 51

„Transport intracomunitar de bunuri” înseamnă orice transport de bunuri pentru care locul de plecare și locul de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite.

„Loc de plecare” înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanțele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar „loc de sosire” înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri.

Articolul 52

Statele membre pot să nu aplice TVA pentru aceea parte din serviciul de transport intracomunitar de bunuri către persoane neimpozabile care constă în traversarea de ape ce nu fac parte din teritoriul Comunității.

Subsecțiunea 4

Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment și de alte servicii similare, de servicii auxiliare transportului, precum și de servicii de evaluare a bunurilor mobile și privind efectuarea de lucrări asupra acestora

Articolul 53

Locul de prestare a serviciilor legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau alte evenimente similare, cum ar fi târgurile și expozițiile, precum și a serviciilor auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei persoane impozabile, este locul în care respectivele evenimente se desfășoară efectiv.

Articolul 54

(1)  Locul de prestare a serviciilor principale și auxiliare legate de activități culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau de activități similare, cum ar fi târgurile și expozițiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activități, prestate unei persoane neimpozabile, este locul în care respectivele activități se desfășoară efectiv.

(2)  Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv:

Subsecțiunea 5

Prestarea de servicii de restaurant și catering

Articolul 55

Locul de prestare a serviciilor de restaurant și catering, în afara celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părți a unei operațiuni de transport de călători efectuate în cadrul Comunității, este locul unde aceste servicii sunt prestate efectiv.

Subsecțiunea 6

Închirierea mijloacelor de transport

Articolul 56

(1)  Locul de închiriere pe termen scurt a unui mijloc de transport este locul în care mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziția clientului.

(2)  Locul de închiriere, cu excepția închirierii pe termen scurt, a unui mijloc de transport unei persoane neimpozabile este locul în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Cu toate acestea locul de închiriere a unei ambarcațiuni de agrement unei persoane neimpozabile, cu excepția închirierii pe termen scurt, este locul unde ambarcațiunea de agrement este pusă efectiv la dispoziția clientului, în cazul în care serviciul respectiv este prestat efectiv de către prestator din locul în care este situat sediul activității sale economice sau sediul său comercial fix.

(3)  În sensul alineatelor (1) și (2), „termen scurt” înseamnă posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum treizeci de zile și, în cazul ambarcațiunilor maritime, pe o perioadă de maximum nouăzeci de zile.

Subsecțiunea 7

Prestarea de servicii de restaurant și catering pentru consum la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor

Articolul 57

(1)  Locul de prestare a serviciilor de restaurant și catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părți a unei operațiuni de transport de călători efectuată în Comunitate este locul de plecare a transportului de călători.

(2)  În sensul alineatului (1), „parte a unei operațiuni de transport de călători efectuată în Comunitate” înseamnă acea parte a operațiunii efectuate, fără escală în afara Comunității, între punctul de plecare și punctul de sosire a transportului de călători.

„Punctul de plecare a unui transport de călători” înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunității, dacă este cazul după o oprire în afara Comunității.

„Punctul de sosire a unui transport de călători” înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunității a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunității.

În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este considerat o operațiune de transport separată.

Subsecțiunea 8

Prestarea de servicii electronice, de telecomunicații, radiodifuziune și televiziune către persoane neimpozabile

▼M16

Articolul 58

(1)  Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă este locul unde respectiva persoană este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită:

Atunci când prestatorul unui serviciu și clientul său comunică prin intermediul poștei electronice, acest lucru nu înseamnă, în sine, că serviciul prestat este un serviciu prestat pe cale electronică.

(2)  Alineatul (1) nu se aplică atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(3)  Atunci când, în cursul unui an calendaristic, pragul menționat la alineatul (2) litera (c) este depășit, alineatul (1) se aplică de la momentul respectiv.

(4)  Statul membru pe teritoriul căruia prestatorii menționați la alineatul (2) sunt stabiliți sau, dacă nu sunt stabiliți, își au domiciliul stabil sau reședința obișnuită, acordă prestatorilor respectivi dreptul de a opta ca locul prestării să fie stabilit în conformitate cu alineatul (1), iar această opțiune acoperă în orice caz doi ani calendaristici.

(5)  Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a monitoriza îndeplinirea de către persoana impozabilă a condițiilor menționate la alineatele (2), (3) și (4).

(6)  Valoarea echivalentă în moneda națională a sumei menționate la alineatul (2) litera (c) se calculează prin aplicarea ratei de schimb publicate de Banca Centrală Europeană la data adoptării Directivei (UE) 2017/2455 a Consiliului ( 1 ).

▼M3

Subsecțiunea 9

Prestarea de servicii către persoane neimpozabile în afara Comunității

Articolul 59

Locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă care este stabilită sau își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită în afara Comunității este locul unde respectiva persoană este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită:

▼M7

▼M3 —————

▼M3

Subsecțiunea 10

Evitarea dublei impozitări sau a neimpozitării

Articolul 59a

Pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurenței, statele membre pot considera, în ceea ce privește serviciile al căror loc de prestare este reglementat de articolele 44, 45, 56, 58 și 59,

▼M3 —————

▼B

CAPITOLUL 4

Locul importului de bunuri

Articolul 60

Locul importului de bunuri este statul pe al cărui teritoriu se află bunurile la momentul intrării lor în Comunitate.

Articolul 61

Prin derogare de la articolul 60, în cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile care nu se află în liberă circulație intră sub unul dintre regimurile sau se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 156 sau sub regimuri de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, locul importului bunurilor respective este statul membru pe al cărui teritoriu bunurile nu mai intră sub incidența regimurilor sau situațiilor respective.

În mod similar, în cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile care se află în liberă circulație sunt plasate într-unul dintre regimurile sau se află în una dintre situațiile prevăzute la articolele 276 și 277, locul importului este statul membru pe al cărui teritoriu bunurile nu mai intră sub incidența regimurilor sau situațiilor respective.

TITLUL VI

FAPT GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA TVA

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 62

În sensul prezentei directive:

CAPITOLUL 2

Livrarea de bunuri și prestarea de servicii

Articolul 63

Faptul generator intervine și TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.

Articolul 64

(1)  Atunci când determină decontări sau plăți succesive, livrarea de bunuri, alta decât cea constând în închirierea de bunuri pe o anumită perioadă de timp sau vânzarea de bunuri cu plată în rate, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (b), si prestarea de servicii sunt considerate efectuate la expirarea perioadelor la care se referă decontările sau plățile respective.

▼M9

(2)  Livrarea continuă de bunuri pe o perioadă care depășește o lună calendaristică, care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor și care sunt livrate în regim de scutire de TVA sau care sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfășurării activității sale economice, în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 138, se consideră ca fiind efectuată în momentul încheierii fiecărei luni calendaristice, atât timp cât livrarea de bunuri nu a încetat.

Prestarea de servicii pentru care clientul trebuie să plătească TVA în conformitate cu articolul 196, care sunt prestate în mod continuu pe o perioadă mai mare de un an și care nu determină decontări sau plăți în cursul acestei perioade, se consideră efectuată la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.

Statele membre pot prevedea că, în anumite cazuri, altele decât cele prevăzute la primul și al doilea paragraf, livrarea continuă de bunuri sau prestarea continuă de servicii pe o anumită perioadă de timp se consideră efectuată cel puțin la expirarea unui termen de un an.

▼B

Articolul 65

În cazul în care plata este făcută înainte de livrarea bunurilor sau prestarea de servicii, TVA devine exigibilă la încasarea plății și la suma încasată.

Articolul 66

Prin derogare de la articolele 63, 64 și 65, statele membre pot prevedea ca TVA să devină exigibilă, pentru anumite operațiuni sau anumite categorii de persoane impozabile, la una din următoarele date:

▼M9

Cu toate acestea, derogarea prevăzută la primul paragraf nu se aplică prestărilor de servicii pentru care taxa este datorată de beneficiar în conformitate cu articolul 196 și livrării sau transferului de bunuri menționate la articolul 67.

Articolul 67

În conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 138, atunci când bunurile care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor sunt livrate în regim de scutire de TVA sau atunci când bunurile sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfășurării activității sale economice, TVA devine exigibilă la emiterea facturii sau la expirarea termenului menționat la articolul 222 primul paragraf, dacă nu a fost emisă nicio factură până la data respectivă.

Articolul 64 alineatul (1), articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea și articolul 65 nu se aplică în ceea ce privește livrările și transferurile de bunuri menționate la primul paragraf.

▼B

CAPITOLUL 3

Achiziția intracomunitară de bunuri

Articolul 68

Faptul generator intervine atunci când este efectuată achiziția intracomunitară de bunuri.

Achiziția intracomunitară de bunuri este considerată a fi efectuată atunci când livrarea de bunuri similare pe teritoriul statului membru respectiv este considerată a fi efectuată.

▼M9

Articolul 69

În cazul achiziției intracomunitare de bunuri, TVA devine exigibilă la emiterea facturii sau la expirarea termenului menționat la articolul 222 primul paragraf, dacă nu a fost emisă nicio factură până la data respectivă.

▼B

CAPITOLUL 4

Importul de bunuri

Articolul 70

Faptul generator intervine și TVA devine exigibilă atunci când bunurile sunt importate.

Articolul 71

(1)  Atunci când, la introducerea în Comunitate, bunurile sunt plasate într-unul dintre regimurile sau se află în una dintre situațiile prevăzute la articolele 156, 276 și 277 sau sub regimuri de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, faptul generator intervine și TVA devine exigibilă doar în momentul în care bunurile nu mai intră sub incidența regimurilor sau situațiilor respective.

Cu toate acestea, atunci când bunurile importate sunt supuse drepturi vamale, prelevărilor agricole sau unor taxe similarestabilite în cadrul unei politici comune, faptul generator intervine și TVA devine exigibilă în momentul în care intervine faptul generator privind taxele respective, iar drepturile respective devin exigibile.

(2)  Atunci când bunurile importate nu sunt supuse nici uneia dintre drepturile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre aplică, în ceea ce privește faptul generator și momentul la care TVA devine exigibilă, dispozițiile în vigoare care reglementează drepturile vamale.

TITLUL VII

BAZĂ DE IMPOZITARE

CAPITOLUL 1

Definiție

Articolul 72

În sensul prezentei directive, „valoare de piață” înseamnă suma totală pe care, pentru obținerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeași etapă de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii este necesar să o plătească în condiții de concurență loială, unui furnizor sau prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei.

Atunci când nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, „valoarea de piață” înseamnă:

CAPITOLUL 2

Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii

Articolul 73

Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la articolele 74-77, baza de impozitare include toate elementele care reprezintă contrapartida obținută sau care urmează să fie obținută de către furnizor sau prestator, în schimbul livrării sau al prestării, de la client sau de la un terț, inclusiv subvenții direct legate de prețul livrării sau al prestării.

▼M15

Articolul 73a

Fără a aduce atingere articolului 73, baza de impozitare aferentă livrării de bunuri sau prestării de servicii în legătură cu un cupon valoric cu utilizări multiple este egală cu contravaloarea plătită pentru cuponul valoric sau, în lipsa informațiilor privind contravaloarea respectivă, cu valoarea monetară indicată pe cuponul valoric cu utilizări multiple sau în documentația aferentă, din care se scade cuantumul TVA aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate.

▼B

Articolul 74

Atunci când o persoană impozabilă utilizează sau dispune de bunuri care fac parte din activele activității economice sau atunci când bunurile sunt deținute de o persoană impozabilă sau de către succesorii acesteia după ce activitatea sa economică impozabilă încetează, în conformitate cu articolele 16 și 18, baza de impozitareeste prețul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absența unui preț de cumpărare, prețul de cost, stabilite la momentul la care are loc utilizarea, dispunerea sau păstrarea.

Articolul 75

Pentru prestarea de servicii, prevăzută la articolul 26, atunci când bunurile care fac parte din activele unei activități economice sunt utilizate în scopuri personale sau serviciile sunt efectuate cu titlu gratuit, baza de impozitare este reprezentată de costul complet al persoanei impozabile pentru prestarea serviciilor.

Articolul 76

Pentru livrarea de bunuri constând într-un transfer în alt stat membru, baza de impozitare este prețul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absența unui preț de cumpărare, prețul de cost, stabilite la momentul efectuării transferului.

Articolul 77

Pentru prestarea de către o persoană impozabilă a unui serviciu în scopul desfășurării activității sale economice, în conformitate cu articolul 27, baza de impozitare este reprezentată de valoarea de piață a serviciului prestat.

Articolul 78

Baza de impozitare include următoarele elemente:

În sensul primului paragraf litera (b), statele membre pot considera drept cheltuieli accesorii cheltuielile care fac obiectul unei înțelegeri separate.

Articolul 79

Baza de impozitare nu cuprinde următoarele elemente:

ste necesar ca persoana impozabilă să facă dovada sumei efective a cheltuielilor prevăzute la primul paragraf litera (c) și nu poate deduce TVA care poate fi eventual aplicată acestora.

Articolul 80

(1)  Pentru a preveni evaziunea fiscală sau frauda, statele membre pot adopta măsuri în oricare dintre următoarele cazuri pentru a se asigura că, pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii care implică familia sau legături personale apropiate, legături organizaționale, de proprietate, de afiliere, financiare sau juridice, astfel cum sunt definite de statul membru, baza de impozitare este considerată valoarea de piață:

▼A1

▼B

În sensul primului paragraf, legăturile juridice pot include relația dintre un angajator și un angajat sau familia angajatului sau orice alte persoane care îi sunt apropiate.

(2)  Atunci când statele membre își exercită opțiunea prevăzută la alineatul (1), ele pot restricționa categoriile de furnizori/prestatori sau beneficiari cărora li se aplică măsurile.

(3)  Statele membre informează comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naționale adoptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care nu sunt măsuri autorizate de Consiliu înainte de 13 august 2006 în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE și care sunt menținute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

Articolul 81

Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu își exercitau opțiunea în temeiul articolului 98 de a aplica o cotă redusă pot prevedea, în cazul în care își exercită opțiunea în temeiul articolului 89, că, pentru livrarea de obiecte de artă, prevăzută la articolul 103 alineatul (2), este necesar ca baza de impozitare să fie egală cu o fracțiune din suma stabilită în conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 și 79.

Fracțiunea prevăzută la primul paragraf este stabilită astfel încât TVA astfel datorată să fie egală cu cel puțin 5 % din suma stabilită în conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 și 79.

Articolul 82

Statele membre pot prevedea că, pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii, este necesar ca baza de impozitare să includă valoarea aurului de investiții scutit în sensul articolului 346, care a fost furnizat de client pentru a fi utilizat ca bază de prelucrare și care, drept urmare, își pierde calitatea de aur de investiții scutit atunci când bunurile sunt livrate și serviciile sunt prestate. Valoarea care se utilizează este valoarea de piață a aurului de investiții la momentul la care bunurile sunt livrate și serviciile sunt prestate.

CAPITOLUL 3

Achiziția intracomunitară de bunuri

Articolul 83

Pentru achiziția intracomunitară de bunuri, baza de impozitare se stabilește în funcție de aceleași elemente utilizate în conformitate cu capitolul 1 în scopul determinării bazei de impozitare pentru livrarea acelorași bunuri pe teritoriul statului membru în cauză. În cazul operațiunilor considerate achiziții intracomunitare de bunuri, prevăzute la articolele 21 și 22, baza de impozitare este reprezentată de prețul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absența unui preț de cumpărare, prețul de cost, stabilite la momentul livrării.

Articolul 84

(1)  Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că accizele datorate sau achitate de persoana care efectuează achiziția intracomunitară a unui produs supus accizelor sunt incluse în baza de impozitare în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (a).

(2)  Atunci când, după efectuarea achiziției intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziționat bunurile obține o rambursare a accizelor achitateîn statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare este redusă în mod corespunzător în statul membru pe al cărui teritoriu s-a efectuat achiziția.

CAPITOLUL 4

Importul de bunuri

Articolul 85

Pentru importurile de bunuri, baza de impozitare este valoarea în vamă, stabilită în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare.

Articolul 86

(1)  Baza de impozitare include următoarele elemente, în măsura în care acestea nu sunt deja incluse:

(2)  În sensul alineatului (1) litera (b), „primul loc de destinație” înseamnă locul menționat pe scrisoarea de trăsură sau pe orice alt document în baza căruia bunurile sunt importate în statul membru de import. În cazul în care nu există o asemenea mențiune, primul loc de destinație este considerat a fi locul primului transfer al încărcăturii în statul membru de import.

Articolul 87

Baza de impozitare nu include următoarele elemente:

Articolul 88

Atunci când bunurile exportate temporar din Comunitate sunt reimportate după ce au suferit, în afara Comunității, procese de reparație, prelucrare, adaptare, confecționare sau reprelucrare, statele membre iau măsuri pentru a se asigura că regimul fiscal al bunurilor în scopuri de TVA este același cu cel aplicabil în cazul în care procesele de reparație, prelucrare, adaptare, confecționare sau reprelucrare au fost efectuate pe teritoriul lor.

Articolul 89

Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu își exercitau opțiunea în temeiul articolului 98 de a aplica o cotă redusă pot prevedea că, pentru importul de obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 2, 3 și 4, este necesar ca baza de impozitare să fie egală cu o fracțiune din suma stabilită în conformitate cu articolele 85, 86 și 87.

Fracțiunea prevăzută la primul paragraf este stabilită în așa fel încât TVA astfel datorată să fie egală cu cel puțin 5 % din suma stabilită în conformitate cu articolele 85, 86 și 87.

CAPITOLUL 5

Dispoziții diverse

Articolul 90

(1)  În cazul anulării, al refuzului sau al neplății totale sau parțiale sau în cazul în care prețul este redus după livrare, baza de impozitare se reduce, în consecință, în condițiile stabilite de statele membre.

(2)  În cazul neplății totale sau parțiale, statele membre pot deroga de la alineatul (1).

Articolul 91

(1)  Atunci când elementele utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare la import sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care este efectuată evaluarea, cursul de schimb se stabilește în conformitate cu dispozițiile comunitare care reglementează calcularea valorii în vamă.

(2)  Atunci când elementele utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare a unei alte operațiuni decât importul de bunuri sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care este efectuată evaluarea, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs de vânzare înregistrat, la momentul la care TVA devine exigibilă, pe piața valutară sau pe piețele valutare cele mai reprezentative ale statului membru în cauză sau un curs stabilit în raport cu cel de pe piața sau piețele respective, în conformitate cu normele stabilite de statul membru în cauză.

▼M9

Statele membre acceptă, ca alternativă, utilizarea ultimului curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la momentul la care taxa devine exigibilă. Conversia între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. Statele membre pot solicita să li se comunice exercitarea acestei opțiuni de către persoana impozabilă.

Cu toate acestea, pentru unele tranzacții menționate la primul paragraf sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statele membre pot utiliza cursul de schimb stabilit în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare care reglementează calcularea valorii în vamă.

▼B

Articolul 92

În ceea ce privește costurile ambalajelor returnabile, statele membre pot adopta una dintre următoarele măsuri:

TITLUL VIII

COTE

CAPITOLUL 1

Aplicarea cotelor

Articolul 93

Cota aplicabilă operațiunilor taxabile este cea în vigoare la momentul survenirii faptului generator.

Cu toate acestea, în următoarele situații, cota aplicabilă este cea în vigoare la momentul la care TVA devine exigibilă:

Articolul 94

(1)  Cota aplicabilă unei achiziții intracomunitare de bunuri este cea aplicabilă livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.

(2)  Sub rezerva opțiunii prevăzute la articolul 103 alineatul (1) de aplicare a unei cote reduse la importul de obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități, cota aplicabilă importului de bunuri este cea aplicabilă livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.

Articolul 95

În cazul în care cotele se modifică, statele membre pot efectua regularizări, în cazurile prevăzute la articolele 65 și 66, pentru a ține seama de cota aplicabilă la momentul la care bunurile au fost livrate sau serviciile au fost prestate.

De asemenea, statele membre pot adopta toate măsurile tranzitorii adecvate.

CAPITOLUL 2

Structura și nivelul cotelor

Secțiunea 1

Cota standard

Articolul 96

Statele membre aplică o cotă standard a TVA, care este fixată de fiecare stat membru ca procent din baza de impozitare și care este aceeași pentru livrarea de bunuri și pentru prestarea de servicii.

▼M17

Articolul 97

Cota standard nu poate fi mai mică de 15 %.

▼B

Secțiunea 2

Cote reduse

Articolul 98

(1)  Statele membre pot aplica fie una, fie două cote reduse.

(2)  Cotele reduse se aplică numai livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii din categoriile prevăzute în anexa III.

▼M19

Cotele reduse nu se aplică serviciilor furnizate pe cale electronică, cu excepția celor care se încadrează la punctul 6 din anexa III.

▼B

(3)  La aplicarea cotelor reduse prevăzute la alineatul (1) pentru categorii de bunuri, statele membre pot utiliza Nomenclatura combinată pentru a delimita în mod precis categoria în cauză.

Articolul 99

(1)  Cotele reduse se fixează ca procent din baza de impozitare, care nu poate fi mai mic de 5 %.

(2)  Fiecare cotă redusă este astfel stabilită încât valoarea TVA care rezultă din aplicarea cotei să permită în mod normal deducerea completă a TVA deductibile în temeiul articolelor 167-171 și articolelor 173-177.

▼M19

(3)  Prin derogare de la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol și în plus față de cotele menționate la articolul 98 alineatul (1), statele membre care la 1 ianuarie 2017 aplicau, în conformitate cu dreptul Uniunii, cote reduse inferioare minimului prevăzut la prezentul articol sau acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitată în etapa anterioară pentru livrarea de anumite bunuri menționate la punctul 6 din anexa III pot aplica același tratament TVA în cazul în care respectivul bun este furnizat pe cale electronică, astfel cum se menționează la punctul 6 din anexa III.

▼B

Articolul 100

Pe baza unui raport al Comisiei, Consiliul revizuiește din doi în doi ani, începând din 1994, sfera de aplicare a cotelor reduse.

În conformitate cu articolul 93 din tratat, Consiliul poate decide modificarea listei de bunuri și servicii stabilite în anexa III.

Articolul 101

Până la 30 iunie 2007, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare globală privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local, inclusiv servicii de restaurant, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, creșterea economică și buna funcționare a pieței interne, pe baza unui studiu efectuat de un grup economic de reflecție independent.

Secțiunea 3

Dispoziții speciale

▼M7

Articolul 102

După consultarea Comitetului pentru TVA, fiecare stat membru poate aplica o cotă redusă pentru livrarea de gaze naturale, electricitate sau de energie pentru încălzirea urbană.

▼B

Articolul 103

(1)  Statele membre pot prevedea ca respectiva cotă redusă sau una dintre cotele reduse pe care le aplică în conformitate cu articolele 98 și 99 să se aplice, de asemenea, importului de obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 2, 3 și 4.

(2)  În cazul în care statele membre își exercită opțiunea în temeiul alineatului (1), ele pot aplica, de asemenea, cota redusă următoarelor operațiuni:

Articolul 104

Austria poate aplica, în comunele Jungholz și Mittelberg (Kleines Walsertal), o a doua cotă standard mai mică decât cota corespunzătoare aplicată în restul Austriei, dar nu mai mică de 15 %.

▼M5

Articolul 104a

Ciprul poate aplica una dintre cele două cote reduse, prevăzute la articolul 98, furnizării de gaz petrolier lichefiat (GPL) în rezervoare cilindrice.

▼M5

Articolul 105

(1)  Portugalia poate aplica una dintre cele două cote reduse, prevăzute la articolul 98, taxelor pentru utilizarea podurilor din zona Lisabonei.

(2)  Portugalia poate aplica, în cazul operațiunilor efectuate în regiunile autonome Azore și Madeira și al importurilor directe în aceste regiuni, cote mai mici decât cele aplicate pe continent.

▼M5 —————

▼B

CAPITOLUL 4

Dispoziții speciale aplicabile până la adoptarea unor regimuri definitive

Articolul 109

Până la introducerea regimurilor definitive prevăzute la articolul 402, se aplică dispozițiile stabilite în prezentul capitol.

Articolul 110

Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară sau aplicau cote reduse inferioare valorii minime stabilite la articolul 99 pot continua să acorde scutirile respective sau să aplice cotele reduse respective.

Este necesar ca scutirile și cotele reduse prevăzute la primul paragraf să fie în conformitate cu legislația comunitară și să fi fost adoptate din motive sociale clar definite și în favoarea consumatorului final.

Articolul 111

În condițiile stabilite la articolul 110 al doilea paragraf, scutirile cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pot continua să fie acordate în următoarele cazuri:

▼M5

▼B

Articolul 112

În cazul în care dispozițiile articolului 110 cauzează pentru Irlanda denaturări ale concurenței în livrarea de produse energetice pentru încălzire sau iluminat, Irlanda poate fi autorizată de Comisie, în cazul unei cereri exprese, să aplice o cotă redusă acestor livrări, în conformitate cu articolele 98 și 99.

În cazul prevăzut la primul paragraf, Irlanda prezintă o cerere Comisiei, însoțită de toate informațiile necesare. În cazul în care Comisia nu a adoptat o decizie în termen de trei luni de la primirea cererii, se consideră că Irlanda este autorizată să aplice cotele reduse propuse.

Articolul 113

Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, în conformitate cu legislația comunitară, acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară sau aplicau cote reduse inferioare valorii minime stabilite la articolul 99, pentru alte bunuri și servicii decât cele prevăzute în anexa III, pot să aplice cota redusă sau una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 livrării de astfel de bunuri sau prestării de astfel de servicii.

Articolul 114

(1)  Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, au fost obligate să mărească cu peste 2 % cota lor standard în vigoare la 1 ianuarie 1991 pot aplica o cotă redusă inferioară valorii minime stabilite la articolul 99 livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii din categoriile prevăzute în anexa III.

▼M5

Statele membre menționate la primul paragraf pot aplica, de asemenea, această cotă pentru îmbrăcămintea și încălțămintea pentru copii și pentru locuințe.

▼B

(2)  Statele membre nu se pot prevala de alineatul (1) pentru a introduce scutiri cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară.

▼M5

Articolul 115

Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau o cotă redusă pentru îmbrăcămintea sau încălțămintea pentru copii sau pentru locuințe pot continua să aplice această cotă pentru livrarea acestor bunuri sau pentru prestarea acestor servicii.

▼M5 —————

▼B

Articolul 117

▼M5 —————

▼B

(2)  Austria poate aplica una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 închirierii de bunuri imobile în scopuri rezidențiale, cu condiția ca respectiva cotă să nu fie mai mică de 10 %.

Articolul 118

Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau o cotă redusă livrării de bunuri sau prestării de servicii altele decât cele prevăzute în anexa III pot aplica respectiva cotă redusă sau una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 livrării de bunuri sau prestării de servicii în cauză, cu condiția ca respectiva cotă să nu fie mai mică de 12 %.

Primul paragraf nu se aplică livrării de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, supuse TVA în conformitate cu regimul marjei prevăzut la articolele 312-325 sau cu regimurile pentru vânzări prin licitație publică.

Articolul 119

În sensul aplicării articolului 118, Austria poate aplica o cotă redusă vinurilor produse într-o exploatație agricolă de către producătorul-fermier, cu condiția ca respectiva cotă să nu fie mai mică de 12 %.

Articolul 120

Grecia poate să aplice cote cu până la 30 % mai mici decât cotele corespunzătoare aplicate în Grecia continentală în departamentele Lesbos, Chios, Samos, Dodecanese și Cyclades și în insulele Thassos, Sporades de Nord, Samothrace și Skiros.

Articolul 121

Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, considerau lucrările efectuate în baza unui contract ca livrare de bunuri pot aplica serviciilor realizate în baza unui contract cota aplicabilă bunurilor obținute după efectuarea lucrărilor.

În sensul aplicării primului alineat, „serviciile realizate în baza unui contract” înseamnă predarea de către un contractor clientului său a unor bunuri mobile fabricate sau asamblate de contractor din materiale sau obiecte care i-au fost încredințate de către client în acest scop, indiferent dacă o parte din materialele utilizate a fost furnizată de către contractor.

Articolul 122

Statele membre pot aplica o cotă redusă livrărilor de plante vii sau de alte produse de floricultură, inclusiv bulbi, rădăcini și produse similare, flori tăiate și frunze ornamentale, și livrărilor de lemn folosit ca lemn pentru foc.

CAPITOLUL 5

Dispoziții temporare

▼M2

Articolul 123

Republica Cehă poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2010, o cotă redusă de cel puțin 5 % pentru prestarea de lucrări de construcție aferente clădirilor rezidențiale care nu se desfășoară în cadrul unei politici sociale, cu excepția materialelor de construcție.

▼M2 —————

▼B

Articolul 125

(1)  Cipru poate continua să acorde, până la ►M2  31 decembrie 2010 ◄ , o scutire cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pentru livrările de produse farmaceutice și produse alimentare pentru consum uman, cu excepția diferitelor tipuri de înghețată și a produselor similare, precum și a produselor alimentare sărate (chipsuri sau baghete din cartofi, foietaje și produse similare ambalate pentru consum uman fără preparare suplimentară).

▼M5 —————

▼M2 —————

▼M5 —————

▼M2

Articolul 128

(1)  Polonia poate să acorde, până la 31 decembrie 2010, o exonerare cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară pentru livrările de anumite cărți și periodice de specialitate.

▼M5 —————

▼M2

(3)  Polonia poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2010, o cotă redusă de cel puțin 3 % furnizării de produse alimentare astfel cum se menționează în anexa III punctul 1.

(4)  Polonia poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2010, o cotă redusă de cel puțin 7 % prestării serviciilor de construcție, renovare și transformare a locuințelor, nefurnizate în cadrul unei politici sociale, cu excepția materialelor de construcție, precum și livrării, înainte de prima ocupare, a clădirilor rezidențiale sau a unor părți de clădiri rezidențiale, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (1) litera (a).

▼B

Articolul 129

▼M5 —————

▼B

(2)  Slovenia poate continua să aplice, până la ►M2  31 decembrie 2010 ◄ , o cotă redusă de cel puțin 5 % prestării de lucrări de construcție, renovare și întreținere a clădirilor rezidențiale nefurnizate în cadrul unei politici sociale, exceptând materialele de construcții.

▼M2 —————

▼B

TITLUL IX

SCUTIRI

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 131

Scutirile prevăzute la capitolele 2-9 se aplică fără să aducă atingere altor dispoziții comunitare și în conformitate cu condițiile pe care statele membre le stabilesc în scopul de a asigura aplicarea corectă și directă a acestor scutiri și de a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz.

CAPITOLUL 2

Scutiri pentru anumite activități de interes general

Articolul 132

(1)  Statele membre scutesc următoarele tranzacții:

(2)  În sensul alineatului (1) litera (o), statele membre pot introduce orice restricții necesare, în special în ceea ce privește numărul faptelor sau suma fondurilor care dau dreptul la scutire.

Articolul 133

Statele membre pot acorda altor organisme decât cele de drept public fiecare dintre scutirile prevăzute la articolul 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) și (n) sub rezerva respectării, în fiecare caz în parte, a uneia sau mai multora dintre următoarele condiții:

Statele membre care, în temeiul anexei E la Directiva 77/388/CEE, la 1 ianuarie 1989 aplicau TVA operațiunilor prevăzute la articolul 132 alineatul (1) literele (m) și (n) pot aplica, de asemenea, condițiile prevăzute la primul paragraf litera (d), atunci când livrările de bunuri sau prestările de servicii respective de către organisme de drept public sunt scutite.

Articolul 134

Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii nu este scutită, în temeiul articolului 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) și (n), în următoarele cazuri:

CAPITOLUL 3

Scutiri pentru alte activități

Articolul 135

(1)  Statele membre scutesc următoarele operațiuni:

(2)  Sunt excluse de la scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (l) următoarele operațiuni:

Statele membre pot aplica excluderi suplimentare din sfera de aplicare a scutirii prevăzute la alineatul (1) punctul (l).

Articolul 136

Statele membre scutesc următoarele operațiuni:

▼A1

▼B

Articolul 137

(1)  Statele membre pot acorda persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru impozitarea următoarelor operațiuni:

(2)  Statele membre stabilesc normele de exercitare a opțiunii prevăzute la alineatul (1).

Statele membre pot limita sfera de aplicare a dreptului de opțiune menționat anterior.

CAPITOLUL 4

Scutiri pentru operațiunile intracomunitare

Secțiunea 1

Scutiri legate de livrarea de bunuri

Articolul 138

(1)  Statele membre scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate către o destinație aflată în afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul Comunității, de către vânzător sau persoana care achiziționează bunurile sau în numele acestora, pentru o altă persoană impozabilă sau pentru o persoană juridică neimpozabilă care acționează ca atare într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor.

(2)  Pe lângă livrarea de bunuri prevăzută la alineatul (1), statele membre scutesc următoarele operațiuni:

Articolul 139

(1)  Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) nu se aplică livrării de bunuri efectuate de persoane impozabile care beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292.

Scutirea respectivă nu se aplică nici livrării de bunuri către persoanele impozabile sau persoanele juridice neimpozabile ale căror achiziții intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1).

(2)  Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (2) litera (b) nu se aplică livrării de produse supuse accizelor efectuate de către persoane impozabile care beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292.

(3)  Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) și la articolul 138 alineatul (2) literele (b) și (c) nu se aplică livrării de bunuri supuse TVA în conformitate cu regimul marjei prevăzut la articolele 312-325 sau cu regimurile speciale pentru vânzările prin licitație publică.

Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) și la articolul 138 alineatul (2) litera (c) nu se aplică livrării de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), supuse TVA în conformitate cu regimurile tranzitorii pentru mijloace de transport second-hand.

Secțiunea 2

Scutiri pentru achizițiile intracomunitare de bunuri

Articolul 140

Statele membre scutesc următoarele operațiuni:

▼M6

▼B

Articolul 141

Fiecare stat membru adoptă măsuri specifice pentru a se asigura că TVA nu este aplicată achiziției intracomunitare de bunuri pe teritoriul lui, efectuată în conformitate cu articolul 40, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

Secțiunea 3

Scutiri pentru anumite servicii de transport

Articolul 142

Statele membre pot scuti prestarea de servicii de transport intracomunitar de bunuri către și dinspre insulele care formează regiunile autonome Azore și Madeira, precum și prestarea de servicii de transport de bunuri între insulele respective.

CAPITOLUL 5

Scutiri la import

Articolul 143

▼M6

(1)  Statele membre scutesc următoarele operațiuni:

▼B

▼M7

▼M7

▼B

▼M7

▼M6

(2)  Scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (d) se aplică în cazurile în care importul este urmat de livrarea bunurilor scutite în temeiul articolului 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c), numai dacă, la data importului, importatorul a pus la dispoziția autorităților competente ale statului membru al importului cel puțin informațiile următoare:

Cu toate acestea, statele membre pot dispune ca dovada menționată la litera (c) să fie prezentată autorităților competente numai la cerere.

▼B

Articolul 144

Statele membre scutesc prestarea de servicii legate de importul de bunuri atunci când valoarea serviciilor în cauză este inclusă în baza de impozitare în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) litera (b).

Articolul 145

(1)  Comisia prezintă Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri pentru delimitarea sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolele 143 și 144 și de stabilire a normele de punere în aplicare a scutirilor respective.

(2)  Până la intrarea în vigoare a normelor prevăzute la alineatul (1), statele membre pot menține în vigoare dispozițiile lor naționale.

Statele membre își pot adapta dispozițiile naționale astfel încât să reducă la minimum denaturarea concurenței și, în special, să prevină neimpozitarea sau dubla impozitare în Comunitate.

Statele membre pot utiliza orice proceduri administrative pe care le consideră cele mai adecvate pentru realizarea scutirii.

(3)  Comisiei îi sunt notificate de către statele membre, iar Comisia, la rândul ei, informează celelalte state membre în mod corespunzător, dispozițiile de drept intern în vigoare, în măsura în care acestea nu au fost încă notificate, și cele pe care statele membre le adoptă în temeiul alineatului (2).

CAPITOLUL 6

Scutiri la export

Articolul 146

(1)  Statele membre scutesc următoarele operațiuni:

(2)  Scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (c) poate fi acordată prin rambursarea TVA.

Articolul 147

(1)  Atunci când livrarea de bunuri prevăzută la articolul 146 alineatul (1) litera (b) se referă la bunuri transportate în bagajele personale ale călătorilor, scutirea se aplică numai în cazul respectării următoarelor condiții:

Cu toate acestea, statele membre pot scuti o livrare cu valoare totală inferioară sumei prevăzute la primul paragraf litera (c).

(2)  În sensul alineatului (1), „un călător care nu este stabilit în Comunitate” înseamnă un călător al cărui domiciliu permanent sau a cărui reședință obișnuită nu este situată în Comunitate. În acest caz, „domiciliu stabil sau reședință obișnuită” înseamnă locul menționat ca atare în pașaport, carte de identitate sau alt document recunoscut ca document de identitate de către statul membru pe al cărui teritoriu are loc livrarea.

Dovada exportului este furnizată prin factură sau prin alt document înlocuitor, avizate de biroul vamal prin care au ieșit bunurile din Comunitate.

Fiecare stat membru trimite Comisiei specimene ale ștampilelor pe care le utilizează pentru avizarea prevăzută la al doilea paragraf. Comisia transmite informațiile respective autorităților fiscale ale celorlalte state membre.

CAPITOLUL 7

Scutiri legate de transportul internațional

Articolul 148

Statele membre scutesc următoarele operațiuni:

Articolul 149

Portugalia poate considera ca transport internațional transportul maritim și aerian între insulele care formează regiunile autonome Azore și Madeira și între aceste regiuni și continent.

Articolul 150

(1)  Comisia prezintă Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri de delimitare a sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 și de stabilire a normelor de punere în aplicare a scutirilor respective.

(2)  Până la intrarea în vigoare a dispozițiilor prevăzute la alineatul (1), statele membre pot limita sfera de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 literele (a) și (b).

CAPITOLUL 8

Scutiri referitoare la anumite operațiuni asimilate exporturilor

Articolul 151

(1)  Statele membre scutesc următoarele operațiuni:

▼M7

▼M7

▼B

Până la adoptarea unor norme fiscale comune, scutirile prevăzute la primul paragraf se supun limitelor stabilite de statul membru gazdă.

(2)  În cazurile în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara statului membru în care are loc livrarea și în cazul serviciilor, scutirea poate fi acordată prin rambursarea TVA.

Articolul 152

Statele membre scutesc livrarea de aur către băncile centrale.

CAPITOLUL 9

Scutiri pentru prestările de servicii efectuate de către intermediari

Articolul 153

Statele membre scutesc prestarea de servicii efectuată de către intermediari, care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când aceștia participă la operațiunile prevăzute la capitolele 6, 7 și 8 sau la operațiunile efectuate în afara Comunității.

Scutirile prevăzute la primul paragraf nu se aplică agențiilor de turism care, în numele și în contul călătorilor, prestează servicii care sunt efectuate în alte state membre.

CAPITOLUL 10

Scutiri pentru operațiunile legate de comerțul internațional

Secțiunea 1

Antrepozite vamale, alte antrepozite decât antrepozitele vamale și regimuri similare

Articolul 154

În sensul prezentei secțiuni, „alte antrepozite decât antrepozitele vamale” înseamnă, în cazul produselor supuse accizelor, locurile definite ca antrepozite fiscale la articolul 4 litera (b) din Directiva 92/12/CEE și, în cazul produselor nesupuse accizelor, locurile definite ca atare de statele membre.

Articolul 155

Fără să aducă atingere altor dispoziții fiscale comunitare, statele membre pot adopta, după consultarea comitetului TVA, măsuri speciale pentru scutirea tuturor sau a unora dintre operațiunile prevăzute în prezenta secțiune, cu condiția ca măsurile respective să nu vizeze o utilizare finală sau un consum final și ca valoarea TVA datorate la transferul din regimurile sau situațiile prevăzute în prezenta secțiune să corespundă valorii taxei datorate în cazul în care fiecare dintre operațiunile respective a fost impozitată pe teritoriul lor.

Articolul 156

(1)  Statele membre pot scuti următoarele operațiuni:

(2)  Locurile prevăzute la alineatul (1) sunt cele definite ca atare de dispozițiile vamale comunitare în vigoare.

Articolul 157

(1)  Statele membre pot scuti următoarele operațiuni:

(2)  Statele membre nu pot prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal pentru bunurile care nu sunt supuse accizelor atunci când bunurile respective sunt destinate livrării în etapa de vânzare cu amănuntul.

Articolul 158

(1)  Prin derogare de la articolul 157 alineatul (2), statele membre pot prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal în următoarele cazuri:

(2)  Atunci când statele membre își exercită opțiunea de scutire prevăzută la alineatul (1) litera (a), ele adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă și simplă a scutirii respective și pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzul.

(3)  În sensul alineatului (1) litera (a), „magazin duty-free” înseamnă orice unitate situată într-un aeroport sau port care îndeplinește condițiile stabilite de autoritățile publice competente.

Articolul 159

Statele membre pot scuti prestarea de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158.

Articolul 160

(1)  Statele membre pot scuti următoarele operațiuni:

(2)  În cazul în care statele membre își exercită opțiunea în temeiul alineatului (1) litera (a) pentru tranzacțiile efectuate în antrepozite vamale, ele adoptă măsurile necesare pentru a prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal care permit aplicarea alineatului (1) litera (b) acelorași operațiuni atunci când acestea se referă la bunurile enumerate în anexa V și sunt efectuate în alte antrepozite decât antrepozitele vamale.

Articolul 161

Statele membre pot scuti livrarea următoarelor bunuri și prestarea de servicii aferente:

Articolul 162

Atunci când statele membre își exercită opțiunea prevăzută în prezenta secțiune, ele adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că achiziția intracomunitară de bunuri destinate plasării sub unul din regimurile sau în una din situațiile prevăzute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158 este reglementată de aceleași dispoziții precum livrarea de bunuri efectuată pe teritoriul lor în aceleași condiții.

Articolul 163

În cazul în care bunurile nu mai sunt reglementate de regimurile sau situațiile prevăzute în prezenta secțiune, rezultând astfel un import în temeiul articolului 61, statul membru de import adoptă măsurile necesare pentru a preveni dubla impozitare.

Secțiunea 2

Operațiuni scutite în vederea exportului și în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre

Articolul 164

(1)  Statele membre pot scuti, după consultarea comitetului TVA, următoarele operațiuni efectuate de o persoană impozabilă sau destinate acesteia, până la o valoare egală cu valoarea exporturilor efectuate de persoana în cauză în cele 12 luni anterioare:

(2)  Atunci când statele membre își exercită opțiunea de scutire în temeiul alineatului (1), ele aplică scutirea respectivă, după consultarea comitetului TVA, și operațiunilor legate de livrările efectuate de persoana impozabilă, în condițiile stabilite la articolul 138, până la o valoare egală cu valoarea livrărilor efectuate de persoana în cauză, în aceleași condiții, în cele 12 luni anterioare.

Articolul 165

Statele membre pot stabilit o valoare maximă comună pentru operațiunile scutite în temeiul articolului 164.

Secțiunea 3

Dispoziții comune secțiunilor 1 și 2

Articolul 166

Comisia prezintă Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri privind regimuri comune de aplicare a TVA în cazul operațiunilor prevăzute la secțiunile 1 și 2.

TITLUL X

DEDUCERI

CAPITOLUL 1

Originea și sfera de aplicare a dreptului de deducere

Articolul 167

Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.

▼M9

Articolul 167a

Statele membre pot prevedea, în cadrul unui sistem opțional, ca dreptul de deducere al unei persoane impozabile a cărei TVA devine exigibilă numai în conformitate cu articolul 66 litera (b) să fie amânat până în momentul în care TVA pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului său.

Statele membre care aplică sistemul opțional menționat la primul paragraf stabilesc un plafon pentru persoanele impozabile care utilizează sistemul pe teritoriul lor, plafon care se bazează pe cifra de afaceri anuală a persoanei impozabile calculată în conformitate cu articolul 288. Acest plafon nu poate depăși 500 000  EUR sau echivalentul în monedă națională. Statele membre pot crește plafonul până la 2 000 000  EUR sau echivalentul în moneda națională după consultarea Comitetului TVA. Cu toate acestea, consultarea Comitetului TVA nu este impusă statelor membre care au aplicat un plafon superior celui de 500 000  EUR sau echivalentul în moneda națională la 31 decembrie 2012.

Statele membre informează Comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naționale adoptate în conformitate cu primul paragraf.

▼B

Articolul 168

În măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează operațiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligația de a o plăti, următoarele sume:

▼M7

Articolul 168a

(1)  În cazul unui bun imobil care face parte din activele persoanei impozabile și care este folosit de către persoana impozabilă atât în scopul activității economice, cât și pentru folosința sa personală sau cea a personalului său sau, mai general, în alte scopuri decât cele aferente activității sale economice, TVA-ul pentru cheltuielile aferente respectivului bun imobil este deductibil în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 167, 168, 169 și 173, numai în proporția care corespunde utilizării sale în scopuri aferente activității economice a persoanei impozabile.

Prin derogare de la articolul 26, modificările în ceea ce privește proporția de utilizare a unui bun imobil menționată la primul paragraf sunt luate în considerare în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 184-192, astfel cum sunt aplicate în statul membru respectiv.

(2)  Statele membre pot, de asemenea, aplica alineatul (1) în ceea ce privește TVA-ul pentru cheltuielile aferente altor bunuri care fac parte din activele întreprinderii, pe care le vor preciza.

▼B

Articolul 169

Pe lângă deducerea prevăzută la articolul 168, persoana impozabilă are dreptul să deducă TVA prevăzută la articolul respectiv în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul următoarelor operațiuni:

Articolul 170

▼M3

Toate persoanele impozabile care, în sensul articolului 1 din Directiva 86/560/CEE ( 5 ), al articolului 2 punctul 1 și al articolului 3 din Directiva 2008/9/CE ( 6 ) și al articolului 171 din prezenta directivă, nu sunt stabilite în statul membru în care cumpără bunuri și servicii sau importă bunuri supuse TVA au dreptul de a obține o rambursare a TVA în cauză, în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în următoarele scopuri:

▼B

Articolul 171

▼M3

(1)  TVA este rambursată persoanelor impozabile care sunt stabilite într-un alt stat membru decât statul membru în care cumpără bunuri și servicii sau importă bunuri supuse TVA, în conformitate cu normele detaliate stabilite în Directiva 2008/9/CE.

▼B

(2)  TVA este rambursată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității în conformitate cu normele de aplicare stabilite de Directiva 86/560/CEE.

Persoanele impozabile prevăzute la articolul 1 din Directiva 86/560/CEE sunt considerate, de asemenea, în sensul aplicării directivei menționate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate atunci când, în statul membru în care ele cumpără bunuri și servicii sau importă bunuri supuse TVA, au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat ca persoană obligată la plata TVA în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.

▼M3

(3)  Directiva 86/560/CEE nu se aplică:

▼M3

Articolul 171a

În loc să acorde o rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE, pentru acele livrări de bunuri sau prestări de servicii către o persoană impozabilă, pentru care respectiva persoană este obligată să plătească TVA conform articolelor 194-197 sau 199, statele membre pot să autorizeze deducerea taxei respective în temeiul procedurii stabilite la articolul 168. Pot fi menținute restricțiile care sunt deja în vigoare în temeiul articolului 2 alineatul (2) și al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE.

În acest scop, statele membre pot să excludă persoana impozabilă care are obligația de a plăti TVA de la procedura de rambursare, în temeiul Directivelor 86/560/CEE sau 2008/9/CE.

▼B

Articolul 172

(1)  Orice persoană care este considerată persoană impozabilă prin faptul că livrează, în mod ocazional, un mijloc de transport nou în condițiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) și articolul 138 alineatul (2) litera (a) are dreptul de a deduce, în statul membru în care are loc livrarea, TVA inclusă în prețul de cumpărare sau achitată pentru importul sau achiziția intracomunitară a mijlocului de transport respectiv, până la o valoare care nu depășește valoarea TVA pe care este necesar să o plătească în cazul în care livrarea nu este scutită.

Dreptul de deducere apare și poate fi exercitat doar în momentul livrării mijlocului de transport nou.

(2)  Statele membre stabilesc normele de aplicare a alineatului (1).

CAPITOLUL 2

Pro rata de deducere

Articolul 173

(1)  În cazul bunurilor sau serviciilor utilizate de o persoană impozabilă atât pentru operațiuni care dau drept de deducere în conformitate cu articolele 168, 169 și 170, cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere a TVA, deducerea este permisă numai pentru partea din TVA care poate fi atribuită primelor tranzacții.

Pro rata de deducere se stabilește, în conformitate cu articolele 174 și 175, pentru toate operațiunile efectuate de persoana impozabilă.

(2)  Statele membre pot adopta următoarele măsuri:

Articolul 174

(1)  Pro rata de deducere este compusă dintr-un raport cuprinzând următoarele sume:

Statele membre pot include la numitor valoarea subvențiilor, altele decât cele legate direct de prețul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii prevăzute la articolul 73.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), următoarele sume sunt excluse de la calculul pro rata de deducere:

(3)  Atunci când statele membre își exercită opțiunea în temeiul articolului 191 de a nu solicita ajustarea pentru bunurile de capital, ele pot include transferurile de bunuri de capital în calculul pro rata de deducere.

Articolul 175

(1)  Pro rata de deducere se determină anual, se stabilește ca procent și se rotunjește la o cifră care nu depășește următorul număr întreg.

(2)  Pro rata provizorie pentru un an este cea calculată pe baza operațiunilor anului anterior. În absența oricăror astfel de operațiuni sau atunci când acestea sunt nesemnificative ca valoare, pro rata este estimată provizoriu, sub controlul autorităților fiscale, de către persoana impozabilă pe baza previziunilor proprii.

Cu toate acestea, statele membre pot continua să aplice normele în vigoare la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menționată anterior, la data aderării lor.

(3)  Deducerile efectuate pe baza pro rata provizorie sunt regularizate la stabilirea pro rata definitivă, în cursul anului următor.

CAPITOLUL 3

Restricții privind dreptul de deducere

Articolul 176

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, stabilește cheltuielile care nu dau drept de deducere a TVA. Nu se acordă dreptul de deducere a taxei pentru cheltuielile care nu sunt legate strict de activitatea economică desfășurată, precum cheltuielile de lux, divertisment sau spectacole.

Până la intrarea în vigoare a dispozițiilor prevăzute la primul paragraf, statele membre pot continua să aplice toate excluderile prevăzute de legislațiile lor naționale la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menționată anterior, la data aderării lor.

Articolul 177

După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate exclude total sau parțial, din motive economice conjuncturale, din sistemul de deduceri toate sau o parte din bunurile de capital sau alte bunuri.

Pentru a menține condiții identice de concurență, statele membre, în loc de a refuza deducerea, pot impozita bunurile fabricate de persoana impozabilă însăși sau bunurile pe care aceasta le-a cumpărat în Comunitate sau pe care le-a importat, astfel încât impozitul să nu depășească valoarea TVA care se aplică achiziției de bunuri similare.

CAPITOLUL 4

Norme care reglementează exercitarea dreptului de deducere

Articolul 178

Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoană impozabilă este necesar să îndeplinească următoarele condiții:

▼M9

▼B

▼M9

▼B

Articolul 179

Persoana impozabilă efectuează deducerea scăzând din valoarea totală a TVA datorate pentru o anumită perioadă fiscală valoarea totală a TVA pentru care, în aceeași perioadă, dreptul de deducere a apărut și este exercitat în conformitate cu articolul 178.

Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca persoanele impozabile care efectuează operațiuni ocazionale definite la articolul 12 să-și exercite dreptul de deducere doar la momentul livrării.

Articolul 180

Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă să efectueze o deducere pe care nu a efectuat-o în conformitate cu articolele 178 și 179.

▼M9

Articolul 181

Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă care nu deține o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secțiunile 3-5 să efectueze deducerea menționată la articolul 168 litera (c) în ceea ce privește achizițiile sale intracomunitare de bunuri.

▼B

Articolul 182

Statele membre stabilesc condițiile și normele de aplicare a articolelor 180 și 181.

Articolul 183

Atunci când, pentru o anumită perioadă fiscală, valoarea deducerilor depășește valoarea TVA datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul în perioada următoare, în condițiile pe care le stabilesc.

Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportarea în cazul în care valoarea excedentului este nesemnificativă.

CAPITOLUL 5

Ajustarea deducerilor

Articolul 184

Deducerea inițială este regularizată atunci când este mai mare sau mai mică decât cea la care are dreptul persoana impozabilă.

Articolul 185

(1)  Regularizarea se efectuează în special atunci când, după întocmirea declarației privind TVA, apar modificări ale factorilor utilizați la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci când se anulează cumpărări sau se obțin reduceri de preț.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectuează regularizări în cazul operațiunilor rămase total sau parțial neachitate sau în cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate în mod corespunzător sau în cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mică valoare sau de eșantioane, în conformitate cu articolul 16.

Cu toate acestea, în cazul operațiunilor rămase total sau parțial neachitate sau în cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizării.

Articolul 186

Statele membre stabilesc normele de aplicare a articolelor 184 și 185.

Articolul 187

(1)  În cazul bunurilor de capital, regularizarea este operată pe o perioadă de cinci ani, incluzând anul în care bunurile au fost achiziționate sau fabricate.

Cu toate acestea, statele membre își pot baza regularizarea pe o perioadă de cinci ani compleți de la data la care bunurile sunt utilizate prima dată.

În cazul bunurilor imobile achiziționate ca bunuri de capital, perioada de regularizarere poate fi prelungită până la 20 de ani.

(2)  Regularizarea anuală se efectuează numai pentru o cincime din TVA aplicată bunurilor de capital sau, în cazul prelungirii perioadei de regularizare, pentru o fracțiune corespunzătoare din TVA.

Regularizarea prevăzută la primul paragraf se efectuează în funcție de modificările dreptului de deducere în anii următori față de anul în care bunurile au fost achiziționate, fabricate sau, după caz, utilizate prima dată.

Articolul 188

(1)  În cazul în care sunt livrate în perioada de regularizare, bunurile de capital sunt considerate ca și când au fost utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile până la expirarea perioadei de regularizare.

Activitatea economică este considerată impozabilă în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este impozabilă.

Activitatea economică este considerată scutită în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este scutită.

(2)  Regularizare prevăzută la alineatul (1) se efectuează o singură dată pentru perioada de timp rămasă din perioada de regularizare. Cu toate acestea, atunci când livrarea de bunuri de capital este scutită, statele membre pot să nu solicite o regularizare în măsura în care cumpărătorul este o persoană impozabilă care utilizează bunurile de capital respective doar pentru operațiuni care dau drept de deducere.

Articolul 189

Pentru aplicarea articolelor 187 și 188, statele membre pot adopta următoarele măsuri:

Articolul 190

În sensul articolelor 187, 188, 189 și 191, statele membre pot considera ca bunuri de capital serviciile care au caracteristici similare celor atribuite în mod normal bunurilor de capital.

Articolul 191

În cazul în care, în orice stat membru, efectul practic al aplicării articolelor 187 și 188 este neglijabil, statul membru în cauză poate opta, după consultarea comitetului TVA, să nu aplice dispozițiile respective, ținând seama de impactul global al TVA în statul membru în cauză și de necesitatea unei simplificări administrative și cu condiția să nu rezulte denaturări ale concurenței.

Articolul 192

Atunci când o persoană impozabilă trece de la regimul normal de impozitare la un regim special sau viceversa, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana impozabilă respectivă nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suferă prejudicii nejustificate.

TITLUL XI

OBLIGAȚIILE PERSOANELOR IMPOZABILE ȘI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE

CAPITOLUL 1

Obligația de plată

Secțiunea 1

Persoane obligate la plata TVA către autoritățile fiscale

▼M3

Articolul 192a

În sensul prezentei secțiuni, o persoană impozabilă care are un sediu comercial fix pe teritoriul statului membru în care trebuie plătită taxa este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în acel stat membru atunci când se întrunesc următoarele condiții:

▼C2

Articolul 193

TVA se plătește de orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă, cu excepția cazului în care se plătește de o altă persoană în conformitate cu articolele 194-199b și articolul 202.

▼B

Articolul 194

(1)  În cazul în care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care are obligația de a plăti TVA, statele membre au posibilitatea de a prevedea ca persoană obligată la plata TVA să fie persoana căreia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile.

(2)  Statele membre stabilesc condițiile de punere în aplicare a alineatului (1).

Articolul 195

TVA este datorată de orice persoană identificată în scopuri de TVA în statul membru în care taxa este datorată și căreia îi sunt livrate bunurile în circumstanțele prevăzute la articolele 38 sau 39, în cazul în care livrările sunt efectuate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru respectiv.

▼M3

Articolul 196

TVA este datorată de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA și căreia îi sunt prestate serviciile prevăzute la articolul 44, atunci când serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul statului membru respectiv.

▼B

Articolul 197

(1)  TVA este datorată de persoana căreia îi sunt livrate bunurile, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

▼M9

▼B

(2)  Atunci când un reprezentant fiscal este desemnat ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 204, statele membre pot prevedea o derogare de la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 198

(1)  În cazul în care operațiuni specifice referitoare la aurul de investiții între o persoană impozabilă ce operează pe o piață reglementată a lingourilor de aur și o altă persoană impozabilă ce nu operează pe respectiva piață sunt impozitate în temeiul articolului 352, statele membre desemnează clientul ca persoană obligată la plata TVA.

În cazul în care clientul care nu operează pe piața reglementată a lingourilor de aur este o persoană impozabilă ce este necesar să fie înregistrată în scopuri TVA în statul membru în care se datorează taxa doar în ceea ce privește operațiunile prevăzute la articolul 352, vânzătorul îndeplinește obligațiile fiscale în numele clientului, în conformitate cu legislația statului membru respectiv.

(2)  Atunci când o livrare de aur sub formă de materie primă sau de produse semiprelucrate de o puritate mai mare sau egală cu 325 miimi sau o livrare de aur de investiții, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), este efectuată de o persoană impozabilă ce exercită una dintre opțiunile prevăzute la articolele 348, 349 și 350, statele membre pot desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA.

(3)  Statele membre stabilesc procedurile și condițiile pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2).

Articolul 199

(1)  Statele membre pot prevedea ca persoană obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă destinatară a următoarelor operațiuni:

(2)  Atunci când se aplică opțiunea prevăzută la alineatul (1), statele membre pot specifica livrările de bunuri și servicii reglementate și categoriile de furnizori sau beneficiari pentru care se pot aplica aceste măsuri.

(3)  În sensul alineatului (1), statele membre pot adopta următoarele măsuri:

(4)  Statele membre informează comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naționale adoptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care nu sunt măsuri autorizate de Consiliu înainte de 13 august 2006 în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE și care sunt menținute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

▼M8

Articolul 199a

(1)   ►M18  Până la 30 iunie 2022, statele membre pot să prevadă ca persoana obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă beneficiară a următoarelor operațiuni: ◄

▼M12

(1a)  Statele membre pot stabili condițiile pentru aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1).

(1b)  Aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) în cazul furnizării oricărora dintre bunurile sau serviciile menționate la literele (c) - (j) de la alineatul respectiv este condiționată de introducerea unor obligații de raportare adecvate și eficace pentru persoanelor impozabile care furnizează bunurile sau serviciile cărora li se aplică mecanismul prevăzut la alineatul (1).

▼M12

(2)  Statele membre informează Comitetul pentru TVA cu privire la aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) cu ocazia introducerii unui astfel de mecanism și furnizează Comitetului pentru TVA următoarele informații:

▼M8

(3)   ►M12  Statele membre care aplică mecanismul prevăzut la alineatul (1) trimit un raport Comisiei, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la alineatul (2) litera (c), până la 30 iunie 2017. ◄ Raportul trebuie să indice în mod clar informațiile care trebuie tratate cu confidențialitate și informațiile care pot fi publicate.

Raportul trebuie să conțină o evaluare detaliată a eficacității și a eficienței generale ale măsurii, în special în ce privește:

▼M12

▼M8

▼M12

(4)  Fiecare stat membru care, începând cu data intrării în vigoare a prezentului articol, a depistat o modificare a tendințelor activităților frauduloase pe teritoriul său în ceea ce privește bunurile sau serviciile enumerate la alineatul (1), prezintă Comisiei un raport în acest sens până la 30 iunie 2017.

(5)  Înainte de 1 ianuarie 2018, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare globală privind efectele mecanismului prevăzut la alineatul (1) asupra combaterii fraudelor.

▼M18

Articolul 199b

(1)  Un stat membru poate, în cazuri de urgență imperativă și în conformitate cu alineatele (2) și (3), să desemneze destinatarul drept persoana obligată la plata TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii, prin derogare de la articolul 193, ca măsură specială bazată pe mecanismul de reacție rapidă (MRR) cu scopul de a combate frauda neprevăzută și masivă care ar putea duce la pierderi financiare considerabile și ireparabile.

Măsura specială MRR face obiectul unor măsuri corespunzătoare de control de către statul membru cu privire la persoanele impozabile care livrează bunurile sau prestează serviciile cărora li se aplică măsura respectivă și este valabilă pe o durată de maximum nouă luni.

(2)  Un stat membru care dorește să introducă o măsură specială MRR astfel cum este prevăzută la alineatul (1) trimite o notificare Comisiei utilizând formularul standardizat instituit în conformitate cu alineatul (4) și, în același timp, notifică celelalte state membre. Statul membru furnizează Comisiei informații care să indice sectorul în cauză, tipul și caracteristicile fraudei, existența motivelor de urgență imperativă, caracterul neprevăzut și masiv și consecințele acesteia în ceea ce privește pierderile financiare considerabile și ireparabile. În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de două săptămâni de la primirea notificării și precizează informațiile suplimentare care sunt necesare. Eventualele informații suplimentare furnizate de statul membru în cauză Comisiei se transmit simultan celorlalte state membre. Dacă informațiile suplimentare furnizate nu sunt suficiente, Comisia informează în acest sens statul membru în cauză în termen de o săptămână.

Statul membru care dorește să introducă o măsură specială MRR astfel cum este prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol adresează în același timp și o cerere Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 395 alineatele (2) și (3).

În cazuri de urgență imperativă, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, procedura prevăzută la articolul 395 alineatele (2) și (3) se încheie în termen de șase luni de la primirea cererii de către Comisie.

(3)  După obținerea tuturor informațiilor pe care le consideră necesare pentru evaluarea notificării menționate la alineatul (2) primul paragraf, Comisia notifică acest lucru statelor membre. Dacă are obiecții față de măsura specială MRR, Comisia formulează un aviz negativ în termen de o lună de la notificare și informează statul membru în cauză și Comitetul pentru TVA în legătură cu acest lucru. Dacă nu are obiecții, Comisia transmite o confirmare scrisă statului membru în cauză și Comitetului pentru TVA în același interval de timp. Statul membru poate adopta măsura specială MRR de la data primirii confirmării respective. La evaluarea notificării, Comisia ține seama de opiniile oricărui alt stat membru care i-au fost transmise în scris.

(4)  Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care instituie un formular standardizat pentru transmiterea notificării privind măsura specială MRR menționată la alineatul (2) și a informațiilor menționate la alineatul (2) primul paragraf. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la alineatul (5).

(5)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ), iar în acest sens, comitetul este cel instituit în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului ( 9 ).

(6)  Măsura specială MRR, astfel cum este prevăzută la alineatul (1), se aplică până la 30 iunie 2022.

▼M20

Articolul 199c

(1)  Prin derogare de la articolul 193, un stat membru poate, până la 30 iunie 2022, introduce un mecanism generalizat de taxare inversă (GRCM) pentru livrările sau prestările fără caracter transfrontalier, cu condiția ca persoana responsabilă pentru plata TVA să fie persoana impozabilă căreia i se livrează sau i se prestează toate bunurile și serviciile care depășesc un prag de 17 500 EUR per tranzacție.

Un stat membru care dorește să introducă GRCM trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

Statul membru anexează la cererea menționată la alineatul (3) calculul deficitului de TVA, realizat conform metodei și cifrelor disponibile în raportul privind deficitul de TVA publicat de Comisie, astfel cum este menționat la litera (a) de la al doilea paragraf din prezentul alineat.

(2)  Statele membre care aplică GRCM stabilesc obligații adecvate și eficace în materie de raportare electronică pentru toate persoanele impozabile și, în special, pentru persoanele impozabile care livrează sau prestează sau care primesc bunurile și serviciile care fac obiectul GRCM, astfel încât să asigure funcționarea și monitorizarea eficace a aplicării GRCM.

(3)  Statele membre care doresc să aplice GRCM transmit Comisiei o cerere în acest sens și furnizează următoarele informații:

În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, Comisia solicită informații suplimentare, inclusiv metodele, ipotezele, studiile subiacente și alte documente justificative, în termen de o lună de la primirea cererii. Statul membru solicitant transmite informațiile necesare în termen de o lună de la primirea notificării.

(4)  În cazul în care consideră că o cerere este conformă cu cerințele stabilite la alineatul (3), în termen de cel mult trei luni de la data la care a primit toate informațiile necesare, Comisia prezintă o propunere Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate asupra unei astfel de propuneri din partea Comisiei, poate autoriza statul membru solicitant să aplice GRCM. În cazul în care consideră că o cerere nu respectă cerințele stabilite la alineatul (3), Comisia, în același termen, își comunică motivele statului membru solicitant și Consiliului.

(5)  În cazul stabilirii unui impact negativ considerabil asupra pieței interne în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat, în termen de cel mult trei luni de la primirea tuturor informațiilor necesare, Comisia propune abrogarea tuturor deciziilor de punere în aplicare menționate la alineatul (4), cel mai devreme după șase luni de la intrarea în vigoare a primei decizii de punere în aplicare prin care un stat membru este autorizat să aplice GRCM. Această abrogare se consideră adoptată de Consiliu, cu excepția cazului în care Consiliul decide în unanimitate să respingă propunerea Comisiei în termen de 30 de zile de la adoptarea acesteia de către Comisie.

Se consideră că există un impact negativ considerabil dacă sunt întrunite următoarele condiții:

(6)  Statele membre care aplică GRCM prezintă următoarele informații în format electronic tuturor statelor membre:

Informațiile menționate la literele (a) și (b) de la primul paragraf se prezintă în termen de cel mult trei luni de la introducerea GRCM și se actualizează ulterior la fiecare trei luni. Informațiile menționate la litera (c) de la primul paragraf se prezintă în termen de cel mult nouă luni de la introducerea GRCM și se actualizează ulterior la fiecare trei luni.

Statele membre care aplică GRCM prezintă Comisiei un raport interimar cel târziu la un an de la începerea aplicării GRCM. Respectivul raport trebuie să conțină o evaluare detaliată a eficacității GRCM. În termen de trei luni de la încheierea aplicării GRCM, statele membre care aplică GRCM prezintă un raport final cu privire la impactul general al acestuia.

(7)  Statele membre care nu aplică GRCM prezintă Comisiei un raport interimar cu privire la impactul, pe teritoriile lor, al aplicării GRCM de către alte state membre. Respectivul raport este prezentat Comisiei în termen de trei luni de la aplicarea GRCM pentru cel puțin un an într-un stat membru.

Dacă cel puțin un stat membru aplică GRCM, statele membre care nu aplică GRCM prezintă Comisiei, până la 30 septembrie 2022, un raport final cu privire la impactul, pe teritoriul lor, al aplicării GRCM de către alte state membre.

(8)  În rapoartele menționate la alineatul (6), statele membre evaluează impactul aplicării GRCM pe baza următoarelor criterii:

(9)  În rapoartele menționate la alineatul (7), statele membre evaluează impactul aplicării GRCM pe baza următoarelor criterii:

▼B

Articolul 200

Orice persoană ce efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri impozabilă datorează TVA.

Articolul 201

La import, TVA este datorată de orice persoane desemnate sau recunoscute ca persoane obligate la plata taxei de către statul membru de import.

Articolul 202

TVA este datorată de orice persoană responsabilă de ieșirea bunurilor din regimurile sau situațiile enumerate la articolele 156, 157, 158, 160 și 161.

Articolul 203

TVA este datorată de orice persoană ce menționează această taxă pe o factură.

Articolul 204

(1)  În cazul în care, în temeiul articolelor 193-197 și articolelor 199 și 200,persoană obligată la plata TVA este o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată, statele membre pot permite persoanei respective să numească un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata TVA.

De asemenea, în cazul în care o operațiune taxabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată și nu există, cu țara în care este stabilită sau își are sediul persoana impozabilă, nici un instrument juridic referitor la asistența reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 76/308/CEE ( 10 ) și de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 ( 11 ), statele membre pot adopta măsuri în temeiul cărora persoană obligată la plata TVA este un reprezentant fiscal numit de persoana impozabilă nestabilită în statul membru respectiv.

▼M3

Cu toate acestea, statele membre nu pot aplica opțiunea prevăzută la al doilea paragraf unei persoane impozabile care nu este stabilită în Comunitate, în sensul articolului 358a alineatul (1), și care a optat pentru regimul special aplicabil serviciilor de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune sau serviciilor electronice.

▼B

(2)  Opțiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf este supusă condițiilor și procedurilor stabilite de fiecare stat membru.

Articolul 205

În situațiile prevăzute la articolele 193-200 și articolele 202, 203 și 204, statele membre pot prevedea ca o altă persoană decât persoană obligată la plata TVA să fie ținută răspunzătoare în mod solidar pentru plata TVA.

Secțiunea 2

Modalități de plată

Articolul 206

Orice persoană impozabilă obligată la plata TVA are obligația de a plăti valoarea netă a TVA cu ocazia depunerii declarației privind TVA prevăzute la articolul 250. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o altă dată pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plăți provizorii anticipate.

Articolul 207

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA în locul unei persoane impozabile nestabilite pe teritoriul lor respectiv, în conformitate cu articolele 194-197 și articolele 199 și 204, îndeplinesc obligațiile de plată stabilite în prezenta secțiune.

De asemenea, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care, în conformitate cu articolul 205, sunt ținute răspunzătoare în mod solidar pentru plata TVA își îndeplinesc respectivele obligații de plată.

Articolul 208

Atunci când statele membre desemnează cumpărătorul de aur de investiții ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 198 alineatul (1) sau dacă, în cazul aurului sub formă de materie primă, produse semiprelucrate sau aur de investiție, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre recurg la opțiunea prevăzută la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA, acestea adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoana respectivă îndeplinește obligațiile de plată stabilite în prezenta secțiune.

Articolul 209

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice neimpozabile care sunt obligate la plata TVA datorată pentru achiziții intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), îndeplinesc obligațiile de plată stabilite în prezenta secțiune.

Articolul 210

Statele membre adoptă modalitățile de plată a TVA pentru achizițiile intracomunitare de mijloace de transport noi, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), și pentru achizițiile intracomunitare de produse supuse accizelor, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).

Articolul 211

Statele membre stabilesc modalitățile de plată în ceea ce privește importul de bunuri.

În special, statele membre pot prevedea ca, în cazul importului de bunuri efectuat de către persoane impozabile sau anumite categorii de astfel de persoane, de către persoane obligate la plata TVA sau de anumite categorii de astfel de persoane, TVA datorată pentru import să nu fie achitată la momentul importului, cu condiția să fie menționată ca atare în declarația privind TVA ce se depune în conformitate cu articolul 250.

Articolul 212

Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la plata TVA datorate, în cazul în care suma este nesemnificativă.

CAPITOLUL 2

Identificare

Articolul 213

(1)  Orice persoană impozabilă declară când începe, își modifică sau încetează activitatea ca persoană impozabilă.

Statele membre permit și pot solicita ca declarația să se facă prin mijloace electronice, în condițiile pe care le stabilesc.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf, orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă ce efectuează achiziții intracomunitare de bunuri ce nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) are obligația de a declara că efectuează aceste achiziții, în cazul în care condițiile pentru a nu le supune taxei, stabilite de dispoziția respectivă, nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 214

(1)  Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele persoane sunt identificate printr-un număr individual:

▼M3

▼B

(2)  Statele membre nu au obligația de a identifica anumite persoane impozabile care desfășoară tranzacții ocazional, prevăzute la articolul 12.

Articolul 215

Fiecare număr de identificare în scopuri de TVA cuprinde un prefix în conformitate cu codul ISO 3166 — alfa 2 — prin care se identifică fiecare stat membru ce a atribuit respectivul număr.

Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul „EL”.

Articolul 216

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că sistemele lor de identificare permit identificarea persoanelor impozabile prevăzute la articolul 214 și pentru a asigura corecta aplicare a regimului tranzitoriu de impozitare a operațiunilor intracomunitare prevăzut la articolul 402.

CAPITOLUL 3

Facturare

Secțiunea 1

Definiție

▼M9

Articolul 217

În sensul prezentei directive, „factură electronică” înseamnă o factură care conține informații solicitate în prezenta directivă și care a fost emisă și primită în orice format electronic.

▼B

Secțiunea 2

Noțiunea de factură

Articolul 218

În sensul prezentei directive, statele membre acceptă documentele sau mesajele pe suport de hârtie sau în format electronic ca facturi, în cazul în care îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul capitol.

Articolul 219

Orice document sau mesaj ce modifică factura inițială și se referă la aceasta în mod specific și fără echivoc este asimilat unei facturi.

Secțiunea 3

Emiterea facturilor

▼M16

Articolul 219a

(1)  Facturarea face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care se consideră că este efectuată livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, în conformitate cu dispozițiile titlului V.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), facturarea face obiectul următoarelor norme:

(3)  Alineatele (1) și (2) de la prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 244-248.

▼M9

Articolul 220

(1)  Orice persoană impozabilă se asigură că o factură este emisă fie de propria persoană sau de clientul său, fie de un terț, în numele său și pe seama sa, în următoarele cazuri:

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) și fără a se aduce atingere articolului 221 alineatul (2), nu este necesară emiterea unei facturi pentru prestările de servicii scutite de taxă în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g).

▼M9

Articolul 220a

(1)  Statele membre permit persoanei impozabile să emită o factură simplificată în oricare dintre următoarele cazuri:

(2)  Statele membre nu permit persoanelor impozabile să emită facturi atunci când este necesar ca facturile să fie emise în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 și 3 sau atunci când livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care este datorată taxa, sau al cărei sediu din acel stat membru nu participă la livrare sau prestare în sensul articolului 192a, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.

▼M9

Articolul 221

(1)  Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligația de a emite o factură în conformitate cu detaliile impuse în temeiul articolelor 226 sau 226b pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii, altele decât cele menționate la articolul 220 alineatul (1).

(2)  Statele membre pot impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor sau care au un sediu fix pe teritoriul lor, de la care este efectuată prestarea, o obligație de a emite facturi în conformitate cu detaliile impuse la articolele 226 sau 226b cu privire la prestările de servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g) pe care acele persoane impozabile le-au efectuat pe teritoriul acestor state membre sau în afara Comunității.

▼A1

(3)  Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligația prevăzută la articolul 220 alineatul (1) sau la articolul 220a de a emite o factură pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriile lor și care sunt scutite, cu sau fără dreptul la deducerea TVA achitate în stadiul anterior, în temeiul articolelor 110 și 111, articolului 125 alineatul (1), articolului 127, articolului 128 alineatul (1), articolului 132, articolului 135 alineatul (1) literele (h)-(l), articolele 136, 371, 375, 376 și 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) și articolelor 380-390c.

▼M9

Articolul 222

Pentru livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condițiile menționate la articolul 138 sau pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de client în temeiul articolului 196, se emite o factură cel târziu în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care intervine faptul generator.

Pentru alte livrări de bunuri sau prestări de servicii, statele membre pot impune persoanelor impozabile limite de timp pentru emiterea de facturi.

Articolul 223

Statele membre permit persoanei impozabile să emită facturi centralizatoare care reiau mai multe livrări de bunuri sau prestări de servicii separate, cu condiția ca TVA aferentă livrărilor/prestărilor menționate în factura centralizatoare să devină exigibilă în aceeași lună calendaristică.

Fără a aduce atingere articolului 222, statele membre pot permite emiterea de facturi centralizatoare cuprinzând livrări/prestări pentru care TVA devine exigibilă în cursul unei perioade mai lungi de o lună calendaristică.

Articolul 224

Facturile pot fi întocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoană impozabilă, în cazul în care există un acord prealabil între cele două părți și cu condiția ca fiecare factură să facă obiectul unei proceduri de acceptare de către persoana impozabilă care livrează bunurile sau prestează serviciile. Statele membre pot solicita ca respectivele facturi să se emită în numele și pe seama persoanei impozabile.

Articolul 225

Statele membre pot impune condiții specifice persoanelor impozabile în cazurile în care partea terță sau clientul, care emite facturile, este stabilit(ă) într-o țară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistența reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE ( 12 ) și Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 ( 13 ).

▼B

Secțiunea 4

Conținutul facturilor

Articolul 226

Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale prevăzute de prezenta directivă, este necesar să se menționeze doar următoarele detalii în scopuri TVA pe facturile emise în temeiul articolelor 220 și 221:

▼M9

▼B

▼M9

▼M9

▼M9

▼B

▼M9

▼B

▼M9

Articolul 226a

În cazul în care factura este emisă de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care este datorată taxa sau al cărei sediu din acel stat membru nu participă la livrare sau prestare în sensul articolului 192a și care efectuează o livrare de bunuri/prestare de servicii către un client care este obligat la plata TVA, persoana impozabilă poate să omită detaliile menționate la articolul 226 alineatele (8), (9) și (10) și să indice, în schimb, valoarea impozabilă a bunurilor livrate sau serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora și la natura lor.

Articolul 226b

În ceea ce privește facturile simplificate emise în temeiul articolului 220a și articolului 221 alineatele (1) și (2), statele membre solicită cel puțin următoarele detalii:

Statele membre nu pot solicita pe facturi alte detalii decât cele menționate la articolele 226, 227 și 230.

▼B

Articolul 227

Statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor și care efectuează pe teritoriul lor livrări de bunuri și prestări de servicii, să indice numărul de identificare în scopuri de TVA, prevăzut la articolul 214, al clientului în alte situații decât cele prevăzute la articolul 226 punctul 4.

▼M9 —————

▼B

Articolul 229

Statele membre nu solicită semnarea facturilor.

▼M9

Articolul 230

Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă, cu condiția ca valoarea TVA de plată sau care urmează a fi regularizată să fie exprimată în moneda națională a statului membru, utilizând mecanismul de conversie stabilit la articolul 91.

▼M9 —————

▼B

Secțiunea 5

▼M9

Facturi pe suport hârtie și facturi electronice

Articolul 232

Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar.

Articolul 233

(1)  Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport de hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de stocare a facturii.

Fiecare persoană impozabilă stabilește modul de garantare a autenticității originii, a integrității conținutului și a lizibilității facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură și o livrare de bunuri sau prestare de servicii.

„Autenticitatea originii” înseamnă asigurarea identității furnizorului sau emitentului facturii.

„Integritatea conținutului” înseamnă că nu a fost modificat conținutul impus în conformitate cu prezenta directivă.

(2)  În afară de tipurile de control de gestiune descrise la alineatul (1), alte exemple de tehnologii care asigură autenticitatea originii și integrității conținutului facturii electronice sunt:

▼M9 —————

▼M9

Articolul 235

Statele membre pot stabili condiții specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice în privința livrării de bunuri sau prestării de servicii pe teritoriul lor dintr-o țară cu care nu există niciun instrument juridic privind asistența reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE și de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.

Articolul 236

În cazul în care unele loturi ce conțin mai multe facturi electronice sunt trimise sau puse la dispoziția aceluiași destinatar, detaliile comune diferitelor facturi se pot menționa o singură dată, în cazul în care, pentru fiecare factură, toate informațiile sunt accesibile.

Articolul 237

Până la 31 decembrie 2016 cel târziu, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare globală, pe baza unui studiu economic independent, privind impactul normelor în materie de facturare aplicabile de la 1 ianuarie 2013, în special privind măsura în care acestea au condus în mod eficient la o reducere a sarcinii administrative pentru întreprinderi, însoțit, după caz, de o propunere corespunzătoare de modificare a normelor relevante.

▼B

Secțiunea 6

Măsuri de simplificare

Articolul 238

▼M9

(1)  În urma consultării Comitetului TVA, statele membre pot prevedea, în condițiile pe care le pot stabili, că doar informațiile solicitate în temeiul articolului 226b se menționează pe facturile emise pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, în următoarele cazuri:

▼M9 —————

▼M9

(3)  Măsurile de simplificare prevăzute la alineatul (1) nu se aplică atunci când se solicită ca facturile să fie emise în conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 și 3 sau atunci când livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care se datorează TVA sau al cărei sediu în acel stat membru nu participă la livrare/prestare în sensul articolului 192a, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.

▼B

Articolul 239

În cazurile în care statele membre recurg la opțiunea, prevăzută la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), de a nu aloca un număr de identificare în scopuri de TVA persoanelor impozabile care nu desfășoară operațiunile prevăzute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 și 141 și atunci când unui furnizor sau unui client nu i-a fost alocat un număr de identificare de acest tip, acesta este necesar să fie înlocuit pe factură cu un alt număr denumit cod de înregistrare fiscală, astfel cum a fost definit de statele membre în cauză.

Articolul 240

În cazul în care persoana impozabilă a primit un număr de identificare în scopuri de TVA, statele membre care recurg la opțiunea prevăzută la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), pot, de asemenea, să solicite ca factura să cuprindă următoarele informații:

CAPITOLUL 4

Contabilitate

Secțiunea 1

Definiție

Articolul 241

În sensul prezentului capitol, „stocarea prin mijloace electronice a unei facturi” înseamnă stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) și de stocare, și utilizând mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.

Secțiunea 2

Obligații generale

Articolul 242

Fiecare persoană impozabilă ține o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite aplicarea TVA și controlarea aplicării TVA de către autoritățile fiscale.

▼M9

Articolul 243

(1)  Fiecare persoană impozabilă ține un registru cu bunurile pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate pe seama sa, la o destinație aflată în afara teritoriului statului membru de plecare, însă în cadrul Comunității, în scopurile operațiunilor constând în determinarea valorii respectivelor bunuri, lucrări asupra acestora sau utilizarea lor temporară, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (2) literele (f), (g) și (h).

(2)  Fiecare persoană impozabilă ține o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite identificarea bunurilor care i-au fost expediate din alt stat membru de către o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA în respectivul stat membru sau pe seama acesteia și care fac obiectul unor prestări de servicii care constau în determinarea valorii sau în lucrări efectuate asupra bunurilor în cauză.

▼B

Secțiunea 3

Obligații specifice legate de stocarea tuturor facturilor

Articolul 244

Fiecare persoană impozabilă se asigură de stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de un client ori care au fost emise de un terț în numele său și în contul său, precum și a tuturor facturilor pe care le-a primit.

Articolul 245

(1)  În sensul prezentei directive, persoana impozabilă poate decide locul de stocare a tuturor facturilor, cu condiția de a pune la dispoziție facturile sau informațiile stocate în conformitate cu articolul 244, autorităților competente, fără întârziere nejustificată, oricând acestea solicită acest lucru.

(2)  Statele membre pot solicita persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor să le fie comunicat locul de stocare, în cazul în care acesta se află în afara teritoriului lor.

De asemenea, statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor, să păstreze în acest spațiu facturile pe care le-au emis sau care au fost emise de clienții lor sau de părți terțe, în numele și în contul lor, precum și toate facturile pe care le-au primit, atunci când stocarea nu se efectuează prin mijloace electronice ce garantează accesul on-line complet la datele în cauză.

▼M9 —————

▼B

Articolul 247

(1)  Fiecare stat membru stabilește perioada în cursul căreia persoanele impozabile au obligația de a asigura stocarea facturilor pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pe teritoriul său și a facturilor primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul său.

▼M9

(2)  Pentru a asigura îndeplinirea cerințelor stabilite la articolul 233, statul membru prevăzut la alineatul (1) poate solicita ca facturile să fie stocate în forma originală în care au fost trimise sau puse la dispoziție, pe suport de hârtie sau în format electronic. De asemenea, în cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, statul membru poate solicita ca datele ce garantează autenticitatea originii și integritatea conținutului lor, în conformitate cu articolul 233, să fie stocate, de asemenea, prin mijloace electronice.

(3)  Statul membru menționat la alineatul (1) poate prevedea condiții specifice de interzicere sau de limitare a stocării facturilor în țara cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistența reciprocă, având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE și de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 sau la dreptul menționat la articolul 249 de a accesa prin mijloace electronice, de a descărca și de a utiliza facturile respective.

▼B

Articolul 248

În condițiile pe care le stabilesc, statele membre pot solicita stocarea facturilor primite de persoanele neimpozabile.

Secțiunea 4

Dreptul de acces la facturile stocate prin mijloace electronice într-un alt stat membru

▼M9

Articolul 248a

În scopuri de control și în ceea ce privește facturile referitoare la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate pe teritoriul lor și facturile primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul lor, statele membre pot solicita, pentru anumite persoane impozabile sau în anumite cazuri, traducerea acestor facturi în limbile lor oficiale. Cu toate acestea, statele membre nu pot impune traducerea facturilor ca cerință generală.

▼M9

Articolul 249

În scopuri de control, în cazul în care o persoană impozabilă stochează prin mijloace electronice facturi pe care le emite sau le primește, garantând accesul online la date autorităților competente din statul membru în care este stabilită și, atunci când TVA este datorată în alt stat membru, autoritățile competente din acel stat membru trebuie să aibă dreptul de a accesa, descărca și utiliza respectivele facturi.

▼B

CAPITOLUL 5

Declarații

Articolul 250

(1)  Fiecare persoană impozabilă depune o declarație privind TVA în care se menționează toate informațiile necesare pentru a calcula taxa exigibilă și deducerile de efectuat, inclusiv, în măsura în care acest lucru este necesar pentru stabilirea bazei impozabile, valoarea totală a operațiunilor referitoare la această taxă și la aceste deduceri, precum și valoarea operațiunilor scutite.

(2)  Statele membre permit și pot solicita depunerea declarației privind TVA prevăzute la alineatul (1) prin mijloace electronice, în condițiile pe care le stabilesc.

Articolul 251

În afară de informațiile prevăzute la articolul 250, declarația privind TVA referitor la o perioadă fiscală dată, cuprinde următoarele date:

Articolul 252

(1)  Declarația privind TVA se depune până la un termen ce este necesar să fie stabilit de statele membre. Termenul respectiv nu se poate fixa la mai mult de două luni de la încheierea fiecărei perioade fiscale.

(2)  Fiecare stat membru stabilește perioada fiscală la o lună, două luni sau trei luni.

Cu toate acestea, statele membre pot stabili diferite perioade fiscale, cu condiția ca perioadele respective să nu depășească un an.

Articolul 253

Suedia poate aplica o procedură simplificată pentru întreprinderile mici și mijlocii, prin care persoanele impozabile care desfășoară doar operațiuni taxabile la nivel național pot depune declarații de TVA la trei luni de la încheierea perioadei anuale de impunere directă.

Articolul 254

În cazul livrărilor de mijloace de transport noi efectuate în conformitate cu condițiile menționate la articolul 138 alineatul (2) litera (a) de către o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA pentru un client neidentificat în scopuri de TVA sau de către o persoană impozabilă, astfel cum este definită la articolul 9 alineatul (2), statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că vânzătorul comunică toate informațiile necesare pentru a permite aplicarea TVA și controlul acestei aplicări de către autoritățile fiscale.

Articolul 255

În cazul în care statele membre desemnează clientul aurului de investiții ca persoană obligată la plata TVA în temeiul articolului 198 alineatul (1) sau dacă, în cazul aurului sub formă de materie primă, produse semifabricate sau aur de investiții, definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre își exercita opțiunea prevăzută la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoană obligată la plata TVA, acestea adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că respectivul client respectă obligațiile legate de depunerea declarației privind TVA, prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 256

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA în locul persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul lor, în conformitate cu articolele 194-197 și cu articolul 204, respectă obligațiile referitoare la depunerea declarațiilor privind TVA, în conformitate cu prezentul capitol.

Articolul 257

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice neimpozabile care sunt persoane obligate la plata TVA datorată pentru achiziții intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), respectă obligațiile referitoare la depunerea de declarații privind TVA, în temeiul dispozițiilor prezentului capitol.

Articolul 258

Statele membre stabilesc norme de aplicare pentru depunerea declarațiilor privind TVA pentru achizițiile intracomunitare de mijloace de transport noi, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), și pentru achizițiile intracomunitare de produse supuse accizelor, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).

Articolul 259

Statele membre pot solicita persoanelor care efectuează achiziții intracomunitare de mijloace de transport noi în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) să furnizeze, la depunerea declarațiilor privind TVA, toate informațiile necesare pentru aplicarea TVA și controlul aplicării TVA de către autoritățile fiscale.

Articolul 260

Statele membre stabilesc modalitățile de declarare în ceea ce privește importurile de bunuri.

Articolul 261

(1)  Statele membre pot solicita persoanei impozabile să depună o declarație care să cuprindă toate informațiile menționate la articolele 250 și 251 pentru toate operațiunile desfășurate în anul precedent. Declarația respectivă furnizează toate informațiile necesare oricăror ajustări.

(2)  Statele membre permit și pot solicita depunerea declarației prevăzute la alineatul (1) prin mijloace electronice, în condițiile pe care le stabilesc.

CAPITOLUL 6

Declarații recapitulative

▼M3

Articolul 262

Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA depune o declarație recapitulativă în care menționează:

▼M4

Articolul 263

(1)  Declarația recapitulativă se întocmește pentru fiecare lună calendaristică într-un termen care nu depășește o lună și în conformitate cu procedurile care urmează a fi stabilite de statele membre.

(1a)  Cu toate acestea, statele membre pot autoriza persoanele impozabile, în condițiile și limitele pe care le pot stabili, să opteze pentru depunerea declarațiilor recapitulative pentru fiecare trimestru calendaristic, într-un termen care nu depășește o lună de la sfârșitul trimestrului, atunci când valoarea totală trimestrială, fără TVA, a livrărilor de bunuri menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) și la articolul 265 alineatul (1) litera (c) nu depășește nici pentru trimestrul calendaristic respectiv, nici pentru vreunul dintre cele patru trimestre precedente suma de 50 000 EUR sau contravaloarea acestei sume în moneda națională.

Posibilitatea prevăzută la primul paragraf încetează a fi aplicabilă odată cu sfârșitul lunii în care valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) și la articolul 256 alineatul (1) litera (c) depășește, pentru trimestrul în curs, suma de 50 000 EUR sau contravaloarea acesteia în moneda națională. În acest caz, se întocmește declarația recapitulativă pentru luna sau lunile scurse de la începutul trimestrului, într-un termen care nu depășește o lună.

(1b)  Până la 31 decembrie 2011, statele membre pot fixa suma prevăzută la alineatul (1a) la 100 000 EUR sau la contravaloarea acesteia în moneda națională.

(1c)  Statele membre pot, în condițiile și limitele pe care le pot stabili, să autorizeze persoanele impozabile, în cazul prestărilor de servicii menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d), să depună declarația recapitulativă pentru fiecare trimestru calendaristic într-un termen care nu depășește o lună de la sfârșitul trimestrului.

Statele membre pot, în special, solicita persoanelor impozabile care efectuează livrările de bunuri sau prestările de servicii menționate la articolul 264 alineatul (1) litera (d) să depună declarația recapitulativă în termenul care rezultă din aplicarea alineatelor (1) și (1b).

(2)  Statele membre autorizează și pot solicita ca declarația recapitulativă menționată la alineatul (1) să fie depusă prin transferul electronic al fișierului, în condițiile stabilite de acestea.

▼B

Articolul 264

(1)  Declarația recapitulativă cuprinde următoarele informații:

▼M3

▼B

▼M3

▼B

▼M4

(2)  Valoarea menționată la alineatul (1) litera (c) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1c), în cursul căreia TVA a devenit eligibil.

Valoarea menționată la alineatul (1) litera (f) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1c), în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.

▼B

Articolul 265

(1)  În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri, prevăzute la articolul 42, persoana impozabilă identificată în scopuri de TVA în statul membru care i-a atribuit numărul de identificare în scopuri de TVA pe baza căruia a efectuat aceste achiziții menționează în mod clar următoarele informații în declarația recapitulativă:

▼M4

(2)  Valoarea menționată la alineatul (1) litera (c) se declară pentru perioada de depunere stabilită în conformitate cu articolul 263 alineatele (1)-(1b), în cursul căreia TVA a devenit eligibil.

▼B

Articolul 266

Prin derogare de la articolele 264 și 265, statele membre pot prevedea ca declarațiile recapitulative să conțină informații suplimentare.

Articolul 267

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care, în conformitate cu articolele 194 și 204, sunt considerate ca persoane obligate la plata taxei în locul unei persoane impozabile care nu este stabilită pe teritoriul lor, îndeplinesc obligația de a depune declarația recapitulativă în temeiul prezentului capitol.

Articolul 268

Statele membre pot cere ca persoanele impozabile care, pe teritoriul lor, efectuează achiziții intracomunitare de bunuri sau operațiuni asimilate achizițiilor intracomunitare de bunuri, în temeiul articolelor 21 sau 22, să depună declarații ce cuprind informații cu privire la achizițiile în cauză, cu condiția ca, totuși, declarațiile să nu fie solicitate pentru o perioadă care să nu fie mai mică de o lună.

Articolul 269

Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsurile speciale prevăzute la articolele 270 și 271 pentru a simplifica obligația, prevăzută de prezentul capitol, de a depune o declarație recapitulativă. Respectivele măsuri nu pot aduce atingere monitorizării corespunzătoare a operațiunilor intracomunitare.

Articolul 270

În baza autorizației prevăzute la articolul 269, statele membre pot permite persoanelor impozabile să depună declarații recapitulative anuale în care să se indice numerele de identificare TVA din alt stat membru, ale beneficiarilor livrărilor de bunuri efectuate de respectivele persoane impozabile, în condițiile menționate la articolul 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c), în cazul în care persoanele impozabile îndeplinesc următoarele trei condiții:

Articolul 271

În baza autorizației prevăzute la articolul 269, statele membre care stabilesc la peste trei luni perioada fiscală pentru care persoanele impozabile au obligația de a depune declarația privind TVA prevăzut la articolul 250 pot permite persoanelor respective să depună declarații recapitulative pentru aceeași perioadă, în cazul în care persoanele impozabile respective îndeplinesc următoarele trei condiții:

CAPITOLUL 7

Dispoziții diverse

Articolul 272

(1)  Statele membre pot scuti următoarele persoane impozabile de anumite sau de toate obligațiile prevăzute la capitolele 2-6:

▼M9

Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile menționate la primul paragraf litera (b) de la obligațiile de facturare prevăzute în capitolul 3 secțiunile 3-6 și capitolul 4 secțiunea 3.

▼B

(2)  În cazul în care statele membre exercită opțiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (e), acestea adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă a regimului tranzitoriu de impunere a operațiunilor intracomunitare.

(3)  Statele membre pot scuti persoanele impozabile altele decât persoanele impozabile prevăzute la alineatul (1) de anumite obligații de a ține evidențe, prevăzute la articolul 242.

Articolul 273

Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA și a preveni evaziunea, sub rezerva cerinței de tratament egal al operațiunilor interne și operațiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile și cu condiția ca respectivele obligații să nu genereze, în comerțul între statele membre, unele formalități în legătură cu trecerea frontierelor.

Opțiunea prevăzută la primul paragraf nu poate fi considerată ca bază de plecare pentru a impune obligații de facturare suplimentare față de cele stabilite la capitolul 3.

CAPITOLUL 8

Obligații privind anumite operațiuni de import și export

Secțiunea 1

Operațiuni de import

Articolul 274

Articolele 275, 276 și 277 se aplică importurilor de bunuri aflate în liberă circulație, care intră în Comunitate dintr-un teritoriu terț ce face parte din teritoriul vamal al Comunității.

Articolul 275

Formalitățile privind importul bunurilor prevăzute la articolul 274 sunt identice cu cele stabilite de dispozițiile vamale comunitare în vigoare pentru importul de bunuri pe teritoriul vamal al Comunității.

Articolul 276

În cazul în care expedierea sau transportul bunurilor prevăzute la articolul 274 se încheie într-un punct situat în afara statului membru de intrare în Comunitate, bunurile respective circulă în Comunitate pe baza regimului de tranzit comunitar stabilit de dispozițiile vamale comunitare în vigoare, în măsura în care au făcut obiectul unei declarații de plasare sub regimul vamal respectiv la intrarea în Comunitate.

Articolul 277

În cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile prevăzute la articolul 274 se află în una dintre situațiile care le-ar permite, în cazul în care sunt importate în sensul articolului 30 primul paragraf, să fie reglementate de unul dintre regimurile sau de una dintre situațiile prevăzute la articolul 156 sau de un regim de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că bunurile pot rămâne în Comunitate în aceleași condiții ca cele stabilite pentru aplicarea respectivelor regimuri sau situații.

Secțiunea 2

Operațiuni de export

Articolul 278

Articolele 279 și 280 se aplică exportului de bunuri aflate în liberă circulație care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru către un teritoriu terț ce face parte din teritoriul vamal al Comunității.

Articolul 279

Formalitățile legate de exportul de bunuri prevăzute la articolul 278 de pe teritoriul Comunității sunt aceleași ca în cazul celor stabilite de dispozițiile vamale comunitare în vigoare pentru exportul de bunuri de pe teritoriul vamal al Comunității.

Articolul 280

În cazul bunurilor exportate temporar din Comunitate pentru a fi reimportate, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în momentul reimportării în Comunitate, aceste bunuri pot fi reglementate de aceleași dispoziții care se pot aplica în cazul în care au fost exportate temporar de pe teritoriul vamal al Comunității.

TITLUL XII

REGIMURI SPECIALE

CAPITOLUL 1

Regimul special pentru întreprinderile mici

Secțiunea 1

Proceduri simplificate pentru impunere și colectare

Articolul 281

Statele membre care pot întâmpina dificultăți în aplicarea regimurilor normale privind TVA întreprinderilor mici, datorită activităților sau structurii acestora, pot să aplice, în condițiile și limitele pe care le pot stabili și după consultarea comitetului TVA, proceduri simplificate de impunere și colectare a TVA, precum regimuri forfetare, cu condiția de a nu rezulta o reducere a taxei.

Secțiunea 2

Scutiri sau diminuări treptate

Articolul 282

Scutirile și diminuările treptate de taxe prevăzute în prezenta secțiune se aplică livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate de întreprinderile mici.

Articolul 283

(1)  Regimurile prevăzute în prezenta secțiune nu se aplică următoarelor operațiuni:

(2)  Statele membre pot exclude și alte operațiuni, decât cele prevăzute la alineatul (1), de la regimurile prevăzute în prezenta secțiune.

Articolul 284

(1)  Statele membre care și-au exercitat opțiunea prevăzută la articolul 14 din Directiva 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Structura și procedurile de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată ( 16 ) pentru a introduce scutiri sau diminuări treptate de taxe, pot menține aceste scutiri sau diminuări și modalitățile de aplicare, în cazul în care respectă regulile privind TVA.

(2)  Statele membre care, la 17 mai 1977, au scutit persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală era mai mică decât echivalentul în monedă națională a 5 000 unități de cont europene la cursul de schimb de la acea dată, pot crește acest plafon până la 5 000 EUR.

Statele membre care au aplicat diminuarea treptată a taxelor nu pot nici să majoreze plafonul acestei scutiri, nici să facă mai favorabile condițiile de acordare a acesteia.

Articolul 285

Statele membre care nu și-au exercitat opțiunea prevăzută la articolul 14 din Directiva 67/228/CEE pot acorda o scutire de taxe persoanelor impozabile a cărora cifră de afaceri anuală nu depășește 5 000 EUR sau echivalentul în monedă națională.

Statele membre prevăzute la primul paragraf pot acorda o diminuare treptată a taxelor persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri depășește plafonul stabilit pentru aplicarea acesteia.

Articolul 286

Statele membre care, la 17 mai 1977, au scutit persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală era mai mare sau egală cu echivalentul în monedă națională a 5 000 unități de cont europene la cursul de schimb de la acea dată, pot majora acest plafon pentru a menține valoarea scutirii în termeni reali.

Articolul 287

Statele membre care au aderat după 1 ianuarie 1978 pot scuti persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește echivalentul în monedă națională a următoarelor sume, la cursul de schimb din ziua aderării lor:

▼M7

▼A1

▼B

Articolul 288

Cifra de afaceri ce servește drept referință în scopul aplicării regimului prevăzut în prezenta secțiune se constituie din următoarele sume, exclusiv TVA:

Cu toate acestea, cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei întreprinderi nu se iau în considerare în scopul calculării cifrei de afaceri.

Articolul 289

Persoanele impozabile scutite de TVA nu au dreptul de a deduce TVA în conformitate cu articolele 167-171 și cu articolele 173-177 și nu pot menționa TVA pe facturile lor.

Articolul 290

Persoanele impozabile care au dreptul la scutire de TVA pot opta fie pentru regimul normal de aplicare a TVA, fie pentru procedurile simplificate prevăzute la articolul 281. În acest caz, ele beneficiază de orice treptată a taxelor prevăzută de legislația națională.

Articolul 291

Sub rezerva aplicării articolului 281, persoanele impozabile care beneficiază de diminuarea treptată sunt considerate persoane impozabile supuse regimului normal de TVA.

Articolul 292

Regimul prevăzut în prezenta secțiune se aplică până la o dată ce urmează să fie stabilită de Consiliu în conformitate cu articolul 93 din tratat, care nu poate fi ulterioară datei de intrare în vigoare a regimului definitiv prevăzut la articolul 402.

Secțiunea 3

Raportare și reexaminare

Articolul 293

Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă Consiliului, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului capitol, precum și, după caz și luând în seamă necesitatea de a asigura convergența pe termen lung a reglementărilor naționale, propuneri cu privire la următoarele puncte:

Articolul 294

Consiliul decide, în conformitate cu articolul 93 din tratat, dacă este necesar un regim special pentru întreprinderi mici în cadrul regimului definitiv și, după caz, stabilește limitele și condițiile comune de aplicare a regimului respectiv.

CAPITOLUL 2

Regimul comun forfetar pentru producători agricoli

Articolul 295

(1)  În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

(2)  Activitățile de transformare a produselor ce derivă în principal din producția agricolă, în care se utilizează mijloace folosite în mod normal în întreprinderile agricole, forestiere sau de pescuit, sunt considerate activități de producție agricolă menționate în anexa VII.

Articolul 296

(1)  În cazul în care aplicarea regimului normal de TVA asupra producătorilor agricoli sau a regimului special prevăzut la capitolul 1 întâmpină dificultăți, statele membre pot aplica producătorilor agricoli, în conformitate cu prezentul capitol, un regim forfetar având scopul de a compensa TVA aplicată achizițiilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate de producătorii agricoli forfetari.

(2)  Fiecare stat membru poate exclude de la regimul forfetar anumite categorii de producători agricoli, precum și producători agricoli pentru care aplicarea regimului normal de TVA sau a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281 nu întâmpină dificultăți administrative.

(3)  Fiecare producător agricol forfetar poate opta, sub rezerva regulilor și condițiilor stabilite de fiecare stat membru, pentru aplicarea regimului normal de TVA sau, după caz, a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281.

Articolul 297

După caz, statele membre stabilesc procentele de compensare în cotă forfetară . Statele membre pot fixa procente diferite pentru domeniul forestier, pentru diversele subdiviziuni ale agriculturii și pescuitului.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre procentele de compensare în cotă forfetară stabilite în conformitate cu primul paragraf înainte de aplicarea acestora.

Articolul 298

Procentele de compensare în cotă forfetară se calculează pe baza statisticilor macroeconomice realizate exclusiv asupra producătorilor agricoli forfetari pentru cei trei ani anteriori.

Procentele se pot rotunji cu o jumătate de punct în sus sau în jos. Statele membre pot, de asemenea, reduce aceste procente până la zero.

Articolul 299

Procentele de compensare în cotă forfetară nu pot avea efectul de a genera pentru producătorii agricoli forfetari rambursări mai mari decât TVA impusă anterior.

Articolul 300

Procentele de compensare în cotă forfetară se aplică prețurilor, exclusiv TVA, ale următoarelor bunuri și servicii:

Articolul 301

(1)  În cazul livrării de produse agricole sau al prestării de servicii agricole menționate la articolul 300, statele membre stabilesc că fie clientul, fie autoritățile publice au obligația de a efectua plățile compensării în cotă forfetară.

(2)  În ceea ce privește orice livrare de produse agricole sau prestare de servicii agricole, altele decât cele prevăzute la articolul 300, se consideră că este clientul cel care are obligația de a efectua plata compensării în cotă forfetară.

Articolul 302

În cazul în care un producător agricol forfetar are dreptul la o compensare în cotă forfetară, acesta nu are dreptul la deducerea TVA pentru activitățile reglementate de respectivul regim forfetar.

Articolul 303

(1)  În cazul în care un client persoană impozabilă plătește compensarea forfetară în temeiul articolului 301 alineatul (1), acesta are dreptul, în condițiile stabilite la articolele 167, 168 și 169, precum și la articolele 173-177 și în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, de a deduce valoarea compensării din TVA pe care are obligația de a o plăti în statul membru în care efectuează operațiunile impozitate.

(2)  Statele membre rambursează clientului valoarea compensării în cotă forfetară pe care acesta a achitat-o pentru oricare dintre următoarele operațiuni:

(3)  Statele membre stabilesc metoda pe baza căreia se efectuează rambursările prevăzute la alineatul (2). Statele membre pot aplica, în special, dispozițiile Directivelor 79/1072/CEE și 86/560/CEE.

Articolul 304

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea plăților compensării în cotă forfetară efectuate către producătorii agricoli forfetari.

Articolul 305

Atunci când statele membre aplică acest regim forfetar, acestea au obligația de a adopta toate măsurile necesare pentru a se asigura că livrarea de produse agricole între statele membre, efectuată în condițiile menționate la articolul 33, este întotdeauna impozitată în același fel, fie că livrarea este efectuată de un producător agricol forfetar, fie de altă persoană impozabilă.

CAPITOLUL 3

Regimul special pentru agențiile de turism

Articolul 306

(1)  Statele membre aplică un regim special de TVA, în conformitate cu prezentul capitol, operațiunilor efectuate de agențiile de turism care acționează față de clienți în nume propriu și folosesc, pentru realizarea operațiunilor de turism, livrări de bunuri sau prestări de servicii oferite de alte persoane impozabile.

Acest regim special nu se aplică agențiilor de turism care acționează exclusiv ca intermediari și cărora li se aplică articolul 79 primul paragraf litera (c) în scopul calculării sumei impozabile.

(2)  În sensul prezentului capitol, tur-operatorii sunt considerați agenții de turism.

Articolul 307

Operațiunile efectuate, în condițiile prevăzute la articolul 306, de o agenție de turism pentru realizarea unei călătorii se consideră ca un serviciu unic prestat de o agenție de turism unui client.

Serviciul unic se impozitează în statul membru în care agenția de turism și-a stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent de la care agenția de turism a efectuat prestarea de servicii.

Articolul 308

Baza de impozitare și prețul fără TVA, în sensul articolului 226 punctul 8, pentru serviciul unic prestat de agenția de turism este marja agenției de turism, și anume, diferența dintre valoarea totală, fără TVA, ce este achitată de client și costul efectiv suportat de agenția de turism pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii asigurate de alte persoane impozabile, în cazul în care respectivele operațiuni sunt direct în beneficiul clientului.

Articolul 309

În cazul în care operațiunile pentru care agenția de turism a recurs la alte persoane impozabile sunt realizate de acestea în afara Comunității, prestarea de servicii efectuată de agenția de turism se consideră ca activitate intermediară scutită în conformitate cu articolul 153.

În cazul în care operațiunile sunt realizate atât în Comunitate, cât și în afara acesteia, doar partea serviciilor agenției de turism aferente operațiunilor efectuate în afara Comunității poate fi scutită.

Articolul 310

TVA percepută agenției de turism de alte persoane impozabile pentru operațiunile prevăzute la articolul 307 și care sunt direct în beneficiul clientului nu sunt deductibile sau rambursabile în nici un stat membru.

CAPITOLUL 4

Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 311

(1)  În sensul prezentului capitol și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se aplică următoarele definiții:

(2)  Statele membre nu consideră ca obiecte de artă obiectele enumerate la punctele 5, 6 sau 7 din anexa IX partea A.

(3)  Contractul pe baza căruia se plătește comision la vânzare, prevăzut la alineatul (1) punctul 7, este necesar să prevadă că organizatorul vânzării propune bunurile pentru licitație publică în nume propriu, dar în contul comitentului său, și remite bunurile, în nume propriu, dar în contul comitentului său, ofertantului celui mai competitiv căruia îi sunt adjudecate bunurile în cadrul licitației publice.

Secțiunea 2

Regim special pentru comercianți persoane impozabile

Subsecțiunea 1

Regimul marjei

Articolul 312

În sensul prezentei subsecțiuni, se aplică următoarele definiții:

Articolul 313

(1)  În ceea ce privește livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, articole de colecție sau antichități efectuată de comercianți impozabili, statele membre aplică un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de comerciantul impozabil, în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni.

(2)  Până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, regimul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condițiile menționate la articolul 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a).

Articolul 314

Regimul marjei se aplică livrării de către un comerciant persoană impozabilă a unor bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități, în cazul în care respectivele bunuri i-au fost livrate în Comunitate de una dintre următoarele persoane:

Articolul 315

Baza impozabilă pentru livrarea de bunuri prevăzută la articolul 314 este marja de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă, din care se scade valoarea TVA aferentă marjei de profit.

Marja de profit a comerciantului persoană impozabilă este egală cu diferența dintre prețul de vânzare solicitat de comerciantul persoană impozabilă pentru bunuri și prețul de cumpărare.

Articolul 316

(1)  Statele membre acordă comercianților persoane impozabile dreptul de a opta pentru aplicarea regimului marjei următoarelor operațiuni:

(2)  Statele membre stabilesc norme de exercitare a opțiunii prevăzute la alineatul (1), care, în orice caz, se referă la o perioadă de cel puțin doi ani calendaristici.

Articolul 317

În cazul în care un comerciant persoană impozabilă exercită opțiunea prevăzută la articolul 316, baza impozabilă se determină în conformitate cu articolul 315.

În ceea ce privește livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități pe care le-a importat comerciantul persoană impozabilă însuși, prețul de cumpărare ce se ia în considerare pentru calcularea marjei de profit este egal cu baza impozabilă la import, determinată în conformitate cu articolele 85-89, la care se adaugă TVA datorată sau achitată la import.

Articolul 318

(1)  Pentru a simplifica procedura de colectare a taxei și după consultarea comitetului TVA, statele membre pot prevedea că, pentru anumite operațiuni sau pentru anumite categorii de comercianți persoane impozabile, baza impozabilă pentru livrările de bunuri supuse regimului marjei urmează a fi determinată pentru fiecare perioadă impozabilă în cursul căreia comerciantul persoană impozabilă are obligația de a depune declarația privind TVA prevăzută la articolul 250.

În cazul unei prevederi adoptate în conformitate cu primul paragraf, baza impozabilă pentru livrările de bunuri cărora li se aplică aceeași cotă a TVA este marja totală de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă din care se scade valoarea TVA aferentă marjei respective.

(2)  Marja totală de profit este egală cu diferența dintre următoarele două valori:

(3)  Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că acei comercianți persoane impozabile prevăzuți la alineatul (1) nu beneficiază de un avantaj nejustificat sau nu suportă prejudicii nejustificate.

Articolul 319

Comerciantul persoană impozabilă poate aplica regimul normal de TVA oricărei livrări reglementate de regimul marjei.

Articolul 320

(1)  În cazul în care un comerciant persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA livrării unui obiect de artă, obiect de colecție sau o antichitate pe care el însuși le-a importat, acesta are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligația de a o plăti, TVA datorată sau achitată la import.

În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică regimul normal de TVA livrării unui obiect de artă de către autor sau succesorul în drepturi ai acestuia sau de către o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă, comerciantul persoană impozabilă are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligația de a o plăti, TVA datorată sau achitată pentru obiectul de artă care i-a fost livrat.

(2)  Dreptul de deducere apare în momentul în care devine exigibilă TVA datorată pentru livrarea în privința căreia comerciantul persoană impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal de TVA.

Articolul 321

În cazul în care se efectuează în condițiile menționate la articolele 146, 147, 148 sau 151, livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități supusă regimului marjei este scutită.

Articolul 322

În măsura în care bunurile sunt folosite în scopul livrărilor efectuate de comerciantul persoană impozabilă și supuse regimului marjei, comerciantul respectiv nu poate deduce următoarele din TVA pe care are obligația de a o plăti:

Articolul 323

Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligația de a o plăti TVA datorată sau achitată pentru bunurile care le-au fost livrate sau urmează să le fie livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de comerciantul persoană impozabilă se supune regimului marjei.

Articolul 324

În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică atât regimul normal de TVA, cât și regimul marjei, acesta are obligația de a ține evidenția separată a operațiunilor care fac obiectul fiecărui regim, în conformitate cu normele stabilite de statele membre.

Articolul 325

Comerciantul persoană impozabilă nu poate să menționeze, în mod distinct, pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor de bunuri cărora le aplică regimul marjei.

Subsecțiunea 2

Regimul tranzitoriu pentru mijloacele de transport second-hand

Articolul 326

Statele membre care, la 31 decembrie 1992, aplicau un regim special de impunere diferit de regimul marjei pentru livrările de mijloace de transport second-hand de către comercianți impozabili continuă să aplice acest regim, până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, în măsura în care acest regim respectă sau este adaptat pentru a respecta condițiile stabilite în prezenta subsecțiune.

Danemarca este autorizată să introducă regimul de impunere prevăzut la primul paragraf.

Articolul 327

(1)  Acest regim tranzitoriu se aplică livrărilor de mijloace de transport second-hand efectuate de comercianți persoane impozabile și supuse regimului marjei.

(2)  Acest regim tranzitoriu nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condițiile menționate la articolul 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a).

(3)  În sensul alineatului (1), vehiculele terestre, navele și aeronavele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) sunt considerate „mijloace de transport second-hand”, dacă sunt bunuri second-hand care nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi considerate mijloace de transport noi.

Articolul 328

TVA datorată pentru fiecare livrare prevăzută la articolul 327 este egală cu valoarea TVA care este datorată în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului normal de TVA, din care se scade valoarea TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în prețul de cumpărare al mijlocului de transport.

Articolul 329

TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în prețul de cumpărare al mijlocului de transport se calculează în conformitate cu următoarea metodă:

Articolul 330

TVA datorată pentru fiecare livrare de mijloace de transport, prevăzută la articolul 327 alineatul (1), determinată în conformitate cu articolul 328, nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului marjei de profit.

Statele membre pot stabili, dacă livrarea este supusă regimului marjei de profit, că marja nu poate fi mai mică decât 10 % din prețul de vânzare în sensul articolului 312 punctul 1.

Articolul 331

Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligația de a o plăti TVA datorată sau achitată pentru mijloacele de transport second-hand care le-au fost livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de către comerciantul persoană impozabilă este supusă TVA în conformitate cu prezentul regim tranzitoriu.

Articolul 332

Comerciantul persoană impozabilă nu poate menționa separat pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor cărora le aplică regimul tranzitoriu.

Secțiunea 3

Regimul special pentru vânzările prin licitație publică

Articolul 333

(1)  În conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni, statele membre pot aplica un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de un organizator de vânzare prin licitație publică, în ceea ce privește livrarea de mărfuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție sau antichități de către organizatorul respectiv, acționând în nume propriu și în contul persoanelor prevăzute la articolul 334, în temeiul unui contract pe baza căruia se plătește comision la vânzarea prin licitație publică a bunurilor în cauză.

(2)  Regimul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în conformitate cu condițiile menționate la articolul 138 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a).

Articolul 334

Acest regim special se aplică livrărilor efectuate de un organizator al unei vânzări prin licitație publică, acționând în nume propriu, în contul uneia dintre următoarele persoane:

Articolul 335

Livrarea de bunuri unei persoane impozabile care este organizator de vânzări prin licitație publică se consideră că are loc atunci când are loc vânzarea respectivelor bunuri prin licitație publică.

Articolul 336

Baza impozabilă pentru fiecare livrare de bunuri prevăzută în prezenta secțiune este suma totală facturată în conformitate cu articolul 339 achizitorului de către organizatorul vânzării prin licitație publică, din care se scade:

Articolul 337

Valoarea netă achitată sau care se achită de organizatorul vânzării prin licitație publică comitentului său este egală cu diferența dintre prețul de licitație al bunurilor și valoarea comisionului obținut sau care este obținut de organizatorul vânzării prin licitație publică de la comitentul său în conformitate cu contractul pe baza căruia se plătește comision la vânzare.

Articolul 338

Organizatorii vânzărilor prin licitație publică ce livrează bunuri în conformitate cu condițiile menționate la articolele 333 și 334 au obligația de a indica în contabilitatea lor, în conturi tranzitorii, următoarele informații:

Este necesar ca sumele prevăzute la primul paragraf să fie justificate în mod corespunzător.

Articolul 339

Organizatorul vânzării prin licitație publică are obligația de a emite cumpărătorului o factură pe care să se menționeze în mod distinct următoarele informații:

Pe factura emisă de organizatorul vânzării prin licitație publică nu este necesar să se menționeze, în mod distinct, TVA.

Articolul 340

(1)  Organizatorul vânzării prin licitație publică căruia i-au fost transmise bunurile în temeiul unui contract pe baza căruia se plătește comision la vânzarea prin licitație publică are obligația de a prezenta o declarație comitentului său.

Declarația emisă de organizatorul vânzării prin licitație publică este necesar să specifice separat valoarea operațiunii, respectiv prețul de licitație a bunurilor din care se scade valoarea comisionului obținut sau care urmează a fi obținut de la comitent.

(2)  Declarația întocmită în conformitate cu alineatul (1) ține locul facturii pe care comitentul, în cazul în care este o persoană impozabilă, are obligația de a o emite organizatorului vânzării prin licitație publică în conformitate cu articolul 220.

Articolul 341

Statele membre care aplică regimul prevăzut în prezenta secțiune aplică, de asemenea, regimul respectiv livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), efectuate de un organizator de vânzări prin licitație publică, acționând în nume propriu, în temeiul unui contract pe baza căruia se plătește un comision la vânzarea respectivelor bunuri prin licitație publică, în contul unui comerciant persoană impozabilă, în măsura în care respectivele livrări efectuate de comerciantul persoană impozabilă s-ar supune TVA în conformitate cu regimul tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand.

Secțiunea 4

Măsuri de prevenire a denaturărilor concurenței și a evaziunii fiscale

Articolul 342

Statele membre pot adopta măsuri privind dreptul de deducere pentru a se asigura că acei comercianți persoane impozabile supuși regimului special în conformitate cu secțiunea 2 nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suportă prejudicii nejustificate.

Articolul 343

Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale pentru combaterea evaziunii fiscale, în conformitate cu care TVA datorată în temeiul regimului marjei de profit nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care marja de profit este egală cu un anumit procentaj din prețul de vânzare.

Procentajul din prețul de vânzare se fixează ținând seama de marjele de profit normale realizate de operatori economici din sectorul în cauză.

CAPITOLUL 5

Regimul special pentru aurul de investiții

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 344

(1)  În sensul prezentei directive și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, „aurul de investiții” înseamnă:

(2)  Statele membre pot exclude din acest regim special barele sau plachetele mici cu o greutate de cel mult 1 g.

(3)  În sensul prezentei directive, monedele prevăzute la alineatul (1) punctul 2 nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.

Articolul 345

Din 1999, fiecare stat membru informează anual Comisia, până la 1 iulie, cu privire la monedele care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 344 alineatul (1) punctul 2 și care se comercializează în statul membru respectiv. În fiecare an, înainte de 1 decembrie, Comisia publică o listă completă a monedelor în cauză în seria „C” a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Se consideră că monedele incluse în lista publicată îndeplinesc criteriile respective în cursul anului pentru care lista a fost publicată.

Secțiunea 2

Scutire de TVA

Articolul 346

Statele membre scutesc de TVA livrarea, achiziția intracomunitară și importul aurului de investiție, inclusiv aurul de investiție reprezentat de certificate pentru aurul nominalizat sau nenominalizat sau negociat în conturi de aur și cuprinzând în special, împrumuturile în aur și swap-urile cu aur care conferă un drept de proprietate sau de creanță asupra aurului de investiții, precum și operațiunile privind aurul de investiții constând in contracte futures și contracte la termen ce implică un transfer al dreptului de proprietate sau de creanță asupra aurului de investiții.

Articolul 347

Statele membre scutesc serviciile agenților care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin în livrarea aurului de investiții pentru comitentul lor.

Secțiunea 3

Opțiune de impozitare

Articolul 348

Statele membre acordă persoanelor impozabile care produc aur de investiții sau transformă aurul în aur de investiții dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de aur de investiții altei persoane impozabile care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.

Articolul 349

(1)  Statele membre pot acorda persoanelor care, în cadrul activității lor economice, livrează în mod normal aur în scopuri industriale, dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de bare sau plachete de aur, în conformitate cu articolul 344 alineatul (1) punctul 1, către o altă persoană impozabilă care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.

(2)  Statele membre pot restrânge sfera de aplicare a opțiunii prevăzute la alineatul (1).

Articolul 350

În cazul în care furnizorul a exercitat dreptul de a opta pentru impozitare, în temeiul articolelor 348 și 349, statele membre permit agentului să opteze pentru impozitarea serviciilor prevăzute la articolul 347.

Articolul 351

Statele membre stabilesc norme de exercitare a opțiunilor prevăzute în prezenta secțiune și informează Comisia în consecință.

Secțiunea 4

Tranzacții pe o piață reglementată a lingourilor de aur

Articolul 352

După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate aplica TVA unor tranzacții specifice privind aurul de investiții care au loc în statul membru respectiv între persoane impozabile care operează pe o piață a lingourilor de aur reglementată de statul membru în cauză sau între o astfel de persoană impozabilă și o altă persoană impozabilă, care nu operează pe piața respectivă. Cu toate acestea, statul membru nu poate aplica TVA pentru livrările efectuate în condițiile menționate la articolul 138 sau pentru exporturile de aur de investiții.

Articolul 353

Statele membre care, în temeiul articolului 352, impozitează operațiunile între persoane impozabile care operează pe o piață reglementată a lingourilor de aur autorizează, în scopul simplificării, suspendarea taxei ce urmează a fi colectată și scutesc persoanele impozabile de obligația de a ține evidența privind TVA.

Secțiunea 5

Drepturi și obligații speciale ale comercianților de aur de investiții

Articolul 354

În cazul în care livrarea ulterioară de aur de investiții este scutită în temeiul prezentului capitol, persoana impozabilă are dreptul de a deduce următoarele sume:

Articolul 355

Persoanele impozabile care produc aur de investiții sau transformă aurul în aur de investiții au dreptul de a deduce TVA datorată sau achitată pentru furnizarea, achiziția intracomunitară sau importul de bunuri sau servicii în legătură cu producția sau transformarea aurului respectiv, ca și când livrarea ulterioară de aur scutită în temeiul articolului 346 este impozitată.

Articolul 356

(1)  Statele membre se asigură, în cazul comercianților de aur de investiție, că aceștia țin, cel puțin, o contabilitate a tuturor operațiunilor importante efectuate asupra aurului de investiție și păstrează documentele pe baza cărora se pot identifica clienții respectivelor operațiuni.

Comercianții păstrează informațiile prevăzute la primul paragraf pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.

(2)  Statele membre pot accepta obligații echivalente pe baza unor măsuri adoptate în temeiul altei legislații comunitare, precum Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului ( 17 ), pentru a respecta cerințele prevăzute la alineatul (1).

(3)  Statele membre pot stabili obligații mai stricte, în special, în ceea ce privește păstrarea unor registre speciale de evidența.

CAPITOLUL 6

▼M3

Regimuri speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune către persoane neimpozabile

▼B

Secțiunea 1

Dispoziții generale

▼M3 —————

▼M3

Articolul 358

În sensul prezentului capitol și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se aplică următoarele definiții:

▼B

Secțiunea 2

▼M3

Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în Comunitate

▼M3

Articolul 358a

În sensul prezentei secțiuni și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se aplică următoarele definiții:

▼M16

▼M3

▼M3

Articolul 359

Statele membre permit oricărei persoane impozabile nestabilite în Comunitate care prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune către o persoană neimpozabilă care este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită într-un stat membru, să beneficieze de prezentul regim special. Prezentul regim se aplică tuturor acelor servicii prestate în Comunitate.

Articolul 360

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate declară statului membru de identificare când își începe sau încetează activitatea ca persoană impozabilă sau își modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de prezentul regim special. Persoana în cauză comunică aceste informații pe cale electronică.

Articolul 361

(1)  Informațiile pe care persoana impozabilă nestabilită în Comunitate are obligația de a le furniza statului membru de identificare în momentul în care începe să desfășoare o activitate impozabilă cuprind:

▼M16

▼M3

(2)  Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate comunică statului membru de identificare orice modificare a informațiilor furnizate.

Articolul 362

Statul membru de identificare alocă persoanei impozabile nestabilite în Comunitate un număr individual de identificare TVA și îi comunică acest număr pe cale electronică. Pe baza informațiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.

Articolul 363

Statul membru de identificare elimină persoana impozabilă nestabilită în Comunitate din registrul de identificare în următoarele situații:

Articolul 364

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declarație TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune. Declarația TVA se depune în termen de 20 de zile de la încheierea perioadei fiscale acoperite de declarație.

Articolul 365

Declarația TVA conține numărul de identificare și, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune și televiziune efectuate în cursul perioadei fiscale, precum și cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, în declarație trebuie specificate cotele de TVA aplicabile și TVA totală datorată.

▼B

Articolul 366

▼M3

(1)  Sumele înscrise în declarația TVA se exprimă în euro.

Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declarația TVA să fie exprimate în moneda lor națională. În cazul în care prestările de servicii au fost plătite în alte monede, persoana impozabilă nestabilită în Comunitate utilizează, în scopul completării declarației TVA, cursul de schimb valutar valabil în ultima zi a perioadei fiscale.

▼B

(2)  Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nici un curs nu este publicat în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.

▼M3

Articolul 367

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate plătește TVA, făcând referire la declarația TVA corespunzătoare, în momentul depunerii declarației TVA sau cel mai târziu în ultima zi a perioadei de depunere a declarațiilor.

Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor națională.

Articolul 368

Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate care utilizează prezentul regim special nu poate deduce TVA în temeiul articolului 168 din prezenta directivă. Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (1) din Directiva 86/560/CEE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menționată anterior. Articolul 2 alineatele (2) și (3) și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplică rambursărilor privind serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune supuse prezentului regim special.

▼B

Articolul 369

▼M3

(1)  Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate păstrează registrele în care sunt înscrise operațiunile supuse prezentului regim special. Aceste registre trebuie să conțină informații suficient de detaliate pentru a permite autorităților fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declarației TVA.

▼B

(2)  Registrul prevăzut la alineatul (1) este necesar să fie pus la dispoziție prin mijloace electronice, la cerere, statului membru de identificare și statului membru de consum.

Respectivul registru este necesar să fie păstrat pentru o perioadă de zece ani de la sfârșitul anului în cursul căruia s-a efectuat operațiunea.

▼M3

Secțiunea 3

Regimul special pentru serviciile de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune sau pentru serviciile electronice prestate de către persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum

Articolul 369a

În sensul prezentei secțiuni și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se aplică următoarele definiții:

În cazul în care o persoană impozabilă nu și-a stabilit activitatea sa economică în Comunitate, dar are mai multe sedii comerciale fixe în Comunitate, statul membru de identificare este acela în care persoana respectivă are un sediu comercial fix și în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ținută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză și în următorii doi ani calendaristici.

Articolul 369b

Statele membre permit oricărei persoane impozabile nestabilite în statul membru de consum, care prestează servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune către o persoană neimpozabilă care este stabilită, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită în respectivul stat membru, să utilizeze prezentul regim special. Acest regim special se aplică tuturor acelor servicii prestate în Comunitate.

Articolul 369c

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum declară statului membru de identificare când își începe sau încetează activitățile sale impozabile supuse prezentului regim special sau își modifică aceste activități în așa fel încât nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru utilizarea prezentului regim special. Persoana în cauză comunică aceste informații pe cale electronică.

Articolul 369d

O persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special este înregistrată în scopuri de TVA doar în statul membru de identificare, pentru operațiunile impozabile efectuate în condițiile prezentului regim. În acest scop statul membru utilizează numărul individual de identificare în scopuri de TVA deja alocat persoanei impozabile în ceea ce privește obligațiile acesteia în cadrul sistemului intern.

Pe baza informațiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.

Articolul 369e

Statul membru de identificare exclude persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum de la prezentul regim special în oricare dintre următoarele cazuri:

Articolul 369f

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum prezintă statului membru de identificare, pe cale electronică, o declarație TVA pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune. Declarația TVA se depune în termen de 20 de zile de la încheierea perioadei fiscale acoperite de declarație.

Articolul 369g

Declarația TVA conține numărul de identificare menționat la articolul 369d și, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, fără TVA, a prestărilor de servicii de telecomunicații, de radiodifuziune, de televiziune sau de servicii electronice, efectuate în cursul perioadei fiscale, precum și cuantumul total al TVA corespunzătoare subdivizate pe cote. De asemenea, îndeclarație trebuie specificate cotele de TVA aplicabile și TVA totală datorată.

În cazul în care persoana impozabilă deține unul sau mai multe sedii comerciale fixe, altul/altele decât cel(e) din statul membru de identificare, de la care sunt prestate servicii, declarația TVA precizează, pe lângă informațiile prevăzute la primul paragraf, valoarea totală a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune care fac obiectul acestui regim special, calculată pentru fiecare stat membru în care persoana deține un sediu, cu precizarea numărului individual de identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală al sediului respectiv, și defalcată pe fiecare stat membru de consum.

Articolul 369h

(1)  Sumele înscrise în declarația TVA se exprimă în euro.

Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declarația TVA să fie exprimate în moneda lor națională. În cazul în care prestările de servicii au fost plătite în alte monede, persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum utilizează, în scopul completării declarației TVA, cursul de schimb valutar valabil în ultima zi a perioadei fiscale.

(2)  Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb valutar publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acestea nu sunt publicate în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.

Articolul 369i

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum plătește TVA, făcând referire la declarația TVA corespunzătoare, în momentul depunerii declarației TVA sau cel mai târziu în ultima zi a perioadei de depunere a declarațiilor.

Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor națională.

Articolul 369j

Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum care se folosește de prezentul regim special nu poate să deducă TVA pentru activitățile sale impozabile supuse acestui regim, în temeiul articolului 168 din prezenta directivă. Fără a aduce atingere articolului 2 punctul 1 și articolului 3 din Directiva 2008/9/CE, persoanei impozabile în cauză i se acordă o rambursare în conformitate cu directiva menționată anterior.

În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum și beneficiară a prezentului regim special desfășoară de asemenea în statul membru de consum activități care nu sunt supuse acestui regim și pentru care există obligația înregistrării în scopuri de TVA, respectiva persoană își deduce TVA pentru activitățile sale impozabile supuse prezentului regim prin declarația TVA pe care trebuie să o depună în temeiul articolului 250.

Articolul 369k

(1)  Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum păstrează registrele în care sunt înscrise operațiunile supuse prezentului regim special. Aceste registre trebuie să conțină informații suficient de detaliate pentru a permite autorităților fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declarației TVA.

(2)  Registrele prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziția statului membru de consum și statului membru de identificare, la cerere, pe cale electronică.

Aceste registre trebuie păstrate pentru o perioadă de zece ani începând cu data de 31 decembrie a anului în care s-a efectuat operațiunea.

▼B

TITLUL XIII

DEROGĂRI

CAPITOLUL 1

Derogări aplicate până la adoptarea regimurilor definitive

Secțiunea 1

Derogări pentru statele care erau membre ale Comunității la 1 ianuarie 1978

Articolul 370

Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, impozitau operațiunile enumerate în anexa X partea A pot continua să impoziteze respectivele operațiuni.

Articolul 371

Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau operațiunile enumerate în anexa X partea B pot continua să scutească respectivele operațiuni, în condițiile aplicabile în statul membru în cauză la data respectivă.

Articolul 372

Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispozițiile de derogare de la principiul deducerii imediate instituit prin articolul 179 primul paragraf pot continua să aplice respectivele dispoziții.

Articolul 373

Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispozițiile de derogare de la articolul 28 sau de la articolul 79 primul paragraf litera (c) pot continua să aplice respectivele dispoziții.

Articolul 374

Prin derogare de la articolele 169 și 309, statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau, fără dreptul de deducere a TVA achitate în stadiul anterior, serviciile agențiilor de turism, astfel cum sunt prevăzute la articolul 309, pot continua să scutească respectivele servicii. De asemenea, derogarea respectivă se aplică și agențiilor de turism care acționează în numele și în contul călătorului.

Secțiunea 2

Derogări pentru statele care au aderat la Comunitate după 1 ianuarie 1978

Articolul 375

Grecia poate continua să scutească operațiunile enumerate în anexa X partea B punctele 2, 8, 9, 11 și 12, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1987.

Articolul 376

Spania poate continua să scutească prestările de servicii efectuate de autori, enumerate în anexa X partea B punctul 2, și operațiunile menționate în anexa X partea B punctele 11 și 12, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1993.

Articolul 377

Portugalia poate continua să scutească operațiunile enumerate în anexa X partea B punctele 2, 4, 7, 9, 10 și 13, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1989.

Articolul 378

(1)  Austria poate continua să impoziteze operațiunile enumerate în anexa X partea A punctul 2.

(2)  Atâta timp cât aceleași scutiri se aplică în oricare din statele membre care erau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994, Austria poate, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, să continue să scutească următoarele operațiuni:

Articolul 379

(1)  Finlanda poate continua să impoziteze operațiunile enumerate în anexa X partea A punctul 2, atâta timp cât aceleași operațiuni sunt impozitate în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

(2)  Finlanda poate, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească furnizarea de servicii de către autori, artiști și artiști interpreți și executanți, enumerate în anexa X partea B punctul 2 și operațiunile enumerate în anexa X partea B punctele 5, 9 și 10, atâta timp cât aceleași scutiri se aplică în oricare din statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

Articolul 380

Suedia poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, prestarea de servicii de către autori, artiști și artiști-interpreți sau executanți, enumerate în anexa X partea B punctul 2 și operațiunile enumerate în anexa X partea B punctele 1, 9 și 10, atâta timp cât aceleași scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

Articolul 381

Republica Cehă poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internațional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleași scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Articolul 382

Estonia poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internațional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleași scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Articolul 383

Cipru poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, următoarele operațiuni:

Articolul 384

Atâta timp cât aceleași scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Letonia poate, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească următoarele operațiuni:

Articolul 385

Lituania poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internațional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleași scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Articolul 386

Ungaria poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internațional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleași scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Articolul 387

Atâta timp cât aceleași scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Malta poate, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească următoarele operațiuni:

Articolul 388

Polonia poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internațional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeași scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Articolul 389

Slovenia poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internațional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeași scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Articolul 390

Slovacia poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internațional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeași scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

▼M7

Articolul 390a

În conformitate cu condițiile aplicate în Bulgaria la data aderării sale, acest stat membru poate să continue să scutească transportul internațional de persoane, astfel cum se menționează la punctul 10 din anexa X partea B, atât timp cât aceeași scutire este aplicată în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 2006.

Articolul 390b

În conformitate cu condițiile aplicate în România la data aderării, acest stat membru poate să continue să scutească transportul internațional de persoane, astfel cum se menționează la punctul 10 din anexa X partea B, atât timp cât aceeași scutire este aplicată în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 2006.

▼A1

Articolul 390c

Croația poate continua să scutească, în conformitate cu condițiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, următoarele operațiuni:

▼B

Secțiunea 3

Dispoziții comune secțiunilor 1 și 2

▼A1

Articolul 391

Statele membre care scutesc operațiunile prevăzute la articolele 371, 375, 376 sau 377, la articolul 378 alineatul (2), la articolul 379 alineatul (2) sau la articolele 380-390c pot acorda persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru impozitarea respectivelor operațiuni.

▼B

Articolul 392

În ceea ce privește livrarea de construcții și teren de construcții achiziționate în scopul revânzării de către o persoană impozabilă pentru care nu a fost deductibilă TVA la cumpărare, statele membre pot prevedea că baza de impozitare este diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare.

Articolul 393

(1)  În vederea facilitării tranziției spre regimul definitiv prevăzut la articolul 402, pe baza unui raport întocmit de Comisie, Consiliul reexaminează situația în ceea ce privește derogările prevăzute la secțiunile 1 și 2 și, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat, decide eventuala eliminare a uneia sau a tuturor derogărilor.

(2)  În temeiul regimului definitiv, transportul de persoane se impozitează în statul membru de plecare pentru partea călătoriei efectuată în Comunitate, în conformitate cu nomele ce urmează a fi stabilite de Consiliu, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat.

CAPITOLUL 2

Derogări supuse autorizării

Secțiunea 1

Măsuri de simplificare și măsuri de prevenire a evaziunii fiscale sau a fraudei

Articolul 394

Statele membre care, la 1 ianuarie 1977, aplicau măsuri speciale pentru a simplifica procedura de colectare a TVA sau de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de fraudă pot să le mențină, cu condiția să fi notificat în consecință acest lucru Comisiei înainte de 1 ianuarie 1978 și ca asemenea măsuri de simplificare să respecte criteriul stabilit la articolul 395 alineatul (1) al doilea paragraf.

Articolul 395

(1)  Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale de derogare de la dispozițiile prezentei directive, în scopul simplificării procedurii de colectare a TVA sau al prevenirii anumitor forme de evaziune fiscală sau de fraudă.

Măsurile destinate simplificării procedurii de colectare a TVA nu pot influența, decât în mică măsură, valoarea globală a încasărilor din impozite ale statelor membre, colectate în stadiul consumului final.

(2)  Un stat membru care dorește să introducă măsurile prevăzute la alineatul (1) trimite o cerere Comisiei și îi furnizează acesteia toate datele necesare. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii și precizează informațiile suplimentare care sunt necesare.

Odată ce Comisia dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informează, în consecință, statul membru solicitant în termen de o lună și transmite cererea, în limba de origine, celorlalte state membre.

(3)  În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecții din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecțiile sale.

(4)  În orice caz, procedura stabilită la alineatele (2) și (3) se încheie în termen de opt luni de la primirea cererii de către Comisie.

▼M18 —————

▼B

Secțiunea 2

Acorduri internaționale

Articolul 396

(1)  Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să încheie cu o țară terță sau cu un organism internațional un acord ce poate conține derogări de la prezenta directivă.

(2)  Un stat membru care dorește să încheie un acord în temeiul alineatului (1), trimite o cerere Comisiei și îi furnizează acesteia toate informațiile necesare. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii și precizează informațiile suplimentare care sunt necesare.

Odată ce Comisia dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informează, în consecință, statul membru solicitant în termen de o lună și transmite cererea, în limba de origine, celorlalte state membre.

(3)  În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecții din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecțiile sale.

(4)  În orice caz, procedura stabilită la alineatele (2) și (3) se încheie în termen de opt luni de la primirea cererii de către Comisie.

TITLUL XIV

DISPOZIȚII DIVERSE

CAPITOLUL 1

Măsuri de punere în aplicare

Articolul 397

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

CAPITOLUL 2

Comitetul TVA

Articolul 398

(1)  Se înființează un comitet consultativ privind taxa pe valoare adăugată, denumit „comitetul TVA”.

(2)  Comitetul TVA este format din reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei.

Președintele comitetului este un reprezentant al Comisiei.

Secretariatul comitetului este asigurat de Comisie.

(3)  Comitetul TVA își adoptă regulamentul de procedură.

(4)  În afară de punctele care fac obiectul consultării în temeiul prezentei directive, comitetul TVA examinează problemele semnalate de președinte, din proprie inițiativă sau la cererea reprezentantului unui stat membru, care se referă la aplicarea dispozițiilor comunitare privind TVA.

CAPITOLUL 3

Cursuri de schimb

Articolul 399

Fără a aduce atingere altor dispoziții speciale, echivalentul în monedă națională a sumelor în euro precizate în prezenta directivă se determină pe baza cursului de schimb al euro aplicabil la 1 ianuarie 1999. Statele membre care au aderat la Uniunea Europeană după data respectivă, care nu au adoptat euro ca monedă unică, utilizează cursul de schimb al euro aplicabil la data aderării lor.

Articolul 400

Când se face conversia sumelor prevăzute la articolul 399 în monedă națională, statele membre pot ajusta sumele rezultate în urma conversiei respective fie în plus, fie în minus cu până la 10 %.

CAPITOLUL 4

Alte impozite, drepturi și taxe

Articolul 401

Fără să contravină altor dispoziții ale legislației comunitare, prezenta directivă nu împiedică niciun stat membru sa păstreze sau sa introducă taxe pe contractele de asigurări, taxe asupra jocurilor de noroc și pe pariurile sportive, accize, taxe de timbru sau, mai general, orice taxe, drepturi sau impozite care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiția ca prin colectarea acestor impozite, drepturi și taxe să nu se dea naștere, în comerțul între statele membre, unele formalități legate de trecerea frontierelor.

TITLUL XV

DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL 1

Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre

Articolul 402

(1)  Regimul prevăzut de prezenta directivă pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre este tranzitoriu și este înlocuit de regimul definitiv bazat, în principiu, pe impozitarea în statul membru de origine a livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

(2)  După examinarea raportului prevăzut la articolul 404, ajungându-se la concluzia că se îndeplinesc condițiile de tranziție la regimul definitiv, Consiliul, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat, adoptă dispozițiile necesare pentru intrarea în vigoare și funcționarea regimului definitiv.

Articolul 403

Consiliul adoptă, în conformitate cu articolul 93 din tratat, directive corespunzătoare în scopul completării sistemului comun de TVA și, în special, al restrângerii progresive sau eliminării derogărilor de la respectivul sistem.

Articolul 404

Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport Parlamentului European și Consiliului privind funcționarea sistemului comun al TVA în statele membre și, în special, privind funcționarea regimului tranzitoriu de impozitare a schimburilor comerciale dintre statele membre. După caz, raportul este însoțit de propuneri privind regimul definitiv.

CAPITOLUL 2

Măsuri tranzitorii aplicabile în contextul aderării la Uniunea Europeană

Articolul 405

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

Articolul 406

Dispozițiile în vigoare în momentul în care bunurile erau plasate sub regim de admitere temporară, cu scutirea totală de drepturile de import, sau sub unul dintre regimurile ori în una din situațiile prevăzute la articolul 156 sau sub regimuri ori în situații similare în unul dintre noile state membre, continuă să se aplice până când bunurile nu mai sunt reglementate de aceste regimuri sau situații după data aderării, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

Articolul 407

Dispozițiile în vigoare în momentul în care bunurile erau plasate sub regim de tranzit vamal continuă să se aplice până când bunurile nu mai sunt reglementate de acest regim după data aderării, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

Articolul 408

(1)  Următoarele operațiuni sunt asimilate unui import de bunuri, în cazul în care se demonstrează că sunt în liberă circulație în unul dintre noile state membre sau în Comunitate:

(2)  În afară de cazul prevăzut la alineatul (1), utilizarea după data aderării pe teritoriul unui stat membru, de către o persoană impozabilă sau neimpozabilă, a bunurilor ce i-au fost livrate înainte de data aderării pe teritoriul Comunității sau al unui nou stat membru, se consideră ca import de bunuri, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

Articolul 409

În cazurile prevăzute la articolul 408 alineatul (1), locul importului în sensul articolului 61 este statul membru pe teritoriul căruia bunurile încetează de a mai fi sub incidența regimurilor sau a situațiilor care le reglementau înainte de data aderării.

Articolul 410

(1)  Prin derogare de la articolul 71, importul de bunuri, în sensul articolului 408, se efectuează fără a exista un fapt generator de taxe, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(2)  Condiția prevăzută la alineatul (1) litera (c) se consideră îndeplinită în următoarele cazuri:

▼M15

CAPITOLUL 2a

Măsuri tranzitorii pentru aplicarea noii legislații

Articolul 410a

Articolele 30a, 30b și 73a se aplică numai cupoanelor valorice emise după 31 decembrie 2018.

Articolul 410b

Până cel târziu la 31 decembrie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport de evaluare privind punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive în ceea ce privește tratamentul TVA aplicabil cupoanelor valorice, în special în ceea ce privește definiția cupoanelor valorice, normele în materie de TVA privind impozitarea cupoanelor valorice în lanțul de distribuție și cupoanele nepreschimbate, însoțit, după caz, de o propunere corespunzătoare de modificare a normelor relevante.

▼B

CAPITOLUL 3

Transpunere și intrare în vigoare

Articolul 411

(1)  Directiva 67/227/CEE și Directiva 77/388/CEE sunt abrogate, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a respectivelor directive, menționate în anexa XI partea B.

(2)  Trimiterile la directivele abrogate se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XII.

Articolul 412

(1)  Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 2 alineatul (3), articolului 44, articolului 59 alineatul (1), articolului 399 și anexei III punctul 18 cu efect de la 1 ianuarie 2008. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 413

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Articolul 414

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

ANEXA I

LISTA ACTIVITĂȚILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (1) AL TREILEA PARAGRAF

---

ANEXA II

▼M3

LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 58 PRIMUL PARAGRAF LITERA (C)

▼B

---

ANEXA III

LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ȘI PRESTĂRILOR DE SERVICII CĂRORA LE POT FI APLICATE COTELE REDUSE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 98

▼M19

▼B

▼M5

▼B

▼M5

▼B

▼M5

▼M5 —————

▼B

---

ANEXA V

CATEGORII DE BUNURI REGLEMENTATE DE ALTE REGIMURI DE ANTREPOZIT DECÂT ANTREPOZITUL VAMAL PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 160 ALINEATUL (2)

---

ANEXA VI

LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ȘI PRESTĂRILOR DE SERVICII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 199 ALINEATUL (1) LITERA (d)

---

ANEXA VII

LISTA ACTIVITĂȚILOR DE PRODUCȚIE AGRICOLĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 4

---

ANEXA VIII

LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR AGRICOLE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 5

---

ANEXA IX

OBIECTE DE ARTĂ, OBIECTE DE COLECȚIE ȘI ANTICHITĂȚI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 311 ALINEATUL (1) PUNCTELE 2, 3 și 4

PARTEA A

Obiecte de artă

PARTEA B

Obiecte de colecție

PARTEA C

Antichități

Bunurile, altele decât obiectele de artă sau obiectele de colecție, cu o vechime mai mare de 100 de ani (cod NC 9706 00 00 ).

---

ANEXA X

▼A1

LISTA OPERAȚIUNILOR CARE FAC OBIECTUL DEROGĂRILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 370 ȘI 371 ȘI LA ARTICOLELE 375-390c

▼B

PARTEA A

Operațiuni pe care statele membre pot continua să le impoziteze

PARTEA B

Operațiuni pe care statele membre pot continua să le scutească

---

ANEXA XI

PARTEA A

Directive abrogate și modificările succesive ale acestora

Directiva 77/388/CEE

Directiva 78/583/CEE (JO L 194, 19.7.1978, p. 16)

Directiva 80/368/CEE (JO L 90, 3.4.1980, p. 41)

Directiva 84/386/CEE (JO L 208, 3.8.1984, p. 58)

Directiva 89/465/CEE (JO L 226, 3.8.1989, p. 21)

Directiva 91/680/CEE (JO L 376, 31.12.1991, p. 1) – (cu excepția articolului 2)

Directiva 92/77/CEE (JO L 316, 31.10.1992, p. 1)

Directiva 92/111/CEE (JO L 384, 30.12.1992, p. 47)

Directiva 94/4/CEE (JO L 60, 3.3.1994, p. 14) – (numai articolul 2)

Directiva 94/5/CE (JO L 60, 3.3.1994, p. 16)

Directiva 94/76/CE (JO L 365, 31.12.1994, p. 53)

Directiva 95/7/CE (JO L 102, 5.5.1995, p. 18)

Directiva 96/42/CE (JO L 170, 9.7.1996, p. 34)

Directiva 96/95/CE (JO L 338, 28.12.1996, p. 89)

Directiva 98/80/CE (JO L 281, 17.10.1998, p. 31)

Directiva 1999/49/CE (JO L 139, 2.6.1999, p. 27)

Directiva 1999/59/CE (JO L 162, 26.6.1999, p. 63)

Directiva 1999/85/CE (JO L 277, 28.10.1999, p. 34)

Directiva 2000/17/CE (JO L 84, 5.4.2000, p. 24)

Directiva 2000/65/CE (JO L 269, 21.10.2000, p. 44)

Directiva 2001/4/CE (JO L 22, 24.1.2001, p. 17)

Directiva 2001/115/CE (JO L 15, 17.1.2002, p. 24)

Directiva 2002/38/CE (JO L 128, 15.5.2002, p. 41)

Directiva 2002/93/CE (JO L 331, 7.12.2002, p. 27)

Directiva 2003/92/CE (JO L 260, 11.10.2003, p. 8)

Directiva 2004/7/CE (JO L 27, 30.1.2004, p. 44).

Directiva 2004/15/CE (JO L 52, 21.2.2004, p. 61)

Directiva 2004/66/CE (JO L 168, 1.5.2004, p. 35) – (numai punctul V al anexei)

Directiva 2005/92/CE (JO L 345, 28.12.2005, p. 19)

Directiva 2006/18/CE (JO L 51, 22.2.2006, p. 12)

Directiva 2006/58/CE (JO L 174, 28.6.2006, p. 5)

Directiva 2006/69/CEE (JO L 221, 12.8.2006, p. 9) – (numai articolul 1)

Directiva 2006/98/CE JO L 363, 20.12.2006, p. 129 – (numai punctul 2 al anexei)

PARTEA B

Termene de transpunere în legislația națională

(la care se face referire la articolul 411)

---

ANEXA XII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

---

( 1 ) Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță (JO L 348, 29.12.2017, p. 7).

( 2 ) Directiva 69/169/CEE a Consiliului din 28 mai 1969 privind armonizarea dispozițiilor stabilite prin acțiuni legislative, de reglementare sau administrative referitoare la scutirea de impozitul pe cifra de afaceri și de accize percepute la import în contextul traficului internațional de călători (JO L 133, 4.6.1969, p. 6). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/93/CE (JO L 346, 29.12.2005, p. 16).

( 3 ) Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 105, 23.4.1983, p. 38). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

( 4 ) Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din țări terțe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006, p. 15).

( 5 ) A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Proceduri privind rambursarea taxei pe valoare adăugată către persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității (JO L 326, 21.11.1986, p. 40).

( 6 ) Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru în care se face rambursarea (JO L 44, 20.2.2008, p. 23).

( 7 ) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

( 8 ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

( 9 ) Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, p. 1).

( 10 ) Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri (JO L 73, 19.3.1976, p. 18). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

( 11 ) Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 264, 15.10.2003, p. 1). Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 885/2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 1).

( 12 ) Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).

( 13 ) Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 264, 15.10.2003, p. 1).

( 14 ) JO L 13, 19.1.2000, p. 12.

( 15 ) JO L 338, 28.12.1994, p. 98.

( 16 ) JO 71, 14.4.1967, p. 1303/67. Directivă abrogată prin Directiva 77/388/CEE.

( 17 ) JO L 309, 25.11.2005, p. 15.