This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Rolul universităţilor în Europa cunoaşterii
Această comunicare are ca scop iniţierea unei dezbateri cu privire la rolul universităţilor europene în cadrul societăţii şi economiei întemeiate pe cunoaştere.
ACT
Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2003 - Rolul universităţilor în Europa cunoaşterii [COM(2003) 58 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].
SINTEZĂ
Luând în considerare rolul central al acestora, crearea unei Europe întemeiate pe cunoaştere reprezintă pentru universităţi o sursă de oportunităţi, dar şi de provocări considerabile. Universităţile funcţionează, de fapt, într-un mediu tot mai globalizat, într-o continuă evoluţie, marcat de o concurenţă crescândă în vederea atragerii şi păstrării celor mai mari talente, precum şi de apariţia unor necesităţi noi, la care este impetuos să se răspundă. Căci universităţile europene dispun, în general, de mai puţine atuuri şi mijloace financiare decât instituţiile omologe din alte ţări dezvoltate, în special din Statele Unite. Se pune, aşadar, problema capacităţii acestora de a intra în concurenţă cu cele mai bune universităţi din lume, asigurând totodată un nivel de excelenţă constant. Această chestiune este de actualitate în principal din perspectiva extinderii, luând în considerare situaţia deseori dificilă a universităţilor din ţările candidate, în ceea ce priveşte atât resursele umane, cât şi cele financiare.
Peisajul universitar european
Peisajul universitar european se caracterizează printr-o eterogenitate remarcabilă, exprimată în termeni de organizare, conducere şi condiţii de funcţionare, inclusiv în materie de statut, de condiţii de angajare şi de selectare a profesorilor şi a cercetătorilor.
În UE, există aproximativ 3 300 de instituţii de învăţământ superior, circa 4 000 în întreaga Europă, inclusiv în celelalte ţări din Europa de Vest şi din ţările candidate. Acestea înmatriculează un număr tot mai mare de studenţi: mai mult de 12,5 milioane în anul 2000, faţă de mai puţin de 9 milioane cu zece ani în urmă. Acestea angajează, de fapt, 34 % din totalul cercetătorilor din Europa, cu variaţii considerabile între statele membre (26 % în Germania, 55 % în Spania şi peste 70 % în Grecia).
Uniunea Europeană formează de departe mai mulţi absolvenţi de ştiinţe şi tehnică decât Statele Unite, înregistrând, totuşi, un număr mai mic de cercetători decât celelalte mari puteri tehnologice. Acest paradox se explică aparent prin numărul mai mic de posturi de cercetători oferite absolvenţilor de ştiinţe din Europa, în principal în sectorul privat: doar 50 % dintre cercetătorii europeni lucrează în întreprinderi, faţă de 83 % dintre cercetătorii americani şi 66 % dintre cercetătorii japonezi. Cu toate acestea, universităţile răspund pentru 80 % din cercetarea fundamentală desfăşurată în Europa.
Universităţile şi dimensiunea europeană
Organizate, în esenţă, la nivel naţional şi regional, universităţile par a avea dificultăţi în găsirea unei adevărate dimensiuni europene. Mobilitatea studenţilor, de exemplu, rămâne încă marginală în Europa. În anul 2000, doar 2,3 % dintre studenţii europeni studiau într-o altă ţară europeană. Cu toate acestea, UE finanţează numeroase iniţiative în favoarea cercetării, educaţiei şi formării, atât la nivel european, cât şi internaţional.
În materie de cercetare, universităţile europene beneficiază de aproximativ o treime din finanţările celui de al Cincilea (1998-2002) şi celui de al Şaselea (2002-2006) Program-Cadru de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică, şi în mod deosebit de acţiunile de promovare a formării şi mobilităţii cercetătorilor (acţiunile Marie Curie). În domeniul educaţiei şi formării, universităţile sunt foarte implicate în ansamblul acţiunilor programului SOCRATES, în special în ramura ERASMUS a acestuia. În ceea ce priveşte programul LEONARDO, acesta sprijină în special proiecte pentru mobilitatea între universităţi şi întreprinderi, care au implicat 40 000 de persoane în perioada 1995-1999. Universităţile sunt implicate, de asemenea, în iniţiativa eEurope şi în Planul de acţiune eEurope 2005 al acesteia, care încurajează toate universităţile să dezvolte accesul online („campusul virtual”) pentru studenţi şi cercetători.
Această cooperare se extinde, în egală măsură, către alte regiuni ale lumii. Programul-Cadru comunitar pentru cercetare este deschis, în cea mai mare parte, tuturor ţărilor lumii şi susţine în principal cooperarea cu ţările din regiunea mediteraneană, Rusia şi noile state independente, precum şi ţările în curs de dezvoltare. Prin intermediul programului TEMPUS, Uniunea susţine cooperarea universitară cu ţările din fosta Uniune Sovietică, din sud-estul Europei şi, de la extinderea din anul 2002, din regiunea mediteraneană. Relaţiile cu alte regiuni geografice beneficiază, de asemenea, de anumite iniţiative cum ar fi, de exemplu, ALFA şi Asia-Link.
Universităţile faţă în faţă cu noile provocări europene
Universităţile se confruntă cu necesitatea de a se adapta la o serie de schimbări profunde, şi anume:
Universităţile faţă în faţă cu noile mize europene
Excelenţa resurselor umane depinde, în mare parte, de resursele financiare disponibile, dar şi de condiţiile de lucru şi perspectivele de carieră. În general, perspectivele de carieră, care, în universităţile europene, se caracterizează prin multitudinea statutelor, sunt limitate şi marcate de incertitudini. Cu toate acestea, dacă provocările sunt numeroase, şi mizele sunt pe măsură. Prezenta comunicare se concentrează pe trei elemente:
Context
Pentru ca universităţile europene să poată îndeplini un rol decisiv în atingerea obiectivului strategic stabilit cu ocazia Consiliului European de la Lisabona, şi anume acela de a transforma Uniunea Europeană (UE) în cea mai competitivă şi mai dinamică economie a cunoaşterii din lume, prezenta comunicare iniţiază o dezbatere privind rolul universităţilor în societatea şi economia întemeiate pe cunoaştere. Dacă naşterea şi creşterea economiei şi societăţii cunoaşterii depind de combinarea a patru elemente interdependente, şi anume producerea de noi cunoştinţe, transmiterea acestora prin intermediul educaţiei şi formării, răspândirea acestora cu ajutorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi utilizarea acestora prin noi procedee industriale sau servicii, universităţile europene sunt adevăratele protagoniste ale acestui nou proces.
ACTE CONEXE
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind urmărirea cooperării europene în scopul garantării calităţii învăţământului superior [Jurnalul Oficial L 64 din 4.3.2006].
Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2003 - Investiţiile eficiente în educaţie şi formare: un imperativ pentru Europa [COM(2002) 779 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2005 - Mobilizarea creierelor europene: crearea condiţiilor necesare pentru ca universităţile să contribuie pe deplin la Strategia de la Lisabona [COM(2005) 152 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Recomandarea (CE) nr. 561/98 a Consiliului din 24 septembrie 1998 privind cooperarea europeană în scopul garantării calităţii în învăţământul superior [Jurnalul Oficial L 270 din 7.10.1998].
Ultima actualizare: 19.04.2006