Exceptare pentru acordurile de specializare (din 2023)
SINTEZĂ PRIVIND:
Regulamentul (UE) 2023/1067 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de specializare
CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?
- Articolul 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) interzice acordurile între întreprinderi care restrâng concurența. Cu toate acestea, articolul 101 alineatul (3) din TFUE prevede o excepție pentru acordurile ale căror beneficii depășesc efectele negative ale acestora.
- Regulamentul aplică articolul 101 alineatul (3) din TFUE anumitor tipuri de acorduri de specializare* care îndeplinesc anumite condiții, prin exceptarea acestora de la interdicția prevăzută la articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Acesta creează o zonă de siguranță juridică pentru aceste acorduri, evitând astfel necesitatea unei evaluări individuale a compatibilității acestora cu articolul 101 din TFUE.
- Regulamentul urmărește să asigure o protecție eficientă a concurenței și să ofere securitate juridică pentru întreprinderi.
ASPECTE-CHEIE
Tipuri de acorduri reglementate de regulament
Regulamentul vizează trei tipuri de acorduri de producție, care sunt denumite împreună acorduri de specializare:
- acorduri de specializare unilaterală*;
- acorduri de specializare reciprocă*;
- acorduri de producție în comun*.
Regulamentul se aplică, de asemenea, acordurilor de specializare care includ:
- dispoziții privind cesiunea drepturilor de proprietate intelectuală sau acordarea de licențe pentru drepturile de proprietate intelectuală uneia sau mai multor părți, dacă aceste dispoziții sunt necesare pentru punerea în aplicare a acordului și nu constituie obiectul principal al acordului;
- obligații de cumpărare exclusivă sau obligații de furnizare exclusivă;
- distribuirea în comun a produselor de specializare*.
Pragul cotei de piață
- Exceptarea prevăzută de regulament se aplică în condițiile în care cota de piață cumulată a părților nu depășește 20 % pe piața (piețele) relevantă (relevante) căreia (cărora) îi (le) aparțin produsele de specializare. În cazul în care aceste produse sunt produse intermediare care sunt utilizate de una sau mai multe dintre părți ca factori de producție pentru fabricarea de produse din aval, pe care le și vând, cota de piață cumulată a părților nu trebuie, de asemenea, să depășească 20 % pe piața relevantă căreia îi aparțin produsele din aval.
- În cazul în care cota de piață cumulată a părților se încadrează inițial în pragul de 20 %, dar ulterior depășește acest prag, exceptarea continuă să se aplice pentru o perioadă de grație de doi ani calendaristici consecutivi.
- Cotele de piață sunt calculate pe baza valorii vânzărilor pe piață sau, în cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, pe baza altor informații fiabile privind piața, inclusiv volumul vânzărilor pe piață.
Restricții grave
Exceptarea nu se aplică acordurilor de specializare care conțin „restricții grave”, inclusiv restricții care:
- fixează prețurile pentru vânzarea produselor către terți, cu excepția prețurilor percepute clienților imediați, în cazul în care acordul prevede o distribuție în comun;
- limitează producția sau vânzările, cu excepția:
- volumelor de produse convenite în cadrul unor acorduri de specializare unilaterală sau de specializare reciprocă;
- capacității și a volumelor de producție convenite în acorduri de producție în comun;
- obiective privind vânzările convenite în contextul distribuției în comun;
- alocării piețelor sau a clienților.
Exceptarea pe categorii
Beneficiul exceptării pe categorii poate fi retras de către Comisia Europeană sau de către autoritățile naționale de concurență, în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, în cazul în care acestea constată că un anumit acord de specializare are efecte care sunt incompatibile cu articolul 101 alineatul (3) din TFUE.
În special, Comisia poate utiliza această competență în cazul în care piața relevantă este foarte concentrată și concurența este deja slabă, de exemplu din cauza:
- pozițiilor individuale pe piață ale altor participanți pe piață;
- legăturilor dintre alți participanți pe piață create prin acorduri de specializare paralele;
- legăturilor dintre părți și alți participanți pe piață.
Există norme tranzitorii pentru acordurile care erau deja în vigoare la 30 iunie 2023 și care erau acoperite de exceptarea pe categorii anterioară pentru acordurile de specializare [Regulamentul (UE) nr. 1218/2010], dar care nu îndeplinesc condițiile noii exceptări pe categorii. Aceste acorduri beneficiază în continuare de o exceptare pe categorii până la 30 iunie 2025.
DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?
Regulamentul a intrat în vigoare în data de 1 iulie 2023 și se va aplica până la data de 30 iunie 2035.
CONTEXT
- Scutirea pe categorii anterioară pentru acordurile de specializare [Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 al Comisiei] a expirat la 30 iunie 2023. Prin urmare, a fost necesar un nou regulament. Regulamentul (UE) 2023/1067 îmbunătățește claritatea anumitor norme și acoperă mai multe tipuri de acorduri de producție.
- Acordurile de specializare permit întreprinderilor cu competențe și active complementare să funcționeze mai eficient și să furnizeze produse mai ieftin. Consumatorii pot beneficia în cazul unei concurențe eficiente.
- Regulamentul este însoțit de orientări orizontale revizuite privind aplicarea articolului 101 din TFUE în cazul acordurilor de cooperare orizontală.
- Pentru informații suplimentare, consultați:
TERMENI-CHEIE
Acord de specializare. Un acord de specializare unilaterală, un acord de specializare reciprocă sau un acord de producție în comun.
Acord de specializare unilaterală. Un acord între două sau mai multe părți care sunt active pe aceeași piață de produse, în temeiul căruia una sau mai multe părți acceptă să sisteze, integral sau parțial, producerea anumitor produse ori să nu mai producă aceste produse și să cumpere produsele de la una sau mai multe dintre celelalte părți.
Acord de specializare reciprocă. Un acord între două sau mai multe părți care sunt active pe aceeași piață de produse, în temeiul căruia una sau mai multe părți acceptă, pe bază de reciprocitate, să sisteze, integral sau parțial, producerea anumitor produse, care sunt diferite, ori să nu mai producă aceste produse și să cumpere produsele de la una sau mai multe dintre celelalte părți.
Acord de producție în comun. Un acord în temeiul căruia două sau mai multe părți acceptă să producă în comun anumite produse.
Produs de specializare. Un produs care este fabricat în cadrul unui acord de specializare.
DOCUMENTUL PRINCIPAL
Regulamentul (UE) nr. 2023/1067 al Comisiei din 1 iunie 2023 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de specializare (JO L 143, 2.6.2023, pp. 20-26)
DOCUMENTE CONEXE
Comunicarea Comisiei – Orientări privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul acordurilor de cooperare orizontală (JO C 259, 21.7.2023, pp. 1-125)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VII – Norme comune privind concurența, impozitarea și armonizarea legislativă – Capitolul 1 – Regulile de concurență – Secțiunea 1 – Reguli aplicabile întreprinderilor – Articolul 101 (ex-articolul 81 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 88-89)
Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, pp. 1-25)
Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1/2003 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Regulamentul (CEE) nr. 2821/71 al Consiliului din 20 decembrie 1971 privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat unor categorii de acorduri, decizii și practici concertate (JO L 285, 29.12.1971, pp. 46-48)
A se vedea versiunea consolidată.
Data ultimei actualizări: 09.10.2023