Produse cu defecte – răspundere

ASPECTE-CHEIE

Noua directivă adaptează normele existente în materie de răspundere la următoarele domenii.

• Economia digitală. Definiția termenului „produs” a fost clarificată pentru a include software-ul, inclusiv sistemele de inteligență artificială (IA):
  • toate tipurile de software, inclusiv aplicațiile și sistemele de IA, sunt acoperite de noua directivă;
  • producătorul este răspunzător pentru defectele care pot apărea în urma unei actualizări sau a unei îmbunătățiri a software-ului efectuată sub controlul său;
  • producătorul este răspunzător pentru defectele care pot apărea în urma învățării continue a sistemului de IA, în cazul în care sistemul de IA rămâne sub controlul producătorului;
  • serviciile digitale care sunt necesare pentru funcționarea produsului și care au fost încorporate în produs sub controlul producătorului sunt acoperite de directivă.
• Lanțuri valorice globale. Directiva garantează că există întotdeauna o persoană responsabilă în UE căreia victima îi poate solicita despăgubiri atunci când producătorul este stabilit în afara UE:
  • importatorii și reprezentanții autorizați pot fi trași la răspundere pentru daunele cauzate de produsul defect;
  • în absența unui importator sau a unui reprezentant autorizat, furnizorii de servicii de logistică pot fi trași la răspundere pentru produsul defect;
  • platformele online care acționează în calitate de producător, importator, reprezentant autorizat, furnizor de servicii de logistică sau distribuitor pot fi trase la răspundere pentru un produs defect vândut pe platforma lor, la fel ca orice alt operator economic;
  • platformele online care acționează doar ca intermediari pentru produsul defect pot fi totuși considerate responsabile în anumite condiții.
• Economia circulară. O companie sau o persoană care modifică în mod substanțial un produs în afara controlului producătorului original devine producător al produsului și poate fi trasă la răspundere pentru orice defect.

Directiva acoperă, de asemenea, următoarele elemente principale.

• Caracter defectuos. Un produs este considerat defect dacă nu oferă siguranța la re o persoană are dreptul să se aștepte sau care este prevăzută de dreptul UE sau dreptul intern. O evaluare a caracterului defectuos ar include, printre alte circumstanțe:
  • prezentarea și caracteristicile produsului, inclusiv eticheta acestuia;
  • efectul pe care îl are asupra produsului capacitatea de a continua să învețe sau să dobândească noi caracteristici;
  • efectul care se poate prevedea în mod rezonabil că îl au asupra produsului alte produse despre care se poate presupune că vor fi utilizate împreună cu produsul în cauză.
• Prejudiciu. Dreptul la despăgubire există atunci când unul dintre următoarele tipuri de daune a fost cauzat de produsul defect:
  • decesul sau vătămarea corporală (inclusiv vătămarea psihologică recunoscută medical);
  • deteriorarea unui bun;
  • distrugerea sau coruperea datelor care nu sunt utilizate în scopuri profesionale.
• Acces la probe. Directiva stabilește dreptul ambelor părți de a solicita accesul la probele necesare pentru a-și susține pretențiile.
• Răspundere și despăgubiri.
  • Orice persoană care a suferit prejudicii cauzate de un produs defectuos poate introduce o acțiune în fața unei instanțe naționale.
  • Întreprinderile rămân responsabile pentru produsele lor defecte pe o perioadă de 10 ani de la introducerea produsului pe piață.
  • Limita de 10 ani este prelungită la 25 de ani în cazul în care vătămările corporale apar lent (vătămări latente ale sănătății).
  • Victimele au la dispoziție trei ani pentru a introduce cererea de despăgubire în fața unei instanțe naționale.