This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Negocierile pentru aderare se referă la condițiile în care țara va fi admisă în UE și se concentrează pe adoptarea și punerea în aplicare a corpusului legislativ al UE (acquis-ul). Obiectivul este ca țara candidată să îndeplinească condițiile de aderare, deseori denumite „criteriile de la Copenhaga”. Aceste criterii au fost definite în cadrul unei reuniuni a Consiliului European la Copenhaga în 1993.
Criteriile de la Copenhaga sunt următoarele.
Politice, impunând stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protejarea minorităților.
Economice, impunând o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față concurenței și forțelor pieței din cadrul UE.
Capacitatea de a prelua obligațiile asociate calității de stat membru.
Negocierile pentru aderare cu o țară candidată sunt lansate în urma acordului unanim al tuturor statelor membre, aprobat de Consiliul European. Negocierile au loc în cadrul unor conferințe interguvernamentale între guvernele statelor membre ale UE și guvernul țării candidate. Negocierile sunt menite să ajute țările candidate să se pregătească pentru aderarea la UE.
După finalizarea negocierilor privind toate domeniilor politice, dacă UE este mulțumită de pregătirea sa pentru extindere în ceea ce privește capacitatea de absorbție, termenele și condițiile – inclusiv eventualele clauze de salvgardare și dispoziții tranzitorii – sunt încorporate într-un tratat de aderare. Acest tratat necesită aprobarea Parlamentului European și aprobarea unanimă a Consiliului înainte de semnarea lui de către toate statele membre ale UE și țara candidată. Toate statele semnatare ratifică apoi tratatul în conformitate cu normele constituționale proprii.
A SE VEDEA, DE ASEMENEA: