11/Volumul 43

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

113

L 299/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În august 1999, prin Regulamentul (CE) nr. 1796/1999 (2) (denumit în continuare „regulament inițial”), Consiliul a instituit un drept antidumping definitiv asupra importurilor de cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”), Ungaria, India, Mexic, Polonia, Africa de Sud și Ucraina. Ancheta în urma căreia s-au instituit aceste măsuri este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

Măsurile aplicabile la importuri constau într-un drept ad valorem, cu excepția unui producător-exportator din India, a unui producător-exportator din Mexic, a unui producător-exportator din Africa de Sud și a unui producător-exportator din Ucraina, ale căror angajamente au fost acceptate prin Decizia 1999/572/CE a Comisiei (3). Prin Regulamentul (CE) nr. 1678/2003, Comisia a denunțat angajamentul oferit de producătorul-exportator din Ucraina, iar prin Regulamentul (CE) nr. 1674/2003 Consiliul a reinstituit dreptul antidumping ad valorem corespunzător pentru acest exportator.

(3)

Drept urmare, anchetele derulate în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază au stabilit că măsurile inițiale aplicabile la produsele originare din Ucraina și din RPC erau eludate prin Moldova și, respectiv, Maroc. În consecință, prin Regulamentul (CE) nr. 760/2004 (4), Consiliul a extins dreptul antidumping definitiv instituit asupra importurilor de cabluri din oțel originare din Ucraina la importurile de aceleași produse expediate din Moldova. De asemenea, dreptul antidumping definitiv instituit asupra importurilor de cabluri din oțel originare din RPC a fost extins, prin Regulamentul (CE) nr. 1886/2004 (5), la importurile de aceleași produse expediate din Maroc, cu excepția celor produse de un veritabil producător marocan.

(4)

La 20 noiembrie 2004, printr-un anunț publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6), Comisia a deschis o procedură antidumping cu privire la importurile de aceleași produse originare din Republica Coreea, în urma unei plângeri depuse de industria comunitară, și care cuprindea dovezi prima facie care indicau că aceste importuri făceau obiectul unui dumping și, astfel, cauzau un prejudiciu semnificativ industriei comunitare. Prin Decizia 2005/739/CE a Comisiei (7), ancheta a fost închisă fără instituirea vreunei măsuri.

(5)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor antidumping aplicabile cablurilor din oțel originare din RPC, Ungaria, India, Mexic, Polonia, Africa de Sud și Ucraina (8), Comisia a fost sesizată la 17 mai 2004 cu o cerere de reexaminare a acestor măsuri, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(6)

Cererea a fost depusă de către Comitetul de legătură al Federației Europene a Industriilor Cablurilor din Oțel din Uniunea Europeană (Liaison Committee of European Union Wire Rope Industries – EWRIS) (denumit în continuare „reclamant”) în numele producătorilor care reprezintă un procent important, în cazul de față mai mult de 50 % din totalul producției comunitare de cabluri din oțel. Cererea expunea faptul că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului adus industriei comunitare.

(7)

În lipsa unor elemente de probă, reclamantul nu a solicitat deschiderea reexaminării în temeiul expirării măsurilor aplicabile la importurile originare din Mexic. Așadar, aceste măsuri au expirat la 18 august 2004 (9).

(8)

Stabilind, în urma consultării comitetului consultativ, că există elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a deschis o anchetă (10).

(9)

Comisia a notificat în mod oficial producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii cunoscuți a fi în cauză și asociațiile lor, reprezentații țărilor exportatoare, precum și producătorii comunitari despre deschiderea reexaminării în temeiul expirării măsurilor. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și prezenta punctul lor de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(10)

Luând în considerare numărul mare de producători comunitari și de importatori din Comunitate care nu sunt în legătură cu nici un producător-exportator din țările în cauză, s-a considerat oportun, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se examineze necesitatea recurgerii la tehnici de eșantionare. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este într-adevăr necesară și, dacă este cazul, să stabilească componența eșantionului, părțile sus-menționate au fost invitate, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de două săptămâni de la data deschiderii procedurii și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(11)

Șaptesprezece producători comunitari au completat corect formularul de eșantionare în termenul prevăzut și au acceptat în mod oficial să coopereze în continuare în cadrul anchetei. Formularul cerea informații asupra evoluției unor „macroindicatori” ai prejudiciului, și anume capacitatea și volumul de producție, stocurile, volumul vânzărilor și ocuparea forței de muncă.

(12)

Din cei 17 producători, în eșantion au fost reținuți cinci producători considerați a fi reprezentativi pentru industria comunitară în ceea ce privește volumul de producție și de vânzări pentru produsul în cauză în Comunitate.

(13)

Un singur importator a comunicat informațiile solicitate în avizul de deschidere și și-a exprimat dorința de a coopera în continuare cu serviciile Comisiei. În aceste condiții, serviciile Comisiei au renunțat la constituirea unui eșantion și au trimis un chestionar importatorului respectiv, care nu a oferit un răspuns. S-a considerat, prin urmare, că nu poate fi obținută nici o cooperare din partea importatorilor independenți. Asociația care reprezintă interesele importatorilor (EWRIA) a emis observații de ordin general în special asupra definiției produsului în cauză și a produsului similar. Observațiile sunt analizate la considerentele 19 și 20.

(14)

Au fost trimise chestionare celor cinci producători comunitari care alcătuiesc eșantionul și tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți. În plus, a fost contactat un producător din Turcia („țară analoagă”) care a primit un chestionar.

(15)

La chestionar au răspuns cei cinci producători comunitari care alcătuiesc eșantionul, trei producători-exportatori din țările în cauză, precum și doi importatori în legătură și un producător din țara analoagă.

(16)

S-au efectuat vizite de verificare în incintele următoarelor societăți:

(17)

Ancheta cu privire la continuarea și/sau reapariția dumpingului și a prejudiciului s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 iulie 2003 și 30 iunie 2004 (denumită în continuare „perioadă de anchetă”). Examinarea tendințelor utile în scopul evaluării probabilității unei continuări sau a reapariției prejudiciului s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și finele perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(18)

Produsul în cauză este același cu cel din ancheta inițială care a dus la instituirea măsurilor în prezent în vigoare, și anume cabluri din oțel (inclusiv cabluri închise), altele decât cele din oțel inoxidabil, cu o secțiune transversală mai mare de 3 mm. Este înregistrat în prezent sub codurile NC ex 7312 10 82, ex 7312 10 84, ex 7312 10 86, ex 7312 10 88 și ex 7312 10 99.

(19)

Ca și în cazul anchetei inițiale, prezenta anchetă de reexaminare a confirmat faptul că produsul în cauză, produsele fabricate și vândute de producătorii-exportatori pe piața lor internă, cât și produsele fabricate și vândute de către producătorii comunitari pe piața comunitară și de către producătorul din țara analoagă pe piața sa internă prezintă aceleași caracteristici fizice esențiale și sunt destinate acelorași utilizări finale, astfel încât sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(20)

EWRIA a reiterat argumentul prezentat în cursul anchetei inițiale, potrivit căruia produsul în cauză diferă semnificativ în raport cu produsele fabricate și vândute în Comunitate și nu se poate face o comparație cu acestea. Argumentul a fost analizat în detaliu în regulamentele inițiale de instituire a măsurilor provizorii și definitive asupra importurilor produsului în cauză. S-a concluzionat că există asemănări între cablurile din oțel produse în Comunitate și cele importate. Deoarece EWRIA nu a prezentat nici un element nou din care să reiasă că baza acestor constatări s-a modificat, concluziile din regulamentul definitiv inițial se confirmă.

(21)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat existența dumpingului și, dacă este cazul, probabilitatea continuării dumpingului în cazul expirării măsurilor.

(22)

Pe parcursul perioadei de anchetă, volumul total (înregistrat de Eurostat) al cablurilor din oțel importate din RPC, India, Africa de Sud și Ucraina (denumite în continuare „țări în cauză”) se ridica la 7 784 tone, ceea ce corespunde unei cote de 4,4 % din totalul pieței comunitare.

(23)

Ancheta inițială s-a desfășurat pe parcursul a 15 luni (de la 1 ianuarie 1997 până la 31 martie 1998) și nu acoperea decât importurile în Comunitate în structura anterioară extinderii. În consecință, cifrele referitoare la importurile care se raportează la perioada de anchetă inițială și la perioada de anchetă nu sunt direct comparabile. În orice caz, importurile în UE 15 provenite din țările în cauză se ridică la un total la 21 102 tone pe parcursul perioadei de anchetă inițiale, ceea ce reprezintă o cotă de 14,3 % din totalul pieței comunitare.

(24)

În India a cooperat un singur producător-exportator care reprezenta 75 % din volumul exporturilor înregistrate de Eurostat. În Africa de Sud, singurul producător-exportator cunoscut a furnizat date cu privire la vânzările la export în Comunitate în cursul perioadei de anchetă, care au reprezentat totalitatea vânzărilor la export din Africa de Sud către Comunitate realizate în această perioadă. În RPC a cooperat un singur producător-exportator care reprezenta 75 % din vânzările la export din China către Comunitate pentru produsul în cauză. În sfârșit, în Ucraina nici unul dintre cei doi producători-exportatori cunoscuți nu a cooperat la prezenta anchetă.

(25)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în cazul în care circumstanțele nu se schimbă, se aplică aceeași metodă ca și cea folosită în ancheta inițială.

(26)

Pe parcursul perioadei de anchetă, volumul total înregistrat de Eurostat al cablurilor din oțel importate din India a atins 3 869 tone, ceea ce reprezintă o cotă de 2,2 % din totalul pieței comunitare.

(27)

Pentru a determina valoarea normală, s-a stabilit mai întâi dacă vânzările produsului similar realizate pe piața internă de către producătorul-exportator din India care a cooperat erau reprezentative, și anume dacă volumul lor total reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export în Comunitate. S-a constatat că s-a întrunit condiția, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(28)

După ce a luat cunoștință de concluziile care i-au fost comunicate, producătorul-exportator din India care a cooperat a contestat metoda folosită de Comisie, susținând că, pentru determinarea reprezentativității vânzărilor pe piața internă, ar fi trebuit să se folosească volumul vânzărilor pentru produsul în cauză la primul client independent din Comunitate și nu la importatorul în legătură din Comunitate. Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază prevede că, pentru a determina reprezentativitatea vânzărilor pe piața internă a produsului similar, trebuie comparat volumul vânzărilor pe piața internă cu volumul vânzărilor produsului în cauză la export în Comunitate, fără a preciza dacă trebuie luate în considerare vânzările la export către primul client independent sau către importatorul în legătură. Prin urmare, s-a stabilit că metoda folosită de Comisie este rezonabilă și conformă cu regulamentul de bază. În consecință, argumentul a fost respins.

(29)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute de societatea în cauză pe piața internă a acesteia, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export în Comunitate.

(30)

Pentru fiecare tip de produs vândut de producătorul-exportator pe piața sa internă și considerat direct comparabil cu tipul de cablu din oțel vândut la export în Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările pe piața internă erau suficient de reprezentative, în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă a unui tip dat au fost considerate a fi suficient de reprezentative când volumul total al acestora, în perioada de anchetă, a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor din tipul de produs comparabil realizate la export în Comunitate. Situația era identică în cazul a 31 % din tipurile exportate în Comunitate.

(31)

S-a examinat, în egală măsură, dacă vânzările pe piața internă din fiecare tip de produs vândut în cantități reprezentative pe piața internă pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, prin stabilirea procentului de vânzări profitabile pentru fiecare tip de produs către clienți independenți. În cazul în care volumul vânzărilor unui anumit tip de produs efectuate la un preț net egal sau mai mare decât costul de producție reprezenta mai mult de 80 % din volumul total al vânzărilor pentru tipul respectiv și în cazul în care prețul mediu ponderat practicat pentru respectivul tip este egal sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețului real de pe piața internă, exprimat ca medie ponderată a prețurilor la toate vânzările pe piața internă a tipului respectiv pe parcursul perioadei de anchetă, indiferent dacă vânzările au fost profitabile sau nu. În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs reprezenta 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor din tipul respectiv sau în cazul în care prețul mediu ponderat era mai mic decât costul de producție, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețului real de pe piața internă, exprimat ca medie ponderată numai a vânzărilor profitabile din acest tip, în cazul în care vânzările menționate reprezintă 10 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor din tipul respectiv.

(32)

În cazul în care, pentru un anumit tip de produs, volumul vânzărilor profitabile reprezintă mai puțin de 10 % din volumul total al vânzărilor, s-a considerat că tipul respectiv a fost vândut în cantități insuficiente pentru ca prețul practicat pe piața internă să constituie o bază adecvată pentru stabilirea valorii normale.

(33)

În cazul în care prețurile de pe piața internă pentru un anumit tip de produs vândut de către un producător-exportator nu au putut fi determinate pentru a stabili valoarea normală, fie pentru că respectivul tip nu era vândut pe piața internă, fie pentru că nu era vândut în cadrul unor operațiuni comerciale normale, a trebuit să se recurgă la o altă metodă. În lipsa unei metode rezonabile, valoarea normală a trebuit calculată.

(34)

În toate cazurile în care s-a folosit o valoare normală calculată și în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost calculată prin adăugarea la costul de producție a tipurilor exportate a unui procent rezonabil pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și o marjă de profit rezonabilă. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, sumele corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului se stabilesc în funcție de datele reale privind producția și vânzările produsului similar pe piața internă, în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(35)

După ce a luat cunoștință de concluziile care i-au fost comunicate, producătorul-exportator din India care a cooperat a afirmat că, în mod eronat, Comisia a inclus în calculul marjei profitului obținut pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, vânzările pe piața internă a unor produse care nu fac obiectul anchetei, și anume cablurile închise. Cu toate acestea, astfel cum este arătat la considerentul 18, cablurile închise sunt incluse în mod expres în definiția produsului în cauză. În ancheta inițială au fost, de asemenea, incluse. Așadar, argumentul a fost respins.

(36)

Producătorul-exportator din India a afirmat că valoarea normală folosită pentru a calcula marja sa de dumping pe parcursul perioadei de anchetă nu reflecta în mod rezonabil costurile și prețurile pe piața internă deoarece a fost determinată pe o bază nereprezentativă, și anume în baza unei perioade de patru luni din totalul perioadei de anchetă în loc de 12 luni. Trebuie remarcat că, în cazul reexaminării în temeiul expirării măsurilor și în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, se examinează dacă expirarea măsurilor ar avea ca efect continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. În urma reexaminării, drepturile antidumping definitive sunt fie confirmate, fie abrogate, însă nivelurile drepturilor individuale nu pot fi modificate. Deoarece în cadrul reexaminării în temeiul expirării măsurilor nu este necesar să se calculeze marje de dumping precise, continuarea dumpingului este examinată pe baza unei serii de date reprezentative pentru perioada de anchetă. În speță, datele au fost solicitate pentru lunile corespunzătoare fiecărui sfârșit de trimestru, iar producătorii-exportatori au fost invitați să formuleze observații asupra reprezentativității datelor. Producătorul-exportator nu a contestat această abordare în termenul prevăzut, ci după vizita de verificare, când nu ar mai fi fost posibil să fie analizată o altă serie de date. Mai mult, nu a explicat și nici nu a demonstrat motivele pentru care perioadele selectate nu ar fi reprezentative în cazul de față. Așadar, argumentul a fost respins.

(37)

Dat fiind că toate vânzările produsului în cauză la export în Comunitate s-au efectuat către societăți în legătură în Comunitate, prețul de export a fost calculat în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețului la care produsele importate au fost revândute pentru prima oară unui cumpărător independent. S-au operat ajustări pentru costurile survenite între import și revânzare, precum și pentru profitul rezultat, pentru a stabili un preț de export fiabil la nivelul frontierei comunitare. Pentru aceasta, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale suportate de importatorul în legătură au fost deduse din prețul de revânzare în Comunitate. În ceea ce privește marja de profit, dat fiind că nici un importator independent nu a cooperat, s-a considerat că, în lipsa altor informații fiabile, trebuie aplicată marja de profit folosită în cadrul anchetei inițiale, și anume 5 %. Comisia nu a intrat în posesia vreunei informații care să conteste fiabilitatea marjei respective.

(38)

În sensul unei comparații echitabile a tipului de produs la nivel franco fabrică și în aceeași etapă comercială, s-au luat în considerare, sub formă de ajustări, diferențele despre care s-a afirmat și demonstrat că aduc atingere comparabilității prețurilor. Acesta a fost cazul pentru costurile de transport și asigurări, cât și pentru cheltuielile bancare și costul creditului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(39)

Pentru a calcula marja de dumping, s-a comparat valoarea normală medie ponderată pentru fiecare tip de produs cu prețul mediu ponderat la export în Comunitate. Comparația a indicat existența unui dumping semnificativ, mai mare de 10 %, pentru producătorul-exportator în cauză, în timp ce marja de dumping constatată în cursul anchetei inițiale a fost de 39,8 %. În cazul producătorilor-exportatori care nu au cooperat, dumpingul a fost evaluat pe baza datelor cu privire la valoarea normală și la prețurile de export comunicate de reclamant în cererea de reexaminare. S-a stabilit astfel o marjă de dumping mai mare de 20 %.

(40)

În cursul perioadei de anchetă, volumul total, înregistrat de Eurostat, al cablurilor din oțel importate din RPC se ridica la 1 942 tone, ceea ce corespunde unei cote de 1,1 % din totalul pieței comunitare. Astfel cum este indicat la considerentul 24, singurul producător-exportator care a cooperat reprezenta 75 % din totalul importurilor originare din China.

(41)

Patru producători-exportatori chinezi au cooperat la ancheta inițială, însă nici unul nu a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nici tratament individual.

(42)

RPC având o economie de tranziție, valoarea normală a trebuit să fie stabilită pe baza informațiilor obținute dintr-o țară terță cu o economie de piață adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(43)

În ancheta inițială, Polonia a fost considerată țară analoagă pentru a stabili valoarea normală. Deoarece a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004, Polonia nu mai poate fi folosită ca țară analoagă în cadrul anchetelor antidumping. Pentru prezenta anchetă, reclamantul a propus Statele Unite ale Americii.

(44)

O asociație de importatori a contestat această alegere, propunând Coreea de Sud. Cu toate acestea, nici un producător din Statele Unite sau Coreea de Sud nu a fost dispus să coopereze la prezenta reexaminare în temeiul expirării măsurilor.

(45)

Serviciile Comisiei au luat în calcul alte alternative, și anume Norvegia, Thailanda, India și Turcia. În Norvegia și Thailanda, de asemenea, nici un producător nu a fost dispus să coopereze.

(46)

Un singur producător-exportator din Turcia de cabluri din oțel a cooperat la anchetă, oferind răspuns la chestionar și acceptând o vizită de verificare. Ancheta a demonstrat că piața din Turcia a cablurilor din oțel este concurențială, cu doi producători interni aprovizionând 83 % din piață, la concurență cu importurile provenite din alte țări terțe. În Turcia, drepturile de import sunt reduse și nu există alte restricții la importurile de cabluri din oțel. Mai mult, volumul de producție din Turcia reprezintă mai mult de cinci ori volumul exporturilor din China în Comunitate pentru produsul în cauză. Așadar, piața turcă a fost considerată suficient de reprezentativă în sensul stabilirii valorii normale pentru RPC. În fine, astfel cum este menționat la considerentul 19, produsul fabricat și vândut pe piața internă din Turcia este comparabil cu produsul exportat în Comunitate de către producătorul-exportator chinez.

(47)

Luând cunoștință de concluziile care i-au fost comunicate, o asociație de importatori s-a opus alegerii Turciei ca țară analoagă. Cu toate acestea, nu a probat argumentele care au fost, în consecință, respinse.

(48)

În concluzie, Turcia constituie o țară analoagă adecvată în sensul stabilirii valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(49)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera a) din regulamentul de bază, valoarea normală s-a stabilit pe baza informațiilor verificate furnizate de producătorul din țara analoagă care a cooperat, și anume pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pe piața internă din Turcia de către clienți independenți, deoarece s-a constatat că vânzările în cauză au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(50)

În consecință, valoarea normală s-a stabilit a fi prețul de vânzare mediu ponderat practicat pe piața internă, în raport de clienți independenți, de producătorul turc care a cooperat.

(51)

Prețul de export s-a stabilit pe baza datelor comunicate de producătorul-exportator din China care a cooperat, deoarece, pe parcursul perioadei de anchetă, vânzările sale la export reprezentau 75 % din importurile comunitare provenite din RPC pentru produsul în cauză. Dat fiind că vânzările la export ale produsului în cauză s-au efectuat direct către clienți independenți din Comunitate, prețul de export s-a stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit.

(52)

În scopul unei comparații echitabile pe tip de produs la nivel franco fabrică și în aceeași etapă comercială s-au luat în considerare, sub formă de ajustări, diferențele despre care s-a afirmat și demonstrat că aduc atingere comparabilității prețurilor. Acesta a fost cazul pentru costurile de transport și asigurări, cât și pentru cheltuielile bancare și costurile creditului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(53)

Anumite tipuri de produs vândute pe piața internă din Turcia au fost ajustate pentru a putea fi comparabile cu tipurile exportate din RPC. Aceste ajustări s-au efectuat pentru a lua în considerare diferențele între caracteristicile fizice, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, în special la nivelul diametrului, al rezistenței la tracțiune și al inimii cablului. Ajustările au avut la bază diferențele de preț de pe piața din Turcia pentru fiecare tip de produs.

(54)

Pentru a calcula marja de dumping, s-a comparat valoarea normală medie ponderată pentru fiecare tip de produs cu prețul mediu ponderat la export în Comunitate. Această comparație a arătat existența unui dumping semnificativ, mai mare de 65 % pentru exportatorul care a cooperat, în timp ce marja de dumping constatată în cursul anchetei inițiale a fost de 60,4 %.

(55)

În cursul perioadei de anchetă, volumul total, înregistrat de Eurostat, al cablurilor din oțel importate din Africa de Sud se ridica la 278 tone, ceea ce corespunde unei cote de 0,1 % din totalul pieței comunitare, așadar un nivel de minimis. Toate importurile proveneau de la singurul producător-exportator cunoscut.

(56)

Dat fiind că producătorul-exportator din Africa de Sud nu a cooperat pe deplin, astfel cum se menționează la considerentul 57, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, s-au folosit datele disponibile.

(57)

Singurul producător-exportator cunoscut a comunicat informații cu privire la vânzările la export în Comunitate, însă nu a prezentat nici o informație cu privire la costurile și prețurile produsului similar pe piața internă. Prin urmare, a fost imposibil să se stabilească o valoare normală pentru perioada de anchetă. Cu toate acestea, producătorul-exportator a admis că a practicat dumpingul pe parcursul perioadei de anchetă. Pe acest temei și în lipsa altor informații mai fiabile, s-a tras concluzia că dumpingul continua la un nivel semnificativ pe parcursul perioadei de anchetă.

(58)

În cursul perioadei de anchetă, volumul total, înregistrat de Eurostat, al cablurilor din oțel importate din Ucraina se ridica la 1 695 tone, ceea ce corespunde unei cote de 1 % din totalul pieței comunitare, nivel considerat de minimis.

(59)

În lipsa cooperării producătorilor din Ucraina, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, s-au folosit datele disponibile. Astfel, s-a comparat valoarea normală stabilită pentru țara analoagă cu prețul de export indicat de reclamant în cererea de reexaminare. Pe această bază, s-a stabilit pentru perioada de anchetă o marjă de dumping mai mare de 65 %.

(60)

Dintre cei opt producători-exportatori din India citați în plângere, unul singur a cooperat în cadrul anchetei. Dintre cei doi producători-exportatori din Africa de Sud citați în plângere, unul singur a cooperat parțial, iar în Africa de Sud nu mai există alt producător cunoscut. Nici unul dintre cei doi producători-exportatori din Ucraina cunoscuți nu a cooperat și nu mai există un alt producător cunoscut. Din cei nouă producători-exportatori din China cunoscuți, unul singur a cooperat la anchetă.

(61)

Șapte dintre cei opt producători din India cunoscuți nu au cooperat la prezenta reexaminare. Trebuie notat că, în momentul derulării anchetei inițiale, șase dintre ei nu vindeau cabluri din oțel decât pe piața internă sau pe piețele altor țări terțe și nu erau, deci, obiect al anchetei. Mai mult, dat fiind că nu au cooperat la prezenta anchetă, nu există informații disponibile cu privire la capacitățile lor și volumul de producție, stocuri și vânzări efectuate pe alte piețe decât cea comunitară. Examinarea probabilității continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor a avut, așadar, ca temei date disponibile, și anume informațiile comunicate de producătorul-exportator care a cooperat. Au fost examinate, în egală măsură, datele furnizate de Eurostat cu privire la prețul de import pentru exportatorii alții decât cel care a cooperat. Pentru a determina riscul continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor, au fost examinate politica prețurilor practicate pe alte piețe de export de către producătorul-exportator care a cooperat, prețurile sale de export în Comunitate, capacitatea de producție și stocurile. De asemenea, s-a evaluat efectul probabil asupra prețului altor importuri în cazul abrogării măsurilor.

(62)

S-a constatat că prețul mediu de export în țări altele decât Uniunea Europeană era semnificativ mai mic decât prețul mediu de export în Comunitate și decât prețurile practicate pe piața internă, ceea ce indică faptul că exporturile în țări altele decât Uniunea Europeană fac probabil obiectul unui dumping mult mai important decât în cazul vânzărilor la export în Comunitate. Trebuie notat, de asemenea, că în cursul perioadei de anchetă era în vigoare un angajament de preț care îi impunea producătorului-exportator în cauză să respecte un anumit nivel al prețului la exporturile în Comunitate. S-a constatat că unele prețuri depășeau ușor nivelul stabilit prin angajament, însă marea parte a vânzărilor se efectua la prețul minim. Exportatorul efectua vânzări în țări altele decât Uniunea Europeană cantități importante, care reprezentau 86 % din volumul total al vânzărilor la export. S-a considerat, prin urmare, că nivelul prețului de export în țări terțe era indicativ al vânzărilor la export în Comunitate în cazul abrogării măsurilor. Având în vedere cele expuse anterior și nivelul redus al prețului practicat pe piețele terțe, s-a ajuns la concluzia că exportatorul care a cooperat va reduce probabil prețurile de export în Comunitate, ceea ce ar avea drept consecință intensificarea dumpingului.

(63)

Trebuie remarcat că marja de dumping constatată pe parcursul perioadei de anchetă este ridicată. Așadar, trebuie presupus că, în contextul în care prețurile practicate în relația cu Comunitatea se mențin sau cresc, dumpingul va continua foarte probabil în cazul abrogării măsurilor în vigoare. Având în vedere strategia pe care societatea a adoptat-o în trecut pe piața comunitară (ancheta inițială a stabilit că societatea exporta cantități mari în regim de dumping în Uniunea Europeană) și politica sa de preț la exporturile în alte țări terțe, este foarte probabil ca orice nou export în Comunitate să se efectueze la niveluri de preț mai reduse și, în consecință, să facă obiectul unui dumping.

(64)

Trebuie notat, în egală măsură, că prețurile de export în țări terțe sunt în medie mai mici decât prețurile de vânzare practicate de industria comunitară în Comunitate, ceea ce înseamnă că nivelul prețului care prevalează pe piața comunitară a produsului în cauză face ca aceasta din urmă să fie foarte atractivă pentru exportatorii din India. Așadar, s-a considerat că, în cazul abrogării măsurilor în vigoare, există un interes economic în a reorienta exporturile spre piața comunitară, mai rentabilă.

(65)

Prețurile Eurostat pentru toate importurile produsului în cauză, cu excepția produselor fabricate de exportatorul care a cooperat, sunt semnificativ mai mici decât prețurile practicate de acesta din urmă. În lipsa altor informații, pe baza valorii normale a exportatorului care a cooperat, aceste importuri ar face obiectul unui dumping la un nivel important. Nu există nici un motiv de a reține că, în lipsa măsurilor, importurile respective nu se vor efectua la același preț de dumping, însă în cantități mai mari.

(66)

Deși utilizarea capacităților a crescut în ultimii ani, producătorul din India care a cooperat dispune în continuare de capacități mari de producție neutilizate și care reprezintă echivalentul a mai mult de cinci ori volumul exportat în Comunitate pe parcursul perioadei de anchetă. Mai mult, stocurile sale – al căror nivel este în scădere – sunt importante și reprezintă, la finele perioadei de anchetă, un procent major din volumul exportat în Comunitate. În consecință, capacitățile care să permită creșterea semnificativă a volumului exporturilor în Comunitate există, deși nu există nici nu indiciu că piețele din țările terțe sau piața internă ar putea absorbi o eventuală creștere a producției. În acest sens, trebuie notat că, în contextul în care sunt prezenți pe piață opt producători concurenți, este puțin probabil ca piața internă din India să poată absorbi totalitatea capacităților nefolosite de producătorul-exportator care a cooperat. Într-adevăr, în urma anchetei de reexaminare s-a constatat că, pentru capacitățile excedentare, estimarea este de 35 000 tone pentru toți producătorii din India, ceea ce reprezintă aproximativ 20 % din consumul comunitar.

(67)

Astfel cum este menționat la considerentul 41, în cadrul anchetei inițiale, nici o societate din China nu a beneficiat de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nici de tratament individual, iar toate societățile fac obiectul dreptului unic la nivel național stabilit la nivelul de 60,4 %. Volumul importurilor din RPC a scăzut drastic, de la 11 484 tone în timpul perioadei de anchetă inițială (UE 15) la 1 942 tone pe perioada prezentei anchete (UE 25). În prezent, cota de piață al RPC (1,1 %) depășește ușor nivelul de minimis. Cu toate acestea, s-a constatat o tendință ascendentă la importurile de produse chinezești începând cu 2001. Exporturile în Comunitate în cazul singurului producător-exportator din China care a cooperat reprezentau, în perioada de anchetă, 75 % din totalul exporturilor din China, adică 1 456 tone. Alți șapte producători-exportatori n-au exportat în Comunitate decât mici cantități în această perioadă.

(68)

Politica prețurilor practicată de către producătorul-exportator care a cooperat pe alte piețe de export, prețurile acestuia de export în Comunitate, efectul probabil asupra prețurilor la alte importuri, capacitatea sa de producție și stocurile au fost examinate pentru a determina riscul continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor. Datele referitoare la prețul de import în cazul altor exportatori decât cel care a cooperat s-au stabilit pe baza informațiilor Eurostat.

(69)

Prețurile de export din RPC în Statele Unite, una dintre principalele piețe de export pentru producătorii-exportatori din China și o piață scutită de măsuri, erau, în medie, inferioare prețurilor de export în Comunitate. Deoarece, astfel cum s-a concluzionat la considerentul 54, vânzările la export din China în Comunitate se fac la prețuri de dumping, rezultă că exporturile cu destinația Statele Unite și alte piețe de țări terțe fac, în mod evident, obiectul unui dumping mult mai important. S-a considerat, de asemenea, că nivelul prețurilor de export în Statele Unite și în alte țări terțe era indicativ în ceea ce privește nivelul probabil al vânzărilor la export în Comunitate, în cazul abrogării măsurilor. Având în vedere cele expuse anterior și nivelul redus al prețului practicat pe piețele din țările terțe, s-a ajuns la concluzia că există o marjă semnificativă pentru a reduce prețurile de export în Comunitate, ceea ce ar avea drept consecință intensificarea dumpingului.

(70)

S-a constatat, în egală măsură, că prețurile de vânzare ale industriei comunitare în Comunitate erau, în medie, mult mai mari, la exporturile în alte țări terțe, decât prețurile practicate de către exportatorul din China care a cooperat. Argumentul, menționat la considerentul 64 în cazul Indiei, conform căruia nivelul prețului care prevalează, în general, pe piața comunitară a produsului în cauză face ca aceasta din urmă să fie foarte atractivă, este valabil și pentru RPC. Prețurile mai ridicate practicate pe piața comunitară sunt propice unei creșteri a exporturilor în Comunitate.

(71)

Prețurile Eurostat ale tuturor importurilor produsului în cauză, cu excepția produselor fabricate de către exportatorul care a cooperat, sunt mai mici decât prețurile practicate de acesta din urmă. Pe baza valorii normale calculate pentru țara analoagă, aceste importuri ar face obiectul unui dumping la un nivel semnificativ. Nu există nici un motiv de a reține că, în lipsa măsurilor, importurile nu se vor efectua la același preț de dumping, însă în cantități mai mari.

(72)

Deși utilizarea capacităților a crescut lejer în ultimii ani, producătorul din China care a cooperat dispune în continuare de capacități semnificative de producție neutilizate și care reprezintă echivalentul a aproape de patru ori volumul exportat în Comunitate pe parcursul perioadei de anchetă. În urma anchetei de reexaminare, capacitățile excedentare au fost estimate la 270 000 tone pentru toți producătorii-exportatori din China. Astfel, capacitățile care să permită creșterea semnificativă a volumului exporturilor în Comunitate există, deși nu există nici un indiciu că piețele din țările terțe sau piața internă ar putea absorbi o eventuală creștere a producției. În acest sens, trebuie remarcat că, în contextul unui număr mare de producători concurenți, este puțin probabil ca piața internă din China să poată absorbi cea mai mică capacitate neutilizată.

(73)

S-a constatat că măsurile în vigoare asupra importurilor produsului în cauză originare din RPC erau eludate prin Maroc, unde mărfurile erau transbordate. Practicile descrise fac dovada interesului pe care vânzătorii din China de cabluri din oțel îl manifestă pentru piața comunitară și a incapacității lor de a fi competitivi pe această piață fără a practica dumpingul și au fost considerate un indiciu suplimentar asupra faptului că abrogarea măsurilor ar favoriza creșterea volumului exporturilor din China, care ar intra pe piața comunitară la prețuri de dumping.

(74)

În Africa de Sud există numai un singur producător-exportator cunoscut care a cooperat parțial la prezenta anchetă de reexaminare.

(75)

Importurile de produse din Africa de Sud au scăzut considerabil după instituirea măsurilor definitive. Pe parcursul perioadei de anchetă, cota de piață a acestora era mai mică decât pragul de minimis (1 %). Astfel, exporturile din Africa de Sud s-au ridicat, în total, la 278 tone pe perioada anchetei și erau, în mare parte, destinate unui antrepozit vamal din Rotterdam, ceea ce înseamnă că, în final, mărfurile respective au fost reexportate și nu au fost vămuite. Cantități reduse din produsul în cauză au fost puse în liberă circulație în Uniunea Europeană.

(76)

Astfel cum este menționat la considerentele 57 și 60, au fost utilizate datele disponibile pentru a evalua situația de pe piața internă din Africa de Sud. Deoarece informațiile disponibile cu privire la industria din Africa de Sud sunt limitate, concluziile expuse în cele ce urmează au la bază datele cuprinse în cererea de reexaminare și statisticile publice cu privire la export.

(77)

Informațiile comunicate de exportatorul care a cooperat cu privire la prețurile sale de export în Comunitate și în țări terțe, capacitățile neutilizate și stocurile acestuia au fost examinate în vederea stabilirii riscului de reapariție a dumpingului în cazul abrogării măsurilor.

(78)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 76, nu s-a comunicat nici o informație cu privire la prețurile de pe piața internă, așadar au fost folosite informațiile conținute în cerere. În ceea ce privește prețul de export pe alte piețe decât piața comunitară, au fost analizate cinci destinații de export principale. În toate cazurile, prețul de export în țări terțe era mai mic decât prețurile de pe piața internă. Plecând de la premisa că prețurile de export menționate anterior erau prețurile minime care pot a fi acceptate de exportator în momentul revenirii pe piața comunitară, este evident că exporturile vor continua, probabil, la prețuri de dumping.

(79)

Analiza a arătat că prețurile medii de vânzare la export pe cele cinci piețe principale de export altele decât Comunitatea erau semnificativ mai mici decât prețurile de export în Comunitate. Ca în cazul Indiei, situația se explică, cel puțin în parte, prin faptul că, în perioada de anchetă, era în vigoare un angajament de preț care îi impunea producătorului-exportator în cauză să respecte un anumit nivel al prețului la exporturile în Comunitate. Prețurile practicate depășeau ușor nivelul stabilit prin angajament.

(80)

Așadar, s-a considerat că nivelul prețurilor de export pe cele cinci piețe altele decât piața comunitară are valoare indicativă în ceea ce privește nivelul vânzărilor la export în Comunitate în cazul abrogării măsurilor. Având în vedere cele expuse anterior, s-a ajuns la concluzia că singurul exportator din Africa de Sud dispune de o marjă considerabilă pentru a reduce prețurile de export în Comunitate, ceea ce ar avea drept consecință intensificarea dumpingului.

(81)

S-a constatat, în egală măsură, că prețurile de pe piața comunitară erau, în medie, mult mai mari decât prețurile de export de pe cele cinci piețe principale de export, altele decât Comunitatea, ceea ce, așa cum s-a precizat în cazul Indiei la considerentul 64 și, în cazul RPC, la considerentul 70, face ca piața comunitară să fie foarte atractivă pe viitor în cazul abrogării măsurilor. În acest sens, se consideră că prețurile mai ridicate practicate pe piața comunitară sunt stimulente pentru o creștere a exporturilor pe piața menționată anterior.

(82)

După instituirea dreptului definitiv, producătorul-exportator care a cooperat parțial a acumulat stocuri semnificative și capacități neutilizate care reprezintă mai mult de 40 % din capacitatea instalată. Conform cererii, capacitățile neutilizate sunt estimate la 23 000-25 000 tone. Astfel, capacitățile care permit creșterea ușoară a volumului exporturilor în Comunitate există, deși nu există nici un indiciu că piețele din țările terțe sau piața internă ar putea absorbi o eventuală creștere a producției.

(83)

În lipsa cooperării din partea celor doi producători-exportatori din Ucraina cunoscuți, concluziile au avut ca temei datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Având în vedere că informațiile disponibile cu privire la industria din Ucraina sunt limitate, concluziile expuse în cele ce urmează au la bază datele cuprinse în cererea de reexaminare și în statisticile publice comerciale. S-a constatat că în Ucraina nu mai există un alt producător-exportator cunoscut, iar următoarele considerente, cu privire în special asupra capacităților de producție, se referă la cei doi producători-exportatori cunoscuți.

(84)

Prețurile de export în țările terțe, capacitățile neutilizate și stocurile au fost examinate în vederea stabilirii riscului de reapariție a dumpingului în cazul abrogării măsurilor.

(85)

În lipsa altor informații mai fiabile, s-au luat în considerare datele cuprinse în cerere cu privire la exporturile în Rusia și Statele Unite, stabilite pe baza statisticilor publice. Analiza cifrelor disponibile a arătat că prețurile medii de export în țările respective erau semnificativ mai mici decât prețul de export în Comunitate. Astfel cum s-a explicat deja în cazul Indiei, al RPC și al Africii de Sud, s-a considerat că nivelul prețurilor de export în alte țări terțe are valoare indicativă în ceea ce privește nivelul vânzărilor la export în Comunitate în cazul abrogării măsurilor. Având în vedere cele expuse anterior, s-a ajuns la concluzia că există o marjă considerabilă pentru a reduce prețul de export în Comunitate, reducere ce va atinge, probabil, niveluri de dumping.

(86)

În conformitate cu elementele de probă prezentate în cerere, capacitățile de producție ale Ucrainei sunt estimate la 100 000 tone, din care numai 50 % sunt efectiv folosite. O capacitate neutilizată de 50 000 de tone este nivelul cel mai ridicat al capacităților neutilizate din țările în cauză, și reprezintă mai mult de o treime din consumul comunitar. În consecință, capacitățile de care dispune Ucraina pentru creșterea volumului exporturilor în Comunitate sunt în mod clar cele mai amenințătoare din toate țările în cauză, în condițiile în care nu există nici un indiciu că piețele din țările terțe sau piața internă ar putea absorbi o eventuală creștere a producției.

(87)

În 1999, Comisia a acceptat un angajament oferit de unul dintre exportatorii din Ucraina în cadrul anchetei inițiale. Ulterior, Comisia a constatat că angajamentul a fost încălcat sub două aspecte. Exportatorul din Ucraina în cauză a furnizat declarații eronate și a emis facturi conforme pentru tipuri de produs care nu făceau obiectul angajamentului, beneficiind nejustificat de scutirea de drepturi antidumping. În consecință, prin Regulamentul (CE) nr. 1678/2003, Comisia și-a retras acceptarea angajamentului.

(88)

Mai mult, s-a constatat că măsurile inițiale aplicabile la importurile de cabluri din oțel originare din Ucraina erau eludate prin Moldova. Astfel cum s-a menționat la considerentul 3, măsurile existente au fost extinse la importurile de cabluri din oțel expediate din Moldova.

(89)

Deși încălcarea angajamentului și eludarea măsurilor în trecut nu constituie în sine premisa unui dumping pe viitor, în cazul de față s-a considerat că asemenea practici constituie elemente suplimentare care fac dovada interesului exportatorilor în a pătrunde pe piața comunitară și a incapacității lor de a fi competitivi pe piață fără a practica dumpingul.

(90)

În toate cazurile, s-a constatat că dumpingul continua la un nivel semnificativ, chiar dacă volumul importurilor din Africa de Sud și Ucraina sunt de minimis.

(91)

Pentru a stabili probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului în cazul abrogării măsurilor, analiza s-a concentrat asupra capacităților neutilizate și a stocurilor, precum și asupra politicilor de preț și a strategiilor de export practicate pe diverse piețe. Analiza a arătat că toate țările exportatoare în cauză dispuneau de importante capacități neutilizate și au acumulat stocuri. De asemenea, s-a constatat că prețurile de export în alte țări terțe erau, în general, mult mai mici decât prețurile înregistrate pe piața comunitară, așadar Comunitatea rămâne o piață atractivă pentru producătorii-exportatori din țările în cauză. În consecință, s-a ajuns la concluzia că țările în cauză ar reorienta exporturile spre piața comunitară în contextul în care li s-ar acorda acces în lipsa măsurilor antidumping. Capacitățile de producție disponibile riscă să antreneze o creștere a importurilor care provin din toate țările în cauză.

(92)

Analiza politicilor de preț practicate de diferitele țări în cauză a demonstrat că exporturile s-ar efectua, cel mai probabil, la prețuri de dumping. În cazul RPC și al Ucrainei, concluziile sunt consolidate de faptul că măsurile existente sunt eludate prin importuri care tranzitează alte țări, ceea ce arată că respectivele țări exportatoare nu pot fi competitive în Comunitate decât dacă practică un preț echitabil.

(93)

Luând în considerare cele expuse anterior, s-a stabilit, pentru toate țările în cauză, că, în cazul expirării măsurilor, dumpingul probabil va continua ori va reapărea în cantități semnificative.

(94)

În Comunitate, produsul în cauză este fabricat de 30 de producători care reprezintă producția comunitară totală în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(95)

Trebuie remarcat că, la momentul anchetei inițiale, industria comunitară era alcătuită din 20 de producători. Nouă dintre ei nu au cooperat la ancheta de reexaminare. În schimb, șase societăți care nu făceau parte din industria comunitară la momentul anchetei inițiale au sprijinit cererea de reexaminare și au acceptat să coopereze la anchetă. În consecință, următorii 17 producători au susținut cererea și au acceptat să coopereze:

S-a constituit un eșantion format din cinci societăți, astfel cum este menționat la considerentul 12.

(96)

Aceste societăți au cooperat pe deplin la anchetă. Cei cinci producători comunitari care alcătuiesc eșantionul reprezentau 30 % din producția comunitară totală pe parcursul perioadei anchetei, față de 68 %, cât reprezentau cei 17 producători sus-menționați.

(97)

Așadar, s-a considerat că cei 17 producători comunitari reprezintă un procent major al producției comunitare totale a produsului similar și că alcătuiesc industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. În continuare sunt denumiți „industria comunitară”.

(98)

Consumul comunitar a fost stabilit pe baza volumului vânzărilor industriei comunitare pe piața comunitară, pe baza volumului vânzărilor altor producători comunitari pe piața comunitară și pe baza datelor Eurostat pentru ansamblul importurilor în Uniunea Europeană.

(99)

Între 2001 și perioada de anchetă, consumul comunitar a scăzut cu 9 %. Mai exact, a scăzut cu 3 % între 2001 și 2002 și cu încă 6 % între 2002 și 2003. A rămas apoi constant pe parcursul perioadei de anchetă.

(100)

În cadrul anchetei inițiale, importurile de cabluri din oțel originare din RPC, India, Africa de Sud și Ucraina au făcut obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. S-a examinat posibilitatea de a proceda în același fel în cadrul prezentei reexaminări.

(101)

În acest sens, s-a constatat că marja de dumping stabilită în raport cu importurile provenite din fiecare țară este superioară nivelului de minimis. În ceea ce privește cantitățile exportate de către fiecare dintre cele patru țări, astfel cum s-a menționat la considerentele 22-24, s-a considerat că, în cazul abrogării măsurilor, cantitățile vor crește probabil la niveluri semnificative celor atinse în perioada de anchetă și, în mod cert, vor depăși nivelul de minimis.

(102)

În ceea ce privește condițiile de concurență, ancheta a demonstrat că, în ceea ce privește caracteristicile fizice și tehnice esențiale, cablurile din oțel importate din țările în cauză și analizate tip cu tip sunt similare. Mai mult, diversele tipuri pot fi interschimbabile cu alte tipuri importate din țările în cauză și cu cele fabricate în Comunitate, unde au fost comercializate în cursul aceleiași perioade prin circuite de vânzare comparabile și în condiții comerciale similare. În consecință, s-a considerat că toate cablurile din oțel importate și cele fabricate în Comunitate sunt produse concurente.

(103)

Având în vedere cele expuse anterior, s-a considerat că s-au întrunit toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. Așadar, importurile provenite din cele patru țări în cauză au făcut obiectul unei evaluări cumulative.

(104)

Volumul importurilor, cota de piață și prețurile medii au evoluat în cele patru țări în cauză în conformitate cu cele ce urmează. Tendințele prețului, descrise mai jos, au la bază prețul de import înregistrat de Eurostat și ține seama de drepturile antidumping și de o estimare a costurilor ulterioare importului.

(105)

Volumul importurilor provenite din cele patru țări în cauză a înregistrat o creștere și a atins nivelul de 9 153 tone în 2002, ceea ce corespunde unei cote de piață de 4,9 %, apoi a scăzut la 7 784 tone în perioada de anchetă, echivalentul unei cote de piață de 4,4 %. Pe parcursul perioadei de anchetă inițială, cele patru țări în cauză dețineau o cotă de piață cumulată de 14,3 %.

(106)

Prețul importurilor provenite din cele patru țări în cauză au scăzut, în medie, de la 1 364 EUR/tonă în 2001 la 1 296 EUR/tonă pe parcursul perioadei de anchetă.

(107)

Ancheta a arătat că importurile provenite din țările în cauză au avut ca efect subcotarea prețurilor industriei comunitare cu 36-68 % pe parcursul perioadei de anchetă.

(108)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 3, s-a constatat, de asemenea, că măsurile inițiale aplicate Ucrainei și RPC erau eludate prin Moldova și, respectiv, Maroc. În consecință, dreptul antidumping definitiv instituit asupra importurilor de cabluri din oțel originare din RPC a fost extins la importurile de aceleași produse expediate din Maroc, cu excepția celor produse de un producător din Maroc. De asemenea, dreptul antidumping definitiv instituit la importurile de cabluri din oțel originare din Ucraina a fost extins la importurile de aceleași produse expediate din Moldova.

(109)

În timp ce, înainte de anul 2000, era nul, volumul importurilor din Moldova a crescut brusc, atingând 1 816 tone în 2002. El a revenit la zero ulterior, în 2003, probabil datorită deschiderii anchetei privind eludarea sus-menționată. Aceste importuri se efectuau la prețuri foarte mici în 2001 și 2002, și anume 899 EUR/tonă în 2001 și 843 EUR/tonă în 2002.

(110)

Pe parcursul perioadei de anchetă inițială, importurile provenite din Maroc dețineau o cotă de piață de 0 %. Volumul lor a crescut brusc de la 231 tone în 2001 la 2 411 tone în 2003, scăzând apoi la 1 904 tone pe parcursul perioadei de anchetă. Ancheta privind eludarea menționată anterior a arătat că un volum limitat al importurilor provenite din Maroc (aproximativ 100 tone) au fost produse în 2003 de către un producător din Maroc. Importurile provenite din Maroc se realizau la prețuri foarte mici între 2001 și perioada de anchetă, aproximativ 1 000 EUR/tonă.

(111)

La 20 noiembrie 2004, Comisia a deschis o procedură antidumping cu privire la importurile de aceleași produse originare din Republica Coreea în urma unei plângeri, depuse de industria comunitară, care cuprindea dovezi prima facie care indicau că importurile făceau obiectul unui dumping și cauzau, astfel, un prejudiciu semnificativ industriei comunitare.

(112)

Importurile provenite din Republica Coreea au evoluat după cum urmează:

(113)

Volumul importurilor provenite din Republica Coreea a crescut, de la 13 582 tone în 2001, ceea ce reprezintă o cotă de piață de 7 %, la 25 835 tone pe parcursul perioadei de anchetă, echivalentul unei cote de piață de 14,5 %. Prețul mediu de import a scăzut cu 18 % în perioada cuprinsă între 2001 și perioada de anchetă: de la 1 366 EUR/tonă a scăzut la 1 123 EUR/tonă. Întrucât nu s-a demonstrat prezența nici unui dumping în ceea ce privește importurile provenite din Republica Coreea, procedura a fost închisă (a se vedea considerentul 4).

(114)

Astfel cum este menționat la considerentul 7, măsurile instituite prin regulamentul definitiv inițial asupra importurilor provenite din Mexic au expirat la 18 august 2004. Volumul importurilor a rămas foarte scăzut pe perioada cuprinsă între 2001 și perioada de anchetă. În 2001 și pe parcursul perioadei de anchetă a fost nul și a atins un nivel anual de aproximativ 700 și 400 tone în 2002 și, respectiv, 2003, ceea ce corespunde unei cote de piață de 0,4 % și, respectiv, 0,2 %.

(115)

Prețurile importurilor provenite din Mexic au atins aproximativ 2 400 EUR/tonă în 2002 și în 2003.

(116)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1601/2001 (11), Consiliul a instituit măsuri antidumping asupra importurilor de produse similare originare din Rusia, Thailanda și Turcia.

(117)

Nivelul dreptului aplicabil importurilor provenite din Rusia era cuprins între 36,1-50,7 %, cu excepția produselor exportate de o societate al cărei angajament de preț a fost acceptat. Volumul importurilor provenite din Rusia a scăzut de la 3 630 tone în 2001, ceea ce reprezintă o cotă de piață de 1,9 %, la 2 101 tone în perioada de anchetă, echivalentul unei cote de piață de 1,2 %. Prețurile medii ale acestor importuri au rămas relativ stabile la aproximativ 1 000 EUR/tonă între 2001 și perioada de anchetă.

(118)

Nivelul dreptului aplicabil importurilor provenite din Thailanda este cuprins între 24,8-42,8 %, cu excepția produselor exportate de o societate al cărei angajament de preț a fost acceptat. Volumul importurilor provenite din Thailanda a scăzut de la 1 039 tone în 2001, ceea ce corespunde unei cote de piață de 0,5 %, la 277 tone pe parcursul perioadei de anchetă, echivalentul unei cote de piață de 0,2 %. Prețurile medii ale acestor importuri au crescut de la 1 335 EUR/tonă în 2001 la 1 722 EUR/tonă pe parcursul perioadei de anchetă.

(119)

Pe parcursul perioadei examinate, nivelul dreptului aplicabil importurilor provenite din Turcia era cuprins între 17,8-31 %, cu excepția produselor exportate de către două societăți ale căror angajamente de preț au fost acceptate în 2001 și apoi retrase în 2003. Volumul importurilor provenite din Turcia a scăzut, de la 4 354 tone în 2001, ceea ce reprezintă o cotă de piață de 2,2 %, la 1 457 tone pe parcursul perioadei de anchetă, echivalentul unei cote de piață de 0,8 %. Prețurile medii ale acestor importuri au scăzut de la 1 448 EUR/tonă în 2001 la 1 302 EUR/tonă pe parcursul perioadei de anchetă.

(120)

Volumul importurilor provenite din țări terțe altele decât cele menționate anterior a scăzut de la aproximativ 23 000 tone în 2001, ceea ce corespunde unei cote de piață de 12 %, la aproximativ 19 000 tone pe parcursul perioadei de anchetă, echivalentul unei cote de piață de 10,5 %. Prețurile medii ale acestor importuri au crescut de la aproximativ 1 500 EUR/tonă în 2001 la aproximativ 1 900 EUR/tonă în 2003, apoi au scăzut din nou la 1 500 EUR/tonă pe parcursul perioadei de anchetă.

(121)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici cu incidență asupra situației industriei comunitare.

(122)

Dat fiind că s-au folosit tehnici de eșantionare în cazul industriei comunitare, prejudiciul a fost evaluat atât pe baza informațiilor colectate la nivelul ansamblului industriei comunitare, cât și la nivelul producătorilor comunitari incluși în eșantion.

(123)

În cazul în care se folosesc tehnici de eșantionare, conform practicii constante, se examinează anumiți indicatori de prejudiciu (producție, capacități, productivitate, stocuri, vânzări, cotă de piață, dezvoltare și ocuparea forței de muncă) pentru industria comunitară în ansamblul ei și se examinează indicatorii de prejudiciu la nivelul rezultatelor diferitelor întreprinderi, și anume prețurile, costurile de producție, rentabilitatea, salariile, investițiile, randamentul investițiilor, fluxul de trezorerie și capacitatea de a mobiliza capitaluri, pe baza datelor colectate la nivelul eșantionului de producători comunitari.

(124)

Producția industriei comunitare a înregistrat o scădere de 10 % în perioada cuprinsă între 2001 și perioada de anchetă, de la 125 000 tone în 2001 la aproximativ 112 000 tone în perioada de anchetă. Concret, a crescut cu 2 % în 2002, înainte de a înregistra o scădere cu 5 puncte procentuale în 2003 și încă 7 puncte procentuale în perioada de anchetă.

(125)

Capacitățile de producție au crescut ușor (cu 2 %) între 2001 și perioada de anchetă. Producția a scăzut, iar capacitățile de producție au crescut ușor, rata de utilizare a capacităților a scăzut de la 67 % în 2001 la 59 % pe parcursul perioadei de anchetă.

(126)

Stocurile finale ale industriei comunitare au scăzut progresiv pe perioada examinată. Au scăzut cu 14 % între 2001 și perioada de anchetă.

(127)

Vânzările realizate de către industria comunitară pe piața comunitară au scăzut cu 10 % între 2001 și perioada de anchetă. Evoluția corespunde situației de pe piața comunitară care a înregistrat o scădere de 9 % între 2001 și perioada de anchetă.

(128)

Cota de piață deținută de industria comunitară a scăzut cu un procent între 2001 și perioada de anchetă. Mai exact, a crescut cu 0,5 puncte procentuale în 2002 și apoi a scăzut cu 0,3 puncte procentuale în 2003 pentru a pierde apoi 1,2 puncte procentuale pe parcursul perioadei de anchetă.

(129)

Între 2001 și perioada de anchetă, când consumul comunitar a scăzut cu 9 %, volumul vânzărilor industriei comunitare a scăzut cu 10 %. Așadar, industria comunitară a pierdut o parte din cota de piață, în timp ce importurile în cauză au câștigat 0,3 puncte procentuale în aceeași perioadă.

(130)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria comunitară a scăzut cu 4 % între 2001 și perioada de anchetă.

(131)

Productivitatea mâinii de lucru a industriei comunitare, calculată ca raport între producția anuală per persoană angajată, a rămas stabilă între 2001 și 2003. Pe parcursul perioadei de anchetă, reducerea volumului de producție în contextul în care ocuparea forței de muncă era stabilă a dus la o scădere cu 8 % a productivității.

(132)

În ceea ce privește impactul marjei de dumping efective asupra industriei comunitare, luând în considerare volumul și prețurile produselor importate din țările în cauză, nu se poate considera acest efect ca fiind neglijabil, mai ales pe o piață transparentă și, în consecință, extrem de sensibilă la evoluția prețurilor, așa cum este cazul pieței produsului în cauză.

(133)

În cazul în care indicatorii analizați anterior și în cele ce urmează fac dovada unei redresări a situației economice și financiare a industriei comunitare ca urmare a instituirii în 1999 a măsurilor antidumping, aceștia indică, în egală măsură, că situația rămâne fragilă și vulnerabilă.

(134)

Prețurile unitare de vânzare ale industriei comunitare au rămas relativ stabile între 2001 și perioada de anchetă, înregistrând o ușoară creștere la finele perioadei examinate. Evoluția se încadrează în tendința principală a prețului materiei prime care, la rândul său, a crescut la finele perioadei examinate.

(135)

Între 2001 și perioada de anchetă, salariul mediu pe persoană angajată a crescut cu 5 %, cifră moderată în raport cu rata creșterii costurilor salariale unitare nominale medii (6 %) constatată în aceeași perioadă la nivelul întregii economii comunitare.

(136)

Fluxul anual al investițiilor alocate produsului în cauză de către cei cinci producători din eșantion a rămas relativ stabil în jurul la 4 milioane EUR. Creșterea puternică constatată în 2003 corespunde în mare parte achiziției excepționale de echipamente de către o societate din eșantion.

(137)

Deși pe perioada examinată s-a înregistrat o îmbunătățire progresivă, rentabilitatea producătorilor din eșantion a rămas negativă în intervalul cuprins între 2001 (– 4,2 %) și perioada de anchetă (– 0,3 %). Randamentul investițiilor, care corespunde profitului exprimat ca valoare procentuală din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat o evoluție similară celei a rentabilității, descrise anterior, pe întreaga perioadă examinată.

(138)

Fluxul de trezorerie s-a îmbunătățit între 2001 și perioada de anchetă, pierderile limitate sus-menționate au fost compensate de alte elemente, fără efect asupra numerarului, ca, de exemplu, amortizarea activelor și mișcarea stocurilor.

(139)

Ancheta a arătat că cerințele de capital în cazul mai multor producători comunitari din eșantion au fost influențate de către situația financiară dificilă. Chiar dacă marea majoritate a societăților aparțin de mari grupuri siderurgice, cerințele lor de capital nu sunt întotdeauna satisfăcute în măsura în care, în cadrul acestor grupuri, resursele financiare sunt în general afectate entităților cele mai rentabile.

(140)

Între 2001 și perioada de anchetă, indicatorii următori au avut o evoluție favorabilă: capacitățile de producție ale industriei comunitare au crescut, iar stocurile au scăzut la finele exercițiului. Prețurile unitare de vânzare au rămas stabile între 2001 și perioada de anchetă, rentabilitatea a crescut până aproape de pragul de echilibru pe parcursul perioadei de anchetă, în timp ce randamentul investițiilor și fluxul de trezorerie au înregistrat o îmbunătățire. Salariile au crescut în aceeași manieră, iar industria comunitară a continuat să investească într-un ritm stabil.

(141)

În schimb, următorii indicatori au indicat o tendință nefavorabilă: producția și rata de utilizare a capacităților au înregistrat o scădere, volumul vânzărilor s-a diminuat (urmând însă evoluția pieței), în timp ce ocuparea forței de muncă și productivitatea au scăzut. Cota de piață al industriei comunitare a scăzut ușor, deși într-o măsură mai mică decât în perioada care a precedat adoptarea măsurilor antidumping, când s-a constatat o scădere cu 9 puncte procentuale.

(142)

În ansamblu, industria comunitară prezintă o evoluție complexă: unii indicatori au avut o evoluție pozitivă, în timp ce alții au înregistrat o tendință negativă. Comparând atât tendințele descrise anterior, cât și cele din cadrul regulamentelor de instituire a măsurilor provizorii și definitive, este clar că adoptarea, în 1999, a măsurilor antidumping asupra importurilor originare din India, RPC, Ucraina și Africa de Sud a avut efecte pozitive asupra situației economice a industriei comunitare. În cazul în care măsurile nu ar fi fost eludate de către importurile provenite din Moldova și Maroc, situația s-ar fi putut îmbunătăți într-o măsură mai mare. Mai mult, în urma instituirii măsurilor antidumping asupra importurilor provenite din Rusia, Thailanda și Turcia, cotele de piață corespunzătoare țărilor în cauză s-au redus (a se vedea considerentele 116-119), ceea ce a atenuat presiunile asupra prețurilor industriei comunitare. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că indicatorii cu o evoluție favorabilă, în special rentabilitatea și randamentul investițiilor, nu au atins nivelurile pe care le-ar fi putut înregistra în cazul în care industria comunitară și-ar fi revenit în urma prejudiciului suferit.

(143)

În concluzie, situația industriei comunitare s-a redresat în raport cu perioada care a precedat instituirea măsurilor, însă rămâne fragilă.

(144)

Astfel cum este concluzionat la considerentul 91, producătorii din țările în cauză dispun de capacitatea de creștere și/sau reorientare a volumului de export spre piața Comunității. Ancheta a arătat, pe baza tipurilor de produse comparabile, că producătorii-exportatori care au cooperat vindeau produsul în cauză la un preț net inferior prețului industriei comunitare (58-68 % pentru RPC; 47-55 % pentru India). În cazul Ucrainei și al Africii de Sud, în lipsa cooperării și dată fiind marea varietate de tipuri ale produsului și, deci, a prețurilor de import, nu s-a putut efectua o comparație de preț pentru fiecare tip. Cu toate acestea, din datele disponibile rezultă că prețurile medii la importurile provenite din Ucraina și din Africa de Sud (cu excepția dreptului antidumping) sunt mult mai reduse decât prețurile de pe piața internă ale industriei comunitare (cu 65 și, respectiv, 25 %). Este foarte probabil că țările în cauză vor continua să practice aceste prețuri reduse, în special pentru a recâștiga cota de piață pe care au pierdut-o. Politica de preț descrisă anterior, asociată cu capacitatea pe care o au exportatorii din țările în cauză de a livra cantități importante ale produsului în cauză pe piața comunitară, ar avea ca efect probabil accentuarea scăderii prețurilor, cu consecințe negative asupra situației economice a industriei comunitare.

(145)

Astfel cum s-a demonstrat anterior, deși situația industriei comunitare a înregistrat o ușoară îmbunătățire de la instituirea măsurilor antidumping în vigoare, este totuși vulnerabilă și fragilă. Este probabil ca, în cazul în care s-ar confrunta cu o creștere a volumelor importate la prețuri de dumping din țările în cauză, situația financiară a industriei comunitare s-ar deteriora și ar reveni la condițiile din perioada de anchetă inițială. Pe această bază, s-a concluzionat că abrogarea măsurilor ar duce foarte probabil la reapariția prejudiciului cauzat industriei comunitare.

(146)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a determinat dacă este în interesul general al Comunității să se mențină măsurile antidumping în vigoare. Determinarea interesului Comunității are la bază toate interesele aflate în joc.

(147)

Trebuie reamintit că, în urma anchetei inițiale, s-a ajuns la concluzia că instituirea măsurilor nu a fost contrară interesului Comunității. Mai mult, faptul că prezenta anchetă este o anchetă de reexaminare, și anume se analizează cazul în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare, permite să se evalueze orice impact negativ anormal al măsurilor asupra părților interesate.

(148)

Luând în considerare cele expuse anterior, s-a analizat dacă, contrar concluziilor cu privire la probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului prejudiciabil, există motive întemeiate pentru a concluziona că, în prezentul caz, menținerea măsurilor nu este în interesul Comunității.

(149)

Industria comunitară a dovedit că este viabilă din punct de vedere structural, lucru confirmat de evoluția pozitivă a situației economice după instituirea în 1999 a măsurilor antidumping. Mai exact, faptul că industria comunitară a stopat practic pierderea cotei de piață în decursul anilor care au precedat perioada de anchetă contrastează puternic cu situația care prevala înainte de instituirea măsurilor. De asemenea, ea și-a îmbunătățit rentabilitatea între 2001 și perioada de anchetă. Trebuie reamintit în continuare că măsurile au fost eludate prin Moldova și Maroc. Dacă aceste evenimente nu ar fi avut loc, industria comunitară ar avea o situație mai bună.

(150)

Putem afirma, pe bună dreptate, că industria comunitară va continua să beneficieze de pe urma măsurilor impuse în prezent și să își revină prin redobândirea cotelor de piață și prin îmbunătățirea rentabilității. În cazul în care măsurile se abrogă, este foarte probabil că industria comunitară va suferi un nou prejudiciu cauzat de creșterea importurilor la prețuri de dumping provenite din țările în cauză și că situația sa financiară precară s-ar deteriora și mai mult.

(151)

Trebuie reamintit că, în urma anchetei inițiale, s-a ajuns la concluzia că instituirea măsurilor nu va avea decât un efect neglijabil asupra importatorilor. Astfel cum s-a indicat anterior, nici un importator nu a cooperat pe deplin la prezenta anchetă. Așadar, se poate concluziona că menținerea măsurilor nu va avea un efect negativ important asupra importatorilor sau asupra comercianților.

(152)

Cablurile din oțel sunt folosite într-o mare varietate de aplicații, iar numeroase industrii utilizatoare pot fi implicate. Lista următoare cu industriile utilizatoare are valoare indicativă: sectorul pescuitului, sectorul maritim și al navigației, sectorul gazelor și țițeiului, sectorul exploatării miniere, silvicultura, transportul aerian, construcțiile civile, sectorul construcțiilor și al ascensoarelor. În cadrul examinării efectelor posibile ca urmare a instituirii măsurilor, în cadrul anchetei inițiale s-a ajuns la concluzia că, având în vedere impactul nesemnificativ al costului cablurilor din oțel asupra industriilor utilizatoare, o eventuală creștere a prețului nu ar avea efecte semnificative asupra acestora. Faptul că, în cadrul prezentei anchete de reexaminare, nici un utilizator nu a comunicat informații care să contrazică concluzia confirmă următoarele: (i) cablurile din oțel reprezintă o proporție redusă din totalul costurilor de producție ale industriilor utilizatoare; (ii) măsurile în vigoare nu au avut un efect negativ semnificativ asupra situației lor economice; (iii) prelungirea măsurilor nu va avea impact asupra intereselor lor financiare.

(153)

În cadrul anchetei inițiale s-a ajuns la concluzia că instituirea măsurilor ar fi benefică pentru furnizorii industriei comunitare. În lipsa informațiilor care să dovedească contrariul în cadrul prezentei reexaminări, s-a considerat că menținerea măsurilor actuale are impact favorabil asupra furnizorilor.

(154)

Luând în considerare cele expuse anterior, s-a concluzionat că nu există nici un motiv imperativ pentru a nu prelungi măsurile antidumping existente.

(155)

Toate părțile au fost informate despre principalele fapte și considerente pe baza cărora s-a luat în considerare recomandarea de a menține măsurile existente. Li s-a acordat un termen în care să poată formula observațiile cu privire la informațiile comunicate. Nu s-a primit nici un comentariu care să justifice modificarea concluziilor.

(156)

Pe baza celor expuse anterior, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, trebuie menținute măsurile antidumping aplicabile importurilor de cabluri din oțel originare din India, RPC, Ucraina și Africa de Sud. Trebuie reamintit că aceste măsuri constau în drepturi ad valorem care nu se aplică importurilor de produse în cauză fabricate și vândute la export în Comunitate de către o societate din India și o societate din Africa de Sud ale căror angajamente au fost acceptate.

(157)

Astfel cum s-a explicat la considerentul 3, drepturile antidumping în vigoare pentru importurile de produs în cauză originar din Ucraina și RPC s-au extins la importurile de cabluri din oțel expediate din Moldava și, respectiv, Maroc, indiferent dacă au fost declarate sau nu ca fiind originare din țările menționate. Drepturile antidumping pentru care, în conformitate cu considerentul 156, s-a solicitat prorogarea pentru importurile produsului în cauză trebuie să se extindă și la importurile de cabluri din oțel expediate din Moldova și Maroc, indiferent dacă au fost declarate sau nu că sunt originare din țările menționate. Producătorul-exportator din Maroc scutit de la măsurile extinse prin Regulamentul (CE) nr. 1886/2004 trebuie să fie scutit, de asemenea, și de la măsurile instituite prin prezentul regulament,

(a)

o factură conformă cu angajamentul, care să conțină elementele prevăzute în anexă, să fie prezentată la autoritățile vamale ale statelor membre, în momentul prezentării declarației de liberă circulație, și

(b)

mărfurile declarate și prezentate autorităților vamale să corespundă exact descrierii din factura conformă cu angajamentul.

1.

Codul produsului (astfel cum a fost prevăzut în angajamentul oferit de către producătorul-exportator în cauză), inclusiv tipul, numărul de toroane, numărul de sârme per toron și codul NC.

2.

Denumirea exactă a mărfurilor, inclusiv:

3.

Descrierea condițiilor de vânzare, în special:

4.

Numele importatorului căruia îi este emisă factura direct de către societate.

5.

Numele reprezentantului societății care a întocmit factura conformă și următoarea declarație semnată de reprezentantul respectiv:

„Subsemnatul certific faptul că vânzarea la export direct în Comunitatea Europeană a mărfurilor care fac obiectul prezentei facturi se efectuează în cadrul și în conformitate cu termenii angajamentului oferit de… [numele societății] și acceptat de Comisia Europeană prin Decizia 1999/572/CE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”