EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02010R1095-20220812
Regulation (EU) No 1095/2010 of the European Parliament and of the Council of 24 November 2010 establishing a European Supervisory Authority (European Securities and Markets Authority), amending Decision No 716/2009/EC and repealing Commission Decision 2009/77/EC
Consolidated text: Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei
Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei
In force
Acest text consolidat nu poate include următoarele modificări:
| Act de modificare | Tipul de modificarea | Subdviziunea vizată | Data intrării în vigoare |
|---|---|---|---|
| 32023R1114 | modificat prin | articol 1 alineat 2 paragraf 1 | 30/12/2024 |
02010R1095 — RO — 12.08.2022 — 004.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 1095/2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 24 noiembrie 2010 (JO L 331 15.12.2010, p. 84) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
DIRECTIVA 2011/61/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 8 iunie 2011 |
L 174 |
1 |
1.7.2011 |
|
|
DIRECTIVA 2014/51/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 aprilie 2014 |
L 153 |
1 |
22.5.2014 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2019/2175 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2019 |
L 334 |
1 |
27.12.2019 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) 2021/23 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2020 |
L 22 |
1 |
22.1.2021 |
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 1095/2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 24 noiembrie 2010
de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei
CAPITOLUL I
INSTITUIREA ȘI STATUTUL JURIDIC
Articolul 1
Instituirea și domeniul de activitate
Autoritatea contribuie la activitatea Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ), în ceea ce privește prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ) și cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Autoritatea decide cu privire la acordul pe care trebuie să și-l dea în conformitate cu articolul 9a alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Obiectivul Autorității este acela de a proteja interesul public prin contribuția la stabilitatea și eficacitatea sistemului financiar pe termen scurt, mediu și lung, pentru economia, cetățenii și întreprinderile Uniunii. Autoritatea contribuie, în limitele competențelor sale, la:
îmbunătățirea funcționării pieței interne, incluzând, în special, un nivel solid, eficient și consistent de reglementare și supraveghere,
garantarea integrității, transparenței, eficienței și bunei funcționări a piețelor financiare,
consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii,
prevenirea arbitrajului de reglementare și promovarea condițiilor de concurență echitabile,
asigurarea unei reglementări și supravegheri corespunzătoare cu privire la asumarea riscurilor de investiții și a altor riscuri,
îmbunătățirea protecției consumatorilor și a investitorilor,
îmbunătățirea convergenței în materie de supraveghere în cadrul pieței interne.
În aceste scopuri, Autoritatea contribuie la asigurarea aplicării consecvente, eficiente și efective a actelor menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, favorizează convergența în materie de supraveghere și, în conformitate cu articolul 16a, furnizează avize Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.
Atunci când își exercită atribuțiile conferite de prezentul regulament, Autoritatea acordă o atenție deosebită riscurilor sistemice prezentate de participanții la piețele financiare al căror faliment poate afecta funcționarea sistemului financiar sau a economiei reale.
În îndeplinirea atribuțiilor sale, Autoritatea acționează independent, obiectiv și în mod nediscriminatoriu și transparent, în interesul Uniunii în ansamblu și respectă, ori de câte ori este cazul, principiul proporționalității. Autoritatea este ținută răspunzătoare, acționează cu integritate și se asigură că toate părțile interesate sunt tratate în mod echitabil.
Conținutul și forma acțiunilor și ale măsurilor Autorității, în special ale ghidurilor, recomandărilor, avizelor, întrebărilor și răspunsurilor, proiectelor de standarde de reglementare și proiectelor de standarde de punere în aplicare, respectă pe deplin dispozițiile aplicabile din prezentul regulament și din actele legislative menționate la alineatul (2). În măsura în care acest lucru este permis și relevant în temeiul dispozițiilor respective, acțiunile și măsurile Autorității țin seama în mod corespunzător, în conformitate cu principiul proporționalității, de natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității unui participant la piața financiară, întreprinderi sau altei entități sau activități financiare care este afectată de acțiunile și măsurile Autorității.
Articolul 2
Sistemul European de Supraveghere Financiară
SESF cuprinde:
Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), în sensul sarcinilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 ) și în prezentul regulament;
Autoritatea;
Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 );
Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 );
Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere („Comitetul comun”), în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolele 54-57 din prezentul regulament, precum și în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și în Regulamentul (UE) nr. 1094/2010;
autoritățile competente sau de supraveghere din statele membre, astfel cum sunt menționate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Fără a aduce atingere competențelor naționale, trimiterile la supraveghere din prezentul regulament includ toate activitățile relevante pe care toate autoritățile competente trebuie să le efectueze în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).
Articolul 3
Răspunderea autorităților
Articolul 4
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„participant la piețele financiare” înseamnă orice persoană căreia i se aplică o obligație prevăzută de actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) sau o lege națională de punere în aplicare a respectivelor acte;
„participant-cheie la piețele financiare” înseamnă un participant la piețele financiare a cărui activitate regulată sau viabilitate financiară are sau poate să aibă un efect semnificativ asupra stabilității, integrității sau eficienței piețelor financiare din Uniune;
„autorități competente” înseamnă:
autoritățile competente și/sau autoritățile de supraveghere astfel cum sunt definite în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2);
în ceea ce privește Directiva 2002/65/CE, autoritățile și organele care au competența de a asigura respectarea cerințelor din directiva respectivă de către întreprinderile care furnizează servicii de investiții și de către organismele de plasament colectiv care le comercializează unitățile de fond sau acțiunile;
în ceea ce privește sistemele de compensare pentru investitori, organismele care administrează sisteme naționale de compensare în temeiul Directivei 97/9/CE sau autoritățile publice care supraveghează aceste sisteme, în cazul în care funcționarea sistemelor de compensare pentru investitori este administrată de o companie privată, în temeiul directivei în cauză;
în ceea ce privește Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ), o autoritate de rezoluție astfel cum este definită la articolul 2 punctul 3 din respectivul regulament.
Articolul 5
Statutul juridic
Articolul 6
Componența
Autoritatea cuprinde:
un consiliu al supraveghetorilor, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 43;
un consiliu de administrație, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 47;
un președinte, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 48;
un director executiv, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 53;
o comisie de apel, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 60.
Articolul 7
Sediul
Autoritatea își are sediul la Paris.
Amplasarea sediului Autorității nu afectează îndeplinirea de către Autoritate a atribuțiilor și sarcinilor sale, organizarea structurii sale de guvernanță, funcționarea organizației sale principale sau finanțarea principală a activităților sale, permițând, în același timp, dacă este cazul, utilizarea în comun cu alte agenții ale Uniunii a serviciilor de suport administrativ și de gestionare a infrastructurilor care nu sunt legate de activitățile de bază ale Autorității.
CAPITOLUL II
SARCINILE ȘI COMPETENȚELE AUTORITĂȚII
Articolul 8
Sarcinile și competențele Autorității
Autoritatea are următoarele sarcini:
pe baza actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), de a contribui la elaborarea de standarde și practici comune de înaltă calitate în materie de reglementare și supraveghere, în special prin elaborarea de proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, ghiduri, recomandări și alte măsuri, inclusiv avize;
de a elabora și de a actualiza constant un manual de supraveghere al Uniunii referitor la supravegherea participanților la piața financiară din Uniune, care să stabilească cele mai bune practici, precum și metodologii și procese de înaltă calitate și să ia în considerare, printre altele, evoluția practicilor de afaceri și a modelelor de afaceri, precum și dimensiunea participanților la piața financiară și a piețelor;
de a contribui la aplicarea consecventă a actelor juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, în special prin sprijinirea unei culturi comune de supraveghere, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și eficace a actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, favorizarea și monitorizarea independenței în materie de supraveghere, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile competente, asigurarea unei supravegheri eficace și consecvente a participanților la piața financiară, precum și a unei funcționări coerente a colegiilor de supraveghere și luarea de măsuri, printre altele, în situații de urgență;
de a stimula și a facilita delegarea de sarcini și responsabilități între autoritățile competente;
de a coopera îndeaproape cu CERS, în special prin furnizarea către CERS a informațiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale și prin garantarea faptului că avertismentelor și recomandărilor CERS li se dă curs în mod corespunzător;
de a organiza și a efectua evaluări inter pares ale autorităților competente și, în acest context, de a emite ghiduri și recomandări și de a identifica bune practici, în vederea îmbunătățirii consecvenței rezultatelor în materie de supraveghere;
de a monitoriza și de a evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență, inclusiv, după caz, evoluția tendințelor în materie de servicii financiare inovatoare, luând în considerare în mod corespunzător evoluțiile legate de factorii de mediu, sociali și de guvernanță;
de a realiza analize ale pieței pentru a ajuta Autoritatea să își îndeplinească atribuțiile;
de a promova, dacă este cazul, protecția consumatorilor și a investitorilor, în special în ceea ce privește deficiențele într-un context transfrontalier și luând în considerare riscurile aferente;
de a contribui la funcționarea consecventă și coerentă a colegiilor de supraveghere, la monitorizarea, evaluarea și măsurarea riscurilor sistemice, la elaborarea și coordonarea planurilor de redresare și de restructurare, asigurând un nivel înalt de protecție a investitorilor pe întreg teritoriul Uniunii și elaborând metode de restructurare a participanților la piața financiară care sunt falimentari precum și o evaluare a necesității de a avea instrumente de finanțare corespunzătoare, în conformitate cu articolele 21-26;
de a contribui la stabilirea unei strategii comune a Uniunii privind datele financiare;
de a realiza orice alte sarcini specifice prevăzute în prezentul regulament sau în alte acte legislative;
de a publica pe site-ul său și de a actualiza periodic informațiile privind domeniul său de activitate, în special, în sfera sa de competență, informații privind participanții la piețele financiare înregistrați, pentru a garanta că informațiile sunt ușor accesibile publicului;
de a publica pe site-ul său și de a actualiza periodic toate standardele tehnice de reglementare, standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile, recomandările și întrebările și răspunsurile pentru fiecare act legislativ menționat la articolul 1 alineatul (2), inclusiv prezentări generale referitoare la situația actuală a lucrărilor în curs și la planificarea calendarului pentru adoptarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare și a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare.
▼M3 —————
Atunci când își îndeplinește sarcinile în conformitate cu prezentul regulament, Autoritatea:
face uz de toate competențele de care dispune;
luând în considerare obiectivul de asigurare a siguranței și solidității participanților la piața financiară, ține seama pe deplin de diferitele tipuri, modele de afaceri și dimensiuni ale participanților la piața financiară; și
ține seama de inovațiile tehnologice, de modelele de afaceri inovatoare și sustenabile, precum și de integrarea factorilor de mediu, sociali și care țin de guvernanță.
Pentru a efectua sarcinile menționate la alineatul (1), Autoritatea deține competențele prevăzute de prezentul regulament, în special:
de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare în cazurile specifice menționate la articolul 10;
de a elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în cazurile specifice menționate la articolul 15;
de a emite ghiduri și recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16;
de a emite recomandări, astfel cum se prevede la articolul 29a;
de a emite recomandări în cazurile specifice menționate la articolul 17 alineatul (3);
de a emite avertismente în conformitate cu articolul 9 alineatul (3);
de a lua decizii individuale adresate autorităților competente în cazurile specifice menționate la articolele 18 alineatul (3) și 19 alineatul (3);
în cazurile legate de dreptul direct aplicabil al Uniunii, de a lua decizii individuale adresate participanților la piața financiară în cazurile specifice menționate la articolul 17 alineatul (6), la articolul 18 alineatul (4) și la articolul 19 alineatul (4);
de a emite avize către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie, astfel cum se prevede la articolul 16a;
de a răspunde la întrebări, astfel cum se prevede la articolul 16b;
de a lua măsuri în conformitate cu articolul 9a;
de a colecta informațiile necesare referitoare la participanții la piața financiară astfel cum se prevede la articolul 35;
de a dezvolta metodologii comune pentru evaluarea efectului pe care caracteristicile produselor și procesele de distribuție îl au asupra poziției financiare a participanților la piața financiară și asupra protecției consumatorilor;
de a furniza o bază de date accesibilă la nivel central cu toți participanții la piața financiară înregistrați în domeniul său de competență, în cazurile specificate în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).
Consultările publice deschise menționate la articolele 10, 15, 16 și 16a se desfășoară pe o scară cât mai largă pentru a asigura o abordare incluzivă cu privire la toate părțile interesate și acordă părților interesate un termen rezonabil pentru a răspunde. Autoritatea publică un rezumat al contribuțiilor primite de la părțile interesate și o prezentare a modului în care informațiile și punctele de vedere obținute în urma consultărilor au fost utilizate în proiectul de standard tehnic de reglementare și în proiectul de standard tehnic de punere în aplicare.
Articolul 9
Sarcini legate de protecția consumatorilor și activitățile financiare
Autoritatea își asumă un rol principal în promovarea transparenței, simplicității și echității pe piață pentru produsele sau serviciile financiare de consum din întreaga piață internă, inclusiv prin:
colectarea, analizarea și raportarea tendințelor de consum, cum ar fi evoluția în materie de costuri și cheltuieli ale serviciilor și ale produselor financiare cu amănuntul din statele membre;
realizarea de evaluări tematice aprofundate ale comportamentului pe piață, creând o înțelegere comună a practicilor de piață în vederea identificării problemelor potențiale și a analizării impactului acestora;
elaborarea unor indicatori ai riscului de retail pentru identificarea la timp a cauzelor potențiale ale prejudiciilor aduse consumatorilor și investitorilor;
revizuirea și coordonarea inițiativelor de formare și educare în domeniul financiar de către autoritățile competente;
elaborarea de standarde de formare pentru acest sector; și
contribuții la elaborarea unor norme comune de publicare;
contribuții la menținerea unor condiții de concurență echitabile pe piața internă, în cadrul căreia consumatorii și alți utilizatori ai serviciilor financiare dispun de un acces echitabil la servicii și produse financiare; și
coordonarea activităților de tip „client misterios” desfășurate de autoritățile competente, după caz.
Autoritatea își revizuiește decizia menționată la primul paragraf la intervale corespunzătoare și cel puțin o dată la șase luni. În urma a cel puțin două reînnoiri consecutive și pe baza unei analize adecvate care vizează evaluarea impactului asupra clientului sau asupra consumatorului, Autoritatea poate lua o decizie cu privire la reînnoirea anuală a interdicției.
Statele membre pot solicita Autorității să își reanalizeze decizia. În acest caz, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.
Autoritatea poate analiza, de asemenea, necesitatea de a interzice sau de a restricționa anumite tipuri de activități sau practici financiare și, dacă acest lucru este necesar, poate informa Comisia și autoritățile competente pentru a facilita adoptarea unor astfel de interdicții sau restricții.
Articolul 9a
Scrisori de neintervenție
Autoritatea ia măsurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol numai în situații excepționale, în cazul în care consideră că este probabil ca aplicarea unuia dintre actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau a oricărui act delegat sau de punere în aplicare bazat pe respectivele acte legislative să ridice probleme semnificative, dintr-unul din următoarele motive:
Autoritatea consideră că dispozițiile cuprinse în actul respectiv pot intra în conflict direct cu un alt act relevant;
în cazul în care actul este unul dintre actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), absența actelor delegate sau a actelor de punere în aplicare care să completeze sau să detalieze actul în cauză ar ridica îndoieli legitime cu privire la consecințele juridice care decurg din actul legislativ sau din aplicarea corespunzătoare a acestuia;
absența ghidurilor și a recomandărilor menționate la articolul 16 ar genera dificultăți practice în ceea ce privește aplicarea actului legislativ relevant.
În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), Autoritatea prezintă Comisiei un aviz cu privire la orice acțiune pe care o consideră adecvată, sub forma unei noi propuneri legislative sau a unei propuneri pentru un nou act delegat sau de punere în aplicare, precum și cu privire la caracterul urgent al problemei, conform aprecierii Autorității. Autoritatea își publică avizul.
În cazul menționat la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol, Autoritatea evaluează cât mai curând posibil necesitatea adoptării de ghiduri sau recomandări relevante, în conformitate cu articolul 16.
Autoritatea acționează cu promptitudine, în special pentru a contribui la prevenirea problemelor menționate la alineatul (1), ori de câte ori este posibil.
Articolul 10
Standarde tehnice de reglementare
În cazul în care Parlamentul European și Consiliul deleagă Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a asigura o armonizare unitară în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de reglementare Comisiei spre adoptare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare Parlamentului European și Consiliului spre informare.
Standardele tehnice de reglementare sunt tehnice și nu implică decizii strategice sau de politică publică, iar conținutul lor este delimitat de actele legislative în temeiul cărora sunt elaborate.
Înainte de a înainta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt puternic disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.
▼M3 —————
În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de reglementare, Comisia decide cu privire la adoptarea acestuia. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în timp util dacă adoptarea nu se poate realiza în termenul de trei luni. Comisia poate adopta proiectul de standard tehnic de reglementare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.
În cazul în care intenționează să nu adopte un proiect de standard tehnic de reglementare sau să îl adopte parțial sau cu modificări, Comisia retrimite Autorității proiectul de standard tehnic de reglementare, explicând de ce nu îl adoptă sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări. Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate retransmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.
În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni, Autoritatea nu a înaintat un proiect modificat al standardului tehnic de reglementare sau a înaintat un proiect de standard tehnic de reglementare modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante sau poate respinge standardul.
Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de reglementare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.
Numai în cazurile în care autoritatea nu transmite Comisiei proiectul de standard tehnic de reglementare în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de reglementare prin intermediul unui act delegat în absența unui proiect din partea Autorității.
Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Comisia solicită, de asemenea, avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.
Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de reglementare Parlamentului European și Consiliului.
Comisia transmite proiectul său de standard tehnic de reglementare Autorității. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.
Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat în al patrulea paragraf, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia poate adopta standardul respectiv.
Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia îl poate modifica pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante. Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de reglementare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.
Articolul 11
Exercitarea delegării de competențe
Articolul 12
Revocarea delegării de competențe
Articolul 13
Obiecțiuni la standardele tehnice de reglementare
▼M3 —————
În cazul în care, la expirarea termenului menționat la alineatul (1), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecțiuni la standardul tehnic de reglementare, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.
Standardul tehnic de reglementare poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni.
Articolul 14
Neaprobarea sau modificarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare
Articolul 15
Standarde tehnice de punere în aplicare
Înainte de a înainta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt puternic disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.
În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la adoptarea acestuia. Comisia poate prelungi acest termen cu o lună. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în timp util dacă adoptarea nu se poate realiza în termenul de trei luni. Comisia poate adopta proiectul de standard tehnic de punere în aplicare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.
În cazul în care intenționează să nu adopte un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl adopte parțial sau cu modificări, Comisia îl retrimite Autorității, explicând de ce nu intenționează să îl adopte sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări. Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate retransmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.
În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la al patrulea paragraf, Autoritatea nu a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare modificat sau a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare care este modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.
Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.
Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Comisiei în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de punere în aplicare prin intermediul unui act de punere în aplicare și nu pe baza unui proiect din partea Autorității.
Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.
Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Parlamentului European și Consiliului.
Comisia transmite proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Autorității. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.
Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la paragraful al patrulea, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare.
Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante.
Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.
Articolul 16
Ghiduri și recomandări
Ghidurile și recomandările respectă cu delegările de competențe conferite prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau în prezentul articol.
Autoritățile competente și participanții la piețele financiare depun toate eforturile necesare pentru a respecta aceste ghiduri și recomandări.
În termen de două luni de la emiterea unui ghid sau a unei recomandări, fiecare autoritate competentă confirmă dacă se conformează sau intenționează să se conformeze respectivului ghid sau respectivei recomandări. În cazul în care o autoritate competentă nu se conformează sau nu intenționează să se conformeze, aceasta informează Autoritatea, prezentându-și motivele. Autoritatea dă publicității faptul că autoritatea competentă respectivă nu intenționează să se conformeze ghidului sau recomandării în cauză.
Autoritatea poate decide, de asemenea, de la caz la caz, să publice motivele prezentate de autoritatea competentă pentru care nu s-a conformat respectivului ghid sau respectivei recomandări. Autoritatea competentă primește o notificare prealabilă cu privire la această publicare.
Dacă acest lucru este prevăzut de către ghidul sau recomandarea în cauză, participanții la piețele financiare raportează în mod clar și detaliat dacă respectă ghidul sau recomandarea respectivă.
Articolul 16a
Avize
Articolul 16b
Întrebări și răspunsuri
Înainte de a adresa o întrebare Autorității, participanții la piețele financiare analizează dacă trebuie să adreseze prima dată întrebarea autorității lor competente.
Înainte de a publica răspunsurile la întrebările admisibile, Autoritatea poate solicita clarificări suplimentare cu privire la întrebările adresate de persoana fizică sau juridică menționată la prezentul alineat.
Articolul 17
Încălcarea dreptului Uniunii
La solicitarea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor sau din proprie inițiativă, inclusiv în situațiile în care se bazează pe informații bine argumentate provenind de la persoane fizice sau juridice și după ce a informat autoritatea competentă vizată, Autoritatea descrie modalitatea în care intenționează să procedeze în cauză și, după caz, investighează presupusa încălcare sau neaplicare a dreptului Uniunii.
Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 35, autoritatea competentă pune la dispoziția autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa, inclusiv în ceea ce privește modul în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) sunt aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii.
Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct, după ce a informat autoritatea competentă în cauză, o solicitare de informații bine întemeiată și motivată altor autorități competente ori de câte ori solicitarea de informații de la autoritatea competentă în cauză s-a dovedit sau este considerată a fi insuficientă pentru a obține informațiile considerate necesare în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.
Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.
Cel târziu în termen de două luni de la demararea investigației, Autoritatea poate adresa autorității competente în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii.
În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea competentă informează Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului Uniunii.
Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea competentă nu s-a conformat legislației Uniunii, Comisia poate, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, să emită un aviz formal prin care să îi ceară autorității competente să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. Avizul formal al Comisiei ține seama de recomandarea Autorității.
Comisia emite un astfel de aviz formal în termen de trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună.
Autoritatea și autoritățile competente transmit Comisiei toate informațiile necesare.
Decizia Autorității trebuie să fie conformă cu avizul formal emis de Comisie în temeiul alineatul (4).
Atunci când adoptă o măsură în legătură cu chestiuni care fac obiectul unui aviz formal în temeiul alineatului (4) sau al unei decizii în temeiul alineatului (6), autoritățile competente respectă avizul formal sau decizia corespunzătoare, după caz.
Articolul 17a
Protecția avertizorilor de integritate
Articolul 18
Măsuri în situații de urgență
În cazul unor evoluții negative care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar din Uniune, Autoritatea facilitează în mod activ și, atunci când consideră că este necesar, coordonează eventualele măsuri luate de către autoritățile naționale de supraveghere competente relevante.
Pentru a putea îndeplini acest rol de facilitare și coordonare, Autoritatea este informată pe deplin cu privire la eventualele evoluții relevante și este invitată să participe în calitate de observator la eventualele reuniuni relevante ale autorităților naționale de supraveghere competente.
Consiliul, după consultarea Comisiei și a CERS și, după caz, a AES, poate adopta o decizie adresată Autorității, prin care să se stabilească existența unei situații de urgență în sensul prezentului regulament, în urma unei cereri adresate de către Autoritate, Comisie sau CERS. Consiliul își revizuiește această decizie la intervale corespunzătoare și cel puțin o dată pe lună. În cazul în care decizia nu este reînnoită la expirarea unui termen de o lună, aceasta expiră în mod automat. Consiliul poate declara întreruperea situației de urgență în orice moment.
În cazul în care CERS sau Autoritatea consideră că ar putea apărea o situație de urgență, acestea emit o recomandare confidențială adresată Consiliului și furnizează acestuia o evaluare a situației. Consiliul evaluează apoi necesitatea convocării unei reuniuni. În cadrul acestui proces, este garantată protecția adecvată a confidențialității.
În cazul în care Consiliul constată existența unei situații de urgență, acesta informează în mod corespunzător fără întârziere Parlamentul European și Comisia.
Deciziile adoptate în temeiul alineatului (4) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune.
Orice măsură luată de autoritățile competente în legătură cu aspecte care fac obiectul unei decizii în temeiul alineatului (3) sau (4) este compatibilă cu respectivele decizii.
Articolul 19
Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente în contexte transfrontaliere
În cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4) din prezentul articol, în oricare dintre următoarele circumstanțe:
la solicitarea uneia sau mai multor autorități competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei acțiuni, al unei acțiuni propuse sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități competente;
în cazurile în care actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) prevăd că Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie inițiativă, dacă, din motive obiective, poate fi constatat un dezacord între autoritățile competente.
În cazurile în care actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) dispun adoptarea unei decizii comune de către autoritățile competente și dacă, în conformitate cu actele respective, Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie inițiativă, pentru ajungerea la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4) din prezentul articol, autorităților competente în cauză, este prezumată existența unui dezacord în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective.
Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere nejustificată Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:
în cazul în care în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și se produce oricare dintre situațiile următoare:
termenul respectiv a expirat; sau
cel puțin două dintre autoritățile competente în cauză consideră, din motive obiective, că există un dezacord;
în cazul în care în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și se produce oricare dintre situațiile următoare:
cel puțin două dintre autoritățile competente în cauză consideră, din motive obiective, că există un dezacord; sau
au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorități competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta actele respective, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.
În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (4), în cazul în care pentru actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.
Articolul 20
Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente din sectoare diferite
Comitetul comun, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 19 și 56, soluționează dezacordurile transsectoriale care pot apărea între autorități competente, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 2 din prezentul regulament, din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Articolul 21
Colegiile de supraveghere
Autoritatea are un rol de coordonare în garantarea unei funcționări consecvente și coerente a colegiilor de supraveghere pentru instituțiile transfrontaliere din Uniune, ținând seama de riscul sistemic prezentat de participanții la piețele financiare, menționat la articolul 23, și convoacă, dacă este cazul, o reuniune a unui colegiu.
În sensul prezentului alineat și al alineatului (1) din prezentul articol, Autoritatea este considerată drept „autoritate competentă” în sensul legislației relevante.
Autoritatea poate:
să colecteze și să ofere toate informațiile relevante, în cooperare cu autoritățile competente, pentru a facilita activitatea colegiului și să înființeze și să gestioneze un sistem central pentru a pune astfel de informații la dispoziția autorităților competente din cadrul colegiului;
să inițieze și să coordoneze exerciții de simulare a crizelor la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 32, pentru a evalua reziliența participanților la piețele financiare astfel cum se menționează la articolul 23, în special riscul sistemic prezentat de participanții la piețele financiare, la evoluțiile negative ale pieței, precum și să evalueze potențialul de creștere a riscului sistemic prezentat de participanții-cheie la piețele financiare în situații de criză, asigurând aplicarea unei metodologii consecvente la nivel național pentru aceste exerciții și, după caz, să adreseze o recomandare autorității competente în vederea corectării aspectelor identificate în cadrul exercițiului de simulare a crizelor, inclusiv o recomandare privind efectuarea unor evaluări specifice, aceasta poate recomanda autorităților competente să efectueze inspecții la fața locului și poate participa la astfel de inspecții pentru a asigura comparabilitatea și fiabilitatea metodelor, practicilor și rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii;
să promoveze activități de supraveghere eficiente și eficace, inclusiv evaluări ale riscurilor la care sunt sau pot fi expuși participanții la piețele financiare în situații de criză;
să supervizeze, în conformitate cu sarcinile și competențele specificate în prezentul regulament, sarcinile îndeplinite de autoritățile competente; și
să solicite deliberări suplimentare în cadrul unui colegiu, în toate situațiile în care consideră că decizia ar genera o aplicare incorectă a dreptului Uniunii sau nu ar contribui la obiectivul de convergență între practicile în materie de supraveghere. De asemenea, aceasta poate solicita autorității responsabile cu supravegherea consolidată programarea unei reuniuni a colegiului sau adăugarea unui punct pe ordinea de zi a unei reuniuni.
Articolul 22
Dispoziții generale privind riscul sistemic
Autoritatea ține seama în mod corespunzător de riscul sistemic, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. Aceasta abordează toate riscurile de perturbare a serviciilor financiare care:
sunt cauzate de o disfuncționalitate a întregului sistem financiar sau a unor părți ale acestuia; și
pot să genereze consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală.
Autoritatea ia în considerare, după caz, monitorizarea și evaluarea riscului sistemic, astfel cum au fost desfășurate de CERS și de Autoritate și răspunde avertismentelor și recomandărilor CERS în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010.
Autoritatea, în colaborare cu CERS și în conformitate cu articolul 23, elaborează o abordare comună pentru identificarea și măsurarea riscului sistemic prezentat de participanții-cheie la piețele financiare, inclusiv indicatori cantitativi și calitativi, după caz.
Acești indicatori reprezintă un element esențial în stabilirea acțiunilor adecvate în materie de supraveghere. Autoritatea monitorizează gradul de convergență a constatărilor făcute, în vederea promovării unei abordări comune.
Fără a aduce atingere actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea elaborează, dacă este necesar, ghiduri și recomandări suplimentare pentru participanții cheie la piețele financiare, pentru a ține seama de riscul sistemic prezentat de aceștia.
Autoritatea garantează faptul că riscul sistemic prezentat de participanții-cheie la piețele financiare este luat în considerare atunci când sunt elaborate proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare în domeniile stabilite în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).
În urma unei investigații efectuate în temeiul primului paragraf, consiliul supraveghetorilor poate formula recomandări corespunzătoare adresate autorităților competente vizate privind măsurile necesare.
În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolului 35.
Articolul 23
Identificarea și măsurarea riscului sistemic
Articolul 24
Capacitatea permanentă de a răspunde riscurilor sistemice
Articolul 25
Planuri de redresare și de restructurare
Articolul 26
Sistemul european al sistemelor naționale de compensare pentru investitori
Articolul 27
Sistemul european de soluționare a situațiilor de criză și de mecanisme de finanțare
Autoritatea contribuie la activitatea privind aspectele legate de concurența echitabilă și impacturile cumulative asupra instituțiilor financiare ale oricăror sisteme de taxe și contribuții care ar putea fi introduse pentru a asigura o repartizare echitabilă a sarcinilor și a stimulentelor în vederea limitării riscului sistemic ca parte a unui cadru de soluționare coerent și credibil.
▼M3 —————
Articolul 28
Delegarea de sarcini și responsabilități
Autoritățile competente informează Autoritatea cu privire la acordurile de delegare pe care intenționează să le încheie. Autoritățile competente aplică acordurile cel mai devreme la o lună după notificarea Autorității.
Autoritatea poate emite un aviz cu privire la acordul propus în termen de o lună după ce a fost informată.
Autoritatea publică prin mijloace adecvate toate acordurile de delegare încheiate de autoritățile competente, pentru a se asigura că toate părțile interesate sunt informate corespunzător.
Articolul 29
Cultura comună de supraveghere
Autoritatea joacă un rol activ în elaborarea unei culturi comune de supraveghere la nivelul Uniunii și a unor practici de supraveghere consecvente, precum și în garantarea unor proceduri uniforme și a unor abordări coerente în ansamblul Uniunii. Autoritatea efectuează cel puțin următoarele activități:
furnizarea de avize autorităților competente;
stabilirea de priorități strategice de supraveghere ale Uniunii în conformitate cu articolul 29a;
constituirea unor grupuri de coordonare în conformitate cu articolul 45b pentru a promova convergența în materie de supraveghere și pentru a identifica bune practici;
promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficace între autoritățile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică și atacurile cibernetice, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute în actele legislative relevante ale Uniunii;
participarea la elaborarea unor standarde de supraveghere de înaltă calitate și uniforme, inclusiv a standardelor de raportare și a standardelor internaționale de contabilitate, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3);
reexaminarea aplicării standardelor tehnice de reglementare și de punere în aplicare relevante adoptate de Comisie, a ghidurilor și recomandărilor emise de Autoritate și propunerea de amendamente atunci când este necesar; și
elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente; și
punerea în practică a unui sistem de monitorizare pentru evaluarea riscurilor materiale legate de mediu, sociale și de guvernanță, ținând cont de Acordul de la Paris din cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.
În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține actualizat un manual de supraveghere al Uniunii privind supravegherea participanților la piețele financiare din Uniune, care ține seama în mod corespunzător de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri și de dimensiunea instituțiilor financiare și a piețelor, inclusiv de schimbările datorate inovațiilor tehnologice. Manualul de supraveghere al Uniunii prezintă cele mai bune practici de supraveghere și prezintă metodologii și procese de înaltă calitate.
Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menționate la alineatul (1) litera (a) și la instrumentele și mijloacele menționate la prezentul alineat. Aceasta analizează, de asemenea, dacă este cazul, eventualele costuri și beneficii aferente. Astfel de consultări și analize trebuie să fie proporționale cu domeniul de aplicare, natura și impactul avizelor sau al instrumentelor și mijloacelor. Atunci când este cazul, Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor.
Articolul 29a
Priorități strategice de supraveghere ale Uniunii
În urma unei discuții în consiliul supraveghetorilor și luând în considerare contribuțiile primite din partea autorităților competente, munca depusă de instituțiile Uniunii și analizele, avertismentele și recomandările publicate de CERS, Autoritatea identifică, cel puțin o dată la trei ani, până la data de 31 martie, până la două priorități cu relevanță pentru întreaga Uniune, care reflectă evoluțiile și tendințele viitoare. La elaborarea programelor lor de lucru, autoritățile competente iau în considerare prioritățile respective și notifică Autoritatea în mod corespunzător. Autoritatea dezbate activitățile relevante ale autorităților competente în anul următor și trage concluzii. Autoritatea discută eventuale măsuri subsecvente, care pot include ghiduri, recomandări adresate autorităților competente și evaluări inter pares în domeniul respectiv.
Prioritățile cu relevanță pentru întreaga Uniune identificate de Autoritate nu împiedică autoritățile competente să aplice cele mai bune practici sau să ia măsuri pe baza priorităților și evoluțiilor adiționale proprii, iar specificul național este avut în vedere.
Articolul 30
Evaluări inter pares ale autorităților competente
Evaluarea inter pares cuprinde o evaluare a următoarelor elemente, fără a se limita la acestea:
gradul de adecvare a resurselor, nivelul de independență și acordurile de guvernanță ale autorității competente, acordând o atenție deosebită aplicării eficace a actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și capacității de a răspunde evoluțiilor pieței;
eficacitatea și gradul de convergență atinse în aplicarea dreptului Uniunii și în ceea ce privește practicile de supraveghere, inclusiv standardele tehnice de reglementare și standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile și recomandările adoptate în temeiul articolelor 10-16, precum și măsura în care practicile de supraveghere îndeplinesc obiectivele prevăzute de dreptul Uniunii;
aplicarea celor mai bune practici dezvoltate de autorități competente a căror adoptare ar putea fi benefică pentru alte autorități competente;
eficacitatea și gradul de convergență atins în ceea ce privește executarea dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicarea a dreptului Uniunii, inclusiv sancțiunile administrative și alte măsuri administrative aplicate persoanelor responsabile în cazul nerespectării acestor dispoziții.
În conformitate cu articolul 16 alineatul (3), autoritățile competente fac tot posibilul pentru a respecta ghidurile și recomandările emise.
La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10-15, ori a ghidurilor sau recomandărilor, în conformitate cu articolul 16, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluării inter pares, precum și de orice alte informații obținute de către Autoritate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența practicilor de supraveghere de cea mai înaltă calitate.
Articolul 31
Funcția de coordonare
Autoritatea promovează o reacție coordonată la nivelul Uniunii, printre altele prin:
facilitarea schimbului de informații între autoritățile competente;
determinarea sferei și, în măsura în care este posibil și oportun, verificarea fiabilității informațiilor care trebuie puse la dispoziția tuturor autorităților competente în cauză;
fără a aduce atingere articolului 19, efectuarea medierii facultative la cererea autorităților competente sau din proprie inițiativă;
notificarea imediată a CERS cu privire la orice posibilă situație de urgență;
adoptarea măsurilor necesare în cazul unor evoluții care pot periclita funcționarea piețelor financiare, în vederea coordonării acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante;
luarea măsurilor adecvate pentru coordonarea acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante, în vederea facilitării intrării pe piață a actorilor sau a produselor care se bazează pe inovarea tehnologică;
centralizarea informațiilor primite în conformitate cu articolele 21 și 35 de la autoritățile competente ca rezultat al obligațiilor legale de raportare pentru participanții la piețele financiare activi în mai multe state membre; Autoritatea comunică aceste informații celorlalte autorități competente vizate.
Articolul 31a
Schimbul de informații privind competențele și integritatea
Autoritatea, împreună cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), instituie un sistem de schimb de informații relevante pentru ca autoritățile competente să poată evalua dacă deținătorii de participații calificate, directorii și deținătorii de funcții cheie ale participanților la piețele financiare prezintă competențele și integritatea necesare, în conformitate cu actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).
Articolul 31b
Funcția de coordonare în ceea ce privește ordinele, tranzacțiile și activitățile cu efecte transfrontaliere semnificative
În cazul în care dispune de dovezi sau de elemente clare din mai multe surse pentru a suspecta că ordinele, tranzacțiile sau orice altă activitate cu efecte transfrontaliere semnificative amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea financiară în Uniune, o autoritate competentă informează prompt Autoritatea cu privire la acest lucru și îi furnizează informațiile relevante. Autoritatea poate adresa autorităților competente din statele membre în care a avut loc activitatea suspectată un aviz privind măsurile ulterioare corespunzătoare.
Articolul 32
Evaluarea evoluțiilor pieței, inclusiv exercițiile de simulare a crizelor
Autoritatea inițiază și coordonează evaluările la nivelul Uniunii ale rezilienței participanților la piețele financiare la evoluțiile nefavorabile ale pieței. În acest scop, Autoritatea elaborează:
metodologii comune pentru evaluarea efectului scenariilor economice asupra poziției financiare a unui participant la piețele financiare, luând în considerare, printre altele, riscurile care decurg din evoluțiile negative în materie de mediu;
metodologii comune pentru a identifica participanții la piețele financiare care urmează să fie incluși în evaluările la nivelul Uniunii;
abordări comune ale comunicărilor cu privire la rezultatele acestor evaluări ale rezistenței participanților la piața financiară;
metodologii comune pentru evaluarea efectului pe care anumite produse sau procese de distribuție îl au asupra poziției financiare a unui participant la piața financiară și asupra investitorilor și informării clienților;
metodologii comune pentru a evalua efectul riscurilor de mediu asupra stabilității financiare a participanților la piețele financiare.
În sensul prezentului alineat, Autoritatea cooperează cu CERS.
Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și vulnerabilităților în domeniul său de competență, o dată pe an și mai frecvent în cazul în care este necesar, împreună cu indicatorii menționați la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament.
Autoritatea introduce o clasificare a principalelor riscuri și puncte vulnerabile în respectivele evaluări și recomandă, atunci când este necesar, măsuri preventive sau corective.
Articolul 33
Relații internaționale, inclusiv echivalența
Atunci când o țară terță se află, în conformitate cu un act delegat în vigoare adoptat de către Comisie în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2015/849, pe lista jurisdicțiilor cu deficiențe strategice în regimurile lor naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care prezintă amenințări semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, Autoritatea nu încheie acorduri administrative cu autoritățile de reglementare și de supraveghere din țara terță respectivă. Acest lucru nu împiedică alte forme de cooperare între Autoritate și autoritățile din țările terțe respective, în vederea reducerii amenințărilor la adresa sistemului financiar al Uniunii.
În plus, aceasta verifică dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile de echivalență respective, precum și orice condiție stabilită în cadrul acestora.
Autoritatea poate asigura legătura cu autoritățile relevante din țările terțe. Autoritatea transmite un raport confidențial Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), care prezintă pe scurt constatările în urma monitorizării tuturor țărilor terțe echivalente. Raportul se concentrează în special asupra implicațiilor pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței, protecția investitorilor și funcționarea pieței interne.
În cazul în care Autoritatea identifică evoluții relevante în ceea ce privește practicile de reglementare, de supraveghere sau de asigurare a respectării legislației din țările terțe menționate la prezentul alineat care ar putea afecta stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, integritatea pieței sau protecția investitorilor ori funcționarea pieței interne, Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la acest lucru în mod confidențial și fără întârziere nejustificată.
Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol a doua teză, Autoritatea cooperează, pe cât posibil, cu autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror regimuri de reglementare și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. În principiu, această cooperare se desfășoară pe baza acordurilor administrative încheiate cu autoritățile relevante ale țărilor terțe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea include dispoziții privind următoarele aspecte:
mecanismele care îi permit Autorității să obțină informații relevante, inclusiv informații privind regimul de reglementare, abordarea în materie de supraveghere, evoluțiile relevante ale pieței, precum și orice schimbare care poate afecta decizia privind echivalența;
în măsura în care acest lucru este necesar pentru monitorizarea deciziilor de echivalență respective, procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv, dacă este cazul, a inspecțiilor la fața locului.
Autoritatea informează Comisia în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță refuză să încheie astfel de acorduri administrative sau refuză să coopereze efectiv.
În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe, privind asistența acordată de Autoritate Comisiei la elaborarea deciziilor în materie de echivalență și privind monitorizarea efectuată de Autoritate în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol.
▼M3 —————
Articolul 35
Colectarea informațiilor
În cazul în care informațiile nu sunt disponibile sau nu sunt transmise în timp util în temeiul alineatelor (1) sau (5), Autoritatea poate adresa direct participanților la piețele financiare implicați o cerere justificată corespunzător și motivată. În aceasta se explică de ce sunt necesare informațiile privitoare la participanții individuali la piețele financiare implicați.
Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la cereri în conformitate cu prezentul alineat și cu alineatul (5).
La solicitarea autorității, autoritățile competente sprijină Autoritatea în procesul de colectare a acestor informații.
Articolul 36
Relația cu CERS
▼M3 —————
Autoritatea decide, prin procedura adecvată de luare a deciziilor, cu privire la orice măsuri care trebuie luate în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în vederea soluționării problemelor identificate în avertismente și recomandări.
Dacă nu acționează pe baza unui avertisment sau a unei recomandări, Autoritatea explică CERS motivele acestei inacțiuni. CERS informează Parlamentul European în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. De asemenea, CERS informează Consiliul în acest sens.
Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, acesta informează consiliul supraveghetorilor și discută cu acesta motivele inacțiunii sale.
În cazul în care autoritatea competentă, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, informează Parlamentul European, Consiliul, Comisia și CERS cu privire la acțiunile pe care le-a întreprins ca răspuns la o recomandare a CERS, aceasta ține seama în mod corespunzător de punctele de vedere ale consiliului supraveghetorilor.
▼M3 —————
Articolul 37
Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor
În vederea facilitării consultării cu părțile interesate în domenii care sunt relevante pentru sarcinile Autorității, se înființează un Grup al părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor. Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor este consultat cu privire la acțiunile întreprinse în conformitate cu articolele 10-15 referitor la standardele tehnice de reglementare și standardele tehnice de punere în aplicare și, după caz și în măsura în care acestea nu privesc participanții individuali la piețele financiare, în conformitate cu articolul 16 referitor la ghiduri și recomandări. În cazul în care trebuie să se ia urgent măsuri, iar consultarea nu este posibilă, Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor este informat de îndată ce este posibil.
Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor se reunește de cel puțin patru ori pe an.
Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor este compus din 30 de membri. Membrii respectivi sunt după cum urmează:
13 membri reprezintă, în proporții echilibrate, participanții la piețele financiare care operează în Uniune;
13 membri reprezintă reprezentanții angajaților participanții la piețele financiare care operează în Uniune, consumatorii, utilizatorii serviciilor financiare și reprezentanții IMM-urilor; și
patru membri sunt cadre universitare independente de vârf.
Parlamentul European îl poate invita pe președintele Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor să dea o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de membrii acestuia ori de câte ori i se solicită acest lucru.
Autoritatea furnizează toate informațiile necesare, sub rezerva respectării secretului profesional, astfel cum se prevede la articolului 70 din prezentul regulament, și asigură asistența de secretariat adecvată pentru Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor. Se acordă o compensație adecvată membrilor Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor care reprezintă organizații non-profit, cu excepția reprezentanților sectorului. Această remunerare ține cont de activitățile pregătitoare și subsecvente ale membrilor și este cel puțin echivalentă cu ratele de rambursare a cheltuielilor funcționarilor în temeiul titlului V capitolul 1 secțiunea 2 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului ( 12 ) (Statutul funcționarilor). În cadrul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor se pot înființa grupuri de lucru pe probleme tehnice. Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.
Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor pot avea două mandate succesive.
În cazul în care membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor nu reușesc să convină asupra unei opinii, o treime din membrii săi sau membrii reprezentând un grup de părți interesate au posibilitatea de a emite o opinie separată.
Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, Grupul părților interesate din domeniul bancar, Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale pot emite o opinie comună privind aspecte legate de activitatea desfășurată de ESA în temeiul articolului 56 cu privire la poziții comune și acte comune.
Articolul 38
Măsuri de salvgardare
Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 19 alineatul (3) îi afectează responsabilitățile fiscale, acesta poate notifica Autorității și Comisiei, în termen de două săptămâni de la transmiterea deciziei Autorității către autoritatea competentă, faptul că decizia nu va fi pusă în aplicare de autoritatea competentă.
În notificarea sa, statul membru explică în mod clar și precis din ce cauză și în ce fel decizia respectivă afectează responsabilitățile sale fiscale.
În cazul unei astfel de notificări, decizia Autorității se suspendă.
În termen de o lună de la notificarea efectuată de statul membru, Autoritatea informează statele membre dacă își menține, modifică sau revocă decizia. În cazul în care decizia se menține sau se modifică, Autoritatea precizează că responsabilitățile fiscale nu sunt afectate.
În cazul în care Autoritatea își menține decizia, Consiliul decide, cu majoritatea voturilor exprimate, în cadrul uneia dintre reuniunile sale, cel târziu la două luni după ce Autoritatea a informat statul membru în conformitate cu al patrulea paragraf, dacă decizia Autorității se menține.
În cazul în care Consiliul, după ce a examinat chestiunea, nu decide să mențină decizia Autorității, în conformitate cu paragraful al cincilea, decizia Autorității își încetează efectele.
Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 18 alineatul (3) îi afectează responsabilitățile fiscale, acesta poate informa Autoritatea, Comisia și Consiliul, în termen de trei zile lucrătoare de la transmiterea deciziei Autorității către autoritatea competentă, cu privire la faptul că decizia nu va fi pusă în aplicare de autoritatea competentă.
În notificarea sa, statul membru explică în mod clar și precis din ce cauză și în ce fel decizia respectivă afectează responsabilitățile sale fiscale.
În cazul unei astfel de notificări, decizia Autorității se suspendă.
Consiliul convoacă, în termen de zece zile lucrătoare, o reuniune și decide, cu o majoritate simplă a membrilor, cu privire la încetarea efectelor deciziei Autorității.
În cazul în care Consiliul, după ce a examinat chestiunea, nu decide să revoce decizia Autorității, în conformitate cu paragraful al patrulea, suspendarea deciziei Autorității încetează.
În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), Consiliul a luat decizia de a nu revoca decizia Autorității referitoare la articolul 18 alineatul (3), iar statul membru în cauză consideră în continuare că respectiva decizie a Autorității afectează responsabilitatea sa fiscală, statul membru respectiv poate informa Comisia și Autoritatea și poate solicita Consiliului să reexamineze chestiunea. Statul membru în cauză precizează în mod clar motivele pentru care nu este de acord cu decizia Consiliului.
În termen de patru săptămâni de la notificarea menționată la primul paragraf, Consiliul își confirmă decizia inițială sau ia o altă decizie în conformitate cu alineatul (3).
Consiliul poate prelungi termenul de patru săptămâni cu încă patru săptămâni, dacă circumstanțele impun acest lucru.
Articolul 39
Procedurile decizionale
CAPITOLUL III
ORGANIZARE
SECȚIUNEA 1
Consiliul Supraveghetorilor
Articolul 40
Componență
Consiliul supraveghetorilor este alcătuit din:
Președintele;
șefii autorităților publice naționale cu competență de supraveghere a participanților la piețele financiare din fiecare stat membru, care se reunesc personal cel puțin de două ori pe an;
un reprezentant fără drept de vot din partea Comisiei;
un reprezentant din partea CERS, fără drept de vot;
un reprezentant fără drept de vot al fiecăreia dintre celelalte două autorități europene de supraveghere.
Atunci când este chemat să acționeze în cadrul Regulamentului (UE) 2021/23, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la alineatul (1) litera (b) poate fi însoțit, dacă este cazul, de un reprezentant al autorităților de rezoluție din fiecare stat membru, fără drept de vot.
Consiliul supraveghetorilor poate decide să admită observatori.
Directorul executiv poate participa la reuniunile consiliului supraveghetorilor, fără a avea drept de vot.
Articolul 41
Comitete interne
Fiecare membru al grupului dispune de un singur vot.
Deciziile grupului sunt adoptate dacă cel puțin patru membri votează favorabil.
Fiecare membru al grupului dispune de un singur vot.
Deciziile grupului sunt adoptate dacă cel puțin patru membri votează favorabil.
Fiecare membru al grupului dispune de un singur vot.
Deciziile grupului sunt adoptate dacă cel puțin patru membri votează favorabil.
Articolul 42
Independența consiliului supraveghetorilor
Articolul 43
Atribuții
▼M3 —————
Consiliul supraveghetorilor adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pe baza unei propuneri din partea consiliului de administrație, programul de lucru al Autorității pentru anul următor și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.
Programul de lucru se adoptă fără a se aduce atingere procedurii bugetare anuale și se publică.
Consiliul supraveghetorilor adoptă programul de lucru multianual al Autorității și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.
Programul de lucru multianual se adoptă fără a se aduce atingere procedurii bugetare anuale și se publică.
Articolul 43a
Transparența deciziilor adoptate de consiliul supraveghetorilor
În pofida articolului 70, în termen de șase săptămâni de la data fiecărei reuniuni a consiliului supraveghetorilor, Autoritatea prezintă Parlamentului European cel puțin un proces-verbal cuprinzător și relevant al dezbaterilor din cadrul respectivei reuniuni, care permite o înțelegere deplină a discuțiilor, inclusiv o listă adnotată a deciziilor. Respectivul proces-verbal nu reflectă discuțiile din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la participanții individuali la piețele financiare, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).
Articolul 44
Luarea deciziilor
În ceea ce privește actele specificate la articolele 10-16 din prezentul regulament, precum și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul regulament și în temeiul capitolului VI din prezentul regulament și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, consiliul supraveghetorilor adoptă decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (4) din TUE și la articolul 3 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii.
Președintele nu votează cu privire la deciziile menționate la al doilea paragraf.
Atunci când analizează propunerile președintelui, consiliul supraveghetorilor încearcă să ajungă la un consens în ceea ce privește componența grupurilor în conformitate cu articolul 41 alineatele (2), (3) și (4), precum și în ceea ce privește membrii comitetului de evaluare inter pares menționat la articolul 30 alineatul (2). În absența consensului, deciziile Consiliului supraveghetorilor se adoptă cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi cu drept de vot. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot.
În ceea ce privește deciziile adoptate în temeiul articolului 18 alineatele (3) și (4) și prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, Consiliul supraveghetorilor adoptă decizii pe baza unei majorități simple a membrilor săi cu drept de vot.
Membrii fără drept de vot și observatorii, cu excepția directorului executiv, nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la participanții individuali la piețele financiare, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).
SECȚIUNEA 2
Consiliul de Administrație
Articolul 45
Componența
În afară de președinte, fiecare membru al consiliului de administrație are un supleant, care îl poate înlocui dacă nu poate participa.
Articolul 45a
Luarea deciziilor
Articolul 45b
Grupuri de coordonare
Articolul 46
Independența consiliului de administrație
Membrii consiliului de administrație acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea niciunui guvern sau din partea niciunui alt organism public sau privat.
Statele membre, instituțiile sau organele Uniunii și orice alt organism public sau privat nu încearcă să influențeze membrii consiliului de administrație în exercitarea sarcinilor lor.
Articolul 47
Atribuții
SECȚIUNEA 3
Președintele
Articolul 48
Numire și atribuții
Autoritatea este reprezentată de un președinte, care este un expert independent cu normă întreagă.
Președintele este responsabil de pregătirea lucrărilor consiliului supraveghetorilor, inclusiv de stabilirea ordinii de zi care urmează să fie adoptată de consiliul supraveghetorilor, de convocarea reuniunilor și de propunerea de puncte în legătură cu care trebuie luate decizii și prezidează reuniunile consiliului supraveghetorilor.
Președintele este responsabil de stabilirea ordinii de zi a consiliului de administrație, care urmează să fie adoptată de consiliul de administrație, și prezidează reuniunile consiliului de administrație.
Președintele poate invita consiliul de administrație să ia în considerare constituirea unui grup de coordonare în conformitate cu articolul 45b.
În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Consiliul poate, pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobate de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.
De asemenea, consiliul supraveghetorilor alege dintre membrii săi un vicepreședinte care preia funcțiile președintelui în absența acestuia. Vicepreședintele respectiv nu este ales dintre membrii consiliului de administrație.
În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al președintelui, consiliul supraveghetorilor evaluează:
rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;
sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.
În scopul evaluării menționate la primul paragraf, sarcinile președintelui sunt îndeplinite de către vicepreședinte.
Consiliul, la propunerea consiliului supraveghetorilor și cu asistență din partea Comisiei și ținând seama de evaluarea menționată la primul paragraf, poate prelungi durata mandatului președintelui o singură dată.
Articolul 49
Independența președintelui
Fără a aduce atingere rolului consiliului supraveghetorilor în ceea ce privește atribuțiile președintelui, acesta din urmă nu poate nici solicita, nici accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, din partea niciunui guvern sau din partea niciunui alt organism public sau privat.
Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze președintele în executarea atribuțiilor sale.
În conformitate cu statutul funcționarilor menționat la articolul 68, președintele, după părăsirea funcției, este obligat să respecte în continuare obligația de a manifesta integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor numiri sau beneficii.
Articolul 49a
Cheltuieli
Președintele face publice toate reuniunile organizate cu părțile interesate externe, în termen de două săptămâni de la fiecare reuniune, și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.
▼M3 —————
SECȚIUNEA 4
Directorul Executiv
Articolul 51
Numire
În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al directorului executiv, consiliul supraveghetorilor evaluează în special:
rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;
sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.
Luând în considerare evaluarea menționată la primul paragraf, consiliul supraveghetorilor poate prelungi o dată mandatul directorului executiv.
Articolul 52
Independența
Fără a aduce atingere rolului consiliului de administrație, respectiv rolului consiliului supraveghetorilor în ceea ce privește atribuțiile directorului executiv, acesta din urmă nu trebuie nici să solicite, nici să accepte instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, a unui guvern al unui stat membru, sau a oricărui alt organism public sau privat.
Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmărește să influențeze directorul executiv în executarea atribuțiilor sale.
În conformitate cu statutul funcționarilor menționat la articolul 68, directorul executiv, după părăsirea funcției, este obligat să respecte în continuare obligația de a manifesta integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii.
Articolul 53
Atribuții
CAPITOLUL IV
ORGANISME COMUNE ALE AUTORITĂȚILOR EUROPENE DE SUPRAVEGHERE
SECȚIUNEA 1
Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere
Articolul 54
Înființare
Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat pentru a asigura coerența transsectorială, ținând seama totodată de caracteristicile sectoriale specifice, cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), în special în ceea ce privește:
Articolul 55
Componență
Comitetul comun își adoptă propriul regulament de procedură și îl publică. Regulamentul poate prevedea mai mulți participanți la întrunirile Comitetului comun.
Comitetul comun se întrunește cel puțin o dată la trei luni.
Articolul 56
Poziții comune și acte comune
În cadrul atribuțiilor sale prevăzute la capitolul II din prezentul regulament și, în special, în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2002/87/CE, Autoritatea ajunge, dacă este cazul, prin consens la poziții comune cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), după caz.
Atunci când acest lucru este impus de dreptul Uniunii, măsurile adoptate în temeiul articolelor 10-16 și deciziile adoptate în temeiul articolelor 17, 18 și 19 din prezentul regulament, referitoare la aplicarea Directivei 2002/87/CE sau a oricăror alte acte legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, care intră, de asemenea, în sfera de competență a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) sau a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), se adoptă în paralel, după caz, de către Autoritate, de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale).
Articolul 57
Subcomitete
SECȚIUNEA 2
Comisia de Apel
Articolul 58
Componență și funcționare
Comisia de apel se compune din șase membri și șase supleanți, cu reputație și cunoștințe în domeniu dovedite în dreptul Uniunii și cu experiență profesională internațională obținută la un nivel suficient de înalt în domeniul bancar, de asigurări, al pensiilor ocupaționale, al piețelor de valori mobiliare sau al altor servicii financiare, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților competente sau al altor instituții sau organe naționale sau ale Uniunii care sunt implicați în activitățile Autorității și membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor. Membrii și supleanții sunt resortisanți ai unui stat membru și cunosc foarte bine cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii. Comisia de apel dispune de suficientă experiență juridică pentru a putea oferi consiliere juridică profesională cu privire la legalitatea, inclusiv proporționalitatea, exercitării de către Autoritate a competențelor sale.
Comisia de apel desemnează președintele comisiei de apel.
După primirea listei scurte, Parlamentul European poate invita candidații la funcția de membri și supleanți să dea o declarație în fața sa și să răspundă la întrebările adresate de membrii acestuia.
Parlamentul European poate invita membrii comisiei de apel să dea o declarație în fața sa și să răspundă la întrebările care le sunt adresate de membrii acestuia ori de câte ori li se solicită acest lucru, cu excepția declarațiilor, întrebărilor sau răspunsurilor referitoare la cazuri individuale soluționate sau dezbătute de comisia de apel.
Articolul 59
Independență și imparțialitate
Oricare parte din cadrul unei proceduri de contestație poate ridica obiecții împotriva participării unui membru al comisiei de apel în baza oricăruia dintre motivele menționate la alineatele (1) și (2) sau dacă este suspectat de părtinire.
O obiecție nu poate fi fundamentată pe criterii de naționalitate a membrilor și nu este admisibilă dacă, deși conștientă de existența unui motiv de obiecție, partea la o procedură de contestație îndeplinește cu toate acestea o acțiune procedurală, alta decât cea de a ridica obiecții privind componența comisiei de apel.
Comisia de apel decide cu privire la acțiunile care trebuie întreprinse în cazurile menționate la alineatele (1) și (2) fără participarea membrului în cauză.
În scopul luării acestei decizii, membrul în cauză este înlocuit în cadrul comisiei de apel de către supleantul său. Atunci când supleantul se găsește într-o situație similară, președintele autorității care a numit membrul care trebuie înlocuit desemnează un înlocuitor printre supleanții disponibili.
Membrii comisiei de apel se angajează să acționeze independent și în interesul public.
În acest scop, aceștia redactează o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând fie absența oricăror interese care ar putea fi considerate drept susceptibile de a le afecta independența, fie orice interese directe sau indirecte care ar putea fi considerate susceptibile de a le afecta independența.
Toate aceste declarații sunt făcute publice, în fiecare an și în scris.
CAPITOLUL V
CĂI DE ATAC
Articolul 60
Contestații
Comisia de apel ia o decizie cu privire la contestație în termen de trei luni de la introducerea acesteia.
O contestație efectuată în temeiul alineatului (1) nu are efect suspensiv.
Cu toate acestea, comisia de apel poate, în cazul în care consideră că circumstanțele o cer, să suspende aplicarea deciziei contestate.
Articolul 60a
Depășirea competențelor de către Autoritate
Orice persoană fizică sau juridică poate trimite Comisiei o opinie motivată în cazul în care persoana respectivă consideră că Autoritatea și-a depășit competențele, inclusiv prin nerespectarea principiului proporționalității, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (5), atunci când a acționat în temeiul articolelor 16 și 16b, iar acest lucru privește direct și personal persoana respectivă.
Articolul 61
Acțiuni în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINANCIARE
Articolul 62
Bugetul Autorității
Veniturile Autorității, care este un organism european în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului ( 13 ) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) constau, în special, în orice combinație dintre următoarele:
contribuții obligatorii din partea autorităților publice naționale competente în domeniul supravegherii participanților la piața financiară, care sunt stabilite în conformitate cu o formulă bazată pe ponderarea voturilor prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii. În sensul prezentului articol, articolul 3 alineatul (3) din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii continuă să se aplice după termenul de 31 octombrie 2014 stabilit în acesta;
o subvenție din partea Uniunii prevăzută în bugetul general al Uniunii Europene (Secțiunea Comisie);
orice onorarii plătite Autorității în cazurile specificate de dispozițiile în domeniu ale dreptului Uniunii;
orice contribuție voluntară din partea statelor membre sau a observatorilor;
tarifele convenite pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu furnizat de Autoritate în cazul în care acestea au fost solicitate în mod expres de către una sau mai multe autorități competente.
Nu este acceptată nicio contribuție voluntară din partea statelor membre sau a observatorilor menționată la litera (d) de la primul paragraf, dacă o astfel de acceptare ar pune sub semnul întrebării independența și imparțialitatea Autorității. Contribuțiile voluntare care constituie o compensație pentru costul sarcinilor delegate Autorității de o autoritate competentă nu sunt considerate a pune sub semnul întrebării independența Autorității.
Articolul 63
Întocmirea bugetului
Articolul 64
Execuția și controlul bugetului
Contabilul Autorității trimite, tot până la data de 15 iunie a fiecărui an, un pachet de rapoarte contabilului Comisiei, într-un format standardizat stabilit de contabilul Comisiei în vederea consolidării.
Articolul 65
Norme financiare
Normele financiare aplicabile Autorității se adoptă de către consiliul de administrație, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul delegat (UE) 2019/715 al Comisiei ( 14 ), cu excepția situațiilor în care acest lucru este impus de necesități operaționale specifice, indispensabile funcționării Autorității și numai cu acordul prealabil al Comisiei.
Articolul 66
Măsuri antifraudă
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 67
Privilegii și imunități
Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE se aplică Autorității și personalului acesteia.
Articolul 68
Personalul
Articolul 69
Răspunderea Autorității
Articolul 70
Obligația respectării secretului profesional
Fără a aduce atingere cazurilor de aplicare a dreptului penal, nicio informație confidențială primită de persoanele menționate la alineatul (1) în exercitarea atribuțiilor lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, cu excepția prezentării sale într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât participanții individuali la piața financiară să nu poată fi identificați.
Obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol și la primul paragraf al prezentului alineat nu împiedică Autoritatea și autoritățile competente să utilizeze informațiile pentru asigurarea respectării actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și, în special, pentru procedurile legale necesare în vederea adoptării deciziilor.
Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional li se aplică și observatorilor care participă la reuniunile consiliului de administrație și ale consiliului supraveghetorilor și care participă la activitățile Autorității.
Aceste informații fac obiectul obligațiilor privind secretul profesional menționate la alineatele (1) și (2). Autoritatea stabilește în regulamentul intern de procedură modalitățile practice de punere în aplicare a normelor referitoare la confidențialitate menționate la alineatele (1) și (2).
Articolul 71
Protecția datelor
Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau obligațiilor Autorității în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului ( 17 ), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.
Articolul 72
Accesul la documente
Articolul 73
Regimul lingvistic
Articolul 74
Acordul privind sediul
Dispozițiile necesare referitoare la amplasarea sediului Autorității în statul membru în care aceasta este stabilită și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru personalului Autorității și membrilor familiilor acestora se stabilesc într-un acord privind sediul între Autoritate și statul membru respectiv, pe care l-au încheiat după obținerea aprobării consiliului de administrație.
Statul membru respectiv asigură cele mai bune condiții posibile pentru buna funcționare a Autorității, inclusiv condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană, precum și conexiuni de transport adecvate.
Articolul 75
Participarea țărilor terțe
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 76
Relația cu Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare
Autoritatea este considerată succesorul legal al Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CAERPVM). Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale CAERPVM sunt transferate automat Autorității. CAERPVM întocmește o declarație care reflectă situația de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului respectiv. Declarația respectivă este auditată și aprobată de către CAERPVM și de către Comisie.
Articolul 77
Dispoziții tranzitorii privind personalul
Tuturor membrilor personalului pe bază de contracte menționate la alineatul (1) li se dă posibilitatea de a încheia un contract de agent temporar în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți cu diferitele grade stabilite în schema de personal a Autorității.
După intrarea în vigoare a prezentului regulament, autoritatea abilitată să încheie contracte realizează o selecție internă limitată la membrii personalului care au contracte cu CAERPVM sau cu secretariatul acestuia, pentru a determina competența, eficiența și integritatea celor care urmează a fi angajați. Procedura de selecție internă ține seama pe deplin de aptitudinile și experiența demonstrate de persoana respectivă în exercitarea funcției sale anterior angajării.
Articolul 78
Dispoziții naționale
Statele membre adoptă dispozițiile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea eficace a prezentului regulament.
Articolul 79
Modificări
Decizia nr. 716/2009/CE se modifică prin eliminarea CAERPVM de pe lista beneficiarilor prevăzută în secțiunea B din anexa la respectiva decizie.
Articolul 80
Abrogare
Decizia 2009/77/CE a Comisiei de instituire a CAERPVM se abrogă de la 1 ianuarie 2011.
Articolul 81
Reexaminare
Până la 31 decembrie 2021 și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia publică un raport general privind experiența dobândită ca urmare a funcționării Autorității și a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Respectivul raport evaluează, printre altele:
eficacitatea și convergența practicilor de supraveghere realizate de autoritățile competente:
independența autorităților competente și convergența standardelor echivalente guvernanței corporative;
imparțialitatea, obiectivitatea și autonomia Autorității;
funcționarea colegiilor de supraveghere;
progresul înregistrat în direcția convergenței în domeniul prevenirii, gestionării și al soluționării crizelor, inclusiv mecanisme de finanțare la nivelul Uniunii;
rolul Autorității în ceea ce privește riscul sistemic;
aplicarea clauzei de salvgardare prevăzute la articolul 38;
aplicarea rolului de mediere cu efecte obligatorii prevăzut la articolul 19;
funcționarea Comitetului comun.
Raportul menționat la alineatul (1) evaluează, de asemenea:
oportunitatea continuării supravegherii separate pentru bănci, asigurări și pensii ocupaționale, valori mobiliare și piețe financiare;
oportunitatea desfășurării supravegherii prudențiale și supravegherii activității comerciale separat sau de către aceeași autoritate de supraveghere;
oportunitatea simplificării și consolidării arhitecturii SESF, în vederea îmbunătățirii coerenței dintre nivelurile macro și micro, precum și între AES;
coerența evoluției SESF cu evoluția la nivel mondial;
existența unui nivel suficient de diversitate și excelență în cadrul SESF;
adecvarea răspunderii și nivelului de transparență cu privire la cerințele de publicare;
adecvarea resurselor Autorității pentru a își îndeplini atribuțiile;
caracterul corespunzător al menținerii sediul Autorității sau oportunitatea mutării AES într-un sediu unic în vederea îmbunătățirii coordonării dintre acestea.
Articolul 82
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2011, cu excepția articolului 76 și a articolului 77 alineatele (1) și (2), care se aplică de la data intrării în vigoare.
Autoritatea se înființează la 1 ianuarie 2011.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
( 1 ) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
( 2 ) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
( 3 ) Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată, și de abrogare a Directivei 2003/71/CE (JO L 168, 30.6.2017, p. 12).
( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
( 5 ) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
( 6 ) A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.
( 7 ) A se vedea pagina 12 din prezentul Jurnal Oficial.
( 8 ) A se vedea pagina 48 din prezentul Jurnal Oficial.
( 9 ) Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un cadru pentru redresarea și rezoluția contrapărților centrale și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 806/2014 și (UE) 2015/2365 și a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE și (UE) 2017/1132 (JO L 022, 22.1.2021, p. 1).
( 10 ) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
( 11 ) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).
( 12 ) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
( 13 ) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
( 14 ) Regulamentul delegat (UE) 2019/715 al Comisiei din 18 decembrie 2018 privind regulamentul financiar cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE și al Tratatului Euratom și menționate la articolul 70 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 122, 10.5.2019, p. 1).
( 15 ) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
( 16 ) Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
( 17 ) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
( 18 ) JO 17, 6.10.1958, p. 385.