Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European – Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerţului echitabil şi al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilităţii comerciale

COM(2009) 215 final

(2010/C 339/12)

Raportor: dl ADAMS

Coraportor: dna SHARMA

La 5 mai 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European - Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerţului echitabil şi al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilităţii comerciale

COM(2009) 215 final.

Secţiunea pentru relaţii externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 7 ianuarie 2010.

În cea de-a 459-a sesiune plenară, care a avut loc la 20 şi 21 ianuarie 2010 (şedinţa din 20 ianuarie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 184 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 10 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1   De multă vreme, CESE încurajează în mod activ iniţiativele de amploare referitoare la producţia durabilă, dezvoltate atât de către sectorul privat, cât şi de sectorul ONG-urilor. În consecinţă, Comitetul salută comunicarea Comisiei, care subliniază şi susţine impactul tot mai mare al sistemelor de etichetare destinate consumatorilor, pentru a le da cumpărătorilor posibilitatea de a alege.

1.2   Este cunoscut că natura dinamică şi sensibilă la piaţă a acestor etichete destinate consumatorilor este încurajată de caracterul lor voluntar, dar se recomandă să fie sprijinite cu resurse şi cu reglementări creşterea transparenţei, a impactului şi a credibilităţii unor astfel de sisteme, precum şi capacitatea producătorilor de a le influenţa şi de a participa la acestea prin intermediul certificării. ISEAL (Alianţa internaţională pentru acreditare şi etichetare socială şi de mediu), asociaţia mondială independentă care activează în domeniul standardelor sociale şi de mediu, oferă un cadru în care aceste sisteme pot conlucra, pentru a consolida crearea de standarde şi analiza obiectivă. Obiectivul ar trebui să constea în armonizarea abordărilor, acolo unde acestea se aseamănă, şi să asigure comunicarea transparentă cu privire la elementele care le deosebesc.

1.3   Comitetul subliniază rolul pe care comerţul echitabil l-a avut, în special în stimularea acţiunilor practice ale consumatorilor în ceea ce priveşte cumpărarea durabilă, mulţumită implicării, sub diverse forme, a societăţii civile. Menţinerea angajamentelor asumate de către Comisie de a sprijini organizaţiile societăţii civile în vederea sensibilizării consumatorilor şi a obţinerii unui sprijin din partea acestora pentru sistemele de asigurare a durabilităţii comerciale în acest domeniu este bine-venită şi pentru că poate genera solidaritate civică şi acţiuni pozitive. Direcţionarea sprijinului către statele membre în care nu s-au dezvoltat astfel de sisteme ar putea fi eficientă, în special acolo unde există membri activi ai societăţii civile care pledează în favoarea dezvoltării şi a durabilităţii.

1.4   Dezvoltarea tuturor formelor de iniţiative de cumpărare durabilă din ultimii ani indică faptul că, pentru Comisie, acum este momentul să ia serios în considerare modul în care standardele şi procesele pe care aceasta se bazează pot influenţa obligaţia pe care şi-a asumat-o faţă de OMC, în special cea referitoare la politica comercială internaţională practicată faţă de ţările în curs de dezvoltare, care trebuie să confere o şi mai mare importanţă factorilor sociali şi de mediu (1).

2.   Introducere

2.1   Diferenţa dintre eticheta „comerţ echitabil” şi alte etichete se explică adeseori prin factori care ţin de originile acestora. Eticheta „comerţ echitabil” a fost creată ca replică la nedreptăţirea percepută a celor defavorizaţi în cadrul comerţului internaţional, fiind favorizată de mişcările „progresiste”, bazate pe solidaritate şi dezvoltare, majoritatea datând din anii 1970. Mişcarea pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), lansată de industrie în aceeaşi perioadă, a introdus, de asemenea, standarde sociale şi de mediu destinate lanţului de aprovizionare şi a oferit producătorilor şi consumatorilor o abordare integratoare. Aceste mişcări s-au influenţat reciproc. De exemplu, eticheta „comerţ echitabil” a adoptat standardele de muncă minime, iar procesele RSI au adoptat instrumentul etichetei de garanţie oferite consumatorilor. În prezent, când schimbările climatice şi epuizarea resurselor au căpătat o importanţă majoră pentru viitorul lumii, aspectele legate de orientarea către consumator ale tuturor mărcilor de garanţie sau de certificare de acest tip pot fi clasificate ca etichetare de „durabilitate”.

2.2   În 2005, la cererea Preşedinţiei britanice, Comitetul Economic şi Social a publicat Avizul privind comerţul etic şi sistemele de garanţie oferite consumatorului (2). Acesta concluziona că astfel de sisteme voluntare (care iau de obicei forma unei certificări sau a unei etichete de garanţie) ar putea avea o contribuţie semnificativă la dezvoltarea durabilă şi la implicarea directă a consumatorilor într-un răspuns pozitiv şi responsabil la globalizare. Avizul respectiv a examinat şi cerinţele la care trebuie să răspundă astfel de sisteme pentru a fi eficiente, gradul de adecvare a procesului de definire a politicilor în cadrul UE şi nevoia stringentă de clarificare şi coordonare a acestora. În cele din urmă, avizul a pledat în favoarea unui cadru care să constituie o bază inteligentă pentru compararea sistemelor de garanţie oferite consumatorului cu alte instrumente politice, care urmăresc obiective similare. Comitetul a recomandat ca acest cadru să pună la dispoziţia instituţiilor UE şi a statelor membre atât un indicator al coerenţei politice, cât şi un instrument practic de evaluare a resurselor investite. Prin urmare, Comitetul se declară deosebit de mulţumit pentru faptul că aceste concluzii au fost acceptate pe deplin şi dezvoltate în continuare în prezenta comunicare.

2.3   În cursul celor patru ani de la publicarea avizului, vânzările de produse care poartă astfel de mărci de garanţie au crescut extraordinar de mult. Bunăoară, în cazul produselor purtând eticheta „comerţ echitabil”, vânzările au crescut cu 400 %, iar în cazul produselor etichetate „Utz Certified”, cu 365 %. Această tendinţă este în creştere, după toate aparenţele nefiind influenţată de recesiune. Prelucrători şi fabricanţi importanţi, de talie internaţională, trec categorii întregi de mărci şi produse în domeniul comerţului echitabil, în timp ce detailiştii fac acelaşi lucru cu linii întregi de produse. Încurajate de interesul manifestat de consumatori, mai multe mărci de garanţie a dezvoltării durabile au fost lansate sau dezvoltate în continuare. Există exemple semnificative de astfel de sisteme de dezvoltare durabilă care au un efect comparabil. Acest lucru a ridicat întrebări cu privire la conştientizarea de către consumatori a diferenţelor dintre etichete şi a avantajelor concrete pe care acestea din urmă le generează pentru producători.

2.4   CESE a manifestat un interes viu şi constant cu privire la acest subiect. În primul său aviz privind mişcarea europeană de aplicare a etichetei „comerţ echitabil”, adoptat în 1996 (3), Comitetul a formulat trei recomandări principale: crearea unor sisteme internaţionale de calitate pentru certificare şi verificare; menţinerea caracterului voluntar al procesului şi sprijinirea de către Comisie atât a organizaţiilor de producători care practică comerţul echitabil în ţările în curs de dezvoltare, cât şi a campaniilor de educare şi de sensibilizare a publicului din Europa.

2.5   În octombrie 2009, Comitetul a reafirmat aceste opinii în Avizul privind comerţul echitabil cu produse alimentare (4), raportor: dl Coupeau. Cu toate că prezentul aviz îl urmează îndeaproape pe cel al domnului Coupeau, acesta abordează în mod specific comunicarea Comisiei şi cuprinde o serie de recomandări dezvoltate, conforme cu poziţia bine stabilită a Comitetului în acest domeniu.

3.   Rezumatul comunicării Comisiei

3.1   Folosirea de etichete de „durabilitate” sub diferite forme a devenit un lucru obişnuit pentru consumatori. Astfel de etichete le dau consumatorilor posibilitatea de a sprijini o serie de obiective privind dezvoltarea durabilă. Se ştie că eticheta „comerţ echitabil” se concentrează asupra evaluării şi certificării condiţiilor de muncă şi de mediu care ating sau depăşesc standardele internaţionale minime în domeniu, asupra acordurilor comerciale avantajoase pentru producătorii din ţările în curs de dezvoltare şi asupra plăţii unor prime către aceştia, sub diferite forme. Această abordare specifică este o prezenţă constantă în comunicarea Comisiei. Din cauza posibilelor confuzii care ar putea exista pentru consumatori, Comisia adaugă la comunicare o anexă conţinând definiţia recunoscută a comerţului echitabil şi menţionează deosebirile faţă de alte abordări (5):

3.2   Comisia recunoaşte că, în pofida faptului că există o mare varietate de etichete şi indicaţii destinate consumatorilor, orice tentativă a sa de a reglementa aceste sisteme ar putea fi contraproductivă. Este vorba în special de mecanisme cu caracter voluntar şi dinamic, care răspund cerinţelor comerţului şi ale consumatorilor, iar reglementarea acestora le-ar putea restricţiona în mod inutil dezvoltarea.

3.3   Cu toate acestea, încrederea şi nivelul de sensibilizare a consumatorilor pot fi sporite prin definirea clară şi transparentă a sistemelor, monitorizarea independentă fiind de asemenea o cerinţă importantă. Comisia recomandă şi aşteaptă efectuarea unor analize suplimentare privind impactul şi avantajele acestor sisteme, dar precizează din nou că nu intenţionează să definească standarde de durabilitate propriu-zise pentru aceste sisteme private; totuşi, propune câteva principii generale în acest sens. Acestea sunt:

3.4   Obiectivul unor astfel de sisteme de asigurare a durabilităţii, dezvoltarea ţărilor mai sărace, constituie un obiectiv-cheie atât pentru OMC, cât şi pentru politica comercială a UE. Comunicarea sugerează că iniţiativele private de certificare a durabilităţii pot completa procesele de liberalizare a comerţului, cu condiţia să fie transparente şi nediscriminatorii.

3.5   Întrucât 16 % din PIB-ul UE este cheltuit de autorităţile publice, comunicarea analizează modul în care cerinţele referitoare la durabilitate pot fi integrate în procesul de achiziţii publice. Se precizează că, dacă cerinţa referitoare la certificarea produselor printr-un sistem specific de etichetare este în contradicţie cu reglementările din domeniul achiziţiilor publice, includerea unor criterii adecvate referitoare la procesul de producţie este legitimă, iar certificarea cu ajutorul unei anumite etichete etice ar putea fi considerată o modalitate de a dovedi respectarea criteriilor respective (6).

3.6   Comisia a sprijinit sistemul „comerţ echitabil”, precum şi alte iniţiative din domeniul durabilităţii comerciale printr-o finanţare de 19 milioane EUR în 2007 şi 2008, în special pentru campanii de sensibilizare organizate în UE. Comisia intenţionează să ofere în continuare sprijin, în special în ceea ce priveşte evaluările de impact şi transparenţa pieţei, şi să încurajeze statele membre să procedeze în acelaşi mod.

4.   Observaţii generale

4.1   Termenul „echitabil” sau sintagma „comerţ echitabil” nu pot fi controlate pe plan juridic, ceea ce înseamnă că oricine poate să emită pretenţii de practicare a comerţului echitabil mai puţin întemeiate sau mai puţin favorabile producătorilor decât în cazul etichetei „comerţ echitabil”. În astfel de împrejurări, recunoaşterea procesului de certificare şi de garantare de către consumator este esenţială. În practică, s-a constatat că alte sisteme neguvernamentale de asigurare a durabilităţii comerciale sau alte sisteme de durabilitate ale întreprinderilor evită utilizarea termenului „echitabil” sau „comerţ echitabil”, pentru a evita confuzia cu sistemul „comerţ echitabil”.

4.2   Au trecut zece ani de la precedenta comunicare a Comisiei pe această temă. În această perioadă, interesul public a sporit, încurajat de conştientizarea crescândă a problemelor referitoare la durabilitate şi de o tendinţă similară manifestată de întreprinderi, de a garanta anumite standarde etice, sociale şi de mediu în procesul de aprovizionare. Prin urmare, acest demers constituie o actualizare oportună referitoare la o piaţă care a valorat 2 miliarde EUR în Europa în 2009 (eticheta „comerţ echitabil”) şi cel puţin tot atât pentru celelalte etichete de „durabilitate”. Cu toate acestea, cifrele de mai sus reprezintă un procent redus din comerţul comunitar cu bunuri importate din ţări în curs de dezvoltare şi ar trebui remarcat faptul că termenul de „nişă”, utilizat în comunicarea Comisiei pentru a descrie etichetele destinate consumatorilor altele decât eticheta „comerţ echitabil”, ar trebui aplicate şi acesteia, ea însăşi fiind o etichetă de „durabilitate” de nişă.

4.3   Cu toate acestea, în anumite ţări şi pe anumite pieţe etichetarea produselor ca fiind durabile îşi pierde caracterul de „nişă”. Bunăoară, în Ţările de Jos, acolo unde, potrivit organizaţiei neguvernamentale olandeze Tropical Commodities Coalition (TCC), 25 % din cafeaua consumată este comercializată în mod „etic”.. Prin urmare, este important ca impresiile greşite ale consumatorilor să fie corectate.

4.4   Trebuie recunoscut faptul că utilizarea sintagmei „comerţ echitabil” (sau „origine responsabilă” ori a altor termeni de acelaşi tip, utilizaţi în etichetare) implică o valoare etică absolută a produsului, cu toate că îmbunătăţirea sugerată este adeseori identificabilă, dar neglijabilă. Utilizarea unor astfel de afirmaţii categorice este dictată de imperativul simplificării în scopuri ce ţin de marketing mai degrabă decât de intenţia de a induce în eroare, în mod intenţionat, dar acest lucru riscă să-i dezamăgească pe consumatori în cazul în care aşteptările lor nu sunt satisfăcute.

4.5   În cazul comerţului echitabil, etichetarea reprezintă doar unul dintre cele două canale complementare ale comerţului echitabil, împreună cu lanţul de aprovizionare integrat. Comunicarea nu încearcă decât în mică măsură să exploreze efectele ample ale mişcării pentru comerţul echitabil, campaniile sale la nivel local, activităţile sale politice în nord şi activităţile de sprijinire a producătorilor din sud. De altfel, Comisia nu abordează contribuţia importantă adusă de eticheta Utz Certified siguranţei alimentare, prin intermediul sistemului său de trasabilitate foarte dezvoltat, nici impactul certificării Rainforest Alliance asupra atenuării schimbărilor climatice, prin intermediul atenţiei pe care o acordă conservării pădurilor tropicale. Trebuie recunoscut faptul că astfel de efecte suplimentare importante nu pot fi examinate în profunzime de către Comisie în cadrul prezentei comunicări fără ca aceasta să devină excesiv de încărcată. Comisia ar putea să abordeze aceste subiecte în viitoarele documente legate de politicile sale.

4.6   Deşi Comisia descrie sistemele de asigurare drept un element suplimentar la procesul de liberalizare a comerţului din cadrul OMC, mişcarea pentru comerţul echitabil respinge aplicarea acestui punct de vedere la propria activitate, preferând să considere abordarea sa drept un parteneriat comercial alternativ. Alte sisteme de asigurare a durabilităţii ar saluta o analiză efectuată de către OMC a modului în care procesul de liberalizare a comerţului poate promova durabilitatea şi împiedica o situaţie în care cerinţele sociale, de mediu şi economice asociate cu durabilitatea ar fi considerate în mod eronat drept obstacole în calea comerţului.

5.   Observaţii speciale

5.1   Comitetul respectă poziţia adoptată de Comisie, de a nu reglementa sistemele de asigurare a durabilităţii, întrucât reglementarea din partea UE are tendinţa de a reduce caracterul dinamic şi ambiţios al etichetării în scopuri sociale şi de mediu. Cu toate acestea, un cadru nejuridic necesită atât probitatea certificării independente, cât şi înţelegerea de către consumatori a fiecărei iniţiative independente de asigurare a durabilităţii. Se recomandă astfel ca toate sistemele de acest tip să fie bazate pe proceduri de certificare acreditate de standardul ISO65.

5.2   Ar fi util să se încurajeze dezvoltarea unui cadru comun al standardelor acolo unde există o suprapunere clară a sistemelor, bunăoară între standardele de muncă şi cele de utilizare a pesticidelor. Este, de asemenea, necesar ca o evaluare riguroasă a impactului să ţină seama de diferenţele între rezultatele declarate, cum ar fi îmbunătăţirea accesului pe piaţă al micilor fermieri, în cazul sistemului „comerţ echitabil”, sau îmbunătăţirea practicilor de administrare a fermelor, în cazul etichetei UTZ Certified; faptul că eticheta „comerţ echitabil” se concentrează asupra abilitării producătorilor individuali, în timp ce eticheta Rainforest Alliance se concentrează asupra biodiversităţii.

5.3   Deşi a decis să nu stabilească ea însăşi standarde în acest domeniu, Comisia susţine un studiu amplu cu privire la diferenţele şi avantajele comparative ale principalelor sisteme. Este recunoscut faptul că transparenţa pieţei este o cerinţă esenţială, care stă la baza sistemelor de asigurare a durabilităţii etice orientate către marketing, iar CESE salută, în principiu, dezvoltarea acestui proiect, prin crearea unui portal internet care să analizeze şi să discute astfel de sisteme. Cu toate acestea, ideile principale de luat în considerare se referă la performanţa acestora, acolo unde au obiective comune, şi la avantajele specifice pe care le prezintă fiecare, acolo unde sunt diferite. Este necesar să se remarce că prezentarea actuală a „portalului” UNCTAD (7) nu duce la îndeplinirea acestor obiective, aceasta ignorând diferenţele considerabile dintre sisteme şi neavând claritatea şi rigoarea necesare unui asemenea instrument de referinţă.

5.4   Se recomandă să fie sprijinite dezvoltarea unor proceduri care să stea la baza transparenţei şi a credibilităţii etichetelor de durabilitate, precum şi capacitatea producătorilor de a obţine certificarea şi accesul pe piaţă şi a fi la înălţimea cerinţelor organizaţiei de care depinde acest lucru. De pildă, s-ar putea pune la dispoziţia ISEAL (8) resurse în vederea continuării activităţii de armonizare a sistemelor sau, după caz, în vederea clarificării elementelor distinctive. ISEAL reprezintă o organizaţie care cuprinde mai multe părţi interesate şi în cadrul căreia aspectele comune ale diverselor sisteme de etichetare pot fi consolidate, iar diferenţele pot fi evaluate şi explicate în mod independent.

5.5   În cursul actualelor dezbateri referitoare la comerţul echitabil şi la sistemele neguvernamentale de asigurare a durabilităţii comerciale, organizaţiile de producători din ţările în curs de dezvoltare au, în mod evident, un rol important de jucat (9), iar experienţa acestora în ceea ce priveşte sistemele de asigurare a durabilităţii trebuie luată mai mult în considerare. Comitetul este de părere că ar trebui ca sistemele de asigurare a durabilităţii şi orice evaluare a impactului acestora să ia în considerare informaţiile venite din partea grupurilor de producători care au experienţă în ceea ce priveşte majoritatea iniţiativelor cunoscute.

5.6   Cea mai mare partea volumului total de vânzări din cadrul „comerţului echitabil” şi majoritatea sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilităţii comerciale din Europa se concentrează într-un mic număr de state membre. Comitetul recomandă insistent să se acorde prioritate de către Comisie sprijinirii şi finanţării organizaţiilor societăţii civile în statele membre în care programele de sensibilizare a consumatorilor cu privire la durabilitate nu sunt bine dezvoltate şi unde există membri de încredere ai societăţii civile care sunt capabili să continue această activitate.

5.7   De câtva timp, politica comercială a UE recunoaşte contribuţia comerţului echitabil şi potenţialul acestuia de a influenţa politica comercială la nivel mondial. Prin urmare, Comitetul solicită Comisiei să ţină seama de importanţa crescândă pe care cetăţenii UE o acordă comerţului durabil, benefic pentru societate, şi care ar trebui să se reflecte în negocierile cu OMC cu privire la reglementările din domeniul comerţului.

(1)  În acest sens ar trebui să se ia în considerare Acordul de liber-schimb dintre UE şi Coreea de Sud, capitolul privind comerţul şi dezvoltarea durabilă (capitolul 13).

(2)  JO C 28, 3.2.2006, p. 72-81.

(3)  JO C 204, 15.7.1996, p. 41.

(4)  JO C 318, 23.12.2009, p. 29.

(5)  Comunicarea se referă la criteriile comerţului echitabil în forma în care au fost definite de mişcarea pentru comerţul echitabil şi reamintite de Rezoluţia Parlamentului European privind comerţul echitabil şi dezvoltarea din 6 iunie 2006 (A6-0207/2006).

(6)  Acest lucru a fost ilustrat şi prin decizia Comisiei Europene din 29 octombrie 2009 de trimitere a unei solicitări oficiale către Ţările de Jos cu privire la atribuirea unui contract de achiziţii publice referitor la aprovizionarea cu maşini de cafea şi gestionarea acestora, de către provincia Noord-Holland. Comisia a considerat că procedura de organizare a licitaţiei publice la care a recurs provincia Noord-Holland nu a îndeplinit cerinţele impuse de normele UE privind achiziţiile publice, restricţionând astfel concurenţa.

(7)  http://193.194.138.42/en/Sustainability-Claims-Portal/Discussion-Forum/Fair-Trade/Web-links/

(8)  ISEAL este asociaţia mondială pentru sisteme de standarde sociale şi de mediu, ale cărei coduri de bune practici constituie documente internaţionale de referinţă pentru astfel de sisteme de standarde.

(9)  Aşa cum este cazul cu Asociaţia internaţională a comerţului echitabil (World Fair Trade Organization - WFTO) şi cu Organizaţia internaţională de certificare a comerţului echitabil (Fairtrade Labelling Organizations International - FLO), care includ deja în sistemele lor de guvernanţă organizaţii ale producătorilor din ţările în curs de dezvoltare. Se află în aceeaşi situaţie şi Rainforest Alliance (Comitetul Internaţional pentru Standarde din cadrul acestei organizaţii numără printre membrii săi proprietari de terenuri, fermieri, ONG-uri, membrii ai comunităţilor, cercetători, tehnicieni şi alte părţi interesate) şi Utz Certified (Consiliul său de administraţie cuprinde reprezentanţi ai cultivatorilor, ai comercianţilor şi ai prelucrătorilor de cafea, precum şi ai ONG-urilor, iar codul său de conduită a fost evaluat şi recunoscut de către toate părţile interesate implicate în programul Utz Certified).