1)

Articolul 23 alineatul (4) din Directiva [2019/1023] (1) trebuie interpretat în sensul că permite excluderea altor datorii (diferite de cele enumerate la literele respective ale dispoziției menționate) numai în cazul în care aceasta este „justificat[ă] în mod corespunzător”?

2)

Posibilitatea ca statele membre să excludă anumite categorii de datorii de la remiterea de datorie [cu condiția ca excluderea respectivă să fie justificată în mod corespunzător, astfel cum prevede articolul 23 alineatul (4) din Directiva 2019/1023], trebuie interpretată în sensul că permite statelor membre să excludă creanțele fiscale (care nu sunt enumerate în articolul respectiv), creându-și astfel o poziție privilegiată?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la aceste întrebări preliminare, care sunt criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de justificare, în sensul dreptului Uniunii Europene, pentru a respecta principiile generale ale dreptului Uniunii și drepturile fundamentale cărora le sunt supuși legiuitorul european și cel național [„interzicerea discriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate” (articolul 18 TFUE) și „libertatea de a desfășura o activitate comercială” (articolul 16 din [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]), precum și libertățile economice fundamentale ale pieței interne]?

4)

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare preliminară, definițiile (în sensul dreptului Uniunii Europene și în scopul interpretării directivei în cauză) ale noțiunilor de „datorii care decurg din sau sunt legate de sancțiuni penale” și de „datorii care decurg din răspunderea delictuală” includ și creanțele fiscale, astfel cum prevede actul legislativ intern de transpunere a Directivei 2019/1023 (Legea nr. 9/2022 din 11 ianuarie 2022)?