23.12.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/105

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Cartea verde privind forţa de muncă europeană în domeniul sănătăţii

COM(2008) 725 final

(2009/C 317/20)

Raportor: dl METZLER

La 10 decembrie 2008, Comisia Europeană a prezentat o comunicare adresată Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor cu privire la

Cartea verde privind forţa de muncă europeană în domeniul sănătăţii

COM(2008) 725 final.

Secţiunea pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi cetăţenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 25 iunie 2009. Raportor: dl METZLER.

În cea de-a 455-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 şi 16 iulie 2009 (şedinţa din 15 iulie 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 104 voturi pentru, 29 de voturi împotrivă şi 29 abţineri.

1.   Concluziile şi recomandările Comitetului

1.1.   CESE salută prezentarea Cărţii verzi privind forţa de muncă europeană în domeniul sănătăţii de către Comisia Europeană. Cartea verde prezintă schimbările demografice şi efectele acestora asupra forţei de muncă, precum şi sarcinile de muncă din sectorul sănătăţii.

1.2.   În opinia CESE, trebuie luate măsuri pentru a face profesiile din domeniul sănătăţii mai atractive pentru tineri, astfel încât un număr mai mare dintre aceştia să aleagă astfel de profesii.

1.3.   CESE recomandă crearea unor capacităţi de personal suficiente în sectorul sănătăţii, în vederea acoperirii cererii de îngrijire şi a consolidării îngrijirii medicale preventive, a promovării sănătăţii şi a prevenirii.

1.4.   În opinia CESE, emigraţia nedorită a personalului din domeniul sănătăţii în alte ţări poate fi contracarată prin salarii mai ridicate, prin condiţii de muncă mai bune şi eventual prin acordarea de noi responsabilităţi. Noile responsabilităţi necesită calificări corespunzătoare, ceea ce conduce şi la creşterea atractivităţii sectorului în general.

1.5.   Trebuie îmbunătăţit considerabil volumul datelor statistice privind forţa de muncă europeană din domeniul sănătăţii, în special în domeniul migraţiei şi mobilităţii, acestea servind drept bază a deciziilor.

1.6.   Trebuie promovată utilizarea în domeniul sănătăţii a noilor tehnologii care conduc la degrevarea forţei de muncă din acest domeniu, asigură creşterea calităţii serviciilor şi ajută pacienţii. CESE este conştient de faptul că aceasta ar putea presupune revizuirea modului de funcţionare a lanţului de responsabilităţi ale personalului medical.

1.7.   CESE subliniază rolul important al standardelor sociale în garantarea unei calităţi ridicate a îngrijirii şi siguranţei pacienţilor şi se opune clar tuturor tentativelor de reducere a acestora (no race to the bottom).

1.8.   CESE subliniază rolul important al activităţilor independente în sectorul sănătăţii, alături de elementul central reprezentat de spitale şi serviciile publice de îngrijiri medicale, întrucât în special prin intermediul activităţilor independente se asigură persoanelor tratamente şi îngrijiri în condiţii de competenţă şi siguranţă. Aceşti profesionişti au beneficiat de formări de o înaltă calitate prin intermediul eforturilor comune ale societăţii civile din statele membre în favoarea învăţământului public. Membrii CESE, care reprezintă societatea civilă, primesc cu precauţie dorinţa Comisiei menită să încurajeze personalul din domeniul sănătăţii să desfăşoare o activitate independentă. Totodată, CESE are o poziţie critică faţă de tendinţa de extindere a activităţilor fals independente în toate cazurile în care aceasta apare problematică pentru domeniul respectiv (de exemplu, îngrijirea bolnavilor şi a persoanelor vârstnice).

1.9.   CESE îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu dezbaterea din sectorul sănătăţii cu privire la înlocuirea personalului medical calificat cu alternative mai economice. CESE consideră că analizele structurale privind distribuţia sarcinilor profesiilor medicale ar trebui să se orienteze după necesităţile medicale, nivelul de calificare, precum şi nevoile pacienţilor.

1.10.   CESE este ferm convins că instituţiile medicale şi personalul lor furnizează servicii de interes economic general şi, prin urmare, ar trebui utilizate mai intensiv fondurile structurale pentru formarea şi perfecţionarea personalului medical. CESE insistă asupra necesităţii absolute de a se garanta condiţiile care să permită acestui personal să urmeze cursuri de perfecţionare profesională, astfel încât să acumuleze competenţe la diferite niveluri şi în diferite domenii, dar şi să se elimine penuria de servicii de sănătate în regiunile defavorizate.

1.11.   CESE constată rolul primordial al partenerilor sociali şi al dialogului social în stabilirea condiţiilor de muncă şi de remunerare şi în calificarea forţei de muncă din domeniul sănătăţii.

1.12.   În opinia CESE, profesiile sociale joacă un rol important în îngrijirea şi asistenţa acordată pacienţilor şi, prin urmare, au un rol semnificativ în sectorul sănătăţii.

2.   Sinteza documentului Comisiei

2.1.   Cartea verde trebuie să servească drept bază a unor discuţii intensive între instituţiile UE, statele membre ale UE şi actorii principali din domeniul social şi economic la nivel european şi naţional. Aceasta reprezintă o lucrare-cadru care permite luarea în considerare a cerinţelor pe termen lung.

2.2.   Cartea verde se concentrează pe nouă domenii-cheie:

—	schimbările demografice,

—	capacitatea sănătăţii publice,

—

formarea,

—	abordarea mobilităţii şi migraţiei lucrătorilor în domeniul sănătăţii în UE,

—	migrarea globală a lucrătorilor în domeniul sănătăţii,

—	datele în sprijinul adoptării deciziilor,

—	introducerea şi difuzarea noilor tehnologii pentru îmbunătăţirea eficienţei şi a calităţii îngrijirii,

—	consolidarea rolului activităţilor independente,

—	politica de coeziune.

2.3.   Context

2.3.1.   Sistemele de sănătate ale UE trebuie să facă faţă unei continue creşteri a cererii de servicii, să reacţioneze la nevoile în schimbare în materie de sănătate şi să fie pregătite pentru crize majore în domeniul sănătăţii publice - toate acestea în contextul unui orizont de aşteptare care presupune o calitate ridicată a serviciilor de sănătate. Trebuie să se recunoască faptul că este vorba despre un sistem al economiei care utilizează intensiv forţa de muncă, în care lucrează unul din zece lucrători ai forţei de muncă europene şi că în medie 70 % din cheltuielile pentru sănătate sunt destinate salariilor.

2.3.2.   Articolul 152 din Tratatul privind UE stabileşte că „acţiunea Comunităţii în domeniul sănătăţii publice respectă pe deplin responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte organizarea şi prestarea serviciilor de sănătate şi de îngrijire medicală” şi că ar trebui totodată sprijinită cooperarea între statele membre pentru promovarea coordonării strategiilor şi programelor, precum şi informarea reciprocă despre programele de succes din statele membre.

2.3.3.   În Cartea verde, Comisia Europeană pune întrebări importante referitoare la problemele şi provocările cu care se confruntă îngrijirea sănătăţii, cu scopul lansării unor dezbateri. Aceste întrebări importante includ:

—	îmbătrânirea populaţiei,

—	noile tehnologii,

—	necesitatea îmbunătăţirii accesului la serviciile de sănătate,

—	calitatea ofertelor şi implicit a tratamentelor care devin din ce în ce mai scumpe,

—	izbucnirea şi potenţialul bolilor epidemice şi

—	disponibilitatea îngrijirii medicale în apropierea locuinţei.

Definiţia forţei de muncă: prin forţa de muncă din domeniul sănătăţii se înţelege tot personalul din domeniul sănătăţii care oferă servicii de îngrijire şi de asistenţă acordată bolnavilor, de infirmerie, de asistenţă socială, precum şi toţi cei care fac parte din profesiile de specialitate.

2.3.4.   În prezent, în toate statele membre au loc dezbateri cu privire la volumul necesar şi la disponibilitatea forţei de muncă potenţiale, care va fi necesară în următorul deceniu şi după aceea. În unele state membre se constată deja o penurie considerabilă de lucrători tineri şi de personal specializat, în special acolo unde activează, cu precădere, lucrători mai în vârstă.

2.3.5.   Pe lângă deficitul de forţă de muncă datorat acestor cauze, se mai constată migraţia forţei de muncă din UE către alte ţări, de exemplu către SUA sau Elveţia, în special în sectorul sănătăţii de înaltă calificare.

Şi în cadrul UE se înregistrează un nivel ridicat al migraţiei şi mobilităţii, înregistrându-se fluxuri de migraţie importante între statele membre.

Migraţia forţei de muncă din domeniul îngrijirii medicale prezintă un interes existenţial. Diferenţele în materie de salarizare şi condiţii de muncă constituie cauze ale acestui fenomen. Diferenţele dintre structurile sistemelor au repercusiuni substanţiale asupra structurilor de oferte şi de calificare.

2.3.6.   Prin Cartea verde, Comisia permite, de asemenea, să se evidenţieze, în cadrul unei consultări publice privind viitorul forţei de muncă europene în domeniul sănătăţii, problemele personalului din domeniul sănătăţii şi să schiţeze o imagine clară a provocărilor viitoare. Astfel, Comisia ţine seama de faptul că îngrijirea medicală reprezintă o necesitate centrală şi elementară pentru toţi cetăţenii UE. De asemenea, aceasta are în vedere faptul că, fără o îngrijire medicală suficientă, libertăţile fundamentale în cadrul Comunităţii Europene pot fi limitate foarte rapid.

2.3.7.   Precauţia în materie de sănătate şi prevenirea bolilor au o componentă economică. Sectorul sănătăţii necesită o forţă de muncă educată, cu un înalt nivel de experienţă şi cu calificări recunoscute, aceasta reprezentând o componentă esenţială a unei societăţi bazate pe cunoaştere.

3.   Observaţiile CESE privind propunerile de soluţii ale Cărţii verzi

3.1.   Propunerile de soluţii ale Comisiei Europene

Având în vedere competenţele limitate în domeniul sănătăţii, Comisia este prudentă atunci când face propuneri de soluţii. Pe de o parte, Comisia ia notă de faptul că, în ultimii ani, ponderea femeilor care lucrează în domeniul sănătăţii a crescut şi, prin urmare, propune o îmbunătăţire a reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie şi viaţa privată, precum şi măsuri necesare în acest scop, în vederea asigurării ofertei de forţă de muncă şi de personal specializat în domeniul sănătăţii. Pe de altă parte, Comisia solicită strategii de planificare solide şi sugerează să se intensifice investiţiile în extinderea activităţilor de formare în toate statele europene, astfel încât să se evite situaţiile în care lucrătorii din domeniul sănătăţii beneficiază de formare numai în câteva state, iar în alte state se folosesc doar competenţele acestora, ceea ce ar putea cauza diminuarea în continuare a capacităţii de formare. Îmbunătăţirea posibilităţilor de calificare, în special în domeniul formării continue şi al perfecţionării profesionale, ar oferi o motivaţie pentru angajarea personalului şi asigurarea instruirii acestuia.

3.2.   Comitetul Economic şi Social European (CESE) consideră Cartea verde un document de dezbatere cuprinzător cu privire la marile provocări cu care se confruntă sistemele de sănătate şi lucrătorii din acest domeniu. Aceasta încurajează dezbaterile în cadrul Strategiei de la Lisabona pentru promovarea serviciilor bazate pe cunoaştere şi consideră îngrijirea medicală drept un domeniu integrat.

3.3.   CESE consideră că piaţa serviciilor de sănătate ar trebui considerată o piaţă cu reguli speciale, deoarece aceasta are un impact direct asupra sănătăţii populaţiei. Prin urmare, CESE propune o dezbatere asupra problemelor cauzate de caracterul fragmentat al îngrijirii medicale în câteva ţări, în special în acele sisteme care nu sunt controlate direct de stat, aceasta creând dificultăţi considerabile pentru asigurarea unor standarde uniforme în materie de dezvoltare a calificărilor şi de perfecţionare profesională.

3.4.   Demografia şi promovarea durabilităţii forţei de muncă

3.4.1.   CESE subliniază faptul că în profesiile din domeniul sănătăţii lucrează deja un procent ridicat de femei şi că numărul acestora va creşte foarte probabil în continuare. Acest lucru este valabil pentru toate tipurile de activităţi. Egalitatea între sexe este necesară pentru a se asigura, în conformitate cu directivele privind egalitatea între sexe, condiţii egale pentru bărbaţi şi femei şi, de asemenea, pentru a atrage mai mulţi bărbaţi să activeze în diferitele sectoare din domeniul sănătăţii. În acest scop ar trebui luate, printre altele, măsuri care să contribuie la reconcilierea vieţii profesionale cu cea de familie, la recunoaşterea competenţelor utilizate şi a dificultăţii acestor profesii şi la sprijinirea păstrării locurilor de muncă şi, respectiv, a reinserţiei profesionale a femeilor după perioade mai lungi dedicate familiei.

3.4.2.   Este puţin surprinzător ce influenţă au condiţiile de muncă ireproşabile, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă asupra salariaţilor. Satisfacţia şi siguranţa sporesc grija arătată pacienţilor. Calitatea locului de muncă, a facilităţilor de care beneficiază personalul şi abordarea sarcinilor speciale de muncă din domeniul sănătăţii joacă un rol deosebit în asigurarea unui nivel înalt de calitate, a siguranţei pacienţilor şi a unei securităţi corespunzătoare a îngrijirii. Cartea verde se referă foarte puţin la aceste puncte.

3.4.3.   CESE ia notă de eforturile de cercetare depuse de partenerii sociali privind programele de reinserţie profesională. CESE consideră că astfel de programe pot juca un rol vital în menţinerea şi readucerea lucrătorilor din domeniul sănătăţi, în special a femeilor, în câmpul muncii şi că aceste programe vor deveni din ce în ce mai importante pentru combaterea deficitului de lucrători calificaţi.

3.4.4.   În opinia CESE, în anumite state membre, trebuie luate măsuri pentru a face profesiile din domeniul sănătăţii mai atractive pentru tineri, astfel încât un număr mai mare dintre aceştia să aleagă astfel de profesii şi să îşi caute un loc de muncă în acest domeniu. Pentru a motiva mai mulţi tineri şi mai mulţi bărbaţi să înceapă o carieră în domeniul sănătăţii, al îngrijirii şi în cel social, ocupaţiile respective trebuie să devină mai atractive prin intermediul unor mai bune condiţii de muncă şi de salarizare pe întreaga durată a carierei.

3.5.   Capacitatea sănătăţii publice

3.5.1.   Măsurile preventive de succes şi promovarea sănătăţii, precum şi o mai bună gestionare a sănătăţii pot reduce necesitatea tratamentelor şi îngrijirii. Prin urmare, CESE recomandă capacităţi suficiente în sectorul sănătăţii, în vederea consolidării îngrijirii medicale preventive, a promovării sănătăţii şi a prevenirii. Totuşi, ca o condiţie prealabilă, trebuie să existe un fundament ştiinţific al măsurilor, care apoi pot fi finanţate în mod durabil şi pentru întreg teritoriul. În opinia CESE, Comunitatea Europeană ar trebui să aibă în vedere şi promovarea sănătăţii la locul de muncă în rândul personalului din domeniul sănătăţii, pentru ca acesta să rămână sănătos şi performant (evitarea sindromului surmenajului). În special, ar trebui să se acorde atenţie capacităţii lucrătorilor aflaţi la finele carierei, pentru ca aceştia să îşi poată continua activitatea fără a fi împiedicaţi de probleme de sănătate şi să se ţină cont de calitatea vieţii lor la locul de muncă pentru a stabili condiţiile în care aceştia vor ieşi la pensie.

3.6.   Formarea

3.6.1.   CESE sugerează să se examineze problemele cauzate de natura fragmentară a structurilor de oferte de servicii de sănătate în anumite state, în special în acelea în care aceste structuri nu sunt coordonate în mod direct la nivel central, ceea ce îngreunează stabilirea unor standarde uniforme şi de înaltă calitate pentru calificare şi perfecţionare profesională. Comitetul consideră că este necesar să se analizeze în ce măsură pot fi susţinute mai bine structurile fragmentare de oferte de servicii, în vederea creării de locuri de muncă. CESE ridică problema obligativităţii formării şi perfecţionării profesionale, precum şi problema impunerii unor standarde ridicate şi a asigurării transparenţei acestora prin certificare, precum şi a unor standarde uniforme la nivel european şi a garantării acestora. De asemenea, Comitetul se întreabă în ce măsură statele membre au fost impulsionate să progreseze în acest sens.

3.6.2.   CESE pune întrebări cu privire la interacţiunea dintre Directiva privind recunoaşterea diplomelor şi o posibilă directivă privind calificările din domeniul sănătăţii. Comitetul se întreabă care este relaţia dintre aceste aspecte şi directivele speciale privind anumite profesii. De asemenea, Comitetul îşi pune întrebări referitoare la modul în care aceste directive au influenţat uniformitatea calificărilor şi competenţelor, a formării şi perfecţionării profesionale în Europa, precum şi uniformitatea condiţiilor de muncă din viaţa cotidiană.

3.6.3.   CESE doreşte să analizeze costurile şi beneficiile unei structuri de cerinţe corespunzătoare privind calificarea profesională a prestatorilor de servicii de sănătate.

3.7.   Abordarea mobilităţii şi migraţiei lucrătorilor în domeniul sănătăţii în UE

3.7.1.   CESE ridică problema efectelor ofertelor şi a impactului programelor de promovare şi solicită să se prezinte din punct de vedere ştiinţific în ce măsură graniţele statale şi lingvistice, respectiv diferenţele culturale din Europa, influenţează migraţia lucrătorilor în acest domeniu care necesită empatie şi cunoştinţe deosebite.

3.8.   Migrarea globală a lucrătorilor în domeniul sănătăţii

3.8.1.   După cum se solicită şi în Cartea verde, la recrutarea personalului specializat trebuie ţinut seama de principii etice; de exemplu, pe lângă posibilitatea de angajare a lucrătorilor din alte ţări, ar trebui să se promoveze în mod suficient propria generaţie tânără. Lipsa promovării suficiente a generaţiei tinere nu trebuie compensată prin atragerea personalului specializat din alte ţări. Având în vedere numeroasele angajamente voluntare deja asumate şi cooperarea UE la elaborarea codului de conduită al OMS, CESE solicită să se examineze valoarea adăugată a unui cod de conduită al UE alături de cel al OMS.

3.8.2.   De asemenea, trebuie prevenit exodul creierelor din ţările în curs de dezvoltare. Recrutarea lucrătorilor în domeniul sănătăţii ar trebui să aibă loc pe cât posibil într-un cadru instituţionalizat, în care mobilitatea lucrătorilor să fie sprijinită prin programe bilaterale şi multilaterale de cooperare. Aceasta se poate realiza prin investiţii în infrastructurile de pregătire în domeniul sănătăţii şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de lucru. Dacă nu se elimină cauzele migraţiei, adică uriaşele inegalităţi în privinţa salarizării şi condiţiilor de muncă, migraţia va continua, determinând în ţările în curs de dezvoltare o lipsă şi mai acută de personal în domeniul sănătăţii.

3.9.   Datele în sprijinul adoptării deciziilor

3.9.1.   CESE solicită ca statisticile naţionale să fie comparabile la nivel european. Acest lucru este însă împiedicat de problema clasificărilor parţial diferite ale profesiilor din domeniul sănătăţii din statele membre. Particularităţile naţionale în ceea ce priveşte competenţele şi denumirile profesiilor din domeniul sănătăţii nu trebuie mascate în numele întâietăţii indicatorilor uniformi. CESE recomandă realizarea unor statistici corespunzătoare privind profesiile din domeniul sănătăţii în Europa, precum şi migraţia transnaţională. Cu privire la ideea propusă în Cartea verde privind înfiinţarea unui observator al evoluţiei forţei de muncă din domeniul sănătăţii, se pune întrebarea dacă acesta este cu adevărat necesar şi dacă nu pot fi utilizate în scopurile menţionate instituţiile deja existente, cum ar fi Eurostat sau Fundaţia de la Dublin.

3.9.2.   În general, situaţia datelor ar trebui îmbunătăţită cu ajutorul unui registru de date. CESE recomandă ca monitorizarea menţionată în Cartea verde a profesiilor din domeniul sănătăţii să fie conectată cu alte proiecte ale UE, de exemplu, cu promovarea sistemelor de informare în domeniul sănătăţii, şi să se îmbunătăţească comunicarea registrelor naţionale – în măsura în care acestea există – pentru toate profesiile.

3.9.3.   Întrucât în majoritatea statelor membre sectorul sănătăţii este organizat, respectiv reglementat de stat, CESE salută sprijinul acordat de Comisia Europeană în vederea unei mai bune planificări. Prin urmare, Comitetul recomandă ca Uniunea Europeană să pună la dispoziţie fonduri pentru elaborarea unor analize privind sistemele de îngrijire medicală din statele membre. Aceste analize trebuie să constituie baza dezvoltării unui sistem de îngrijire medicală care să ofere servicii de sănătate şi de îngrijire populaţiei în apropierea locuinţei şi cu acoperire teritorială completă.

3.10.   Introducerea şi difuzarea noilor tehnologii pentru îmbunătăţirea eficienţei şi a calităţii îngrijirii

3.10.1.   CESE propune să se examineze dacă, în interesul salariaţilor, noile tehnologii permiţând noi tratamente, care pot fi conectate la reţelele electronice de comunicare şi care pot fi oferite şi în regiuni îndepărtate pe întregul teritoriu al acestora, pot fi utilizate şi pentru autodiagnosticare sau cu participarea pacienţilor. În acest sens, trebuie luate în considerare experienţele altor state. Cu toate acestea, înaintea introducerii noilor tehnologii trebuie să se asigure acceptul din partea personalului din domeniul sănătăţii. Pentru a obţine acceptul din partea personalului din domeniul sănătăţii, acesta trebuie implicat în dezvoltarea tehnologiilor de e-sănătate, în vederea asigurării faptului că instrumentele electronice pot fi aplicate în practica cotidiană simplu şi în siguranţă. Formarea corespunzătoare a personalului specializat în vederea utilizării optime a noilor tehnologii este indispensabilă pentru succesul introducerii acestora. CESE aminteşte faptul că alături de avantajele noilor tehnologii trebuie avute în vedere întotdeauna şi riscurile, de exemplu, aspectele legate de protecţia datelor. Introducerea noilor tehnologii trebuie să aibă în vedere diferitele sisteme naţionale. Aceasta ar putea duce la ajustarea principiilor care se aplică în fiecare stat membru personalului medical, în cadrul legislaţiilor naţionale privind răspunderea. Comitetul se întreabă în ce măsură diferitele măsuri şi proiecte pilot promovate de Comisia Europeană contravin dezvoltării unei infrastructuri IT la nivel naţional, respectiv uniformizează această infrastructură.

3.11.   Rolul antreprenorilor din domeniul sănătăţii în ceea ce priveşte forţa de muncă din acest domeniu

3.11.1.   În anumite state ale Uniunii Europene, profesioniştii din domeniul sănătăţii care lucrează pe cont propriu şi care pun, astfel, în aplicare principiul antreprenorial joacă un rol important în cadrul ofertei de îngrijiri medicale din statele membre. Cartea verde recunoaşte rolul activităţilor independente din domeniul sănătăţii şi funcţia pe care o îndeplinesc acestea alături de sectorul public. De multe ori prin intermediul lor se asigură persoanelor tratamente şi îngrijiri cu garanţii privind competenţa şi siguranţa. Cu toate acestea, Comitetul subliniază că, în Uniunea Europeană, personalul din domeniul sănătăţii care desfăşoară o activitate independentă şi-a dobândit, în majoritatea cazurilor, calificările după un timp îndelungat datorită eforturilor colective în favoarea învăţământului public gratuit. Aşadar, societatea civilă este îndreptăţită să aştepte o recompensă (preţ şi costuri), iar reprezentanţii săi nu pot decât să primească cu precauţie dorinţa Comisiei exprimată la punctul 6, care pare să încurajeze o sporire a formelor private ale acestei verigi a sistemelor de îngrijire medicală. Totodată, CESE are o poziţie critică faţă de tendinţa de extindere a activităţilor fals independente în toate cazurile în care aceasta apare problematică pentru domeniul respectiv (de exemplu, îngrijirea bolnavilor şi a persoanelor vârstnice).

3.12.   Politica de coeziune

3.12.1.   CESE aprobă utilizarea mai intensivă a Fondurilor structurale pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului din domeniul sănătăţii. Penuria de servicii de îngrijire medicală în regiunile defavorizate ar putea fi preîntâmpinate, de exemplu, prin extinderea şi promovarea formării şi perfecţionării profesionale în acele regiuni în care este nevoie urgentă de personal calificat. La baza acestei solicitări se află constatarea că cei care profesează în domeniul sănătăţii se stabilesc cu prioritate acolo unde au fost formaţi. Politica de coeziune ar putea, de asemenea, oferi un cadru pentru promovarea proiectelor model care abordează problemele menţionate. În plus, Comitetul sugerează să se pună la dispoziţie resurse din cadrul Fondurilor structurale europene pentru îmbunătăţirea infrastructurii sectorului sănătăţii şi eventual pentru îmbunătăţirea capacităţii de comunicare sau a noilor standarde de tratament (evidence based medicine).

3.12.2.   CESE îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu dezbaterea, în principal motivată de consideraţii de natură economică, care are loc la nivelul structurilor de conducere şi în cadrul categoriilor de profesii interesate, cu privire la distribuirea sarcinilor în sectorul sănătăţii. Obiectivul acestei dezbateri este înlocuirea personalului medical calificat cu alternative mai economice. O mai bună coordonare, optimizarea procesului şi punere în reţea, alături de flexibilizarea distribuirii sarcinilor, ar reprezenta soluţia mai bună. În acest sens, CESE consideră că cel mai important este să se dobândească calificările corespunzătoare, pentru a se evita diminuarea calităţii tratamentului.

3.12.3.   CESE consideră că atribuţia sarcinilor în funcţie de calificări şi profesii ar trebui să se orienteze după:

1.	necesitatea medicală,

2.	formarea, delimitarea sarcinilor şi răspundere, precum şi

3.	nevoile pacienţilor.

3.12.4.   CESE consideră că, ţinând seama şi de criza financiară, ar trebui menţinută disponibilitatea statelor de a-şi finanţa în mod suficient sistemele de sănătate naţionale (financial management), pentru a se asigura în special suficiente resurse de personal care să poată oferi servicii de înaltă calitate, în acest sens impunându-se şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor din acest sector.

3.13.   Parteneriatul social

3.13.1.   CESE subliniază rolul important şi răspunderea partenerilor sociali în stabilirea condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din domeniul sănătăţii şi diversitatea marcantă a profesiilor din acest domeniu şi face trimitere la activităţile preliminare deja desfăşurate de partenerii sociali în acest context.

3.13.2.   Schimbările demografice care cauzează un deficit de tineri specialişti nu trebuie să conducă la o scădere a nivelului de calificare şi de salarizare (race to the bottom). CESE consideră că statele membre au datoria să îşi asume răspunderea în acest sens.

3.13.3.   CESE constată instituirea unui dialog social în sectorul spitalicesc european şi observă că programul de lucru acceptat de partenerii sociali acoperă toate chestiunile dezbătute în Cartea verde. De aceea, CESE regretă că acest proces nu a fost menţionat în Cartea verde.

3.13.4.   CESE subliniază rolul important al principiului salarizării egale pentru aceeaşi activitate independent de gen.

3.13.5.   Condiţiile de muncă specifice 24/7 necesită mecanisme de compensare speciale (plata orelor suplimentare şi a turelor de noapte, acordarea de zile libere) pentru a compensa presiunea ridicată asupra forţei de muncă. În acest context, CESE are o poziţie critică faţă de stimulentele sporite din multe state membre prin care se promovează activităţile fals independente şi se favorizează pierderea protecţiei sociale şi a protecţie conferite de legislaţia muncii.

---