Procedura legislativă specială

În cadrul procedurii legislative speciale, Consiliul este unicul legiuitor, în loc să fie colegiuitor pe picior de egalitate (în codecizie) cu Parlamentul European în ceea ce privește o propunere legislativă formulată de către Comisia Europeană (procedura legislativă ordinară, utilizată pentru majoritatea actelor legislative ale UE).

Articolul 289 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că, pentru anumite cazuri definite în articole specifice de tratat, Consiliul este unicul legiuitor, iar Parlamentul trebuie fie:

să își dea consimțământul cu privire la propunerea Comisiei; fie
să fie consultat cu privire la aceasta.

Procedura de aprobare

În cadrul acestei proceduri:

Parlamentul poate să accepte sau să respingă o propunere legislativă prin vot cu majoritate absolută, dar nu poate să modifice propunerea;
Consiliul nu are puterea de a anula opinia Parlamentului.

Această procedură este utilizată atunci când este propus un act legislativ nou privind combaterea discriminării.

Articolul 352 din TFUE conferă Parlamentului drept de veto atunci când respectiva dispoziție a tratatului este utilizată ca temei legal pentru adoptarea propunerii formulate de către Comisie.

Procedura este utilizată și în cazurile:

adoptării anumitor acorduri internaționale negociate de UE – de exemplu, acorduri comerciale cu una sau mai multe țări din afara UE sau organizații internaționale [articolul 207 alineatul (3) din TFUE sau acordurile enumerate la articolul 218 alineatul (6) punctul (a) din TFUE];
de aderare a unor noi state membre ale UE;
de încălcare gravă a drepturilor fundamentale [articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)];
în care o țară dorește să se retragă din UE (articolul 50 din TUE).

Procedura de consultare

În cadrul acestei proceduri:

Consiliul adoptă o propunere legislativă numai după ce Parlamentul și-a dat avizul;
Parlamentul poate aproba, respinge sau propune modificări ale propunerii legislative a Comisiei, dar Consiliul nu are obligația juridică de a ține cont de acestea;
Parlamentul este consultat în cazul unei proceduri fără caracter legislativ în care au fost negociate acorduri internaționale în conformitate cu politica externă și de securitate comună a UE;
Parlamentul este consultat în cazul actelor legislative în anumite domenii specifice, cum ar fi politica de concurență (articolul 103 din TFUE) și armonizarea impozitării indirecte (articolul 113 din TFUE).

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

Top