Securitatea juridică în comerțul internațional pentru întreprinderile din UE care utilizează acorduri de alegere a forului

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 2009/397/CE privind semnarea Convenției privind acordurile de alegere a forului

Decizia 2014/887/UE cu privire la aprobarea Convenției de la Haga privind acordurile de alegere a forului între părțile la tranzacții internaționale

CARE ESTE ROLUL ACESTOR DECIZII ȘI AL ACESTEI CONVENȚII?

• Acestea semnează și aprobă, în numele Uniunii Europene (UE), Convenția de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului*.
• Convenția clarifică normele care reglementează litigiile din comerțul internațional cu privire la care părțile au ales o instanță care să dețină competență exclusivă.
• Convenția le aduce mai multă securitate juridică companiilor din UE care desfășoară activități comerciale cu firme din afara UE, garantând respectarea alegerii acestora privind instanța competentă să soluționeze un litigiu.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare al convenției

• Convenția se aplică acordurilor exclusive de alegere a forului în materie civilă și comercială internațională referitoare la țările care aplică convenția.
• Un acord de alegere a forului este considerat exclusiv, cu excepția unei convenții contrare a părților.
• Unele aspecte sunt excluse. Printre exemple se numără:
  • contractele încheiate cu consumatorii și contractele de muncă;
  • capacitatea juridică a persoanelor (fizice);
  • validitatea persoanelor juridice și a drepturilor de proprietate intelectuală și dreptul familiei;
  • proceduri de soluționare alternativă a litigiilor*.
• Mai mult, părțile semnatare ale convenției pot exclude anumite alte aspecte din domeniul de aplicare al acesteia. În acest temei, UE a declarat că nu va aplica această convenție în anumite chestiuni legate de asigurări.

Asigurarea respectării alegerii instanței

• Voința părților – părțile semnatare ale unui contract pot încheia un acord exclusiv de alegere a forului pentru a desemna instanța din una dintre țările care aplică convenția ca deținând competența de a soluționa un litigiu. Acordul trebuie întocmit în scris sau prin alte mijloace care să permită accesarea ulterioară a informațiilor.
• Competența instanței – instanța desemnată este singura care are competența jurisdicțională de a examina litigiile care fac obiectul acordului de alegere a forului, cu excepția cazului în care instanța respectivă decide că acordul nu este valabil conform legislației naționale aplicabile acesteia. Orice instanță nealeasă trebuie să suspende sau să încheie procedurile inițiate care încalcă acordul de alegere a forului, cu excepția cazurilor în care:
  • acordul este nul și neavenit conform legii statului în care se află instanța desemnată;
  • partea respectivă nu avea calitatea necesară pentru a încheia acordul conform legislației naționale aplicabile instanței sesizate;
  • punerea în aplicare a acordului contravine politicii publice a statului în care se află instanța nealeasă;
  • acordul nu poate fi executat; sau
  • instanța desemnată respinge examinarea cauzei.
• Recunoașterea și executarea – celelalte state care aplică convenția trebuie să recunoască și să execute o hotărâre a instanței desemnate. Acestea pot amâna însă executarea dacă hotărârea face în continuare obiectul unei reexaminări în statul de origine sau dacă nu a expirat încă termenul de solicitare a unei reexaminări obișnuite. De asemenea, convenția stabilește diferite alte situații în care pot fi refuzate recunoașterea și executarea (de exemplu, în cazul în care hotărârea a fost obținută printr-o fraudă). Textul precizează și documentele necesare pentru a solicita recunoașterea și executarea.

DE CÂND SE APLICĂ CONVENȚIA?

În urma Deciziei 2014/887/UE, UE a ratificat convenția la 15 iunie 2015, conferindu-i caracter obligatoriu pentru toate țările UE (cu excepția Danemarcei) și pentru toate celelalte țări care au ratificat-o de la momentul intrării sale în vigoare la 1 decembrie 2015.

CONTEXT

• Convenția privind alegerea forului a fost încheiată sub auspiciile Conferinței de la Haga de drept internațional privat la 30 iunie 2005. Convenția a fost semnată de UE în 2009. Printre părțile semnatare ale convenției se numără atât țări din UE, cât și țări din afara UE.
• Normele interne ale UE privind recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială [Regulamentul (UE) nr. 1215/2012] au fost reformate în vederea armonizării cu convenția.
• Pentru informații suplimentare, consultați:
  • „Convenția privind alegerea forului: întreprinderile din UE primesc un impuls important pentru comerțul internațional” – comunicat de presă (Comisia Europeană);
  • Aspecte civile și comerciale (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 2009/397/CE a Consiliului din 26 februarie 2009 privind semnarea în numele Comunității Europene a Convenției privind acordurile de alegere a forului (JO L 133, 29.5.2009, pp. 1-13)

Decizia 2014/887/UE a Consiliului din 4 decembrie 2014 cu privire la aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului (JO L 353, 10.12.2014, pp. 5-8)

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare) (JO L 351, 20.12.2012, pp. 1-32)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 24.07.2017