Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

INTRODUCERE

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ca rezultat al Tratatului de la Lisabona, a fost elaborat pe baza Tratatului de instituire a Comunității Europene (TCE sau Tratatul CE), pus în aplicare prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul CE avea la bază Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (TCEE), semnat la Roma în data de 25 martie 1957. Crearea Uniunii Europene prin Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992) a marcat încă un pas pe calea unificării politice a Europei.

Uniunea Europeană nu a înlocuit însă Comunitățile Europene, ci le-a reunit pe baza structurii pe „trei piloni”:

• primul pilon consta în Comunitățile Europene (CE, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) până în 2002 și Euratom);
• al doilea pilon consta în cooperarea dintre țările UE în cadrul politicii externe și de securitate comune;
• al treilea pilon cuprindea cooperarea dintre țările UE în domeniul justiției și al afacerilor interne.

Fiecare tratat nou duce la renumerotarea articolelor. Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007 și intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a schimbat și el denumirea TCE în TFUE, contopind cei trei piloni în UE reformată și renumerotând din nou articolele.

TFUE este unul dintre cele două tratate primare ale UE, alături de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Acesta constituie temeiul detaliat al dreptului UE, definind principiile și obiectivele UE și sfera de acțiune în cadrul domeniilor sale politice. De asemenea, acesta stabilește detaliile organizatorice și funcționale ale instituțiilor UE.

CARE ESTE ROLUL ACESTUI TRATAT?

Așa cum se preciza deja în preambulul său anterior, obiectivul TCE a fost să „pună bazele unei uniuni tot mai strânse între națiunile europene”. Această formulare se regăsește în continuare în preambulul versiunii actuale a TFUE și în cel al TUE. De fapt, aceste tratate au adus o dimensiune politică și democratică mai pronunțată integrării europene, depășind obiectivul economic inițial de creare a unei piețe unice.

ASPECTE-CHEIE ALE TRATATULUI CONSOLIDAT

• Partea întâi – Principiile:
  • descrie domeniul de aplicare al tratatului și legătura sa cu TUE (articolul 1);
  • prezintă competențele UE conform nivelului de competențe al UE din fiecare domeniu (articolele 2-6);
  • stabilește principiile generale care reglementează acțiunile UE (articolele 7-17).
• Partea a doua – Nediscriminarea și cetățenia UE:
  • scoate în afara legii discriminarea pe motiv de naționalitate (articolul 18);
  • enunță faptul că UE va lua măsuri în vederea „combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală” (articolul 19);
  • instituie și definește cetățenia UE și drepturile aferente acesteia (articolele 20-24).
• Partea a treia – cea mai mare (articolele 26-197) – aduce temeiul juridic al politicilor și al acțiunilor interne ale UE în următoarele domenii:
  • piața internă (titlul I);
  • libera circulație a mărfurilor (titlul II), inclusiv uniunea vamală;
  • politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului (titlul III);
  • libera circulație a forței de muncă (și a persoanelor în general), a serviciilor și a capitalurilor (titlul IV);
  • spațiul de libertate, securitate și justiție (titlul V), inclusiv cooperarea polițienească și judiciară;
  • transporturile (titlul VI);
  • concurența, impozitarea și armonizarea legislațiilor (titlul VII);
  • uniunea economică și monetară (titlul VIII), inclusiv articolele referitoare la moneda euro;
  • politica de ocupare a forței de muncă (titlul IX);
  • politica socială (titlul X), cu referire la Carta socială europeană (1961) și la Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (1989) – titlul XI instituie Fondul social european;
  • politicile privind educația, formarea profesională, tineretul și sportul (titlul XII);
  • cultura (titlul XIII);
  • sănătatea publică (titlul XIV);
  • protecția consumatorilor (titlul XV);
  • rețelele transeuropene (titlul XVI);
  • politica industrială (titlul XVII);
  • coeziunea economică, socială și teritorială – cu alte cuvinte, reducerea decalajelor de dezvoltare (titlul XVIII);
  • cercetarea și dezvoltarea și politica spațială (titlul XIX);
  • politica de mediu (titlul XX);
  • politica energetică (titlul XXI);
  • turismul (titlul XXII);
  • protecția civilă (titlul XXIII);
  • cooperarea administrativă (titlul XXIV).
• Partea a patra – Asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări (articolele 198-204) descrie relațiile speciale dintre UE și teritoriile de peste mări ale unor țări din UE care, spre deosebire de regiunile ultraperiferice, nu fac parte din UE.
• Partea a cincea – Acțiunea externă a UE (articolele 205-222) descrie:
  • politica comercială (în domeniul comerțului exterior) comună;
  • cooperarea în domeniul dezvoltării și al ajutorului umanitar în ceea ce privește țările din afara UE;
  • relațiile cu țările din afara UE (tratatele internaționale, sancțiunile și solidaritatea dintre țările UE) și cu organismele internaționale;
  • înființarea delegațiilor UE;
  • obligativitatea ca acțiunile externe să fie în conformitate cu principiile stabilite în capitolul 1, titlul 5 din TUE în ceea ce privește politica externă și de securitate comună (articolul 205).
• Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare tratează pe larg:
  • instituțiile UE (articolele 223-227);
  • organismele consultative ale UE (articolele 300-307);
  • Banca Europeană de Investiții (articolele 308 și 309);
  • actele legislative (regulamente, directive etc.) și procedurile legislative ale UE (articolele 288-299);
  • bugetul UE (articolele 310-325);
  • consolidarea cooperării între țările UE (articolele 326-334).
• Partea a șaptea – Dispoziții generale și finale (articolele 335-358) se referă la aspecte juridice specifice, precum capacitatea juridică a UE, aplicarea teritorială și temporală, sediul instituțiilor, imunitățile și efectul asupra tratatelor semnate înainte de 1958 sau de data aderării.

DE CÂND SE APLICĂ TRATATUL?

Semnat de 27 de țări ale UE (Croația a aderat la UE abia în 2013) la 13 decembrie 2007, TFUE a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Tratatele inițiale (Parlamentul European);
• Istoricul UE (Consiliul UE);
• Tratatele UE (Comisia Europeană);
• Privire generală asupra tratatelor (EUR-Lex).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene din 13 decembrie 2007 – versiune consolidată (JO C 202, 7.6.2016, pp. 47-360)

DOCUMENTE CONEXE

Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (nepublicat în Jurnalul Oficial)

Modificările și corecturile succesive aduse tratatului au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Tratat privind Uniunea Europeană (JO C 191, 29.7.1992, pp. 1-112)

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007 (JO C 306, 17.12.2007, pp. 1-271)

Data ultimei actualizări: 15.12.2017