EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52016PC0765
Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL amending Directive 2010/31/EU on the energy performance of buildings
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor
COM/2016/0765 final - 2016/0381 (COD)
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 30.11.2016
COM(2016) 765 final
2016/0381(COD)
Propunere de
DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor
(Text cu relevanță pentru SEE)
{SWD(2016) 408 final}
{SWD(2016) 409 final}
{SWD(2016) 414 final}
{SWD(2016) 415 final}
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
• Motivele și obiectivele propunerii
Principiul „eficiența energetică pe primul loc” reprezintă un element esențial al uniunii energetice, iar prezenta propunere îl pune în practică.
Una dintre modalitățile de îmbunătățire a eficienței energetice constă în valorificarea imensului potențial de sporire a eficienței în sectorul construcțiilor, care reprezintă cel mai mare consumator de energie din Europa, absorbind 40 % din energia finală. Aproximativ 75 % dintre clădiri nu sunt eficiente din punct de vedere energetic și, în funcție de statul membru, în fiecare an se renovează doar 0,4-1,2 % din parcul imobiliar.
Principalul obiectiv al prezentei propuneri este să accelereze renovarea în mod rentabil a clădirilor existente, ceea ce reprezintă o opțiune cu câștig reciproc pentru economia UE în ansamblu. În fapt, industria europeană a construcțiilor are potențialul de a răspunde la un număr de provocări economice și societale, precum creșterea și locurile de muncă, urbanizarea, digitizarea, schimbările demografice și, în același timp, la provocări din domeniul energiei și climei.
Industria construcțiilor generează circa 9 % din PIB-ul european și cuprinde 18 milioane de locuri de muncă directe. Activitățile de construcție care includ lucrări de renovare și de reabilitare energetică adaugă o valoare aproape de două ori mai mare decât construcția de noi clădiri, iar IMM-urile contribuie cu peste 70 % la valoarea adăugată a sectorului construcțiilor din UE 1 .
În concordanță cu obiectivele menționate mai sus, prezenta propunere va actualiza Directiva privind performanța energetică a clădirilor („DPEC”) 2 , prin:
integrarea strategiilor de renovare a clădirilor pe termen lung (articolul 4 din Directiva privind eficiența energetică), sprijinirea mobilizării finanțării și crearea unei viziuni clare privind un parc imobiliar decarbonizat până în 2050;
încurajarea utilizării TIC și a tehnologiilor inteligente pentru a asigura funcționarea eficientă a clădirilor și
raționalizarea dispozițiilor în cazurile în care acestea nu au dus la obținerea rezultatelor preconizate.
Mai precis, ea introduce sisteme de automatizare și de control al clădirilor ca alternativă la inspecțiile fizice, încurajează implementarea infrastructurii necesare pentru electromobilitate (punând accentul pe marile clădiri comerciale și excluzând clădirile publice și IMM-urile) și introduce un „indicator de inteligență” care să evalueze gradul de pregătire tehnologică a clădirilor în vederea interacționării cu ocupanții lor și cu rețeaua pentru a se gestiona în mod eficient. De asemenea, această actualizare a DPEC va consolida legăturile dintre finanțarea din fonduri publice a renovării clădirilor și certificatele de performanță energetică și va stimula soluționarea problemei sărăciei energetice prin renovarea clădirilor.
Clădirile mai performante oferă ocupanților lor niveluri de confort și de bunăstare mai mari și îmbunătățesc sănătatea prin reducerea mortalității și a morbidității datorate unui climat interior necorespunzător. Locuințele încălzite și ventilate în mod adecvat atenuează efectele negative ale umezelii asupra sănătății, în special în rândul grupelor vulnerabile, precum copiii, persoanele în vârstă și persoanele care sunt deja bolnave.
Performanța energetică a clădirilor are, de asemenea, un impact major asupra accesibilității costului locuințelor și asupra sărăciei energetice. Economiile de energie și îmbunătățirea eficienței parcului de locuințe ar permite multor gospodării să iasă din sărăcia energetică. Prezenta propunere ar putea contribui la scoaterea din sărăcia energetică a unui număr de între 515 000 și 3,2 milioane de gospodării din UE (dintr-un total de 23,3 milioane de gospodării care trăiesc în sărăcie energetică - Eurostat).
Pentru a asigura faptul că prezenta propunere are un impact maxim, inițiativa „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente” va contribui la mobilizarea și la deblocarea unor investiții private de mai mare amploare. Pe baza Planului de investiții pentru Europa, inclusiv a Fondului european pentru investiții strategice și a fondurilor structurale și de investiții europene, această inițiativă va sprijini utilizarea eficace a fondurilor publice și va sprijini promotorii și investitorii în ceea ce privește aducerea la maturitate a unor idei bune, prin furnizarea unei asistențe sporite pentru dezvoltarea proiectelor și prin mecanisme de agregare a proiectelor. În ultimă instanță, inițiativa „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente” va contribui la generarea de încredere și la atragerea mai multor investitori pe piața eficienței energetice.
Prezenta propunere ia în considerare rezultatele unui proces de reexaminare bazat pe o amplă consultare publică, pe studii și pe reuniuni cu părțile interesate și este sprijinită de o evaluare și de o analiză a impactului.
Prezenta propunere cuprinde doar acele articole din directivă care trebuie să fie actualizate pentru a reflecta cadrul privind anul 2030.
• Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică
Evaluarea efectuată înaintea acestei reexaminări a concluzionat că DPEC este coerentă cu alte texte legislative ale UE. De asemenea, propunerea este coerentă cu celelalte elemente ale pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, precum noul regulament privind guvernanța și actualizarea legislației privind energia din surse regenerabile. DPEC va contribui direct la obiectivul propus al Directivei privind eficiența energetică (DEE) de îmbunătățire cu 30 % a eficienței energetice până în anul 2030. Ea completează măsurile pe care statele membre trebuie să le ia în temeiul DEE, precum și al legislației UE privind eficiența energetică a produselor. Legislația privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică stabilește cerințe pentru eficiența energetică a produselor asociate clădirilor, precum cazanele, în timp ce statele membre stabilesc cerințe minime pentru performanța energetică a elementelor de clădiri care sunt instalate, modernizate sau înlocuite, conform codurilor lor naționale privind construcțiile. Elementele clădirilor sunt formate de obicei din mai multe produse - de exemplu, un sistem de încălzire este alcătuit dintr-un cazan, țevi și sisteme de control. Consecvența este asigurată de la caz la caz, în cadrul procesului de dezvoltare a unor măsuri specifice de implementare a proiectării ecologice și/sau a etichetării energetice, ținând cont de cerințele DPEC. Spre exemplu, s-a decis să nu se stabilească cerințe de proiectare ecologică pentru izolația termică, acestea fiind deja bine reglementate prin punerea în aplicare la nivel național a DPEC.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
• Temeiul juridic
DPEC se bazează pe articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care oferă un temei juridic pentru o politică a Uniunii de promovare a eficienței energetice și a economiilor de energie. Deoarece tratatul cuprinde un temei juridic specific în domeniul energiei, utilizarea sa pentru această propunere este considerată oportună.
• Subsidiaritatea (pentru competență neexclusivă)
Există mai multe motive pentru care o abordare colectivă la nivelul UE este benefică.
În primul rând, valoarea adăugată a abordării performanței energetice a clădirilor la nivelul UE constă în principal în crearea unei piețe interne, sprijinind competitivitatea UE și profitând de sinergiile cu politica privind clima și de modernizarea reglementărilor naționale în sectorul construcțiilor în întreaga UE.
În al doilea rând, sectorul financiar necesită o comparabilitate sporită a măsurătorilor performanței energetice în întreaga UE. Instituțiile financiare au indicat în mod clar faptul că sunt necesare lucrări atât la nivel național/local, cât și la nivelul UE pentru a spori eficacitatea investițiilor publice și private și pentru a contribui la dezvoltarea unor produse atractive de finanțare pe piață.
În al treilea rând, deși țările au cerințe diferite în cadrul codurilor privind construcțiile, tipologii ale clădirilor diferite și condiții locale și climatice diferite, există și utilizatori multinaționali. Proprietarii lanțurilor de furnizare de servicii (precum supermarketurile sau hotelurile) au solicitat metode mai unitare și comparabile pentru certificarea performanței energetice a clădirilor.
În fine, acțiunea la nivelul UE duce la o modernizare a reglementărilor naționale din sectorul construcțiilor, deschizând piețe mai ample pentru produsele inovatoare și făcând posibilă reducerea costurilor. Înainte de adoptarea DPEC în forma sa din 2002, multe state membre nu aveau cerințe privind eficiența energetică sau instrumente de promovare în reglementările și în codurile lor privind construcțiile. Ca rezultat al directivelor din 2002 și din 2010, toate statele membre au în prezent, în cadrul codurilor lor privind construcțiile, cerințe privind eficiența energetică a clădirilor existente și a celor noi. DPEC, în forma sa din 2010, a determinat modernizarea semnificativă a codurilor naționale privind construcțiile, prin introducerea conceptului de nivel optim din punctul de vedere al costurilor, urmat de adoptarea unor cerințe privind un consum de energie aproape egal cu zero.
Modificările propuse respectă principiul subsidiarității, iar statele membre își vor păstra aceeași flexibilitate ca în prezent, permițând adaptarea la situațiile de pe plan național și la condițiile locale (de exemplu tipul clădirii, clima, costul tehnologiilor comparabile pentru obținerea energiei din surse regenerabile și al accesibilității, combinația optimă cu măsurile legate de cerere, densitatea clădirilor etc.).
• Proporționalitatea
În conformitate cu principiul proporționalității, modificările propuse nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Conform celor explicate mai sus, politicile UE privind eficiența energetică s-au dezvoltat cu prudență, limitându-și intervenția la domeniile în care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de eficiență energetică. Acest fapt este tratat în secțiunea 3 a evaluării impactului. Sfera modificărilor se limitează la aspectele care necesită acțiuni din partea UE.
• Alegerea instrumentului
O directivă reprezintă instrumentul adecvat pentru a asigura respectarea de către statele membre, permițându-le totuși acestora o marjă de manevră pentru adaptarea la diferitele caracteristici specifice de pe plan național și regional. Un regulament nu ar permite acest element de flexibilitate. Mai multe state membre și părți interesate și-au exprimat foarte clar, în cadrul consultării, opinia că această combinație de obligativitate și flexibilitate este cea mai bună combinație și instrumentul potrivit pentru politicile din acest domeniu.
În plus, deoarece această propunere modifică o directivă existentă, o directivă de modificare reprezintă singurul instrument adecvat.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII MPACTULUI
• Evaluările ex post ale legislației existente
Evaluarea indică faptul că directiva este eficace și că își îndeplinește obiectivele generale și specifice. Punerea în aplicare până în prezent indică în linii mari o bună performanță în ceea ce privește celelalte patru criterii analizate: eficiență, relevanță, coerență și valoarea adăugată a UE.
Evaluarea a identificat următoarele constatări principale și concluzii în ceea ce privește punerea în aplicare și posibilitățile de îmbunătățire a funcționării anumitor dispoziții și de valorificare a progresului tehnologic pentru a accelera decarbonizarea clădirilor.
Principalele constatări
Există dovezi că în 2014 a fost înregistrat un volum suplimentar de aproximativ 48,9 Mtep de economii de energie finală față de nivelul de referință din 2007 al DPEC. Aceste economii s-au realizat în principal în domeniul de aplicare al DPEC – încălzirea spațiilor, răcirea și apa caldă menajeră – iar o parte semnificativă poate fi atribuită factorilor influențați de intervențiile în materie de politică.
Prin urmare, cifra de 48,9 Mtep din 2014 pare a corespunde evaluării impactului din 2008, realizată în sprijinul DPEC, care estima că DPEC urma să asigure 60-80 Mtep de economii de energie finală până în 2020.
Evaluarea arată că arhitectura de ansamblu a directivei, care combină cerințe minime și certificări, funcționează, în special în cazul noilor clădiri. Alegerea metodologiei optime din punctul de vedere al costurilor pentru a direcționa cerințele naționale existente în ceea ce privește performanța energetică spre niveluri eficiente din punctul de vedere al costurilor s-a dovedit a reprezenta o abordare eficace.
Obiectivul ca toate clădirile noi să atingă un consum de energie aproape egal cu zero până în anul 2020 a asigurat o viziune care să reziste „probei timpului” pentru acest sector, iar părțile interesate s-au mobilizat în mod corespunzător. Același nivel de ambiție lipsește însă în cazul clădirilor existente.
În consecință, în sectorul construcțiilor există în continuare un potențial considerabil de economisire rentabilă a energiei. Creșterea ratei, a calității și a eficacității renovării clădirilor reprezintă cea mai mare provocare pentru deceniile viitoare. Strategiile de renovare pe termen lung dezvoltate de statele membre în temeiul articolului 4 din DEE ar trebui să genereze rate îmbunătățite ale renovărilor, prin mobilizarea finanțării și a investițiilor în renovarea clădirilor. Aceste strategii ar trebui să cuprindă o viziune clară, orientată către viitor, cu perspective pentru 2030 și 2050, transmițând suficiente semnale pe piață pentru gospodării, proprietarii/administratorii de clădiri, întreprinderi și investitori.
Certificarea performanței energetice a clădirilor oferă un semnal de piață determinat de cerere în ceea ce privește clădirile eficiente din punct de vedere energetic și își îndeplinește scopul de a încuraja consumatorii să achiziționeze sau să închirieze clădiri mai eficiente din punct de vedere energetic. Cu toate acestea, evaluarea indică faptul că sistemele naționale de certificare și sistemele de control independent se află încă în etape timpurii în anumite state membre, iar utilitatea lor ar putea fi îmbunătățită.
Din cauza diversității și dezagregării lanțului valoric din sectorul construcțiilor, obținerea unor informații fiabile cu privire la caracteristicile clădirii, consumul de energie și implicațiile financiare ale renovării în ceea ce privește economisirea costurilor sau valoarea activelor constituie în continuare a provocare. Această lipsă generalizată de date are consecințe negative asupra perceperii de către piață a potențialului de economisire rentabilă a energiei pe care îl prezintă parcul imobiliar al UE și asupra punerii în aplicare, monitorizării și evaluării directivei. Registrele/bazele de date existente ale certificatelor de performanță energetică („CPE”) pot reprezenta un instrument esențial pentru consolidarea conformității, pentru îmbunătățirea cunoștințelor privind parcul imobiliar și pentru o mai bună informare a factorilor de decizie politică și sprijinire a deciziilor jucătorilor de pe piață.
Posibilitățile de îmbunătățire
Evaluarea dezvăluie deficiențe de reglementare relativ limitate. Există, totuși, posibilități de simplificare și de raționalizare a cerințelor perimate, precum și de îmbunătățire a conformității prin ajustarea dispozițiilor existente și prin crearea unei mai bune legături între acestea și sprijinul financiar. În plus, există necesitatea de a moderniza directiva în lumina evoluțiilor tehnologice și de a spori rata renovărilor, sprijinind în același timp decarbonizarea clădirilor pe termen lung.
Evaluarea identifică aspecte ale transpunerii și punerii în aplicare la nivel național care ar putea fi dezvoltate în continuare printr-o mai bună aplicare, monitorizare a conformității și evaluare. De asemenea, s-au detectat oportunități de simplificare sau de modernizare a dispozițiilor perimate și de raționalizare a dispozițiilor existente în lumina progresului tehnologic, în special:
–cerința de a evalua fezabilitatea tehnică, economică și de mediu a sistemelor alternative de eficiență ridicată în temeiul articolului 6 alineatul (1) din DPEC este efectiv redundantă, deoarece obligația ca toate clădirile noi să fie clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero impune implicit o evaluare a sistemelor alternative de eficiență ridicată disponibile la nivel local. Această cerință a articolului 6 alineatul (1) devine o povară inutilă și, prin urmare, este eliminată;
–inspectarea regulată a sistemelor de încălzire și de climatizare în temeiul articolelor 14 și 15 din DPEC asigură funcționarea în mod eficient a clădirilor în timp. Opțiunea măsurilor alternative este eliminată, deoarece acestea nu s-au dovedit a fi eficace, și este înlocuită cu posibilitatea de a avea sisteme electronice de monitorizare și de control, care s-a constatat că reprezintă o alternativă rentabilă la inspecții.
În fapt, progresul tehnologic către sisteme de clădiri „mai inteligente” oferă oportunități pentru sprijinirea unei implementări mai eficiente a DPEC și, de asemenea, creează condiții care fac posibilă: furnizarea de informații către consumatori și investitori cu privire la consumul operațional de energie; adaptarea la nevoile utilizatorului; coordonarea funcționării eficiente și confortabile a clădirilor; capacitatea sa de conectare la sistemele de alimentare a vehiculelor electrice; găzduirea de dispozitive de stocare a energiei și sprijinirea reacției la cerere pe o piață modernizată a energiei electrice.
• Consultarea părților interesate
Evaluarea a fost demarată în iunie 2015. Ea a analizat performanța trecută și actuală și s-a bazat pe evaluarea efectelor, a rezultatelor și a impacturilor DPEC, având în vedere eficacitatea, eficiența, relevanța, coerența și valoarea adăugată pe care aceasta o aduce acțiunii la nivelul UE. Principalele surse de informare au constat în o analiză a publicațiilor de specialitate, informații privind implementarea politicilor actuale, analize ale activităților anterioare de monitorizare și de evaluare, informații furnizate de părțile interesate, precum și studii și proiecte specifice.
Părțile interesate au fost consultate prin:
–o consultare publică deschisă pe internet, care s-a desfășurat în perioada 30 iunie 2015-31 octombrie 2015;
–o consultare mai precisă cu statele membre, în conformitate cu termenii articolului 19 din directivă, organizată în mod special prin reuniunea Acțiunii concertate privind DPEC din 26 și 27 noiembrie 2015, precum și printr-o reuniune a Comitetului pentru performanța energetică a clădirilor, care a avut loc la 1 februarie 2016;
–ateliere tehnice tematice pe subiecte specifice, organizate în perioada iunie 2015-ianuarie 2016;
–un eveniment pentru părțile interesate, care a avut loc la 14 martie 2016.
Consultarea pe internet s-a încheiat la 31 octombrie 2015 și rezultatele centralizate ale celor 308 răspunsuri sunt disponibile online 3 . Peste jumătate (58 %) din respondenți au fost organizații, reprezentând în principal industria sectorului de construcții, urmate de societăți (20 %) care activează în statele membre. Persoanele fizice, autoritățile publice și alte categorii reprezintă 7-8 % din numărul respondenților.
În general, majoritatea respondenților consideră că DPEC a stabilit un cadru bun pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și că a sporit gradul de sensibilizare a publicului cu privire la consumul de energie din clădiri, acordându-i un rol mai important în cadrul politicii energetice. A fost recunoscută contribuția sa la obiectivele privind energia și clima pentru 2030 și 2050. Majoritatea respondenților consideră că DPEC a avut succes, în vreme ce o treime consideră că nu a avut succes. Mai mulți respondenți au afirmat că este prea devreme să ne dăm seama cât succes a avut DPEC, pentru că este dificil să îi izolăm efectul. Alții consideră că DPEC nu este atât de eficace pe cât ar putea să fie, având în vedere uriașul potențial de îmbunătățire a consumului de energie care persistă în sectorul construcțiilor.
În răspunsurile negative, s-au menționat ca motive pentru eficacitatea limitată punerea în aplicare cu întârziere și neconsecventă în statele membre, calitatea slabă a CPE-urilor, ritmul lent de adoptare a măsurilor și rata scăzută a renovărilor, precum și lipsa unei definiții a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero și necesitatea unei utilizări sporite a instrumentelor de finanțare. Mai mulți respondenți subliniază, de asemenea, conformitatea scăzută și slaba aplicare a măsurilor, în vreme ce alții recunosc că și criza economică din sectorul construcțiilor a încetinit realizarea îmbunătățirilor. Mai mulți respondenți au afirmat că, deși DPEC a avut succes în ce privește îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor noi, ea nu stimulează suficient renovările pentru eficiență energetică.
• Obținerea și utilizarea expertizei
Informații privind punerea în aplicare a DPEC sunt de asemenea disponibile din lucrările Acțiunii concertate privind DPEC 4 , din dialogul regulat cu statele membre și din lucrările Comitetului pentru performanța energetică a clădirilor.
Rezultatele proiectelor finanțate în temeiul capitolului „Eficiența energetică” al componentei „Surse de energie sigure, ecologice și eficiente” din cadrul programului Orizont 2020 și al predecesorului său, programul „Energie inteligentă - Europa”, au fost analizate 5 și menționate în cazurile relevante.
Pe lângă activitățile de consultare întreprinse de Comisia Europeană, evaluarea a folosit și alte surse de informare, de pildă lucrări de cercetare identificate prin analiza publicațiilor de specialitate.
• Evaluarea impactului
Evaluarea impactului a fost prezentată de două ori Comitetului de analiză a reglementării din cadrul Comisiei. Un proiect datat 1 iulie 2016 a primit aviz favorabil la 26 iulie. Rezumatul evaluării impactului și cele două avize ale Comitetului de analiză a reglementării sunt disponibile pe site-ul web al Comisiei 6 .
La evaluarea impactului s-au luat în considerare următoarele opțiuni:
Opțiunea de statu-quo
Opțiunea de statu-quo al DPEC înseamnă că nu se ia nicio măsură suplimentară față de cele existente. Aceasta implică faptul că actuala DPEC și instrumentele normative și fără caracter normativ asociate vor continua să fie puse în aplicare ca și în prezent. Această abordare ar putea fi completată de măsuri care să maximizeze impactul DPEC. Partajarea bunelor practici, stimulată de platformele de schimb de informații (de exemplu, Acțiunea concertată) ar putea contribui la îmbunătățirea conformității. Se presupune că, în cazul opțiunii de statu-quo, această activitate ar continua.
Opțiuni de politică
Majoritatea măsurilor propuse pot fi implementate prin instrumente legislative fără caracter obligatoriu (opțiunea I) și/sau prin modificări specifice (opțiunea II). Anumite măsuri depășesc cadrul juridic actual și ar necesita o revizuire fundamentală a directivei actuale (opțiunea III).
Opțiunea I: implementare îmbunătățită și orientări suplimentare
Această opțiune are în vedere un set de propuneri care îmbunătățesc implementarea cadrului existent de reglementare fără a modifica directiva. Ea se bazează pe activitatea realizată la nivelul UE și la nivel național și regional în vederea punerii active în aplicare a directivei. De asemenea, ea face un pas în plus față de opțiunea de statu-quo, propunând instrumente legislative fără caracter obligatoriu care ar putea îmbunătăți implementarea și aplicarea legislației și ar putea încuraja utilizarea de măsuri voluntare încă neexplorate de statele membre.
Opțiunea II: implementare îmbunătățită, inclusiv modificări specifice în scopul consolidării dispozițiilor actuale
Această opțiune cuprinde propunerile din opțiunea I, însă merge mai departe și impune modificări orientate ale actualei DPEC pentru a aborda mai pe larg factorii determinanți ai problemei. Totuși, spre deosebire de opțiunea III, această opțiune rămâne aliniată la cadrul actualei DPEC, incluzând furnizarea unor informații mai bune utilizatorilor finali și cerințe de performanță minimă adecvate care evită intervențiile sub nivelul optim asupra clădirilor.
Opțiunea III: implementare îmbunătățită, cu armonizare suplimentară și un nivel mai mare de ambiție
Această opțiune de politică este cea mai ambițioasă și depășește limitele actualei abordări a DPEC, impunând proprietarilor de clădiri să își renoveze clădirile.
Compararea celor trei opțiuni a dus la următoarele concluzii:
–Opțiunea I se axează pe aplicarea continuă a actualei DPEC, sprijinind în același timp statele membre prin furnizarea de orientări și de asistență. Capacitatea de a aborda posibilitățile de îmbunătățire identificate în raportul de evaluare și în cadrul consultării publice pentru a spori și mai mult gradul de eliminare a barierelor din calea eficienței energetice a clădirilor nu se va realiza.
–Opțiunea III include măsuri ambițioase pentru sporirea ratei renovărilor și, drept urmare, impactul rezultat este foarte ridicat. Ea introduce o modificare semnificativă în sectorul construcțiilor, în special prin faptul că face obligatorie renovarea a mii de clădiri. Totuși, această măsură ridică anumite probleme, cum ar fi investiția obligatorie, care este posibil să nu fie considerată rentabilă din punct de vedere financiar. De asemenea, ridică probleme de ordin practic (de exemplu, continuarea armonizării metodologiilor de calcul al performanței energetice sau CPE-urile) și se poate considera că nu respectă pe deplin principiul subsidiarității (de exemplu, obligațiile de a renova clădirile la schimbarea proprietarului sau a chiriașului, sprijinul financiar public pentru renovarea termică obligatorie a clădirilor și formarea obligatorie a constructorilor și a instalatorilor).
–Opțiunea II este opțiunea preferată, pentru că se potrivește cel mai bine rezultatului și constatărilor evaluării DPEC și a cadrului existent. Această opțiune introduce simplificări și îmbunătățiri semnificative în DPEC și în cadrul general de reglementare și va îmbunătăți performanța energetică a clădirilor prin modificări specifice, permițând în același timp un înalt grad de flexibilitate pentru punerea în aplicare la nivel național, după cum urmează:
–Ea permite menținerea domeniului de aplicare actual prudent care stă la baza acțiunii UE privind eficiența clădirilor, asigurând în același timp subsidiaritatea, proporționalitatea și rentabilitatea și lăsându-le statelor membre o marjă de flexibilitate semnificativă.
–Această opțiune păstrează principalele obiective, principiile și arhitectura de ansamblu a directivei, care funcționează bine, și este susținută de părțile interesate, inclusiv de statele membre.
–Ea cuprinde doar modificări orientate, permițând continuarea punerii în aplicare a principalelor dispoziții din directiva actuală care au deja rezultate și sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor.
–De asemenea, ea realizează un echilibru între orientări și revizuiri juridice limitate, cu scopul de a introduce noi dispoziții orientate, destinate să abordeze în special clădirile existente și legătura cu finanțele.
Pe baza Strategiei europene pentru o mobilitate cu emisii scăzute și pornind de la exemplul demn de urmat al unor state membre, opțiunea preferată propune, de asemenea, o măsură pentru a sprijini dezvoltarea electromobilității și a contribui pe mai departe la decarbonizarea economiei.
Impactul estimat este următorul:
–Impactul economic: un impact ușor pozitiv asupra creșterii, determinat de investiția suplimentară în eficiența energetică și de reducerea importurilor de energie, un impuls dat sectorului de construcții și de inginerie, care sunt strâns legate de investiții suplimentare, impacturi pozitive asupra sectorului izolațiilor și sticlei plane și asupra investițiilor în renovarea clădirilor, cu avantaje în special pentru IMM-uri.
–Impactul social: impactul asupra ocupării forței de muncă va urma un model similar PIB-ului, chiar dacă la o scară mai mică. Îmbunătățirile aduse climatului interior vor reduce în mod semnificativ mortalitatea, morbiditatea și costurile cu asistența medicală. Se estimează un impact pozitiv moderat asupra sărăciei energetice.
–Impactul asupra mediului: emisiile de gaze cu efect de seră scad ușor în toate statele membre.
• Adecvarea și simplificarea reglementărilor
Împreună, măsurile opțiunii de politică preferate ar reduce povara administrativă aferentă DPEC cu 98,1 milioane EUR pe an. Calculul impactului asupra poverii administrative pentru opțiunea preferată se găsește în anexa 9 la evaluarea impactului.
4.IMPLICAȚIILE BUGETARE
Propunerea nu are nicio implicație pentru bugetul UE.
5.ALTE ELEMENTE
• Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare
Prezenta propunere nu aduce nicio modificare obligațiilor actuale de raportare ale statelor membre. Propunerea legislativă privind guvernanța uniunii energetice va asigura implementarea unui sistem transparent și fiabil de planificare, raportare și monitorizare, bazat pe planuri energetice și climatice naționale integrate și pe rapoarte intermediare optimizate ale statelor membre, care evaluează în mod regulat implementarea planurilor naționale în ceea ce privește cele cinci dimensiuni ale Uniunii Energetice. Acest lucru va ușura povara administrativă a statelor membre, permițându-i în același timp Comisiei să monitorizeze progresul statelor membre în direcția îndeplinirii obiectivelor lor privind eficiența energetică și a obiectivului general al UE.
Propunerea introduce noi obligații care vor fi monitorizate în ceea ce privește decarbonizarea clădirilor, renovarea clădirilor, sistemele tehnice ale clădirilor, stimulentele financiare și barierele de pe piață, simplificând în același timp obligațiile pentru noile clădiri, privind inspecțiile și rapoartele pentru sistemele de încălzire și de climatizare.
• Explicația detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii
Propunerea de regulament privind guvernanța uniunii energetice are ca scop să reducă și să raționalizeze obligațiile de raportare și de planificare ale statelor membre, precum și obligațiile de monitorizare ale Comisiei. Propunerea privind guvernanța va crea, de asemenea, un proces iterativ între statele membre și Comisie în scopul îndeplinirii în mod colectiv a obiectivelor uniunii energetice. Planurile și rapoartele necesare în temeiul propunerii privind guvernanța ar trebui să îi permită Comisiei să evalueze și să monitorizeze progresul statelor membre în direcția atingerii obiectivelor directivei.
Directiva este modificată după cum urmează:
–definiția sistemelor tehnice ale clădirilor conform articolului 2 punctul 3 este extinsă la generarea de curent electric in situ și la infrastructura pentru electromobilitate in situ;
–actualul articol 4 din DEE, privind renovarea clădirilor, este mutat în prezenta directivă, pentru o mai mare consecvență, și va include în plus luarea în calcul a aspectelor legate de sărăcia energetică, sprijinul pentru finanțarea inteligentă a renovării clădirilor și o viziune referitoare la decarbonizarea clădirilor până în 2050, cu repere specifice în 2030. Strategiile privind renovarea clădirilor pe termen lung vor fi incluse în (și anexate la) planurile energetice și climatice naționale integrate și vor fi notificate Comisiei de către statele membre până la 1 ianuarie 2019 pentru perioada de după 2020, urmând procedura prevăzută în Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice. Strategia va viza renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale;
–articolul 6 privind clădirile noi este simplificat, fiind limitat la dispoziția identificată de evaluarea impactului ca fiind cea mai utilă, și anume obligația generală ca noile clădiri să respecte cerințele minime privind performanța energetică. Alte dispoziții, care erau mai împovărătoare, au fost eliminate;
–articolul 8 este actualizat pentru a ține seama de definiția revizuită a sistemelor tehnice ale clădirilor. Un nou alineat introduce cerințe în ceea ce privește:
(a)infrastructura pentru electromobilitate; noile clădiri nerezidențiale cu peste zece locuri de parcare și clădirile nerezidențiale cu peste zece locuri de parcare care sunt supuse unor renovări majore vor trebui să doteze un spațiu de parcare din zece pentru electromobilitate. Începând din 2025, această cerință se va aplica tuturor clădirilor nerezidențiale cu peste zece locuri de parcare, inclusiv clădirilor în care instalarea de puncte de realimentare este solicitată în cadrul unor achiziții publice. Noile clădiri rezidențiale cu peste zece locuri de parcare și cele care sunt supuse unor renovări majore vor trebui să instaleze cablajul preliminar pentru realimentarea vehiculelor electrice. Statele membre vor putea opta să excepteze clădirile deținute și ocupate de IMM-uri, precum și clădirile publice care fac obiectul Directivei privind infrastructura pentru combustibili alternativi 7 ;
(b)consolidarea utilizării controlului, automatizării și monitorizării electronice a clădirilor pentru a optimiza inspecțiile și
(c)introducerea unui „indicator de inteligență” care evaluează starea de pregătire a clădirii pentru adaptarea funcționării sale la necesitățile ocupantului și ale rețelei și pentru îmbunătățirea performanței sale;
–articolul 10 este actualizat pentru a include două noi dispoziții privind utilizarea CPE-urilor la evaluarea economiilor obținute în urma renovărilor finanțate cu sprijin public, care trebuie evaluate prin compararea CPE-urilor înainte și după renovare; de asemenea, performanța energetică a clădirilor publice cu o suprafață care depășește un anumit prag trebuie să fie comunicată;
–articolele 14 și 15 privind inspecțiile sunt raționalizate, deoarece prin articolele 14 și 15 actualizate sunt implementate abordări mai eficace referitoare la inspecțiile periodice, care ar putea fi utilizate în locul celorlalte pentru a asigura menținerea și/sau îmbunătățirea performanței clădirii, și
–anexa I este actualizată pentru a îmbunătăți transparența și consecvența cu privire la modul de stabilire a performanței energetice la nivel național sau regional și pentru a ține cont de importanța mediului interior.
2016/0381 (COD)
Propunere de
DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 8 ,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 9 ,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1)Uniunea este dedicată asigurării unui sistem energetic durabil, competitiv, sigur și decarbonizat. Uniunea energetică și cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 stabilesc angajamente ambițioase ale Uniunii pentru a reduce și mai mult emisiile de gaze cu efect de seră (o reducere de cel puțin 40 % până în 2030, față de 1990), pentru a crește cota energiei din surse regenerabile în cadrul consumului (cu cel puțin 27 %), pentru a economisi cel puțin 27 % din energie, acest obiectiv fiind revizuit în vederea adoptării unui nivel de 30 % pentru Uniune 10 , și pentru a spori securitatea, competitivitatea și durabilitatea energetice ale Europei.
(2)Pentru a atinge aceste obiective, reexaminarea din 2016 a legislației privind eficiența energetică combină: (i) reevaluarea obiectivului de eficiență energetică al UE pentru 2030, conform celor solicitate de Consiliul European în 2014; (ii) reexaminarea articolelor centrale ale Directivei privind eficiența energetică și ale Directivei privind performanța energetică a clădirilor; (iii) consolidarea mediului de finanțare, inclusiv a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), care va ameliora în cele din urmă condițiile financiare ale investițiilor în eficiența energetică de pe piață.
(3)Articolul 19 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului 11 impune Comisiei să efectueze o reexaminare până la 1 ianuarie 2017, cel târziu, în lumina experienței acumulate și a progreselor înregistrate pe parcursul aplicării directivei și, dacă este necesar, să prezinte propuneri.
(4)Pentru a pregăti această reexaminare, Comisia a luat o serie de măsuri în vederea adunării de dovezi privind modul în care a fost pusă în aplicare Directiva 2010/31/UE în statele membre, cu accent pe aspectele care funcționează și pe cele care pot fi îmbunătățite.
(5)Rezultatul evaluării și analiza impactului au indicat faptul că sunt necesare o serie de modificări pentru a consolida dispozițiile actuale ale Directivei 2010/31/UE și pentru a simplifica anumite aspecte.
(6)Uniunea este dedicată dezvoltării unui sistem energetic sigur, competitiv și decarbonizat până în 2050 12 . Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, statele membre și investitorii au nevoie de stabilirea unor etape pentru a asigura decarbonizarea clădirilor până în 2050. Pentru a asigura obținerea acestui parc imobiliar decarbonizat până în 2050, statele membre ar trebui să identifice etapele intermediare pentru atingerea obiectivelor pe termen mediu (2030) și pe termen lung (2050).
(7)Dispozițiile referitoare la strategiile de renovare pe termen lung, prevăzute în Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului 13 , ar trebui mutate în Directiva 2010/31/UE, unde se potrivesc mai bine.
(8)Agenda pieței unice digitale și cea a uniunii energetice ar trebui să fie aliniate și să deservească obiective comune. Digitizarea sistemului energetic modifică rapid peisajul energetic, de la integrarea surselor de energie regenerabile până la rețele inteligente și la clădiri pregătite pentru a deveni inteligente. În vederea digitizării sectorului construcțiilor, ar trebui oferite stimulente specifice pentru a promova sistemele pregătite pentru a deveni inteligente și soluțiile digitale în mediul construit.
(9)Pentru adaptarea prezentei directive la progresul tehnic, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în vederea completării directivei prin definirea indicatorului de inteligență și prin facilitarea punerii sale în aplicare. Indicatorul de inteligență ar trebui utilizat pentru a măsura capacitatea clădirilor de a utiliza tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) și sistemele electronice pentru a optimiza funcționarea și pentru a interacționa cu rețeaua. Indicatorul de inteligență va sensibiliza proprietarii și ocupanții clădirilor în ceea ce privește valoarea sistemelor de automatizare a clădirilor și de monitorizare electronică a clădirilor tehnice și îi va oferi ocupantului încredere în privința economiilor efective ale acestor noi funcționalități îmbunătățite.
(10)Inovația și noile tehnologii fac posibilă, de asemenea, sprijinirea de către clădiri a decarbonizării generale a economiei. Spre exemplu, clădirile pot impulsiona dezvoltarea infrastructurii necesare pentru alimentarea inteligentă a vehiculelor electrice și, de asemenea, pot asigura o bază pentru ca statele membre, dacă doresc acest lucru, să poată folosi bateriile auto ca sursă de energie. Pentru a reflecta acest scop, definiția sistemelor tehnice ale clădirilor ar trebui extinsă.
(11)Evaluarea impactului a identificat două seturi de dispoziții existente, al căror scop ar putea fi realizat într-un mod mai eficient în comparație cu situația actuală. În primul rând, obligația ca, înainte de începerea oricărei lucrări de construcție, să fie realizat un studiu de fezabilitate privind sistemele alternative de eficiență ridicată devine o povară inutilă. În al doilea rând, s-a constatat că dispozițiile privind inspecțiile sistemelor de încălzire și de climatizare nu sunt suficiente pentru a asigura, în mod eficient, performanța inițială și continuă a acestor sisteme tehnice. Chiar și soluțiile tehnice necostisitoare și cu perioade foarte scurte de recuperare a investiției, precum echilibrarea hidraulică a sistemului de încălzire și instalarea/înlocuirea valvelor de control termostatice, sunt considerate în prezent insuficiente. Dispozițiile referitoare la inspecții sunt modificate pentru a asigura un mai bun rezultat al inspecțiilor.
(12)În special pentru instalațiile de mari dimensiuni, automatizarea clădirilor și monitorizarea electronică a sistemelor tehnice ale clădirilor s-au dovedit a fi un înlocuitor eficace al inspecțiilor. Ar trebui să fie avută în vedere instalarea de astfel de echipamente, ca cea mai rentabilă alternativă la inspecții, în clădirile nerezidențiale și multifamiliale mari care au dimensiuni suficiente pentru a permite o perioadă de recuperare a investiției mai mică de trei ani. Prin urmare, posibilitatea actuală de a opta pentru măsuri alternative se elimină. Pentru instalațiile de mici dimensiuni, documentarea performanței sistemului de către instalatori și înregistrarea acestor informații în bazele de date privind certificarea performanței energetice vor sprijini verificarea conformității cu cerințele minime stabilite pentru toate sistemele tehnice ale clădirilor și vor consolida rolul certificatelor de performanță energetică. În plus, inspecțiile periodice de siguranță și lucrările de întreținere programată vor rămâne o oportunitate de a oferi sfaturi directe cu privire la îmbunătățirea eficienței energetice.
(13)Pentru a asigura o utilizare optimă în renovarea clădirilor a măsurilor financiare privind eficiența energetică, acestea ar trebui să fie legate de profunzimea renovării, care ar trebui evaluată prin compararea certificatelor de performanță energetică (CPE-uri) eliberate înainte de și după renovare.
(14)Accesul la finanțare este mai ușor atunci când sunt disponibile informații de bună calitate. Prin urmare, consumul efectiv de energie al clădirilor publice cu o suprafață utilă de peste 250 m² ar trebui să fie comunicat.
(15)Actualele sisteme de control independent pentru CPE-uri ar trebui consolidate pentru a se asigura faptul că certificatele sunt de bună calitate și pot fi utilizate pentru verificarea conformității și pentru producerea de statistici privind parcurile imobiliare regionale/naționale. Sunt necesare date de înaltă calitate cu privire la parcul imobiliar, iar aceste date pot fi generate parțial de registrele și de bazele de date pe care aproape toate statele membre le dezvoltă și le administrează în prezent în ceea ce privește CPE-urile.
(16)Pentru a îndeplini obiectivele politicii privind eficiența energetică a clădirilor, ar trebui îmbunătățită transparența CPE-urilor, prin asigurarea stabilirii și aplicării cu consecvență a tuturor parametrilor necesari pentru calcule, atât pentru certificare, cât și pentru cerințele minime de performanță energetică. Statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a se asigura, de exemplu, că performanța sistemelor tehnice ale clădirilor care au fost instalate, înlocuite sau modernizate este documentată în vederea certificării clădirilor și a verificării conformității.
(17)Recomandarea (UE) 2016/1318 a Comisiei din 29 iulie 2016 privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero a prezentat modul în care punerea în aplicare a directivei ar putea asigura, în același timp, transformarea parcului imobiliar și trecerea la o aprovizionare cu energie mai durabilă, ceea ce sprijină de asemenea strategia privind încălzirea și răcirea 14 . Pentru a se asigura că are loc o punere în aplicare adecvată, cadrul general pentru calculul performanței energetice a clădirilor ar trebui actualizat cu sprijinul lucrărilor realizate de Comitetul European de Standardizare (CEN) în temeiul mandatului M/480 acordat de Comisia Europeană.
(18)Dispozițiile prezentei directive nu ar trebui să împiedice statele membre să stabilească cerințe de performanță energetică mai ambițioase la nivelul clădirilor și al elementelor de clădiri, atât timp cât aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul Uniunii. În consecvență cu obiectivele prezentei directive și ale Directivei 2012/27/CE, aceste cerințe pot limita, în anumite circumstanțe, instalarea sau utilizarea de produse care fac obiectul altor acte legislative de armonizare ale Uniunii aplicabile, cu condiția ca aceste cerințe să nu constituie o barieră nejustificată în calea accesului pe piață.
(19)Obiectivele prezentei directive, și anume reducerea energiei necesare pentru a face față cererii de energie asociate cu utilizarea tipică a clădirilor, nu pot fi realizate în mod corespunzător de către statele membre acționând singure. Realizarea obiectivelor directivei poate fi asigurată într-un mod mai eficace prin acțiunea la nivelul Uniunii, deoarece aceasta garantează consecvența obiectivelor, a înțelegerii și a voinței politice comune. Prin urmare, Uniunea adoptă măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut de asemenea la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.
(20)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative 15 , statele membre s-au angajat să însoțească notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, cu unul sau mai multe documente care explică relația dintre elementele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră justificată transmiterea unor astfel de documente.
(21)Prin urmare, Directiva 2010/31/UE ar trebui modificată în consecință,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 2010/31/UE se modifică după cum urmează:
1.La articolul 2, punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:
„3. «sistem tehnic al clădirii» înseamnă echipamente tehnice pentru încălzirea spațiului, răcirea spațiului, ventilare, apă caldă menajeră, iluminat încorporat, automatizarea și controlul clădirii, generarea de energie electrică in situ, infrastructură pentru electromobilitate in situ sau o combinație de astfel de sisteme, inclusiv cele care folosesc energie din surse regenerabile, ale unei clădiri sau ale unei unități de clădire;”.
2.După articolul 2 se introduce articolul 2a „Strategia de renovare pe termen lung”, care trebuie prezentată în conformitate cu planurile energetice și climatice naționale integrate din Regulamentul (UE) XX/20XX [guvernanța uniunii energetice]:
(a)primul alineat constă în articolul 4 din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică 16 , cu excepția ultimului paragraf al acestuia;
(b)se introduc următoarele alineate (2) și (3):
„(2) În cadrul strategiei lor de renovare pe termen lung menționate la alineatul (1), statele membre stabilesc o foaie de parcurs cu etape și măsuri clare în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen lung pentru 2050 de decarbonizare a parcului lor imobiliar național, cu etape specifice pentru anul 2030.
În plus, strategia de renovare pe termen lung contribuie la atenuarea sărăciei energetice.
(3) Pentru a ajuta la orientarea deciziilor de investiții menționate la alineatul (1) litera (d) de mai sus, statele membre introduc mecanisme pentru:
(a)gruparea proiectelor, pentru a facilita finanțarea de către investitori a renovărilor menționate la literele (b) și (c) de la alineatul (1);
(b)eliminarea riscurilor aferente operațiunilor vizând eficiența energetică pentru investitori și sectorul privat și
(c)utilizarea fondurilor publice pentru a mobiliza investiții suplimentare din sectorul privat sau pentru a aborda deficiențe specifice ale pieței.”.
3.Articolul 6 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1), al doilea paragraf se elimină;
(b)alineatele (2) și (3) se elimină.
4.La articolul 7, al cincilea paragraf se elimină.
5.Articolul 8 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1), al treilea paragraf se elimină;
(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Statele membre se asigură că, la toate clădirile nerezidențiale noi și la toate clădirile nerezidențiale existente supuse unor renovări majore, care au peste zece locuri de parcare, cel puțin unul din zece este dotat cu un punct de reîncărcare în sensul Directivei 2014/94/UE privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi 17 , care să poată iniția și opri încărcarea ca reacție la semnalele de preț. Această cerință se aplică tuturor clădirilor nerezidențiale cu peste zece locuri de parcare, începând de la 1 ianuarie 2025.
Statele membre pot decide să nu stabilească sau să nu aplice cerințele menționate în paragraful anterior în cazul clădirilor deținute și ocupate de întreprinderi mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în titlul I din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003.
(3) Statele membre se asigură că noile clădiri rezidențiale construite, precum și cele care sunt supuse unor renovări majore, care au peste zece locuri de parcare, includ cablajul preliminar necesar pentru a permite instalarea de puncte de realimentare a vehiculelor electrice la fiecare loc de parcare.
(4) Statele membre pot decide să nu stabilească sau nu aplice cerințele menționate la alineatele (2) și (3) în cazul clădirilor publice care fac deja obiectul Directivei 2014/94/UE.”;
(c)se introduc următoarele alineate (5) și (6):
„(5) Statele membre se asigură că, la instalarea, înlocuirea sau modernizarea unui sistem tehnic al unei clădiri, performanța energetică generală a sistemului complet modificat este evaluată, documentată și transmisă proprietarului clădirii pentru a fi disponibilă în scopul verificării conformității cu cerințele minime stabilite conform alineatului (1) și al eliberării de certificate de performanță energetică. Statele membre se asigură că aceste informații sunt incluse în baza de date națională privind certificatele de performanță energetică menționată la articolul 18 alineatul (3).
(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23, prin care să completeze prezenta directivă cu o definiție a «indicatorului de inteligență» și cu condițiile în care «indicatorul de inteligență» ar urma să fie furnizat ca informație suplimentară potențialilor noi locatari sau cumpărători.
Indicatorul de inteligență cuprinde aspectele referitoare la flexibilitate, funcționalitățile și capacitățile sporite care rezultă din integrarea în sistemele tehnice convenționale ale clădirilor a unor dispozitive inteligente mai interconectate și încorporate. Aceste aspecte sporesc posibilitatea ca ocupanții și clădirea în sine să reacționeze la cerințele operaționale sau de confort, să participe la răspunsul la cerere și să contribuie la operarea optimă, fără probleme și sigură a diferitelor sisteme energetice și infrastructuri centralizate la care este conectată clădirea.”.
6.Articolul 10 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:
„(6) Statele membre leagă măsurile lor financiare privind îmbunătățirile în materie de eficiență energetică în cadrul renovării clădirilor de economiile de energie realizate în urma renovării respective. Aceste economii sunt determinate prin compararea certificatelor de performanță energetică eliberate înainte și după renovare.”;
(b)se introduc următoarele alineate (6a) și (6b):
„(6a) Atunci când statele membre instituie o bază de date pentru înregistrarea CPE-urilor, aceasta trebuie să permită urmărirea consumului real de energie al clădirilor vizate, indiferent de dimensiunea și de categoria lor. Baza de date trebuie să conțină date privind consumul real de energie al clădirilor care sunt vizitate frecvent de public și care au o suprafață utilă de peste 250 m²; aceste date se actualizează cu regularitate.
(6b) La cerere, se pun la dispoziție date agregate anonimizate conforme cu cerințele UE de protecție a datelor, cel puțin pentru autoritățile publice, în scopuri statistice și de cercetare.”.
7.Articolul 14 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Statele membre instituie măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecții regulate a părților accesibile ale sistemelor utilizate la încălzirea clădirilor, precum generatorul de căldură, sistemul de control și pompa (pompele) de circulație în cazul clădirilor nerezidențiale cu un consum total de energie primară de peste 250 MWh și în cazul clădirilor rezidențiale cu un sistem tehnic centralizat al clădirii care are o putere nominală efectivă cumulată de peste 100 kW. Această inspecție include o evaluare a eficienței cazanului și a dimensionării cazanului în raport cu cerințele de încălzire ale clădirii. Evaluarea dimensionării cazanului nu trebuie repetată atâta vreme cât nu au intervenit modificări în ceea ce privește sistemul de încălzire sau cerințele de încălzire ale clădirii între timp.”;
(b) alineatele (2), (3), (4) și (5) se elimină și se înlocuiesc cu următorul text:
„(2) Ca alternativă la alineatul (1), statele membre pot stabili cerințe pentru a se asigura că, în cazul clădirilor nerezidențiale cu un consum total de energie primară de peste 250 MWh pe an, acestea sunt prevăzute cu sisteme de automatizare și de control al clădirilor. Aceste sisteme trebuie să fie capabile:
(a)să monitorizeze, să analizeze și să ajusteze în mod continuu utilizarea energiei;
(b)să analizeze eficiența energetică a clădirii față de un criteriu de referință, să detecteze pierderile de eficiență ale sistemelor tehnice ale clădirii și să informeze persoana responsabilă cu instalațiile sau cu administrarea tehnică a clădirii în ceea ce privește oportunitățile de îmbunătățire a eficienței energetice;
(c)să permită comunicarea cu sistemele tehnice ale clădirilor și cu alte dispozitive din interiorul clădirii care sunt conectate și să fie interoperabile cu sistemele tehnice ale clădirilor bazate pe diferite tipuri de tehnologii brevetate, de dispozitive și de producători.
(3) Ca alternativă la alineatul (1), statele membre pot stabili cerințe pentru a se asigura că, în cazul clădirilor rezidențiale cu sisteme tehnice centralizate ale clădirilor având o putere nominală efectivă cumulată de peste 100 kW, aceste clădiri sunt prevăzute cu:
(a)monitorizare electronică continuă, care măsoară eficiența sistemelor și informează proprietarii sau administratorii clădirilor atunci când aceasta a scăzut semnificativ și când este necesară o revizie a sistemului; și
(b)cu funcționalități de control eficace pentru a asigura generarea, distribuția și utilizarea optimă a energiei.”.
8.Articolul 15 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Statele membre instituie măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecții regulate a părților accesibile ale sistemelor de climatizare în cazul clădirilor nerezidențiale cu un consum total de energie primară de peste 250 MWh și în cazul clădirilor rezidențiale cu un sistem tehnic centralizat al clădirii care are o putere nominală efectivă cumulată de peste 100 kW. Această inspecție include o evaluare a eficienței sistemului de climatizare și a dimensionării acestuia în raport cu cerințele de răcire ale clădirii. Evaluarea dimensionării nu trebuie repetată atâta vreme cât nu au intervenit modificări în ceea ce privește sistemul de climatizare sau cerințele de răcire ale clădirii între timp.”;
(b) alineatele (2), (3), (4) și (5) se elimină și se înlocuiesc cu următorul text:
„(2) Ca alternativă la alineatul (1), statele membre pot stabili cerințe pentru a se asigura că, în cazul clădirilor nerezidențiale cu un consum total de energie primară de peste 250 MWh pe an, acestea sunt prevăzute cu sisteme de automatizare și de control al clădirilor. Aceste sisteme trebuie să fie capabile:
(a)să monitorizeze, să analizeze și să ajusteze în mod continuu utilizarea energiei;
(b)să analizeze eficiența energetică a clădirii față de un criteriu de referință, să detecteze pierderile de eficiență ale sistemelor tehnice ale clădirii și să informeze persoana responsabilă cu instalațiile sau cu administrarea tehnică a clădirii în ceea ce privește oportunitățile de îmbunătățire a eficienței energetice;
(c)să permită comunicarea cu sistemele tehnice ale clădirilor și cu alte dispozitive din interiorul clădirii care sunt conectate și să fie interoperabile cu sistemele tehnice ale clădirilor bazate pe diferite tipuri de tehnologii brevetate, de dispozitive și de producători.
(3) Ca alternativă la alineatul (1), statele membre pot stabili cerințe pentru a se asigura că, în cazul clădirilor rezidențiale cu sisteme tehnice centralizate ale clădirilor având o putere nominală efectivă cumulată de peste 100 kW, aceste clădiri sunt prevăzute cu:
(a)monitorizare electronică continuă, care măsoară eficiența sistemelor și informează proprietarii sau administratorii clădirilor atunci când aceasta a scăzut semnificativ și când este necesară o revizie a sistemului; și
(b)cu funcționalități de control eficace pentru a asigura generarea, distribuția și utilizarea optimă a energiei.”.
9.La articolul 19, „2017” se înlocuiește cu „2028”.
10.La articolul 20 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„În special, statele membre furnizează proprietarilor sau locatarilor clădirilor informații cu privire la certificatele de performanță energetică, inclusiv scopul și obiectivele acestora, la modalitățile rentabile de îmbunătățire a performanței energetice a clădirii și, după caz, la instrumentele financiare disponibile pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirii.”.
11.Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 23
Exercitarea delegării de competențe
(1) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 5, 8 și 22 îi este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 5, 8 și 22 îi este conferită Comisiei pentru o perioadă nedeterminată începând de la [data intrării în vigoare...].
(3) Delegarea de competențe menționată la articolele 5, 8 și 22 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte începând din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 18 .
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 5, 8 și 22 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Această perioadă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”.
12.Articolele 24 și 25 se elimină.
13.Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.
Articolul 2
Cu excepția ultimului paragraf, dispozițiile articolului 4 din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică 19 se elimină.
Articolul 3
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la XXXX [Vă rugăm introduceți data - 12 luni de la data intrării în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 4
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 5
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președintele Președintele
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 30.11.2016
COM(2016) 765 final
ANEXĂ
la
Propunerea de
DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor
{SWD(2016) 408 final}
{SWD(2016) 409 final}
{SWD(2016) 414 final}
{SWD(2016) 415 final}
ANEXĂ
Anexele la directivă se modifică după cum urmează:
1.Anexa I se modifică după cum urmează:
(a)punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
„1. Performanța energetică a unei clădiri trebuie să reflecte utilizarea sa tipică de energie pentru încălzire, răcire, apă caldă menajeră, ventilație și iluminat.
Performanța energetică a unei clădiri este exprimată printr-un indicator numeric al consumului de energie primară în kWh/(m².an), armonizat atât în scopul certificării performanței energetice, cât și al conformității cu cerințele minime de performanță energetică. Performanța energetică și metodologia utilizată pentru determinarea acesteia trebuie să fie transparente și deschise pentru inovare.
Statele membre își descriu metodologia națională de calcul pe baza cadrului de anexe naționale la standardele europene conexe elaborate în cadrul mandatului M/480 acordat Comitetului European de Standardizare (CEN) de Comisia Europeană.”;
(b)punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:
„2. Se calculează necesarul de energie pentru încălzirea spațiilor, răcirea spațiilor, apa caldă menajeră și o ventilație adecvată, în vederea asigurării nivelurilor minime de sănătate și de confort definite de statele membre.
Calculul energiei primare se întemeiază pe factorii de energie primară pentru fiecare vector energetic, care pot fi bazați pe mediile ponderate anuale la nivel național sau regional sau pe informații mai specifice puse la dispoziție pentru fiecare sistem centralizat.
Factorii de energie primară deduc ponderea energiei din surse regenerabile din vectorii energetici, astfel încât calculele tratează în mod egal: (a) energia din surse regenerabile care este generată in situ (în spatele contorului individual, adică neluată în calcul astfel cum e furnizată) și (b) energia din surse regenerabile furnizată prin intermediul vectorului energetic.”;
(c)la punctul 4, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:
„4. Trebuie să se țină seama de influența pozitivă a următoarelor aspecte:”.
2.Anexa II se modifică după cum urmează:
(a)punctul 1 primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„1. Autoritățile competente sau organismele cărora autoritățile competente le-au delegat responsabilitatea de a implementa sistemul de control independent fac o selecție aleatorie din toate certificatele de performanță energetică eliberate în fiecare an și le supun unei verificări. Eșantionul trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura rezultate semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește conformitatea.”;
(b)se adaugă punctul 3:
„3. Atunci când se adaugă informații într-o bază de date, trebuie să fie posibil ca autoritățile naționale să identifice emitentul adăugirii, în scopuri de monitorizare și de verificare.”.
